UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIOARA FACULTATEA DE CONSTRUCII SPECIALIZAREA:MSURTORI TERESTRE I CADASTRU

AMENAJAREA TERITORIULUI I URBANISM

NDRUMTOR:Dr.Mirea Monica

NTOCMIT:Pas Emanuela Ioana

Atmosfera
Aerul pe care-l nspirm, este parte din atmosfera, amestecul de gaze ce acoper globul pmntesc. Acest amestec de gaze asigur viaa pe pmnt i ne protejeaz de razele duntoare ale soarelui. Pmntul este nconjurat de un strat de gaze, numit atmosfera. Acesta este aerul pe care-l inspiram si care ne apar de efectul duntor al razelor solare. Atmosfera este mentinut de gravitaie, astfel nct nu se poate dispersa in spaiul cosmic. Aceasta "manta de gaze", groas de circa 500 de km ne protejeaz totodat de "ploaia" de meteoriti care zboar prin spaiu. n fiecare zi milioane de oameni strbat atmosfera cu diferite aparate de zbor, de la baloane la avioanele supersonice. Cosmonautii trec prin atmosfera cnd se ndreapta spre cosmos.

Atmosfer, cuvnt compus de origine greac de la atmos = cea, abur i sfaira = sfer, desemneaz nveliul de aer sau alte gaze al Pmntului sau al altui corp ceresc. Atmosfera planetei noastre este practic 100 % gazoas, fiind compus din aer, conine ns i urme de substane solide i lichide fin divizate. Atmosfera este numit uneori i, simplu, aer.Atmosfera de astzi a Pmntului conine molecule diatomice de azot (nitrogen) (N2) n proporie de aproape 4/5 (78,2 %), molecule diatomice de oxigen (O2) (20,5 %), argon (Ar) (0,92 %), dioxid de carbon (CO2) (0,03 %), ozon sau oxigen triatomic (O3) i alte gaze, praf, fum, alte particule n suspensie, etc. Compoziia atmosferei s-a schimbat de-a lungul celor aproximativ 2,5 - 2,8 miliarde de ani de cnd exist, de la o atmosfer primitiv la cea actual, trecnd prin mai multe faze intermediare, n decursul crora ea i-a schimbat nu numai compoziia chimic, dar i alte caracteristici precum densitate, grosime, transparen i altele.Procesele de formare a atmosferei sunt legate de compoziia ei chimic, care la rndul ei a influenat procesele climatice. n urm cu 4,56 miliarde de ani, cnd s-a format globul pmntesc, hidrogenul (H2) i heliul (He) erau deja prezente. Ulterior, datorit densitii i greutii specifice sczute a acestor dou gaze, ele nu au mai putut fi atrase i reinute de planet, disipndu-se treptat n spaiul cosmic.Datorit rcirii lente a Terrei i prin activitatea vulcanic de pe glob au fost aduse la suprafa diverse gaze, care rezultaser din reaciile chimice ale straturilor interne. De la aceste procese a luat natere o atmosfer cu o compoziie de circa 80 % vapori de ap (H2O), 10 % de dioxid de carbon (CO2) i 5 pn la 7 % hidrogen sulfurat. Aceast combinaie de gaze poate fi i astzi ntlnit n emanaiile i erupiile vulcanice. Lipsa precipitaiilor din acea perioad de formare se explic prin faptul c n ciuda prezenei apei, inclusiv n stare de vapori de ap, suprafaa fierbinte a Pmntului nu permitea condensarea acestora.

Proveniena apei pe pmnt este, de fapt, o tem controversat. Prin scderea temperaturii atmosferei sub punctul de fierbere al apei, aerul saturat, adesea chiar suprasaturat cu vapori de ap, a determinat condensarea apei sub forma unor ploi de scurt durat. n aceast perioad s-au format, foarte probabil, mrile i oceanele.Radiaia ultraviolet intens a determinat o descompunere fotochimic a moleculelor de ap, a metanului i a amoniacului, astfel acumulndu-se dioxid de carbon i azot. Gazele mai uoare, precum hidrogenul i heliul, au urcat n straturile superioare ale atmosferei, ulterior disipndu-se n spaiul cosmic, pe cnd gazele mai grele, ca de ex. dioxidul de carbon, s-au dizolvat n mare parte n apa oceanelor. Azotul, inert din punct de vedere chimic n condiiile existente atunci, a rmas neschimbat n atmosfer, fiind nc nainte cu circa 3,4 miliarde de ani partea component cea mai important a atmosferei.Oxigenul O2, care joac un rol esenial n evoluia i existena vieii pe Pmnt, a aprut sub form liber, gazoas, acum circa 3,5 miliarde de ani, fiind eliberat datorit activitii de fotosintez a bacteriilor care descompuseser substanele bazate pe grupe cianhidrice. Oxigenul format s-a dizolvat n mare parte n apa oceanelor, oxidnd metalele feroase. n urm cu circa 350 milioane de ani o parte din oxigen a format prin ionizare n straturile superioare ale atmosferei ozonul, combinaie alotropic a oxigenului ce protejeaz pmntul de razele ultraviolete. Se consider c, ncepnd cu acea perioad i pn astzi, compoziia aerului atmosferic a rmas relativ stabil.

Vulcanismul,factor determinant al formrii atmosferei. Atmosfera terestr are o mas de cca 4,9 1018 kg i este alctuit in funcie de temperatur din mai multe straturi, partea superioar a fiecrui strat terminndu-se cu o zon de aa-numit pauz: Troposfera reprezint primul strat al atmosferei a crui denumire a fost data de T. de Bort deoarece acesta este stratul aflat intro permanent agitaie (tropos = agitat,turbulent , lb greaca). Grosimea sa variaz n funcie de zona latitudinal : 16-18 km in zona ecuatorial ; 10-12 km in zonele temperate si 6-8 km in zonele polare ca urmare a formei elipsoid de rotaie a atmosferei inferioare si a nclzirii difereniate.Pot aprea diferene de 2-4 km grosime de la var la iarn. Temperatura scade cu altitudinea dup un gradient termic vertical mediu de 0,6 C /100m dar ca urmare a grosimii sale diferite ,temperatura la limita superioar este de -70 -80 C deasupra ecuatorului si -50 .. -60 C deasupra zonelor temperate si polare.

Dac se nchipuie un Pmnt cu diametrul de 1 m, atunci troposfera ar avea o grosime de numai 0,863 mm. Troposfera constituie aproximativ 90 % din masa total a atmosferei. Aici, n stratul inferior al atmosferei, au loc fenomenele meteorologice. Stratosfera ntre 7 - 17 pn la 50 km (inclusiv stratopauza). Stratosfera conine ptura de ozon care absoarbe cea mai mare parte a radiaiilor ultraviolete. Dac ar ptrunde n totalitate pn la suprafaa terestr, aceste radiaii ar distruge viaa de pe planet. Mezosfera ntre 50 i 80 km (inclusiv mezopauza). Mezosfera este un strat al atmosferei terestre care se desfoar ntre 50 i 85 km. i este caracterizat printr-un aer extrem de rarefiat i prin scderea rapid a temperaturii, care atinge -90 C spre limita superioar, numit mezopauz.

Termosfera numit i ionosfer ntre 80 i 640 km; denumirea de termo- este legat de creterea relativ brusc a temperaturii cu altitudinea, iar cea de iono- de fenomenul de ionizare a atomilor de oxigen i azot existeni, care astfel devin buni conductori de electricitate i au influen asupra transmisiilor radio. Termosfera este nveliul exterior al atmosferei terestre, care se extinde pn la 400-800 km, i este caracterizat printr-o rarefiere extrem a aerului. Moleculele rare de gaze sunt disociate n atomi de radiaiile ultraviolete i ca urmare temperaturile cresc, ajungnd la 1000 C spre partea superior. Exosfera ntre 500 i 1.000 km pn la cca 100.000 km, cu o trecere treptat la spaiul interplanetar. Exosfera este stratul exterior al atmosferei terestre, aflat la nlimi mai mari de 750 km, unde aerul este extrem de rarefiat. Prin acest strat se face treptat trecerea spre vidul interplanetar, n care mai exist doar atomi de heliu i hidrogen. Din punct de vedere utilitar, mai interesanta decat forma si dimensiunile atmosferei e temperatura.Dar descrierea acestui caracter a fost neasemanat mai greu de realizat decat determinarea formei, a dimensiunilor si a situatiei.Acestea sunt fapte ( un simplu amanunt, cum de exemplu stingerea meteoritilor la o anume inaltime, poate arata dintr-o data marginea superioara a etajului de azot al atmosferei si deci ceva precis cu privire la dimensiunile ei). Evul Mediu nu ne-a putut procura o descriere mai exacta a temperaturii.Nici chiar arabii, cu toata intinderea exploatarii lor, n-au adus mai multe precizie. Ca si geografii antici, ei se serveau tot de plante pt a arata distribuirea temperaturii.

Imediat dupa temperatura atmosferei, este desimea relativa a aerului si deci greutatea lui in fiecare regiune. Aristotel stia ca aerul e greu - facuse chiar unele incercari de cantarire,Dar abia in timpurile moderne s-a gasit un mijloc sigur de a masura greutatea atmosferei , cand s-a descoperit barometrul ( 1644). Cea dintai aplicare efectiva la geografie e facuta din Podisul Central al Terrei. Aerul, fiind invizibil si impolpabil, se parea aproape imateriabil. Dupa ce am urmarit temperatura atmosferei, ca o urmare a caldurii primita de la soare in raport cu miscarea de rotatie si de revolutia Planetei, au urmat de la sine desimea sau rarirea relativa a aerului ca un efect imediat al diferentei de temperatura. Un alt efect imediat este mai departe compozitia. Gazele de azi ale Pamantului sunt dependente de conditiile actuale ale temperaturii, de care se bucura inca planeta. Din punct de vedere al compozitiei, trebuie sa facem loc si unei trepte de tranzitie. Dincolo de troposfera, in care vanturile pot duce inca aburi de apa si pulberi ridicate de pe fata Pamantului, este o putere planetara, care poate inalta cel putin temporar cantitati considerabile de pulbere. Este vorba de vulcani. Exploziile puternice ( Krakatoa) pot ridica chiar peste nivelul troposferei pulberi vulcanice, care plutesc uneori, timp indelungat in marea linistita a stratosferei. Daca atmosfera impregnata de apa nu cuprinde decat jumatate din inaltimea troposferei, cauza e temperatura. Culoarea variaza cu altitudinea. Cand urcam pe munte, cerul devine tot mai albastru, pana ce se aproapie de cobalt si de negru. Aerul e un corp, incolor, iar culoarea ii este imprumutata de razele spectrului. Cele care au unda scurta, indata ce se izbesc de moleculele de aer, se risipesc foarte usor dind boltii cerului o culoare albastruie. Culoarea trebuie urmarita si in sensul latitudinii. La Ecuator, unde sunt multi aburi, cerul are o culoare mai estompata - uneori chiar alburie sau laptoasa. Sub tropice insa, unde domneste seceta, gasim un cer de o intensa albastrime, iar spre regiunile temperate intensitatea acestei culori scade pana in tinuturile polare, unde rosul, galbenul si portocaliul sunt atat de abundente incat, o mare parte din timp , ai impresia de aurora

Atmosfera nu este un mediu omogen.O serie de parametrii precum temperatura, presiunea, densitatea variz att pe vertical ,ct si pe orizontala ,pe verticala mult mai rapid i mai intens dect n plan orizontal. Astfel,presiunea i densitatea de exemplu scad cu altinudinea ,n timp ce tempreatura nregistreaz ample oscilaii induse de procesele fizice si chimice care se produc la diferite nalimi.

Bibliografie: Ghid aviatic, (W.+ F. Hesse), Edit. Hitzeroth. Msurtori Terestre ,Concepte volumul III,Editura Politehnica, 2012 NISTOR L. Sociologia mediului nconjurtor VESILIND P.A.,MORGAN S.M.,HEINE L.G., - Introduction to Environmental Engineering ,Third Edition, CENGAGE Learning, Stamford USA,2010