Azotul (sau nitrogenul) este elementul chimic din tabelul periodic care are simbolul N i numrul atomic 7.

Este un gaz incolor, inodor, insipid, de obicei inert, diatomic i nemetalic, constitutie 78% din atmosfera Pmntului i este o parte component a tuturor esuturilor vii. Azotul formeaz numeroi compui chimici, precum aminoacizii, amoniacul, acidul nitric i cianurile.

Nitrogenul (latin nitrum, greac Nitron nsemnnd "sod nativ", "genez", "formare") este considerat a fi descoperit de Daniel Rutherford n 1772, care l-a numit aer fix. Faptul c exista aer care nu participa la combustie era un element cunoscut de chimitii de la sfritul secolului al XVIII-lea. Nitrogenul a fost de asemenea studiat n acelai timp i de Carl Wilhelm Scheele, Henry Cavendish i Joseph Priestley, care l-au numit aer ars sau aer flogisticat. Nitrogenul gazos era destul de inert nct Antoine Lavoisier l-a numit azot, de la cuvntul grecesc nsemnnd "fr via". Acest termen a devenit cuvntul francez pentru "nitrogen" i a fost mprumutat mai trziu i de alte limbi, printre care i romna. Compuii azotului erau cunoscui n Evul Mediu. Alchimitii cunoteau acidul nitric drept aqua fortis. Amestecul de acid nitric i acid clorhidric era numit aqua regia, i apreciat pentru abilitatea sa de a dizolva aurul. Primele aplicaii n industrie i agricultur ale azotului au fost sub form de salpetru (nitrat de sodiu sau nitrat de potasiu), notabil la praful de puc, iar apoi ca ngrmnt.

Azotul este un nemetal, cu o electronegativitate de 3,0. Are cinci electroni pe ultimul strat i de aceea este de obicei trivalent. Azotul pur este un gaz diatomic incolor i nereactiv la temperatura camerei i cuprinde 78.08% din atmosfera Pmntului.

Proprieti fizice: gaz fr culoare, fr gust, fr miros i foarte puin solubil n ap; are densitate mai mic dect aerul. Proprietati chimice :Azotul nu arde si nu intretine arderea. El prezinta o reactivitate chimica relativ scazuta. Reactia cu oxigenul: La temperaturi de peste 3000 C, azotul se combina cu oxigenul si formeaza monoxid de azot: N2 + O2 ( 2NO ( reactia este reversibila ) Reactia cu hidrogenul: La temperatura si presiune mare, in prezenta unui catalizator, azotul reactioneaza cu hidrogenul, rezultand amoniac: N2 + 3H2 ( 2NH3 ( reactia este reversibila ) Principalii compusi anorganici ai azotului sunt: NH3 HNO3 NH4Cl ( Sarurile de amoniu ) (NH4)2CO3 ( Praful de copt )

Circuitul azotului in natura

Activitatea redusa a azotului a permis utilizarea lui la cresterea unei atmosfere inerte. El reprezinta elementul protector fata de actiunile energetice si nedorite ale oxigenului. Plantele si animalele superioare nu pot asimila direct azotul din aer. Plantele extrag azotul de care au nevoie, prin radacinile lor, din sol, care contine amoniac sau ioni de amoniu si azotati. Combinatiile azotului din plante sunt transferate animalelor erbivore, o data cu hrana lor. Azotul combinat din corpul animalelor si plantelor se reintoarce in sol dupa moartea si putrezirea acestora, in timpul putrezirii intervin bacterii care transforma azotul proteinelor si al altor combinatii organice in amoniac. In terenurile cultivate de om, cantitatea de azot asimilabil extrasa de plante e mai mare decat aceea care se regenereaza in mod natural. Din aceasta cauza e nevoie sa se adauge acestor soluri ingrasaminte azotate.

Rolul biologic
Azotul este o parte esenial n componena aminoacizilor i a acizilor nucleici, ceea ce l face vital. Legumele precum planta de soia pot absorbi azotul direct din aer, deoarece au rdcini cu noduli plini de bacterii care l transform n amoniac, prin procesul numit fixarea azotului. Leguma transform ulterior amoniacul n oxizi ai azotului i aminoacizi, pentru a forma proteine.

Utilizarea Azotului:
Azotul pur se utilizeaza in umplerea lampilor electrice. Dintre combinatiile azotului, cea mai utilizata in tehnica este amoniacul (NH3) care se foloseste in indusria frigului, la obtinerea ghetii artificiale, la fabricarea acidului azotic si a ingrasamintelor cu azot sintetic. De o deosebita importanta tehnica este acidul azotic (HNO3), utilizat pe scara larga in industria chimica. Se mai foloseste la fabricarea colorantilor, a medicamentelor, obtinerea explozivilor.

Multumesc pentru atentie!