Cuprins NEWdadada

CUPRINS
Capitolul 1 Introducere in analiza asistati de calculator ................. ................... 1 1.1 Scopul simuldrii cu calculatorul a circuitelor electronice .......................... I 1.2 Exemple de tipuri de analize ce pot frrealizate prin simulare pe calculator3
Capitolul2 .. \Iodele de circuit ale dispozitivelor
1.3 Exemplu de analize utilizAnd programul PSpice........ .............4 1.4 Structura internd generali a programelor de simulare pe calculator........ 10
Setul de bazdde elemente utilizate in modelare Ierarhii qi tipuri de modele de circuit
qi componentelor electronice................... 15
2.1 2.2
2.2.I Clasificarea modelelor din punct de vedere al gamei
.................... 15 ................. lE
semnalelor
dinamice
............. 19 de vedere al benzii de frecvenfa a
semnalelor. ..........1. Zt 2.2.3 lerarhizarea modelelor .............21 2.3 Consideralii privind realizarea modelelor ..,,,,.,.,22 2.4 Exemple de modele ale dispozitivelor semiconductoare. ......26 2.4.1 Modelul de circuit al diodei semiconductoare.......... .,,,,27 2.4.1.1 Modelul global de curent continuu al diodei .........)'l 2.4.1.2 Modelarea capacitdlilor ncliniare ale diodei ..........29 2.4.1.3 Modelul liniar-incremental de c.a. al diodei ..........32 2.4.1.4 Modelul de zgomot al diodei ,.............32 2.4.1.5 Varia{ia cu temperatura a parametrilor diodei ....... 33 2.4.2 Modelul de circuit al tranzistorului bipolar.. .................. 35
Capitolul3 t:,,r(,.*
2.4.2.1 Modelul de curent continuu al tranzistorului bipolar................ 36 2.4.2.2 Modelul capacitdlilor tranzistorului bipolar....,. ,,,,,37 2.4.2.3 Modelul de zgomot al tranzistorului bipolar., .,,,,..,39
2.2.2 Clasificarea modelelor din punct
Topologia refelelor electrice: cheia formulirii pe calculator a legilor lui
Kirchhoff ................41 3.1 Concepte debazd in topologia re{elelor electrice...... ............41 3.2 Matricea de incidenld ......................44 3.3 Matricea buclelor...... ....................... 49 3.4 Matricea sec{iunilor.. ....................... 53 3.5 Rela{ii fundamentale intre variabilele laturilor...... ................ 5B 3.6 Generarea cu ajutorul calculatorului a matricilor topologice A, B gi D... 61 3.6.1 Determinarea arborelui.. ........... 63 3.6.2 Generarea matricilor B gi D .....68
111
3.6.3 Algoritm pentru reducerea unei matrici la matricea unitate.............. 70 Capitolul4 Analiza refelelor liniare pebazt metodei nodale........ ....................75
4.I Introducere ................... 75 4.2 Metode de formulare a ecuatiilor pentru relele liniare ................. ............ j6 4.2.1 Metoda nodald (TTN) ..............76 4,2.11 Metoda nodald pentru relele rezistive liniare .........76
4,3
4,2,1.2 Generarea prin inspeclie a matricii Yn gi vectorului Jn............ 79 4.2.1.3 Metoda nodald in cazul relelelor dinamice liniare .................... 84 4.2.I.4 Avantajele utilizilrii merodei nodale ...................... g6 4.2.2 Metoda nodald modificati (IvtNA) .............. g7 4.2.3 Metoda tabloului in analiza circuitelor liniare .............. 96
Algoritmi pentru rezolvarea sistemelor de ecualii algebrice liniare....... 103
4.3.1 Eliminarea Gaussiand... ......... 105 4.3.2 Tehnici de pivotare. ................ I l0 4.3.3 Factorizarea LU.............. ........ I 13 4.3.4 Rezolvarea sistemelor liniare cu coeficienli complecgi .................. I22 4.3.5 Erori de rotunjire ....................124 4.4 Tehnici de lucru cu matrici rare in analiza de circuit ..........I25
1,1.I Introducore
4.4.2 Efectul ordonirii ecuatiilor ....126 4.4.3 Determinarea "umplerilor" in cazul factorizdrii LU ............. ..........I29 4.4.3.I Presupuneri legate de matricea A....................r.....................,. 130
4.4.3.2 Metoda matriciald de determinare a "umplerilor',.................. 131 4,4.3,3 Metoda grafului de determinare a "umplerilor"...................... 133 4.4.4 Un algoritm de reordonare aproape optimal ................ 136 4.4.5 Structurd de date pentru memorarea matricilor rare............. ........... I43 Capitolul5 Analiza retelelor rezistive neliniare prin metoda nodali ............. 14g
..........I25
5.1 Introducere ................. 149 5.2 Formularea topologici a ecuatiilor nodale ....... 150 5.3 Conceptul de iteralie cu punct fix............... ...... i56 5.3.1 Transformarea ecualiilor neliniare in forma standard pentru algoritmul de punct fix.............. ................ 162 5.4 Algoritmul Newton-Raphson ........164
Algoritmul Newton-Raphson pentru o ecuatie cu o necunoscutd... 164 5.4.2 YiIeza de convergenld a unui algoritm iterativ ............ 169 5.4.3 Algoritmul Newton-Raphson pentru rezolvarea sistemelor de ecualii
5.4-l
5.5
neliniare.....
Rezolvarea ecualiilor nodale cu algoritmul Newton-Raphson gi echivalentul de circuit discret asociat........ .......1i2
IV
..........
lj\
Analiza asistatd de calculator a circuitelor electronice
5.6
5.7
Criterii
5.6.
Capitolul6 Algoritmi pentru formularea ecuafiilor n-porturilor hibride rezistive
modificate............. ..................... lBd 5.7.1 Algoritmi simpli de limitare.. .. ................. lgg 5.7.2 Algoritm de varialie in trepte a conductanlei GMIN ... 190 5.7.3 Algoritm de cregtere in trepte a surselor ............,......... 191 5.7.4 Analiza de cc in mai multe puncte cu predictor ....,.,.,..l9Z 5.7.5 Analiza de cc in mai multe puncte cu ,,bypass" .....,.,... 193
Metode Newton-Raphson
de convergenld pentru algoritmul Newton-Raphson ................ Controlul convergenlei in SPICE a analizelor DC ..........................
181
1 B
liniare
6.1. Motiva{ia utllizdrii matricilor hibride....... ........194 6.2. Formularea unui n-port rezistiv 1iniar........... ... lg5 6.3. Reprezentarea hibridd pentru n-porturi liniare rezistive {drd surse ........ 199 6.4. Reprezentarea hibridd pentru m-porturi cu surse independente .,........... 205 6.5. Reprezentarea hibridd pentru m-potturi rezistive liniare cu surse
....................194
comandate..
6.5.1 Metoda extragerii 6.5.2 Metoda elimindrii
surselor
comandate sistematice hibridi
...................207 ......208
...................21j
............222
Capitolul 7 Analiza re{elelor rezistive neliniare prin metoda
7.1. Formularea ecualiilor hibride pentru re{ele rezistive neliniare...............)2) 1.2. Versiunea liniard pe porliuni a algoritmului Newton-Raphson........ ......226 7 .2.1 Aproximarea liniard pe po(iuni a caracteristicilor neliniare........... ZZ7 7.2.2 Algoritmul Newton-Raphson: varianta liniard pe portiuni.. ......,.....229 7 .2.3 Determinarea drumurilor ciclice ...............235 7.3. Algoritmul Katzenelson in cazul aproximafiei liniare pe po4iuni .........231
Capitolul8
Formularea ecua{iilor de stare pentru refele dinamice liniare........ ......,......,,244 8.1 Metoda ecualiilor de stare .............244 8.2 Ordinul de complexitate al unei relele electrice ..................244 8.2.1 Semnificalia condiliilor ini1iale........ .........244 8.2.2 Ordinul de complexitate al relelelor RLC........... .........245 8.3 Formularea cu ajutorul calculatorului a ecualiilor de stare pentru retele dinamice liniare ..........248 8.3.1 Formularea ecualiilor de stare iniliale (etapa 1)...........,.... ,.............249 8.3.2 Reducerea ecua{iilor de stare iniliale la forma nonnald (etapa z) ...253 8.4 Formularea cu ajutorul calculatorului a ecualiilor de iegire ...................25l-
Capitolul9
Rezolvarea numerici a ecuafiilor de stare pentru re{ele dinamice neliniare 261 9.1 Existenfa gi unicitatea soluliei .......261
Capitolul
1.4 Structura intern[ generali a programelor de simulare

pe calculator
Majoritatea programelor de simulare pe calculator cu scop general, au stnrctura alcdturtd din cinci etape: (I) introducerea datelor, (2) inlocuirea cu ncodele a elementelor de circuit, (3) formularea ecualiilor de echilibru, (4) rezolvarea numericd a ecua{iilor qi (5) furnizarea rezultatelor. Dragrama careprezintd legdtura dintre aceste etape este prezentatd in figura 1.5.
Introducerea datelor
(1) (topologia refelei
qi specificarea
^ \zl
Inlocuirea cu modele
a elernentelor de circuit
(3)Formularea ecualiilor de echiiibru
(4) (5)
Rezolvarea numericd a
ecualiilor
Fumizarea rezultatelor
a
Figura 1.5 Structura generalS
unui program de simulare
in continuare este reahzatd o scufil

etape prezentate mai sus.
prezentarc a frecdreia dintre cele 5
furnizeazd calculatorului informafii legate de topologia retelei, caracteristicile elementelor de circuit gi tipurile de anahzd ce trmeaz6, a fi, reahzate. in general, introducerea datelor trebuie s[ fie uqor de realizat De aceea, in medie, in orice program realizat cu acest scop, aproximativ 40oA din cod este folosit pentru a procesa datele de intrare gi pentm a transmite mesaje utile de diagnosticare a erorilor de sintaxb sau referitoare la topologia circuitul anahzat. Cdteva caracteristici utile pe care trebuie sd le posede un program de simulare pentru introducerea faclld a datelor sunt prezentate in blocul 1 din figura 1.6.
in prima etapl utilizatorul
l0
in a doua etapr, in care sunt procesate modelele dispozitivelor, principalele caracteristici utile sunt prezentate in blocul 2 din figura 1.6). in aceast[ etapd, fiecare dispozitiv din relea (rezistor, diod6, tranzistor, etc.) rste inlocuit cu un model de circuit implementat in cadrul programului de srmulare. De exemplu, pentru tranzistorul bipolar se poate implementa in program modelul Ebers-Moll. Este de dorit, astfel, ca programul de simulare si conlini o
bibliotecd intemI
cu modele de circuit pentru
toate
dispozitivele. Fiecare model de circuit al dispozitivelor confine un set de parametri numili payametri de model- Numdrul de parametri de model este diferit pentru fiecare tip de model de circuit qi este, de exemplu, de ordinul zectlor in cazul modelelor de circuit al tranzistoarelor bipolare gi poate ajunge la peste o sutd in cazul unor modele complexe de tranzistoare Mos. Pentru a descrie un model pafticular de functionare al unui dispozitiv, de exemplu modelul 8C108 al unui tranzistor bipolar, trebuie specificate valori corespunzdtoare pentru parametrii de model ai dispozitivului respectiv. Aceast[ opera{ie este foarte imporlantd in programele folosite efectiv la proiectarea circuitelor electronice. Totugi, dacd un dispozitiv apare des in anumite circuite, devine ineficient sd se introducb de fiecare datd in
(1) Introducerea datelor Caracteristici utile: 1. Format liber (sd fie acceptate giruri alfanumerice); 2. Bibliotecd intemd de funcfii neliniare (polinoame gi funcfii transcedentale);
3. 4.
fie acceptate date sub form[ tabelard; fie acceptate date specificate prin subrutine definite de utilizator; 5. Interfald grafic6 de desenare a schemei gi generare automat[ a netlistului circuitului;
Sa Sd
6.
Sb detecteze eroriie (de exemplu: erori de conectare, bucle de surse de tensiune, sec{iuni de surse de curent)
(2) Inlocuirea cu modele a elementelor de circuit Caracteristici utile: 1. Bibliotecl intemd de modele de dispozitive (diode, tranzistoare bipolare,
tranzistoare cu efect de cAmp, etc);
2. Posibilitate
de def,rnire qi de inldnfuire a subcircuitelor (generareaunei retele complexe ca o strucfurd de subcircuite pe mai multe nivele) 3. Posibilitate de adbugare eficientd qi simpli a unor noi modele de dispozitive 4. Posibilitate de regdsire qi modificare ugoard a modelelor memorate anterior
Figura 1.6 Caracteristici utile ale etapelor I 1l
qi 2
Capitolul
Analizi liniarl AC (in domeniul

frecventfl)
Analizfl neliniarl de Analizi liniarfl c.c. trznzitorie (rezistivi) (in domeniul timp)
(3) Formularea ecuafiilor de echilibru
Analizi tranzitorie neliniar[ (dinamic[)
1.
Ecualii nodale
liniare;
1.
Ecualii de stare
liniare
1. Ecualii nodale
2. E cualii hibride I iniare.
neliniare; 2. Ecualii hibride neliniare.
1. Ecuafii nodale nelini are di s c r etizate ;
2.Ecuafii hibride
neliniare dis cr etizate; 3. Ecualii de stare neliniare;
4. Ecuatii tio tablou
(a) Rezolvarea numeric[ a ecua{iilor Eliminare

gaussiand
1.
Evaluare numertc6
a
1.
Metode Newton-
1. Integrare numertci
lui
en'
complexI
2. Integrare numericd
Raphson; 2. Metode cu
explicit6; 2.Integrare numericd
aproximare ltntard
implicit6;
(5) Fu rnizarea rezultatelor
t R6spuns in frecven![;
2
a
Analizi
de
la treapti 2. Rdspuns la impuls 3. Rdspuns la intrare

1. Rdspuns
1. PSF
Solarizarc in
c.c.)
1. Rdspuns tranzttoriu 2. Rlspuns la intrare;

3
2. Caracteristici de
transfer in c.c.; 3. Analtzd de
.
zgomot;
J
periodic[;
periodrcd; Anahza distorsiunilor;
Analizd de
senzitivitati
senzitivitAti.
3, 4 qi 5 pentru diferite tipuri de analize
Figura 1.7 Caracteristici ale etapelor
calculator valorile parametrilor de model ai dispozitivului respectiv. De acea, in acest caz, devine foarte utild existenla unor biblioteci de modele de dispozitive. Totodatd, pentru modelele de circuit din bibiioteca internd a programului (modele care au configurafia topologic[ bine stabilitd, cum ar fi modelele Ebers-Moll sau Gummel-Poon pentru tranzistorul bipolar), programul trebuie sd furnizeze un set rezonabil de valori implicite (default) ul" luru-"tri1or, in absenfa unor valori furnizate de utilizator. in acest fel, un utilizator lard experienld nu se mai confruntb cu detaliile de model, dacd acestea au o importanJd redusd intr-o primd analizd a problemei.
t2
etapa a treia programul genereazd ecuafiile de echilibru pentru releaua --; configurafia topologicd gi valorile elementelor complet specificate. Un ; :rar al metodelor utilizatein aceast[ etapd pentru cdteva tipuri de anahze :::3 prezentat in blocul (3) din figura 1.7 . in general, in programele de '.:-ulare sunt larg utilrzate trei sefuri de ecuafii care rezultd din aplicarea -:ritoarelor trei metode: metoda nodald, metoda hibridd $i, respectiv, qetoda variabilelor de stare. Fiecare metod[ are avantaje gi dezavantaje ce :: t-r discutate in capitolele urmdtoare. -\stfel, pentru anahza liniard de c.c. gi e.2., metodele de formulare a ,atiilor pe baza metodei nodale sunt prezentate in capitolul 4 iar in =-,:itolul 6 este prezentatd, formularea ecuafiilor hibride. Pentru analiza :':izitorie (ca qr anahza de c.a.) a re{elelor liniare, formularea ecuafiilor de : --1:e este prezentatd in capitolul 8. Pentru anahza de c.c. a refelelor rezistive -:-rniare, formularea ecuafiilor nodale este discutatd in capitolul 5, iar :. -nularea ecualiilor hibride este discutat[ in capitolul 7. in final, ecualiile :- -'.Jale sau hibride neliniare discretrzate sunt discutate in cadrul prezentdrii :.:delelor companion in capitolul 9. Orice refea electric[ este guvernatd de 3 tipuri de_qgUAft_i 4p, -constrdngere :::e rezult[ din: ecualiile Kirchhoff I, ecuafiile Kirchhoff II, caracteristicile elementelor. --.-3Ste constrAngeri formeazd un sistem de ecualii: unele sunt ecuatii '-:ebrice neliniare, altele sunt ecuafii diferenfiale neliniare. in formularea :: -raliilor nodale, hibride sau de stare, se urmdreqte, in general, reducerea .-mdrului de ecualii (algebrice gi/sau diferenfiale) ce trebuie rezolvat ;::tultan. Totugi dezvoltarea tehnicilor de lucru cu matrici rare a f[cut ca :=zolvarea simultand, a unui numdr mare de ecua{ii sd nu mai reprezinte o ::.-blemi, cu condilia ca sistemul sd fie rar (un sistem este rar dacd in ::tricea sistemului num[rul de elemente nenule este semnificativ mai mic -:.-at al elementelor nule). Ca o consecin[d, met_qda tab]aului s-a impus ca o :-:tod5 importantd de formulare a ecualiilor in programele de simulare .-,mericd. Aceastd metodd., care contine toate informaliile asupra circuitului ..- iormd complet[, este discutatd in capitolut 4. In etapa a patra din cadrul unui program de simulare sunt rezolvate :umeric ecuafiile de echilibru. in blocul (4) ,Cin figu ra | .7 sunt prezentate :::eva metode posibile de rezolvare a ecua{iilor pentru diferitele tipuri de
13
lr
Capitolui I
analize considerate. Pentru solufionarea ecualiilor algebrice liniare, cu coeficienli reali sau complecai, in capitolul4 se prezint[ metoda eliminlrii a lui Gauss gi metoda factorizdrii LU. ultima metod[ este prezentat[ gi in lumina tehnicilor cu matrici rare. Pentru solu,tionarea ecualiilor algebrice neliniare, care pot renilta atdt din metoda nodald cit qi din cea hibrid[, se prezintd metoda Newton - Raphson in capitolul 5 gi metoda aproxim[rii liniare pe por{iuni in capitolul 7. Pentru ecuafiile de stare neliniare, o solulie analiticd nu este in general posibilS gi, de aceea, se aplicd metode de integrare numerici. Astfel de metode sunt prezentate in capitolele 9 qi 10. Ultima etapl dintr-un program de simulare este cea in care utilizatorul obline gi interpreteazd, rczultatele. in general, programele de simulare furnizeazd, rezultatele in mod text pentru a fi uqor citite de cdtre utilizatori. Totodatd, in cazul analizelor in mai multe puncte, datele sunt stocate de obicei astfel incat s[ poatd fi reprezentate grafic in cadrul unor module speciale de reprezentare gi procesare graficd a formelor de undd. Rezultatele semnificative care pot fi observate in urma analizelor considerate in figura 1.7 sunt prezentate in blocul (5). Din cele prezentate pind acum este clar cd scopul urm[rit este analiza asistatl de calculator care reprezintd, una din cele mai importante etape in proiectarea asistatf, de calculator (Computer-Aided Design - CAD) a circuitelor gi sistemelor electronice. Proiectarea asistatd de calculator a circuitelor electronice necesitl, pe l6ng[ un program de analizd, gi o strategie de optimizare adecvat[.
t4
Capitolul
Modele de circuit ale dispozitivelor pi componentelor electronice 2.1

Setul d,ebazd de elemente utilizate in modelare
anarizd,
orice program de
de circuit este astfel rearrzat incdt sf,
limitat de elemente ideale de circuit, numit set de bazd de elemente ideale de circuit. Cu cdt setul de bazd este mai extins, cu atdt programul este mai versatil, dar in acelagi timp este mai dificil de realizat gi necesitd mai mult[ memorie. Problematica acestui capitol este perfect motivatd, dacd ne punem urmltoarea intrebare: cum poate fi un calculator folosit pentru a analiza circuite ce confin dispozitive qi elemente reale de circuit, Curu ,r., fac parte din setul de bazd? Cea mai simpl[ metodd este sd inlocuim, dacd se poate, fiecare element nepermis cu un circuit echivalent format din elege_nj.g_ldealg {rn_sgfg! de baz6. Din pdcate, aceasta nu este ?ntotdeauna posibil deoarece, trin definilie, un circuit este echivalent cu altul, dac[ pi numai dac[, mdsuritorile reahzate la terminalele externe furnrzeazd rezultate identice. Aceast[ cerinllnu este niciodatd satisfrcutd de dispozitivele practice: diode, tranzistoare etc. In majoritatea cazurilor eiementele neacceptate de program pot fi inlocuite cu un q!!g!-i!_99ki11algnt aproximatiu numit model de circwit, rezultatele simullrilor apropiindu-se de cele mdsurate experimental. Trebuie precrzat c[ utilitatea gi eficienla unui program de simulare cresc mult utrlizdnd modele de circuit simple gi realiste. Pentru a construi (sintetiza) modele de circuit realiste pentru majoritatea dispozitivelor gi componentelor practice de interes, setul de baz[ contine cel pulin cinci clase de elemente ideale de circuit concentrate gi invariante in timp, prezentate in Tabelul 2.1.
recunoascd numai un numdr
15
r
Capitolul2 Tabelul 2.1 Setul debazd de elemente ideale de circuit Simbol Relatie constitutivi a) Rezistor liniar
Element Rezistor
l.
U
#
FR
i
v=R.i i=G.v
2. Condensator
(a) Condensator liniar
Rezistor controlat in tensiune: i = g(v) Rezistor controlat in curent: v = f (i)
i
C
. ^dv(t)
dt
, =i- I i(r\dr
I t-
cJ'
b) Condensator neliniar
Condensator controlat prin sarcin6:
,:i(q);,=dq|'\
-
dt
Condensator controlat in tensiune:
dq(t) ^, , dv(r) ,. \ q=q\vt;,tr):i-ct")i

:
C(v) +dq!,') :capacitate incrementald
dv
unde
.
Bobind
a) Bobind liniard
i
i=
b) Bobina neliniard
. di(t)
dt
l'!,r"v,
,1,'1 =
Bobind controlatd prin flux:
i=
i(il:
=
4dl')
dr
-Bobind controlatb in curent:

q = QUI: v(t) unde
1.
..
ddft) L(i) . .. di(t ) = dr dt '

inductanld incremental'
-'';i'' : " d6(i) : L(i):

al
t6
Analiza asistatI de calculator a circuitelor electronice
Element
4. Surse independente
Simbol
a) Sursd de tensiune
Relatie constitutivl
E .s(t)
E's0)
(b) Sursd de curent
unde
s(l)
este o funcfie de timp
s(r)
(!J
l+
io
u
i: I .s(t)
unde
s(l)
este o funcfie de timp
5. Surse
comandate
(a) Surs6 de tensiune comandatd in tensiune

OT
v:k.v,
v.
b) Sursd de curent
romandatd in tensiune
i
T
r:
&.v"
(c) Sursd de tensiune

comandatd in curent
v
: p.t,
(b) Surs6 de curent comandatd in curent

t=d.t
c
Tabelul confine 4 tipuri de dipoli (rezistoare, condensatoare, bobine gi surse independente) gi un tip de diport (surse comandate liniare). Elementele pot fi liniare sau neliniare. De exemplu, un rezistor este un element cu dou6
I7
Capitolul2
terrninale (dipol) caracterizat de o curb[ in planul tensiune (v) - curent (i). Dac[ curba v-i este o simpld dreapt[ care trece prin origine, atunci rezistorul se spune cl este liniar, altfel este neliniar. Dacd curba v-l poate fi exprimatd ca o funclie de curent (tensiune), se spune cd rezistorul este controlat in curent (tensiune). Daci curba v-i este crescdtoare strict monoton atunci rezistorul poate fi considerat fie controlat in tensiune, fie in curent. Similar, un condensator este un element cu dou[ terminale caracterizat de o curbd in planul sarcind (q) * tensiune (v), iar o bobini este un element cu doul terminale caracterizat de o curbd in planul flux (p) curent (l). In cazul unei surse de tensiune (curent) independenfe, tensiunea E.s(t) (ourentul I's(r) ) la terminalele sale la orice moment de timp este descrisd a priori $i, ca urrnare, este independentd de curentul (tensiunea) de la terminalele sale. O sut sd contandatd (controlatd) liniard este un element cu doui terminale a c6rui tensiune sau curent la orice moment de timp este proporfional[ cu o tensiune vc sau un curent l. din altd parte a circuitului.
2-2 Ierarhii qi tipuri
de modele de
circuit
Pentru un dispozitiv dat scopul urmlrit este de a sintetiza o relea folosind numai elemente din setul de bazd care s[ aproximeze cv o precizie acceptabild caracteristicile dispozitimlui respectiv. Releaua astfel obfinutd e ste denumrtd, model de circuit al dispozitir,.ului fizic. in general, pentru un dispozitiv dat, pot exista mai multe modele distincte de cirsuit. Deqi un model poate fi mai performant decit altul, intr-un anume circuit, nu existd nofiunea de "cel mai bun model" sau de "model unic". Inginerul are sarcina de a alege cel mai potrivit model pentru aplicafia particulari dat6. Abilitatea de a selecta cel mai potivit model depinde de solida intelegere a ierarhiei gi a diferitelor tipuri de modele de circuit. Cea mai importanti distinctie ce se poate face intre diferitele tipuri de modele sebazeazd pa clasa de semnale pentru care modelul a fost proiectat. Din punct de vedere al model[rii, cele mai imporlante caracteristici ale semnalului sunt: gama dinamicd a acestuia qi banda de fr ecvenld. Gama dinamicd corespunde intervalului dintre valorile instantanee minime gi maxime ale tensiunilor gi curenlilor pentru care modelul este valabil. Banda
t8
Analiza asistaG de calculator a circuitelor electronice
de frecvenld corespunde intervalului dintre cea mai micd gi cea mai mare tiecven!1 a componentelor spectrale ale semnalelor.

dinamice a semnallor
de vedere al g4-mei
in func1ie de amplitudinea semnalelor aplicate, modelele de circuit pot fi clasificate ca: - modele globale, - modele locale, - modele liniar-incrementale. Un model global este proiectat sd simuleze funclionarea unui dispozitiv in tot domeniul mdsurabil de curenfi gi tensiuni la terminale. Modelul global este intotdeauna neliniar (deci confine cel putin un element neliniar). Un model local este proiectat sd simuleze precis funclionarea numai intro anumitd zon[ prescrisd a domeniului de funclionare a dispozitivului. AsEst model poate fi liniar sau nu, depinzAnd de c6t de extins este domeniul de funcfionare. Modelul liniar-increncentat este un model local format numai ditr elemente liniare din setul de bazd (fbr[ surse independente gi elemente neliniare). Acest model simuleaz[ caracteristicile dispoziti'vului intr-o micl vecinbtate din jurul punctului static de funcfionare (PSF). Modelul poate fi interpretat geometric ca o translare a originii in PSF-u1 dispozitil.ului, astfol inc6t, intr-o mic[ vecindtate in juru1 originii translate, caracteristicile sl poatd fi aproximate liniar.
Pentru a ilustra diferen{ele dintre diferitele tipuri de modele, si considerdm caracteristicile de iegire ale unui tranzistor n-p-n in conexiune
emitor comun ffigura 2.1(a) $i (b)]. Caracteristicile de iegire prescrise de un posibil model global sunt prezentate in figura 2.1(c). De notat c5, degi caracteristicile modelului global nu sunt identice cu cele din figura 2.1(b), ele reprezintl tofugi o bund aproximare pentru toate regiunile. Pe de altd parte, un posibil model local pentnt caracteristicile de iegire este prezentat in figura 2.1(d). Se poate observa cd, in acest caz, aproximalia este acceptabil[ doar in zona hagurat[. Deoarece, in general, releaua electricd ce corespunde modelului local este mai simpli decit refeaua ce corespunde modeiului global, daci se gtie a priori c[ dispozitil.ul va func{iona doar in zona haguratl, este evident cdutilizarea modelului local este de preferat. l9
Capitolul2
N
4Lr
ry
2A1
L -:0
(e)
Figura 2.1 Modele globale. locale
qi liniar-incrementale pentru tranzistorui bipolar
in sffirqit, dacd semnalele aplicate dispozitivului sunt mici, domeniul de functionare se va centra in jurul unei mici vecindtili a PSF, punctul Q d\n frg.2.1(e). Se observd cd toate caracteristicile din aceasti regiune sunt linii drepte paralele. Caracteristicile de iegire prezise de un model liniarincrementql sunt prezentate in figura Z.I(f), unde originea a fost translatd in punctul de funcfionare Q. Un model liniar incremental realist trebuie sd poati prezice "strucfura frnd" a caracteristicilor din jurul PSF.
20

llgcvealn a
g_e,mn alel_o".r,
de vedere al benzii de
in funclie de frecvenla semnalelor, modelele
se pot clasifica
in: modele
de curent continuu (c.c.) gi model de curent alternativ (".u.). Un model de c.c. diferd de cel de c.a. prin aceea cd este pur rezistiv (nu contine nicio inductanfd sau capacitate). Un model de c.c poate simula caracteristicile dispozitivelor de la c.c.
pin[ la anumite
frecvenle joase, tipic mai mici de 10kHz. Pe misurd ce frecvenfa cre$te, elementele reactive (capacitdgi qi inductan{e parazite) incep sd joace un rol important gi, in consecinfd, trebuie incluse in model. Ca un exemplu privind importan{a frecven}ei de lucru, in figura 2.2 se prezintd modelele asociate unui rezistor de tip metal-film. Se observd c[ la frecvenle mari sunt incluse in model o inductanld L, gi o capacitat" Cr.
*-l-
*__] f <l}kHz
Figura 2.2 Modele
<lGHz
f <l0}GHz
de circuit ale unui rezistor de tip metal-film la diferite frecvente
Deoarece modelele de curent alternativ diferd in funclie de banda de frecven!6, c0teodatd este convenabil sa se imparld aceste modele in modele de joasd f"ec_v*g1111\ dp m,91ie frecvenld gi, respectl, inalrd frecvenld. De:;i nu s-a standardizat ce interval de frecven!f, este acoperit de fiecare din acestea, uzual se obignuiqte s[ se considere modelele de joasd frecven{d cele care sunt valabile in domeniul audio, adic620Hz-20KHz.
2.2.3 lerarhizarea modelelor

Pentru a inlelege relatia dintre diferitele tipuri de modele, sd considerdm figura 2.3 in care sdgelile indicd sensul de simplificare a modelelor. De exemplu, plecdnd de la cel mai precis gi complet model global de c.a., putem elimina cAteva elemente neliniare pentru a obline modelul local de c.a., sau putem elimina toate capacitaflle gi inductanfele din modelul global de c.a. pentru a obline modelul global de c.c. in mod similar,
eliminind citeva elemente neliniare din modelul global de c.c.

2t
sau
Capirolul2
Model global
de c.a.
Model liniar
incremental de c.a.
Model global
de c.c.
Model local
de c.c.
Model liniar
incremental de c.c.
Figura 2.3 lerarhizarea modelelor de circuit
elimindnd toate capacit[file gi inductanfele din modelul local de c.a., va rcztLlta modelul local de c.c. in mod asemdndtor, elimindnd toate sursele de a.o. Di inlocuind toate elementole neliniare cu elemente liniare echivalente din modelul local de c.a., rez',rltdmodelul liniar incremental de c.a. Aplicdnd o metodf, similarl modelului local de c.e., se obqine modelul liniar incrementatal de c-c. in sfargit, modelul liniar incremental de c.c. poate fi obtinut gi prin eliminarea tuturor capacitdgilor gi inductanlelor din modelul liniar incremental de c.a. Observa!ii: 1. Eliminarea capacitIlilor gi inductantelor inseamnd scurt-circuitarea inductantelor gi elimin area capacitSlilor. 2. Modelul global de c.a. se mai numeqte qi model de regim tranzitoriu. J. Modelul local de c.a. se mai numeqte gi model pentru distorsiuni
de semnal mic.
4.
Modelul liniar incremental de c.a. se mai numegte gi model

semnal mic.
de
2,3 Considerafii privind
realizarea modelelor
Indiferent de metoda utilizatd, pentru a construi un model de circuit pentnr un dispozitiv fizic, validarea acestuia depinde pdn[ la urm[ de c0t de
bine sunt prezise caracteristicile reale ale dispozitir,ului respectiv. Deoarece este imposibil de testat validitatea modelului pentru toate semnalele posibile prin compatarea rispunsului calculat cu cel m[surat, este foarte utild o teoremd generalS care si garanteze validitatea in baza unui numdr finit de misuritori. Teorema care unne azd, futnizeazd rdspunsul dorit in cazul sistemelor liniare.
22
Analiza asistata de calculator a circuitelor electronice
Teorema 2.1: Teorema reprezentdrii pentru sisteme liniat e. Fie N, gi l/6 doud sisteme liniare cu (n+1) terminale, deci atAt 1/" cAt 9i l/u respectd principiul superpozifiei. Sd presupunem cdla n terminale atdt ale N, cdt gi Nt sunt aplicate n surse arbitrare sinusoidale, fiecare avAnd amplitudinea diferiti de 0 gi ci sursele conectate la terminale corespondente ale lui AL qi Ab sunt identice. Dacf, rlspunsurile complete (ztdt trzzitoriu cAt gi de regim permanent), la terminalele corespondente ale lui,[ gi ,n/6 sunt identice la excitalia descrisd mai sus, atunci |f" $i nfb sunt echivalente intre ele, in sensul cd vor avea rdspunsuri identice la orice alte tipuri de excitafie. Aceastd teoremi este o consecinld directd a presupunerii cd ceie doud sisteme, care pot fi imaginate ca doud "cutii negre", sunt liniare. Cu ajutorul acestei teoreme se poate stabili validitatea modelelor liniare incrementale dE c.c. gi c.a. din frgura2.3. Pentru a stabili validitatea restului modelelor din figura 2.3, ne-ar trebui o teoremi de reprezentare pentru sisteme neliniare, care nu a fost demonstratd pAn[ in prezent. In consecinfl, singurele modele neliniare a clror validitate poate fi stabilitl sunt cele de c.c. globale gi locale. Deoarece aceste modele nu conlin capacitili sau inductanle, trebuie comparate doar curbele caracteristice generate de model (in c.c.), cu cele m6surate. Pentru modelele neliniare de c.a. globale sau locale, curbele caracteristice depind de frecventd gi deci nu sunt unice. Rezultd cd nu se poate stabili validitatea modelelor neliniare de c.a. in absen{a teoremei amintite, existd doud metode disponibile pentru sinteza de modele neliniare de c.a. care sd se apropie calitativ de comportarea dispozitivelor reale : mecanismul de lucru al dispozitivului, se ajunge la un model numit modelfizic. 2. Modelare de tif ,/-utiq--!!eagryi" (black-box) in care intAi se ajunge la un model global de c.c. valid, apoi se introduc in model capacitdli gi inductan[e (parazite) in diferite pozitii (strategice), care de obicei sunt astfel alese incdt si fie asigurati scrierea ecualiilor de stare pentru refeaua rent\tatd. ^ In cazul modelSrii frzice se poate ajunge la modele realiste dacl se cunoagte foarte bine structura gi mecanismul de lucru al dispozitir,ului. Acest lucru nu este, ins6, cunoscut foarte bine intotdeauna, de exemplu in
/.5
1. lbdAategfug\ in
care pornind de
la
structura fizicl,
gi
Capitolul2
cazul dispozitivelor de putere sau cele care lucreaz6,Ia frecvenle foarte mari. Mai mult, chiar dacd se cunoagte bine principiul fizic de funcfionare, sunt necesare multe simplificlri gi idealiz6ri pentru a construi modelul. Modelarea tip "black box" are cdteva avantaje: - nu este necesarS infelegerea mecanismului fizic de funclionare al
dispozitiwlui; - pentru modelele de c.c. existd o metod[ sistematici de sintezd a modelelor rezistive pentru simularea caracteristicilor unui dispozitiv dat, metoda find independenti de tipul dispozitivului; - deoarece fiecare element al modelului are un rol bine precizat, utilizatorul gtie exact rolul jucat de fiecare element; in consecin![, este u$or ca, prin comparafie, sI se determine parametrii gi caracteristicile elementelor modelului din curbele m[surate experimental. Mai mult, obfinerea modelelor locale din cele globale este o problemd simpld, deoarece utilizatorul qtie exact care elemente pot fi neglijate intr-o ^ anumiti regiune de lucru. In practicd sunt utilizate la fel de mult ambele metode pentru modelarea dispozitivelor, in cazul diodelor gi tranzistoarelor se utlhzeazd cu succes modelarea fizicd deoarece structura gi principiile de func{ionare ale acestora sunt foafte bine cunoscute. in schimb, modelarea tip "cutie neagr6" este utlhzztl pe larg in cantl altor dispozitive gi componente, altele decdt diode gi tranzistoare. TotodatS, pot fr utllizate ambele metode la realizarea unui
model. Pentru a exemplifica aplicarea celor dou[ metode de modelare prezentate mai sus, in cele ce urmeaz[ se prezint[ realizarea unui model cu elemente din setul de bu6, pentru vn termistor. Realizarea modelului necesitd luarea in consideratie a doui aspecte gi anume:
1. Caracteristica v-i a
termistorului. Aceasta este modelatd, din
oonsiderente fizice, de o relalie de forma:
v:Ro(4).^pl
unde:
'r-l pl:-+l I ienlry.i \ 'l',(r r,))

/
f r''
(2.r)
/: constanti de material, [ = temperatura absolutd a mediului,

Z:
temperatura absolut[ a corpului termistorului.
24
Analiza asistatd de calculator a circuitElor electronice
2. Temperatura instantanee a corpului termistorului z, este funstiE de puterea disipatd in termistor. Ecualia de transfer a cdldurii, care reprezintd cea de-a doua relafie, provine dintr-o modelare "black-box" qi este de
forma: p (t) = v Q). tQ) = a
(r-q ) + c
unde: p(t): puterea instantanee pe termistor, d : constanta de disipalie a termistorului,
(z.z)
C: capacitatea caloric[ a termistorului. Obset"valii: uzual, in cataloagele de termistoare, se prezinti date pentru C qi z (constanta de timp a termistorului). Legatura dintre z, d gi C este: ^C d-T
(2 3)
Echivalentul electric al ecuafiilor (2.1) qi (2.2) este prezontat in fig. 2,4(b),
(a)
(bl
de circuit al tonnistorului
Figura 2.4 a) Simbolul termistorului; b) Modelul
Sursa de curent comandatd io din fi9. 2.a(b) genereaz[ un curent egal cu
valoarea puterii disipate

mediuiui
tensiunE independentd furnizeazd o tensiune egald cu valoarea temperaturii absolute a
pe termistor, p(t), iar sursa de
{.
in figura 2.5(a) qi (b) se prezintl,rezultatele simul[rii caracteristicii v-l qi a temperaturii absolute a unui termistor, la doud temperaturi ale mediului. Pentru termistor s-au considerat urmitorii parametri:
R0(300"K) = Skf) , P:3460, C:2.1A-6 Joule/K, T =20ms, 1/6=10kO.
in figura 2.5c se prezintd

acesta se
varia[ia tensiunii pe termistor, atunci cAnd prin aplic[ un curent sinusoidal de amplitudine 3mA gi frecvenld l\Hz.
25
Caoitolul2
ZI"K]
5fi
Tn
=l25oC
To
= 25"C
To:25"C
300
5.6
1.lil]
(u)
V,
1r[mA]
(b)
To
:25oC
(.)
Figura 2.5 {a) Caracteristica v-l
termistorului; (b) Temperatura absolutd a tormistorului; (c) Regirnul tranzitoriu al tensiunii pe termistor
a
2.4
Exemple de modele ale dispozitivelor semiconductoare
prezentate modelele frzice a doud dispozitive semiconductoare larg rdspdndite in practic[: dioda semiconductoare 9i tranzistorul bipolar. Cu toate cd este foarte imporlant modul in care sunt oblinute modelele fizice in acest caz, plecdnd de la structura qi principiile fizioo oare guvemeazd fwc\ionarea acestor dispozitive, nu acesta este soopul urmdrit aici, ci ne vom limita doar la prezentarea modelelor de circuit qi la discutarea parametrilor gi caracteristicilor elementelor din cadrul acestor modele. Modelele ce vor fr prezentate sunt cele utiiizate in cadrul programelor de simulare din familia SPICE, mai exact in programul PSpice. Aceastl alegere este justificat[ de faptul c[ modelele implementate in
in acest paragraf vor fi
26
Analiza asistati de calculator a circuitelor electronrce
::mulatoarele SPICE sunt cele mai performante, asigurdnd simularea au trecizie a funcliondrii dispozitivelor reale.
2.4.1 Modelul de circuit al diodei semiconductoare

Modelul global de c.a., numit gi model de semnal mare sau de regim :ranzitoriu, este prezentat in figura 2.6. Modelul contine cinci elemente: Rr:ezistenfa serie, conductanla G*r, rezistenla neliniarf, Io(V) a jonctiunii, rrecum gi doud capacitdli neliniare, C,- capacitatea de barierd, $i Cr,-apacitatea de difuzie. Dac6 din acest model se eliminb cele dou6 capzcitdtt, .rrunci elementele r[mase formeazb modelul global de c.c., deci R, , G** $i :ezistenfa
neliniari I o(Vo) modeleazd dioda in regim static.
fl
(a)
(:+
G*r
Figura 2.6 a) Simbolul diodei; b) Modelul
de circuit al diodei semiconductoare
in paralel cu sursa comandati Ir(Vo) pentru a ajuta la convergenfa algoritmilor de punct static. Valoarea implicitl iin programul PSpice a lui G*, este 10-12 S. Utilizatorul poate schimba
Conductanta
este prezentd :ceastb valoare, dar nu o poate aduce la 0.
G*,
2.4.1.1 Modelul global de curent continuu al diodei

Vom prezenta mai intdi ntodelul global de curent contin,uu. Se cunoagte ;a in caracteristica de curent continuu apar mai multe regiuni, prezentate in mod distinct in graficul in coordonate semi-logaritmice ( ln(1r) in functie de
I'DIUr
) din fig. 2.7 .
U,
kT
lq
reprezinti tensiunea termicd, unde
k=1.38x10-23JloK este constanta lui Boltzmann, rvr Q = 1.6 x 10-1e C este sarcina electronului.
21
Z-
temperatura absolutl
Capitolul2
lnIo,
-l
lnI*o
I
1r,R,
UT
ZonaI - predominl
fenomene
I
I
de recombinare;
I
I
ZonaII - regiunea ideald; ZonaIlI - predomind fenomene

de injeclie rnare;
III
I I I
ZonaIY
ZonaIY
- predominl
efectul lui
I
I
ln 1r
I I I
ln.l. Figura 7.7 Caracleristica
vDlur
de curent continuu a diodei serniconductoare in
coordonate sernilogaritmice
Cele patru regiuni sunt modelate unitar printr-o ecuafie de forma:
e.4) - 1,",) runde A este coeficient de arie al joncfiunii, I *o reprezintd curentul direct prin diodl izr 1,.", este affentul invers.
I
,4.(I
,ô
Cut entul diyect are expresia:

I
J,.o
I nrrK,r, + I,orK
ro,
(2.s)
in care:
1n,., este curentul nornta/ gi este dat de relalia:
1,,,,n=r, - le^pl ----n--
I r t' \ I l-rl L '\N'u') l
(2.6)
K,,,, estefactoyul de injeclie mare qi are expresia:
(2.7)
r
/,."" este curentul de recontbinare:
28
Analiza asistat6 de calculator a circuitelor electronice
I,o,:
Kr", estefactorul
I "')-,] Ir*1.ô[*.r.,,,]
fr 12 lT
(2.8)
de generare gi are expresia:
K.,,,:llt-Y'] 8nr v,) +o.oosl
Lt
rr.nl
Curentul invers prin diodd 1,"" este suma a doul componente:

I r* = I,*,,,ro
:n care:
t I,*^
(2.10)
BV tt'evh,ch - Bv.r*ol -vo+ 'L NBV.Urll
(2.11)
u' f IrcvnA - tBt/L."*ol 'L - NBVL.UT ")
(2.r2)
Astfel, fenomenele de recombinare sunt modelate de parametrii 1ro, NrR si Kr* din ecualiile (2.8) qi (2.9), zona ideald este modelatd de 1, qi N din ecuafia (2.6), iar fenomenele de injeclie mare sunt modelate de factorul K,,n din ecualia (2.7). Fenomenul de conduclie inversl este modelat de ecualiile (2.11) qi (2.I2) in care inter-vin parametrii IBV, NBV, BV, IBVL, qi NBVL.
S
emni fi cali a tuturor
ac
stor
arametri e ste prez
en Iatd
in
T ab eluJ
2.2.
la majoritatea diodelor semiconductoare, cele patru regiuni prezentate in figura 2.7 nu sunt distincte. Astfel, in domeniul curentilor mari, sunt active simultan R, gi fenomenele de injeclie marc. Totodatd, la anumite diode, zona ideald practic nu exist6, zonele de injeclie micd
Obser"va{ie:
(fenomenele de recombinare) qi de inleclie mare suprapundndu-se.
2.4.1.2 Modelarea capaciti{ilor neliniare ale diodei Vom prezenta in continuare aspectele privind modelarea capacitdlilor
neliniare ale diodei. Capacitatea totald a diodei este suma a doud capacitd{i
29
r
Capitolul2
neliniare: cea de difuzie Co qi cea de barieri C,, reprezentate in figura 2.6.
Astfel avem:
C =Ca+ A.Cr
(2.13)
unde.4 este coeficienful de arie (raportul dintre aria diodei din circuit gi aria diodei utilizate ca model). Capacitatea de difuzie are expresia:
c
undo pentru I
=r^dl'o dVo
tD
(2.r4)
se numeqte timp
de h,anzit prin ^, diod6 gi are expresia:
se foloseqte expresia (2.5). Parametrul
,":#
C.,o
(2.15)
unde
F = frecvenla de tliere a diodei. in PSpice, parametrul rD este

r-J I
reprezentat prin parametrul de model TT. Capacilatea de barierd arc expresia binecunoscutd:
-. ,,M
(2.16)
v,) I -I')
It
unde C.ro este capacitatea joncfiunii la polarizare nuld, V, este bariera de potenfial, iar M este coeficientul de gradare al joncfiunii. So ounoaqte cd la polarizdri inverse gi directe mici, capacitatea C, este
dominantS,
in timp ce la polarizdri
lui C, fiind
directe moderate gi mari, C,t este

neglryabile.
dominant, efectele datorate
Totodat[ se obserul c[ ecualia (2.16) nu mai este valabill c?tnd Vo -->Vr,
C, ar tinde la infinit (figura 2.8). O analizd exactd a dependenfei lui Cj in funcfie de VD fiimrzeazd de fapt curba figurat[ cu linie discontinud, din care constatim cd,pdn6la Vo=0.5Vt nu existb deosebiri
deoarece
intre ecuatia (2.16) gi curba rea16. Avdnd in vedere cele expuse mai sus, in programele de simulare SPICE s-a luat decrzia ca pentru VD > FC .V, capacitatea C, sb fie aproximat[ prin
30
Analiza asistati de calculator a circuitelor electronice
Curba ideald relalia (2. I 6)
\.
Modelare
in SPICE
Figura 2.8 Varialia capacitdlii
C, in funclie de tensiunea Vp: curba ideal5, curba real6 qi implementarea in PSpice
tangenta la curba ideald datd de ecualia (2.16) in punctul Vo = FC'l/j (FC fiind o constantA cu valoare =0.5). Degi aproximarea este grosieri, ea este adecvatd scopului propus, deoarece, a$a cum s-a precizat mai sus, in conducfie directd, C., este neglijabil in raport cu Cr. Penku a deduce ecualia capacitdlii in regiunea VD >- FC forma:
.Vr
pornim de la ecuafia dreptei sub
r-to:m (*-*s)
m care:
rl
(2.17)
tar
v=C , j r fn=C,1," v .t lt'D=FCl l

dVol,
Cj,.(r-FC)-* , x:Vo, ro:FC.VD

Vr
:, _l-.(r_FC),,, *=+l o=rr,.,

Efectudnd calculele, rezultl urmltoarea expresie pentru C,
:
(2 18)
Cj=
3l
Capitolul2
Figura 2.9
a) Modelul liniar-incremental al diodei; b) Modelul de zgomot al diodei
2.4.1.3 Modelul liniar-incremental de c.a. al diodei

Acest model, numit gi model de semnal mic, se obfine din modelul de semnal mare din figura 2.6 prin liniarizarea caracteristicii in c.c in PSF qi prin inlocuirea capacitAfilor neliniare cu capacitdfi constante avand valorile corespunzdtoare din PSF. Elementele modelului de semnal mic, teprezentat in flgura 7.9(a), au unndtoarele expresii (s-a notat V, =Volrr):
6D-
n - dlrl ,-,
d/
,lo.*
(2.20)
(:, !!-l wd-L''
.o dvolrrn-'D'ED
:r
(2.2r)
,,"(r-6)' '" \. v,) , t:{

2.4,1,4 Modelul
L';<FC.vr
(2.22)
V,
f to'.TI v;>-FC
de zgomot al diodei
c,o(- MV;\
Modelul de zgomot este prezentat in fig. 2.9(b). Acesta const[ din modelul de semnal mic la care sunt addugate doud surse de zgomot. Astfel, generatorul de curent lr modeleazl, zgomotul termic datorat lui R, , 7ar iro " modeleazd zgomotul de alice si de licdrire ce apare in joncfiune. Valorile
)z
Ataliza asistatd de calculator a circuitelor electronice
curenfilor furniza[i de aceste surse corespund valorii medii pdtratioa

zgomotului gi au urmdtoarele expresii: 4kT ,)
i;o=_ zr\r (Rr l_.LJ Aria)
Q.23)
E =2qroM + xr.{ry I
unde noii parametrii de model sunt factoruI KF zgomotului de licdrire iar Lf este banda de frecventd.
e.z4)
qi exponentul AF
al
2.4.1.5 Variafia cu temperatura
parametrilor diodei
Majoritatea parametrilor diodei semiconductoare temperatura care este descris[ de urmdtoarele relafii: - pentru 1., (curentul de saturafie):
au o varia{ie
XTI
cu
1,(r)=,,.*p[[ / r 'L\.4"-
+-']+l[+]) 'u, )\r,',

w
1
Q75)
pentru 15a (parametrul curenfului de recombinare):

XTI
1,^(r)-1,n t rt(..0[|, '
+-''']3-l[:]114,, ) NR U, )\7,"* )
-(T
,-26l
pentru 1". (curenful de "cot"):

I uo
(r) - I rc. .(t + urr
-7,,,,,,))
Q.2i)
Q.zB)
pentru BZ (tensiunea de strdpungere inversi): BV
V) = BV [r * revr
.(T -7,,,,,,)+ TBV2 .(T
-7,",)')
pentru Rr:
n,(r)-Rs.[r*rnst (r-
r,o,,)tTRS2
.(,
-r,,,,)t)
ezel
pentru Vr'.
-) -J
Capitolul2
v,v):v, +-3tJ,tnl :l -Eo(r.,,) ""u'' ++Eo(r) T,o, ' lT,o,) 7,,*

unde varialia
empiricS:
(2.30)
lui E6 c\t temperatura, pentru siliciu,

E"
este datd de rela!ia
(r)=
1. 16
o.ooo7o2'
.r, Z+1108 ='i
(2,31)
pentru C./o:
c,o(r) - cLo.{t.
,
[+
ro-
(r-r,"^,.['ry)]] e3z)
Observatii: 1. Pentru parametrii 1s, 1sn, V1 qi Ci, ecualiile prezentate sunt oblinute din considerente fizice, in timp ce pentru lyp, BV gi R5 se prezintd, variatii cu trmen liniar gi p[tratic; 2. Tno* reprezintd temperatura absolutd nominal[ la care au fost determinafi parametrii, iar T reprezintd temperatura absolutl a dispozitir,ului.
in tabelul 2.2 se prezintdparametrii PSpice ai diodei semiconductoare.

Tabelul 2.2 Parametrii PSpice ai a diodei semicond uctoare Denumire
PSpice
TS
Simbol
1s
Descriere Curent de saturatie Coeficient de emisie

Pararnetru curent de recombinare
Valoare
impliciti rE-14 A
OA
2
N ISR
l/
Jto
NR
t'/R
tKf'
BV
1,,
BV IBV
NBV
IBT/t.
Coeficient de emisie al lui 1.sn Curent de "cot" la nivele mari de iniectie

Tensiune de "cot" la strdpungere inversd
ocA
ocv
lE-10 A OA
IBV
NBV
IBVL
Curent de "cot" la strdpungere inversi Factor de idealitate al stripungerii inverse Curent de "cot" la stripu:rgerea inversd de
nivel mic
Factor de idealitate al strdpungerii inverse de
NBVL
RS
NBVL
nivel mic
Rezistenta parazitd serie
ns
0f)
3+
Analiza asistatd de calculator a circuitelor electromce
Denumire
PSpice
Simbol
TD
Descriere
Valoare
imnlicitl
0s
OF
TT
CJO
Timpul de tranzit
Capacitatea joncliunii la polarizare nul6
c'o
VJ
VJ
inallimea barierei de potenlial Coehcientul de gradare al joncliunii p-n Coeficient al capacitdlii de barierd in conductie directd Energia benzir interzrse Exponentul variafiei cu temperatura ai lui 15 Coeficientul liniar de varialie cu temperatura al lui 1". Coeficient liniar de variafie cu temperafura al
IV
0.5 0.5
M
FC EG
M
FC
E6
1.11 eV
1
XTI TIKF
XT] TIKF
0"c
0
TBVl
TBV2 TRSI
TRS2
TBVl
TBV2
lui BY
Coeficient pitratic de varialie cu temperatura al lui BV Coeficient liniar de varia{ie cu temperatura al
"c'
0 0c' 0 ocr
TRSl
TRS2
lui Rs
Coeficient pdtratic de varialie cu temperatura al lui R" Coeficient al zgomotului de licbrire Exponent al zgomotului de lic[rire
00c
0
I
KF AF
KF AF
2.4.2 Modelul de circuit al tranzistorului bipolar

Pentru tranzistot-ul bipolar sunt larg cunoscuto doud modole: n'todelwl Ebbers-Mol/, respectiv modelul Gummel-Poon. Acesta din urmf, este bazat pe modelul Ebbers-Moll dar are in plus o selie de parametri care modeleazl mai precis curentul de saturafie, capacttalile de tranzilre gi dependenla rezistenlei bazei irt funclie de nivelul curentului. Deoareoe este mai precis, modelul Gummell-Poon este implementat in majoritaLea simulatoarelor de circuit de tip SPICE. in cele ce urmeaz| vom prezenta acest model a$a cum este implementat in programul PSpice. Aga cum se observd in figura 2.10, tranzistorul bipolar este modelat ca un ffanzistor intrinsec avand conectate rezistoare in serie cu terminalele de colector, emitor qibazd. Rezistorul dinbazd este neliniar, valoarea acestuia variind cu curentul. Modelul intrinsec constA din patru rezistoare neliniare de tip diodl, o sursA de curent comandatd in bnsiune gi doud capacitbfi neliniare Co" qi Co".
35
Capitolul2
Rc
R6
C,
Ih.\lBR Ib"tlBF
Ir,, )
11
(Iu^-Iu^)
Knt,
crn
Io", \
Figura 2.10 Modelul Gummel-Poon al tranzistorului bipolar
Observatrie: in PSpice este implementatd o variantd imbundliti a modelului Gummel-Poon, in sensul cA pe ldngd elementele din hgura 2.i0 Sunt adAugato odtova elemente pentru a modela efectul de qvasi-safiiralie, preeum gi elemente pentru modelarea efecteior de substrat in cazul tranzistoarclor pnp lateral. Aceste elemente nu Sunt cuprinse in aceastd prezentare. Detalii in acest sens pot fi g[site in manualul de referintd al
PSpice.
2.4.2.1 Modelul de curent continuu al tranzistorului bipolar

Modelul de curent continuu este cel din figura 2.10 in care sunt eliminate cele doun capacit[li. in acest paragraif vom prezenta mai intdi expresiile curenfilor tranzistorului bipolar in regim static. Degi ecualiile descriu curentii unui tranzistor npn, ele sunt valabile 9i pentru tranzistor pnp dar considerand toate tensiunile gi curenlii cu semn schimbat. in expresii vom utlliza variabilele Vu", Vu, gi 2," pentru tensiunile dintre nodurile intrinseci
debazd, emitor gi colector. Curenlii de bazd Si de colector au urm[toarele expresii:
Ir: A.(Iu"rl BF + Iu"r+ Ib,t l BR+ I*r) I, : A.(I u,rl Kn6 - Ir"rl Kqt - Ib,t I BR- I *r)
36
(2.33)
(2.34)
vnde A este coeficient de arie iar celelalte notafii reprezintd urmf,toarele:
Analiza asistatA de calculator a circuitelor electronice
-1r",
curent de difuzie direct
: l,
[.ô[
L-''(NF.u,)
fr\l
,3-
'l-
rl -)
^1r..,: curentbazd-emitor
neideal: 1.".| .ô[ "-
. !, ]ll L '\NE.u,) ]
./u.,: curent de difuzie invers: /, 1o.r: curen tbazd-colectorneideal
.[.-(rb)-t] : /r. JL [""0[, -,1,.- l-,-| L 'INCUr) ]

Kq,[r.(r +4Knz)*
K,u:
facror al sarcinii
dinbazd:
Kn'=;fui
VAF
VAR
] ;,
unde:
Knz=+.*
Rezistenfa serie din bazd, R6, are valoarea dependentd de curent, dupd urm[toarea expresie (considerdm cazul implicit cdnd parametrul .Ino = m ):
f.^rw unde R6 este rezisten[a bazei (maxim) rezistenla minimd abazei.
â
,, = *Ru-Ru' l.l ={ *- . --Z;
/\
)l
(2-3s)
la
polarrzare nulS iar R6x7 este
Semnificafia parametrilor BF, BR, 15, Isn, Isc, I',4R,Ixp gi 16p este prezentatd in tabelul2.3.
M,
NE, NR, NC, VAF,
2.4.2.2 Modelul capacitifilor tranzistorului bipolar Modelul de semnal mare al tranzistorului bipolar (figura 2.10) conline doud capacitdti, Cb" $i Cu. Fiecare din acestea are doud componente: o :apacitate de difuzie (sau de tranzit) qi o capacitate de barierd, ce sunt modelate similar cain cazul capacitdtilor diodei semiconductoare.
31
Capitolul2 Tabelul 2.3 Pr rametnl Denumire Simbol

PSnice iS
BF
lce
tru modelul de c.c. al tranzrstorulut b Descriere
ar
Unitate Valoare
misuri imoliciti
A
Parametrii comuni modelelor Ebbers-Moll si Gummell-Poon
I'
BF
1/F
VAF
BR NR I/AR
Re
RB
Curent de saturalie Factorul beta maxim ideal in conduclie directd oeficient de emisie in conductie directd
Tensiunea Earlv directd
lE-16
r00
I
@
NF
VAF(VA)
BR
NR
Factorul beta rnaxim ideal in conductie inversd Ooeficient de emisie in conductie inversd Iensiunea Early in conductie inversi
Rezistenta serie a emitorului Rezistenfa (rnaxima) abazei la polarizare nuld Rezistenta serie a colectorului f2
CI
I I
0 0 0
VAR(VB)
RE
RB RE
Rc
f)
A A A A
IKF rsE(c2)
NE
Pavamef ii existenli rutmai in modelul Gummell-Poon I*, urent de "cot" al BF la nivele mari de inieclie
OO
I$
NE
urentul de saturatie de scurgere bazd-emitor oeficient de emisie de scurgere baz5-emitor urent de "cot" al BR la nivele mari de injeclie urentul de saturalie de scurgere bazd-colector oeficjent de emisie de scurgere bazS-colector oeficient de cldere la curenti rnari
Rezistenta minimd a bazei
0
1.5
co
IKR
ISC
I*^
It"
NC lirK
Ret
0
2
NC
NK
RBM IRB
0.5
RR
co
Inn
Curentul debazdla care R6 scade laiumdtatea intervaluiui de variatie
Capacitotea bazd-emitor are expresia:

Cr" = Coo, + unde:
A.C
10"
Q.36)
Coon:capacitate de difuzie bazd-emito
t: I tr +, in care r, (timpul dl',."'
de tranzit direct) este exprimat in cadrul modelului Gummell-Poon in funcfie de tensiunile de polarizare conforrn relafiei:
t
r I :rr +:zr r
[t
lTi",* ) ]*l;ffi
38
'
)'.1
^-^r n^. )
1
Anahza asislala de calculator a circuitelor eleclronice
1t"
capacitate de barier[ bazd-emitor gi are expresia:

I/b"
< FC.YTE
(2.31)
vb"> FC.VTE
Capacitatea bazd-colector are expresii similare ca qi Con:
Cor=Cour+A.Cp"
unde:
(2.38)
Cou,--capacitate de difuzie baza-colector: Zo
^+ dvu,
yb"
Ci*
capacitate de barierf, bazf,-colector qi are expresia: | ,

\-Mrc
c,*=1 I C't ( l'uc'tto" -' - FC(r + Mrq ' )' [-Z-.I lr:-*-
1.,. r " [, vrr) 'r(./, \ -+)
<
L',vrc
(2.39)
vb' >
FC
vr(
Parametrii de model din PSpice ai capacitdlilor sunt prezentafi in tabelul 2.4.
2.4.2.3 Modelul
de zgomot al
tranzistorului bipolar
genereazd
in cadrul tranzistorului
bipolar rezistenlele parazite serie
zgotnot termic iar curenlii de bazd qi colector generaazd zgomot de alice de licdrire conform urmdtoarelor expresii: Zgomottermic:
;i
4kr .rf , L 4kr .nr, L .or fl J LI\' = Lt\F= L^B=4kT (Rc I A\ (RE I A)
Rh
o.4ol
Zgomot de alice gi de licdrire:

tru =
2qI
uL,f +
KF
.:"- tf ;
.I
tlF
C, =
2qI,Lf
(2.41)
39
r
Capitolul2 abelul 2.4 Parametn r PSprce pentru modelarea capaclEtllor 'l B Unitate Valoare Simbol Descriere
masura
Denumire
PSoice
CJE
imoliciti
0
VJE(PE)
MJE(ME)
Parametrii comuni modelelor Ebbers-Moll si Gummell-Poon F CLr. Japacitatea ionctiunii B-E la polarizare nuld Vn Bariera de ootential a ionctiunii bazd-emitor I.[,]E Factorul de gradare al joncliunii bazd-emilor Crc
Vtc Japacitatea jonc{iunii B-C la polarizare nuld
F
0.75 0.33
0
cJc
VJC(PC)
Bariera de ootential a ionctiunii bazd-colector Factorul de gradare al joncliunii bazd-colector Coeficient de neidealitate al capacitdlii de barieri laoolarizarc directa Tirnpul de tranzit direct ideal Tirnnul de tranzit invers ideal
0.75 0.33
0.5
Mrc(MC)
FC
TF
WC
FC
Tp
Tp
sec sec
TR
XTF
VTF
ITF
Paramelrii existenyi nuntai in modelul Gummell-Poon loeficientul dependenlei de polarizare a tirnpului XTF fe tranzit direct (l)
VTF
Parametru al dependen{ei ty de tensiunea Pararnetru al dependentei
17 V6"
0
@
ITtr
de curenful 1.
40
Capitolul
Topologia refelelor electrice: cheia formulirii pe calculator a legilor lui Kirchhoff 3.1
Concepte debazil in topologia re{elelor electrice
Descrierea completd a unui model al unei refele electrice trebuie s[ c onlind urmdtoarele informalii : 1) Cum sunt conectate laturile; 2) Sensurile curenlilor gi tensiunilor laturilor; 3) Ecualiile caracteristice ale laturilor. Primele doud cerinfe se pot indeplini desendnd graful orientat asociat relelei electrice respective. Graful orientat, numit si graf direcpionat, se noteazd cu Ga. De exemplu, pentru circuitul din figura 3.1(a) graful orientat Ga asociat este prezentat in figura 3.1(b). Laturile unui graf corespund laturilor circuitului iar nodurile din graf corespund nodurilor electrice ale circuitului. Sige{ile din Ga indicd atdt
ot3
Gn
o
(b) (c)
Figura 3.1 a) Schema unui circuit; b) Graful orientat c) Graful neorientat
4t
Capitolul3
sensul curenlilor cit gi al tensiunilor, dacd adoptdm convenfia c6 s[geata are aceeagi direclie cu sensul pozitiv al curentului prin acea latur[. Dacd nu ne
intereseazi sensurile curenlilor gi/sau al tensiunilor, putem inl[tura slgefi]e din G6. Graful rezultat se numegte graf neorientat gi se noteazd cu G,. In figura 3.1(c) este reprezentat graful neorientat G, asociat circuitului din figura 3.1(a). in continuare sunt prezentate c6teva definilii ale nofiunilor de bazd din topologia relelelor electrice .
Definifii:
1)
Cale: IJn set de latuir Lt, L2, ...,I, dintr-un gtaf Gn formeazl o cale intre douS noduri j qi k dacd laturile sunt astfel notate incAt: a) Laturile consecutive Li, Li*1au intotdeauna un nod comun; b) Nici un nod din G, nu aparfine la mai mult de doui laturi din
set;
Nodurile j qi k reprezintd extremitafile cdii, la acestea fiind conectate cite o singurl laturd din set. Ca exemplu, pentru graful orientat Ga din hg.3.1(b) laturile ll, 16, 15 formeazd o cale intre nodurile 1 qi 4. In schimb, laturile ll, 16,12,13,14 nu formeazd, o cale intre nodurile 1 gi 4 deoarece nu este indeplinitd condilia b). De asemenea, laturile lI,16, /4 nu indeplinesc condilia a) pentru a forma o
c)
cale.
2) Graf conex: Un graf neorientat Gn este conex dacd existd

totdeauna o cale intre oricare doud noduri ale grafului. O relea N sau un graf orientat Ga este conex dacd graful asociat Gn este conex. Graful orientat din figura 3.2(a) este un graf conex. Un exemplu de graf neconex este cel prezentatin figura 3.2(b).
3)
Bucld: Un subgraf G al unui graf G, se numegte bucld dac[: a) G este conex; b) Fiecare nod din G" are exact doud laturi din G la care este incident.
42
4s6
(a) (b)
Figura 3.2 (a) Graf conex (b) Graf neconex
Astfel, in graful din figura 3.2(b) laturile e, c, g, i, d formeazi o bucll. Laturile a) c) e) h, g, .f, d nu formeazd o bucl6 deoarece nu este indeplinita ,'ondilia b). Laturile a, b, e, h, i,.f nu formeazi o bucl6 deoarece nu este ndeplinitd condifia a).
4) Arbore: Un subgraf G, al unui graf G
a) b) c)
ste un arborE dacf,;
G, este conex; G, conline toate nodurile din Gr; G" nu conline bucle.
Exemple:
a, d, e,f, i formeazdtn arbore; a,-f, i, h nu respect[ condilia a) a, c, d, e nu indeplinegte condilia b) b, c, d, e,.f, g nu respect[ condi{ia c). Laturile care formeazd arborele se numesc ramuri. Arborele se noteazd :u T. Celelalte laturi din graf, care nu fac parte din arbore, formeaztr .-oarborele, notat Tc. Laturile din coarbore se numes c joncliuni sau coarde. Se poate ardta cd pentru un graf conex cu n noduri, orice arbore T are eract n-l laturi. Astfel, conform definifiei, dac[ pot fi alese n-I laturi din G,, astfel incdt s[ nu formeze bucle, atunci cele n-l laturi formeaziun arbore.
5)
Secliune: Un set de laturi ale unui graf conex Gn fonneazd o secliune dacd: a) Indepirtarea din graf a sefului de laturi transforml graful inifial intr-un graf neconex; b) Dupd indep[rtarea setului de laturi, reintroducerea in graf a oricdrei laturi din set va transforma graful intr-un graf conex.
4a
Capitolul3
Exemple:
formeazd o secliune deoarece prin indep[rtarea acestor laturi graful devine neconex - nodul 1 va fr izolat fa![ de restul grafului. Setul (o, b, f, i) formeazd secliune deoarece, prin indepdrtarea acestor laturi, de la nodurile 4 sau 5 nu va exista nici o cale la nodurile I,2,3 gi 6. Alte exemple de seturi de laturi care formeazd secliuni sunt (c,.f, g, e), (c,f, i), (d,-f, g, h), (e, g, i) etc. Setul (f, g, h) nu formeazd secfiune deoarece nu respectl condilia a). Setul (b, c, 4 nu formeaz[ secfiune deoarece nu respectd condilia b).
Setul (o,
b, c)
3.2 Matricea de incidenffl

Informafia conlinut[ intr-un graf orientat Ga poate fi memorati complet in matricea de incidenld. Aceastl matrice descrie incidenla nodurilor cu laturile din graf. Definilie: Matricea de inciden\A A".Pentru un graf Ga cu n noduri 9i b laturi matricea de incidenld se definegte ca fiind o matrice de dimensiune r x
b.
A':lo'i)
unde:
o,i: I dac6 latura7 este incidentl nodului i iar sensul iese din nodul i. ari: -l dacS laturaT este incidentd nodului I iar sensul intrd in nodul i.
o,t: 0 dacdlatwa 7 nu este incidenti nodului i. Matricea Ao se mai numegte qi ntatrice completd de inciden{d. Matncea ob{inut[ din Ao prin eliminarea unei linii se numegte matrice redusd de incidenyd qi se noteazdcuA. Observcfiie: In matricea Ao frecare coloand conline exact cAte ufl ,,*1" 9l un ,,-1", deoarece fiecare coloan[ corespunde unei laturi din graf.
Exemplu: Matricea completd de incidenta
3
A, pentm graful din
figura
.2(a\ este urmdtoarea:
AA ++
Lnaliza asistatd de calculator a circuitelor electronice
abcd
I
2
Ao=3
4
5
1-1 10 0 0 0-1 0 0 0 0 0-1 -1 10i0 0 0 0-1 0 00000
110 001 000 -1 00 0-1-1
f sh 000
I
0 0 0 0
1
(3.1)
Dacd in matricea Ao elimrndm o linre (de exemplu, linia nodului 5) obtinem matricea redusi de incidentdl. Dacd se reprezittd curenlii laturilor re{elei N printr-un vector I de dimensiune b, ordinea curenlilor fiind aceeagi cu ordinea coloanelor din matricea Ao, atunci legea I a lui Kirchhoff (KI) aplicatf, tuturor nodurilor relelei N se scrie compact in una din urm[toarele dou[ forme echivalente:
-l
\aui,
=0,
i =1,2, ..., n
(3.2) (3.3)
A"'i
:0
Cele n ecualii din (3.2) sau (3.3) nu sunt liniar independente. Orice ecualie din (3.3) poate fi scrisi ca o combinatie a celorlalte (z-1) ecuafii rdmase. Deoarece in analiza relelelor ne intereseaz[ doar ecuatii independente, ne intrebdm dacl cele (r-1) ecua{ii rimase sunt independente. Raspulsul este dat de teorema 3. 1.
Pentru un graf conex G7, setul de linii ai matricii reduse de -Teorema _3.,! incidenld A este liniar independent. Corolar 1. Setul maxim de ecuafii KI independente ob{inut din nodurile unui graf conex G7 se exprimd astfel: (3 4) A'i=0 Demonstralia teoremei 3. I'. Pentru graful conex Ga format din m noduri qi & laturi, fie makicea redusd de incidenldA de dimensiune (r-1) x b. Fie dt,a2,...,dn*t liniile matricliA
dt: (an en dz = (an ezz

Cl
aru),
aru),
: (Qr-r., an-r,2
45
a, .th)
Capitolul3
iar linia care trebuie adiugatd lui,4 pentru a obline matricea Ao este: dn = (d,r1 duz art)
Vom demonstra cd liniile

liniar dependente.
?nc0t:
I,2, ..., n-l sunt liniar independente
prin
metoda reducerii la absurd. Astfel, presupunem
c[ liniile d1,d2,...,a,-r sunt Ca urmare, existd scalarii kr, kz, ..., kn-r, nu toli nuli, astfel
(3 .5) kra, + k, a, + ... * k ,*t d,_t = 0 FIr[ a restringe generalitatea sd presupunem cd o parte din scalari, kt, kz., ..., k,n, | 1 m 1 n-|, sunt nenuli, iar restul, k.*1, k^*2, ..., k,ut sunt nuli. In acest caz rela{ia (3.5) devine: (3.6) kra,+k,a,+..,*k,,d. =0
Sd
partiliondm matricea Ao ca mai jos:

ar
d)
o'=l;,)=
o
r',,*,
l.l-1
&,n
(3 7)
d,r-l d,,
Observayie: tn submatricile A,, gi A,. existi cel pufin cAte o linie deoarece m7 I, iar A, conline linia a,,.
Datoritl ecualiei (3.6) nicio coloand din An, nu poate avea exact un singul element nenul. Existd trei posibilit[li: 1. Toate coloanele din A,, sunt nule. Evident, in acest caz, Si toate cele m linii din A* sunt nule. Rezultd cd nici unul din primele rz noduri nu este conectat la niciun alt nod. Aceasta inseamnd cd Ga nu este conex. 2. Fiecare coloana din A,,, are exact un ,,+1" gi un ,,-1". Atunci A,. este o matrice nul[ gi, ca gi in cazul anterior, Ga nu este conex. 3. CAteva coloane dtn A. au exact cdte un ,,*1" $i un ,,-1", in timp ce alte coloane sunt nule. in acest caz matricea Ao poate fi partilionatd astfel:
46
o'=1o,,)=1,-;,;,;;
l_f I o
O astfel de matrice corespunde unui graf in care existS un set de laturi ?ntre nodurile 1,2, .., ru, gi un alt set de laturi intre nodurile m*I, ..., n, dar nu existi nicio cale de la unul din nodurile 1,2, .., m la unul din nodurile m*1, ..., n. Deci cele doud seturi de noduri nu au nicio laturd in comun gi, in consecinfi, graful G", nu
este conex.
'
1-t, o, l;-l
;l
(3 .B)
Astfel, oricare din cele 3 situafii conduc larezultatul cd, Ga nu este conex, ceea ce contrazice ipoteza. in consecin!6, liniile d1,a2,...,a,,_t sunt liniar
independente.
Teorema 3.2. Fie A matricearedusd de incidenl[ a grafului conex Ga cLL n n*oduri. Atunci n-l coloane dinA sunt liniar independente dacd gi numai daci laturile corespunzdtoarc acestor coloane forrneazl un arbore in G6 Demonstralie: (i) Suficienla: Dacd r-1 coloane din -4 corespund unui arbore din G6, atunci coloanele respective sunt liniar independente. Fdrd a restrdnge generalitatea sd presupunem cd primele n-1 coloane ale matricii I corespund arborelui T al grafului Ga. Notdm cu Ar aceastA submatrice cu n-l coloane. A7 este, astfel, o matrice pltratici de dimensiune {n-1)x(r-1). Totodat[ A7 este, in fapt, matricea redusd de incidenti a subgrafului T. Deoarece T este conex, pebaza teoremei 3.1 rezultb, cd cele n-1 linii sunt liniar independente. Rezultd imediat c[ qi cele n-l coloane sunt liniar independente (se poate demonstra uqor cd pentru orics matriso de dimensiune nxm rrumlrul maxim de linii liniar independente este egal cu cel
al coloanelor independente).
Necesitatea'. Dacd n-l coloane sunt independente, atunci cala n-l laturi corespunzdtoare fonneazd un arbore. Fie ,4, o submatrice a lui A avAnd cele n-I coloane independento. Construim un graf orientat G" care are drept matrice redusi de incidenqi pe .{,. Deoarece A, are n-l linri gi n-l coloane, atunci Gs are r noduri qi r-1 laturi. Din ipotez6, cele n-l coloane ale lui ,4" sunt liniar independente. Rezult[ c5 gi cele r-1 linii sunt liniar independente in G gi, ?n consecin![, G" este conex. Astfel, G" indeplinegte unnitoarele proprietali:
(i)
41
Capitolul3
este conex are n noduri

are
Rezultd cd
n-I laturt G nu con{ine bucle.
Ca urmare
este un arbore.
Corolar 2. Fie A parti[ronatd astfel:
1=l,l"i
Ar)
(3.e)
l;
unde coloanele lui,47 corespund laturilor arborelui ales, T, iar coloanele lui corespund laturilor din coarbore. Atunci det(Ar) t' 0,
Exetnplu: Dacl, pentru graful din figura 3.2(a) considerdm arborele oonstituit din laturile a, d, e,f, i ({rgura 3.3) atunci partifionarea sub forma din ecualia (3.9) a matricii reduse de incidenld (matricea Ao fdrd linia nodului 6) aratd astfel:
456
Figura 3.3 Exemplu de arbore pentru un graf
o_21 o o l lo o-l "-31 o o -r o o o o o

1
a d e f i b cg llr o o o o -l l o
h
U
0
1
4l-1 r 0 00 l 00 sL0-l 0-1 l 0 00

I
(3.10)
0 0
L---,----_v-
\_vJ
AT
AL
48
3.3 Matricea buclelor

considerdm un graf orientat Ga cun noduri, b laturi gi n6 bucle. Asociem irecdrei bucle unul din cele doud sensuri posibile de orientare ca in figura -1.4. Acestea se numesc bucle orientate. Definilie: Matricea buclelor .Bo. Pentru un graf orientat Ga1 cu b latart si n6 bucle orientate, definim matricea buclelor (numit5 gi matricea de incidentd a buclelor cu lafurile) ca fiind o matrice de dimensiuna n6x b:
u, =lb,,l
unde coeficienlli bil au urmdtoarele valori: U,t: , dacd latura apa\ine buclei i gi au acelagi sens; U,t: dac[ laturaT aparline buclei I gi au sensuri contrare; Utt: O dacd laturaT nu aparline buclei i.
-,
Dacb reprezettdm tensiunile laturilor ca un vector v de dimensiune bxl astfel incAt coloanele matricii Bo gi tensiunile sd fie aranjate in aceeagi ordine a laturilor, atunci setul complet de ecuafii Kirchhoff II (KID se scrie compact in una din urmdtoarele doud forme echivalente:
b
lbrv,
=0,
i=Ir2r...rhb
(3.11)
Bo.v =0
(3.r2)
Ecualia compact[ (3.12) confine un set de nn ecuafii KII (nr este mare chiar pentru relele de mirime medie). in analiza relelelor ne intereseazS, insb, numai seturi de ecuatii independente. Orice submatrice a lui Bo care confine num6ru1 maxim de linii independente din B, se numegte matricea buclelor de bazd gi se noteazd cu Bu Pentru un graf orientat Ga cu b laturi gi n noduri, orice matrice Bb are b-n+I linii iar seful corespunzdtor de ecuatii KII independente se scrie compact sub forrna: Bu'v =0 (3 13)
Se pune problema cum selectdm un set de b-n+I bucle de bazd". O metodl sistematic[ de a construi o matrice 86 este cea cu ajutorul arborelui r. Astfel, fiecare bucl6 de bazd se alege plecand de la o singurd laturd (coard[) din coarborele T" impreuni cu o cale unicd prin arborele z. Bucla de bazd astfel aleasd poar16 numele de bucld fundamentald pentru acea
49
Capitolul3
coardA in raport cu arborele ales. Sensul buclei fundamentale se alege astfel inc0t s[ coincidi cu cel al coardei. Pentru un graf conex Ga cu n noduri gi b laturi numirul de bucle fundamentale este egal cu numdrul de laturi din coarbore, adicd b-n+\. O submatrice a lur B o conlinind cele b-n+l bucle fundamentale poartd numele de rnatt icea buclelor fundamentale gi se noteazd cu ,B/ sau, mai simplu , cu B. lindnd cont de modul de alegere a buclelor fundamentale, matricea B poate fi partifionatd astfel:
:lBr:l]
(3.
i4)
unde coloanele submatricii
,87 corespund celor n-l ramuri din arbore, iar coloanele matricii unitate corespund celor b-n*l laturi din coarbore.
Exemplu. Sf, presupunem graful din figura 3.4 in care consider[m c[ arborele 7 este format din laturile a, d, e, .f, i. In acest caz buclele fundamentale, notate bu,, br, br Si bp, sunt cele indicate cu linie discontinud gi corespund laturilor b, c) g qi h din coarbore. Matricea buclelor fundamentale, partilionatd confor-rn ecua{iei (3. 1 4), este : o h a d ef i bc 6
00 0 r, l-r -1 0 B.f : B: b,l o 00-1 a,Lo 01-1

bol
I B,
0 0
-1 -1
10 0 01 0 00 0001
1 \---vJ
0 0 0
(3.15)
bf
b,.1
,,\
;i
\j
I
ta],l ' Lt {_,.
456
Figura 3.4 Exemplificarea formirii buclelor fundamentale
Urmdtoarea teoremd stabilegte leg[tura care existl intre liniile matricii buclelor gi liniile matricii de inciden![:
50
Teorema 3.3. Dac[ matricile Ao gi Bo au coloanele aranjate ?n aceeagi ordine a laturilor, atunci pentru orice i,j: (3.16) flinia I din B,] . fiinia7 din A,1t:g Demonstralie: partea stdngd a ecuafiei (3.16) se poate scrie:
h
=lb*.a,o
k:1
Incrementdm k (lrl,2, ..., b) pentru a evalua suma de produse. Primul produs nenul apare atunci cdnd latura k este in bucla I pi, in acelagi timp, este incidentl nodului 7, produsul b,o .a1, fiind +1 . Deoarece , in acest caz,
nodulT este in bucla I atunci va mai exista exact o laturd incidentd la nodulT gi care aparline buclei i. Epuizind toate posibilitAlile de orientare a laturii.7 ;i buclei l, glsim c[ cel[lalt produs nenul este +1. Rezultd:
s = 0+0+...+(tt)+0+...+(+t) + 0+... = 0 Corolar 3. Urmitoarele relatii sunt valabile:
B,'1,=0
Bo.A'=0
A,'B:=0 Ao-B':0
A'B'"=0 A'B' :0 Datoritd prezenlei matricii unitate in (3.I4) renlJtd, in mod evident cl liniile matricii .B sunt liniar independente. Se pune intrebarea cate linii din Bo pot fi addugate la B menfinindu-se independenla liniard a liniilor. Sau echivalent, putem scrie mai mult de b-n+I ecualii independente de tip
KirchhoffII? R[spunsul
e dat de
B.A'=0 B A' =0
(3. r 7)
urmltoarea teoreml:
Teorema 3.4. Pentru un graf conex Ga cx n noduri gi b laturi num[ruI maxim de linii independente din -8., este b-n+|. Detnonstralie: Graful Ga fiind conex, are cel pulin un arbore T. Pe baza acestui arbore Z construim matricea buclelor fundamentale B. Partitionlm matricea B" astfel:
ll B.=l_-l=l-- --l r, I lu- i B=,)

Is-] lB,'
L
51
(3. 1 8)
Capitolul3
Vom demonstra teorema ar[tdnd c[ orice linie a lui 82 este combinatie liniard de linii din B. Conform corolarului 3 avem c6:
Bo.A'=0
inlocuind Bo drn ecuatia (3.18) gi ginind cont
devine:
(3 1e)
c[ A=14:Arl,
relagia (3.19)
I
adic6:
I LB,,
B,
r lle:1 l.l 'I:0 Br' ) L4, l
(3.20)
r At, - g lr,r.Alr+Brr.A'r=o
Br.A+
(3.2r)
Din prima relafie a ecuafiei (3.21) renlt6..
AL=-Br.Ai. = Brr.Alr-Brr.Br.1=o (Brr-Brr.Br).4=o

Deoarece, conform corolarului
Agadar:
(3.22)
2,
det
A, + 0 , renrltd..
Br, = Br, . B, (3.23)

B, =lBrriBrrf =lBrrBriBrrl= Brr.lBrilf = grr. u (3.24) in algebra matriciald se poate arita imediat cdfiecare linie a produsului P 'Q este o combinatie liniard a liniilor lui e. ca urmare, din ultima ecualie rczultd c5 fiecare linie din Bz este o combinalie liniar[ de linii din B. Astfel
teorema este demonstratd.
observayie: orice matrice a buclelor fundamentale este totdeauna gi matrice a buclelor debazdB6. Reciproca nu este ins6 valabild. Deqi 86 include B ca un caz speciar. gi deci este mai generald., matricea B are avantajul unei implementdri mai ugoare pe calculator, fiind folositd exclusiv ?n cele ce urmeazd.
Setul maxim de ecualii

fundamentale se scrie compact:
KII
independente oblinute
pe
buclele (3.2s)
B.v=0
52
3.4 Matricea secfiunilor

Considerdm un graf orientat G7 qi fie o secliune S in acest graf. Pe baza definiliei secliunnprezentatl la punctul 3.1 se poate considera, cu alte cuvinte, c[ o secliune reprezintd un set de laturi care unegte douS regiuni ale grafului, cele doud regiuni fiind separate printr-o linie de demarcalie ca in figura 3.5. Dacd atribuim un sens arbitrar secfiunii, ca in figur[, atunci aceasta se va numi secfiune orientatl. Definilie: Matricea secfiunilor Do. Pentru un graf orientat G4, cu b laturi gi n" secliuni orientate, definim matricea sectiunilor ca fiind o matrice de dimensiune n,x b:
"fsecliunea i gi au acelagi sens unde: - dU: I dacd lafrxa j face parte din - di: -1 daci latara j face parte din sectiunea i qi au sensuri contrare
- 4,j:0
dacd labxa nu apar,tine secliunii l.
o" =ld
Matricea secliunilor Do se mai numegte qi matrice completd de inciden![ a secliunilor cu laturile grafului.
De exemplu, in graful din figura 3.6 existd 6 secliuni orientate notate

s1, ..., s6
, iar matricea secliunilor Do este:
ab 1 -1 00 Do=sl 1 -1 00 1 -1 sol0 0
,sl
,t2
,s4
s5
Prima linie a matricii Do din ecuafia (3.26 ) corespunde secfiunii s1 alcituitd din laturile a, b qi c. Laturile a qi c au acelagi sens cu cel al secliunii s1 qi, ca urrnare, in prima linie din matricea Do coeficienlii din coloanele a qi c au valoarea i. in schimb, deoarece latura b are sensul contrar secliunii s1, coeficientul corespunzitor drn Do este -1. Similar se completeazd celelalte 5 linii din Do corespunzitoare sec{iunilor s2 ... s6.
53
de I 00 -1 01 0 10 0-1 0 01 i -l 0l
L
1
(3.26\
Capitolul3
Sensul sec!iuni
Figura 3.5 Secliune orientatd intr-un graf
1-l-.
-'l
+_+*4
s6
s4
Figura 3.6 Sec{iunile posibile pentru un graf
Dacd elementele vectorului i (curenfii laturilor) gi coloanele martncli Do sunt aranjate in aceeagi ordine a laturilor, atunci setul complet de ecualii Kirchhoff I generalizate corespunzdtoare secliunilor grafului se poate scrie in una din urmdtoarele doud forme echivalente:
b
ldui, j=l
=0,
i=1r2r...,n,
(3.27)
(3.28)
Do'i = 0
Cele n, ecualii din (3.27) sau (3.28) nu sunt liniar independente. Aga cum s-a mai spus, in teoria circuitelor ne intereseazdnumdrul maxim de ecualii independente din (3.28). Acesta ne conduce la o submatrice a lui Do care are numdrul maxim de linii independente din Do, rrumitd matricea secliunilor de bazd qi notatd cu D6 Vom ardta imediat cd pentru un graf conex Ga cx n
54
noduri, orice matrice Du are n-l linii. in consecinld, setul maxim de ecualii rndependente KI generalizat se scrie compact astfel: Du-i =0 (3.2e)
Ca gi in cazul matricii buclelor de bazd 86, se pune problema cum rlectAm setul maxim de linii independente din Do pentru a forma Dn. O :-ctoda sistematicd de construire a unei matrici a sec{iunilor de bazd :..-)rne$te de la arborele Z. Astfel, fiecare secfiune se alege in mod unic :-.-aruit5 dintr-o singurl laturd (ramurd) din arborele Z impreunS cu, dupi :fz. una sau mai multe laturi (coarde) din coarbore. Orientarea sectiunii se :iege astfel incdt sa coincid[ cu sensul laturii din arbore. Secliunile de bzzd tbrmate in acest fel poartd numele de secliuni fundamentale. Deoarece t-iecare secfiune fundamentald corespunde unei ramuri din arbore, rezulm ca numirul de secfiuni fundamentale este egal cu numbrul de ramuri ale arborelui. Pentru orice arbore ales intr-un graf conex cu n noduri gi b laturi existi r-1 ramuri qi, astfel, numdrul de secliuni fundamentale este n-l. Matricea secliunilor construitd pe baza celor n-l secliuni fundamentale poartd denumirea de matricea secliunilor fundamentale qi se noteazl cu D7 sau, simplu, cu D. findnd cont de modul de alegere a secfiunilor rundamentale, matricea D poate fi partilionatl astfel:
D:lr:DLl
(3.30)
unde submatricea unitate de dimensiune (n-I)x(n-l) are coloanele

corespunz6toare laturilor din arbore iar submatricea Drde dimensiune (rz-
I)x(b-n+I) are coloanele corespunzbtoare laturilor din coarbore. Ca exemplu, revenim la graful din figura 3.3 in care arborele este constituit din laturile a, d, e, "f, $i i.Secliunile fundamentale construite in raport cu acest arbore sunt prezentate in figura 3.7 Oi sunt notate Ja, J/; Jp; J/'
s;. Matricea
D, partilionatd conform relaliei (3.30), este urndtoarea:
10000 -1 10 0 0 10 0 sd 01000 00100 0 00-1 Dr=D-sn r0 0-1 1 s.r 000 00001 0 011
.s.
I
adef
b cg
(3.3
i)
55
Capitolul3
Figura 3.7 Exemplificarea fonndrii sec{iunilor fundamentale
'sr'
Urmltoarea teorem[ stabilegte legdtura dintre liniile matricii secfiunilor ti liniile matricii buclelor.
Teorema 3.5. Dacd coloanele matricilor Bo qi Do sunt aranjate in aceeagi ordine a laturilor afunci, pentru orice i, j: (3.32) flinia I din.B,] . flinia7 din D,]r: 0 Dentonstra\ia acestei teoreme este similarl cu cea a teoremei 3.3. Astfel, partea st6ngi a ecuatiei (3.32) se poate scrie:
s:\b'o'd,t'
k:t
Incrementdm k (k=L,2, ..., b) pentru a evalua suma de produse. Primul produs nenul apare atunci cind latura k este in bucla i gi, in acelagi timp, aparline secliunii7, produsul b,e.dy fiind +1, in funcfie de sensul latxlik
ft
Sec!iunea 7 Figura 3.8 O secliune are un numdr par de laturi in comun cu o bucld. SecfiuneaT gi bucla i au in comun laturile k qi /.
56
in raport cu sensurile buclei i gi a secliunii7. In general, o secfiune qi o bucld au in comun un numdr par de laturi. Firi a restrdnge generalitatea, considerdm cd bucla I gi secliunea j au in comun doud laturi. in acest caz, pe ldngd latura k va mai exista incd o laturd I care aparline simultan buclei i gi secliunii j, aqa cum se vede in figura 3.8. Epuiz0nd toate posibilitdlile de orientare a laturilor ft gi / in raport cu bucla i gi sec{iunea j rezultd c[ celSialt produs nenul, b, .d 1r este +1 . in consecinfl, suma S este:
S=
C oy o I arul 4 .
0+0 +...+(tt)+ 0+...+(+t)+0+...

:
Urmdtoarele relatii sunt valabile
Bo'D'o=Q Ba.D' =0 B.D::0 B.D'=0

ci liniile
D.'B:=0 Do.B' =0
D.B',=0
13.33)
D.B':0
Din modul de partilionare a matricii D conforrn ecuafiei (3.30) se observd acesteia sunt liniar independente datoritd prezenlei in partea sting6 a matricii unitate. Deoarece matricea D este o submatrice a lui Do, ne punem din nou intrebarea c6te linii din Do putem adduga la D menlindnd independenfa liniard a liniilor. Sau echivalent, putem scrie mai mult de n-l ecualii independente KI generalizat?. Rdspunsul este dat de urmStoarea
teorem6:
Teorema 3.6. Pentru un graf conex Ga cx n noduri numlrul maxim de linii liniar independente al matricri Doeste n-|. Dentonstralie: Consider[m cl primele linii ale matricii Do corespund secliunilor fundamentale iar restul liniilor formeazd o matrice Dz. Ca unnare, matricea Do o putem partiliona sub forma:
l-ol [r Dolll =l--l=l-p,l lD,,

L
Drl
__t
(3.34)
Drt )
Conform corolarului 4 avem cd
Do' B'
I ' l.l -' l=0 | r n)le:1

1,D.,
D,. -] L
I]
:0 . Rezultd: I s:+D,:o => I lDr,'B,+Dr,:o
(3.35)
57
Capitolul3
in sistemul din ecuatia (3.35) substituind B', = -D, din prima relalie in cea
de-a doua, aceasta din urmd devine:
Drr.(-Dr)*
Rezultd
Dr.,
=0
=u Dr, =
Drr'D,
=
(3.36)
ci matricea D2 devine: D, =lDrr,Drrf =lDrr:Drr.Drf = Drr.lliDLf
Drr.D
(3.3i)
in consecinfd, fiecare linie din D2 reprezintd o combinalie liniard de linii din

D. Astfel teorema este demonstrat[. Observa;ie: Orice matrice D a sectiunilor fundamentale este intotdeauna gi o matrice a buclelor debazdD6. Reciproca, insd, nu este adevdrat[.
Degi matricea D este un caz particular al lui D6, formarea lui D cu ajutorul calculatorului este mai ugoard datoritd metodei sistematice de alegere a secliunilor fundamentale. De aceea, in continuare se va folosi doar matricea D. in aceste condifii, setul maxim de ecuafii Kirchhoff I generalizat
independente
(n-l
ecua{ii) se scrie compact astfel:
D.i=O
(3 .3 8)
3.5 Relafii fundamentale intre variabilele Iaturilor

considerdm graful orientat Ga al wei relele N cu n noduri qi b laturi. Alegem in Ga un arbore z gi, respectand aceeagi ordine a coloanelor, partition[m matricile A, B SiD astfel:
A:|,+iALl a :lar:rr) o :lto,n,)
(3.3e)
unde:
indicele Z este pentru ramurile din arbore (tree) indicele I este pentru coarde flink)
F=b-r+1 , p=n-I
De asemenea, respectdnd aceeagi ordine a laturilor ca in cazul matricilor A, B qi D, considerdm vectorii tensiunilor gi curenlilor laturilor partifionafi
astfel:
'=l:,1
58
'=[;]
(3.40)
Anahza asistatd de calculator a circuitelor electronice
Pebaza relafiilor (3.33) din corolarul4 vom determina mai int6i legitura intre submatricile Dl Si 87. Astfel, pornind de la relafia B .Dt :0 avem:
rBr:1/, . _[t"-l ... =

l
Rezultd:
'
1.1
(3.41)
lo;)
(3.42)
B, = -DL sau B', - -Dt
in continuare ne propunem sd gdsim leglturile care existl intre tensiunile, respectiv curenlii refelei N. Pentru inceput sd gdsim o legdturd intre v1 gi v7. Pentru aceasta pornim de la relalia B. y = 0. Conform partifiondrilor din ecualiile (3.39) qi (3.a0) avem:
- s,it,I -l-., "' I I - ILv,ll:

Rezult[:
sau,
(3.43)
v, = -8,'v,
linind cont de
(3.44)
(3.45)
Tcest czz pornind de la
Q.a\:
vr= DL'vr Si gdsim, de asemenea, o legf,turi intre ir $ ir. in

relalia
D-i=0
avem:
:) It"ior-l.l'.'l:o * - Llr-l
11
I
t- ,
-'l
ir+D, -i,-:o
(3.46)
RezultS:
i,
sau:
-Dr'i,
(3,47)
ir = B', 'i, (3'48) Utihzand relalia (3.48) putem exprima toli curenlii laturilor in funotie de
curentii coardelor. Astfel:
,_1,,1_[r;.r,-]_la:1 t=1,,1 i' =lB' :r,.1' it= B''i' =L-',,.'

rr
r_
)=L'; I
(3.4e)
59
Capitolul3
Similar, putem exprima toate tensiunile laturilor in funcfie de tensiunile ramurilor:
vr ]_[r"l .,_[",.l_[ v:l = =lr"n')''" 1".-"1 lo',' r,)=l;,_|''t

I
D''"
(3's0)
in final vom determina legdtura intre vectorui v al tensiunilor iaturilor gi vectorul v,, al tensiunilor nodurilor. Astfel, pentru refeaua N ct n noduri gi b lafuri oonsiderbm referinta ca fiind nodul n. Cele n-l tensiuni de noduri vor
f,t:
Iu,'l lr,'l v,=l ,
1,".,,- ] Considerdmn de asemenea, in refeaua N o lafurd oarecare k (k|,2. ..., b) conectatd intre nodurile I gi7 gi presupunem c[ sensul laturii este de la nodul I la nodul T. in aceste condilii, tensiunea laturii fr se exprim[ in funclie de tensiunile nodurilor i gi7 astfel: (3.51) vk =v,i-vnj
Pe de altd parte, {indnd cont cd in matricea de incidenld A coloana corespunzltoare lafurli k are coeficienlii +1 $i -1 in liniile l, respectiv 7, atunci membrul drept al relaliei (3.51) poate fi scris ca produs intre
transpusa coloanei ft din matri cea A gi vectorul tensiunilor de noduri, v,:
col :
k
vk
=vri-tt,, :1"'
*tt
t-1
]
vt1t
+1
'nl
(3.s2)
v
t1.l
-1
V. nJ
Dacd extindem rafionamentul pentru toate laturile, rezultd imediat ca legdtura dintre v qi v, este: _ lt -. (3.53) v=A.v
60
3.6
Generarea cu ajutorul calculatorului a matricilor topologice A, B gi D
in paragrafele anterioare s-a vdzut cd matricile topologic e A, B gi D ale unei relele electrice pot fi determinate foarte simplu prin inspeclie plecand de la definilia acestora. Totugi, in analiza asistatd de calculator a circuitelor sunt necesare metode sistematice care si permit[ altomatizarea generlrii acestor matrici. De aceea, in acest paragraf vom ardta cum pot fi generate pe ;alculator matricile A, B Si D. Matricea complet[ de incidentd A" (gi, implicit, A) poate fi generarl ibarte simplu pe baza informaliilor despre circuit. Astfel, pentru nodul de referinf[ se atribuie, uzual, cifra 0 iar futuror celorlalte noduri ale grafului retelei li se atribuie numere intregi consecutive incepdnd de la 1. De asemenea, se atribuie numere ?ntregi consecutive, incepdnd de la 1, tufuror iarurilor retelei. Ca urmare, dac[ latura ft este conectati intre nodurile I si 7 ;u sensul laturii de la i la7, descriem aceasta prin tripletul (k, i, j).Ini1ial A"
o matrice nuld, Ao=0. Tripletul corespunzdtor laturii ft determina generarea in coloana fr a lui Ao a doud elemente nenule ait :I qi a, : *1 . Proceddnd in acest fel pentru toate laturile, sunt generate pe rdnd toate
3ste
elementele matricli A o. Memorarea informaliilor corespultzltoare grafului orientat Ga ol ajutorul matricii Ao este extrem de ineficientd din punct de vedere a memoriei utilizate. De exemplu, dacd Ga are 50 de noduri gi 200 de laturi atunci, presupunAnd cd nu se realizeazA o altd formd de compactzre a datelor, nratricea Aova avea nevoie de 10000 de locafii de memorie in conditiile in care numai 400 de elemente din A" sunt nenule. Se poate obline o reducere semnificativd memoriei daca Aonu este necesar[ in forma unei matrici n x b. De exemplu, in cazul metodei nodale de formulare a ecuatiilor pentru un circuit, este necesar produsul triplu A.Yu.A'. in acest caz este mult mai avantajos s[ se memoreze tripletli (k,ij) sub forma unei tabele de conexiuni ;i s5 se efecfueze operalii cu aceastd tabel1. Pentru graful Ga cu 50 noduri gi 100 de laturi sunt in acest caz necesare 200 x 3 : 600 locafii de memorie, fap de 10000 itcazul precedent. observalie: deoarece in matricea ,4 num[rul de elemente nenule este semnificativ mai mic decdt al celor nule, matricea A este rar[. Luarea in
6I
Capitolul3
considerare capitolul4.
a acestui aspect este un lucru important ce va
fi
studiat in
ceea ce privegte generarea matricilor B Si D, acest demers presupune mai int6i alegerea unui arbore. Arborele se alege, in general, pe baza unei anumite preferin{e cu privire la ordinea de includere in acesta a diferitelor
in
tipuri de elemente din circuit. De exemplu, in cazul formuldrii ecualiilor de stare pentru un circuit dinamic liniar, ordinea preferenfiald este:
- surse de tensiune independente, - surse de tensiune controlate, - capacit6[i,

rezisten{e,
- inductanfe, - surse de curent comandate, - surss ds curent independente.

Astfel, arborele se alege incluzdnd la inceput toate sursele de tensiune independente (se presupune ci nu existl bucle de surse de tensiune), dup[ care se includ, in ordine, surse de tensiune controlate, capacitlyi, rezistenfe, inductanfe, g.a.m.d. pAn6 cAnd se obline un arbore. Observafie: este perfect posibil ca arborele s[ nu con{in[ toate tipurile de elemente.
in concluzie, pentru determinarea matricilor B gi D trebuie parcurse urmltoarele doud etape: i. Deterrninarea unui arbore T in care includerea elementelor relelei in acesta sd se facd intr-o anumitd ordine preferenfiald, 2. Determinarea matricelor B qiD corespunzdtoare arborelui ales Z.
Existd mai multe posibilitdqi de rezolvare a celor doud etape. Dintre aoostoa, oea mai avantajoasd din punct de vedere a implementdrii pe oaloulator este metodabazatd pe operalii elementare asupra liniilor matricii reduse de incidenf d A.incontinuare vom prezenta determinarea arborelui gi, ulterior, a matricilor B Si D pebaza acestei metode.
62
3.6.1 Determinarea arborelui

Considerim o relea electricd 1/avAnd graful orientat Ga arn noduri gi b laruri gi fie A matricea redusS de inciden!6. Vom arbta cum putem deter:rnina arborele relelei plecdnd de la matricea I respectAnd ordinea preferentialS de includere a elementelor. Pentru aceasta, aranjbm coloanele matricii A de la stanga la dreapta in ordinea preferinlei introducerii elementelor in arbore precizatd mai sus. De exemplu, pentm o relea cu 10 laturi avAnd, in ordinea numerotdrii, elementele Cl, R2, 13 (sursd de curent controlat[), J4 (surs[ de curent independent[), R5, C6, J7, R8, V9, L10, coloanele matricii I sunt aranjate astfel :
1[
A_ :l
v9 ct c6 R2 fi5 R8 t10
/3
J4 J]
2l
n-l
I
(3.s4)
I
, - lL
Conform teoremei 3.2, oricare coloane liniar independento din A corespund unui arbore al refelei. in consecinfd, problema po caro o avem de rezolvat este de a selecta setul de ru- 1 coloane independente, pornind dE la prima coloand din stAnga deplasindu-ne succesiv spre dreapta. unui set de coloane liniar independento se realizeazd, mai Recunoagterea ugor dacd se reduce matricea A Ia forma eSalon, printr-o serie de operatii elementare asupra liniilor acesteia. Prin operatie elementard intelegem una din urmdtoarele trei tipuri de operafii: Tipul 1: Interschimbarea a doud linii. Tipul 2: Multiplicarea unei linii cu un scalar constant nenul.
qi
Tipul 3: Inlocuirea unei linii / cu suma dintre linia 7 5i o altA linie ft multiplicatd cu un scalar a nenul, j <- j + ak . Observalie: in cazul matricii A Ia operatiile de tipul 2 gi 3 multiplicarea unei linii se reduce la multiplicarea cu -1. Vom prezenta in cele ce urrneazl, algoritmul pentru aducerea unei matrici
rectangulare la forma egalon.
se spune cd are forma egalon pe
Definilie: Forma eqalon a unei matrici. O matrice Q rectangtlard m x n linii sau, simplu, este matrice egalon, dacd O are urmltoarea strucfur[:
63
Capitolul3
Primele k linli, k>0, sunt nenule, iar restul liniilor, dacd mai exist6, sunt nule. 2. In linia i (i:1,2, ..., fr) primul element nenul este egal cu l, coloana in care apare acest element fiind numerotatl, c;.
3.
C11C21Ca1, ,.1g*.
1.
Un exemplu de matrice care are forma e$alon este urmdtoarea:
qc2cack
1
lxx
XX XX
Q:3
k
1x
XX XX XX
0[
tn matricea de mai sus cu x s-au notat valorile oarecare. Se observd ci primul element nenul din fiecare linie este 1, aceste valori fiind dispuse in scard. Coloanele in care se afli primul element de 1 din fiecare linie nu sunt, in general, consecutive. orice matrice rectangularl, A de dimensiune m x n poate fi redusi la forma eqalon printr-o serie de operafii elementare asupra liniilor acesteia.
Rezultatul, ins6, nu este unic ai depinde de algoritmul folosit!
observalie: se poate ardta cd dacd, o matrice rectangulard, A de dimensiune m x n are liniile liniar independente, afunci in forma egalon a acesteia nu vor exista linii complet nule. Algoritmul de reducere a unei matrici la forma eqalon Se porneqte de la o matrice,4 de dimensiuni lz x n. Algoritmul const[ in efectuarea de operatii elementare asupra liniilor unor submatrici A, ale lui A. inilial A" = A. cdnd algoritmul este terminat, A este redusd la forma eqalon. Pagii algoritmului sunt urmitorii: Pasul 1. Se parcurge A,, coloand cu coloand incepdnd cu prima,
pdn[ cdnd se intdlnegte o coloand nenuld, notat[ cu c. Dacd nu existd o astfel de coloan[, atunci A, = 0 gi algoritmul se terminl.
64
Pasul2.
Se parcurge coloana c element cu element de 1a inceputul coloanei pdn[ cdnd se intdlnegte un element nenul, de exemplu in linia Dacd. 1 atunci se sare la pasul 4. Dac[ nu, se continud cu pasul 3.
r.
r:
in submatricea .4" se interschimb[ linia 1 cu linia r. Pasul4. Se multiplicdlinia 1 din ,4" cu inversul elementului (1, c) din A,. Astfel, elementul din pozilia (1, c) devine 1. Pasul J. in coloana c din 4 r" reduc la zero toate elementEle situate sub linia i, aplicf,nd operalii elementare de tip 3 intre linii. Pasul6. Se alege o noud matrice A" ca submatrice a vechii matrici ,{. Noua matrice ,4" const[ din elementele situate sub linia 1 qi la dreapta coloanei c a vechii matrici A". Dacd aceastd noub matrice nu existS (nu conline cel pufin o linie sau o coloanl), algoritmul se terminS. DacS existS, atunci
Pasul
-3.
algoritmul se reia de la pasul
1.
Consider[m acum o matrice redusS de incidenld A de dimensiuni (n-l)xb. in matricea A, drn cele b coloane, n-l coloane sunt independente. Aplicdnd algoritmul descris mai sus, matricea A poate fi redusd la urmitoarea for:rnd egalon tipicd:
c2
1
XX
oo
ca XXXXX
XXXXX
c,t
Anr=
00 OX
X X
(3.55)
n-1
unde x poate
00 0 0 @* 00 o o oo
sau 0. Dacd selectdm cele
x
o
fi +1, -1
n-l
coloane dtn A",, notate
c1, c2, ..., cn-j, con{inind primele elemente cu valoarea din fiecare linie, obseruf,m c[ acestea formeazd, o matrice superior triunghiulard avind 1 pe
diagonala principald gi, ca urrnare, sunt liniar independente. Deoarece

65
Capitolul3
operaliile elementare asupra liniilor nu afecteazd independenla liniar[ a setului de coloane, cele z-1 coloane din matricea A originalS sunt, de asemenea, liniar independente. Conform teoremei 3.2 cele n-I laturi corespunzdtoare formeazdun arbore. Deoarece prin algoritmul de reducere la forma egalon cele n-r coloane independente din A", au fost selectate incepdnd cu coloanele din stdnga, ?n mod automat s-a indeplinit gi cerinla de introducere in arbore a elementelor de circuit in ordinea preferen{ialI de prioritate. Arborele determinat astfel incit sd includd elementele de circuit in ordinea preforenfiald de prioritate poartd denumirea de arbore normal.
Exemplu. Si determin[m arborele normal pentru circuitul din figura 3-9(a). Graful orientat asociat circuitului este prezentat in figura 3.9(b). Scriem matricea redusd de incidentd A avdnd coloanele aranjate in ordinea preferenliall de introducere a laturilor in arbore:
v3 c2 c4 q Rr & R,o L5
L6
I7
A-
111 l0 4 lo L-t
2
-)
Io -1
0 o o
10-1 0 0 10 0 0010000 0 000000i -i 0 I 0 i 0-1-1 0 -1 0 0-1 i 0 0 0
L2eLl
Ll+L5-L5
(a)
66
(b)
Figura 3.9 (a) circuit pentru exemplificarea determindrii arborelui normal; (b) Graful orientat
Secvenfa de operalii conform algoritmului de aducere la forma e$alon

este umatoarea:
Prima parcurgere a pa$ilor l-6: se interschimbd Linia 2 cu Linia 1 care noua Linie 1 se adund, la Linia 5 (L1+L5---+L5). Rezult[:
(L2r-LI) dupi
l 0 0 1 0 0 0 0 0 |1 T--------2 0i-1 1 0 -1 0 0 1-------0 0l _>

|
4 C2 C4 Cs Rr & R,o Ls L6
11
0i 0 0 0 0 0 0 0
1 _ll
0
0
z2(-r)+rs+zs
Lz\_t)
4
5
0i 0 0 I 0 I 0 -1 -1 0: 1 -1 0 I -1 r 0 0
- A doua parcurgere a pasilor l-6: se multiplicd Linia 2 cu (*1), apoi LiniaZ acfiializatd se scade din Linia 5 (-L2+L5---;L5). RezultA:
1t11
-+
2 J
v3 c2 c4 cs Rl & &o Ls L6
I7
0 01
0 0 0 0
0 1 -1 0 1 0 0 -1 0 0l o oio 0 0 0 0 0 1-1 I
0 0i0
,^-,..
L:^?jf
4
5
0 0t0
0 0 -1 1 I 0
1 0 1 0 -1 -1
0 0
(L4<-+L3).
- A treia parcurgere a paqilor l-6: se interschimb[ Linia 4 cu Linia 3
- A patra parcurgere a paqilor l-6:se interschimbd Linia 5 cu Linia 4 (L5++L4) dup[ care Linia 4 se multiplicf, cu (-l). Astfel algoritmul se
incheie gi rezultd urmitoarea formd egalon pentru matricea,4:
I o o 1oo o o r o o -1 o ol A =rl-o-.Q___l__l '3l o o olO o r o -r -r ol o o o--o-ol_Q-l___1_ o o o 0 0 o o o o io-r

rl-O
o
v3 c2 c4 c8 Rl & R'o L5 L6
11
(3's6)
4
5
Ca urtnare, arborele normal este alcStuit din

61
laturile
V3, C2, C3, Re gi 16.
Capitolul3
3.6.2 Generarea matricilor B qi D

Sd presupunem cd pentru graful orientat Ga cu n noduri gi b laturi am determinat arborele T gi ci matricile A, B qiD sunt partifionate astfel:
A:l+i
'
ALI
B=f 1 F) L B-:l
o
tt=b-n+1
p=n_l
(3.s7)
=ltr:nr)
Io'-l
Submatricile B, Fi Dr se pot determina din A. Astfel, utilizind relafiile prezentate in corolarul3 avem:
A.Bt
de unde rezultd
=0
<+
I,t,it,f
[;]=,
*0
<>
A, .Bl
AL:0
(3.58)
a'r:-'n;1 '1,
deoarece, conlorm corolarului 2. det A, gi, ca urmare, existd ,4rl!
(3.se)
Pe de altd, parte, din ecualia (3.42) avem: B'r=-D,,. Dr: Ai1 'A,..Deci: o:ltolor)=loi' oriAi' .Ar)= or' .ftridrf= 4' ,q
Rezultd
(3.60) (3.61)
u=lurilr]=l-oL:tr)
Degi metoda propusi mai sus este corectd, ea este ineficienti deoarece trebuie deterrninat explicit fiecare element din ,Art . calculul lui A;t
necesitd aproximativ ,3 operalii de imparJire qi inmullire. Totodatd, erorile de rotunjire necesitd efort de programare suplimentar astfel incit rezultatul sd confin[ doar valori de +l sau 0. De aceea, vom prezenta in continuare o alt[ metodd de determinare mai eficient[ a matricilor D gi B. Deducerea acestei metode este bazatd, pe matrici el ementar e.
Definilie. Matrice elementard orice matrice obfinutd prin efectuarea unei singure operalii elementare asupra liniilor matricii unitate se numegte
matrice elementar[-
68
Existd 3 variante de matrici elementare corespunzdtoare celor trei tipuri de operafii elementare asupra liniilor definite mai inainte. Vom utjliza
simbolul a pentru o matrice elementar6 $i s(i) pentru o matrice elementard de tipul i (i =1,2,3 ).Vom prezenta in continuare doud teoreme din algebra matricial[ referitoare la matrici elementare. Teorema 3.7. Fiecare matrice elementard are o inversd. care este de
asemenea elementard.
Teorema 3.8. A efectua o operafie elementard asupra unei matrici e este echivalent cu calculul produsului e .Q, unde s este matricea elementard obtinutd prin efectuarea operatiei elementare dorite asupra liniilor matricii
unitate.
Exemplu: Pentru matricea p de mai jos dorim sd adundm linia a doua inmullitd cu (-2) la prima linie. Rezultatul este urmltoarea matrice Qt.
O=12 -4 -2
[r -) t"
a
I
(.-2) L2+L\--+Ll
lo 5
3_2
[-t6s21 o,=lz .t -4 -2 r
lo s 3
21
-rj]
-\cum, efectudm aceeagi operalie elementard asupra matricii unitate, oblinem matricea elementarb s de mai jos, dupd care calculdm produsul
e.O:
-2 o] [r s=I0 I ol = [o o r]
c[ rezultaful
t.O:lz - 4-2 lo 53
[-r 65
r l=o, | ''
,rl
-L)
Se observS
este aceeaqi matrice Qt.
Dacd Q este o matrice pdtraticd, gi nesingular[, atunci intotdeauna existi o secvenld de rz operafii elementare asupra liniilor care reduce Q la matricea unitate (algoritmul de aducere a unei matrici la matricea unitate se va prezenta mai jos). Utilizind rezultatul teoremei 3.8 avem c6: n, . .... l . tz . 4.Q =7 (3.62) unde eo poate fi de tipul 1,2 sau 3. Rezultl c6:
_l () ' c ... t. .t. --"
.E,
(3.63)
69
Capitolul3
Sd ne intoarcem la ecuafia (3.60).
Putem scrie
,$t ca in ecualia (3.63):

(3.64) (3.6s)
Ca urmare, matricea D devine:
Al' = t* "..'\'2'sl
D = Ai1
.A=(*.....q.er.er).A
Astfel, D poate fi oblinutd din,,4 efectuand o secventd de operafii elementare asupra liniilor matricii A. Ecuatra : ,4r' . A =("*.....
q. sz. st). Ar =l
(3.66)
aratd cd secvenla de operatii necesar[ este identicd cu secvenla de operalii ce
transformi A, intr-o matrice unitate. Din cele arf,tate mai sus rezultd urmdtoarea metodd alternativ[ de generare a matricilor B gi D din l: se efectueazd, operatii elementare asupra lui ,4 pentru a reduce A, \a matricea unitate. La sfArgitul acestui proces matricea rezultatd, este D de forma UiDLl. odatd determinat D, maticea B
se obline imediat utilizdnd
relafia: Br = -D'r..
3.6.3 Algoritm pentru reducerea

unitate.
unei matrici la matricea
orice matrice Q poate fi adusd la forma eqalon utilizind operafii elementare asupra liniilor. Dacd Q este o matrice pdtraticl, nesingular[, atunci forma eqalon va fi o matrice superior triunghiularb cu elemente unitare pe diagonala principald. in continuare, valorile de i de pe diagonala principall pot fi utlhzate pentru a reduce la zero elementele nenule sifuate deasupra diagonalei folosind operatii elementare. Ca urmare, algoritmul de aducere a unei matrici Q pdffatice nesingulare la matricea unitate const[ din dou[ etape: 1. Se aduce matricea Qlaforma egalon, rezultand o matrice superior triunghiulard cu elemente de 1 pe diagonala principald. 2. Pentru fiecare k 1k: n, n-1, ...,3,2), elementele akk=l de pe diagonala principald sunt utilizate pentru a reduce la zero prin operalii elementare de tipul 3 elementele situate in coloana k deasupra diagonalei, adicd ar_r,*, ak_2,k ,..., atk .
10
Dacd Q este o submatrice a matricii de incidentd, Ao, atunci, in timpul reducerii la forma egalon, constantele necesare operaliilor elementare de tip 2 sau 3 sunt *1 sau -1. Dacd,la aceasta addugim faptul c[ elementelelui A" sunt *1,*1 sau 0, rentJtd, cd se elimin[ aparilia erorilor de rotunjire in timpul operafiei de reducere la forma egalon, deoarece toate elementele intermediare ale matricilor vor fi numere ?ntregi. Exemplul
l:
Se considerd urmbtoarea matrice redus[ de incidentd:
abcd
.q=tAr",=ll_j
Sd se determine matricele B gi
j : : oLo o -r
-r 0 0l 0 1 0l
1-l
I
efg 0 0
-1.1
D relativ la arbo Ie T:(abcd).
Rezolvare'. .i. Se aduce Alaforma egalon:
se
adun[ linia
Ialinia2:
1100 0 0 -l-l 0101 -1 o -rl 0 0 0-l ol 0 0-1 0 1 -1
oI
1.1
se inverseazdlinia 3 cu
-Eflo o roi-r '-' L0 0 0 li 0 -l

L
Se continuS operaliile elementare pentru a aduce
I r I o ot o o -tl tlet4 lo r o ri-r o -r
linia 4 qi apoi
se
inmullesc ambele linii cu -1:

I
0l
A, lamatricea unitate. linia 4 inmullitl cu (-1) se adun[ la linia 2, apoi linia 2 inmullit[ cu (-1) se adund la linia 1. Rezultd matricea D:
71
Capitolul3
ab
(-1)L4+LZLZ
(-I) L2+
L1 -+
L\
10 01 00 00
cd 00 00 10 01
qbc
efs
1
-l
0l
D l= lr,DL)=
-1 -1
0
-r
1 -i
ol
o 5
3. Pebaza matricii D rentltd imediat matncea B'.
[-r I I B =lBr,il = [-o; ,r] = | I -1 -1
lo I
def 010 101 000
ol ol
;l
Exemplul 2: Sd se determine matricile B gi D in cazul circuitului din figura 3.9(a) pentru care arborele normal T:(Vz, Cz, Cg, Rs, La) a fost determinat in exemplul din secliunea 3.6.1 gi este reprezentat in figura 3.10.
1
/;\ \9
4t
6r
,/
@
Figura 3.10 Arborele normal al circuitului din figura 3.9(a)
Rezolvare: Vom pleca de reamintim aici:

V. J
la matricea redus[ de inciden[d A pe care o

C4
1
C2
1
C'4&
0*1 0 010 000 101 0 0-1
12
R,o L5 L6 Il
A_
2 J
0
0
4
5
-1
-1 10 00 00 0-1
0100 0000 0 0 1-1 0-1-1 0 1000
(
1. Rearanjdm A
in forma I,Ari ,lr]:

11
'
0 -1 0 0 0i 1 -1 0 1 I 1 0 0 0i0 1 0 0 A =lAri Arl=:

4
5
v3 c2 c8 & L6 c4 Rr R,o Ls
I1
0
0
0 0 I 1 -1t 0 0 0 -1 -1 0 0 -1 0i-l 0 I 0
o o o o 1io o o o -1 l(3'67)
0 0
2. Reducem matricea A=1,+iArf la forma egalon. pentru aceasta

necesare exact aceleagi operalii elementare pe
sunt
linii utllizate pentru a aduce
matricea A inrliallla forma egalon (3.56) in scopul determindrii arborelui normal. Datorit[ acestui lucru, putem obline direct forma egalon a matricii A = | A, i A rl prin r ear anjar ea coloanelor matricii eq alon (3. 5 6) I Rezultd :
I I 0 0 0t 0 I 0 0 0 0 I 0 0 0i-1 1 0 -1 0 A= 0 0 1 1 *1: 0 0 0 -1 0 00010 0 0-1-i 0 00001 0 0 0 0-l

CS
v3 c2 cs & L6 c4 & R'o L5
I7
J. in continuare se efectueazd operalIi elementare pentru a aduce prima

parte a matricii la matricea unitate: - se adun6linia 5 la linia 3; - linia 4 inmullit[ cu (-1) se adund la linia 3; - linia 2 inmullit[ cu (-1) se adunl la linia 1. Rezultl:
v3c2 q&
L5+L3+L3
(-l) L4+L3)L3
(-l)ll+11+Zl
---.-------._---
1 o 0 o oi1 0 o I 0 o l 0 o oi-l I o-1 ol o o 1 o oro r ; ; -;l:lriDLl:D

0 0 0 1 0i0 0-1-l 0 0 0 0 0 110 0 0 0 -1
I
L6c4 RrR'u L5 I1
73
Capitolul3
4. Pebaza matricii D rentltd imediat gi matricea,B:
10 -1 1000 0 0 0 01 B=lB,:11=[-D;:1]=l 0-1 _1 ; ; 00 00 -1 1010 0010 r 00
v3c2cs &
L6
C44
R,o L5
I7
000 000 100 010 0 0-l
gi B, se poate verifica dacd acestea sunt corecte pebaza grafului orientat gi a arborelui din figura 3.10.
odat[ determinate matricile fundamentale D
t4
Capitolul
,rodale
Analiza refelelor liniare pe baza metodei o

4.1 Introducere
in acest capitol vor fi prezettate aspecte privind tehnicile care stau la baza analizei cu ajutorul calculatorului a relelelor liniare. Prin relea liniar[ intelegem orice refea electric[ alcltuitd numai din elemente de circuit liniare. Chiar dac[ la inceput ne vom referi 1a refele liniare conlindnd doar un set mai mic de elemente, in ansamblu, vom considera relelele cu toate tipurile de elemente liniare de circuit din setul debazd,, gi anume: elemente R. L, C liniare, surse de tensiune gi curent independente gi toate cele patru tipuri de surse comandate avAnd caracteristicile de transfer liniare. Existd mai multe motive pentru care ne referim in acest capitol la tehnicile de analizd a relelelor liniare: - este relativ ugor de scris un program pentru analiza cu ajutorul calculatorului a acestei clase de refele; - programul poate fi ugor generalizat pentru a permite qi rezistoare neliniare; - majoritatea tehnicilor de analiz6. a relelelor neliniare se reduc, in cele din urml, Ia analize repetate ale unor relele liniare asociate. - este anahza pe baza clreia se determin[ rdspunsul de semnal mic in frecven![ al unui circuit (anahza de semnal mic - AC) sau transferul in curent continuu de semnal mic. Acest capitol este structurat in trei pdrfi. in prima parte sunt prezentate principalele metode de formulare a ecuafiilor pentru relele liniare, bazate pe metoda nodald. Fiecare metod[ de formulare conduce la un sistem de ecuagii algebrice liniare. in partea a doua a capitolului sunt prezentate metodele uzuale implementabile pe calculator de rezolvare a acestor sisteme de ecualii. In ultima parte sunt prezentate tehnici de lucru cu matrici rare, deoarece matricile sistemelor de ecua{ii ?n cazul retelelor electrice pot fi
15
Capitolul4
incadrate in aceastd categorie. Aceste tehnici privesc atdt problemele de memorare eficientd a matricii cit gi cele de rezolvare eficient[ a sistemelor de ecuafii.
4.2 Metode de formulare a ecuatiilor pentru refete liniare

4.2.L Metoda nodall (TTN)
Pentru aceasti metodi vom considera refelele liniare conlinind doar L, C liniare, surse de tensiune gi curent independente gi surse de curent controlate in tensiune avdnd func{ia de transfer liniard. Inilial vom deduce ecuatiile nodale TTN pentru cazul relelelor rezistive liniare gi apoi vom adapta aceste ecualii gi pentru relele liniare cu elemente LC.
elemente R,
4.2.1.1 Metoda nodali pentru re{ele rezistive liniare

Pentru a ardta cum pot fi formulate cu ajutorul calculatorului ecualiile nodale TTN este mai convenabil sd considerdm fiecare laturd fr din graful refelei ca fiind o laturd compusd alcdtuitd dintr-un element bp, o sursd de tensiune independentd Ep gi o sursd de curent independentd Jp., ca in figura 4.1. Elementul h poate ft un rezistor liniar sau o sursd de curent controlatd in tensiune care depinde liniar de tensiunea de pe alt rezistor. in figura 4.1, ik gi io reprezintd tensiunea totald, respectiv curentul total al laturii
compuse k iar v gi I sunt variabilele asociate elementului br. Pe baza celor definite mai sus, consider[m acum un circuit conex cu
n*l
noduri gi b laturi compuse. Numerotdm laturile compuse de la 1 la b, iar
(a)
(b)
Figura 4.1 Latura compusd ft considerati pentru metoda noda16. Elementul bl,poate fi un rezistor liniar sau o sursd de curent controlatd in tensiune
16
nodurile de la 0 la n. Fdrd, a afecta generalitatea metodei, alegem nodul 0 ca fiind nodul de referin{[ (masa) gi denumim tensiunile in cele n noduri rimase in raport cu masa ca tensiuni nodale sau, simplu, tensuni de noduri.
Pentru intreg circuitul, definim urmStorii vectori de tensiune:
[tl [u,.] [s,-l l "..lu, o*lo,L,.ln =Lul '=Lo] =Lrl

l
(4.1)
si vectorii de curent:
"L;l '.1;] "l':,

Ca urmare, putem scrie c6:
til [r']
i=v-E i =i-J
A'i =0
lt,
(4.2)
(4.3) (4.4) (4.5)
Setul de ecualii Kirchhoff I corespunzdtoare celor n noduri este dat de:
unde,4 este matricea redusd de incidenl[ de dimensiuni nxb, obyrnuti din matricea de incidenld prin eliminarea liniei corespunzdtoare nodului de referin!1. Reamintim c5 elementele a, ale matricii I se determind astfel:
0 dacalafrraj nu este conectatd la nodul i t,, o,, = dacd nodul I este nodul pozitiv al laturiiT 1+1 l-1 daca nodul i este nodul negativ al laturiiT
f
I
inlocuind (a.a) in (4.5) rezultd:
A'i: A'J
(4.6)
77
Capitolul4
Fiecare element b* este caracterizat de relafial:
i,
dacd bo este un rezistor
=L.r, ^Rk
(4.7)
liniar cu rezistenta Rp , sau de :
it=gr,i 'vi
sr1.
(4.8)
dacd bo este o sursd de curent controlatd de tensiunea v, avind cdqtigul
in consecinlA, relaliile caracteristice

[i,
ale elementelor laturilor pot fi

v,,
exprimate in formd matriciald astfel:
l?l:l'r , 'r' 'l'll'll t| |

LIr
I [;i, )'p
l ll" loz
] [ r, I
I
LYa
_l
(4.e)
.I na
unde:
[0, a*k
1,t. :] '/ka
1
le,a=k
l(
(4.10)
daci latura ft este o rezistentd liniar[

f
gi:
''r"=\r0.,
o, a+i
'
d=
j
v, din
(4.11) latura
daci laixa ft este o sursd de curent comandatd de tensiunea compusdT. Ecualia (4.9) poate fi scrisd compact: i = yt,.v
rezult6:
(4.r2)
A.Yu-v -- A.J
(4.13)
' Presupunem cb Rn + 0 dacd elementul D* este un rezistor liniar. Aceastd presupunere este indeplinitd in majoritatea circuitelor practice. Cazul Rr = 0 , care inseamnd practic sihrafia cdnd sr.rrsa E^ nu mai este in serie cu un rezistor, nu este acceptat de metoda TTN. Aceastd situafie este acceptati, in schimb, in cadrul unei metode nodale modificate.
78
Analiza asistatl de calculator a circuitelor electronice
Din ecualia (4.3), v = i + E. inlocuind v in ecualia (4. 13) rezxltd:
A.Yu.i= A.(J -Yb.E) (4.14) Dar, din capitolul anterior, cunoa$tem c[ intre tensiunile totale ale laturilor
gi
tensiunile nodurilor existd legdfura:
= A'
.v,
(4.15)
unde vn este vectorul tensiunilor de noduri. inlocuind (4.15)

rezultd ecualia nodald pentru re{eaua rezistivd liniard:
in (a.14)
(4.r6) (4.r7)
A.Yu.A' .r, = A.(J -Yu.E)

Ecuafia (4.16) poate fi scrisd compact sub forma:
unde:
Yn
r epr
A'Y,'A'
dur i I o r, iar
(4.18)
ezintd, m a t r i c e a
dm
it
an! e I or
no
Jn: A.(l -ru.n)
(4.re)
reprezintd,vectorul surselor de curent echivalente. Ecualia (4.I7) reprezint6", in fapt, un sistem de ecualii algebrice liniare cu coeficienti reali, necunoscuta fiind vectorul tensiunilor nodale, v,:
Odatd determinat
v :Y-r.J (4.20) v, , din (4.15) se afld i, dupd care se pot determina v din
nnn
ecuafia (a.3) 9i I din ecua{ia (a.12).
matricii Y" Ei vectorului -I" Unul din avantajele metodei nodale este acela cd Yn gi { definite de ecualiile (4.18) gi (a.19) pot fi generate prin simpla inspectie a circuitului, lard a fi necesari construirea matricilor A qi Yu gi efecruarea operaliilor din
a
4.2.1.2 Generarea prin inspecfie
ecualiile menfionate, ceea ce ar implica un efort de calcul mai mare. Pentru o relea liniard cu n*l noduri (inclusiv nodul 0 de referinfi) gi b laturi compuse, { este o matrice pdtratrcd, de ordin n iar J ,, este un vector
cu n elemente. Pentru a vedea cum se completeaz[ elementele
din y, gi
J,,
79
Capitolul4
vom considera separat cele doud tipuri de laturi compuse in funcgie de elementul b*: laturi cu rezistor liniar, respectiv laturi cu sursd de curenl
controlatd in
tens iune.
a) Laturi compuse cu rezistor liniar Dac[ latura compusd k este conectatd intre doud noduri i/+ gi N- a refelei gi conline un rezistor liniar Rr (conductan\6 Gk =11 Rk), figura 4.2(a), atunci
contributia acesteia la matricea
gi vectorul
J,
este urmdtoarea:
M+
N(4.2t)
(4.22)
Aceleagi rezultate se oblin

A/+
N+
Figura a.2
a)
@) Laturd compusd con{indnd o conductantd; (b) Circuitul echivalent
Laturi compuse cu sursd de curent controlatd tn tensiune Considerdm latura compusd k conectatd intre doud noduri N+ gi N- a relelei gi care conline o surs6 de curent controlatd de tensiune a vi de pe elementul
80
din latura compus1 j, conectatl intre nodurile NC+ gi NC-, figura 4.3(a). -\tunci contribufia acesteia la matricea { gi vectorul .r, este urmltoarea:
+
v. I
8ri'vt
E
(a)
1/-
A/-
(b)
de
Figura 4.3 (a) Laturd compusd (k) con{inind o surs[ de curent comandatd tensiunea v, din latura compusdT; @) Circuitul echivalent al laturii fr
N+
:
ff-
NC+
o 6kj .'.
NC-o6kt
1/+
:
A/Y - '' NC+

:
-o6ki
(4.23)
t/c:
g,.8. 1/+ J, K - aKl .l

f'
(4.24)
f j
1/_
t^ -f "k,Ekj"
:
8l
Capitolul4
este prezentat circuitul echivalent al laturii k, care conduce la aceleaqi contribulii in { gi J,.Din aceastd figurd gi din figura
In figura 4.3(b)
4.2(b) se observd cd sursa de tensiune independenti, Eo este inlocuit[ cu o surs[ de curent independenti in paralel cu conductanla G,,, respectiv cu
sursa de curent comandat[ in tensiune.
Observalie: in cadrul metodei TTN, sursa de curent comandatd in tensiune poate avea ca tensiune de comandd nu numai tensiunea de pe alt element bi, dar gi tensiunea v. dintre dou[ noduri oarecare NC+, NC- ale grafului re{elei cu laturi compuse. inbaza observaliei de mai sus, dacd sursa de curent are expresia
ir, =
qr,.v"
(4.25)
atunci matricea
se genereazdla
fel ca in ecuafia (4.23), gr.i fiind inlocuit
de gr , iar in vectorul .r, dispar termenii de forma goiE i . Generarea lui Yn Si J, tn cazul relelelor rezistive liniare fdrd surse independente Aqa cum s-a menfionat anterior, metoda TTN nu permite surse de tensiune independente decit dac[ acestea sunt conectate in serie cu un rezistor (conductanfd) sau cu o sursd de curent controlati in tensiune. Chiar gi in aceste condilii, pentru formularea ecuatiei nodale este necesar sd se identifice in circuit laturile compuse. Pe de altd parte, prin considerarea laturilor compuse, vectorul tensiunilor nodale, v,?, nu va conline qi nodurile interne acestor lafuri. De aceea, in general, pentru o tratare unitard a metodei TTN, se consider[ cd sursele de tensiune independente nu sunt acceptate. In aceste condilii, dacd releaua liniard este alcdtuit[ numai din rezistoare (conductanle) liniare, surse de curent independente Si surse de curent comandate in tensiune, atunci ecuafiile nodale pot fi scrise considerdnd releaua cu toate laturile in mod individual iar vectorul tensiunilor nodale va include toate nodurile. Contribulia in matricea Y, gi vectorul -/, a elementelor de circuit acceptate de TTN consider0nd laturile individual este urm[toarea:
82
l/+ gi N-, ca in figura 4.4(a), contribulia la matricea Y, aratd, la fel ca in ecualia

Pentru o conductanld Gk conectatA intre doud noduri (4.21). Pentru o sursd de curent independentd Irconectatd intre nodurile N+ $i 1/- 9i avdnd sensul de la N+ la N- ca in figura 4.4(b), contribufia acesteia la vectorul -/, este prezentatin ecuafia (4.24).
A/+
:t
(a) Figura a.a
(b)
:.I EF'1*,
(c)
: :
@) Conductanfd liniar6; (b) Sursd de curent independentd; (c) Sursd de curent controlatd in tensiune
1/+ -Ik
I::
(4.26)
N- tIr
Pentru o sursd de curent controlatd in tensiune conectatl ca in figura 4.4(c), contribulia la matricea { este:
ly'+
:
ff-
1/+
Y= ni,
1/NC+
(4.27)
NC.
83
Capitolul4
Exemplu'. Pentru circuitul din figura ecuatia (4.28).
4.5 ecuafia nodal[ este cea din
R2d
'v,-
lTl r
lo
't
, Figura
4.5 Circuit rezistiv liniar
G. ol[v.,'.l trl -G. ' | I I "' I I ', l-G,+g, G,+G,-g^ 0 l.lv^, l=l 0
t L -go Eq
_ | -l t G,]
Lun.,l
I
I t
(4.28)
Lo_l
4.2.1.3 Metoda nodal5 in cazul refelelor dinamice liniare

Metoda nodali poate fi utilizat[ qi pentru anahza refelelor dinamice liniare in regim sinusoidal permanent, numitd obignuit qi analizd de semnal mic sau analizd AC. Acest lucru este posibil datoritd similitudinilor cu analiza ref elelor rezistive liniare. Astfel, toate relafiile discutate la formularea ecualiilor nodale pentru refele rezistive liniare se pdstreazd gi in cazul relelelor liniare conlinind elemente LC dacl se fac urm[toarele transformdri in notatii qi concepte:
abe 4.1 Transformdri in no
Analizi retea rezistivi

Rezistenta R Conductanta G Tensiune v(r), functie de timp
ru anahza retelelor dinamice liniare Analiza AC - retea dinamici

Impedanla
Admitanta
I
lexe
Curent i(l), functie de timp R, G, v, I au valori numere reale
Tensiune V(o-r). fazor Curent l(or). fazor Z Y. V. I au valori numere
Din teoria circuitelor elementare impedanla laturii fr, pot fi:
Z*
respectiv admitanla Yo a
pentru conductan{i liniard
Zo: \ jcoL^.
I I
lRo,
pentru rezistor liniar pentru inductan{a liniard penrru capacitate liniard
l1 I
jrtC*.
lG,, Y,. = lIl iail, "l

I
pentru inductan!d liniara pentru capacitate liniard
jcoCo, I
84
Analiza asistatl de calcuiator a circuitelor electronice
In aceste condifii, forma matriciald a ecualiilor nodale este identicl

-'ea
cu
din cazul refelelor resistive liniare, adicd:

Yn-V, =
J,
(4.29)
singura diferenld fiind aceea cd elementele

aumere complexe.
din {, J, qi V, an valori
9uplajul inductiv In afar6. de faptul cd in cazul relelelor dinamice mlrimile sunt complexe, o alti diferenld fa[d analiza relelelor resistive este acea c[ in releaua
dinamicd pot exista cuplaje intre bobine. Astfel, dacd o refea liniard conline ,n inductanle cuplate, atunci intre vectorii tensiunilor qi curenfilor rnductan{elor avem relafia:
y' =
jat.L.I
(4.30)
unde
este o matrice ntxm simetricd
numiti matricea inductanlelor, avdnd
lbrma:
L_
Lt M,, M,, L"

M.tl tm
*,.1
I
(4.31)
in (a.31) Lk, k=1,...,m, reprezint[ inductanla proprie a bobinei k, l[i, i,i:|,...,tn este inductanla mutuald drntre bobinele I, gi Zr.
iar
Se
presupune c[ intre bobine cuplajul este strict mai mic decdt 1. Ca urmare, Ll+ 0 qi, astfel, din (4.30) rezult6:
| .Dt.v= | .r.v I= jco ja
(4,32)
in (.32) I = L-t este numitd rnatricea reciprocd a inductanlelor. Aceastd ecualie are forma care perrnite aplicarea metodei nodale. Astfel, odatb determinat f , curentul 1, prin inductanfa Lo ate expresia:
Ir
=)
lo
v,
!-u-.vr + ...!-a-. y,
lo
85
(4.33)
l(1)
Capitolul4
Din (a.33) rezultd cd cea de-a k inductanld cuplatd poate fi privitd ca o inductanld proprie de valoare 1/f* in paralel cu m-l surse de curent controlate in tensiune. Ciqtigurile surselor controlate sunt in acest caz numere complexe. De exemplu, in figura 4.6 este prezentat circuitul echivalent pentru cazul a doud inductanfe cuplate.
//'
V,
N,
valent pentru doud inductanle cuplate
Contribufia circuitului echivalent in matricea { este urm[toarea: ... N, 1/, 1/, ." N, ...
: '[ f'' ivr ^;I I"' -::l
tr-
l:ii x.l -L ia 17-il

|
I
Jo
"' - .
: f,,
Ja
"'
f',
.
...
J0)
-f,, ja
:
...
ia
:
f,' ...-f''
:
jat
...
f ,, ... jot
(4.34)
'"rl
If.,f,, J@ :l
--.
fI
Ja
f2,
.
/V -
1':: ., I
Ir
J.a
-I4jco
I4-
f,,
,'l 't:::
L
ja
ja
jto
ja
4.2.1.4 Avantajele utilizirii metodei nodale 1. Aqa cum s-a mai menfionat anterior, ecuafiile nodale in forrnd matricial[ pot fi scrise prin simpla inspecfie a circuitului. 2. Matricea Yn are elementele de pe diagonali nenule. De asemenea, celelalte elemente nenule sunt dispuse, de obicei, in jurul diagonalei principale. Aceastd observafie poate simplifica al goritmi i utllizali in rezolvarea i stemului.
s
86
3. Matricea Yn este rara (numarul de elemente nenule din matrice este mult mai mic decit valorile de 0). in general, numdrul de elemente nenule in linia m a lui )2, este aproximativ egal cu numdrul de noduri conectate cu nodul m pnn laturi ale circuitului. Totodatd, in circuitele electronice uzuale, in medie, un nod este conectat prin laturi cu alte trei noduri.
4.2.2 Metoda nodali modificatn (MNA)

Metoda nodali (TTN) are cdteva dezavantaje evidente: 1. Aceastd metodd, in forma ei cea mai simp16, este aplicabild numai ramurilor definite in curent si controlate in tensiune. 2. Existd elemente incompatibile cu metoda nodald cum ar fi: sursele de tensiune independente sau sursele de tensiune comandate in tensiune sau curent. Aceste elemente ar trebui convertite in modele echivalente cu metoda nodal[, fapt prezentat in fig. @1). in aceste condilii avantajul utihzdrli unitare a metodei nodale este pierdut datoritd necesitilii modificlrii modelelor. 3. Alt dezavantaj al metodei nodale este c6, daci trebuie determinat curentul unei laturi, atunci, dupd rezolvarea sistemului (4.i7), este necesard o postprocesare cu ajutorul ecualiei (4.I2), de exemplu.
ll' ) +I r+)E \=/

to
Figura 4.7 Transformarea unei
-r<
rff:":?f"T
tensiune intr-un element compatibil
O metodd de a dep[gi limit[rile menlionate mai sus o constituie metoda nodald modificatd (Modified l{odal Approach - MNA) de formulare a ecualiilor re!elelor liniare. Aceastd metod[ este lolositl qi in SPICE. In acest caz, pe lAnga tensiunile nodurilor, apar ca variabile gi cur-enfii
anumitor ramuri.
matricea { pentru elementele compatibile cu metoda nodalS clasicd gi sl se m[reasci aceastd matrice cu linii gi coloane in plus pentru fiecare element incompatibil. Linia gi coloana suplimentar[ care se adugd pentru un element incompatibil se
8',l
Principiul de bazd, al metodei este
s[ se utilizeze
Capitolul4
completeazd"pebaza ecualiei constitutive ale elementului respectiv, precum gi pe baza ecuafiilor Kirchhoff I scrise in nodurile din relea la care este conectat. Obser"vayie: Fiecare ecualie din metoda TTN, de exemplu ecualia k, reprezintd., in fapt, ecuafia KI valabild pentru nodul k al re[elei in care curenlii laturilor incidente nodului k sunt exprimafi in funcfie de tensiunile nodurilor qi admitanfele laturilor respective. Inbaza acestei observafii, un element incompatibil cu metoda TTN este acela pentru care curentul laturii sale nu poate fi exprimat in funclie de tensiunea de laturd. Ca urmare, curentul prin elementul incompatibil va fi considerat variabil6 necunoscutd gi va fi adiugat la vectorul necunoscutelor aldturi de vn . in continuare sunt prezentate contribuliile in cadrul sistemului de ecuafii MNA a principalelor elemente incompatibile cu TTN. Sursd de tensiune independentd Pentru a determina contribufia unei surse de tensiune independent[ E conectatd intre nodurile l/+ gi N- ale unui circuit (fig. 4.8) vom scrie pe de o parte ecualiile KI in nodurile N+ gi i/- pundnd in evidenld curentul iu prin
l.
sursl qi, totodatl, ecuafia caracteristic[ a laturii: KI(N+): ...+ ie =0
KI(N-): ...-in=0 v,, -v,. - E

1Y+ /\-
(a)
(b)
(4.35)
Pebaza acestor relalii se completeazd cu o linie qi o coloand,matricea sistemul de ecuatii MNA avdnd forma urmdtoare:
Y,,,
Til.
AIr A/_
Yn
l1
1
?:
Figura 4.8 Sursd de tensiune ideald
l-l
-1
t:
I/
J, (4.36)
vN_
l0
iE
in ecualia (4.36) se obsenzd c[ iu (curentul prin sursa,fl este introdus ca noui necunoscutd aldturi de tensiunile de noduri. Coloana nou introdusd
88
tine cont de contribulia curenfului prin E la nodurile N+ gi N- gi se completeazd pe baza relaliilor (.35a). Linia nou introdusi corespunde
ecualiei (4.35b). observatrie: este evident matrice admitanld pur6.
c[
noua matrice a circuitului nu mai este
2. Sursd de curent comandatd in curent (SCCQ. in cazul unei surse de curent comandate in curent (fig. 4.9), curentul de .-omandb i. se consider[ cd circuld printr-o sursd de tensiune independentd
i,.. in
aceste condilii este evident cd i, va fi addugat in vectorul necunoscutelor iar pentru sursa Vs sunt valabile relafiile prezentate mai sus pentru i" \c+ cF-;l SCCC r+ surse de tensiune independente. Contribufiile 1+ la sistemul MNA a SCCC impreund cu sursa o.i. v 's C\ A I,5 sunr prezentate in ecuatia i+.Zll gi rezulta L-------{'Y\c--J Y Y drn relaiiile KJ gi ecuatia caracteristici a lui Figura 4.9 SCCC Vs dint+ :Sl.
l/+
N+
1/* NC+ NC-
Yn
J,,
l/C +
(4.37)
NC-
-1
-r
v"
KI(N+): ...+di,=0 KI(N-): ...-ai"=0 KI(NC+): ...+z,=0 KI(NC-): ...-1"=S

vuc*-vuc_=Vs
89
(4.38)
Capitolul4
.Nl l"
1/1
in cazul in care curentul de comandd
N2
.l
4l
-)
Vs
=0
N2
Figura 4.10 Modificarea

laturii curentului de comandd
circuld printr-un element de circuit b" altul decdt o sursd de tensiune, atunci se va introduce in serie cu acel element o surs[ de tensiune independent[ de valoare zero (Vs =0) ca in figura 4.10. Evident, acest lucm va determina gi apari{ia unui nod suplimentar in circuit ce trebuie considerat la generarea matricii { .
I,
3. Sursd de tensiune controlatd in tensiune (STCT). in cazul unei STCT conectatd intre dou[ noduri N+ gi
de comandd intre nodurile //C+ gi NC- (fig. constitutivd a laturii sunt:

NC+
4.ll),
N-
av6nd tensiunea
ecualiile
KI gi ecualia
.vc-" {
oI ,*,1
3_- *
,1,
r,\,
()
KI(N+): ...+ir=0
k.r,",
Y------t-
KI(//-): ...-ir=0
vr,,*
(4.3e\ =0
Figura 4.1f STCT
-Vrv*
-k(vr* -v"-)
Se observl cd gi in acest caz necunoscuta suplimentard este curentul prin sursa de tensiune comandatd, notat iu . Pe baza rela\iilor (4.39), contribufia
STCT la sistemul de ecuafii MNA este prezentatd in ecualia (4.40).
1/+
:
N-
NC+ NC:
.l/ +
i
v.,
:
N:
-l
Y,
Jn v,l'c*
NC+
:
(4.40)
NC_
: :
-t
-k
kl
90
i_
4. Sursd de tensiune controlatd in curent 6fcq. contribulia la sistemul de ecualii MNA a STCC (impreund cu sursa de rensiune prin care circulb curentul de comandi) este ardtatd, in ecuafia (4.42) si este datoratd ecuafiilor KI gi ecualiilor constitutive din (4.41).
\c+
(4.4r)
\CFigura 4.12 STCC vr,r*-Vrv_
-r.i"=Q , rrr*-vrc10 -1 0 01 0-1 0-r 00

v..
vNC*
v,vc
=Vs
N+ //- NC+
1y'+
,rVC-
1/NC+ NC_
Y, 1-1 001 001-1
(4.42)
iH
0 0
i,
5. Transformator ideal. Ecuafiile ce sunt indeplinite de transformatorul ideal (fi g. 4.13) sunt:
i i, A',-o-->- r' 1 -i-o,\r,
L,1 lr.
N,
[--.. l{
1r
-Vrr_ = n'(Vrr* KI(N,.): ...*2,=Q

V*r*
-Vrr-)
(4.43)
o--l
rt
KI(N,_): ...-l,
\'.
=0
KI(Nr.): ...*i, =0
KI(N'_)
iz =
Figura 4.13 Tansformator ideal
i ...-ir=Q
-h'ir
Contribulia transformatorului ideal la matricea Y, a circuitului compatibil TTN este ardtatd in ecualia (4.44). Datoritd relafiei de legdturd intre i, qi l, doar un singur curent apare ca o necunoscut[ suplimentard.
9l
Capitolul4
N':
Nr
1/.
N2_
:
NJ*
:
u{t*
I/ "l:
-l
Y
'r',*:t
N.
:
-n
(4.44)
N2,
:
,*:_
1-l-nnl0
Amplfficator operalional (AO) ideal. Ecuafiile constitutive ale unui AO ideal (fi5. acestuia la ecuatia KI din nodul de la iegire sunt:
6.
il
aJq
precum qi contribufia
Vr,
*Vr,
=o
jr =0
(4.4s)
KI(l/r):
//1 N2
'Mr
Figura 4.14 Aoideal
...+u, =0 Din relafiile (4.45) se observd c[ singura necunoscut[ suplimentard este curenful i r. Contributia acestor relatii la sistemul de ecuafii MNA este prezentatd in ecuafia
(4.46).
(4.46)
-1
0l
92
Din exemplele prezentate mai sus rezulti ci in cadrul metodei MNA dacd .'ircuitul conline n*l noduri (inclusiv nodul masei) gi n, laturi definite in iensiune, atunci cele n tensiuni de noduri independente gi cei nu curenti de laruri devin necunoscutele sistemului. Setul de ecualii nodale modificate se obtine aplicdnd KI fiecdrui nod diferit de mas[ gi incluzdnd cele n, rela[li --onstitutive ale laturilor definite in tensiune. Rezultd urmitoarea formd pentru sistemul de ecualii MNA:
lv, I
[,,.] l-Al t___t.t_t_t_t

B.l
l.
ude:
ol
fi,
l-L'l
(4.47)
: vectorul tensiunilor de noduri, iu : vectorul curenfilor laturilor definite in tensiune, Y,, : matricea admitan{elor la noduri, J, : vectorul surselor echivalente de curent in noduri, - E: vectorul tensiunilor laturilor definite in tensiune, - B, C, D : matrici constante corespunzdtoare liniilor gi coloanelor suplimentare care se adaug[ la Y, datorate laturilor definite in
v,
tensiune.
se construiesc ca in cazul metodei nodale TTN, numai pentru elementele compatibile cu aceasta. Dac[ in circuit nu existd lafuri definite in curent gi controlate in curent ide ex: SCCC), atunci coeficien{ii lui B, care definesc incidenla laturilor rncompatibile cu metoda nodal[ cu nodurile refelei, sunt deterninali astfel:
Matricea
gi vectorul
J,
| 0 nodul i nu este conectat la larura7, 6. ,,= I +l nodul I este nodul pozitiv al laturiiT. [-l nodul i este rrodul negativ al laturii7.
I
1
Dacd releaua conline laturi definite in curent gi controlate in curent rSCCC), atunci matricea B va contine, de asemenea, coeficienlii de cuplaj ce delrnesc curenlii acestor laturi (a se vedea, de exemplu, ecuatia 4.37). Matricile C qi D gi vectorul E corespund relaliilor constitutive ale celor r. laturi definite in tensiune (de exemplu ecuatia 4.42 drn cazul STCC).
93
Capitolul4
Principalele caracteristici ale MNA sunt: - metoda MNA poate fi aplicat[ oricdrui circuit format din elemente liniare din setul debazil, - la fel ca Ia TTN, ecuafiile MNA pot fi oblinute prin inspecfia circuitului, matricea sistemului de ecualii MNA este aproximativ la fel de rard ca qi matricea Yn gi are majoritatea elementelor de pe diagonala principald diferite de zero. Deci, gi in acest caz, pentru memorarea gi rezolvarea sistemului de ecuafii pot fi utilizate tehnicile de lucru cu matrici rare.
Exemplu: pentru circuitul din figura 4.15 ecuafiile MNA sunt prezentate in ecualia (4.48) unde s-a folosit variabila Laplace s = jCI in expresia admitangelor elementelor LC.
Vu: k'Vt
1r= qI
,
Figura 4.15 Circuit iiniar pentru exemplificarea aplicdrii metodei MNA
G2
-G,
-G2
G, + G, + sC, -G5
o 6t0
-G,
1
0 110 0 101
V,,
0
f
V,,
vn,
G.+G,+- - 1 a-l sIg" sIa 11 __ +G, l0 0 s/p sls

!\l
(4.48)
V^-o
10 -k
I+k
-1
a
0 l0 0 l0
MNA
-t--
0 0
I1
El
0
I.
Alte exemple de aplicare
se gasesc mai j os rn acest capitol.
94
observayiei prezenta unui element nul pe diagonald nu este o problem[ pentru rezolvarea sistemului, deoarece datoriti strucfurii matricii aproape :otdeauna elementul acesta va deveni nenul in timpul rezolvdrii. Totugi posibilitatea unui element nul pe diagonalS implicd faptul c[ ordinea de :ezolvare a sistemului trebuie astfel aleas[ incdt liniile ce conlin elemente rule pe diagonald sd nu fie procesate pdnd ce in locul elementelor nule nu apar elemente nenule in timpul rezolvdrii. Pot exista insd probleme de calcul la rezorvarea sistemului MNA. Sl .'onsiderdm, ca exemplu, urm[torul circuit:
1,
E-R, A R4E f-u"^--T--iv\--l at) .I .-L

MNA
Figura 4.16 Exemplu
ce ilusheaza probleme la rezolvarea sistemului

.s
Pentru analiza de cc, cazin care
= 0, sistemul MNA este:

o
fG" -G. l'L

I
-G. I o' '-o,'
G. + G^ -G^
G^
[,"'.] toI ollr*,1 l o

i-l
l
L' o ;
Ir
(4.4e)
:l
l?,l
L:l
La rezolvarea acestui sistem de ecuafii, oricare ar fi ordinea de eliminare a necunoscutelor, unul din elementele de pe diagonala principalS (numit dvot) varezulta nul gi, in consecinfd, nu se va putea calcula solufia. in cazul Je fa![ problema poate fi depdgitd dac6 se interschimb[ prima iinie cu ultima iinie. Rezult[: 0 o.l I v,,1 [s-l , Gr+Go -G4 lol
l-t lo
lo,
ollv,,l
o
I
_G^
G4
-G2
I o rlIr, ] Lol
n,,
r l=l
(4.50)
In acest fel, elementul 1 din pozilia aro in matricea sistemului din (4.49) a ajuns in pozilia aoo in ecuafia (4.50), ceea ce face ca toate elementele de pe diagonal[ sd fie nenule gi, astfel, nu vor mai
sistemului.
95
fi
probleme
la
rezolvarea
Capitolul4
Deoarece pentru fiecare laturd definit[ in tensiune din relea existd o variabili curent de laturb in vectorul necunoscutelor, aceastS schimbare de linii poate fi generalizat[ astfel: - Dacd nici una din laturile definite in tensiune nu are nodul pozitiv in comun cu nodul pozitiv al unei alte laturi definit[ in tensiune, atunci fiecare linie suplimentard din MNA, corespunz[toare ecuafiei caracteristice a laturii definitd in tensiune, se interschimbi cu linia corespunz[toare nodului pozitiv al laturii. ln - cazul cind dou[ sau mai multe laturi definite in tensiune au nodul pozitiv in comun este necesar s[ se stabileasc[ o procedurl prin care pentru una din laturi se interschimbd linia nodului pozitl in timp ce pentru celelalte se interchimbd linia nodului negativ. Procedura poate fi intotdeauna construitl, dacd releaua nu conline nicio bucl[ de laturi definite in tensiune.
4.2.3 Metoda tabloului in analiza circuitelor liniare

in aceastd secfiune vom prezenta o altd metod[ generalS de formulare a ecualiilor pentru refele liniare in ideea ?n care se folosesc ai tehnicile de lucru cu matrici rare deoarece matricile sistemelor de ecuafii ce rezultd sunt rare (num[r de e]emente nenule din matrice este mic in comparafie cu elementele nule). in cadrul acestei metode vectoml necunoscuteloi cuprinde toate tensiunile laturilor, to[r curenlii laturilor precum gi toate tensiunile no dur i I o r independente. Pentru a obline sistemul de ecualii consider[m releaua liniard cu n noduri (inclusiv nodul masei) gi b laturi simple, fiecare latur[ din relea conlindnd un element liniar oarecare de circuit din setul de bazd: element R, L, C sau una din cele patru tipuri de surse comandate liniare (SCCT, SCCC, STCT gi STCC). Fie v* gi l, tensiunea gi curentul asociat laturii k qi v,, tensiunea noduluiT. Pentru intreg circuitul, definim urmdtorii vectori:
[ ,,,'
-'l
^l V,=l
u,2
l'l
(4.51)
fv,.,,-r ,l
Considerim in continuare urmdtoarele seturi de ecuatii:

96
setul de ecualii Kirchhoff I pentru cele n-l noduri independente: (n - 1) ecualii A.i = 0 (4.52) setul de ecuafii tip KiI care exprimd legdtura dintre tensiunea fiecdrei laturi in funclie de tensiunile nodurilor sale:
v = A'
'v, <> v - A' .vn = 0
(b ecuafii)
(4.53)
setul de ecuafii constitutive ale laturilor: K,.i + K, .v = S (b ecuafii)
(4.54)
Observalie: se poate ardta cE ecualia (4.53) reprezintd KII. Astfel, dac[ hmullim ecuafia (4.53) cu matricea buclelor B rez:ultS: B.v = B.A' -vn Dar B . A' :0. Rezultd: B .v = 0 care reprezintd, setul de ecuafii KII.
in seturile de ecuafii de mai sus, ,4 este matricea redusd de incidenli de Jimensiune ("-Dxb, K, $i K" sunt matricile parametrilor laturilor iar S
3ste vector constant
ndependente qi eventuale valori constante ârurilor cu surse comandate.
Observayii:
cu b
elemente care confine valorile surselor din rela{iile constitutive ale
pentru laturile care confin rezistoare sau impedante, valorile rezistenlelor (impedanfelor) se regdsesc in matricea K,.
pentru laturile care confin conductanfe sau admitanfe, valorile acestora se regdsesc in matricea K".
deoarece setul de ecualii constitutive (4.54) cuprinde toate laturile din relea, inclusiv surse independente qi comandate, matricile K, gi K" nu
pot fi complet matrici de impedanfe sau matrici de admitanfe. in cazul laturilor cu elemente LC, este de preferat s[ se considere pentru condensatoare lafura ca adntitanld (ir = sCovo), iar pentru bobine ca impedanld
la
numdrdtor. echivalentl cu operatorul de diferenfiere , d I dt , prezenta lui s numai la numdrdtor permite obginerea directd a setului de ecualii diferentiale cand se efectteazd, analiza in domeniul timp.
91
(vr: sLrir) astfel ca variabila s sd apard numai intruc0t variabila s din transformata Laplace este
Capitolul4
In tabelul 4.2 sunt prezentate valorile care se completeazd in matricile Ki, Ku gi S pentru diverse tipuri de elemente de circuit.
Tabel 4.2 Completarea valorilor elementelor in matricile K,, K,, gi vectorul S Element
Rezistentd Conductan!6
Ecuatia constitutivi Valoare
in K, Valoare in K
I
-Gk
Valoare
0 0 0
in
,S
vo-Roio-0
-Govo +io =Q
-Rr
1
Bobina
Condensator
vu-sLuio=0
-sLo
-sC*v**io=Q
v,
I
0
-sCn
0
Ek
Sursi de tensiune
Sursd de curent
=Eo
i, :.L
Jk
Ecualiile (4.52), (4.53) 9i (a.5a) formeazd impreun[ un sistem cu (2b + n - 1) ecuafii in (2b + n -l) necunoscute, avdnd forma: :0 (n - l) ecualii | .q.i
|v-A'.v =0 ln
I
becuatii
(4.ss)
lr<,.i+K".v=
b ecualii
Necunoscutele sistemului (a.55) constau in: b tensiuni de laturi, b curenli de laturi gi (ru-l) tensiuni de noduri. Sistemul de ecuafii (4.55) poate fi scris sub forma unui sistem matriceal astfel:
,-rlA o olTi-t tol rlo t _A'll"l=l ol u lu, K, o ] 1,,I Lrl
b b n-I
(4.s6)
Matricea acestui sistem de ecualii poartd denumirea de matrice tablou, de aici provenind gi denumirea de metoda tabloului. Degi sistemul rezultat conline mult mai multe ecualii dec6t in alte formuldri, cum ar fi de exemplu metoda nodal[, matricea sistemului acestor ecualii este extrem de rar[. Acest fapt poate constitui un avantaj deoarece de multe ori este mai eficient de rezolvat un sistem mai rar (degi de ordin mai mare) de ecuafii liniare decdt un sistem obignuit de ordin mai mic. Spre deosebire de alte metode de analiz[, solufia sistemului (4.56) fumizeazd simultan toli curenlii qi tensiunile laturilor precum gi tensiunile
98
le noduri. Eficienla in rezolvarea sistemului (4.56) depinde de cdt de rar

este
tabloul:
la .tt r4ltto
DM=
t _A, l LK, K, 0 j
o ol
g.s7)
Pentru a compara diverse metode de formulare a ecuafiilor din punct de ledere alraritdgli, se poate defini densitatea matricii (DA4) ca: numdrul de elemente nenule din matrice
numlrul total de elemente din matrice De exemplu, pentru o matrice cu dimensiunea 18x18 avdnd 39 de elemente renule, densitatea este DM =39 ll82 = 0. 12 sau !2%o. Pentru a evita problemele de pivotare in cursul rezolvdrli, este preferabil ;a sistemul de ecualii tablou (4.56) s[ fie rearanjat in forma urmdtoare:
--t bl I o -A'llvl l-ol u lx, Ki o I I r l=l rl
.
b bn-l
(4.s8)
n-rl
oA
olL,,lLo_l
-\stfel, submatricile de pe diagonala tabloului sunt pdtratice gi, ?n plus,

majoritatea elementelor de pe diagonala principalS sunt nenule. Deoarece in orice relea tensiunile laturilor rezultd simplu ca diferenli rntre doud tensiuni nodale, putem elimina din sistemul de ecuafii tablou :ensiunile laturilor. Astfel, dacd in sistemul de ecualii (4.55) inlocuim ..'=A'.vn din ecualia a doua in ultima, rezultd urmdtorul sistem in care recunoscutele sunt doar curenfii de laturi gi tensiunile nodale: .V, + to,-, K,A' = s
l't'i
=o
(4.se)
\cest sistem poate fi scris matriceal astfel: b n-1
n-tla
lx,
K,A'\
o I L,,l=Lol
99
| i}lsl
(4.60)
Capitolul4
Deoarece sistemul de ecuatii din metoda tabloului (4.56) conline relaliile constitutive ale laturilor gi ecualiile KI qi KII, este posibil s[ oblinem din (4.56) toate celelalte metode de formulare ale ecuafiilor. Si ardtdm de exemplu cum putem obgine ecualia corespunz[toare metodei nodale TTN. Pentru aceasta vom considera cazul unei relele a1c6tuit5 numai din elemente compatibile cu metoda TTN: rezistoare liniare, surse de curent independente $i surse de curent comandate in tensiune. in acest caz, in setul de ecualii constitutive ale laturilor (4.54), K,=1,
K,:
-Yu iar S : .,I , unde: Iu este matricea admitan{elor laturilor de dimensiune
bxb;
J este vectorul surselor independente de curent ale laturilor de dimensiune b x 1 (sensul lafurii coincide cu sensul sursei). in aceste condifli sistemul de ecuatii (4.56) al metodei tabloului devine:
(4.6t)
[{:,}][;][;]
Pornind de la acest sistem, pentru a obgine sistemul de ecualii TTN vom efecfua o secvent[ de operalii pe linii ca in meto da elimindrii gaussienel astfel incdt sd transform[m matricea tablou intr-o matrice superior triunghiulard. Secvenla de operalii este urmltoarea: 1) Se inverseazd prima cu ultima linie din (4.61). Se obline:
-'"[r -Yb o ][i] Ul
lo |
lo
Rezultd:
o olLr,l L'l
"l=lol
-A
A'l.l
(4.62)
2) Se inmulfegte prima linie din (4.62) cu
gi se adund la a treia linie.

o
Ir
-rr;^10
-Yh
I
A'Yu
-rlL;l
I ti-l I
Io
t
l:,
(4.63)
Metodu elimindrii gaussiene vafiprezentatd in acest capitol in paragraful 4.3.1 100
3) Se inmullegte linia a doua din (4.63) cu -A.Yo dupd care se linra2la linia 3, rezultdnd:
adunb
o l[;-l l- o I [t tltttl-Yh
lo | t o fo
consideratS:
o -A' llui=l ll lt A.yo.A'

_]
Yn '
I
t
(4.64)
Lr,J l-A'J )
Ultima linie din (4.64) reprezintd tocmai ecualia nodald pentru releaua
A'
A'
'vn = - A'
(4.65)
Observayie: Ecualia (4.65) este identicd cu ecualia (4.16) obfinut[ la metoda nodali,
A'Yn' At 'vn = A(J -Yn' E) tindnd cont cd in acest caz E =0 (am considerat releaua ftrd, surse de tensiune independente) gi, in loc de laturi compuse, ca in figura 4.1, au fost considerate laturile individual, sursele de curent independente avdnd acelagi sens cu al laturii (in cazul laturii compuse sursa de curent independentd era ;onsideratd de sens contrar laturii).
Orice metod[ topologicd general[ de anahzd (analiza nodal[, analiza hibridd sau chiar a variabilelor de stare) poate h interpretatd ca o simpld rezolvare a ecualiei tablou (4.56) intr-o anumitd ordine de pivotare a liniilor
;i coloanelor. in paragraful dedicat matricilor rare in acest capitol se va ardta cd efortul de calcul poate fi minimizat printr-o renumerotare adecvatd a nodurilor radici o ordine optim[ de pivotare). Deoarece aceastd ordine de pivotare va ir diferitd de ordinea de pivotare particulard cerutd de un anumit tip particular de analizd., este clar c[ din punct de vedere al eficientei calculului,
metoda tabloului este superioard majoritdgii celorlalte metode (cu condifia ca si fie pusd la punct o subrutind de rezolvare eficientd a sistemelor cu matrici
rare).
101
Capitolul4
Exemplu: Sd formdm ecuatiile de tip tablou pentru circuitul din figura 4.17:
Ro
,, J'k,.r,
Figura 4.17 Circuit pentru exemplificarea metodei tabloului
Ecualiile constitutive ale laturilor sunt: - latura 1: v, = E,
- latura?: vr: Rri, - latura 3: iz : gzvz - lattra 4: vo = sLoio

b=
5: latura 6: latura 7: latura 8:

latura
L = sCsvs
iu = Ju
v, = krv,
vs =
&h
Deoarece circuitul din figura 4.r7 conlrne n-r=4 noduri independente 8 laturi, matricea tablou a sistemului de ecualii ya avea dimensiunea $i 20x20. Penffu construirea sistemului de ecuafii vom utiliza, de exemplu, forma matriceald (4.58). Astfel, sistemul de ecuafii tip tablou este cel prezentat pe pagina urmdtoare. Se observd c6 matricea tablou este rar[. in acest exemplu, numdrul de elemente nenule este 44, astfel cd densitatea matricii este:
DM =441202 =0.1i (ll%)

comparatin pentru acelagi circuit de mai sus, sistemul de ecuafii MNA are
'
matricea 6x6
DM
cu un num[r de 16 coeficienti nenuli, astfel
cd
û
= 16 I 36 = 0.44 (44%).
t02
Sistemul de ecuafii tip tablou pentru circuitul dinfigura 4.17:
r2345678
I
2 J
I 2 3 4 56 7
i
1 1
t2 34 -1 0 0 0 -1 10 0
vl
v2
0 0 0
4
5
I
1 1
6 7
8
0-t0 0 0-1 10 0 0-i0 0 0+1 0 00-1 I 0 0 0-1
v.
v4 ys v6
0
0 0
ll
0 0
vt
2
J
4
5
6 7
8
1 0 00 0 000 01 00 0 000 0-g,00 0 000 0 0 01 0 000 0 0 00-sC,000 0 0 00 0 000 0-k?00 0 010 0 0 00 0 001
;;; ; ;; 0-Rr0 0 00 0 01 0 00 0 0 0-sr400 0 0 0 0 r0 0 0 0 0 01 0 0 0 0 00 0 0 0 0 00 110 0-1 000 000

1
0 0
0
0 0
0
0 0
0000 0000 0 0000 0 0000 0 0000 0 0000 0 0000 -1 0000

0 0 0 0 0
1
El
0 0 0 0
J.
0 0
I
2
J
0 00 100 -i 1 -t 0 00
0 0
1
V. nt
0
0
v.
v^
l,.t
0 0
-1
4.3 Algoritmi pentru rezolvarea

algebrice liniare
sistemelor de ecuatii
presupunem cA, pentru un circuit liniar rezistiv dat, am reu$it sA intocmim sistemul de ecuafii in una din formele prezentate in paragrafele anterioare. odatd formulat, acest sistem trebuie rezolvat. Indiferent de metoda de formulare utilizatd, sistemul pe care il avem de rezolvat este un sistem de ecualii algebrice liniare de forma:
Si
A'x=b
unde:
103
(4.66)
Capitolul4
A=la4)
x
este o matrice
nxn
nesingulard cu coeficienli reali,

de dimensiune n,
= vectorul necunoscutelor
b - vectorul termenilor liberi. Existd dou[ clase de metode pentru rezolvarea ecualiei (a.66): - metode directe, care glsesc solulia exactd a ecualiei (4.66) intr-un numlr finit de paqi, dacd se efectueaz[ calcule cu precizie inf,rnitd; - metode iterative, care produc o secven![ de solulii aproximative care pot converge la solulia exactd a ecualiei (4.66). Simulatoarele de circuit utrhzeazd in general metode directe datoritl faptului ca sunt sigure. Trebuie precizat ca metodele iterative converg 1a solulia exactd numai dac[ matri cea A satisface anumite constringeri. ln cadrul metodelor directe, cea mai cunoscutd este probabil regula lui Cramer. Conform acestei reguli, fiecare necunoscutd xk din sistemul (4.66) se
determind astfel:
-=
det{A cu colona fr inlocuita de b}
(4.67)
Aceast[ cale, ins[, nu este eficientd
in
practicd deoarece pentru
determinarea tuturor necunoscutelor necesit[ un numlr foarte mare de inmulliri gi implrfiri, egal cu 2.(n+1)!. O altd cale este aceea de a calcula solulia ecualiei (4.66) cu ajutorul inversei matricii A:
x:Atb
(4.68)
Aceast[ variant[ reduce numiml de calcule fald de metoda Cramer, numirul de inmulliri gi impdrfiri fiind nt , dar pentru sisteme mari metoda este incl prea complexd pentru a fi eficientd. Eficienla unui algoritm este dat[ de numinil total de operalii aritmetice necesare acestuia. Totugi, deoarece timpul de calcul necesar pentnr aduniri gi scSderi este mult mai mic decdt timpul necesar efectudrii inmullirilor gi implrlirilor, eficienla unui aigoritm din punct de vedere al calculului este in mod practic pus[ in eviden![ prin numirul total de inmulfiri gi impdrjiri necesar pentru a termina algoritmul. in continuare in acest paragraf se vor prezenta dou[ metode folosite in practicd la rezolvarea sistemelor de ecualii de forma (4.66): eliminarea gaussiand, respectiv factorizarea LU. Prima din acestea nu este ?n mod necesar cea mai eficienti, dar asigurd un bun compromis intre simplitate gi eficienld, fbcdnd parte din clasa celor mai rapizi algoritmi.
104
4.3.1 Eliminarea Gaussiani

Ideea debazd a elimindrii gaussiene (EG) pentru rezolvarea unui sistem de forma (4.66) este de a elimina necunoscutele intr-un mod sistematic astfel incdt sd se ajung[ la un sistem echivalent al clrui matrice sd fie triunghiulard. odatd ajuns la un sistem triunghiular, elementele vectorului x pot fi determinate unul cdte unul prin substitulie. Ca urmare, metoda elimindrii gaussiene constd din dou[ etape: (I) eliminarea directd $i (2) substitulia inversd.
Etapa | - Eliminarea directd Sd consider[m sistemul de ecuatii: * ...* alnxn I arrx, + altx; = b1 tz L I -l a."xt * ...+ ernxn = b, I at1x1
I
(4.6e)
la^x, + qn2x2 + ...+ e,rnxn = b, Dacd ar, + 0 , putem elimina x, din ecuafiile 2,3, ..., n, rezolvdnd prima ecualie in raporl cu x, gi inlocuindu-l in celelalte ecuafii. Aceastd operalie inseamnl de fapt sd sc[dem din ecualia "i", prima ecualie multiplicatd cu
termenul:
1""""""""'
I,r=L
ar
lo\'i
I
i=2.3,...,n
(4.70)
in urma realizdrn acestor operalii ultimele (n-1) ecualii devin:
t-'
unde:
r2t , a'ii' =au -Iiratj =a4
rr-...+
a\zn\x, = b!2)
(4.7
al,z,)
r)
lo',1'*, + ...+
Aj1
xn -- bl2)
- u!ati, i:2.3-....n i-2.3..... rr

_
9.72)
b[D
=b, -Iitbr=u,
-*r.
i:2,3....,n
105
Capitolul4
Sistemul (4.71) rezultat are
(n-1)
ecualii gi (n -1) necunoscute. Dacd
o\| * 0, putem repeta procedura
anterioard pentru a elimina
x, din ultimele
("-2)
este:
ecuafii ale sistemului redus (4.71). Pentru aceasta, noul multiplicator

(2)
I,r=!*
azz
=3,...,n (n-3)
(4.73)
necunoscute in
Se obline un sistem redus care noii coeficienti sunt:
de (n -3) ecuafii in
i=3, .'.,n j =3, ...,fl b!t) =b!" -I,rb5'' i=3- -..,n La pasul fr, se elimin[ variabila xo drn ecuafiile k +I,
fiind multiplicat[ pe rand cu termenul:
(3) (2\ , (2\ olj'=o)i'-I,ro|i'
(4.74)
...,
n,
ecua\ia k
, =- ait' I'r r^ lkl Qi.

a[,!ttl =o[!)
(k)
(4.7s)
iar noii coeficienli din sistemul redus rensltat au expresiile:
-t,ooff), i=k+r, .'.,k, j=k+1, .'.,fr 6(k+t) _b[k) _106{r) i=k+I, ...,h
Coeficienlii
continuat, dupd
(4.76)
o[l'
se numesc pivoli. Dacd procesul ar[tat mai sus este

pagi se obfine:
af,i)
(n-1)
x, = 6@)
(4.77)
Pentru a putea termina toli pagii trebuie ca aff) urma efectdrii celor ("-l) pagi se obline sistemul:
+0, k=2,3,...,n-1.
in
1:_
I
unde af|) = ari $i b[t' =br.
lrll'*,
o!'r' r, + .,. + all,)
x, =
blt)
a\1\xz *... + a\2) x, = b!2)
(4.78)
o'nn'*, =
b["
106
c[ in urma elimindrii directe sistemul a devenit triunghiular superior. Putem spune, astfel, c[ primul pas al EG este echivalent cu
Se observd transformarea matricei A intr-o matrice superior triunghiulard.
Calculul numdrului de operalii pentru eliminarea directd Vom calcula numdrul de operalii (Nu, ) de inmulgire gi impdrlire necesar etapei eliminirii directe, urm[rind ca num5rul lor sd fie minim. Calcul[m mai int6i numdrul de operafii N4 necesar elimindrii
necunoscutei x, din ecuafiile 2,3,
..
., n.
Operalii la eliminarea lui x, din a doua ecuafie:
num[rul {,. Rezult[: 1 impdrliri + 0 inmulliri Pasul2: calcullm 4,.ar, gi il memordm ca num6ru1 1,, . Rezult[: 0 imp[rfiri + I inmulliri Pasul3: facem produsul dintre 1,, gi elementele din prima linie. RezultS: 0 impdrliri + n inmulliri Pasul4: in locul lui a,, se memoreazd ar,. in total, acegti primi 4 pagi necesitl: N",r: I imp6(iri + (n+1) inmulliri
Pasul 1: calculSm
qi
ca
Il a,
il memordm
Operalii la eliminarea lui x, din ecualia a feta, a patra, gamd:
Pentru fiecare eliminare reludm algoritmul de Ia pasul
2 deoarcce I I a'
este deja calculat! Ca urmare, numdrul de opera{ii pentru fiecare din aceste
elimindri este:
Nxrr:0 impdrliri + (n+1) inmulliri

Rezultd c5, pentru a elimina
total de operalii necesare este:
x, din toate cele (n-l)

inmullir.i.
ecuafii, num[rul
/y'",
: I tmpdr{iri+ (n-l)(n+l)
Calculdm numdrul de operalii ly'x, pentru eliminarea necunoscutei
x, din
ecuafiile 2,3, ..., n: tiniitd cont de relafiile (4.13) $ (a.7\ gi cd in acest caz eliminarea se aplic[ in sistemul redus cu 1 fa![ de cazul anterior, rezulta
N*r.: I impdrliri + (n-2)(n)

r07
tnmul;iri.
Capitolul4
Generalizdnd, pentru eliminarea
lui x, numdrul de operatii este:
N*o
: I impdryiri + (n - k)(" - k + 2) inmul;iri.
Il aff) | Rezultd cd pentru eliminarea necunoscutelor x,, x2, ..., x,_t, din etapa
Observalie: se vor memora toate calculele de forma
este:
elimin[rii directe numlrul total de operatii

n-l
N uo: @
-I)
fmpdrliri +
- k)(" - k + 2) inmutliri z@ k=r
Num[rul de inmulfiri poate fi calculat mai ugor dacd notdm

Astfel:
n-l n-l
n-k= p.
Zf"-k)("k=l
TinAnd conr ca
+2)
=Zp@
p=l
+2)
=Zp' *zZp p:)

p=l
n-l
n-l
gJe)
(4.79)
rezultd cI numbrulde inmulqiri pentru eliminarea direct[ este:
,:4+! f 72uu,'6
nl
qi 7.0'=n(n+l)(2n+1). din
I
1
+2):l*+-+ Zr"-k)(n-k k=r326

in concluzie, num[rul de operalii pentru eliminarea directd
N
(4.s0)
este:
,o:
- t) inpdt'tiri.
(nt n 5r)^ .; -; inmutyiri [, )
(4.8 I )
Etapa 2 - Substitulia inversd Odatd realizatd, prima etapd (eliminarea directd) in care sistemul inifial (4.69) a fost transformat in sistemul superior triunghiular dat de (4.78), acesta din urmd se poate rezolva foarte ugor prin substitulie inversd. Pentru a vedea in ce constd aceastd etapd, consider[m un sistem superior triunghiular avind form[ generall:
U.x=b
(4.82)
unde Ueste este o matrice nxn crL elementele nenule situate pe diagonald qi deasupra acesteia. Scris detaliat, sistemul (4.82) are forma:
108
I I j-I
u,, . xt + Lttz.xz
*... + Lt,, .x, = b,

(4.83)
uz:-xz*...*uz,-x,=bz
unn'xr=b,
I
Rezolvarea este imediat[:
din ultima ecualie se determind x,,

b -u b
apoi
substituind in penultima ecuafie se determind, x,_1, q.a.m.d. Rezult6:

--n An -
x .:
n-l
:
-un-\.n -x
U
n-l,n-l
-
(4 84)
xn
b1
-utz- xz-...-u1n
utt
sau,
in form[ compactd, putem scrie:
i u,r'r *, =--7=,
b,
=n,n-1,....,1
(4.8s)
JJ
unde
k:n+1
I +O (este cazul calculului lui x,). Datoritd ordinii inverse gi

in
care se determini necunoscutele, acest proces se numegte
modului
substitulie inversd.
in cazul in care am avea de rezolvat un sistem triunghiular:

(4.86)
unde Z este o matrice triunghiula
,!r,li"rrlr,sistemul detaliat fiind:

=
b,
1_
I
[/,, /,, .", + lrr. I
't'
x,
.
:
x,
=
b,
(4.87)
U,, 'J, + Inr. x, + ...+ /n,
bn
109
Capitolul4
necunoscutele se determind similar ca mai sus, dar in ordinea
x1
x2
..
xn
in form[ compactd putem scrie:

j-r
b,
'ii Acest proces de determinare a soluliei se numegte substitulie directd.
*i = --Ll--
-lt,*xri
:r,2,...,n
iar
I4o /.-l
(4.88)
Calculul numdrului de operayii pentru substitulia inversd sau directd Din ecualiile (a.85) 9i (a.88) se observd c[ numdrul de inmulliri qi imparliri (numite gi operalii lungi) necesar pentru a rezolva un sistem triunghiular este: - numdrul de impdrlirt : n
numdrul de inmulliri
: 0 +I+2+...+ (r-1) = ryI

2
Deci numdrul total de operafii lungi pentru substitufia inversd este:
Nr, = T+2+...+n=n(n+l)
2
(4.8e)
Acum putem calcula numdrul total de operalii lungi (1/r") pentru a rezolva sistemul de ecuafii prin metoda elimindrii gaussiene insumind relaliile (4.81) 9i (a.89) de la cele doul etape. Rezultd:
Nuo=Nrr*N.r,
Observayii:
ir) n(n+l) nt ' =-+ n'-+ I+ -' '' =l+.\ 3 (3 2 6) 2 3
/ t
(4.90)
nu au fost incluse cele (r - 1) imparliri din N uo deoarece sunt aceleagi cu cele din substitulia invers[; determinarea soluliei utilizAnd A-t ar necesita = n' operafii, deci de 3 ori mai mult. De aceea se preferd EG in locul calculdrii matricii inverse.
ecuagia (4.90)
in
4.3.2 Tehnici
in toat[
de pivotare
descrierea metodei EG s-a presupus cd aff) + 0 , pentm k
1,2,
cdnd
3,..., h.Totugi pe parcursul efectudrii EG se pot intdlni situalii

oli) = 0. De exemplu, sistemul:
110
["' * x2 * xt :ll) ]", * x2 *34 =2 [', * 3x, +3x^ =l

are solufia: x, =Il
sistemul devine:
4
(4.er)
Dupd prima iterafie
x2 =
Ll2
qi xt =31 4.
EG
]
in
[x,+ xr+ xz:ll2
0", +2x, =314
(4.e2)
,ir+zi,=112
acest sistem se observd cd oLl' =0 gi, astfel, EG nu mai poate fi continuatd. o metodd de a trece peste aceasti dificultate const[ in interschimbarea liniilor qi/sau a coloanelor. in cazul exemplului ales, dacd interschimbdm linia 2 cu linia 3, atunci noul sistem are un element nenul pe pozigia pivotului. in cazrl general, c?tnd aff) = 0 , pentru a putea continua
EG la rtera\rak, cdutdm sub linia fr o linie r,,

deoarece matricea
rlk,in schimb[m intre ele liniile k qi r. Elemenful oli'+0

A
originald, s-a presupus cd este
care
all*0
gi
exist[ intodeauna
intre linii este necesard in
nesingularl. Schimbarea cadrul MNA gi obligatorie in cazul metodei
tabloului. Schimbarea liniilor gi/sau a coloanelor intre ele poate fi necesarl chiar cAtnd aff) +0, k=I,2,3,..., h.. De exemplu, s[ presupunem c[ vrem si
rezolvbm sistemul: f
o.OOo 125x,
+1.25x" = 6.25
tZ.Sx,*12.5xr:JJ
(4 e3)
Solu{ia corectd cu 5 cifre semnificative este xr =1.0001 , x2=4.9999. SFL presupunem cd sistemul de mai sus este rezolvat de calculator cu o precizie finitd de 3 cifre semnificative. in aceste condilii, la prima iteralie a EG, scdzAnd din linia 2 prtma linie multiplicatb cu 10s , sistemul devine:
I'
|
f O.OOO
125x,
+l .25x. :6.25
-t .25.105 x, = -6.25 . 105
llt
Capitolul4
cu solufia rr = 0 $i x, = 5 . Pe de alti parte, daci in sistemul inilial (4.93) schimb6m liniile intre ele, dupd prima iteralie a EG rezulta: 112.5x,+12.5xr=JJ )' -t .25x, = $.25 |
ceea Ce conduce
la x, = 1 gi x, = 5 , mult mai
aproape de solulia corectd
calculatd cu 5 cifre semnificative. Deci, cdnd precizia de calcul e finit[, erorile de rotunjire pot determina erori catastrofale. in general, dacd pivoful aff) este mic in comparalie cu
celelalte elemente ale matricii coeficienlilor sistemului redus la iteragia k, erorile de rotunjire pot genera mari probleme legate de precizia rezultatului. Pentru a evita aceste probleme se folosesc urmltoarel e strategii de pivotare: - pivotarea parliald (se interschimbd doar linii): se alege r cel mai mic intreg astfel incat:
)l lajf
= max
i=k {1",f '1,
+t,...,r}
9i se interschimbi
liniile r gi k. pivotarea totald (se interschimb[ qi linii gi coloane): se aleg r gi s cei mai mici intregi astfel incdt 9i se
1",1j'l=rnu"{1";t'',,,,j:0,...,r}
interschimbd liniile r qi k , respectiv coloanele s gi k. pivotarea cu prag: se efectueazl, plotarea pa\ial6 sau totald dac[ pivotul laff)l este mai mic decdt un anumit prag. in cazul pivotdrii parliale, se alege ca pivot coeficientul cel mai mare in valoare absolutd din coloana k. in cazul pivotdrii complete, se alege ca pivot coeficientul cel mai mare in valoare absolutl din toli coeficienlii matricii sistemului redus. Tofugi, a$a cum se va ardla, cdutarea pivotului maxim pentru a aYea precizie ridicatd poate intra in conflict cu mentinerea raritdlii matricii coeficienfilor. in practicd pivotarea (parfiald sau totald) .ri. ll este suficient de mic. De aceea, in simulatoarele necesard numai cano laff de circuit se foloseqte pivotarea cu prag. De exemplu, in SPICE, daca
este mai
la[f)l mic decdt un anumit prag, se realizeazd, pivotarea completd. Pragul este definit de doi parametri SPICE care pot fi modificali de utilizator cu comanda .OPTIONS, gi anume:
tt2
PIVTOL: reprezintd, valoarea absolut[ a pivotului. Are valoarea

implicitd
10-13.
PIVREL: reprezintd valoarea relativf, a pivotului. Are valoarea

sau
implicitd 10-3. pIVTOL Astfel, in SPICE este realizatd pivotarea completl aaca laif)l< lap t alll < rrvnEr, i, i = k,...,n.
Observalie: daci A este o matrice dominant diagonald, aga cum este matricea Y, de la metoda noda16, atunci nu este necesard pivotarea pentru a
menline pr ecizia rezultatelor.
sunt multe situalii care presupun rezolvarea repetatd a sistemului de ecualii de forma A.x=b pentru diferite valori ale lui b, de exemplu in cazul analizei unui circuit pentru diferite valori ale surselor. Astfel de atalize pot fi efectuate cu un efort de calcul mai mic dacd se utrltzeazd o variantd a elimindrii gaussiene, gi anume, factorizarea L(J, aceastd metodd fiind implementatd in multe programe de simulare. Ideea debazd a acestei metode este de a inlocui matricea,4 cu un produs de doud matrici L qi U, matricea I fiind inferior triumghiulard iar LI superior triunghiulard. Astfel, sistemul (4.66) devine :
4.3.3 Factorizarea LU in ataliza circuitelor liniare
A.x:b o
Dacl notf,m:
atunci (4.94) devine:
L.U .x=b
(4 e4) (4.e5) (4.e6)
(J.x=!
L.y:b
gi, in aceste condilii, putem rezolva (4.94) determinAnd mai intAi sistemul triunghiular @.96) prtn substitulie directd qi apoi rezolvand sistemul (4.95) pnn substitulie inversd. Dacd sistemul trebuie rezolvat pentru diferifi vectori b atanci, utiliz6nd metoda EG prezentati in secfiunea 4.3.I, trebuie sX repetdm intregul proces pentru fiecare vector b nou. in schimb, dacd utilizdm factorizarea LU, este necesar[ doar rezolvarea celor dou[ sisteme triunghiulare pentru fiecare vector b nou. Jinind cont ci rezolvarea unui sistem triunghiular necesitd n(n+r)12 operafii lungi, rentJtd, cb pentru
113
Capitolul4
fiecare vector b nou, metoda factorizdrli LU necesird
rt\n=l) operafii lungi,
in contrast
sistemelor
," (+*rt-+l 3) [3
operarii lungi in cazul EG. Totodatd analiza
senzitivitdfilor, cdnd se folosegte matricea adjunct5, implicd rezolvarea
A.x=b Si A'.i=b
Aceste doud sisteme sunt similare. Astfel, dacb s-a factonzat A=L.(J, atunci At :(Jt 'E .Decisistemul A' .*=6 se rezolvd imediat doarprintr-o substitulie invers[ gi una directd, reducdndu-se astfel timpul de rezolvare. Ne punem problema cum sd factorizdm matricea ,4 sub forma L.U . Din ecualia rnatriciall:
o... ol[a,, 2,, ,,, t,, o l.l o uzz |

[1,,
u,,1
att otz
Qnt an2
r
rezl;Jtd,
1,,,
t,z
,,,1 _ azt
azz
gi
lgi n'+n
or,f or, .t
o
(4.e7)
r, )
cd avem
nt
ecuafii
anume
li gi ui.
(4.e8)
Constatlm cd cele n2 ecualli sunt de forma:
P=l
}t,o
Ltpi
: ai,
r = min{i,7}
Deoarece avem cu /? necunoscute mai multe decdt ecuafii, trebuie sb d[m valori convenabilela n elemente din z sau din u. Varianta logicd qi cea mai eficientd este sd atribuim valoarea 1 la elementele de pe diagonala lui I sau U. Caurrnare, rezultl. doud variante de factorizare, gi anume: - factorizarea Doolittle: A = Lr.U , unde Lr are elementele de pe diagonala principall unitare. - factorizarea Crout'. A=L.(J, unde (Jt are elementele de pe diagonala principald unitare. a) Factorizareu Doolittle (loo =1, k =1,2,...,n) La aceastd variantd, de factorizare determinarea elementelor din matricile qi U se realizeazd in n pagi astfel: la primul pas se determin[ intii prima
t14
linie din U apoi prima coloand din L,la pasul 2 se determind linia a doua din Uurmatd, de coloana a doua dinL, g.a.m.d. Pasul 1: Prima linie din U pi prima coloan5 din Z Deoarece lr, =1, prima linie din U se calculeazd cu relaliile ce rezulti din inmulfirea primei linii din I cu fiecare coloan[ din U:
llrr'u,, = a,, I L. .u.^ = o.^ j " \z \t
1""""""""'
utk = etk, k
=Ir2r...rn
(4.ee)
ll,,'',,
= o,,,
ce
$tiind acum ult,prima coloand alui L poate f,r calculatd din relaliile rezultd" din inmullirea fiecdrei linii din Z cu prima coloanS din U:
llr,'u,, = a,
It.,',,=o3l 1=
I
lu=L,
utt
i:2,3,...,n
(4.100)
ll ,,
' t''tr,
Q,,,
Pasul2: A doua linie din U qi a doua coloan[ din I Linia a doua din U se determind din relafiile ce rezultd din inmultirea liniei a doua doua din I cu coloanele 2,3,...,n din U:
Il=r.ur,+I,r.ur. = ar
I
J
I I
ll.,'u,. zz t) /) -' t)+/."'u23=az3

ll .,.u,,+l"r.tr^n = ar,,
(4.
l0l)
Deoarece
lrr.=I,iar l,r qi prima linie din matricea Usunt deja cunoscute
din pasul anterior, rezultd;
ll5
Capitolul4
Coloana a doua din t se determind pe baza relaflilor care rezultl din inmullirea liniilor 3,4,..., n drn L cu coloana a doua din U. Rezult[:
t
,i2 -a,z- l,rur, t;i

uzz
-i, -1,...r;;
(4.103)
Observayie: la aceastd etapd a algolitmului se observd cd nu mai sunt necesare prima linie din U qi -,prima coloanA drn L. Deci, prima linie din U 9i prima coloanA din I pot fi memorate in locul elementelor corespunzdtoarc drn A . Observafia este valabild pentru toate elementele lui L qi U. Algoritmul continud in acelaqi mod pdnS ce I 9i U sunt calculate complet. Prezent[m pasul k: Pasul fr: Se determin[ linia k din U, apoi coloana k dtnz. Relaliile sunt:
utj = atj
o,r
-lloo.ur,, i
P=l
= k,k +1,...,n
[-1
l,o:
unde, prin definigie, (J. adicd u,,,
.
-\l,r'ror o=t , i:k+1,...,n

u,,
0
=I,2,...,n
(4.I04)
f p=l
A0 iar la pasul k=n
se determin[ doar
linia n din
b\ Factorizarea Crout (u* =1, k =I,2,...,n) La aceastd variantS de factorizare, la pasul ft se calculeazdintdi coloana ft alui L gi apoi linia k alui U. Relafiile sunt:
coloana k(L) l,* = e,r
-ll,o.uo*
P=l t_1
.
k-l
i = k,k +1,...,n
(4. r05)
linia k(U)
unde fr =1,2,...,n $i
.u l, KP I, ttr, =---4--. ^Jl Ikk

o, \1 -F LJ
j =k+1,"',n
IgO
P=1
116
Ataliza asistati de calculator a circuitelor electronice
Relaliile (4.I04) 9i (a.105) reperezinti variantele standard ale metodelor Doolittle gi Crout. vom vedea mai tdrziu c6 existd qi variante modfficate ale
acestor metode.
Exemplu: S[ factorizdmLU matricea urm[toare prin metoda Doolittle: 1l
A=l
-7 3l l-2 17 -e L6 -t 2 2)
-2 3 lz l-+ s ol
I
in cursul factorizdrli, inbaza ultimei observalii de mai sus, vom scrie liniile din u, respectiv coloanele din z, peste liniile gi coloanele din matricea A. Astfel, in urma procesului de factorizare, matricea A se transformf, intr-o matrice Q=L+U-1. in cazul metodei Doolittle pe
diagonala matricii Q se vor regdsi elementele de pe diagonala matricii u. Aplicand relafiile (4.104),liniile gi coloanele din matrjcile U 9i l, dupa fiecare pas sunt urmdtoarele:
D...., I-, ---.bl _;
lz-2 r'l
lrrr L3
lz-2, 'l 5 2l -l ---:-al-z

L3
Rezult[:
I
I
3rt lz-2 I po,,tz |-z 5 -L| ^'l--n l-.'*=--l _; ;
L3 1
l-1 3_3_21 t 2
-2 I 0 0l I -l 3 I 0l tl
,",,,,0
'l r1-2 'l=n l_' 3_3_21
lz-2, 5 -l
-23 5-1 0-3 00
L3 r 2
t)
roool
L_
lz lo U=l
l0
L0
1l
3r2r)
2l 2l
1l
II7
cu titlu de exemplu, mai jos este arltat cum sunt calculate dou6
elemente, gi anume elementele ur. qi lo, din cadrul pasului 3:
uzt = ett
I oz
lrrur.
- l.rurr- -9-(-1). 3 -3. (-l)

23) I u zz
= _3
la ot
- I otu, -
I.2u
= lZ
- I . Z - 1 (_ 1) ] I (_37 = 2
Exerciliu: Sr se factorizeze matricea M de maijos prin metoda crout:
M:l-3 I I 7 -ro ol l- - -r L2 1l
I
ro -8 4l lz -14 l1 -3
cd" factorizarea LU este posibilS numai dacd elementele uoo in metoda Doolittle gi /oo in metoda Crout sunt nenule. Din punct de vedere al erorilor de rotunjire, situalia cea mai favorabil[ este cand elementul de pe diagonalb este maxim ?n valoare absolutf, in raport cu celelalte elemente din linia gi coloana respectivd. oricare ar fi metoda de factorizare flolositd, presupunAnd c[ la pasul fr memorarea se face tot in matricea A, elementul de pe diagonald are expresia:
k-1
Qkk
Din relaqiile (4.10a) gi (4.105) se constati
= ank
-ll*.uot
P=1
k = 2,...,rt
(4.106)
Deci, pentru a avea precizie maximd, ar trebui ca elementuL ou* sd fie
maxim pozitiv aace ft*'rtrr4p^ este negativ gi maxim negativ dac6

este pozitiv.
po
Pentru a avea Q* +0 ar trebui reordonate liniile qi coloanelefui A pentru a se obtine o matrice I' astfel incdt qro +0.Dacdl este nesingulard, acest lucru este intotdeauna posibil. Este important de notat cd reordonarea liniilor se poate face din mers, in timp ce se realizeazd,factortzarea LU, deoarece elementele ce se calculeazd pe coloane depind de elementele de pe aceeaqi linie din stanga lor gi de elementele de pe aceeagi coloand situate deasupia diagonalei principale.
118
factorizare LU Sd calcul[m mai intai numdrul de operalii aritmetice lungi necesare reahzdrn factorizdrii LU (Doolittle sau Crout): - prima linie qi coloan6: n.0 + (n - 1) . 1 - a doua linie gi coloand: (n-I).1+(n-Z).2
Numdrul de operalii lungi pentru rezolvarea sistemelor liniare prin
pasul fr: pasul
ln-(k
-l)l
(k-1)+(n -k).k
r: ln-(r-1)1.(n-l)+0 Urmlrind num[rul de operalii de la fiecare pas se obser-vb cd numdrul

total de operafii lungi necesar factorizdrii LU este:
n-l
Nt = 2
Zf"
k=1
- k)' k : 2'>n' k -2'>k'?

k=l
n-l
n-1
(4.107)
Substitulia direct[ gi cea inversd necesitd:
N, :n.(l:-.|l
22 *, *n!!:l)
+o:
nz
(4.108)
Observalie: totdeauna una din matricile I sau U are elementele de pe diagonal[ unitare, deci in una din substitulii (cea directb sau cea inversd) nu se vor efectua cele n impdrfiri. Din acest motiv, in (4.108) n apare o singuri
datd.
Astfel, numlrul total de operalii pentru rezolvarea sistemelor prin factorizare LU este:
N,,
-!-+r'-! JJ
aa
(4.10e)
Se constatd cd se obline acelaqi numdr operalii cain cazul metodei EG. S-a ardtat deja c5 metoda factorizdrli este avantajoas[ cdnd sistemul se rezolvd repetat pentru diverse valori ale vectorului b. Astfel, doar la prima rezolvare a sistemului vor fi necesare numlrul de operalii dat de (4.109), ulterior fiind necesare doar operaliile pentru substitufiile directe gi inverse, adicd nt
.
Varianta modificatd u metodelor Doolittle Si Crout Algoritmii Doolittle qi crout prezentali pot fi efectuali gi intr-o a1t6 formd in care la pasul k se realizeazd o singurd operalie de inmullire sau impdrtire
119
Capitolul 4
asupra llai
a* i,i =k,...,fl.
Astfel,
se porne$te de
la elementele matrrcei A
gi,notind o!l'=aij, i,i=l,...,n,relaltlledecalcullapasul k, k=1,...,n-1,

sunt urmdtoarele:
a) Metoda
Doolittle modificatd. Se calculeazdmarintdi:
Itirio
k(u):
k(L):
rj
a'J-"
= k,.'.,n
(4' 110)
l,*
lcoloana
o',lt' =:;,
i = k +r,...,h
dupd care restul elementelor din submatricea aflatd sub linia ft gi la dreapta coloanei ft se actuahzeazd astfel: rft) (l--l)'-ti*'ut'j (4.1l 1) ai':ai
b) Metoda Crout modfficatd Se calculeazdmaiintdr:

I
I
coloana k(L)
l,o =
ol[-t),
a(k-t)
i = k,...,ft
1 llirio k(u): ' ' t

o',1'
,*, Kr
=7. l*r
(4.trz)
= k +1,...,n
dupd care resful elementelor se actualizeazd conform relaliei:
:a(k-t\
-1,^'u*j
i,
j =k+1,"',n
(4.113)
Exemplu: SA factorizdm urmdtoarea matrice

modificatd:
A prin metoda Crout
[: -3 6 l5l l-' 3 -8 -11 A=l l2 ll 2-9r41 Ir -4 rs 20)

I
Plecdnd de la matricea A, aplicdm la fiecare pas relafiile (4.112) gi (4.113) pentru a determina coloanele drn L,liniile din U gi pentru a actuahza restul matricii. Astfel, la pasul 1 efectudm urmdtoarele determinlri: - coloana 1 din I este identic6 cu prima coloanS din,4 - linia 1 din t/se obtine imp[r{ind linia 1 dinAla elementul diagonal, 3. t20
se actualizeazd, elementele din A situate sub linia 1 gi la dreapta coloanei 1 cu relafia: al)):a!l) -|r.u,,, i, j = 2,...,n . Dup[ pasul 1 matricea -4 se transformd in urmdtoarea matrice in care elementele actualizate sunt incadrate in chenar: i.
i:
Pavl -_--)
-l
2
1
2'"-6,4 4 -13 4 -3 13 15
La pasul 2 efecfubm similar operaliile de la pasul I doar asupra submatricii din chenar. Ca urmare, in urma paqilor 2 gi 3, rentltl urmdtoarele matrici in care submatricile actualizate sunt cele incadrate in
chenar:
[: -r 2 s.] l-r 2 4 2l Pastill,l I

L ' -3
t:
.l
matricea
Jinind cont cd in factorizarea Crout, matrrcea p identific[m imediat L qi U:
-l
24Fl-l 2\)
l4
Pasut3
l-'
2
-1
z-J
-a
sl
4-1 ol= g _t -34 plt

I _l
I
)l
Uarelpe
diagonald, din
o ol [r -1 2 sl 2 o ,=lo 1-3 2l ,=l-' 4 12 -r0l l0 01 4l Ir-3 4 5.1 [o 00 ,l
[: o
ol
Exerciliu: Sd se factodzeze matricea M de maijos prin metoda Doolittle modificatl
l-z
I
M:l
ls -8 4l l4 7 t6 -1ll
t-6
t21
4 -3
21
Irz -r2 32 -13 ]
Capitolul4
4.3.4 Rezolvarea sistemelor liniare cu coeficien{i complecqi Metodele de rezolvare prezentate anterior (eliminarea gaussiand
9i
factortzarea LU) pot fi utilizate atdt pentru sistemele de ecualii ale relelelor pur rezistive cdt gi pentru cele ale refelelor cu elemente reactive. In al doilea caz sistemul care trebuie rezolvat este un sistem cu coeficienfi complecqi. Existl doul moduri de rezolvare ale sistemelor de ecualii complexe. Primul mod este s[ le tratlm la fel ca sistemele reale. A1 doilea mod este sd scrienr fiecare ecualie complexb ca doul ecualii reale 9i sl rezolvlm noul sistem cu un algoritm de rezolvare pentru sisteme reale. Sistemul conline de doul ori mai multe ecuafii decit cel complex, dar fiind rar 9i real, poate fi
mai ugor de rezolvat. in primul caz, dacd rezolvdm sistemul complex la fel ca un sistem real, exist[ un aspect care creazd probleme. Astfel, la impdrlirea a dou[ numele complexe este posibil sf, apar[ dep[girea numericd. ln modul clasic: a+ jb _(a+ jb)'(c- id) _ac+bd + i(bc-ad) (4.tr4) (c + jd).(c - jd) c2 + dz c + jd Ridicarea lapdtrat poate cauza depdgirea numeric[ la numitor. Un mod mai sigur de a efectua impdrlirea complexd este sl imparfim atdt numdrdtorul cit qi numitorui la maximul dintre It I 9i ld l, conform urmitorului algoritm: Algoritm de impdryire a doud numere complexe
Se dau: e, b, c, d, astfel inc2t
'
^L iA !-Ji - x+ jy
c+.id
Pasul Pasul
0: l:
Dacd I cl<ld I salt la Pasul 2
r = d lc
s:c-lr'd
STOP
x=(a+b.r)ls y =(b-a.r)l s
Pasul2: r=cld
-_) :-u*l"C
STOP
x=la.r+b)l
y:(b.r-a)ls
t22
Acest algoritm evitA ridicarea la p5trat a coeficienlilor de la numitor qi, in plus, necesitb mai puline operafii lungi decdt cel din ecuafia (4.114) (6 operafii fafi de 8 operafii). In al doilea caz,in care fiecare ecualie complexd din sistem este inlocuitf, cu doud ecualii reale, conduce la un sistem real echivalent de dimensiune dubl[. Sd considerim, de exemplu, cazul unui sistem complex cu doud necunoscute notate zt = xt + //, $i 22: x2 + jyz:
ib,rl Ia . it,l c, + id,l =l lar,+ jb=, arr+ jbrr) lr.,+ jyr) lcr+ jdrj
I a,, +
ib,,
a,, +
,0.,
, /
,,
in fiecare ecualie din acest sistem fiecare produs poate fi rescris in forma: (a+ jb).(x+ jy) = (ax-by)+ j(bx+ ay)
gi, astfel, egalind pa4ile reale gi cele imaginare ale celor doi membri din (4.115), rezultd urmdtorul sistem echivalent cu coeficienfi reali:
f
lu,, arr b,, o,, llr, llr, =

o;,',
u;,',)L;
o,, -b,, arz -b,rl [",-.l [., I

I
(4.116)
1"u,,',, ?,',, ] L; ] Numdrul total de operalii lungi necesare rezolvlrii sistemului (4.115) cregte de aproape 8 ori fald de cazul unui sistem cu coeficienti reali, deoarece sistemul echivalent (4.116) are dimensiune dubll. Acest lucru poate fi ardtat foarte ugor in cazul general. Astfel, deoarece rezolvarea unui sistem complex de ordin ru presupune rezolvarea unui sistem real de ordin 2n,numdrul de operafii lungi este:
r _Qn\3 +(2n\: _(2nt =s( t_* r, _1) 3 3 (3 3)
(4.n7)
Obset"valie'. Dacd matricea sistemului de ecualii complexe este rarl, este evident cd sistemul echivalent real va avea o rariate gi mai mare, ceea ce face ca num6ru1 de operafii lungi s[ se reduci semnificativ dacl se utllizeazd, tehnicile de lucru cu matrici rare.
Exemplu: Pentru circuitui liniar cu elemente LC din figura 4.18 sa construim sistemul de ecuatii cu coeficienti reali echivalent. Cele dou[
123
Capitolul4
tensiuni nodale, fiind mdrimi complexe, le notdm ynt=ut+
jv,
respectiv
r,2=uz-t jvr.Sistemul de ecuatii nodale TTN
este cel
din
ecualia (4.118)
iar sistemul echivalent cu coeficien{i reali este dat in ecua{ia (4.1 19).
ELe
Figura 4.18 Circuit liniar cu elemente LC
l -] -' ll_.* i,g r --rir,tL I I r, * ,r'v, _ [lr-l I irr | _ r G+r lL,,*i.,,)=Lol

I jrt
jaL )
(4.1 18)
0
at.C
-a.C+'rtt' L
1
0
1
a.L
0
1
- at'L
0
1
0
1
l r,f
/-l
rt-L
G
l;: l=
L,;
dl 0l
o.l
(4.11e)
a'L
0
a.L
G
at-L
a.L
Se observd ci pe diagonala matricii pot apare elemente de zero. Acest fapt se intdmpl[ cdnd intr-un nod nu sunt incidente laturi cu rezistoare, ceea ce face caparteareald, a admitanlei nodale sd fie nul[.
4.3.5 Erori
de
rotunjire
Aga cum s-a menlionat anterior, pentru ca erorile de rotunjire s[ fie minime, trebuie ca elementele de pe diagonald s[ fie maxime in valoare absoluti, fali de elementele din linia gi coloana corespunzdtoare elementului diagonal. Acest lucru se realizeazd inversind linii gi coloane intre ele, complicindu-se totugi metoda de rezolvare. Complicalia cregte dacf, se Iucreazl" cu matrici rare, deoarece in acest caz pivotarea modific[ de fiecare
124
Anahza asistatd de calculator a circuitelor electronice
dat[ valoarea elementelor cu ajutorul c[ruia se memoreazi elementele matricii rare. Metoda EG aplicatd matricilor rare presupune de fapt cd"
ecualiile sunt bine condilionate. Chiar cu un set de ecuafii bine condilionate, erorile de rotunjire pot reduce numdrul de cifre semnificative cu 1+ log,n n , unde n : num[rul de ecuafii. Astfel, precizia solufiondrii a 100 de ecuafii va fi cel mult egali cu precizia maginii de calcul mai pulin 3 cifre (1+1og,0100:3), intimp ce la
1000 de ecuafii, precizia va
cifre. Deoarece in de la 3 pdndla 6 cifre semnificative, rezult[ capreciziamaqinii trebuie sd fie de ordinul 10...13 cifre semnificative astfel inc6t precizia rezttltatelor sd nu fie afectati in cazttl sistemelor foarte mari. Aceasta inseamnl cd, pentru a avea incredere in rezultate, toate maginile de calcul trebuie sd lucreze in dubld precizie.
egal6 cu precizia maginii mai putin 4 simularea circuitelor este suficient[ o precizie a soluliilor
fi cel mult
4.4 Tehnici de lucru

4.4.1 Introducere
cu matrici rare in analiza de circuit
Am ar[tat anterior cd in absenla unei structuri speciale a matricii,4 a unui sistem liniar de ecuafii, cele mai eficiente tehnici pentru solutionarea unui astfel de sistem necesitd un numdr de inmulfiri de ordinullui n3, unde n este dimensiunea sistemului. in analiza circuitelor LSI sau VLSI (V",y LargeScale Integration) pot apare situa{ii cdnd sistemul si aibd n = 1000 , de exemplu. Dacd calculatorul efecbteazd. o operalie de inmullire intr-un timp t,,o:lps, atunci timpul total de lucru pentm a rezolva o singur[ datl sistemul este Z = 10003 .Ips =1000s (= tO minute!). Timpul de calcul va
creqte foarte mult odatd cu z. Situalia se complic[ gi mai mult dacd sistemul
trebuie rezolvat in mod repetat (de exemplu, pentru a obtine o diagram[ Bodd sau curbd de transfer in c.c.). in exemplul dat mai sus nu s-a luat in considerare faptul cd matricea A este rard,. Ori, circuitele electronice sunt caracterrzate de un sistem de ecualii liniare avdnd matricea A rard. O matrice ,4 este consideratd a ft rard, dacd numdrul de elemente nenule este mult mai mic (de exemplu sub 30%) fa![ de elementele nule. In circuitele electronice,in cazul unui circuit mic cu 10 noduri, matricea { conline sub 50% elemente nenule. Pentru un circuit tipic cu 100 noduri.
r2s
Capitolul4
Y, are aproximativ 5% elemente nenule. in asemenea situalii, un simulator de circuit ca SPICE, care tine cont de faptul cd, A este rar[, necesitd in medie n3t2 operalii lungi pentru a rezolva sistemul. considerdnd exemplul anterior, pentru n : 1000 , rezultd, un timp T, =T0003/2 .l1ts , adicd, =3lms. Trebuie precrzat, de asemenea, gi urm[torul aspect: in exemplele prezentate pind acum, s-a considerat cd toati matricea A este memorat[ in memoria internl (inclusiv elementele nule). Pentru n = 1000 ar fi necesard o matrice de ordinul 1MB, care ar fi plind in proporlie de peste 90oh cu zerouri. Dac[, in schimb, se memoreazd numai elementele nenule din A, atunci numdrul de locafii de memorie necesare va fi proporfional cu n pentru matrici rare de tip general. La realizarea algoritmului de lucru cu matrici rare ar trebui ar,.ut in vedere qi posibilitatea de reducere a timpului de calcul prin evitarea operafiilor de multiplicare banale in care unul sau ambii operanzi sunt nuli. Degi aceste operafii nu se realizeazd,propriu-zis, nu trebuie omis faptul c[ insigi operafia de comparare prin care calculatorul "vede" cd un operand e nul, dureazd cam cdt o adunare. Astfel, sintetizdnd cele ardtate mai sus, implementarea
tehnicilor de lucru pe calculator trebuie sd aibd urm[toarele caracteristici: - sd se nxemoreze numai elententele nenule (impreund cu indicatori numere ?ntregi care sd precizeze pozilia elementului in matrice); sd - nu se efectueze operaliile implicdnd elemente nule. In cele ce urmeazd vom investiga cum poate fi exploatatd raritatea unei matrici pentru a obline o reducere important[ a numirului de calcule gi cum poate fi memoratd eficient o matrice rar6.
4.4.2 Efectul ordonlrii ecuafiilor

precedentd, amprecizat cd dacd,matricea A esterard, se poate reduce timpul necesar rezolvdrii sistemului limar A.x = b. Vom arlta acum
in sectiunea
rare ordinea de eliminare a necunoscutelor utilizAnd algoritmul EG joacd un rol important in reducerea timpului de calcul. Sd consider[m, de exemplu, sistemul:
cd
in cazul unei matrici A
I z 4 -2
lz o o -'rJ L";l lrul

126
o oll"=l l-ul l:e l-z o 8 ol'1", I-lr+l
-el
[','] t o'l
(4.r20)
Aplicim eliminarea directd considerdnd pe rdnd ca pivoli

afl) . Etimin area directd,necesitd
or, o\1),
"{l)
qi
-', ', il lt] t; o I -el'1", lo

lo
+-+-+
111".
26
deoperafii, rezult6nd:
(4.r2t)
oo
[,i]
rl
Substitulia inversd necesiti n(n +l) I 2 =I0 operatii rezultdnd:
[r o o o'l [",.] [
lo o o rl L"*l [-r] Se observd cd degi matricea I confine qi elemente nule, numdrul necesar de
operafii este la fel ca in situafia cdnd A ar avea toate elementele nenule. Sd vedem ce se intdmpld dac[ considerim sistemul in altl ordine (interschimbdm prima cu ultima ecualie gi necunoscuta x, cu xo ):
ll 1 9 9ll*l= -ll lo o t ollx., l- zl
(r22)
l-tz o
loe
o o
8
lro [-e 4 -2
-2
2
I4
6
(4.r23)
x1
Dac[ necunoscutele se elimind in ordinea x4,x.t,x3 atunci, deoarece sunt doar trei elemente nenule sub diagonald iar deasupra diagonalei sunt trei elemente nule, eliminarea directd necesitd doar 13 operatii, rezultdnd:
It o o -ll6-] [x,.] [-r:ro.l lo r o v:llx, l l-znl l00t-It4l l*, lltt+ [ooo r ]L'.1 L I l
I
(4.r24)
Deoarece in (4.124) deasupra diagonalei sunt doar 3 elemente nenule, rezurtd cd substitulia invers[ necesitd doar 3 operafii pentru a obline solulia:
121
Capitolul4
[t o o ol [x,.] l-21 lo r o ol1", l_l-tI loo roll", l-l zl [o o o r_] L', I Lr

I
(4.r2s)
Deci, prin simpla rescriere a ecuatiilor, s-a redus numdrul de operalii de la 36 Ia 16. Evident, reducearea este mai importantl pentru matrici rare mai mari. Se poate ardta cd formula generall pentru a calcula numdrul de operalii cAnd ambii operanzi sunt diferi\i de zero, necesari rezolvdrii sistemului A.x: b , cu A rar6, este:
N,
unde:
:l?r,-t).cr+l(ro -1)+I er-t)+n

de elemente nenule din linia fr
n-1
n-l
n-1
(4.126)
lr,. numdrul { "=
[co = numdrul de elemente nenule din coloana ft
a sistemului
.
redus
de dimensivne
n-(k + 1) oblinut
I
dupf,
dup[ eliminarea (fr-1)
zona din matricea
eliminarea
(t-1)
linia k
coloana ft
-(k-1)
Figura 4.19 Matricea dupd eliminarea (ft - 1) din rnetoda eliminlrii
gaussiene
Exemplu: Sd apliclm formula (4.126) de mai sus in cazul sistemului (4.123). Elementele nenule sunt notate cu x. Structura matricii la fiecare pas
este:
k=l
L_1
k=3
00 I, x0 0x
[*
lo
_t
lx
lx
11
XX
LL1
ll
-)
Tz
lo
lx
; ;l
n-
.'l **l
XX XX
=2 cz=2
128
Yz
- _a =2 L3-L
Deci N =(1.2+T.2+1.2)+(1+1+1)+(1+1+1)+4:16 operalii, identic ou

rezultatul oblinut pe alte considerente. Se pune deci urmdtoarea probleml: care este cea mai bund ordine de eliminare a necunoscutelor astfel incdt efortul de calcul sa .fie minim? Aceasta este aqa numita problemd a ordondrii optimale. observalie: pentru a obline reducerea numdrului de operalii lungi nu este neapdrat necesar sd se rescrie ecuafiile, aga cum s-a procedat in (4.123). Efortul este acelagi aleg6nd pivo{ii in ordinea: aM,at:),o\1r,"ff,. Deci putem
vedea problema ordon[rii optimale ca o problemd de alegere a neapdrat de pe diagonala principal6).
pivolilor (nu
Degi exemplul de mai sus a fost dat utilizdnd metoda EG, vom trata problema ordon[rii optimale utilizdnd ca metodd factorrzarea LU. Aceasta, deoarece am ardtat deja avantajele factorizirii LU fald de EG mai ales atunci cdnd se rezolvl, repetat sistemul A.x=b pentru diferili vectori b. Deci problema pe care trebuie sd o rezolvdm este: fiind datd o matrice l, s[ se reordoneze liniile gi coloanele astfel incdt factorii Z gi U ai matricei permutate sd relind cAt mai mult din "raritatea" lor inifiald. Dacd, A reprezintd" matricea admitanlelor de noduri a unei refele liniare cu elemente concentrate, atunci problema poate fi reformulati gi astfel: fiind datr o refea liniard, sd se gdseasc[ cea mai buni numerotare a nodurilor astfel incat Y, : L'U sb aiba pe L qi U c0t mai rare cu putin![. Aceat[ problema va fi tratatd in urmitoarele doud secliuni.
4.4.3 Determinarea 66umplerilor" in cazul factorizilrii LU

Aqa cum s-a ardtat gi in secliunea 4.3.3 factorii L gi U ai unei matrici I de dimensiune nxn pot fi memorali ca o singurd matrice Q @are ar putea fi tot A, dacd nu mai avem nevoie de aceasta) unde (s-a ales exemplul factorizdrii Crout):
Q= L+(U -1)
Ori de cdte
qil = L.U
(4.127)
ori oi = 0 , dar q,, * 0 , spunem cf, fost creatf, o "umplere"
in
factorizarea LU. Ne dorim sd reducem num[ru] de "umpleri" in factortzatea LU printr-o permutare adecvatd a liniilor gi coloanelor din,4. sd gasim mai intii un mod convenabil de a determina numirur de "umpleri" cind liniile gi coloanele din A r[man neschimbate. vom prezenra
129
Capitolul4
doui astfel de metode: una utilizind man'ici gi alta utilizind grafuri.Dup6 aceea vom aborda, intr-o alt[ sec{iune, gi problema ordondrii optimale. Pentru a simplifica investigafia vom face cdteva presupuneri legate de
matricea,4. Degi ne vom referi la o clasd restrAnsi de matrici, aceasti clasd acoperd cazurile cele mai des intilnite la analiza asistat[ de calculator a circuitelor.
4.4.3.1 Presupuneri legate de matricea A

Presupunerea l: A este structural simetricd (dar nu simetricd in mod necesar). Spunem cd A este structural simetric[ dacd a, gi a, sunt simultan nule sau nenule, aga cum este ilustrat de cele doud matrici de mai jos:
[s o 3 ol [* o x ol lo 2o ol loxool ltll
12 o 6 Lo o I
4l' lx o x xl 6l Lo o x xl
{
Presupunerea
este rezonabild deoarece matricea
pentru un circuit
RIC
este intotdeauna simetricd. Dacd apar surse comandate de tip g. este posibil co. ar=O qi a1i+0. insd, in practicd, o modelare mai precisd a dispozitivelor active conduce, de asemenea, la aij + 0, deqi lau I poate fi extrem de mic. Pe de altd parte, cazul a, = 0 gi ari + 0 fiind mai greu de programat, deqi existl algoritmi in acest sens, il putem uqor ingloba in
presupunerea fbcutd procesdnd atdt a,, cdt Si a,, ca elemente nenule, ori de c0te ori unul dintre ele este diferit de zero. Presupunerea 2'. a,, + 0 pentru orice i. Presupunerea 3'. pe mdsurd ce se realizeazd factorizarea LU, elementele 1,, * 0 pentru orice L
Bineinteles, este uqor sd se creeze pe hirlie un circuit activ care sd incalce presupunerile 2 qi 3.
2 gi 3 sunt general valabile pentru matricea Y, a unui circuit RZC $i, de asemenea, pentru aproape toate circuitele active.
Presupunerile
130
Presupunerea 4t in timpul factorizdrh LU nu poate apare o anulare numericd completd care sd conduc[ la elementul nul in matricea e. Evident, s-ar putea obiecta la aceasti presupunere deoarece, de exemplu: l,r = a,r, -Zt,o.r,to1,, i = k,...,ft
P=1
k-l
(4.128)
gi, teoretic, s-ar putea ca
eik=fl,o.ro,
P=1
rezultdnd
l,o=0. Tofugi, dacd
nu inseamnd,aparigia unei umpleri in e. in plus, acest lucru se poate intdmpla foarte rar qi, mai mult, noi investiglm numdrul de umpleri cdnd gtim doar structuralur A, deci presupunerea 4 este
rezonabrld. Se poate ar[ta uqor cd dac6,4 este structural simetricl, atunci gi
aij+0 $i Qu=0, prin definilie
structural simetricd. Astfel, num[ru] total de "umpleri" va fi dublul "umplerilor" din (/ sau Z. Totodatd, conform presupunerii 4, dacd ai + 0
atunci Si qu + 0
.
este
"umplerilor" in seclinea 4.3.3 am prezentat metoda de factorizare crout modificatd descrisd de ecuafiile (4.112) gi (4.113). Conform acelor ecuafii putem
a
4.4.3.2 Metoda matriciali de determinare
identifica 4 pagi care se parcurg la fiecare iteralie a algoritmului, gi anume:
Algoritmul Crout modificat Pasul l. Copiere: se copie coloana I (fbr[ nici un calcul); Pasul 2. Impdrlire: in linia 1 se impart toate elementele, mai putin cel
Pasul 3.
Scddere:
diagonal, la elementul diagonal; din fiecare element au drn A cu i,7 > 1 se scade
produsul dintre elementele (z,1) gi (1, j); Pasul 4. Verificare: dacd ordinul submatricii in care s-au facut sc5deri in pasul 3 este )2,ne referim la aceast5 submatrice
gi revenim la pasul 1. Dacd nu, algoritmul
terminat, iar matricea acfi;alizatd este tocmai Q. Primii trei paqi sunt ilustrali in figura 4.20.
l3t
Capitolul4 I
t,, iQ) imparte ia t--------------.

(1)
C
o
/,,
(3) Scade {,.a,,
i
L l---L---------J
din
a.
U
Figura 4.20 Paqii in algoritrnul Crout modificat la nivelul submatricii
In cele ce unneaze, ne intereseazd nrrmai dacd fiecare element din Q este nul sau nu. Nu ne intereseazl" valoarea elementului. Pe baza algoritmului,
urm6rind submatricea de la fiecare iteragie, se poate observa rapid dacd, apar ,,umpleri" sau nu. Astfel, pot apare ,,umpleri" in Q numai in pasul 3 in caz'Jl in care elementul (i,7) este nul iar cele din pozigia (l,1) gi (1,7) din submatrice sunt diferite de zero. Exemple: sd se determine numbrul gi pozilia umplerilor pentru structurile de matrici de mai jos:
xx0x0 xxx00 1) 4= 0xx0x x00x0 00x0x x0 00 0x 00 2) Az: 00 x0 00 0x

XX
X X
X X
x0x0
x
=
X X X X X
Q.,= 0
X
)Qz
0'x'8 x x0 00x 0x 00x 00 x0x 00 0xx

XX XXX
8i8ix tl
.x__8__0_ t^ XIX A9 X I
r-----
XX XX
XX
3) 4=
X X X
x0 00 0x 00 + 00 x0 00 0x
132
XX XX
Ql=
xO xOA xO AxO xO AAx
aaa
XXX
Analiza asistatl de calculator a circuitelor electronice
In cadrul matricilor de mai sus s-au notat: 0 nenul; I- "umplere". in primul exemplu, apar 6 "umpleri" in
(aro,aor)
element nul;
x-
element
Q, in pozigiile
(aro,aor),
apar la prima iteratie a algoritmului. "Umplerile" din poziliile (a3a,a.r) apar la a doua iterafie a algoritmului gi sunt datorate faptului cd elementele din poziliile azc Fi aqz sunt considerate acum nenule dupd ce au devenit "umpleri" dup[ prima iteralie! "Umplerile" din pozitiile (ao,aro) apar abiala atreia iteralie. in exemplele 2 gi 3, in Q, nu rezultd "umpleri" in timp ce in Q apar 12 "umpleri". De menlionat cd matricile A, qi A, sunt corelate structural prin permut[ri de linii qi coloane sau, cu alte cuvinte, prin reordonSri de linii gi
coloane. Se remarcd, astfel, efectul deosebit al reordondrii asupra numdrului de "umpleri" ap[rute in Q, qi Q.
qi (ao,aro). "Umplerile" (aro,aoz)
Exerciliu: Sd se determine num[rul gi pozilia umplerilor

factorizdrli LU pentru urmdtoarea matrice:
in
cursul
x0xx00 0x00x0 A_ x0x0x0 x00x0x 0xx0x0 000x0x

4.4.3.3 Metoda grafului de determinare
a o(umplerilor"
Vom prezenta in continuare determinarea ,,umplerilor" cu ajutorul unui graf. Vom defini un graf neorientat G asociat unei matrici A (care satisface cele 4 presupuneri) dupl urmdtoarea regull: pentru fiecare pereche de elemente nenule (aa,ai), nesituate pe diagonal[, corespunde o iaturd
neorientatd ce unegte nodurile I gi7 in G. in fig. 4.2I seprezintd" grafurile asociate matricilor A, A, gi l. din exemplele precedente.
Observayie: Elementele diagonale ale
lui A satisfac condilia a, *
(presupunerea?) gi nu sunt utlhzate la construirea lui G.
133
Capitolul4
Gt
G7 A, A, gi A3
G3
Figura 4.21 Grafurile asociate rnatricilor
Deoarece B este structural simetricfi, este suhcient sd determindm num6ru1 de umpleri numai in U. Dar matricea U din factonzarea LU este exact matricea superior triunghiularl oblinutd dupd prima etap[ (eliminarea directd) din EG. Rezult[ cd problema este aceeagi cu a determina ,,umplerile" create de eliminarea directd in sistemul A'x = b .
din EG: presupunem cd necunoscuta x, din ecualia i a sistemului A'x: b

Aplicdm eliminarea directd
,
eliminim
-]
,[ ,,=;'lo -zo,'',1
(4.r2e)
"L
)-''
-l
qi apoi substituim x, in celelalte ecuafii. Rezul tatul va
fi
binein{eles un
sistem cu o necunoscutd mai pufin. Se poate ardta cd graful G asociat sistemului redus poate fi obfinut imediat din graful G al sistemului original, astfel: 1. Penh-u fiecare pereche de laturi (t,,r) qi (i, k) din G incidente nodului i, se creea;zd o laturf, noud care unegte nodurileT gi ft (figura 4.22). Dacd aceastdlafitrd este conectatd in paralel cu o lafurd deja existentd, cele doud se reprezinti ca o singurd 1atur1. 2. Se elimind nodul I gi toate laturile incidente nodului l. Graful
rezultat, avind un nod mai pufin, este tocmai graful G al sistemului redus. Astfel, la pasul 1, dac[ o laturd nou creatl nu este in paralel cu o laturi deja existenti, inseamnd cd a fost creatd o "umplere" in U. Pe m[sur[ ce nodurile xi,x j,..., sunt eliminate succesiv, se poate determina gi memora
numdrul de "umpleri" precum gi pozilia in matrice a acestora.
t34
Figura 4.22 Efectul elimindrii unui nod asupra grafului asociat matricii
<(
G
G
Exemplu: Sd determindm num[rul de umpleri in cazul factorizdrriLrJ a matricii A, din exemplele precedente, dacd eliminarea se face in ordine
naturald
(x,xr,\,x4).
lui A, qi modificdrile
succesive ale acestuia
Rezolvare: Graful G, asociat
sunt prezentate in f,rgura 4.23. Se observd cb elimindnd nodul I (adica necunoscuta x,), apare o latur[ nou[ (linie discontinud) intre nodurile (2,4)
care corespunde apariliei unei perechi de umpleri
in pozilille
(aro,aor)
adicl o umplere in U gi alta in L.La eliminarea nodurilor 2, respectiv 3, apar de asemenea lafuri noi corespunzdtoare perechilor de "umpleri" (o3a,aor) $i
(ao,ar^). La eiiminarea nodului 4 nu mai apar umpleri. Remarcdm cd am
at\\
a-
t"
I
G1
G;
G,'
Figura 4.23 Metoda grafului pentru determinarea "umplerilor" din matricea,4,
c;'
G,'"
Folosind metoda grafului putem determina num6ru1 de umpleri pentru orice ordine de eliminare a necunoscutelor dorim. Exemplu: sd determindm num1rul de umpleri pentru matricea A, din exemplele anterioare in urmbtoarele cazuri privind ordinea de eliminare a necunoscutelor: (1) xt,x2,x3,x4, (2) x,x,xz,x3 qi (3) x,,x, 1x21x3.
135
Capitolul4
Rezolvare: Graful pentru ,4, gi modificarile succesive pentru fiecare din cele trei cazuri sunt prezentate in figura 4.24. Latunle noi care apar dup6 fiecare eliminare sunt reprezentate cu linie discontinui.
I t-t-'
'
l,
G2
Cazur
i rFr2.]r,x4
t:
'I
5 ?------r
o!
oumpleri
Cazul2:
5l'--------l
,T
5.
ol
-a1
oJ
4[
x5'\,x2'x3 |
12 umpleri
Cazul3
X11X51X7;X3
6 umpleri
5
'll'll JI'J _t
2t , ..
,\ ,\
trt
^,/'
t
.
o.
\. A'
l,
Figura 4.24Determinarea "umplerilor" din matricea
Numdrul de
^./ ,,umpleri,'
o.
depinde de ordinea in care sunt eliminate necunoscutele.
4,4.4 Un algoritm
de reordonare aproape optimal
Problema optimizdrii ordonirii ecuafiilor pentru a minimiza numdrul de umpleri nu a fost incd rezolvatd. Ceea ce vom descrie in aceastd secliune poate fi numit un algoritm aproape optimal in sensul c[ nu poate garatta cd, produce num[rul minim de umpleri, degi in majoritatea cazuilor realizeazd, acest lucru. Algoritmulprezentat estebazat in intregime pe grafuri. SI consider[m ecualiile nodale:
Y,'V, = J, (4.130) corespunzxtoare unei relele { care are nodurile numerotate l, 2, ...., h (referinla se noteazd intotdeauna cu 0). 56 presupunem c6 matrrcea y, satisface cele 4 presupuneri prezentate anterior. Ne propunem sd gdsim o metod[ de a numerota nodurile (cu excepfia nodului de referintd) astfel incdt s[ se reducd semnificativ numlrul de umpleri in factorizarea LU. Noile noduri le vom indica prin numere incadrate in chenar E,E, ...,A.
136
Analiza asistatd de caiculator a circuitelor electronice
Pentru a descrie algoritmul, vom construi mai intdi graful neorientat G asociat matricii { conform metodologiei prezentate in paragraful anterior.
fi efectuate asupra grafului G gi asupra subgrafurilor Algoritmul constd din 4 pagi: primii 3 pagi cauti nodul potrivit gi il numeroteazd cu urmdtorul intreg pozitiv; pagii 1 qi 2 nu produc umpleri; toate "umplerile" rezurtd in pasul 3; pasul 4 modificd graful gi il pregdtegte
Toate operaliile vor
succesive.
pentru urmltoarea c[utare.
Algoritmul RO (Reordonare) Not6m graful original G cu Gr. Inilializdm contorul J cu I (.r = 1). Pasul 1. Se cautl in G, un nod cu o singur[ latur[ conectat[ la el. Dacd nu exist[ un astfel de nod, se trece la pasul 2. tn caz eorrtrar, se renumeroteaz6, acest nod cu -I gi se sare la pasul 4, dupl care ne intoarcem la
inceputul pasului 1. Pasul2. Se cautd ir G, un nod prin a c6rui eliminare, conform regulilor din paragrafal4.4.3.3, creeazd numai laturi paralele cu laturile deja existente (deci nu creeazd umpleri). Dacd nu existd astfel de noduri, se sare la pasul 3. In caz contrar, se renumeroteazd acest nod cu -r gi se sare la pasul 4 dupd care ne intoarcem la pasul 1. Pasul S. Pentru fiecare nod din G, ,. determini numdrul de umpleri ce apare dacd. acel nod particular ar fi eliminat. Se alege nodul a c6rui eliminare produce numdrul cel mai mic de umpleri gi se renumeroteazd acest nod cu -/. Dacb sunt mai multe noduri care produc acelaqi numdr de umpleri, se alege acela care are conectate la el num6ru1 cel mai mare de laturi. Se sare la pasul 4 qi apoi la inceputul pasului 2. Pasul 4. Dac6, toate nodurile din G' cr., excepfia ultimului, au fost renumerotate, atunci se renumeroteazd ultimul nod cu "r" ;i algoritmul se consideri incheiat. Dacd nu, se inldturd din G, noul nod numerotat cu -/ gi toate laturile conectate la acest nod. Toate laturile conectate ?n paralel se reprezint[ cu o singurd latur[. Noul graf rezultat se noteazi cu Gr. Se incrementeazd J cu o unitate gi ne intoarcem in pasul 1 sau 2 dupi caz. Vom ilustra aplicarea algoritmului RO cu cdteva exemple.
137
Capitolul4
Exemplu: Fie graful din figura a.25(a) asociat unei matrici Y,. Si se renumeroteze nodurile cu algoritmul RO gi s[ se determine numdrul de "umpleri" gi pozilia lor.
13
a -d 2 -E 3 -E o -E
r *E
r2+@
(a)
dz,to, Qto,t
A-+fl
(d)
-E
-E --rEd -E ro-+@
s
e 8
13-+@
Umplere
L
"J 0f
1r-+[!
E|I
(c)
Figura 4.25 Renurnerotarea nodurilor cu algoritmul
de reordonare
Aplicarea algoritmului RO conduce la posibila renumerotare ardtatd in figura 4.25 (d), astfel:
l.
Pas de tip 1: se renumeroteazdnodurile
qi
2. Pas de tip 2: 2 -+fl; 3. Pas de tip I: 3 -+@; 4. Pas de tip 2: 6 -+El,
4: t - El, a -A;
in figura 4.25(b). in continuare, indiferent ce nod s-ar elimina, se creaz2i umpleri (laturi noi). De aceea se continud cu pas de tip 3.
aratd, ca
Dupd parcurgerea acestor primi pagi, graful
-El,
ra-+El,
G,
12
-+@
138
5. Pas de tip 3: 5 -+p].
NoAurile 5 gi 9 creazd,numai o singurdlaturd noud gi ambele au incidente cate 3 laturi, deci pot fi alese oricare din ele; s-a ales, de exemplu, nodul 5, fiind primul in ordine natural[; se creazd, astfel, o laturl noud intre nodurile 8 gi 10; graful rezultat este prezentat in figura a.25(c). 6. Pas de tip 2: 9 -+@, S-[, 10-+@;
7. Pas de tip 1:
11
-+
@;
STOP
.
8.
poziliile
Pas de
tip 4:
.
13
Deci au rentJtat doub umpleri (datoritd simetriei structurale a matricei) pe

(dr,,o, d,o,r)
-+@ -
Exemplu: Fie circuitul compatibil TTN drn figura 4.26. 1) S[ se determine numirul gi poziqia "umplerilor" din matricea TTN dacd recunoscutele ar fi eliminate in ordine naturall; 2) SA se renumeroteze optimal nodurile gi s[ se determine num[ru] gi pozilia "umplerilor" in acest
caz.
7
(r-i
^.l
I
I"
Figura 4.26 Circuit liniar compatibil TTN
Rezolvare'. Scriem mai intAi matricea TTN corespunzltoare circuitului.
c.+c,
-G3
*G,
o
-Gs 0
o
o
0
I
-G3 G,+Gr+rq+1 sLu -lsLu G,+G,+-L -G:-8, -*-r, s/o slo

-9g
-Gr +gt
0 o
G.+rC. I s4o - sl,o I I - sl,o sl,n *c,.
t39
Capitolul4
1). Pentru a determina numAml de "umpleri" in cazul elimindrii necunoscutelor in ordine directd putem folosi fie metoda matriciald, fie metoda grafului. Deoarece matricea TTN de mai sus nu este structural simetricd vom considera aro*O. Folosind prima metodd, matricea cu
strucfura iniliald, respectiv matricea dupr aplicarea procedurii crout modificat sunt cele din ecuafia (4.131). Se observd cd. apar doud "umpleri" in poziliile (oro,oor). Evident, acelaqi rezultat se obline prin metoda grafului eliminAnd nodurile in ordine direct6, a$a cum este ardtat in figura 4.27. in graful obfinut dupi eliminarea nodului 1, dacd se continul cu eliminarea nodurilor 2,3,. .., nu mai apar alte "umpleri".
123 4 i xxx(r)0
2
J 4
5
a
5
1
t2 3 -+. 2 xxxA J
4
5
XXX
XXXX XXXX
0 0
xxx xx0 000
0 x x
0
X X
(4.131)
x x
xxAx 000x
-->
L--Umplere
I
Figura 4.27 (a) Graful asociat matricii TTN; (b) Graful dupd eliminarea nodului I
2). Pentru renumerotarea optimald a nodurilor aplicdm algoritmul de reordonare asupra grafului asociat matricii TTN. Grafurile succesive sunt prezentate in figura 4.28.
s-8, :-8, t-8, z-A, +-E

Figura 4.28 Aplicarea algoritmului
de reordonare pentru
<Aj\
140
circuitul din figtna 4.26
Se observ[ cA existd
posibilitate de renumerotare
a nodurilor,
prezentatd in figurd care nu genereazd, nici o umplere.
Exemplu: Fie circuitul incompatibil TTN din figura 4.29. 1) S[ se determine num1rul qi pozilia ,,umplerilor" din matricea sistemului de ecualii dacd necunoscutele sunt eliminate in ordine directS; 2) SA se determine ordinea optimald de eliminare a necunoscutelor gi s[ se prectzeze num6rul gi pozilia,,umplerilor" in acest caz.
Figura 4.29 Circuit liniar incompatibil TTN
Rezolvare: Datoritd prezenlei elementelor incompatibile

detetmina matricea sistemului folosind MNA.
TTN
0 0 0 0 0
vom
G2 -G2
-sC,
-G5 -.rC., + G, + o 6r0
610 -o
0
0
Go
0 0
v,1
-G, 00 00 10 0-k
Gr+G,
-gq
Vn)
-sC. -Gs
00 Geo -1
oG' 00
0
1+k
01 -a -1 00 00 00
V.
v,+
Vns
Il
El
0
I,
numirului de "umpleri" cdnd necunoscutele sunt eliminate in ordine direct[ vom utiliza metoda matriciald. Astfel, forma matricii sistemului MNA precum qi stmctura matricii dupl aplicarea procedurii Crout modificat sunt prezentate in ecualia (4.I32).
1). Pentru determinarea
I4l
Capitolul4
,1234567 x00x0 i|-" x x x 0x0x il"

tl" x x x ol0 0 ".10 xx 91" 0 0 '[O x x
Iteratia
1 1
23 4 5 6 xx00x0
X X
x x 0 x x
x 0 x 0 0
.
0x xx 00 x0 0x
Iteratia
+4
1
X
X
X-
0 5 0 6
X
0
X
x
X
(4.r32)
a
X
a a
X
In total rezultd.12 umpleri, dup[ cum urmeazi:

'
j.
a/
)\.ate.aez)
lla..a."l' / [, ro! oJ
2: l(ar,.a-r);
l\an'
'a'u1
(aru,aur)
Iteralia
3:
\aor,aro)
2). Determinarea ordinii optimale de eliminare a necunoscutelor
cu
algoritmul Ro este prezentatd, in figura 4.30. Se constat[ c[ in acest caz apar dou[ laturi noi (linie discontinur) ceea ce corespunde apariliei a dou[ perechi de "umpleri" inpoziglile (a,r,arr) Qi (aro,ao.).
-8, 2-d, r -E, : -8, 4rE| 6-8, t-d

de reordonare pentru
w+:x'
--4rF--E
E
oV
T o: "E
E'
Figura 4.30 Aplicarea algoritmului
circuitul
drn figura 4.29
Din acest exemplu rezdtd, cd,in cazul in care necunoscutele s-ar elimina in ordinea directd (x,x,,...,xr), pentru memorarea matricii MNA trebuie
memorate cele 27 de elemente notate cu "x" in prima matrice din ecualia (4.132) la care se adaugl cele 12 "umpleri", deci necesitdfile de memorie cresc cu =44Yo. in cazul reordondrii optimale trebuie memorate in plus doar 4 "umpleri", deci o cregtere de doar =l5o/o a necesit[1ilor de memorie. Se observd eficienta metodei prezentate, ce reduce de mai bine de trei ori cerinlele suplimentare de memorie. De remarcat cd, dacd, nu s-ar fi folosit tehnicile specifice sistemelor cu matrice rard,, ar fi fost necesari memorarea a 49 de elemente in comparalie cu 31, in cazul elimindrii optimale!
142
Ltaliza asistatd de calculator a circuitelor electronice
In secfiunea 4.3.2 s-au discutat gi probleme legate de selectia pivolilor astfel inc6t erorile de rotunjire sd afecteze cdt mar pulin precizia rezultat:ulu| Aceastd seleclie depinde de valoarea numericd a elementelor, in timp ce seleclia pivolilor pentru a menline matricea rard depinde de poziqionarea elementelor nule in matrice. Aceste doud criterii sunt, in general, contradictorii. Simulatoarele de circuit ce utilizeaz[ metoda nodald sau MNA, ca de exemplu SPICE, restrdng selecfia pivofilor la diagonala principald pentru a menfine caracterul diagonal al matricii, ceea ce in general asigurd o bund precizie a rezultatelor. Aceast[ restriclie face algoritmul RO, descris anterior, imediat aplicabil. Observalie: existd situafii in cadrul MNA cdnd pivotarea restrdnsd doar la diagonala principald nu este posibild. in aceast[ situafie se impune reordonarea liniilor gi coloanelor pentru a putea pivota doar pe diagonala principal6.
matricilor rare Existb mai multe moduri de a memora matrici rare in form[ compactS. Unele metode necesitd memorie minim6, in schimb accesul la date qi
reactualizarea datelor sunt dificile, in timp ce alte metode necesitd mai muld memorie, in schimb operaliile cu elementele matricii se realizeaz[ mai uqor. in continuare se prezintd o metodd de memorare care este utilizatd qi in SPICE. Presupunem cd a fost realizatd o anumitd ordonare a nodurilor circuitului gi cl structura matricii Q (localiile elementelor nenule) a fost determinatl. Reamintim cd matricea Q contine factorn L gi U rentltati in urma factorizdrii matricii ,4 a sistemului de ecualii. Dorim s[ memor[m eficient elementele nenule ale lui Q.Aqa cum am ardtat deja, matriclle Q qil nu sunt de obicei memorate separat. Matricea Q este rescrisd peste A. La inceputul factorizdrii LU matric ea este A iar la sfdrgitul algoritmului matricea devine Q.
4.4.5 Structurl
de date pentru memorarea
Elementele nenule ale lui Q sunt memorate in trei vectori dup[ cum urmeazd: 1. Vectorul DIAG memoreazl elementele situate pe diagonalal:u;' Q in ordinea (Qrr.Q.:....,Q,,) .
l+-1
Capitolul4
2. Vectorul UPACK memoreazd condensat elementele nenule ale lui U (fdrd elementele de pe diagonala principalb) in ordinea: linia 1, linia2,...,linia n-1. 3. Vectorul LPACK memoreaz5. condensat elementele nenule ale lui Z (ftri elementele de pe diagonala principall) in ordinea: coloana 1, coloana 2,..., coloana n-l. Memorarea in UPACK pe linii gi in LPACK pe coloane ugureazd scrierea programului, deoarece de exemplu in substitulia directb este nevoie de elementele lui I pe coloane (deci LPACK), iar in substitulia inversd este nevoie de elementele lui Upe linii (deci din UPACK).
4.
Exemplu: Dorim sl memordm elementele matricii A de mai jos. Pentru aceasta determindm mai intAi structura matricii O utilizdnd o metod[ de deteminare a "urnplerilor". Matricea A gi structura matricii Q sunt date ?n ecualia (4.132).
4 2 A- 0 -1 0
3 8 0 0 -5
07 00 63 37 04
0
_L
.)
Q=
-3
5
xx0x0 xxOAx 00xx0 x8xxx 0x0xx
(4.133)
Se observl cd in' Q au apdrut doud "umpleri". Ca urrnare, pe l6ngd elementele nenule din y' vor trebui memorate gi cele dou6 elemente nule din poziliile (a,o,ar"). Conlinuful inilial al celor trei vectori este: DIAG
[4,
g,
6,7, 5f (4.r34) 4l
UPACK =13, 7, 0, - 2,3, - 3] LPACK =12,-1,

0,
5, 3,
Obset'valie: UPACK(3) gi LPACK(3) sunt cele doud elemente nule care vor deveni nenule in Qin urma factorizdrii. Odatd mernorate elementele nenule, trebuie sd avem o modalitate simpld de a le adresa. Cu alte cuvinte, dacb dorim sd utilizdm a,, clJm gi unde ii putern localiza in vectorii din ecualia (4.134)? Pentru elementele diagonale nu sunt necesare informafii suplirnentare despre locatie deoarece DIAG(/)
144
jj la inceput gi q,, la sfArgitul factorizdrii. Pentru alocalizaun element nenul nesituat pe diagonal[ se folosesc inc[ doi vectori: UCOL gi UROW.
este
a
vectorul ucol- dd informalii pentru pozigia coloanelor elementelor din UPACK. Astfel, dac[ UCOL(k) = m (4.13s)
inseamnd cd elemenful cu index fr din UPACK este in coloana m alui A (sau Q). Datoritd simetriei structurale a lui A qi Q rezultd., de asemenea, cd elementul cu index fr din LPACK este in linra m a lui A (sau p). De exemplu, daca UCOL(4):5, inseamnd cl cel de-al 4-lea element din UPACK se afld in coloana a 5-a din A sau Q, adrcd UPACK(4) = a,, $i,
corespunz[tor, LPACK(4) = or,. Vectorul UROW ne spune de la care element din UPACK incepe fiecare linie a matricii U. in general, dacl
UROW(i):2
UROW(i +I) = p
inseamnd cd existd (p
(4.136)
(4.r37)
?n
- m) elemente nediagonale nenule
linia i a lui U
care sunt memorate in UPACK incepind cu elementul cu index m. Datoritd, simetriei, din ecuafiile (a.136) 9i (a.137) reniltd cdin L in coloana I primul element nenul este cel de-al m-lea element din LPACK. De exemplu, dacd
uRow(3) = 18 uRow(4) = 21
inseamn[ cd elementele cu indecqii 18, 19 gi 20 din UPACK sunt in linia a treia a lui ,4 (sau Q), iar elementele corespunzltoare din LPACK sunt in coloana a treia a hti A (sau Q). in cazul cdnd linia I a lui LI nu are elemente nenule nesituate pe diagonald, atunci UROW(/) gi UROW(I +1) au aceeagi valoare. Pentru matricea A drn ecualia (4.133), vectorii UCOL gi UROW sunt urmdtorii:
UCOL =12,4,4,5,4,51
UROW: [1,3,5,6,]f
(4.13 8)
S-au definit deci 5 vectori: DIAG, UPACK, LPACK, UCOL gi UROW. Pentru a estima lungimea lor sf, considerdm un program de analizd pentm o refea cu 50 noduri 9i 200 de laturi. Evident cd DIAG gi URow trebuie s6
145
Capitolul4
aib6 dimensiunea 50. Cele 200 de lanri
(MC
ti g. ) vor produce, in medie,
cam 400 de elemente nediagonale nenule
UCOL trebuie loca{ii pentru memorarea datelor gi a vectorilor de indexare, in comparafie cu 600 de locafii pentru memorare de triplefi (o*i,j) sau 2500 de locafii
pentru memorarea lui Y, ca o matrice 50x50. Degi metoda prezentatd necesit[ pufin mai multd memorie decdt in cazul memordrii ca triple(i, avantajul metodei constd ?n ugurinla cu care se realtzeazd adresarea
elementelor. Sd considerdm acum urm[toarea problem[ de adresare: fiind dat un element din A (sau Q) sd i se determine localia in DIAG, UPACK qi LPACK gi viceversa. Vom ilustra solufia cu un exempiu. Ne vom referi la vectorii din (4.13a) 9i (4.138). Pentru elementele diagonale ale lui A corespondenta este evidentd, deoarece ar, = DIAGU). SA ludm in discufie Tocalizarea unui element nediagonal, de exemplu a,o . Deoarece 2 < 4
,
in Y,. Deci UPACK, LPACK gi si aibd dimensiunea 200. Rezultd c[ sunt necesare 700 de
rezultf, cd elementul este situat deasupra diagonalei gi, deci, este memorat in UPACK. Dar:
deci in linia a doua elementul al4-lea din UPACK. Pe de altd pafte,
URow(2)= 3 qi uRow(3)= s , lui,4 sunt doud elemente nenule: elementul al 3-lea

?n
gi
UCOL avem:
5
ucot-(3)= 4 $i uRow(4)= deci elementul situat in coloana 4 este al treilea

totodatS, al treilea element din UPACK. RezultS: a,o
element din UCOL gi,
=IJPACK(3)=
Dacd nu se poate stabili valoarea elemenfului (adica nici un element din Itnia 2 nu este situat in coloana 4 a matricii) rezultd c[ de fapt elementul este nul pe tot parcursul algoritmului (gi deci nu este memorat!). Datoritd simetriei structurale,
ao,
=LPACK(3)=
Sd rezolvf,m acum problema invers6. Dorim sd aflhm, de exemplu, elementul din A corespunzdtor lui UPACK(2). Astfel, din UCOL(2)=4,
r46
rezultd,
c[
UPACK(2) este
in coloana 4 a maticei A.
Pe de altd parte,
deoarece
uRow(l) = 1 $i uRow (z) =t

rezultd, cd al doilea element din UPACK, adic6 UPACK( 2), este in linia 1 a matricii A.Deci:
UPACK(2) = a,o =7
Prin simetrie stmcturald,, r ez:ultd:
LPACK(2)=ao,=-l
Exerciliu: Si se determine vectorii DIAG, UPACK, LPACK, UCOL 9i UROW pentru urmdtoarele doud matrici:
t-rz o Ar=l o o
,_l';;;11
Li\_;-;)
o 2l ; -;l
[s o , l:-l A,=18 o
4
g 2
-3
0-l
l;-;
e 0l 0 4l 6 0l
_3
0 3l
14'7
Capitolul
Analiza retelelor rezistive neliniare prin

metoda nodal[ 5.1 Introducere
Abilitate
a de a
anali
za eftcient relelele rezistive neliniare constituie
cerinla de bazd pentru analiza asistat[ de calculator a relelelor dinamice neliniare. Ca gi in cazul refelelor liniare, analiza refelelor rezistive neliniare const[, in esen!6, din rezolvarea a dou6 probleme independente: formularea ecuafiilor neliniare de echilibru cu ajutorul ecualiilor topologice; rezolvarea acestor ecualii neliniare prin tehnici gi metode numerice
acest capitol ne vom referi la cazul mai simplu, cel al refelelor rezistive neliniare care pot conline numai urmltoarele elemente de circuit: rezistoare liniare, rezistoare neliniare controlate in tensiune, surse de curent independente gi surse de curent liniare gi neliniare comandate in tensiune. Aceastd restriclie ne permite sd generaliz[m ugor algoritmul de formulare a ecualiilor nodale liniare prezentat in capitolul IV la cazul refelelor neliniare. Pentru cazul mai general, cel a1 relelelor neliniare care confin 9i surse de tensiune (independente giisau comandate), formularea ecuafiilor de echilibru necesitd utllizarea unei alte metode, de exemplu metoda hibrida care va fi prezenlatd, in capitolul VII. Trebuie menlionat ci metodele de rezolvare prezentate in acest capitol sunt independente de metodele topologice de formulare a ecualiilor de echilibru, ele fiind aplicabile oricdrui sistem de ecualii algebrice neliniare. Cunoaqterea metodelor de rezolvare eficientd a sistemelor de ecualii algebrice neliniare este foarte imporlantd deoarece at?tt analiza de curent continuu cdt qi anahza de regim tranzitoriu necesit[, in cele din urm6, determinarea soluliei unui astfel de sistem.
adecvate.
in
148
in curent continuu (de exemplu, calculul punctului static sau analiza DC) sistemul de ecualii al circuitului dinamic neliniar este adus la un sistem de ecualii algebrice neliniare de forma: (5. 1) "f(x)=o considerind cd toate derivatele lui x in raport cu timpul sunt nule. Pe de altl, parte, in cazul anahzei tranzitorn, algoritmii de integrare numericd utlliza[r pentru rezolvarea sistemului de ecuafii diferenliale al circuitului transformd la fiecare moment de timp circuitul dinamic neliniar intr-un circuit rezistiv neliniar prin inlocuirea capacitdlilor gi inductanlelor cu circuite echivalente (numite gi circuite companion) compuse din surse independente qi rezistoarc. Ca urrnare, solulia circuitului dinamic neliniar la diferite momente de timp se obgine, in cele din urm6, tot prin rezolvarea unui sistem de ecualii algebrice neliniare de forma (5.1). Rezultd, astfel, cd intr-un program de simulare, rezolvarea de ecuafii algebrice neliniare de forma (5.1) se aplici la dou[ tipuri de anahze distincte, ceea ce explicd importanla cunoaqterii metodelor de rezolvare a unor astfel de sisteme gi a problemelor care pot apare in cursul rezolvdrii. Intotdeauna, la simularea unui circuit, inifial trebuie s[ se determine punctul static de funclionare (PSF), ca solulie a unui sistem de ecualii algebrice neliniare de forma (5.1). Deoarece nu existd o formuld analiticd general valabild pentru determinarea solufiei sistemelor de ecuatii de forma (5.1), se folosesc algoritmi iterativi. Astfel, se pornegte de la un punct de start considerat drept "ghicire initiali" a solufiei, dupd care algoritmul ftmizeazd la fiecare iteratie o aproximare a acesteia. in anumite condilii ;irul de valori rezultat in urma iteraliilor poate converge citre solufie. Dacf, ''ghicirea" iniliald este departe de solulia corecti, este posibil ca algoritmul sd nu conveargd, ceea ce conduce la imposibilitatea detenninlrii soluliei. in aceste condilii este evident cd dac[ algoritmul nu converge la solufie, nu se poate determina PSF gi, prin urmare, nu se poate efectua nici o simulare! De aceea) algoritmul utllizat pentru calculul PSF trebuie s[ aib[, in primul rAnd, proprietafi de convergentl foarle bune, adicd este extrem de important ca algoritmul sd determine solulia indiferent de condiqii gi de punctul de start, chiar dacd sunt necesare un num6r mai mare de iteralii pAn[ la indeplinirea criteriului de convergen![. in cazul analizelor de curent continuu (.DC) sau de regim tranzitoriu (.TRAN), solulia sistemului de ecuatii algebrice neliniare este determinatd in mai multe puncte succesive corespunzdtoare valorilor parametrului variat
Astfel, pentru analizele
1-19
Capitolul5
in analiza DC
aproximafie pentru solulia la punctul urm[tor. cu alte cuvinte, pentru determinarea solu{iei la un anumit punct algoritmul iterativ va incepi qirul iteratiilor de la solulia determinatdla punctul anterior gi nu de la o "ghicire initialA" cain cazul determin[rii pSF. Pe de altd, parte, in cazul unei analize in mai multe puncte, dacd la un anumit punct algoritmul nu converge situagia nu este foarte grav6! De exemplu, in cazttl analizei tranzitorii, dacd algoritmul nu converge c6tre solulie la un anumit moment de timp, atunci pasul de timp poate fi micqorat astfel cd iterafiile algoritmului sunt reluate la momente de timp mai apropiate de momentul anterior p6nd cdnd se atinge convergenfa. Trebuie menlionat c[, in general, la analiza tranzitorie pasul de timp este ajustat de fiecare datd din motivul de a menfine in timpul analizei un nivel rezonabil al erorilor de trunchiere. in general, la analiza DC gi, mai ales, cea de regim tranzitorit, num[ruI de puncte in care se calculeazb solufia poate varia de la cdteva zeci pdn6 la cateva sute sau chiar mii de puncte. De aceea, pentru a menfine durata analizei in limite rezonabile, la fiecare punct solulia trebuie determinatd dupd un num[r cdt mai mic de iteralii (tipic dou6 sau trei). Aceasta implicd faptul cd algoritmii iterativi utilizali Ia anahzele in mai multe puncte trebuie sd aibd o ratd de convergenld (viteza cu care girul de iteralii se apropie de solufie) foarte mare. in consecinfd, num[ru] de iteralii necesar determin[rii soluliei la fiecare punct este mai important decit in cazul determin[rii PSF.
sau momentelor de timp drn analiza regimului tranzitoriu. in acest caz, solulia determinatd la punctul precedent este, in general, o bunl
5.2
Formularea topologici a ecuafiilor nodale
ca gi in cazul metodei rrN pentru refele liniare, vom deduce sistemul de ecualii nodale considerAnd releaua rezistivd neliniarl alcdtuit[ din b laturi compuse. Considerdm latura compusd kprezentat[ in figura 5.1. in aceasti figur[ n, qi ,. reprezintdtensiunea total[, respectiv curentul total al laturii fr, in timp ca vp gi i6 sunt tensiunea gi curentul asociate elementului 6;. Elementul b6 poate fi: un rezistor liniar sau neliniar controlat in tensiune caracterizat de
relalia:
ir = gr,(vt)
150
(5.2)
o surse de curent controlat[ in tensiune, definitd de relafia:
ir = gr(v,)
(5.3)
unde v; este tensiunea de comandd de la bornele elementului b; din latura compusa7. De notat c[ elementul bpnu poate fi scurtcircuit deoarece, prin defini1ie, este controlat in tensiune. Deci, orice lafuri compusd fr confine obligatoriu un element b6, in schimb elementele -16 qi Er pot lipsi. Ecuafiile (5.2) gi (5.3) pot fi combinate in urmdtoarea form[ compact[:
(a)
(b)
Figura 5.1 Laturd
de circuit compus6. Fiecare laturd compusd fr con{ine o sursS de curent independentd, o sursd de tensiune independenti gi un rezistor sau sursd de
curent controlatd in tensiune.
l', I l r,t',) : g(v) /:1. l=1. l:ll: ttt Llr l | 8r,Qr)

k:0,1.2,
..., b qi vo =v, vp
[i,
-]
[g,(r")
(5.4)
unde vd, r{J, ..., v, pot fi oricare din tensiunile v1, v2,..., v6. Este evident cd dacl nu existd surse de curent controlate in tensiune, afunci ir = gr(vr) ,
=rz, ..., vy =rb.
Pentru releaua rezistivi neliniarb formati din cele b laturi compuse setul complet de ecuafii Kirchhoff I independente scris matriceal este de forma:
A'i =0
151
(s 5)
Capitolul5
Totodatd:
i
astfel cd ecualia (5.5) devine:
=i-J
(s.6)
A.i- A.J =0
inlocuind ecuafia (5.a) in (5.7) rezultd:
(s.7)
(5.8) (5.e)
(5. 10)
A'sO)-A'J =0
Dar:
v=i+E
Ca urmare, ecuatia (5.8) devine:
A.SQ+E)-A.J:0
intre vectorul
al tensiunilor laturilor qi vectorul tensiunilor de noduri,

(5. 1 1)
notat v, , existi urmltoarea leglfurd:
i = A' 'v,, Observatie: Pentru o relea cu n*I noduri,

corespunzdtoare celor n noduri independente.
vectorul vn conline n tensiuni
Inlocuind relalia (5.11) in (5.10) rezultd forma finald a sistemului de ecuafii nodale penku releaua rezistivd neliniari cu b laturi compuse gi n+l
noduri:
A.g(A' .v,+E)-A-J =0
(s.r2)
Ecualia (5.12) reprezintd un sistem de n ecualii algebrice neliniare avdnd drept necunoscute tensiunile de noduri. Notind cu x vectorul vn, sistemul (5.12) devine:
f(x)=o
unde:
(5. 1 3)
(5 . 14) "f(r) = A' g(A'' x+ E)- A' J = o in secliunile urmdtoare vor fr prezentate cdteva metode numerice de rezolvare cu ajutorul calculatorului a ecuafiei (5.13). PAnd atunci sd
considerdm urm[torul exemplu.
Exemplu: Sd se formuleze ecualiile nodale pentru circuitul rezistiv

neliniar din figura 5.2(a).
152
+ lt_nJ
J4
..r v1
T
V5
(a)
(b)
Figura 5.2 (a) Circuit rezistiv neliniar; (b) Graful orientat asociar
circuitul conline 6 laturi compuse de tipul celor din figura 5.1 gi 3 noduri independente, notate a, b, c, al patrulea nod, d, fiind nodul de referinld (masa). Graful orientat asociat circuitului este prezentat in figura 5.2(b). Matricea redusd de incidentd este:
t2 of-t
A=bl
Presupunem cd rezistoarele
.l o
o -1
o
345 100 0*1 -1 10

El
0
0l
1
I
ol
1l
(s ts)
Rl, ..., R6 sunt neliniare avAnd caracteristicile iv descrise de relalii de forma ir, = gr,(vo) Si definim urm[torii vectori:
vl
v2
v3
[" li,
; t=
gr(vr)
0 0
gt(vr)
g:(vr)
g.r(l'.)
=
v.
vs v6
g(v);
E:
0 0 0 0
tJ:
0 J4 0 0
, ,.=l?,-],r ,u,
Lr"
g:(rr)
go(r'u
)
l 5,r
Capitolul
Calculdm A' -vn+ E'.

El -1 00 1-1 0 vl 0 10-1 0 ,rl* 0-1 0 u.J 010 0 001 0
1
Er-vo
vao-v,
vo
A'-vn+E=
-v"
v,
vc
*vb + v"
(s .r7 )
In ecuatia de mai sus se poate remarca faptul cd vectorul rezultat confine tensiunile pe cele 6 rezistoare neliniare exprimate in funclie de tensiunile nodale. CalculdmA'J:
0
t loool [-r A.J=l 0-l 0_l I 01. Io o-r l o r]

Vectorul g(A' -v, + E) este:
0 0
J4
0 0
[01 :l-J^
LJ^
(s. r 8)
gr(Er-v')
gr(v, -v) gt(v, -v") g(A' 'v, + E)= g^(-vu +v,) g,(vr)
go(v. )
(s.1 e)
Inlocuind ecuafiile (5.19) qi (5.1S) in (5.12) oblinem:
8,(Er-v,)
[-t l looo-] I o-t o-1 I ol. Io o-t r o l]
gz(v" *vr,)
gr(v, -v,) go(vu +v,)

gs(vr)
l- o
l-ol
ll:l:l:l
(5.20)
gu0,)
r54
Anabza asistati de calculator a circuitelor electronice
Dacd efectudm calculele in ecualia (5.20) oblinem urm[torul sistem de trei ecualii nodale in care necunoscutele sunt cele trei tensiuni de noduri vo,
v6 gi v":
-0 (s.2 l ) 7-gr(r,,-vo)- \o?vt+v.)+ gr(v)+ Jo - o l-gr(r" -v") + g^(-vt+ u.)+ gu(v,) + J o - 0 Pentru a aduce sistemul (5.21) la o formi concret[, sI considerim urmdtoarele funcfii pentru curbele v,- i, ale celor 6 rezistoare din figura 5.2:
S,(E, -r")+ l"''
I
I
I
gr(v, -vu)+ g.(v"
-v")
\ = gt(v,) = 0.1v,2'3
io=gq(vq)=10-tvi
rs
-l) r: = gr(vr) =(t/Rr).v,

iz = gz.(rr) = t0-n (e'o',
= gr(v:)
=(tlRS).v,
(5.22)
is =
gu(v)=0.lvu-v?'t
Sistemul (5.2 I ) devine:

1g-e
("+ot';-",,
t 0-5
-1)+(U4).(t; -u") - 0
vu+Jo =0 (5.23)
- t)-
.(-va + v. )' + (1/ R5)
)+10-s(-v, +v")t + 0.1v,-vi'3
*Jo
:0
Sistemul de ecualii (5.23) este un sistem de ecualii algebrice neliniare avind forma generald:
lf,(r",vu,v,) I
-fr(r".vu,v,\ [,t,"" ,r:o,u:,)
= 0 , adicd -f (r,) = 0 =o
(s.24)
Cu exceplia unor situalii cu toful particulare, solulia sistemelor de ecualii de forma (5.23) nu poate fi obginuta in formd analitici. De aceea, solulia se determin[ folosind o metodd numericd iterativd. in secliunile urm6toare sunt prezentate ideile principale care stau la baza diverselor tehnici de iteralii pentru determinarea soluliei sistemelor de ecuatii algebrice neliniare gi problemele de convergenld care pot apare.
155
Capitolul5
5.3
Conceptul de iterafie cu punct fix
Multe tehnici de iterafie folosite in rezolvarea unor sisteme de ecuatii algebrice neliniare pot fi considerate ca fiind cazurt particulare ale algoritmului de punct hx. De exemplu, s[ considerdm ecualia
unidimensionall:
(s.2s) -3e2' + 2xt'3 ! F (x) Scopul nostru este s5 gdsim un numlr x = x* care reduce ecualia (5.25) la o identitate. Sf, presupunem cd dorim s[ ghicim solulia exactd gi pomim de
x
la o valoare inifialA arbitrar6,: X:
XO
:2
Aproape sigur, valoarea iniliald va fi eronatl, in sensul cd dacd definim
F(xo)1x,
atunci \ + x0. Dacd celelalte alegeri pentru x le vom face arbitrar, este foarte posibil s5 nu glsim niciodatd solulia. Ca urmare, trebuie gbsit un algoritm care s6 garanteze c[ la fiecare alegere succesivf, ne vom apropia de
valoarea corectd
x*.
Astfel, in condilii adecvate, valoarea .rr 4 F(n') poate bund decdt xo, in sensul c[ eroarea este mai mic6, adicl:
fi o alegere mai
lr,-"*l.lro*"*l
Aceastd observalie ne sugereazd, imediat c6, dacd, x, este viitoarea noastrd
,,ghicire", afunci x, ! F @r) ar putea fi chiar mai bund decAt x, . Repetflnd procedura, putem avea $ansa pdnd la urmd s[ ajungem la solutia corectd x*. Ca urmare, algoritmul constd din urmdtorii pagi: - se alege o valoare inilialS r = xo ;
se calcttleazd, x, = F(xo)
se calculeazL se calculeazd
xr: F(xr);
x,*, = F(x,,);
lx,,_,
algoritmul se termind c6nd

acceptabilS stabilitS.
-,t, ] . ; . -rl,je e
este o eroare
Li6
Dacd presupunem xn ca fiind un punct pe axa reald, ca in figura 5.3, atunci algoritmul poate fi interpretat ca o reletd de mutare alui x, in punctul urmitor xr+t. Dacd, in modul, distanfa dintre fiecare pereche de puncte succesive scade, este clar cd algoritmul va converge intr-un punct x*, astfel incdt fiecare modificare ulterioard ar fi peste punctul insugi. prin prisma acestei interpretdri, r* se numegte punct fix al funcfiei F(x), iar algoritmul, algoritnt de punctfix.
.I*
xn+1 Nn
x2
x1
Figura 5.3 Interpretarea pe axa real6
a algoritmului cu punct
fix
Algoritmul de punct fix are o interpretare geometricd simpld. Astfel, dacd trasdm grafic cutta y = F(x) ca in figura 5.4, atunci punctul fix al lui F(x) este interseclia curbei F(x) cu prima bisectoare. Deoarece ordonata gi abscisa fiec[rui punct de pe prima bisectoare sunt egale, algoritmul este echivalent cu construcfia graficd din figura 5.4. Astfel, pomind de la punctul de start rr0, se traseazd o linie verticalS pdnd cdnd intersecteazd F(x) in punctul a. in continuare, prin punctul a trasdm o linie orizontald care intersecteazd prima bisectoare in punctul b, abscisa punctului b fiind urmltoarea valoare x, a algoritmului de punct fix. Procedura se repetd cu trasarea prin punctul b a unei linii verticaie care inters ecteazd F(x) in punctul c dupa care se continu[ cu linia orizontald, care intersecteazd prima bisectoare in punctul d, rezultdnd urmdtoarea valoara x2 d algoritmului. Aceast[ tehnicd poate fi repetatb de un numdr suficient de ori p6nd cdnd punctele de interseclie converg spre punctul fix. Din figura 5.4 se poate observa cb pentru curba F(x) avAnd forma din figurd iteraliile converg intotdeauna indiferent unde este considerat punctul de start. Aceast[ observafie insi nu ne garante azh cE obtinem aceeaqi compoftare in toate cazurile funcliei F(x). Sunt doud probleme care pot
apare:
- prima se obsen'6 in figura 5.5(a); astfel, oricare ar fi punctul de start (chiar oricAt de apropiat de solu!ie!), algoritmul diverge; - a doua problemd apare atunci cdnd F(x) are mai multe puncte de interseclie cu dreapta r'= -r ('mai multe solufii), ca in figura 5.5(b). De
exemplu, dacd punctul de starr este -ri apropiat de
A iterallile converg
cdtre
lr-
Capitolul5
Figura 5.4 Interpretarea geometrici a algoritmului de punct fix
Figura 5.5 (a) Algoritmul diverge (b) Algoritmul converge doar

puncte rrxe
spre anumite
punctul .8. Tot c[tre punctul B converg $i iteragiile care pleacA de la xj situat in stdnga punctului C. Dacd punctul de start este xfl siruat la dreapta punctului C, atunci iteraliile converg c6ke punctul D. Deoarece niciodatd iteraliile nu converg cAtre punctele A sau C, indilerent de punctul de plecare, aceste puncte sunt denumite instabile. in schimb. punctele B qi D
158
sunt puncte stabile. Prin acest exemplu s-a pus, totodat6, in evidenld o limitare fundamentald a tuturor algoritmilor iterativi: acegtia nu pot determina toate solufiile. considerdnd acum cazul generar
necunoscute, avdnd forma:
f
al unui
sistem de
ecuatli cu n
,,= F,(x,,xr,...,xn) x, = Fr{x,,x:,...,xn) I
ex=F(x)
(s.26)
[; =;i;,
ir(r+r)
algoritmul de punct fix poate fi descris compact de formula recursivd:
"
".r
- F(xrit)
limx(/)
i :0,I,2,...
:
xx
(s.27)
(s.28)
In condilii adecvate, aceastd secven![ poate converge intr-un punct fix:
Un criteriu simplu care gatanteazd convergenla este dat de urmitoarea

teoremd:
Teorema 5.1'. Teorema de punct fix a lui Banach (Principiul contracliei
funcliilor) Fie (R", ll lll spa{iu metric completl. Dacd F(x) este o contracfie din "" Rn in R', adicd dacd, exist[ o constanti L cu O<L<I astfel incit: (s.2e) ilrf"l-r(y)l=z ll'-yll
Mai mult, secvenla de iteralii definit[ de ecualia (5.27) converge la acest punct fix. Limita superioard a erorii la iterafia')" este datd de urmltoarea relatie:
Vre R" $i yeR", atunci -F(x)
are un punct
fix unic
r=n*.
t(r
-llr - -r,',ll
ilr,'r
,ror
ll
(s.30)
Demonstralie: Pentru simplitate, ne vom limita la cazul unidimensional. in acest caz nonna ll .llse reduce la modul I l. sa ardtdm pentru inceput c6
tSimbolul
ll
.ll reprezinta norn.taunui r:cioi. d: exemplu ll.ll = J",,
-,,, +...+
";
159
dacd x* este punct fix pentru F(x) atunci secvenla de iterafii definitd de ecuatia (5.21) converge ra x*. intrucit F(x) este o contracjie, pe baza inegalitdfii (5.29) 9i a relafiilor x* = F(x*) gi x(, = f (rtr-t); , rezult6:
* lx
-xr;r; = lr1"*) - F(xtr-rr;; t .l*x -rrr-r) =
(s.31)
|
Similar:
, .lx x -xtr-zr x t.l"x -"t;-:) lx -xtr-zr l,

* lx
-xtr
',1
(s.32)
lx*-xo1 <z.lx*-xtorl
Substituind fiecare din aceste inegalitdgi in precedenta, oblinem:
Deoarece
lr*-xt,rl = D 0<Z<1,afunci D -+0 cdnd j -+oo. Caurmare, g-r(,') -
.l**-"rorl
(5.33)
rezultd:
"*
(5.34)
gi, deci, algoritmul converge la x*. Sd demonstrdm acum existenfa

aceasta,
lui x* qi si oblinem relalia (5.30). pentru folosindprincipiul inducliei matematice vom arita mai int6i c6 lx'i*t'
-r't'l(
L, .l*"' -"'o,l
(5.35)
Este evident c[ inegalitatea (5.35) este adevirati pentru j =0. presupunem cd aceasta este adev[ratd gi pentru j : n -1, unde n este un intreg >0, adicb: lxr,r -rr"-rrl< Din ipoteza teoremei gi relatia (5.36) renltd.:
Ii,
.lx<tt
_r,o,l
(5.3 6)
lx{'*'r -",",1 = lo(",,,) -F(xt,-ri;; 3 L.lxr.,t- rr,-rrl

<
L.t-t.lxtti -r(o)l= t .lxo -r,o,l
(s.3 7)
Relafia (5.37) ne arat[ cd inegalitatea (5.36) este adevdratd pentru j = n ori de clte ori este adevdratd pentru .l : 0 $i j : n -1 . Conform principiului inducliei matematice rezultd, ca (5.36) este adev[ratd pentru orice valoare a lui7.
160
Fie acumJr un numar intreg fix gi I tri un ghi u I ui rezulta :

lxrrr
ft>7.
-
Folosind teorema inegatitdyii
n(r) = I l{",*-,
rtr-r) ; * (x(r-rr
*G-z) 1* ... + (y(r*rr
r'
",
)l
<lxrrr
-x(,t-l)l+lrto-,i-rrr-zrl+...+lxrr*rr-r,r,l'
L <1, din ecuafia (5.38)
rezultd.:
(5'38)
linind cont
lxrrr
de relatia (5.35) $i 0 <
-r"'l< (Ii-' * t-' +...+ Ij).lxrrr -xtorl = Ij (1 + L + t +...+ Lk r-t 1.lxtr, -",0,1
.
(5.3 e)
+...).1r,', -x,n,1 Expresia din paranteze reprezintd o serie geometricd bine-cunoscuti care converge la IIQ- L) . Caurrnare, avem:
lxrri -",r,1<
<
Li .(l+ L+
I]
+...+
t j' + Ij,
3lxrrr -xrorl
(5 40)
Deoarece D
{r,r,} converge la o anumitd limit[. $tiind .i ,("r+r) = F("(i)) gi c[ F(x) este continu[, cind ./ -+ co obfinem x* = F(x*), deci x* este, din nou, punct fix al lui F(r). intrucit
cdnd
secvenfa
-+0
j -+*,
k>
este orice intreg, inegalitatea (5.40) trebuie sd
fie
va1abi16 gi pentru
k-+q.Dar
limx(Il =x* k-+q
Deci, cdnd k
demonstratd.
(5.41)
-+n,
relalia (5.40) se reduce la (5.30) 5i, astfel, teorema este
Obser"valii:
- cdnd constanta L este apropiat[ de -
unitate, convergenta algoritmului este foarte lent[; algoritmul de punct fix cere ca ecuatia neliniar[ s[ fie adusl la forma standard (5.26).
rConformteoremeiinegalitetii
triun-s::-il.:r.
.-..ti<l.tl *lfl ,yr,ynumerereale.

161
Capitolul5
5.3.1 Transformarea ecuafiilor neliniare in forma standard pentru algoritmul de punct fix Ecualiile neliniare de tipul .f(x):0 pot fi transformate in forma standard x= F(x) definind:
r(x)4 x-K(x).f(x)
(s.42)
unde K(x) este o matrice n x n avand proprietatea cd este nesingulard in orice x solulie a ecuafiei (x) = 0 . "f Evident, orice solulie x* a ecualiei -f (x):0 este punct fix pentru F(x), aga cum se poate vedea substituind direct x:x* in ecualia (5.42).Invers, dacd. x = x * este punct fix pentru F(x) din (5 .42), atunci :
x*=x*-r(x*) ."f(*.)
(5.43)
gi deci f(r*)=0(deoarece din presupunere existd K-r1x*;!). Astfel, am ardtat cd x : x x este solulie a lui J@) dacd gi numai dac[ este punct fix a lui
F(x).
Observalie: matricea K(x) poate fi arbitrard cu conditia sd fie nesingularS in x* ! Este de presupus cd diferite alegeri pentru K(x) vor conduce la
diferite viteze de convergen![. Majoritatea tehnicilor de iteralie folosite la rczolvarea sistemelor de ecualii algebrice neliniare sunt cazuri speciale ale funcfiei r(x) din ecualia (5.42), fiecare tehnicd hind identificatd cu un K(x) particular. De exemplu,
o alegere untald, pentru K(r) este
K(x) = J-|(x)
unde:
(s.44)
6f,(*) 0r, af,G) 0r,
6f,(*)
0*,
af,@)
0*, 0*,
af,@) af,Q)
J(x) =
ar,
...
(s.45)
af,@) af,@)
ar,
OX,
6f,(")
tr
t62
este matricea Jacobian a lui lx). in acest caz, fonnula recursivd de calcul pentru aflarea soluliei ecualiei f (x):0 va fi:
x,t+l =
F(x,,)
<>
x,*t = x, -lJ1x,;f-t .-f (r,)
(s.46)
Ecualia (5.46) este agadar un algoritm special de punct fix pentru rezolvarea unui sistem de ecualii de forma .f (*):0, fiind cunoscut in literatur[ sub denumirea de algoritmul Newton-Raphson.
Compara[ie tntre algoritmul de punctfix Si algoritmul Newton-Raphson
Cu ajutorul unui exemplu, s[ compardm ratele de convergenld ale metodei originale de punct fix gi ale metodei Newton-Raphson. Ne propunem s[ rezolvdm problema de punct fix:
x
: F(x) cu F(x) = 4 -2xt/3

-f
echivalent[ cu aflarea solutiilor functiei:
(')= *+2'''' -4
-..
Formulele iterative sunt: - pentru algoritmul de punct fix:

x,+1
=4-2xr,t3 n:0,1,2,
zx','t
pentru algoritmulNewton-Raphson:
xn*t=
*,----J--(t,,*
I+ 1.xn- t
-+)
fl:001,2,...
Comparalia o vom face pentru dou[ puncte de start: r(o) : 9 gi xQ) :2 . Valorile furnizate in cadrul iteraliilor celor doi algoritmi sunt prezentate in Tabelul5.1. Se constatd cd in cazul in care punctul de start este x(0) : 9 algoritmul Newton-Raphson fumrzeazd rezultatul corect cu 6 cifre semnif,rcative dupd 4 itera\ri, in timp ce acelagi rczaltat este oblinut de algoritmul de punct fix dupd 24 iteralii. in cazul n(0) - 2 $elat: apropiat de solurie) pentru a determina rezultatul corect cu acelagi num[r de cifre semnificative sunt necesare doar 3 iterafii ale algoritmului Newton-Raphson gi 19 iteralii ale algoritmului cu punct fix. Deci algoritmul Newton-Raphson converge mult mai rapid decdt algoritmul de punct fix.
163
Capitolul5 Tabelul
Nr. iteratie
0
L re intre Alg. de punct lrx
tmul de
lx
al
tmu Newton-
Atg. N-R
Alg. de punct
x(o):9
-0,160168 5.086146 0.560519
x(0):g
1.062799
1.609205
fix xQ):2
1,480158
1,.720111
Alg. N-R
xQ):2
1.633901 1.640979 1.640982
I
2
J 4
r.6409t4
1.640982 1.640982
2.3s0977
r.6409'71
1,6033'79
t.659140 r.640982 t.640982
t.640982
1,640982 1.640982
t9
1A
1.640982
t.640982
5.4 Algoritmul
Newton-Raphson
Formula recursivd a algoritmului Newton-Raphson a fost obfinutd mai sus ca un aaz special al algoritmului de punct hx fbrl a motiva de ce K(x) a fost ales conform relaliei (5.44). De aceea, incercdm in continuare sd deducem din nou formula recursivf, dar dintr-un punct de vedere mult mai intuitiv.
5.4.1 Algoritmul Newton-Raphson pentru o ecuatie cu o

necunoscuti
Considerim ecuafia neliniar[:
f(r)=o
gi
..
(s.47)
fie x = x(r) aproximarea solufiei laiteragiaj. Presupunem cA x(r) nu este o solulie (xQ') +yx1, altfel algoritmul ar fi terminat, deci f (x(i))+0. Dezvoltdml(x) in serie Taylor in jurul punctului x - x(i)
f
(x)
-f
(x,").{+l d*
l^",,
.(x-x,
,,)*+d'l\*'l .,r-r', ), -... (5.4g) 2t dx'

l.. la
iteragia
Considerdm ,- r(i+t) aproximarea soluliei (5.48) in acest punct. Obfinem:
(l-1) li
evalu[m
.f\*"
"):f(.x"').491 d*
l^-,,,,
.1;,i-r)-"r,,r*
1 d'
2l
f\*)
dx'
.(.r -
-,t
')'+... (5
.49)
164
Presupunem acum cd ,,ghicirea ini[iald" a solufiei este suficient de bun6 astfel c6, la iteralia j+l diferenfa x(i+,) -r(/) este mic[. in aceste condilii putem neglija in (5.a9) termenii de ordin superior astfel cd aceastS ecuatie se aproximeazd astfel:
f lxtiut, = .f (r(i)).q91 dx
.(:s{r*rr
l,=,,,,
-"ri)1
(s.5 0)
Scopul nostru este ca x('*1) sd se apropie mereu de solulia exactd a ecualiei (5.47). Aceasta inseamnd cd f 7x{i"r't) este, in modul, mai mic decdt
f (r(')) qi putem
(5.50) rezult5,
aproxima
f6rtutr=0. in aceste condiqii, din ecualia

x(il
x(/+1)
-lt1x(r,)]
.
.f
G0))
(s.5 1 )
unde:
[.r{",,,,1-'
[#1*', ]'
(s.s2)
Ecualia (5.51) ce constituie algoritmul Newton-Raphson (NR), o putem identifica acum ca fiind ecualia $.aQ dedusd in paragraful anterior. Daci presupunerile fdcute mai sus sunt adevdrate, algoritmul va oonverge. Se poate demonstra cd dac[ valoarea ini1iald x(0) este suficient de aproape de solulia exact[ x8 a ecua{iei f (x):0, atunci algoritmul NR va convorgo intotdeauna. Interpretarea geometricd a algoritmului Newton-Raphson O interpretare geometricd, a algoritmului este prezentatd in figura 5.6(a). Astfel, dac6 la iteralia 7 aproximalia soluliei este x(i) (punctual A), atunci -f (r('') corespunde punctului P(D de pe curbd. Valoarea r(r+1) corespunzltoare iteraliei f+1) a algoritnnului NR se obtine la intersecfia dintre tangenta la curba fu) in punctul P0 qi axa x (punctul B). in continuare, soluliile corespunzdtoare celorlalte iteralii se determin[ in mod similar. Se obser-vd cd solutiile furnizate de algoritm se apropie foarte mult de solufia exactd x* (puncrul Q) dupa doar 3-4 iteralii.
16_<
Capitolul
/(r)
f (r"))
J (*(') )
.._{
-f
(xri*tt,
fl*tl
J(x\itl --df
(il
dx l"'''
x
J-t1xrit1-.f (r('))
Figura 5.6 (a) lnterpretarea geometricd
a algoritmului Newton-Raphson;
(b) Probleme de convergen{d
Pe baza interpretdrii geometrice se poate ardta cd algolitmul NewtonRaphson nu converge intotdeauna. Folosim in acest sens ca exemplu funcfia /(x) din figura 5.6(b). Soluliile sunt Q1 $i Qz. Dac[ se considerf, ca punct de start punctul P1, atunci algoritmul va converge spre punctul Q1, in timp ce punctul de start P2 va determina convergenfa spre punclul Q2. Alegerea lui P: ca punct de start va determina ca procesul iterativ sd oscileze frrd a converge lu Qt sau Q2. Totodatd, dacd punctul de start este P+, atunci algoritmul va diverge la infinit.
Din interpretarea geometricd a algoritmului rezulta urmdtoarele:
166
dacf, valoarea de start este departe de solufie, atunci algoritmul poate si nu conveargl;
o solufie, algoritmul va converge intotdeauna cdtre acea solulie. in cazurile in care algoritmul nu converge se poate scrie un program care s[ detecteze aceste situalii gi^ sd selecteze un alt punct de start pdnd ce convergenla este indeplinit[. in cazul cAnd algoritmul converge acesta nu poate ajunge la solufia exactd decit dupd un numdr infinit de iteralii. De aceea, in practicl iterafiile se termind cind solu{ia este in limitele unei erori prestabilite e, condifia de incheiere a iteraliilor fiind:
(s.53) lxtr*tl - *r,rl., Pe de altd, parte, chiar dacd algoritmul converge la o solutie, nu se poate gti dacd solufia respectivd este unic6. Aceasta este o limitare evident[ a algoritmului dar e valabild pentru toate metodele iterative!
Exemplu: Si se scrie ecuafia nodali a circuitului din figura 5.7(a) gi s6 se determine tensiunea din nodul 1 folosind algoritmul Newton-Raphson. Se dau: E1:5V, R1:100O, I2:10mA iar rezistorul neliniar RN este caracteizal 6 de relalia iz =10 .lexp(21vr) 1]
dac[ valoarea inilial[ este destul de aproape de
q
(a) compuse
(b)
Figura 5.7 (a) Circuit rezistiv neliniar; (b) Graful orientat considerdnd laturile
Rezolvare: circuitul confine doud laturi compuse de forma celor din figura 5.1. Prima laturd este compusd din El gi Rl iar a doua confine 12 gi RN. Graful orientat al circuirului este prezentat in figura 5.7(b). finind cont de sensurile lafurilor compuse qi al surselor independente, matricile A, E qi-/ sunt: A =ll 11, E = 0]' li -r = I1]' .
[-E1
[O
De asemenea, notdnd tensiunea nodali v, =rN1, avem:
r6i
Capitolul
A'v +E=[t-].v,,,
s( A'v,,+ E)
-Et-l +[-ttl-["' u,, ''' [t_1 L0] L l
(vr, -E1)/Rl I - t o* '[exp(2ovn,l t]_] Lr

Efectudnd calculele, ecualia nodald
[l] [; l;:l] [' li;; i"]

A.g(A'v,+ E)- A.J
:0
este:
(v"'- E1) + r0-6 .[exp(2ovr,) RlLr
t]- 12:0
Obser"valie: in cazul circuitului din figura 5.7(a) putem obgine direct aceeagi ecuafie nodalS scriind ecualia Kirchhoff I in nodul i (i, + i, -I2 = 0) gi exprim0nd curenlii laturilor rezistive incidente acestui nod in funcfie de tensiunea vr,. Pentru a determina solufia circuitului alegem o valoare de start
vf]
dupd
care, celelalte valori sunt calculate cu algoritmul NR, formula iterativ[ in acest caz fiind:
f i+l) / t) v,r'r = v,lir'
(l/Rl).
(rV?
[exp(2ov!f ) -1] . (1 / Rl) + 20 10-6 . exp(20v!/ )

.
E1) + 10-6
12
.j =0,1,2...
Dac6 inlocuim valorile date pentru El, Rl gi i2 gi alegem punctul de start vf91 = 6.5y atunci reztltdurmdtorul gir de valori pentru v",:
v,ll] = 6.5731e
Se observd
c[
vf] : o.sstso
vfl] = 9.5a573 vlo/ = 0.54s:+ ulf]
vm=0.54534 9i
solufia cu 5 zecimale exacte este este oblinutd dup[ 4 iteragii ale

v.191
o.s+s:+
= O.SV a fost ales lindnd cont cd RN are o caracteristicd de tip diod[.
algoritmului Newton-Raphson. Observalie: punctul de start
5.4.2 Yitezr de convergenfl a unui algoritm iterativ

Pentru inceput vom defini, mai general, ordinul de cotn'et'genld al unur' qir. Astfel, spunem cd girul { xttl t are ordinul de convergenti r dacl:
r68
AnaTiza asistati de calculator a circuitelor electronice
lr -r*+r rlimr o i'-lx*-*trrl!

unde:
rl
(s.s4)
,*
iar
sd
p:
l5g",o*',
(5.55)
eroarea
asimptotici
a metodei.
definim eroarea t(i)
Pentru a investiga c6.t de rapid converge un algoritm spre solu{ia corectd, 1u itera[ia j astfel:
,i':lxx-x'r,l
in canlunidimensional s-a ardtat cd (veziecuafia
(5.30)):
(s .5 6)
,i,< a .l"rrr-"rorl T-L I

I
(5.5 7)
Evident, pentru convergenfd, trebuie ca eroarea r(r) ,5 scadl pe mdsurd ce7 cregte. Rata de scddere a lui s(') este o mdsuri avitezei de convergenld a algoritmului. Pentru mul1i algoritmi iterativi, se poate deduce o relatie de forma urmbtoare pentru estimarea vitezei de convergenll:
,(r+r)
. kle<it}'
cAnd 7 _+
oo
(s, s B)
unde nt este un intreg, iar k este o constantS. ComparAnd ecualiile (5.5a) gi (5.58) se observ[ cd existd urmdtoarele analogii: /r este analogul Iwi p, iar nt este analogul lui r. De exemplu, utiliz6nd principiul contracliei funcliilor, putem detemina viteza de convergenld pentru algoritmul de punctfix astfel:
tti+1tDeci:
lx'i*t'-x*l=
lrlx')-r(r-)l <rlxttt-r*l= tr"',

tQ+t) <
Z<
(5.59) (5.60)
1tQ)
orice algoritm cu aceastb proprietate se spune cd are o ratd de convergen{d liniard intrucAt 6(r*') este mdrginitl in raporl r(.i) dupi o "r, funclie liniarl.
Observalii:
169
l
1
Capitolul5
dacd ,L este apropiat de 1, convergenla algoritmului poate lent6;
fi
extrem de
- se poate vorbi de vitezd de convergen[d a unui algoritm numai in
vecinitatea solufiei corecte. in cazul metodei Newton-Raphson se poate demonstra cd aceasta are rata de convergenfa pdtraticd, adicd:
Newton-Raphson numdrul de cifre semnificative corecte se dubleaz[ practic la fiecale iterafie. in acest sens este instructiv sa anaiizdm din nou valorile din tabelul 5.1 gi si remarcdm incd o datd c5 algoritmul NR converge mult mai repede decit algoritmul de punct fix. Aceastd proprietate este unul din motivele care face ca algoritmul Newton-Raphson sd fie considerat incd cea mai bund metod[ gonerald do rezolvare numericd a ecualiilor neliniare.
<k[eurl: Datoritl acestei proprietdfi, in cazul algoritmului

(i+t)
(5.61)
5.4.3 Algoritmul Newton-Raphson pentru rezolvarea

sistemelor de ecuafii neliniare
Consider[m un sistem de r ecua(ii algebrice neliniare cu
t?
necunoscute:
Sd presupunem
rtera[ia
(5'62) -f,(x,xr,...,x,)=0 i=1,2,...,n cd x(i) - (rlt' ,*[t' ,...,r:'')' este valoarea lui x dup[
in serie Taylor in jurul lui x(')
:
j. Dezvolt[m funcliilel
f,(x,
dxrl,
xr...., x,)
: f,(*li', *\i\,..., xli\) +

dx,l,,
,,
.(x"-xl" )*...*!Ll '(*,,-1,,")+ (5.63) .+l ,,.(",-"1'' ).+l 1,,,,

dx:
+ tenneni de ordin superior ce conlin (*,-
,!t')*
cu nt >
l.
Fie x - ,(i*tt valoarea lui x la iteralia (/+1) gi evaludm seriile Taylor (5.63) in acest punct. Rezult5:
.f, (r[t *t', "\' -",...,
*{
i +t)
=,f, ("1'i', r\i', ...,r,1'' ) .(x',i-'

dxnl,,,
.("1,-"-rl,,) . .+l -g;l axrL,,.

t70
-,.- )-r.o..'.
(s'64)
Lnaliza asistat[ de calculator a circuitelor electronice
unde l.o.s. sunt terrneni de ordin superior ce contin (x(i*tt
- xu))m
cu m>l $i
i =1,2,...,n. in continuare facem acela$i ralionament ca in cazul unei singure variabile. Presupunem ,(i) este o bund aproximare a solutiei astfsl c6 "5 fiecare componentd a vectorului (r(r+t)-r{r)y este mica ;i, ca urrnare,
putem neglija toti termenii de ordin superior. Totodatl, intruc6t n(/+r) dorim sd fie solufie a sistemului (5.62), impunem -f,(*(i*,):0, i:1,2,,..,n. in consecinfd, din (5.6a) rezultdurmf,torul sistem de ecuafii:
.Gli',,dx,1,,,, '
Acest sistem de n ecua[ii poate
Ll
.(-tr,i.,)- x',,) 0 x,,i,\+...+Ll | / d*rl*,'--" "n =
(5.65)
i =Ir2r...,n
fi
scris in urmdtoarea formd matricial[: (5 .6 6)
unde -r(x(/))
f (*('))+-r1x(')).(y(r*t) -x(i)) = 0 este matricea Jacobian alui f (x) evaluatd

f
in punctul xu)
,iar
Jf"
l+l)
(s.61)
Rezolv6nd (5.66) pentru cazul n-dtmensional:
x(i*\
rezultd algoritmul Neu4on-Raphson pentru
Obser"valie: necesitl aproximativ de trei ori mai multe opera{ii decdt rezolvarea unui sistem de ecualii liniare A.x = b, este mai eficient sd se scrie (5.68) sub forma:
,/1xt;rr.
"(r+r)
-"o) _[,r1xtr,)] f$e)) deoarece calculul inversei unei matrici A

r:(/-r) = J(xo')). r(i)
(s.58)
- .f ("(j))
(5.6e)
eliminlrii gaussiene. comparand ecualia (5.68) cu cea din cazul unidimensionar - ecualia (5.51), obserrydm c[ are aceeagi formi, cu exceplia fapfului c[ acum toate cantitdlile sunt vectori sau matrici. De aceea, efortul de calcul creste mult
gi, atunci, tr("/+r) se determind prin metoda
i-l
Capitolul5
deoarece la fiecare iteralie trebuie evaluate n2 derlate par{iale Of,(x)f Ox, penffu a obline matricea -(x). Pentru a depdgi aceastd problemd se pot utlliza metode tot de tip Newton care insd nu necesitd evaluarea matricii J(x) la fiecare iterafie. O parte din aceste metode sunt cunoscute ca metode cvasiNewton. Deqi hecare metodd oferd ?mbundtSfiri importante relativ la anumite clase de ecuafii, nici o metod6 ,,cvasi" nu poate fi utilizatd in cazul general. Algoritmul Newton-Raphson n -dimensional suferd de aceleagi probleme de divergenld ca gi tn cazul unidimensional. Exist[ totuqi o deosebire importanta: spre deosebire de algoritmul de punct fix [ecuafia (5.27)], cdnd era posibil ca algoritmul sd diveargd oricare ar fi fost punctul de start lvezi figura 5.5(a)], se poate arlta in cazltl n-dimensional cd dacd r(0) este apropiat de solutia xx a sistemului de ecualii -f(*):0, atunci algoritmul Newton-Raphson va converge totdeauna. Mai mult, se poate ardta cd viteza de convergenll este pdtraticd,, cain cazul unidimensional. in fapt, se poate deterrnina teoretic cdt de aproape trebuie s[ fie solufia iniliald de cea finald, pentru a asigura convergenla metodei. Totugi, in practicd "ghicirea" ini1ia16 este aleasd arbitrar. Dacd iteraliile diverg se alege un alt punct de start pdnf, ce se atinge convergenfa. Din fericire, incazul majoritdlii circuitelor electronice domeniul in care se poate afla solutia poate fi determinat din caracteristicile dispozitivelor, astfel cd punctul de start poate fi ales rezonabil.
5.5
Rezolvarea ecuafiilor nodale cu algoritmul NewtonRaphson gi echivalentul de circuit discret asociat
Ne propunem s[ rezolvdm cu ajutorul algoritmului Newton-Raphson dimensional ecualia nodald neliniard (5.12) care este de forma:
"f
r-
(v,) = A. g(A'v,, + E) - A.J =

^l dol
(5.70)
Jacobianul lui
f (v,,) este dat de:
J(v.):A.?l
dv
.A'=A. Ag(A'v,
,s,,,, ,
+ E)
l,
.A'
0v
(5.71)
Deci algoritmul Newton-Raphson devine:

t72

i_tt
vt
t/,,i,
_lJ
I
{vl,',
)]'y'{
r;r, ) =
-r,,i
o.ar(o'Y',t'*
.^l .lA.g{A,r,,,,+ n- E)-A.Jl av _l

u)
6'72\
Pentru a deduce o interpretare de circuit pentru ecuatia (5.72), s6 definim urmdtoarele mdrimi:
E3'+A'vf)+E
J3' + g(A'r!,i)
+ E) =
(s .7 3) (s
.7
g(Ey))
^ av
I
4)
w\j) ^ 69(A'v(,,i) + 'h
E)
Ag(r)l
l,_ri,,
ov
(s .7 s)
Mdrimile E3' ,
J3'
$i Ir(') au urrn[toarele interpretbri simple de circuit:
- Eo - Jo
este un vector cu
b x 1 elemente;
elementul
k, k,
adtcd,
El)
reprezintS" tensiunea pe rezistorul
neliniar Rpla itera\ia j; este un vector cu b x I elemente; elemenful
adrcd J3,,
reprezinti curentul prin elementul neliniar Rpla rterclia j; - Ylit este o matrice de dimensiune b x b de tip Jacobian; elementul k/r
reprezintd conductanla incrementatd G[r) [panta curbei calculatd
ir:
gr,(ro)
in
vo =
E[) ,
"
lui
R6]
adic6,:
v\it dsro)l )î':--l

av
r,
1,,
=rll'
"Gd:
(5 76)
Deci, )'u(') poate fi interpretat ca matricea conductanlelor incrententale de laturi asociate rezistoarelor neliniare.
Observalii: dacb circuitul nu conline surse comandate, atunci Ir(/) va fi o matrice diagonald; dacd toate rezistoarele sunt liniare, atunci ylit se reduce la
matricea conductan{elor laturilor Yu, care este independentS de

iteratiaT.
t73
Dacd privim din alt punct de vedere, componenta vectorului (83'
k (E[r), $r))
de
JN)
) poate fi identific
rtera[ia
atd,
ca fiind, punctut
este
funclionare,
Q['' , ur rezistorului Rt,la lui Rr in punctul
j,
iar GN)
conductanla incrementald a
lfigura 5.8(a)]. Se observd cd dacd inlocuim curba
9[i)
dreapt6 tangentd
in punctul Q[i) ,
din figura 5.8(a) printr-o atanci rezistorul neliniar Rp poate fi
vr-ir
reprezentat prin circuitul echivalentliniarrzat din hgura 5.8(b). Vom vedea imediat cA acest circuit are o sefimificafie deosebitS. Astfel, substituind ecuafiile (5.73), (5.74) qi (5.75) in ecualia (5.72), rezult6:
v(i+l) _ r<it
_llyri,.q,l lO.ry, _ A.Jl
(s.77)
Re
scriem ecuafia (5.77) sub forma:
ir = 8o(vo)
E!) 9t
i^=GN^\vr+INr'
IUr' =
J'r' -Ggr'Eyr'
Gyt u^!ag*('^)l
drr
l,r=rdi
-?.
(a)
Figura 5.8 circuitul echivalent liniarizat al unui rezistor neiill::

algoritmului Newton-Raphson
iupa itera[ia i
t74
l.tv;"
o'
]ut'*'r
=l,lr[''e']r"' - A'tyt + A.J : = olt - t3' *Yt) 4rt;\f
(s'78)
Dar, in concordanld cu relaliile (5.9) gi (5.11), putem scrie: At .vQ) = i(/) _ E3' _ E
(s .7 e)
unde
este vectorul tensiunilor totale ale laturilor compuse. Ca urrrrare, (5.78) ecuafia devine:
f(i)
ltrrnl]vf'.'r = olt -J3, *y;', (Ey, *u)l=

=
Olt -J'd' *Y{i)Eo -Y;t,E)
(5.80)
Definind vectorul iterativ al surselor de curent:
J(it-J_Jy,+y;it.EA'
ecuafia (5.80) devine:
(s.
1)
(s.82) ]ui'.'r ll1<it Ecualia (5.82) reprezintd, tot metoda Newton-Raphson pentru circuite neliniare, dar sub o form[ diferitl de (5.12). Compardnd ecualia (5.82) cu ecuafia ce descrie metoda nodal6, AYIA'v,: A(J -YrE), observdm cb sunt
llr<itl'
_rlittl
identicedachinlocuim X, cu )'J') qi 1 1{i) delaiteraliaj.Dacd,circuitul "u confine doar rezistenfe cu doud terminale gi surse independente, atunci aceastd inlocuire este echivalentd cu cea a inlocuirii rezistorului Ri. ffigura 5.9(a)] cu modelul discret de rezistor din figura 5.9(b). Acest model discret de rezistor este identic cu modelul liniarizat din figura 5.8(b). Am demonstrat astfel urmdtorul rezultat:
Teorema 5.2: vectorul tensiunilor de noduri vfi*rt u, unei relele rezistive neliniaro N (confinind numai rezistoare neliniare qi/sau liniare, surse liniare de curent controlate in tensiune gi surse independente) corespunzdtor iteratiei (7+1; 4 algoritmului Newton-Raphson definit de ecuatia (5.72), esre egal cu vectorul tensiunilor de noduri al retelei asociate hniarizate N(/) oblinutd prin inlocuirea fiecdrui rezistor neliniar Rr din N cu modelul liniar
Capitolul5
discretizat al rezistorului la iteralia7 (denumit gi model companion), aqa cum este prezentat in figura 5.8(b).
Jyru'
Juo, -Gyr, Eyr,
Figura 5.9 Circuitul echivalEnt liniarizat al rezistorului neliniar Ra. Tensiunea qi curentul total asociat circuitului echivalent corespund itera{iei7+l a algoritmului Newton-Raphson
Eremplu: Pentru a ilustra aphcarea acestei teoreme, sd considerdm din nou circuiful din fig. 5.2. Astfel, pentru a determina solufia acestui circuit rezistiv neliniar, vom considera pentru tensiunile nodale valorile de start .t j0),tf0),vj0) qi, dupd itera\ia j, j :0,I,2,..., vom inlocui rezistoarele
neliniare Rt, 1e1...6, cu modeiul discretizat, oblinAnd circuitul echivalent liniar din flg. 5.11. Solulia acestui circuit liniar reprezint6 tocmai solulia de laiterzfizj*1 a algoritmului NR, adicS v(i't),v(i*]).v(i+1) .
Obseruayii:
singurele elemente neschimbate rdmdn E1 qi
Ja;
- in sircuitul liniarizat parametrii GUr' , JEr' qi EYr' trebuie reactualizati

dup6 fiecare itera{ie.
Un avantaj imediat al acestei metode discrete fald de aplicarea directd a algoritmului Newton-Raphson conforrn ecuatiei (5.12) este fapful ca un program, deja existent, de analizd liniard de circuit, poate fi ugor convertit intr-un program de analizd neliniard, capabil sd analizeze orice relea rezistivd neliniar[ rezolvabild prin metoda noda16. Dintrs dezavantajele metodei se pot menliona necesitdtile crescute de msmorie pi elortul de programare mai mare pentru implementarea metodei. So obsorrrd od circuitul liniarizat din figura 5.10 contine mai multe laturi, deoareco fieoaro laturd din reteaua originald (figura 5.1r necesitd acum o sursi de curent iterativd, aFa cum se aratd in hgura 5.1 1r a ,. -{ceastd sursd de
tj6
Analiza asistatd de calculator a circuitelor eleotronioo
JU) _GY,'EY,'
G3,'
GY,'
J0 -Gy,,83,, GU,
Ja) -Gu,Ey,,,
Gy,,
$^):cl)z[,)
Ju,, -Gy,)ELI,) Gy^,
J,,' -
GA,'EU,'
Figura 5.10 Echivalentul liniarizat al circuitului din figura

algoritmului
N
5.2 pentru iterctiaj+7
ewton-Raphson
J,o'
- GUr'g\rt
G?\
E,K
J3'
(a)
= J*
JUr' + c[,)
(b)
r[,\
Figura 5.11 Laturi compuse discretizate echivalente in implementarea algoritmului

Newton-Raphson
curent poate fi eliminatd, ?nlocuind sursa originald Jr din figura 5.1 1(a) cu o surs[ de curent echivalentd iterativi /j) , aqa cum se aratd in figura 5.1 l (b),
unde
in ecuatia (s.81). Metoda cu circuit echivalent discretizat prezentatd mai sus pentru analtza cu algoritmul Newton-Raphson a retelelor rezistive neliniare este aplicabila chiar dacl circuitul conline surse de curent controlate in tensiune liniare sau nu. Aceasta este de fapt aplicabila oricdrui circuit confinAnd rezistenre
este componenta fr a curentului iterativ -r(r) definit
-/r)
1--
Capitolul5
cuplate sau multiterminal atOt timp cdt curenlii de ramuri pot func1ie de tensiunile laturilor ca mai jos:
fi exprimafi in
|
]
: rr(u, . v2: .. .,vr) I g, (r) t : t, (v' v., ..,va) I g, (u)

,,
, .
(s.83)
l; :;,i;;,,
In
aoe
,#,,i.,
fr(') definitd in ecuali
dg,(u)
Av,D
st caz matricea Jacobian
a (5 .7 5) nu mai
este o matrice diagonalS,
ci are forma:
0g,(v) Ag,0) aa ovt ovz

Yo"'
(5.84)
ds,(") orr
AsrO)ovz
agr"DAv,
,=Ee,i,
Pentru a putea apliaa in acest caz metoda cu circuit discretizat trebuie elaborate modele de circuit discretizate pentru rezistoarele cuplate sau multiterminal astfel incAt matricea conductanlelor la noduri a circuifului Iimartzat asociat si fie de forma (5.84). Tofugi, metoda este eficient aplicabilS dac6 circuitul rezistiv contine puline rezistenle cuplate (adica tranzistoare). in orice situalie insi, putem folosi ecualia (5.72) sau (5.82) ce fnrntze azd formula ori ginalS a al goritmului Newton-Raphs on.
Eremplu: Se considerl circuitul cu diodd semiconductoare din figura 5.12(a). S[ se determine PSF-ul circuitului, folosind algoritmul NewtonRaphson $i circuitul echivalent discretizat asociat. Se considerd c[ dioda este modelatd de ecuatia lui Shocklev:
r.=r,[.",[r?)-']
(5.8 s)
Rezolvare. Deoarece circuitul are doud noduri independente, pentru a aplica metoda cu circuit echivalent discretizat, vom consrdera un punct de staft pentru cele doud tensiuni nodale:
V lo' =
lr
rlo,',
r,|0.'
l'
i7E
Analiza asistatE de calculator a circuitelor electronice
Din circuit remarcdm c[ tensiunea pe diod6 este Vo:VNz gi, deci, punctul de start in cazul diodei este Vlo, =V*o) . La fiecare iterafie, corespunzdtor tensiunli y{i), inlocuim dioda cu circuitul liniar echivalgnt discretizat care decurge din aplicarea relaliilor (5.i3)" (5.j4) 9i (5.76)
conform frgurii 5.8. Ca urrnare, circuitul neliniar inilial devine cel prezentat in lrgura 5.12(b). Parametrii circuitului echivalent liniarizatal diodei sunt:
drpv)l - 1, .r"f n;'' l (5. B6) dvo l,o=,;, N .u, ' lrv .u, ) 4 =19 -cr;t.vlit :. (#)-t]- 6u).v{) (5 s7)
G!,= "
[.ô
vm R2
IA
vNz
ID
t
+
Rr
Vp
I,t
(a)
(b)
Figura 5.12 (a) Circuit rezistiv neliniar; (b) Circuitul echivalent liniar discretizat pentru itera\ia j+l a algoritmului Newton-Raphson
Solulia de la pasul 7+1 a algoritmului Newton-Raphson este tocmai vectorul tensiunilor nodale ale circuitului liniarizat din figura 5.12(b) $i care pot fi determinate rezolvind sistemul de ecuatii TTN;
[c,+c,Gr+G'o'.1
L
se reia rezolvand
-c,
-Gz
-][u;l-,.l
l,^ I Ln;; "_] L-*l

"5
(s.BB)
Odatd determinate tensiunile nodale, qtiind
yu+t) :Vl,t.r'', procedura
din nou sistemul (5.88) cu valorile actsahzate ale lui Gft)
$i 1tJ Din punct de vedere geometric. a$a cum se poate observa in figura 5.13, solufia exactd a PSF pentru dioda corespunde punctului Q aflat la interseclia
1i9
Capitolul5
dintre caracteristica neliniard a diodei (curba A) datd de ecualia (5.85) gi dreapta de sarcind (,8) care, in cazul de fa!l, are ecualial:
-l v^* R, I^: '

Rr+Rr'
Pornind de la puncfuI
este
V;o)
R,+R,
LA
(5.8e)
,la fiecare iteralie caracteristica neliniard a diodei
aproximati cu o dreaptd d1a cfuei ecuafie este:
Ir=G|fro+t{l
in
(s. e0)
Astfel, la prima interafie, solufia iterativd V[t) se determind ca interseclie intre dreapta do descrisl de ecualia (5.90) pentru ,r = 0 $i dreapta -B descrisd
de ecuatia (5.89).
continuare, corespunzdtor solufiei
V;'
dioda
este cd
aproximati cu dreapta d, rez:ultdnd solulia Vjt), S.a.m.d. Se observ6

algoritmul converge spre puncflrl Q, soiulia problemei.
d6
panta: Ga)
R,I n Figura 5.13 Interpretarea geometrici

a determindrii PSF cu algoritmul NewtonRaphson penfiu dioda din figura 5.12(a)
I Ecuatia dreptei de sarcind a diodei
se poate determina scriind ecuar::
l-:::troff I in nodul Nl
al
circuitului neliniar din figura 5.12(a).
180
5.6 Criterii
Raphson
de convergenfl pentru algoritmul Newton-
in secliunile anterioare din acest capitol s-a considerat drept criteriu de convergenlb pentru stoparea iteraliilor algoritmilor iterativi, inclusiv
Newton-Raphson, condifia:
(5.e 1) ll"t,-"-r,,,ll., unde s este eroarea acceptatd hr ll.ll este operatorul de normare a unui
vector. in practicd, eroarea a nu se specifici printr-o simpli valoare ci prin doud componente: eroarea absolutd ( ) qi eroarea relativd ( 4 ). Astfel, un "" alt criteriu de convergen!6 poate fi definit de condilia:
*'"'ll I to *e. . min{llr"."ll,ll'"'ll} (5.92\ ll"t'"r Acest criteriu de convergenld asigurd stoparea iteraliilor cdnd norma g,i x(t) este mai mici decdt membrul drept din diferenlei vectorilor "t"+r) (5.92). Ca urmare, este posibil ca una sau mai multe componente a vectorului x, de exemplu n' sA nu se incadreze in limitele de tolerantS
stabilite.
aceea, o altd posibilitate pentru criteriul de convergenfd al algoritmului ar fr cerinla ca diferentele dintre ltecare element al vectorului ,t"'*1) gi elementul corespunzdtor din r(/) sd se afle in limitele impuse.
De
Aceasta inseamnd:
l";'-" -"1''1.
tq+
t .minllxir "l,lrl''l)
(s.e3)
unde ft =I,20....n iar n este dimensiunea luix.

Dacd, de exemplu, se foloseqte metoda nodald de anahzd,, atunsi criteriul (5.93) cere ca tensiunea in fiecare nod sd difere de solulia precedentei iteralii cu o anumit1 toleran!5 specificatS. Acest criteriu de convergenll a fost utilizat in programele CANCER ("Computer Analysis of Nonlinear Circuits, Excluding Radiation" - l97I) qi SPICE1 (1973, program derivat din CANCER). Dacd pentru erori se considerd valorile e,:50pV qi
s, = 0.001, atunci acestea conduc la rezultate acceptabile in majoritatea cazurilor. Totugi criteriui de convergentd (5.91) poate conduce, cdteodatd, la
rezultate faise, aga cum se arat6,in exemplul urmdtor.
181
Ip
lMf)
tr'igura 5.14 Circuit rezistiv neliniar cu diod6
S[ considerim circuitul din fig.5.14 in care dioda este caraaterizatd de ecualia Ir:1, [exp (fr ltlr)-t] cu 1s = 10-'oA . Dorim sd
Exetnplu:
deter:rninim tensiunea nodald
cazul acestui circuit ecuatia
e,=50pV $i s" =0.001. in neliniar5 de forma f (Vrr): 0 este:

2112
impundnd
,,[.ôi%") '] ]=o

AlegAnd ca punct de start
V*or,
(s.e4)
:999,4V (adica V;0, = 0,6V) qi aplicdnd
algoritmul Nowton-Raphson se oblin datele din tabelele 5.2 9i 5.3. Tabelul ul 5.2 Rezultatele Rezuliatele al a)gorilmului N-R aplicat circuitultri din fis 5.14 Iteratia V^z Vn In In
0
1
9,994010'
9,9933.10' 9,9935.10' 9,9937.10'
9,9937.1O'z
6,00010''
6,693.10-' 6,502.101 6,379.'10.'
2,649.10 4,238.10 "

1,97 4.10-"
1 1
9,994.10'
9.993.10 9,994.10
9,994'1 0
4 4
9,993.10*
.l
,205.10'
,016
1O-',
4 5
6,336
.10-'
9,9937.10'
6,332.10-'
9,995.10-'
9,994.10
Tabelul 5.3 Diferenleie dintre valorile tensiunii gi curenfilor in unna itera{iilor o itmului Newtonson
Iteratia
0
1
v*l'-vi','
ivl
6.932.10-'
I ,911'10 1,234.10-' 4.26210-a 4,073.10
Toleranfa pentru Zr.r [V]

0,9994 0,9994 0,9994 0,9994 0,9994
Vo- I^l tAl

7,345.10 3,239.10 "
Vo-
lr^
to o/ /o
73A9%
324j2%
97,51%
20,55%
1,66%
9,744'104
4
5
2,05410- | ,655 '1C-' |

1
1.341
":'
0,01%
t82
in tabeiul 5.3 toleranla lui zrr
este calculati conform relatiei (5.93). Din
cele doud tabele se constatd cd valoarea tensiunii de convergen!5 dupd o singurd iterafie deoarece:
t a + t r. min
{ fz^10],
Z'
indeplinegte criteriul
V*''.} = 50
.1
0-6 + 0.00
. 9gg, 4= 0,
9994V
v*\ -vi,'] - 6,932-10-z < 0,ggg4 ca urmare, dac[ in cazul de fa15 se utilizeaz[ criteriul de convergenta
(5.93) pentru tensiunea nodald, algoritmul NR s-ar opri dup6 prima iterafie! Tofugi, dupd o iteralie, valoarea lui 1, corespunzdtoare lui Zjr)este mult
diferita de 1n , I o + I o, violdnd astfel legea Kirchhoff I. Din ultima coloana a tabelului 5.3 se observd c6, ar fi necesare 5 iterafii ale algoritmului pentru a obfine o solulie ce satisface KI cu 0.Al%.
Din exemplul de mai sus se constata cd nu este suficient si se aplice criteriul de convergenld numai asupra tensiunii nodale. Astfel, falsa
de convergen!6. De exemplu, in cazul aplicdrii algoritmului Newton-
convergentd,rezultd, din alegerea incorectd a variabilelor utilizate
in criteriul
Raphson cu circuit echivalent Iiniarizat asociat, criteriul de convergonla ar trebui sd se bazeze gi pe diferenla dintre valorile curenlilor pe laturile Iintarrzate ale circuitului qi valorile curenlilor pe laturile neliniare originale. Aceastd observafie impune considerarea unui alt criteriw de convergentrd. Pentru aceasta, s[ considerdmreprezentarea graficd, din figura 5.15 valabili pentru un circuit simplu cu diodd. Valoarea de start lv;o) ,IS) I este aleasd arbitrar. Ltniarizdnd caracteristica
diodei in jurul acestui punct, rezultd dreapta do. Dupa rezolvarea setului de ecuafii nodale liniare rezultat, se obline noua tensiune de laturi fj'). Notam:
fS': .ur..ttol laturii liniarizate corespunzdt or lur V)1') ; IS': curentul prin elementul neliniar original corespunzdtor
tensiunii Zjl).
iY + IS) , atunci legea Kirchhoff I nu este satisfbcurd. Ca urmare, pe l6ngl criteriul de convergen{a (5.93) aplicat tensiunilor nodale este
Dac6, necesar qi un criteriu de convergen![ pentru curentii laturilor. Astfel, pentru latura ft, criteriul de convergenld este:
183
Capitolul5
(t)
/lo) U
0
lr;0,
de convergenfd a algoritmului
Figura 5.15 Considerarea curenlilor in criteriul
Newton-Raphson pentru dioda din figura 5.12(a)
Irl,"'
_i,rt.',1. * +a.min{lrlr.',l,lf;,.',1},
j =0,1,2,... (s.95)
Exemplu'. Pentru circuitul neliniar din figura 5.12(a) av6nd echivalentul hntartzat in figura 5.12(b) criteriile de convergentd sunt urmdtoarele: - pentru tensiunea nodall ZN::
lr,*,;,
- r,*,,, | < " + e, . min {l rjl,.', l,

""+e,.
r,{,]
I
lt
(s.e6)
pentru curentul prin diodd:
Ity",
_ig.',|.
.min{lry--',l,liy.,,l}
, j :0,r,2,... (s.s7)
,
unde 1!'*1) oste curentul prin diodd original corespunzit or lui Vli-\
r'i""=',[.-'(#)-']
ig*t,
(s.e 8)
iar iu*I) este curentul total al circuitului echivalent liniar al diodei, adicd:
:60
.vu+r) *
Jlt
(s.ee)
t84
Criteriul (5.95) se aplice intocmai tuturor laturilor neliniare din circuit definite in curent (laturi cu surse de curent comandate neliniare). in cazul laturilor neliniare definite in tensiune (laturi cu surse de tensiune comandate neliniare) este necesard, utllizarea unui criteriu dual lui (5.95), impus
tensiunii de laturd, adicd:
lr;'
,,_t;, ,,11ota,.min{ln;, ,,l.ln;,.
,l}
. j =0.1.2,... (5 r00)
in programele de simulare SPICE.
Criteriile de convergenld (5.93) - pentru tensiuni nodale, impreund cu criteriile (5.95) gi (5.96) - pentru curenli gi tensiuni de laturi, sunt utilizali gi
prin mai mulgi parametri care pot fi modificaf de utilizator cu

.OPTIONS.
5.6.1 Controlul convergenfei in SPICE a analizelor DC in programele de simulare SPICE controlul convergenf ei se reahzeazd
comanda
Astfel, pentru stabilirea precrziei cu care sunt calculate variabilslE de circuit se folosesc urmdtorii parametri: - VNTOL - toleranfa absolutd pentru tensiuni. Corespunde lui a. din relaliile (5.93) 9i (5.100). tn programul PSpice valoarea implicitd este 1pV. - ABSTOL - toleranla absolutd pentru curenfi. Corespunde lui so din relalia (5.95). in PSpice valoarea impliciti este 1pA.
- RELTOL
toleranfa relativ[ pentru tensiuni gi curen]i. Corespunde lui 4. din relaliile (5.93), (5.100) qi (5.95). in PSpice
valoarea implicitd este 0,001. Pentru depdgirea problemelor de convergentd in analizele de curent continuu un utilizator poate apela, ?n ordine, la urmStoarele operatii: 1. Stabilegte valori potrivite pentru punctul de start al algoritmului de calcul al PSF cu comanda .NODESET pe baza cunoaqterii gi in{elegerii funcliondrii circuitului: .NODESET V (nod):valoare IV (nod)-valoare ,.,] 2. Yerifrcl, valorile implicite ale parametrilor ABSTOL pi VNTOL gi, dacd e posibil, le relaxeazd, dar frrd a deteriora semnificativ precizia.
t 85
Capitolul5
3- cregte valoarea parametrului ITL1 (limita pentru numdrul de iteratii la calculul PSF 9i primul pas din atahza.Dc). in pSpice
ITLl:40.
4. cregte valoarea parametrului ITL2 (limita pentru numdrul de iteralii la fiecare pas din analiza.Dc ). in PSpice ITL1:2O. 5. Activeazl metoda de crestere in trepte a surselor. in programul SPICE2 aceast6 metodl se activeazd cu parametrul ITL6:n,unde n este num5r de iterafii, de exemplu 50. in pSpice gi SpICE3 aceastf, metodi este initiati automat, dac6 e necesar. Metoda de creqtere in trepte a surselor, ce poate fi tllizatd.la calculul PSF c6nd algoritmul obiqnuit nu converge va fi prezentatd mai tdrziu in
acest capitol.
ITLI, rrL2, etc difer[ intre diversele programe de simulare de tip spICE. De aceea, este util s5 se verifice valorile parametrilor in manualele de
referinli aie programelor respective.
Observalie.. Valorile implicite pentru parametrii ABSTOL, \rNTOL,
5-7 Metode Newton-Raphson modificate

uzual, pentru determinarea soluliei de curent continuu a circuitelor
eloctronice, nu este avantajoasd utlrizarea algoritmului Newton-Raphson in forma prezentatd anterior deoarece pot apare probleme cind solulia iniliald (punctul de start) este departe de solulia corect6. Prima problemf, care poate apare cdnd se foloseqte algoritmul NewtonRaphson este depdgirea numericd. Aceasta este ilustratd de reprezentarea graficd din figura 5.16 pentru o neliniaritate de tip diod6. Pomind de la valoarea inilial[ v]o) , la urmitoarea solulie tterativ| vt) valoarea curentului corespunz[tor prin diodd este foarte mare qi e posibil sd nu poato fi calculat[. in general, 1a o anumitl iterafie, este foarte posibil ca tEnsiunea diroot[ pe o diodd sd ating[ 10V sau mai mult. in u."uria situalie
ar rarulta un curent lo=Ir'exp(400) care nu poate fi

maj oritatea cal culatoarelor.
evaluat pe
A doua problemr care poate apare este ilustratd srafic in figura 5.lJ , ce corespunde unui circuit care conline o diodd funel. caracteristica acesteia fiind reprezentatf, de curba to(Vo) in acest caz. considerand punctul de starl I/jo), secvenla de iteragii Newton-Raphson r-a oscria i::re i;0, ri V;\ frrd a
186
Alaliza asistatl
de calculator a circuitelor electronice
Dacd circuitul contine o neliniaritate care nu este monotond, atunci pot apare astfel de situatii cu iteralii oscilante. Dacd in circuit existd mai multe neliniaritdli, atunci pot apare oscilalii chiar dac[ atinge solufia
neliniaritSlile sunt monotone.
V;
fs,
IS'
v;u,
Vn
Figura 5.16 Depdgirea numeric6 in cazul aigoritmului Newton-Raphson
Figura 5.17 Reprezentarea graficd
a iteraliilor ciclice in cazul algoritmului
Newton-Raphson
187
Capitolul
Din problemel prezentate mai sus rezultd ci sunt necesare anumite modific[ri asupra algoritmului Newton-Raphson pentru a imbundtdfi
proprietSlile sale de convergenfd. Sunt doud categorii de modificdri care sunt implomentate in programele de simulare: - aigoritmi simpli de limitare; - algoritmi de varialie in trepte a conductanlei GMIN sau a surselor.
5.7.7 Algoritmi simpli
de
limitare
Algoritmii din aceasti categorie limiteazd saltul de tensiune pe ramurile nsliniars do la o iteralie la alta, pentru a preveni depdgirile gi a ajuta conyergonta. Cea mai simpld metodd este cea utilizatd, inilial in programul CANCER (precursorul SPICE2). Astfel, pentru o neliniaritate de tip diodd, varratia tensiunii laturilor de la o iterafie Ia alta este iimitatd, pe baze
empirice, la2U7 sau 10U7. Diagr
logicS este prezentatd in figura 5.18.
Vti+t) > V(j)
fo*\\
>
l\Ur
yt.i+t)
a1gg,
Vt)) ,Vi)+t)
,29
V(i+t) _VrD > 2U
Si<itL
-VQ) -ZU
tr7ti*u
yr.it
ytj*tt -ytit *2g
Vtiut <70u,
Figura 5.18 Diagrama bloc a algoritmului de lirmrare r88
Analiza asistatb de calculator a circuitelor electronice
figura 5.18 V(i'l) reprezintd valoarea tensiunii la iterctia j+I determinatd de algoritmul Newton-Raphson iar tu*t) reprezint[ valoarea adoptatb in urma modificirii cu algoritmul de limitare. o altd metodd de limitare o reprezintd, metoda bazelor alternsnte.
Aceasta a fost implementatl, ini[ral in programul CIRCUS qi apoi in BIAS3. Conform acestei metode, la fiecare iteratie se evalueazd tensiunea de laturd in cazul laturilor definite in curent gi controlate in tensiune, de tip g(v), respectiv se evalueazd curentul de latur[ in cazul laturilor definite in tensiune gi controlate in curent, de tipfil). Primul caz corespunde cu direc{ia A, numitd gi direclie in tensiune, din figura 5.19(a), rar aI dorlea caz corespunde cu direcfia B, numit[ gi direclie in curent, din figura s.lg(b). Daci funclia ce descrie rezistenfa neliniard admite inversn, ca in figura
In
(c)
Figura 5.19 Metoda bazelor alternante a) direc{ia in tensiune; b) direclia in curent, c) direcliile utilizate in cazul neliniaritAtii de tip diodd
189
5.19(c), atunci s-ar putea folosi in principiu oricare din direcliile A sau B. In aanil neliniaritdlilor de tip diodd metoda bazelor alternante utllizeazd, iteralia in tensiune - direcgia A in figura 5.19(c) - dacd tensiunea pe diodd este negativ[, gi iteralia in curent - direcfia B din figura 5.19(c) - dacd tensiunea pe diodS este pozitiv[ gi mult mai mare dec6t ultima solulie iterativl- Aceste direcfii evitd depigirea numericd, atdt in regim direct, c6t gi in regim invers de polanzare.cele doud metode prezentate mai sus pot fi extinse pentru a fi aplicate gi la circuitele cu tranzistoare cu efect de camp (TEC). Totugi, prin natura lor, aceste neliniarit[1i sunt mai pulin severe decAt in cazul diodelor gi tranzistoarelor bipolare gi nu pun probleme in simulare. De aceea, programele de simulare SPICE nu au implementali algoritmi de limitare in cazul neliniaritbfilor laturilor cu TEC-uri.
5.7-2 Algoritm de variafie in trepte a conductan{ei GMIN ln programele de simulare SPICE, GMIN este un parametr-u care reprezintd conductan{a minimd acceptatd pentru orice latur[ din circuit. Valoarea implicitd a acesteia este GMIN:10-12f)-1. De exemplu, o conductanta GMIN este prezentd in modelul de circuit al diodei
semiconductoare, special prev6zut[ pentru imbunbtdfirea convergenfei in analizele de curent continuu.
Prinoipiul algoritmului de varialie in trepte a conductanfei GMIN ("GMIN stepping algorithm" - eng.) este de a incerca s6 g[seascd solulia de curont oontinuu (PSF) a circuitului in mod repetat pornind de la o valoare foarto maro pentm GMIN, de exemplu o valoare mai mare de 1010 ori decdt valoarea nominald. Dacd pentm aceasti valoare ini1ial6 a lui GMIN, algoritmul Nswton-Raphson converge qi se obline o solufie, atunci GMIN
este redus cu un factor de 10 qi procesul se reia folosind ca punct de start solutia obtinut6 anterior. Metoda continud fie pAn6 ce GMIN este redus la valoarea nominalS (situalie ce corespunde gdsirii solufiei finale), fie p6nd la
pasul in care nu este indepliniti convergenfa. in aceast6 ultimd situatie, algoritmul este abandonat, GMIN este restabilit la valoarea nominali qi trebuie ut/nzatl. o alt6, metod[ pentru determinarea soiutiei circuitului. O astfel de metod6 este cea de cregtere in trepte a surselor. prezentatd mai jos. Algoritmul de variatie in trepte a lui GMN esre implementat in majoritatea programelor de simulare tip spICE ;i se rnuiazd automat sau optional in cazul in care algoritmul Ner.r-ron-Raphson (imbundtd{it cu
190
Alaliza asistat[
de calculator a circuitelor electronice
algoritmii simpli de limitare) nu converge. tn programul pSpice acest algoritm se executa numai dacf, este activat prin specificarea opliunii
STEPGMIN (ex: .OPTIONS STEPGMTN).
5.7.3 Algoritm de cregtere in trepte a surselor in esen![ aceastd metodi, presupun determinarea ropotata a pSF-ului
unui circuit in care vectorul surselor independente este dat de:
V=a.S
(s. 101)
unde a este un scalar cu valori in intervalul [0, 1] iar S este vectod cu valorile nominale de cc ale surselor independente. Inilial a. are valoarea 0 dupd care, pentru fiecare determinare intermedtarl. a PSF, este crescut gradual pdnd ce atinge valoarea 1. Ideea algoritmului este ca a sd creascl cu o cantitate ce asigurd convergenla folosind algoritmul Newton-Raphson. La fiecare pas al metodei, pentru algoritmul Newton-Raphson se va considera ca punct de start solulia determinatf, la valoarea anterioari a lui a . Dac6' la o anumitd valoare alui q algoritmul NR nu converge, atunci e necesar sd se revind la pasul anterior qi sd se creascd a cu un pas mai mic pAnI ce convergenla este indepiinita. in tabelul 5.4 este prezontat un posibil scenariu privind valorile parametrului a in cursul aplicdrii metodei. Chiar gi in condiliile acestor reveniri este posibil, totugi, ca algoritmul s6 nu
conveargd.
Tabelul 5.4 Exemplu de succesiune a valorilor parametrului a in algoritrnul de tere in m scara scard a a surselor
Pas
a
Conversenta
000
Pas 2 0.25
Pas 3 0.50
Pas 4
0.7 5
Pas 5
0.63
Pas 6 0.57
Pas 7
Pas
Pas 9
0,65
Q.75
DA
DA
DA
NU
NU
DA
DA
DA
DA
Algoritmul de cregtere in trepte a surselor ("source stepping algorithm" eng.) este implementat in majoritatea versiunilor programelor dE sirnulars SPICE comerciale gi se ini{iazd automat sau opfional. in programul PSpioo acest algoritm se executd automat, dacd e necesar. Astfel, dacd, la determinarea soluliei de curent continuu nu se atinge convergenta cu algoritmul Newton-Raphson imbun[tafit cu algoritmi simpli de limitare, atunci se executd mai intdi, dacd este activat, algoritmul de variafie in trepto a lui GMIN gi, dacd nici acesta nu converge, se executi in final algoritmul de cregtere in trepte a surselor.
191
Capitolul5
In situalia in care nici una din metodele prezentate mai sus nu asigurd convergenta pentru determinarea PSF atunci utilizatorul trebuie s[ apeleze la alte variante ajutdtoare, cum ar fi cele prezentate in paragraruf s.e.t (utilizarea comenzii .NODESET, modificarea parametrilor lrl.l, lrl2 sau relaxarea valorilor parametrilor ABSTOL, VNTOL qi RELTOL).
5.7.4 Analiza de cc in mai multe puncte cu predictor

in cazul unei analize de curent continuu in mai multe puncte (analiz6DC, curb[ de transfer in curent continuu), solulia in ultimul punct este, de obicei, o bun[ estimare pentru solutia din punctul urm6tor, astfel incdt aceasti estimare s[ fie utlhzatd, ca valoare de start pentru algoritmul NewtonRaphson. Estimarea se poate imbundtdfi daci se utllizeazd, gi soluliile din punctele precedente in predicfia solufiei. Acest lucru este posibil folosind o relatie de tip predictor similare celor utilizate in mod obignuit in analiza de regim tranzitoriu. Astfel, pentru punctul N+l din anahza de cc, cel mai simplu predictor, de ordinul 1, va furniza valoarea de staft _rf.], pentru
algoritmul Newton-Raphson conform urmdtoarei rela{ii:
rfo], =
"-
**'(x* -x* ,)
(s. 1 02)
unde
r* $i r^- , sunt soluliile calculate anterior in punctele N qi N-l , rar h*
Z**, rcprezintdpasul (saltul) corespunzdtor punctelor N $i N+1. o interpretare geometric[ a predictorului de ordin 1 dat de ecua[ia (5.102) este prezentatd in figura 5.20. Astfel, valoarea xlO], (punctul D1) este oblinutd prin evaluarea in punctul N+l din analiza de cc a prelungirii sogmentului BC. in figura 5.20 punctul D corespunde soluliei clutate r**, de la punctul N+1. Se observS cd punctul D1 dat de predictor este mai aproape de solulie decat punctul De care corespunde valorii solufiei anterioare de la punctr-rl N. Avantajul este acela c6 pentru determinarea solutiei rN*r sunt ganse mai mari ca algoritmul Neri,ton-Raphson sd convoargd qi, in plus, la fiecare punct vor fi necesare mai putine iterafii pentru atingerea convergenfei, aspect foarte important pentru eficienta unei analize in mai rnulte puncte.
fi
t92
Aaaliza asistatS de calculator a circuitelor electronice
mai bun, in practic6 se pot folosi "[o], $i predictori de ordinul 2utllizlrnd soluliile irN, x^- , $i x* ,.
Pentru un punct de start
ei
N-2 i^_, N-l

pasul
h,
Figura 5.20 Interpretarea geometricd
lr*u N+l N h.-'
N+l
a estimdrii cu predictor de ordin 1 a solutiei |a din cadrul unei analize de cc.
Analiza de cc in mai multe puncte cu ,,bypass,t O alt6 imbundt[fire ce poate fi adusl eficienlei algoritmului NewtonRaphson in cazul analizelor de cc in mai multe puncte, este utilizarea unei metode de tip.,,b1/pass" in cadrul iteraliilor de determinare a soluliei la fiecare punct. inbaza acestei metode, in urma unei iterafii7, se recalculeazl relafia r*v pe o laturd neliniard, cdt gi derivata sa, numai daci valorile rezultate pentru variabilele laturii respective se modific[ apreciabil fatZ de valorile acestora la iteralia anterioard,T'-1. ln caz conffar, pontru evaluarea soluliei Iaiteragiajr1 se folosesc valorile aferente laturii nsliniars respootivo de la iteraliaj-L. De exemplu, considerAnd cazul algoritmului Newton-Raphson gi echivalentul de circuit discret asociat, aplicarea metodei ,,bypass" inseamnd cd dacd pe o laturd neliniard k vanabllele sale au o variatie fa\6 de iteratia anterioarf, mai mic[ decit o limitd impus6, atunci circuitul hmanzat al latudi respective (figura 5.8) nu se mai calculeazS, r[mAnind cu aceleaqi valori pentru elementele sale, adici GU' : Cfj ') li lgrt : ISrt' . Rezultd cd prin aplicarea metodei ,,bypass" se reduce efortul de calcul numeric pentru determinarea solutiei de cc qi, in acest fel, se reduce durata anahzei in mai multe puncte.
r93
5.7.5

Cuprins NEWdadada

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins NEWdadada

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

Capitolul2 .. \Iodele de circuit ale dispozitivelor

2.2.I Clasificarea modelelor din punct de vedere al gamei

............. 19 de vedere al benzii de frecvenfa a

2.2.2 Clasificarea modelelor din punct

Topologia refelelor electrice: cheia formulirii pe calculator a legilor lui

Analiza asistatd de calculator a circuitelor electronice

Capitolul6 Algoritmi pentru formularea ecuafiilor n-porturilor hibride rezistive

6.5.1 Metoda extragerii 6.5.2 Metoda elimindrii

comandate sistematice hibridi

Capitolul 7 Analiza re{elelor rezistive neliniare prin metoda

1.4 Structura intern[ generali a programelor de simulare

(1) (topologia refelei

(3)Formularea ecualiilor de echiiibru

Figura 1.5 Structura generalS

unui program de simulare

in continuare este reahzatd o scufil

prezentarc a frecdreia dintre cele 5

in prima etapl utilizatorul

Analiza asistatd de calculator a circuitelor electronice

cu modele de circuit pentru

Figura 1.6 Caracteristici utile ale etapelor I 1l

Analizi liniarl AC (in domeniul

Analizi tranzitorie neliniar[ (dinamic[)

2. E cualii hibride I iniare.

neliniare; 2. Ecualii hibride neliniare.

1. Ecuafii nodale nelini are di s c r etizate ;

(a) Rezolvarea numeric[ a ecua{iilor Eliminare

explicit6; 2.Integrare numericd

(5) Fu rnizarea rezultatelor

la treapti 2. Rdspuns la impuls 3. Rdspuns la intrare

1. Rdspuns tranzttoriu 2. Rlspuns la intrare;

periodrcd; Anahza distorsiunilor;

Figura 1.7 Caracteristici ale etapelor

Analiza asistatd de calculator a circuitelor electronice

Modele de circuit ale dispozitivelor pi componentelor electronice 2.1

de circuit este astfel rearrzat incdt sf,

Rezistor controlat in tensiune: i = g(v) Rezistor controlat in curent: v = f (i)

Condensator controlat prin sarcin6:

Condensator controlat in tensiune:

dq(t) ^, , dv(r) ,. \ q=q\vt;,tr):i-ct")i

Bobind controlatd prin flux:

-Bobind controlatb in curent:

ddft) L(i) . .. di(t ) = dr dt '

-'';i'' : " d6(i) : L(i):

Analiza asistatI de calculator a circuitelor electronice

este o funcfie de timp

este o funcfie de timp

(a) Surs6 de tensiune comandatd in tensiune

(c) Sursd de tensiune

(b) Surs6 de curent comandatd in curent

2-2 Ierarhii qi tipuri

Analiza asistaG de calculator a circuitelor electronice

2.2.1 Clasificarea modelelor din punct

Figura 2.1 Modele globale. locale

qi liniar-incrementale pentru tranzistorui bipolar

Analiza asistatd de calculator a circuitelor electronice

2.2.2 Clasificarea modelelor din punct

in funclie de frecvenla semnalelor, modelele

de circuit ale unui rezistor de tip metal-film la diferite frecvente

2.2.3 lerarhizarea modelelor

eliminind citeva elemente neliniare din modelul global de c.c.

Figura 2.3 lerarhizarea modelelor de circuit

Modelul liniar incremental de c.a. se mai numegte gi model