Citind zi de zi cu osrdie istoria arisoarei acesteia, mult incercat de lacomia vecinilor (exceptand Marea Neagr) si indiferena marilor puteri,

istorie in care satrul, sabia si eapa tineau adesea loc de judecata cu jurai din tarile cetoase ale continentului, eram fara sa vreau sa eludez meandrele prezentului, in materie de violena politica sau politicianista (aici am plagiat Putin din I. I. Iliescu, dar de la Platon si Aristotel, oare cine nu o face?). Cum am ajuns la concluzia asta? V povestesc imediat. ncep prin a va spune ca stteam mai adineauri toropit in fata televizorului, n celebra dar dificila pozitie Al Bundy, iar pe o ureche mi intrau si pe alta imi ieeau tot felul de cuvinte si expresii linititoare: bunstare pentru popor, poporul nu poate fi minit, recesiune, rat de pltit, cine e Bruxelles sta, numrtoarea continu, poporul e cu noi, serviciile e cu ei, amnare, pronunare, etc. Declaraia apsat a premierului Ponta, aruncat in stil shakesperian n faa microfoanelor televiziunilor pro sau contra, m-a trezit ns oarecum din visare:
"Ce m-a deranjat pe mine la domnul Traian Bsescu nu a fost faptul c m-a apostrofat n public, ci faptul c mi-a bgat cuitul pe la spate,..

i deodat n minte mi s-a conturat un tablou tenebros, n care marinerul mbracat ntr-un costum jerpelit, cu un batic unsuros legat pe cap ntr-o parte, ca sa-i ascunda privirea piezi si viclean, se strecura noaptea printre baloii de marfa de pe cheiul Sulinei, pe urmele junelui nostru premier care purta la chimir punga cu talerii meniti a stinge inca o rat din mprumutul pradalnicului FMI. -Fugi, Victore! Fugi mai prosta fraiere! (na, c era s-l confund cu Geoana!) , mi venea sa strig disperat, dar emoia ma gtuise, din gtlej refuznd sa-mi ias vreun sunet. i sub ochii mintii mele oripilate, marinerul scoase din buzunar un briceag cuit ruginit, ros de apa mrii si ptat de sngele nenumratelor sacrificii la care participase, i l infipse in spatele berbantului perdantului june. Alei, Toma Alimos, haiduc din Tara de Jos (scuze, asta era dintr-un material despre Adrian Nastase). Speriat de ceea ce se derula n mintea mea, de mielia marinerului fr Dumnezeu si partid, refuznd s accept realitatea a ceea ce speram sa fi fost doar un vis, am srit la intamplare cu mintea pe axa timpului ndrt, deschiznd ochii intr-o zi de iunie 2012, tocmai la timp ca s vd cum un alt premier i aseza pistolul la gt, din dorina de a-l pedepsi pe acesta pentru mrturisirile scapate mai deunzi la parchet. -Nu tragei dom Semaca Nstase, nu tragei!, am ncercat din nou sa urlu pentru a preveni nenorocirea. nsa coardele vocale nu m-au ascultat nici de aceasta data, i a trebuit sa vad tremurnd cum, ca la un semnal, braul lung al legii a deviat arma din misiunea ei sinuciga, prevenind ireparabilul. Doamne, o s m trezesc oare vreodat din cosmarul asta? Gndurile mele se zpciser de tot, alergau de-a lungul timpului ca nebunele, asa ca m-am trezit fara sa vreau n mijlocul unei dezbateri politice din zorii democraiei, unde un individ negricios zbiera ca din gura de arpe: -Doomnu' Coposu, doooomnuu' Coposu, nu mai mi da dom'le cu sula-n coaste!

Dumnezeule, in coaste? E oare el fiul Tu, mpuns de Longinus? Nu, nu era, i m-am linitit puin, cand uitndu-m mai bine l-am recunoscut pe tovarasul dl preedinte Iliescu, i am nceput iarai sa strig in minte: -Domnu presedinte, mai la dreapta! Vedei ca i-a pasat sula lui Raiu! Atenie, domnu preedinte, c v cspesc reactionarii! Mai bine chemai minerii! Cuvntul din urma se pare ca m-a zguduit de-a binelea, pentru ca m-am trezit cu telecomanda in mn pe canapeaua din sufragerie, transpirat tot de parca eram la baia turceasc. Cte se intampl domnule in politica romneasc, mi-am zis cateva minute mai trziu, aezat tacticos in faa unui pahar de bere rece. Ce-ar fi s scrie domnu Ponta, ca fost procuror, o lucrare unic in lume despre Criminalistica politic n Romnia: istoric, principii(?), moduri de manifestare, consecine? Si cu asta sa le rup gura la toi intelectualii atia cu papion, care n-au scris in viata lor ceva original, dar i dau cu parerea despre alii. Iar domnul Iliescu s-i scrie pe prima pagina ca dedicaie, fraza aceea a lui dupa care eu m dau n vnt, avnd-o notat i ntr-un carneel: Pus astfel n lumin, ancorat in sinergia faptelor, recursul la
universalitate nu eludeaz meandrele concretului.

Dixit!