Anatomia radiologica a osului normal si a componentelor sale Scheletul este alcatuit din oase lungi, oase late si oase

scurte. Macroscopic toate oasele au: - o portiune centrala constituita din os spongios cu spatii medulare; - o portiune periferica densa si dura din os compact, inconjurata de periost. Tesutul osos este o forma diferentiata si organizata a tesutului conjunctiv din care provine prin metaplazie osoasa. Din punct de vedere histologic, osul adult prezinta doua componente principale: - substanta osoasa dura organizata in lamele sau trabecule opace la raze X; - spatiile osoase ocupate de tesuturi conjunctive moi, munite spatii medulare, transparente la razele X. 1. Substanta osoasa dura este constituita din matricea colagena proteica (fibrile+subst glicoproteica) care este suportul in care se depun sarurile minerale. In matricea proteica se gaseste o trama organica constituita din fibrile colagene rezistente la tractiune, care sunt dispuse in fascicule ce asigura soliditatea si elasticitatea osului. Structura chimica a tesutului osos este constituita , in proportie de 25-30% din substante organice de natura proteica si 75% din substante minerale care impregneaza oseina, in primul rans calciul si fosforul. 2. Spatiile osului sunt constituite din lumenul sistemelor Havers si ale canalelor anastomotice perpendiculare pe acestea (canale Volkmann), din ochiurile spongioasei si din canalul medular si sunt ocupate de tesut conjunctival moale si vase sanguine nutritive. Maduva este constituita din tesut conjunctival fibros, din tesut adipos (maduva galbena) sau este adaptata la functia hematopoetica (maduva rosie). La osul lung se disting trei parti: diafiza, metafiza si epifizele. Diafiza are forma de cilindru si este constituita din tesut osos compact care inconjoara canalul medular. Compacta, pe sectiune, apare ca un inel ce are grosimea si diametrul in raport cu importanta osului. Tesutul osos compact este format din: - sisteme tubulare Havers dispuse paralel cu axul osului, constituite din lamele dispuse in sisteme cilindrice concentrice, tuburi in lumenul carora se gaseste tesut conjunctival si vase; ele sunt numite osteoane. - din lamele care sunt situate in osteoane; - din lamele complementare una cre inconjoara diafiza in manson, sub periost, si alta situata spre canalul medular endost; - canalele Volkmann care sunt perpendiculare pe elementele precedente; Pe radiografie: diafiza osului se traduce prin doua benzi paralele opace care delimiteaza canalul medular . Epifiza, costituita din tesut spongios, este inconjurata de corticala epifizara mult mai subtire decat compacta diafizara.

Tesutul spongios este constituit din: - lamele ce nu sunt dispuse concentric ca in compacta, ci in trabecule mai rare, intretaiate, formand o retea in trei dimensiuni. - trabeculele spongioasei sunt orientate in sensul liniilor de forta, in raport cu functiile care solicita osul respectiv. Periostul este o membrana conjunctivala transparenta la razele X, care inveleste osul si care, la extremitatile articulare se continua cu capsula articulara. La copii periostul este constituit dintr-un singur strat ce se poate osifica usor in prezenta unor saruri minerale. La adult este alcatuit din doua straturi: unul extern ce face legatura cu tesutul conjunctival inconjurator si un strat intern ce adera la os si se continua cu tesutul conjunctival osos. Vascularizatia osului: artera nutritiva perforeaza compacta si se ramnifica in maduva osoasa, in metafiza si portiunea interna a compactei; vase periostice vase epifizare

Osul lat se compune din corticale paralele (tablii) intre care este o spongioasa (diploe) exemplu: oasele craniului sunt unite prin suturi denumite sinartroze.

Oasele spongioase sau scurte sunt alcatuite dintr-o masa spongioasa invelita intr-un manson periostic (vertebrele) sau intr-o corticala foarte subtire (oasele carpiene). CRESTEREA SI DEZVOLTAREA SCHELETULUI La nastere, toate oasele lungi, in afara de epifize, sunt osificate; diafizele sunt constituite din tesut osos primitiv in care trabeculele sunt dispuse intr-o retea neregulata. Pe radiografii oasele lungi apar constituite numai din diafiza tubulara, delimitata la extremitati de linia de calcificare provizorie a cartilajului de crestere. Cartilajul de crestere este radiotrasparent, traducandu-se printr-o banda transparenta de cativa mm, marginit de linia de calcificare provizorie. El este invadat de tesut conjunctiv, care se va transforma in os. Astfel este asigurata cresterea in lungime a diafizei. Cresterea osului in grosime se datoreaza periostului si rezulta din activitatea osteogena a stratului conjunctival subperiostal ce ingroasa diafiza si se substituie treptat osului vechi. Dezvoltarea oaselor de membrana (bolta craniana) la acestea, tesutul osos apare direct in macheta conjunctiva si se extinde treptat, excentric, fiind modelat cu timpul in tesut lamelar.

Radioscopia Radiografia - 4 conditii:

METODE DE EXPLORARE

1. regim de raze corect; 2. efectuarea a minim 2 incidente; 3. incadrare si pozitionare corecta a regiunilor de interes, cu prinderea in campul radiografic a cel putin 2 articulatii; 4. explorare bilaterala cand se pune problema leziunilor unei regiuni, cu simetrie.

METODE DE EXPLORARE

Tomografia computerizata: - da date suplimentare si relatiile cu partile moi; - prelucrarea imaginilor reconstructia 3D cu aprecierea corecta a volumului leziunilor.

METODE DE EXPLORARE

Angiografia: 2 situatii Diagnostic - pentru tumorile incerte cu punct de plecare si structura histologica; - identificarea pediculilor vasculari si a tipului de vascularizatie; 2. terapeutic embolizare (prechirurgicala) si chemoembolizare (aplicare directa a citostaticelor si chimioterapiei antitmorale, intratumoral).

Scintigrafia

METODE DE EXPLORARE

METODE DE EXPLORARE Artrografia Artro-CT: examen radiologic ce presupune explorarea unei articulatii dupa injectare directa intraarticulara a unui produs de contrast. Utile in patologia tumorala sinoviala.

METODE DE EXPLORARE Metode imagistice neradiologice: Ecografia si Rezonanta Magnetica pot da date suplimentare privind aparatul musculo-ligamentar periarticular si date de structura a osului spongios. MODIFICARI ELEMENTARE OSOASE

3 grupe: 1. modificari de forma; 2. modificari de structura; 3. modificari de numar. CONSTRUCTIVE 1. La nivelul structurilor ce produc os = osteoscleroza si periostoza 2. La nivelul unor structuri ce normal nu produc os = osificari heterotrope. OSTEOSCLEROZA. In functie de componenta osoasa interesata, deosebim: Spongioscleroza intereseaza componenta spongioasa Radiologic: Ingrosarea traveelor preexistente Cresterea numarului treveelor Scaderea numarului areolelor

Scaderea transparentei specifice osului spongios Evolutia pana la aspectul de compacta. CONSTRUCTIVE. PERIOSTOZA = formare de os nou la nivelul periostului. In functie de aspectul radiologic: - Unilamelara (specifica proceselor inflamatorii) - Plurilamelara - Spiculata - Apozitii periostice (triunghi malign Codman)

DISTRUCTIVE Demineralizare = diminuarea sarurilor fosfo-calcice la nivelul matricei proteice osoase, cu pastrarea integriatatii acesteia (reversibila). Evidenta la mai mult de 30% din continutul normal de saruri PCa. Distributie: Difuz generalizata dezechilibru metabolic general, cu rezultat activarea mecanismelor de mobilizare a calciului din schelet. Localizata cauzata de factori locali de tip hipo-/ hiperperfuzie si de factori mecanici. Exemple: Artrita activarea circulatiei (ca raspuns inflamator) cu hiperperfuzie locala metabolizarea sarurilor PCa scaderea concentratiei in segmentele vecine articulatiei demineralizare (inflamatie cronica) ireversibilitate. Fractura imobilizare a minim 1 segment articular hiperperfuzie dupa fractura ptr limitarea procesului lezional mobilizarea sarurilor PCa imobilizarea segmentului si scaderea vitezei circulatiei si aportului fenomene micricirculatorii locale cu transformarea sarurilor PCa demineralizare prin efecte locale + demineralizare prin imobilizare Radiologic: scaderea grosimii traveelor cu cresterea spatiilor dintre trevee si accentuarea transparentei la nivelul spongioasei interesate. Afectarea compactei poate merge de la discreta diminuare a opacitatii pana la aspect de pseudospongioasa DISTRUCTIVE Osteoliza presupune modificare distructiva ce are ca rezultat activarea osteoclastelor cu distructie a matricei proteice si mobilizare a sarurilor PCa. In functie de aspectul osteolizei, a gradului de intindere si a pozitiei: carie, geoda, lacuna. Fiziologic: crestere si reparare fractura. Patologic: activarea osteoclastelor poate fi rezultatul a 2 mecanisme: modificari tip metabolic local (inflamatie) dislocarea elementelor osoase normale (proliferare tumorala) Mecanisme intermediare combinarea variantelor. Combinarea dintre mecanismele biochimice si cele metabolice actioneaza in cadrul osteomielitei.

In cadrul osteolizei se discuta intinderea, localizarea si conturul. Conturul scleros denota cresterea lenta.

Fara contur crestere rapida Zonele de osteoliza se delimiteaza relativ precis, cu contur fin = formatiune chistica cu dezvoltare intraosoasa

In functie de aspectul zonei de osteoliza: - osteoliza lenta - osteoliza cu zone de os sanatos pastrate (osteoliza patata) DISTRUCTIVE Osteonecroza = leziune secundara hipoperfuziei sau lipsei de perfuzie intr-un teritoriu osos. La nivelul epifizelor = osteonecroza aseptica La nivelul diafizelor = infarct osos DISTRUCTIVE Atrofia prin presiune = caracterizata prin lipsa de substanta osoasa, generata de actiunea prelungita a unui element compresiv de vacinatate (adeseori vascular). Din punct de vedere al patologiei - clasificare radiologica patologie de cauza traumatica patologie infectios inflamatorie patologie tumorala (tumori benigne, tumori maligne, tumori primitive, tumori secundare) osteodisplazii si osteodistrofii

patologie neclasificabila PATOLOGIA TRAUMATICA OSTEOARTICULARA Interesarea osteoarticulara este de trei feluri: Fiecare presupune leziuni fie ale aparatului capsulo-ligamentar fie ale componentelor scheletice Entorsa Luxatie Fractura Entorsele si luxatiile sunt greu de pus in evidenta conventional. In luxatie se poate aprecia lipsa de contact/ continuitate normala a 2 suprafete articulare, in aceeasi articulatie. Informatii suplimentare sunt aduse de ecografie si IRM; metode invazive: arthroscanner/ arthroCT (necesita injectare de produsi de contrast). Fracturile Fracturile = reprezinta solutia de continuitate la nivelul pieselor scheletice. Clasificare: 1. dupa aspectul traiectului de fractura

2. dupa mecanismul de producere Complete presupun interesarea tuturor componentelor unui os. Incomplete solutia de continuitate este numai la o parte (compacta/ tablia anterioara/ compacta + spongioasa) Fracturile complete, dpdv al aspectului sunt: - simple sau difragmentare (traiectul de fractura separa in doua componentele osoase) - cominutive (apar traiecte secundare de fractura cu piese multiple) - tasare ( corp vertebral) Diagnostic Radiografia: = examen de prima intentie: simplu, ieftin, informativ. = utilizare in doagnosticul precoce, cat si in evaluarea postterapeutica si stabilirea vindecarii. Radiografia corect executata: sediul fracturii, la nivelul de schelet si piesa scheletica aspectul fracturii (completa, incompleta, traiecte, grad de deplasare) precizarea raportului cu structurile invecinate precizarea pozitiei fragmentelor (la distanta de os dar in ax, angulate, telescopate, cresterea distantei dintre fragmente prin interpunere de parti moi, torsionare frecvent la nivel tibial) stabilirea contextului (os normal/ patologic). Formatiune tumorala descoperita accidental. traiect intraarticular modificare la nivelul sinovialei si spatiului articilar anchiloza Tipuri particulare de fractura - aspect radiologic Variante particulare, frecvent intalnite la copii: fractura in lemn verde intrerupere unilaterala a compactei fractura subperiostala fractura la jonctiunea diafizo-metafizara cu decolarea compactei osoase si pastrarea indemna a periostului. Fracturi particulare: Fractura de oboseala/ stress (kuntscher) dupa solicitarea repetata asupra unui os (fractura cosarului = sub insertia bicepsului pe ulna/ fractura maratonistului = fractura de metatarsian) Fractura luxatie se produce o deplasare a fragmentului fracturat in apropierea unei suprafete articulare. De regula apare la jonctiunea diafizo-epifizara, in apropierea articulatiilor cu mobilitate mare. Fractura frustra greu de evidentiat radiologic la sportivi. Vindecarea 3 etape (suprapunere pe modificarile anatomo-patologice: 4 etape) 1. Formarea cheagului fibroproteic. - Mobilizarea sarurilor PCa din fragmentele implicate in focarul de fractura Radiologic se observa cresterea transparentei extremitatii osoase din focarul fracturat = demineralizare locala. -Organizarea cheagului determina cresterea volumului ce antreneaza o discreta distantare a celor 2 fragmente osoase. 2. Cheagul se transforma in calus conjunctiv. - Se creeaza conditiile osteogenezei

- Are loc o contractare a componentei moi, cu apropierea segmentelor osoase implicate. Radiologic: cele 2 piese apar cu structura normala, distanta dintre ele scade. Vindecarea 3. Etapa de calus osos primitiv. - La nivelul matricei conjunctive sunt depuse saruri PCa, realizand o structura osoasa relativ anarhica in care sunt prinse cele 2 extremitati. Radiologic: densificare neomogena la nivelul focarului de fractura care depaseste limita traiectului. 4. Calus osos definitiv. - Incepe procesul de modelare sub activitate osteoclastica. - Stabilirea continuitatii compactei si reducerea volumului calusului. Tulburari de consolidare. Calus vicios: consolidare in pozitie anormala; calus voluminos cu interesare de parti moi (calus exuberant) Pseudartroza: lipsa de stabilire a continuitatii intre fragmente. Interpunere de parti moi si distrugere de periost rezulta osificare si depunere de os nou pe fiecare dintre fragmente, cu aparitia de corticala noua spre focarul de fractura. 2 mecanisme: - distanta mare dintre fragmente - hipervascularizatia teritoriului. Radiologic: lipsa de calus in jurul elementelor din focarului de fractura si aparitia de os nou compact la nivelul focarului de fractura. Complicatii In functie de fractura, mecanismul de actiune si sediul fracturii.

imediate tardive Infectia in cazul fracturilor deschise. Radiologic: osteoliza neomogena ce intereseaza ambele piese osoase. Clinic asociaza semnele de infectie acuta. Prognostic prost si vindecare dificila. Osteonecroza aseptica coplicatia fracturilor ce intereseaza colul femural sau a luxatiilor congenitale de sold. Osteoporoza algica posttraumatica/ sindrom algodistrofic posttraumatic mana si picior (tulburari vasomotorii locale) Radiologic: demineralizare neomogena localizata in teritoriul invecinat focarului de fractura. Secundar, fenomene de atrofie musculara si cutanata se remite prin reglarea circulatiei locale. Anchiloza complicatie a fracturilor cu interesare articulara, incorect tratate. Radiologic: demineralizare moderata la nivelul epifizelor implicate in articulatia respectiva, diminuarea inaltimii sp. Articular cu ingrosare neregulata a corticalei. Osificari in partile moi, secundare hematomului partilor moi sau aparitiei de osificari heterotope in jurul focarului de fractura. Diagnosticul si evaluarea fracturilor CT 3 situatii

 Fracturile cominutive cu traiect intraarticular = se face evaluarea si pozitionarea 3D a

fragmentelor in focarul de fractura Fracturile ce necesita protezare, in special fracturile de cap femural si cavitate acetabulara Evaluarea corecta a gradului de interesare a componentei anatomice, partilor moi, aflate in vecinatatea focarului de fractura. IRM indicatii majore: Compresia medulara prin fractura vertebrala Fracturi frustre, cu simptomatologie zgomotoasa PATOLOGIA TUMORALA OSOASA In functie de evolutie: Tumori benigne Tumori maligne primitive secundare In functie de tipul de structura tumorala, pot fi: osoasa cartilaginoasa vasculara fibroconjunctiva Leziunile pseudotumorale la granita tumora-distrofie: Chist osos esential Tumora cu mieloplaxe/ t. cu celule gigante Chist osos anevrismal Criterii de benignitate tumori monooste (1 os), monotope (1 localizare) rata de crestere lenta (da posibilitate osului sanatos de a de delimita de leziunea tumorala) = contur in harta geografica nu distrug corticala (chiar daca volumul tumoral determina reactie din partea corticalei) nu determina reactie periostala (foarte rar) nu invadeaza partile moi (daca trec determina efect de masa Criterii de malignitate tumori monooste dar si polioste rata de crestere rapida (limite imprecise, simptomatologie zgomotoasa). Exceptie: mielom multiplu/ plasmocitom malign rata lenta dimensiuni mari intrerup corticala determina reactie periostala, frecvent spiculata, fie lamelara, triunghiulara evolutie rapida pot recidiva prognostic relativ prost

TUMORI BENIGNE - TIP OSTEOGENIC OSTEOM OSTEOID Tumora relativ frecventa, dezvoltata la tineri, maxim de incidenta in perioada scolara (812 ani) Evolutie asimptomatica Localizare variabila Simptomatic cand intereseaza o componenta inervata Comportament pseudoinflamator: tumefactie + durere (cedeaza la AINS) Radiologic: zona de osteocondensare intensa, este contrata de zona conjunctiva transparenta = nidus. Dimensiunile nidus-ului sunt reduse: tumora + nidus ~ 2cm. Reactie periostala cand are evolutie strict subperiostala. Recidiveaza la ablatie completa. TUMORI BENIGNE - TIP OSTEOGENIC OS T E OM Tumora benigna osteogenica Aspect de condensare/ proliferare omogena Contur neregulat/ regulat (in functie piesa scheletica) Intereseaza oasele fetei (sinus fata). Exceptional intereseaza oasele lungi. Radiologic: Osteocondensare neta, bine delimitata, dimensiuni ~1-2 cm, fara reactie periostala si fara invazie in partile moi. TUMORI BENIGNE - TIP OSTEOGENIC OSTEOBLASTOM Tumora rara, comparabila ca aspect si structura cu osteomul osteoid. De regula > 2cm si intereseaza arcurile vertebrale, cu evolutie spre compresie medulara si interesare radiculara. Poate afecta oasele lungi, cand evolueaza asimptomatic. Radiologic: proliferare osoasa compacta, fusiforma, ce poate fi > 2cm, fara a determina reactie periostala (exceptional) sau extensie in partile moi. TUMORI BENIGNE - TIP OSTEOGENIC FIBROM OSIFIANT Tumora aparent osteolitica Interesare in special oasele lungi cu maxim de incidenta tibia. Poate stagna (non-evolutie) o perioada de timp sau cu evolutie brutala, cu recidiva postoperatorie. Radiologic: leziune osteolitica, rotund ovalara, contur geografic, condensare marginala. Prezenta de mici zone de condensare proiectate in aria tumorii Nu determina reactie periostala; nu invadeaza partile moi.

TUMORI BENIGNE - MATRICE CARTILAGINOASA CHONDROM Histologic tumora ce rezulta prin proliferarea cartilaginoasa de tip hialin; rar proliferare fibrocartilaginoasa. Localizare predilecta falange Descoperita accidental (traumatism minor) aparitia fracturilor pe os patologic. Radiologic: lacuna bine delimitata, cu scleroza marginala, pastrarea integritatii corticalei (chiar daca este uneori subtiata) Fara reactie periostala Dimensiuni in functie de piesa scheletica afetata. TUMORI BENIGNE - MATRICE CARTILAGINOASA OSTEOCHONDROM Tumora cu structura mixta, specifica scheletului in crestere. Evolutie benigna de regula, proliferarea inceteaza odata cu incetarea cresterii. Clinica zgomotoasa, efect de masa (durere si tumefactie). Radiologic: masa relativ densa, atasata unei piese scheletice, pediculata/ libera langa piesa scheletica (pedicul mic, greu de vizualizat). Nu determina reactie periostala sau lezarea corticalei. Chondromul sau osteochondromul pot degenera malign! TUMORI MALIGNE OSTEOSARCOM structura osoasa In functie de aspect: osteocondensant, osteolitic, mixt. In functie de dezvoltare: OS propriu-zis, parosteal/ prostal, periostal. Intereseaza tinerii. Localizare metafizara Evolutie rapida = una din tumorile cele mai agresive Dominanta este forma mixta (liza si condensare) Radiologic: variabil ca aspect, in functie de forma histologica osteocondensare intensa, osteocondensare neomogena, osteoliza importanta. Limite imprecise, fara scleroza marginala, corticala distrusa. Reactie periostala importanta, fie lamelara (rar), spiculata (frecvent). Intotdeauna monoosta (monoosta-monotopa) TUMORI MALIGNE CHONDROSARCOM structura cartilaginoasa Tumora maligna primitiva sau secundara unui chondrom. Varste inaintate Agresivitate medie, evolutie lenta. Simptomatologie moderata nespecifica. Primul semn este tumefactia regiunii. Radiologic: osteoliza relativ omogena, uneori burata prin microcalcificari

Fara scleroza marginala Reactia periostala poate lipsi datorita cresterii lente tumorale TUMORI MALIGNE Reticulosarcom/ Sarcom Ewing La orice varsta maxim de incidenta la tineri. Invadeaza partile moi. Agresiva - da diseminari la distanta. Radiologic: zona intinsa de osteoliza > 5cm. Imprecis delimitata, fara scleroza marginala, fara zone de tranzitie. Absenta completa a matricei osoase tumorale. Corticala intrerupta Reactie periostala specifica tip plurilamelar = in bulb de ceapa. Particular: in localizarea vertebrala aspect tip osteocondensant. LEZIUNI PSEUDOTUMORALE Chist osos esential/ solitar. Este un proces expansiv. Dezvoltat la copil, cu maxim de incidenta 5-10 ani Localizat de regula in metafiza osului lung Evolutie asimptomatica, descoperire accindentala Rar are expresie clinica Radiologic: Zona de osteoliza intinsa (> 5cm), bine delimitata, subtiaza corticala si prezinta inferior o zona de scleroza marginala in semiluna (pahar de ou). Uneori are contur policiclic. Nu interupe corticala; nu determina rc periostala (exceptie fractura pe os patologic) LEZIUNI PSEUDOTUMORALE Chist osos anevrismal tumora rara Se comporta ca formatiunile osteolitice formand multiple cavitati chistice. Localizare predilecta in metafiza oaselor lungi sau arcurile vertebrale. Simptomatologie stearsa, nespecifica. Radiologic: aspect de zona de osteoliza, rotund ovalara, uneori septata; crestere importanta in timp, subtiere marcata a corticalei. Fara reactie periostala. Cand ritmul de crestere este rapid poate apare si o minima rc periostala lamelara. Corticala este subtire, vizibila CT. LEZIUNI PSEUDOTUMORALE Tumora cu mieloplaxe/ t cu celule gigante/ distrofia cu celule gigante Este la granita dintre tumora si distrofie si poate avea orice aspect in functie de stadiul de evolutie - benign sau malign. La subiecti tineri. Localizare metafizara Tumora de dimensiuni mari. Radiologic: osteoliza intinsa, poliseptata, policiclica/ rotund/ ovalara Important efect de masa.

Subtiere importanta a corticalei, care isi pastreaza continuitatea. Intreruperea corticalei este primul semn de virare spre maligniatte apare reactie periostala. TUMORI OSOASE SECUNDARE - METASTAZE OSOASE Dupa tipul histologic de origine se pot manifesta diferit la nivel osos. Dupa expresia radiologica a leziunilor osoase sunt: determinari secundare osteolitice si determinari secundare osteocondensante. Osteolitic se comporta primitiv, distructiv. Osteocondensant determina o proliferare osoasa cu aspect compact, lipsit de structura a regiunilor afectate. T IP O S T E O L IT IC specifice punctelor deplecare digestiv sau pulmonar, rar urogenital.

Osteoliza importanta, neomogena, distruge corticala in stadiul tardiv, fara rc periostala. Are orice localizare. In functie de agresivitatea tumorii primitive are crestere variabila.
TIP OSTEOCONDENSANT specifice punctelor deplecare genitale, dar si primitiv gastrice sau pancreatice

Localizare predilecta pe oasele late bazin, coloana vertebrala. Sunt infiltrativ-invazive, dand aspect intens opac heterogen Au simptomatologie stearsa, evolutie lenta. In general evolueaza spre ocuparea zonei hematogene a oaselor late mieloscleroza cu
pancitopenie (punctie sternala diagnostica). Particular: MIELOM MULTIPLU Poate fi tumora primitiva sau tumora secundara. O localizare = plasmocitom. Este mielom de tip tumora primitiva atunci cand are localizare monoosta-monotopa. Metastazeaza rar tot la nivel osos, devenind poliosta-politopa; frecvent se diagnosticheaza in aceasta etapa (mielom multiplu). Se localizeaza la nivelul pieselor scheletice cu maduva hematogena. Radiologic: osteoliza, ratunda/ ovalara, talie relativ mica, contur relativ bine delimitat, fara rc periostala, situate in os complet sanatos. OSTEODISTROFII