Mostenire: Pag. 390, 396, 398, 438, 448 Iubire: Pentru mine, Otilia, ai inceput sa de ii o enigma. !

i Pascalopol, si eu suntem indreptatiti sa credem ca ne iubesti si, totusi, nimeni nu stie sigur." Pag 3#3
O fotografie se d$ cuiva de care te despari, ca amintire! Otilia i ls minile subiri peste umerii lui Felix: u, nu, nu i!am dat!o pentru desprire" #i!a venit aa s i!o dau! $i eu, %i tu avem nevoie de pu&in' (burd'lnicie, %i!&i spun sincer c' o c's'torie numaidec)t mi se pare ceva pedant, parali(ant, ceva gen *urica" +utem s' lungim logodna c)&iva ani, %i, cum nu putem sta ,mpreun' aici, s' ne ia lumea la oc-i, mergem la +aris, tu pentru medicina ta, eu pentru pian, st'm acolo, studen&e%te, p)n' ce ni se va na%te instinctul casnic" Felix drag', te iubesc, dar vreau s' mi se mai (ic' domni%oar', e a%a de chic, s' mi se dea ciocolat' etc" .a ,nc-ipuie!&i /0oamn'! stimat' doamn'!1 2Otilia ,ngro%' vocea, imitativ3 e oribil"