Cnd privesc zilele de-aur a scripturelor romne, Ma cufund ca ntr-o mare de visari dulci ?i senine ?

i n jur parca-mi colinda dulci ?i mndre primaveri, Sau vad nop?i ce-ntind deasupra-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori n frunte, verzi dumbravi cu filomele, Cu izvoare-ale gndirii ?i cu ruri de cntari. Vad poe?i ce-au scris o limba, ca un fagure de miere Cichindeal gura de aur, Mumulean glas cu durere, Prale firea cea ntoarsa, Daniil cel trist ?i mic, Vacarescu cntnd dulce a iubirii primavara, Cantemir croind la planuri din cu?ite ?i pahara, Beldiman vestind n stihuri pe razboiul inimic. Lira de argint, Sihleanu - Donici cuib de-n?elepciune, Care, cum rar se ntmpla, ca sa mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomata? S-au dus to?i, s-au dus cu toate pe o cale nenturnata. S-au dus Pann, fiul Pepelei, cel iste? ca un proverb. Eliad zidea din visuri ?i din basme seculare Delta biblicelor snte, profe?iilor amare, Adevar scaldat n mite, sfinx patrunsa de-n?eles; Munte cu capul de piatra de furtune deturnata, Sta ?i azi n fa?a lumii o enigma nesplicata ?i vegheaz-o stnca arsa dintre nouri de eres. Bolliac cnta iubagul ?-a lui lan?uri de arama; L-ale ?arii flamuri negre Crlova o?tirea cheama, n prezent vraje?te umbre dintr-al secolilor plan; ?i ca Byron, treaz de vntul cel salbatic al durerii, Palid stinge- Alexandrescu snta candel-a sperarii, Descifrnd eternitatea din ruina unui an. Pe-un pat alb ca un lin?oliu zace lebada murinda, Zace palida vergina cu lungi gene, voce blnda Via?a-i fu o primavara, moartea-o parere de rau; Iar poetul ei cel tnar o privea cu mbatare, ?i din lira curgeau note ?i din ochi lacrimi amare ?i astfel Bolintineanu ncepu cntecul sau. Mure?an scutura lan?ul cu-a lui voce ruginita, Rumpe coarde de arama cu o mna amor?ita, Cheama piatra sa nvie ca ?i miticul poet, Smulge mun?ilor durerea, brazilor destinul spune, ?i bogat n saracia-i ca un astru el apune, Preot de?teptarii noastre, semnelor vremii profet. Iar Negruzzi ?terge colbul de pe cronice batrne, Caci pe mucedele pagini stau domniilor romne, Scrise de mna cea veche a-nva?a?ilor mireni; Moaie pana n coloarea unor vremi de mult trecute, Zugrave?te din nou iara?i pnzele posomorte, Ce-aratau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. ?-acel rege-al poeziei, vecinic tnar ?i ferice, Ce din frunze ?i doine?te, ce cu fluierul ?i zice, Ce cu basmul poveste?te - veselul Alecsandri, Ce-n?irnd margaritare pe a stelei blonda raza,

Acum seculii strabate, o minune luminoasa, Acum rde printre lacrimi cnd o cnta pe Dridri. Sau visnd o umbra dulce cu de-argint aripe albe, Cu doi ochi ca doua basme mistice, adnce, dalbe, Cu zmbirea de vergina, cu glas blnd, duios, ncet, El i pune pe-a ei frunte mndru diadem de stele, O a?eaza-n tron de aur, sa domneasca lumi rebele ?i iubind-o fara margini, scrie: "visul de poet". Sau visnd cu doina trista a voinicului de munte, Visul apelor adnce ?i a stncelor carunte, Visul selbelor batrne de pe umerii de deal, El de?teapta-n snul nostru dorul ?arii cei strabune, El revoaca-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui ?tefan cel Mare, zimbrul sobru ?i regal. ............................................ Iara noi? noi, epigonii?... Sim?iri reci, harfe zdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi batrne, urte, Ma?ti rznde, puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbra, patria noastra: o fraza; n noi totul e spoiala, totu-i lustru fara baza; Voi credea?i n scrisul vostru, noi nu credem n nimic! ?i de-aceea spusa voastra era snta ?i frumoasa, Caci de min?i era gndita, caci din inima era scoasa, Inimi mari, tinere nca, de?i voi sunte?i batrni. S-a ntors ma?ina lumii, cu voi viitorul trece; Noi sntem iara?i trecutul, fara inimi, trist ?i rece; Noi n noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i strain! Voi, pierdu?i n gnduri snte, convorbea?i cu idealuri; Noi crpim cerul cu stele, noi mnjim marea cu valuri, Caci al nostru-i sur ?i rece - marea noastra-i de nghe?. Voi urma?i cu rapejune cugetarile regine, Cnd, plutind pe aripi snte, printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea merge?i. Cu-a ei candela de aur palida n?elepciune, Cu zmbirea ei regala, ca o stea ce nu apune, Lumina a vie?ii voastre drum de roze semanat. Sufletul vostru: un nger, inima voastra: o lira, Ce la vntul cald ce-o mi?ca, cntari molcome respira; Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat. Noi? Privirea scrutatoare ce nimica nu viseaza, Ce tablourile minte, ce sim?irea simuleaza, Privim reci la lumea asta - va numim vizionari. O conven?ie e totul; ce-i azi drept, mne-i minciuna; A?i luptat lupta de?arta, a?i vnat ?inta nebuna, A?i visat zile de aur pe-asta lume de amar. "Moartea succede vie?ii, via?a succede la moarte", Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, alta soarte; Oamenii din toate cele fac icoane ?i simbol; Numesc snt, frumos ?i bine ce nimic nu nsemneaza, mpar?esc a lor gndire pe sisteme numeroase ?i pun haine de imagini pe cadavrul trist ?i gol.

Ce e cugetarea sacra? Combinare maiestrita Unor lucruri nexistente; carte trista ?i-nclcita, Ce mai mult o ncifreaza cel ce vrea a descifra. Ce e poezia? nger palid cu priviri curate, Voluptos jos de icoane ?i cu glasuri tremurate, Strai de purpura ?i aur peste ?arna cea grea. Ramne?i dara cu bine, snte firi vizionare, Ce facea?i valul sa cnte, ce punea?i steaua sa zboare, Ce crea?i o alta lume pe-asta lume de noroi; Noi reducem tot la pravul azi n noi, mni n ruina, Pro?ti ?i genii, mic ?i mare, sunet, sufletul, lumina Toate-s praf... Lumea-i cum este ... ?i ca dnsa suntem noi.