TIMPUL......4.......... Si timpul trecea.Timpul nu iart.El trece oricum,cu noi sau fr noi.

Intr-una din zile jucnduse cu nepotul su Vali mai mic dect el cu un an, pe strad, pe unde mai treceau si crute dinspre linia nou,agtndu-se amndoi de spatele carutei, piciorul lui Vali a fost prins de roata acesteia.Tipete,urlete de durere si de disperare. --Aoleo,aoleo,mi-a omort copilu', striga mama lui Vali,Maria lui Nelu ,fratele cel mare care se insurase devreme,pe la optsprezece ani.La asemenea tipete aproape toat strada avea portile deschise si pe cineva in poart. --Ce-i,cine a murit? --El e vinovat, c e mai mare,el n-a avut grij de Vali.El.El,care avea ceva peste trei ani.Cum s aib grij un copil de trei ani si jumtate,poate,de unul de doi ani si jumtate?Cum? Linia nou se umplu de lume.Care mai de care cu sfatul, cu prerea.Ala asa,aia asa, fiecare cum se pricepea mai bine.El,cel fcut vinovat,nu-si mai amintea ce urmase.Perioada ce urmase a trecut fr evenimente deosebite.Auzea din cnd in cnd c mama lui,Maria trebuia s nasc. .Era la a saptea nastere.Intr-una din zilele anului 1946 spre toamn,isi amintea c sora lui cea mai mare,Florica,iesise din cas cu un lighean mare in care vzuse ceva alb si mai mult rosu. Att isi mai amintea.Mam-sa murise la a saptea nastere.Probabil c cineva il luase de acolo,de la casa printeasc.Nu-si amintea unde fusese dus,nici ceva de la inmormntarea mam-si.Mult mai trziu,peste ctiva ani, cineva l-a dus in marginea din stnga cimitirului Cioflec si i-a spus cu glas incet: --Uite aici e ingropat la micu', frati-to care-a murit la nastere odat cu mama! Toat viata isi va aminti locul acela;un mormnt micut,umbrit de un visin, sau poate de altfel de pom nu prea inalt cu frunze colorate verde inchis. .Cnd plecaser din cimitir,el, cel mic si cine-l dusese acolo,se oprir la mormntul mamei lor. --Aici e mama...Se aplec si aprinse lumnri...Nu el,cel mic,ci cea cu care venise in cimitir.Dac de la moartea mamei lui nu-si mai amintea nimic,in schimb isi amintea c peste ceva timp,s tot fi fost cinci, sase luni,avu loc inmormntarea tatlui su,Costic al lui Marin brutarul.In curtea casei, ueia,sora mai mic a mamei celui mic,ii tot aseza minile pe piept lui Costic,dar minile se ridicau singure in sus,deasupra capului ce se vedea din cosciug. Asta insemna c trecuse ceva timp de la moartea lui pn l-au gsit fr suflare.Auzise c taic-su Costic, dup moartea nevestei lui,Maria,mama lui cel mic,pe care o iubise enorm,se apucase de butur Intr-o sear,il cuta pe cel mic acas la Tuteia,care locuia undeva la primrie si ca s ajung la us trebuia s urce niste scri mari de piatr.Cazuse,si nu se mai sculase.Asa l-au gsit dimineata fr suflare.Mai trziu peste ctiva ani cnd se intorsese in orasul in care se nscuse,cel mic, aflase de la vecini,de la cei ce-l cunostau c mam-sa fusese o femeie foarte frumoas. Costic, tatl lui,desi baiat de brutar cu stare,biat cu carte,luase pe Maria,o fat din neam de greci, dar foarte sraci.Bunica celui mic Mieita,din partea mamei isi pierduse brbatul,pe Rafael,la inceputul primului rzboi.Mieita lucra cu ziua pe la cocoane, la case boieresti,unde era foarte apreciat pentru curtenia ei sufleteasc si trupeasc.Tot ce cstiga imprtea nepotilor,copii lui Maria,fata ei.Intotdeauna snul ei era plin de buntti de pe la "cucoane" asa cum le zicea ea.