Oul de Pasti 7

Biserica din centrul orasului,de lng benzinrie,era plin de lume.Cel mic si maica mare
Nastasia,in genunchi, se inchinau si se rugau Domnului Dumnezeu.Cel mic nu stia nici o rugciune.Nu-l
invtase nimeni.Nastasia spunea "Tatl Nostru"in fiecare dimineat,in genunchi,cu prosopul in
mini,stergndu-se pe fat dup ce se spla.Cel mic asculta.Cuvintele rugciunii i-au rmas in minte toat
viata.Dup ce fusese trimis de Milic,unchiul dup tat, la un cmin de orfani din Tecuci,mai uitase
unele cuvinte din rugciune,dar mai trziu le invtase din nou. Acum in biseric,ingenunchiat lng maica
mare cu genunchii goi pe lespedea de piatr rece, asculta corul din balconul bisericii care cnta att de
frumos:
-Doamne miluesteee! Doamne milueeste!
Maica mare Nastasia tinea post.Tinea si cel mic sau poate c nu tinea post.Ce mnca maica
mare, mnca si cel mic.Hrana nu era foarte consistent si indestultoare.Dar era. Mmlig,
pine,fructe,mai erau cteva gini prin curte.Era foamete.Fat de cei din Moldova care mureau de
foame,ei o duceau bine.In ziua de pasti a lui '47 cel mic se trezi de dimineat si o zbughi pe linia nou spre
casa printeasc.Ajungnd in dreptul casei,vzu c acolo nu era nimeni.Tristete mare cuprinse fptura lui
de copil.O lu in jos pe linia nou pe drumul dintre cele dou elestee,cel din parc la stnga si cel din
spatele grdinilor vecine cu a lor la dreapta.Cineva il chem si-i dete de poman un ou rosu si un colcel
zicndu-i:
-Zi bo'daproste!S fie lu'fi'miu.Dumnezeu s primeasc!
-Bo'daproste!S fie lu' fi..
-Nu, m! Zi numa' bo'daproste.
-Bo'daproste. Cel mic bg oul in buzunarul de la pantaloni si musc din colcel. Era bun,cu
miere si nuc.Incepu s alerge spre casa lui Marin brutarul.Era imbrcat cu o bluz neagr de catifea ce-si
flutura reverele gullerului pe umerii lui,primit nu stiu de la cine de poman .Cine s-icumpere lui
haine?Auzise de roata din tignie,de la captul liniei noi,in cmp.Se intoarse si alerg din nou intr-
acolo.Cnd ujunse,roata era plin de copii. Nu avea bani,dar avea un ou rosu.Scoase oul din buzunar si
vzu cum un tigan burduhnos trgea de spitele ce tineau scaunele rotii,invrtind-o.Semna cu roata
Londrei pe care avea s-o vad acolo peste multi ani, numai c era mai mic.Asteptnd s-i vina rndul,un
tignus mai mic ii ddu peste mn si-i trnti oul de pmnt.Oul fiind fiert tare,nu se imprstie,ci numai se
sparse. Tiganul burduhnos vzu scena,lu oul spart de jos si-l puse in mna lui cel mic iar pe tignus il
altoii cu un sut la fund de-l slt in sus de de dou,trei palme.Tignusul czu,icni, dar nu scoa- se nici un
sunet. Roata se opri.Tiganul cu roata adun oule din minile copiilor,ii ridic pe fiecare si-i asez pe
scaunele rotii.Dupu ce leg lanturile de sigurant ale scaunelor, roatta incepu s se invrteasc. .De la
inltimea din partea de sus a rotii,cei de jos i se prur mici.Nu-i fu fric.Ii plcu.Dup ce roata se opri,s-
ar mai fi dat,dar nu mai vea ou de poman.Asa c o lu inapoi pe linia nou spre casa lui Marin
brutarul.Pe drum gndurile i se invlmsir in minte.Dece plecaser printii lui, unde erau surorile
lui,fratii lui,dece nu mai era ca inainte...Nu stia dece dar isi aminti c,in urm cu ceva timp,Gina,nepoata
lui Florica lui Alecu,mai mare ca el cu doi,trei ani,il pusese s-i fac o injectie in locul dintre picioare,pe
care nu-l gasise la ppusi.El nu prea stia cum dar Gina ii art in amnunt.Cel mic lu o nuielus
scurt,puse in captul ei o coaj de smnt de dovleac si tintuind-o cu nuiaua,ii fcuse injectie Ginei in
locul indicat.
-Asa-i face doctorul lu' mama.
-Ai vzut tu?
-Da,am vzut,c-a rmas usa deschis.
-Si n-a tipat?
-Ba da.
-Tu dece n-ai tipat ?
-Nu m-a durut.
Cel mic ajunse in dreptul portii lui Marin brutarul,vruit in alb,in timp ce se gndea la
Gina.Intr pe poart.Grivei,cinele casei,mare si roscat,il simti si-i iesi inainte.Copilul de patru anisori il
mngie pe cap cu amndoua mnutele.Animalul scheun placut,a bucurie,dnd repede din coada adus
arcuit in sus.Se duser si cine si copil, spre tinda casei.Psind pe sala de ciment,il vzu prin usa deschis
pe Marin brutarul alergnd greoi cu bocancii lui grei dup soarecii veniti la mlai si fin.Pe ctiva ii strivi
cu bocancii,ctiva scpar.Dnd cu ochii de copil,btrnul il privi in ochi.Si copilul il privi tot in ochi.Nu-
si amintea ca Marin brutarul s fi vorbit vreodat cu el. Poate c vorbise dar el nu-si amintea.Dac-si
amintea de"Sfntul Niculae",cnd avea un an si ceva,inseamn c Marin brutarul,nu vorbise niciodat cu
el.Se priveau in ochi de cte ori se intlneau.In momentele acelea,privirea bunicului su se inblnzea.
Zmbetul cald si abia perceptibil al lui Marin brutarul umezea mai totdeauna ochii nepotului su. Ei doi se
intelegeau din priviri.Erau fcuti din acelasi aluat.Nu cred c altcineva ar fi putut percepe zbetul acela
att de jovial.Era un om taciturn.Isi vedea de treburile lui.Trecuse de mult peste saptezeci de ani.Avea
"reumatisme"cum zicea maica mare.Marin, nu era un om ru dar privirea lui te ingheta. Era un contrast
izbitor intre ochii negrii si incruntati ai lui Marin brutarul si ochii albastrii si luminosi ai Nastasiei.Dac
Nastasia a avut sase copii cu Marin brutarul, inseamn c nu era un om ru.Deasemeni,cel mic isi aminti
ca intr-o sear,la lumina lmpii erau in odaia de lng cuptorul de copt pine.Marin brutarul vorbea cu
Nastasia despre ale lor.Era cam frig afar.Nastasia avea o pisic mare,frumoas,trcat si cu dungi albe si
negre pe cap.Din cnd in cnd,cel mic indoia coada pisicii iar aceasta mai mieuna de durere.Nastasia ii
zise celui mic:
-Las-o, s nu te zgrie.
Cel mic, ori nu auzise,ori nu ascult,ci continu s indoaie coada motanului intre degete.La
un moment dat,cnd pisica nu mai supor durerea,mieun putenic, se intoarse cu repeziciune ctre cel mic
si cu labele din fat il plmui pe cel mic de cteva ori exact ca omul. Cel mic si cei de fat rmaser
inmrmuriti.Nu se asteptau la una ca asta.
-Ia uite,la asta te pricepi,dar la soareci nu te pricepi,zise Marin brutarul incruntat si continu
pe un glas de-ti ingheta sngele in vene:
-Dac nu prinde toti soarecii,s nu-i mai dai de mncare ,Nastasio tat.
Nastasia nu scoase o vorb. Dup ce Marin brutarul iesi din odaie,Nastasia se uit la fata lui
cel mic ,dar nevznd nici o zgrietur pe fata lui,zise:
-Ti-am zis s-l lasi in pace.Eu il cunosc.
Cel mic nu zise nimic,ci se trnti in pat si se intoarse cu fata la perete.Era prima lectie pe care
o primea.Intmplarea era un sftuitor bun.Nu trebuie s faci ru nimnui fiindc rul se poate intoarce
impotriva ta.Il auzii pe Marin brutarul bodognind ceva prin sala de lucru a calfelor-brutar care veniser la
lucru pentru pinea de a doua zi.Nastasia veni lng cel mic si intreb in soapt:
-Dormi?
-Nu,rspunse cel mic,dar gndul ii zbura la visul cel avusese noaptea trecut.Maica mare nu-l
certase nicodat si nici n-avea s-l certe cte zile va avea ea.Buntatea acestei femei era intiprit pe fata
ei.Cel mic simtii miros de gem de prune.Ii plcea tare mult acel miros de gem de prune,putin prins de
fundul tuciului in care fusese pregtit.Cel mic zise fr s se intoa-c cu fata spre maica mare:
-Maic mare,ai gem de prune?
-Da,gogosi cu gem de prune.Mnnci?
-Da maic mare,mnnc.Se intoarse,lu o gogoas mare,rumenit si musc din ea de-si
umplu gura.
-Mnnc incet,nu mnca culcat,zise maica mare cu blndete.
-Stiu maic mare,dar imi place s simt gustul gemului la marginile flcilor.Mncar in liniste.
Maica mare ridicase fitilul lmpii cu gaz ce era aninat de cuiul din perete deasupra sobei cu plit pe care
se gtea.La un moment dat,maica mare zise:
-Am auzit c o s le dea drumul la prizonierii din Rusia.Poate vine si unchi-to Milic
acas.Tu nu-l stii ca erai in fas cnd a plecat in rzboi.
-Ce e aia rzboi,maic mare,ia cu bondarii de fier si cu bombe?
-Da, ia cu bondarii de fier si cu bombe,zise maica mare si-si sterse ochii cu marginea
basmalei de pe cap.
-Dece plngi maic mare?
In acel moment,lacrimile picurau din ochii albastrii,mari si frumosi ai lui maica mare. La
intrebarea copilului,sentimentul emotional se revrs din multimea nodurilor din gt si din piept de care
maica mare nu vorbea niciodat.
-Cum s nu plng?A plecat Milic pe frontul din Rusia si a czut prizonier,Leonida e bolnav
de plmni si o s moar mine poimine,mam-ta se prpdi,taic-tu se prpdi,tac-to mare are
reumatisme de anchilozeaz la nor,eu dece oi mai tri c doar n-am blestemat pe Dumnezeu?Maica mare
puse capul pe pern si se descrc in liniste.Cel mic zise:
-Pentru mine maic mare,pentru mine s triesti.Eu unde m duc? Lacrimile mari si
abundente umeziser basmaua mare si frumoas cu borduri negre de doliu,dup cei dusi de la noi.Cel mic
incepu s plng si el linistit,fr sughituri,cu fata in palme.Plngea de obid.
-Tu dece pngi?Nu mai plnge c-ti face ru.
-Nu maic mare,nu-mi face ru.Imi face bine.Dup de plng dorm linistit si visez povesti cu
zne,pe care mi le-a spus Florica. Si 'nea Leonida m-a invtat poiezia cu vulpea si cu cascavalul.Nestiind
ce este corbul si cascaval,intreb:
-Maic mare ce-i aia corb?Dar cascaval?
-Corbul e o ciar ma imare.Cascavalul e un fel de brnz care nu este tinut in zer. Dar ia
spune poezia care te-a invtat unchit-o Leonida.
-Corbul a furat odat ,cascaval de undeva
Si cu buctica-n gur, intr-un pom pe-o creang sta.
Vulpea ins mirosise de prin vi pe unde-a fost,
Ei ii place cascavalul si stia c corbu-i prost.
Vine-ncet,cu vorb bun,-Ooo iubite,plecciune,
Ce mai pene, ce mrete,dar pcat c n-are glas.
Corbul se umfl in pene si gri:-Ba am eu nene!
Cascavalul i-a czut,vulpea l-a mncat rznd,corbul a rmas flmnd.
-Bravo,zise maica mare si pup copilul pe frunte.O s-ti spun si eu povesti.Povesti adevrate.
-Gina zice c ai ei toti ii spun povesti.
-Care Gina?Nepoata lui Alecu?
-Da,Gina,care st lng Karol.M-a pus s-i fac injectie unde-i face doctoru' lu' mama ei.A zis
c a vzut ea cnd a rmas usa deschis la camera din fat.
-Si unde-i face injectii doctorul?
-Aici.Si cel mic art locul care il artase si lui Gina.A mai zis c pe mama ei a durut-o, dar
pe Gina n-a durut-o.
Maica mare nu mai zise nimic si czu pe gnduri.O fi bolnav mama Ginei ocolo jos?Florica
lui Alecu nu-i spusese nimic desi vorbeau aproape zilnic pe marginea santului dintre casa lui Karol si a lui
Marin,unde era un loc pe care avea s-l cumpere peste ctiva ani Nae potcovarul. Creznd c cel mic
doarme,cobor binisor din pat,ingenunche la icoane si spuse "Tatl Nostru".Cel mic nu dormea.Ascult
rugciunea si cnd maica mare incepu s se inchine se scul si el si-si fcu semnul crucii.Nu stia nici
"Inger ingerasul meu".Cine s-l invete?Apoi se acoperir cu o ptur si se culcar.In anul acela de dup
rzboi,cnd foametea cuprinsese toat tara, pastele venise si trecuse dar nu toate casele si oamanii din case
se bucurar de praznicul imprtesc.Adormir amndoi,copil si bunic.Marin brutarul dormea in camera
mic,dintre camera de oaspeti si sala cu parduseal de ciment a tindei.S tot fi fost vreo dou,dou ceasuri
si jumtate dup miezul noptii cnd se auzir bti in poart iar Grivei,cinele roscat,mare si puternic,
latra de sculase toat linia nou.Primul se trezi Leonida care dormea in camera de la strad,cea de oaspeti,
care era desprtit de camera lui Marin brutarul de o us ce nu se inchidea intotdeauna.Sculndu-se,
Leonida se duse la patul lui Marin si-l scutur usor:
-Tat,zise Leonida inc cuprins de somnul noptii,bate cineva in poart.
-Cin-s fie la ora asta?N-are cine.Doar o fi Milic de la prizonierat.Leonida iesi in curte si
strig cu vocea lui plpnd de om cu plmnii slabi:
-Cine-i?
-Eu snt,Leonido,Milic.
-Tat,a venit Milic.A dat Dumnezeu,si-si inec vorbele intr-un plns de copil.
Leonida nu vea nici douazeci si sapte de ani.Toti ai casei iesir din cas la vreme de
noapte.Cel mic era de mn cu maica mare pe tinda de ciment.Milic ddu cu ochii de cel mic:
-Da sta al cui mai este?
-Al lui Costic.E l mic.Tu nu-l stii.S-a prpdit Maria si Costic la o juma' de an unul de
altul.Toti izbucnir intr-un plns zguduitor.Scena dur destul timp.Toti,imbrtisati,plngeau de obid si de
bucurie.Plngeau pe cei morti si pe cel intors din pierzanie.Marin brutarul zise:
-O,Doamne! Acum pot s mor linistit.Mi-a venit stlpul casei.El o s rmn de straj, c
ceilalti. Marin brutarul se prbusi pe lada mare de fin din sala de facere a pinii plngnd in
hohote.Era prima oar cnd cei ai casei il vedeau si auzeau plngnd pe Marin brutarul. Asistnd la
scen,Leonida care stia c o s moar,iesi afar,scoase un oftat de ar fi zguduit tot lantul Himalaiei,iesi pe
poart si se indrept spre casa lui madam Toto. Trecu prin dreptul casei lui Karol,a lui 'nea Alecu iar in
dreptul casei in care se nscuse cel mic,se opri o clip si-si aminti de Costic si de Maria care nu mai erau
printre cei vii.Casa era, dar era pustie.Inc nu locuia nimeni acolo.Mai fcu ctiva pasi si intr pe portia
mica a casei lui madam Toto.Btu usor la usa micutei case.Din interior se auzi un glas subtire ca un
clinchet de cristal:
-Leonida,tu esti?
-Eu Toto,eu snt.Usa se deschise usor fr s scrtie.
-Ce-i cu tine?E aproape ora trei.Nu ai somn?Ti-e ru?
-Nu Toto,nu mi-e ru.A venit Milic din prizonirat de la rusi.Toti ai casei plng si-mi face ru
acest lucru.Am venit la tine.
-Hai,intr.Mama doarme in camera din spate.
-Am venit s vorbesc cu tine.Eu stiu,si tu stii c o s mor.Am venit s-ti spun c-mi pare ru
c n-am fost sntos s ne putem intemeia o familie.
-Da ce,numai tu esti bolnav?Eu nu snt bolnav?Avem aceeasi parte de vin.
-Totusi,tu cu frumusetea ta,puteai s-ti gsesti pe cineva cu care s-ti intemeezi o familie,s ai
copii, s fii fericit,s-ti implinesti menirea pe pmnt.
-Familie?Eu?Fr tine?Eu pe tine te iubesc si te voi iubi cte zile voi avea.Este important c
n-am avut copii impreun;poate s-ar fi nscut si ei bolnavi fie de plmni ca tine,fie de cap ca mine.E mai
bine asa.S-ar fi chinuit si ei cum ne chinuim noi.
-Toto,tu nu esti bolnav.Dac as putea ti-as d capul meu,numai s triesti.Tu nu vrei s
triesti din cauza mea,si asta nu-i drept.
-Eu pe tine te iubesc Leonida.Numai pe tine te-am iubit si nu voi mai iubi pe altcineva.Si tu
stii foarte bine lucrul acesta.
-Si eu te iubesc Toto din toat inima mea.Nu stiu ct voi mai tri,dar, as vrea s-mi petrec cu
tine timpul rmas.
-Drag Leonida,sii c esti bine venit aici.Oricnd.Mai este putin pna la ziu.Dezbrac-te si
culcte lng mine.Mai ai vreo dou ceasuri pn incepi lucrul la brutrie.
-Nu.De azi inainte nu mai lucrez.Acum a venit Milic si poate si el s supravegheze. Eu am
muncit destul.Cu banii ce-i am ne descurcm foarte bine pn ce noi mai fi.
-Bine dar Milic e de meserie tinichigiu.Ce-o s zic l btrn,dac se supr?
-N-are dect.Asa am hotrt, asa facem,dacc vrei si tu.Mine plecm la Bucuresti.
-Bine cum vrei tu Leonida.Madam Toto era fat cu carte, frumoas,dar fr noroc. Inchise
usa si amndoi se cuibrir in patul lui madam Toto.Se imbrtisar intr-un srut prelung. Intre ei era o
dragoste sincer,curat, far pretentii,fr interese.Se iubeau de copii.Toat lumea stia de frumusetea
dragostei lor.Datorit dragostei ce-i purta lui Toto,Leonida n-o luase de nevasta,stiind c era bolnav.Se
ptrunser in inlntuirea lor cu atta ardoare inct li se tie rsuflarea.Madam Toto era in culmea fericirii
ori de cte ori Leonida venea la ea.Din ochii mari si frumosi ii curgeau lacrimi bogate.Leonida simti
gustul srat si o intreb:
-Dece plngi Toto?
-De fericire,Leonida ,de fericire.A cta oar m intrebi acest lucru?De fericire plng. Pcat c
n-am fost sntosi.Am fi format o familie deosebit.Oricum,eu snt cea mai fericit femeie de pe pmnt.
Snt,pentru c m stiu iubit de un brbat frumos,destept,blnd si iubitor. Adormir inlntuiti in dragostea
lor att de curat.Cnd se scular,mama lui Toto le pregtise de mncare in micuta camer in care dormea
si care tinea loc si de buctrie.Leonida cobor in vale la elesteu,se spl si cnd se intoarse aduse si o
gleat plin cu ap,limpede de la fntna lui Moise care sta putin mai inainte pe linia nou.
-Toto, am adus ap.
-S triesti maic,zise mama lui Toto,c nu puteam s aduc ap cu cldarea.Eu aduc cu
urciorul.Dupa ce se spal si Toto,se rugar Domnului Dumnezeu,apoi,se asezar la mas.Mncar in
liniste.Dup ce terminar,Leonida vorbi:
-Mam,eu plec la Bucuresti cu Toto.Mergem la sor-mea Leana,matale o stii.
-Duceti-v maic sntosi.Duceti-v si faceti cum vreti voi.Numai s veniti s m ingropati si
pe mine cnd o fi.Am loc la Cioflec.
-Las mam, c mai este pn atunci, zise Toto.Leonida se uit la casul de buzunar cu lant de
argint si zise:
-Toto,e casul nou si jumtate.La zece si treizeci avem acceleratul de Pitesti.La unsprezece
ajungem la Bucuresti.Ti-ai fcut un bagaj sumar?
-Da Leonida,mi-am pus ceva lucruri.
-S nu-ti iei dect pentru o zi.Mergem pe Lipscani,stii tu unde si ne lum de acolo. Uite
mam niste bani s ai....
-Nu-mi da mie mam c am pensie.Voi s fiti sntosi s-i cheltuiti;si btrna se intoarse si-si
sterse o lacrim s n-o vad Leonida.Stia c sfrsitul lui nu era departe.Dumnezeu s v binecuvinteze
maic.Duceti-v sntosi.
Leonida srut mna btrnei.Toto o pup pe mam-sa pe omndoi obrajii si-i zise incet s
nu aud Leonida:
-Mam,dc nu ne mai intoarcem......
-Las maic,m-o ingropa Nastasia c-i femeie cu suflet.Duceti-v cu Dumnezeu.
Leonida si Toto isir din cas.In urma lor btrna isi fcu nsemnul crucii,apoi fcu semnul
crucii si asupra lor zicnd cu voce sugrumat:
-Doamne,ai grij de ei bietii copii!
Placar tinndu-se de mn.Cnd ajunser in dreptul portii lui Marin brutarul,in drumul lor
spre gar,Leonida se opri.O lu de brat pe Toto si o impinse usor pe poart.In curte nu era nimeni.Aps
pe clanta usii de la sala de lucru,si-i vzu pe toti ai casei la mas.Nu mncau ci stteau de vorb.Leonida si
Toto intrar si dup ce ddur binete,Leonida zise:
-Tat,mam eu plec la Bucuresti.Acum nu mai snteti singuri.A venit 'nea Milic.Eu mi-oi
cuta de drumul meu cu Toto.
Dup ce rosti aceste cuvinte,se aplec si-l lu pe cel mic in brate si cu lacrimi in ochi zise
uitndu-se la cei de fat pe rnd:
-Dac as fi fost sntos,te-as fi,luat eu.Dar nu snt.Dumnezeu s m ierte,il rog.
Nastasia si Marin fcur semnul crucii peste Toto si Leonida.
-Dunezeu s v aib in paz,zise maica mare Nastasia,lund-ul pe cel mic din bratele lui
Leonida.S v intoarceti cu bine acas.
Dup ce se imbrtisar cu toti ai casei Toto si Leonida plecar spre gar.Nu era departe
gara.Dup ce iesir din curte, Marin brutarul incepu s icneasc incetisor in plsul ce-l ineca.Simtea c
Leonida nu se va mai intoarce.Cel mic ii spuse lui maica mare incetisor la ureche:
-Maic mare,'nea Leonida nu mai vine.....
Si cel mic simtise cum simtise si Marin brutarul.Numai ei simtiser c Leonida nu se va mai
intoarce niciodat in Giesti.
In drum spre gar dup ce trecur de cminul de fete,Toto zise:
-Leonida,nu stiu,am senzatia c nu ne vom mai intoarce niciodat.
Dup o bucat de drum,zise si Leonida:
-Si eu,Toto, am aceeasi senzatie.Cel mic a simtit.E att de sensibil.Pcat de el.
Ajunser la gar,luar bilete si cnd trenul veni, se urcar si-si ocupar locurile in
compartiment.Cine stie ce viat vor avea de acum inainte? Vom vedea.Vom vedea in alt
scriere.Leonida si Toto