Pavel Dan

Schițe și nuvele

URSITA

— Bună sară , zise Vasile intrâ nd gră bit, parcă alungat de cineva. E un frig de să nu
scoți cinele din casă , și ninge. ninge de îngroapă .
— Sara bună , Vasilie. Ș ezi. Uite aici. să nu fie ceva pe laviță , cum umblă copiii,
ră spunse femeia, întinzâ ndu-i un scaun cu spate după ce-l șterse cu șorțul.
Vasile, un ță ran îndesat, cu ochii mici scă pă ră tori, cu mustă țile pleoștite, se așeză
greoi de pâ ră i scaunul, scuipă între opinci, întrebâ nd:
— Cum o mai duce?
— Pare că s-a mai liniștit de câ nd i-a descâ ntat de deochi în pă mâ nt Ravica
Rarului. Apoi, după un ră stimp, adă ugă lungind vorbele: Mai știe-ne Dumnezeu! Câ te
n-am încercat de șase să ptă mâ ni, de câ nd zace și se zbate ca șarpele! Să ferească
Dumnezeu, Vasilie, de așa chinuri și pe cei care omoară la drumuri. Nu poate zice că .
n-am umblat după leac. Că umblat-am destul. Cine ce m-a învă țat, aia am fă cut.
Descâ ntatu-i-am la nouă muieri cu apă de la nouă izvoare. Am fost și la femei
meștere, că – Doamne, iartă -ne – am crezut că -i fă că tură . Am dat slujbe la popi cu
credință , da' nu i-au folosit cu nimic. Se vede că asta ne-a fost nouă scris s-o
petrecem.
Femeia zgâ ndă ri speria din cuptor cu vă traiul; mai era un pumn de jeratec, care
se ținea deolaltă . Era de glumit cu vremea, ieși să aducă paie.
Iarna era grea; balegile, câ te le uscaseră pentru foc, erau pe ispră vite; ca să le mai
cruțe, fă ceau foc cu paie.
Ră mas singur, Vasile își roti privirile prin casă , dar, negă sind nimic deosebit, trase
scaunul lâ ngă cuptor și își lipi palmele de trunchiul cald. în fața lui un pă ianjen roșu,
câ t o boabă de mă r, se coborî alene pâ nă în dreptul nasului, se uită la fața omului și
porni înapoi pe ață în sus, gră bit.
Omul se uită cum se pierde în negrul tavanului, apoi își ridică o palmă , se uită la o
bubă vindecată și iar o lipi de trunchi.
Era fratele Anei. Bă rbatul ei era beteag, și el venea seara să vadă ce face. Dacă i-e
scris omului să moară , va muri. Ana își va gă si ea rosturile. E greu, ele bună seamă ,
dar dacă Dumnezeu așa a rostuit lucrurile, n-ai ce face. Vasile că scă lung, cu zgomot.
Încă perea era mică , să ră că cioasă . în fund se afla masa înaltă , pe care mai
ră mă seseră câ teva bucă ți de mă mă ligă . în patul de după ușă dormeau copiii
descoperiți, în celă lalt pat ză cea bolnavul, acoperit cu bunda. Înlă untru plutea un aer
greu, înțepă tor; un amestec de aburi, fum și praf, în care lampa slabă pă rea
scufundată într-o apă murdară .
De pe pă reți, câ țiva sfinți cu cercuri pe cap – odată aurii, acum negrii – se uitau
unii la alții strâ mbâ ndu-se de scâ rbă . Respirația bolnavului, scurtă , șuieră toare,
tulbura atmosfera aceea de îmbâ cseală , întunerec și tă cere.
— Dormi, Iacobe?
— Nuuu.
Acum „intră femeia cu un braț mare de paie, pe care. emui între vatră și că pă tâ iul
patului.
— Ce vreme! E întunerec de nu-ți vezi mâ na, și ninge, ninge mereu.
Împinse cenușa în fundul sobei, aprinse focul de la lampă și, câ nd flă că rile
bubuiră alergâ nd spre horn, trase fitilul în jos, ca să nu mai ardă petrol. Odaia
ră mase o clipă în întunerec. în curâ nd, câ nd se aprinse
Ană , dă -mi apă . Așa mi s-au uscat grumazii. se auzi în odaie un glas scâ ncitor de
bolnav.
Iacob se ridică anevoie, cu trudă , proptindu-se de stavilă ; după ce se ră zimă de
pă rete, suflă greu, ca omul obosit. în lumina tulbure din odaie i se iviră ochii ră tă ciți,
ca două scâ ntei ră spâ nditoare de întunerec, obrajii scofâ lciți, cu pielea vierzuie,
întinsă pe oase. Cum sta în vâ rful patului înalt, cu bunda în spate, ochii adâ nciți În
orbite și gingiile descă rnate, pă rea boala însă și cuibă rită acolo.
Tă ceau cu toții; se auzea pâ lpâ itul focului.
— Ce-ți face nevasta, Vasilie? Copiii. întrebă bolnavul, așa, ca să spună ceva.
— Bine, mulțam lui Dumnezeu.
Ș i iară și se întinse între ei tă cerea aceea apă să toare de noapte grea de iarnă ;
oamenii se uitau în pă mâ nt, fă ră să -și spună o vorbă , fă ră să clipească din gene,
vră jiți în pâ nza aceluiași gâ nd amar. Femeia își luă furca de tors.
Din câ nd în câ nd se oprea, punâ nd câ te un șomoiog de paie pe foc, apoi își lua l iar
fusul din poală și torcea mai departe. Câ nd pocniturile paielor din vatră încetau și
femeia punea fixul pe fus, se auzea ră suflatul scurt, chinuit al bolnavului.
— Să vă spun ce am visat, zise el, pe neașteptate. Ana și Vasile se întoarseră spre
el ca treziți dintr-un somn adâ nc. Dar bolnavul se oprise din vorba; buza de jos îi
tremura, ochii i se scă ldau în lacrimi. Stete astfel câ teva clipe, luptâ nd cu plâ nsul,
apoi o rupse gră bit:
— Eu o să mor în lac la Tă ureni. Ș i se uita câ nd la unul, câ nd la altul. De ce vă
mirați? Acolo mi-e ursita să mor și acolo voi muri. Veți vedea voi. Ursita trebuie să se
împlinească .
— Asta așa-i, se încumetă Vasile, numai că nimeni nu și-o cunoaște pe a sa.
Bolnavul nu-l luă în seamă , își urmă firul de acolo de unde îl lă sase, mai gră bit,
mai plâ ngă tor:
 — Pare că venise mama, Dumnezeu s-o ierte, la noi Ș i s-a așezat pe laviță , după
masă , în frunte. Era îmbră cată ca o doamnă . Ș edea cum am spus, colo, pe laviță , cu
coatele pe masă . „A. venit să -ți spun, dragul mamii, că ți-am cumpă rat loc de casă la
Tă ureni, lâ ngă lac. E o fâ ntâ nă acolo, fâ ntâ na ce fă ră fund – o știți voi; deasupra ei să -
ți faci casă nou; și să nu te mai muți de acolo, că așa e voia lui Dumnezei Mâ ne
dimineață prindeți boii la plug și trageți o brazdă pâ nă acolo.”
Bolnavul tă cu.
— Ș i ați tras brazda? întrebă femeia.
— Da. Câ nd ai intrat tu, Vasilie, și m-am trezi tocmai trecusem dealul.:
— Nu trebuie să le pui pe toate la inimă . Mai umblă și mintea omului câ nd
doarme.
Bolnavul își scoase un genunchi de sub bundă își propti capul în palma dreaptă .
— Visurile curate-s de la Dumnezeu. Eu câ nd m-an însurat am visat cu un an
înainte pe ceea care îmi era sortită , câ nd încă nici nu o cunoșteam. Ș i mama,
Dumnezeu s-o ierte, ne-a spus cu o să ptă mâ nă înainte și ceasu câ nd va muri. Mi-
aduc aminte, era într-o sâ mbă tă seara îi era greu și n-am stins lampa câ nd ne-am
culcat. Ea e bă gat de seamă că îi așteptă m ceasul din urmă și nespus: „Stingeți lampa
și vă culcați liniștiți, că eu nu mor pâ nă joi, câ nd câ ntă cocoșul de ziuă ”. Ș i chiar așa
s-au petrecut toate. Câ nd i s-a apropiat ceasul, ne-a sculat pe toți: „Amu dați pară la
lampă și să aveți luminare la îndemâ nă , că se apropie ceasul.” A fost femeie cu
credință mare și Dumnezeu i-a ară tat în vis tot ce va petrece. De-aia zic: acum e
râ ndul meu, mi s-a împlinit și mie ursita.
— Doamne, omule, cum poți vorbi așa?! Tu ai nevastă și copii.
— Nu vă mai necă jiți de-a nimica, zise Vasile, că nu mor oamenii atâ t de ușor.
Bolnavul își îngropase capul în palme; cum stă tea ghemuit, începu să tremure ca
scuturat de friguri.
El, podidindu-l un plâ ns amar.
Nimeni nu să ri să -l mâ ngâ ie, și el plâ nse multă vreme.
Focul în vatră murea. întunerecul de afară intra pe nesimțite. Oamenii și lucrurile
se scufundau în noapte, își pierdeau formele, se topeau.
— Ei, ei, suspină Vasile – și glasul lui pă rea că vine de undeva de sub pă mâ nt,
dintr-o lume moartă – dacă ne-am lua după visuri! Eu câ te nu visez, dar cine le mai
ia în seamă pe toate? Ar însemna să -ți faci capul că rindar.
Se întinse și ridică fitilul. Lumina slabă , ca o față ofticoasă , umplu îndată odaia,
parcă înciudată că au ținut-o închisă atâ ta vreme. Apoi, după ce alungă întunerecul
pe la colțuri, sub paturi, se retrase iar în cușca ei, zgriburind de frig, picotind de
somn.
— Tu, Vasilie, reîncepu bolnavul, ca frate al Anii, mai uită -te și de ai mei. De un
cap de muiere n-are nimeni frică . Or să -i taie ră zoarele, să -i fure primă vara mieii. Ș i
copiii.
 Îl înă buși plâ nsul și se lă să greu pe pat. Un val de vâ nt lovi fereastra, și para
lă mpii clipi fricoasă .
Ana și Vasile își fă cură cruce. Afară fulgii dă nțuiau fantastic și stratul de ză padă
din fereastră urca mereu. Sus, pe crucea casei, o cucuvaie, țipâ nd, pă rea un pui de
diavol într-un picior, care aruncă să geți în noaptea învră jbită .
— Pasă rea morții!
— Pe vremea asta nu-i merge nici ei bine.
— Nu, ră spunse Ana fă ră să -și deie seama de ce zice, Bolnavul se ridică din nou,
încet, trudindu-se; se coborî din pat, îndreptâ ndu-se spre ușă , gata să cadă .
— Mă duc. Mă duc la Tă ureni. Vasile trecu înainte-i.
— Doar nu ești copil, să te iei după visuri, mă i omule! Ai nevastă , copii. Trebuie
să -ți ții casa.
— Mă duc. Nu pot. Acolo mi-e scrisa, acolo mă duc. Lasă -mă .
— Mă i omule!
— Lasă -mă .
Ana se apucă iar de tors. Într-un tâ rziu Vasile se strecură afară .
— Ai grijă , îi zise el femeii, care ieșise să -l petreacă . E vremea rea și i-e greu. Mâ ne
ar trebui să -i facem maslu. Eu o să mai viu colo că tre ziuă .
Ana, după ce se întoarse în casă , se opri în ușă , cu mâ inile încrucișate pe piept,
dreaptă ca o stană de piatră , Se uită lung prin odaie, ca și cum n-ar fi cunoscut-o.
Apoi, dâ nd din cap a ză dă rnicie, se așeză la furcă lingă vatră . Ș i toarse mereu.
În capul ei un gâ nd dureros se învâ rtea neîncetat, ca un corb în jurul unui pom
golaș pe vreme de iarnă ; ochii i se stinseră pe nesimțite. În odaie era liniște.
Sus, în tavan, un cerc turtit de lumină . Pe margine câ teva podele, o bucată de
grindă afumată de care atâ rna o pâ nză zdrențuită de pă ianjen. Apoi și para lă mpii se
retrase tot mai adâ nc în cușca ei, pâ nă ce adormi și ea.
Bolnavul se ridicase în coate. Privirile îi șerpuiau biciuitoare în întunerec. O
scâ rțâ itură seacă , îndă ră tnică se rostogoli prin casă ca un ban de argint pe o tablă de
gheață .
Bâ jbâ ind zorit, își potrivi bunda și că ciula, ca și câ nd în pat ar fi dormit un om cu
fața spre pă rete, și porni gră bit spre ușă . Sub opinci nisipul scrâ șni. Parcă s-ar fi
dă râ mat pe el o claie de vreascuri.
Încremenise. Inima îi zvâ cnea puternic și loviturile ei se împlâ ntau adâ nc în
tă cere. Strâ nse pieptarul și, apă sâ ndu-l cu mâ na pe piept, îi înă buși tică itul. Undeva,
în podele, ronță ia dormitâ nd un cariu.
Noaptea își țesea mai departe firul ei nesfâ rșit, urzind oameni și lucruri în aceeași
pâ nză – încurcată de somn și tă cere.
Câ nd se întoarse Vasile. Prin fereastra din față , lumina dimineții curgea gâ rlă ,
fă câ nd o punte alburie.
— Dormiți?
 Un gâ nd fugar scapă ră în creierul lui Vasile și puse mina pe capul bolnavului:
— Iacobe!
Că ciula se turti sub mâ nă .
— Ană ! Iacob! Unde-i?
— Tu ești, Vasilie? Doamne, cum am dormit, zise femeia – trezindu-se, încă
amețită de somn. Uite și fusul. Noroc că nu l-am că lcat. Da' m-a furat somnul stâ nd,
ce nu mi s-a întâ mplat niciodată . Nu dormisem de patru ceasuri – și, ridicâ nd ochii, îi
îngheță cuvâ ntul în gură .
Afară ninsoarea încetase. Pă mâ ntul dormea liniștit ca un uriaș pe cojocul că ruia
că suțele pă reau niște mușunoaie îngropate în ză padă , Deasupra nesfâ rșitei întinderi
albe plutea o tă cere rece, înfioră toare; numai pe cerul neclintit de marmură fumurie
croncă neau trei ciori, trecâ nd, în șir, pe deasupra satului.
De pe prag, prin gră dină în sus, ducea o dâ ră în zigzaguri, de parcă erau urmele
unui om beat, care nu-și putuse' ridica picioarele, și apoi din loc în loc se oprise, se
ră zimase de pomi.
Cei doi oameni, lipiți de ușchiorii ușei, se priviră muți o clipă , și prin dosul ochilor
lor trecu, ca o geană de corb negru, același gâ nd.

NOAPTEA

Au cinat mă mă ligă cu borș pâ rgă luit. E în dar carne nu prea fac. Porcul de slă nină
l-au vâ ndut pentru impozite.
Acum se culcă . Mama doarme în patul de după ușă cu un nepoțel de doi ani.
Copilul a avut un tată l-a lă sat și a plecat în lume. Noroc că mai tră iau bă trâ nii și și-
au adunat de pe drumuri fata și nepotul.
Sora e slabă , pă mâ ntie la față și, câ nd e vreme moale, nu se poate mișca de
junghiuri prin coaste și scuipă pumnii primiți de Ia bă rbat: „Nu-l primească
pă mâ ntul pe unde o fi”.
Tată l și-a întins bunda jos, lingă sobă și, împă turâ ndu-și cioarecii, i-a pus sub cap,
„că nu-i ajunge o perină acum, la bă trâ nețe”.
Pentru el, pentru student, mama a lipit cele două scaune cu spate de laviță , a pus
pe ele perinele, care nu-i ajung bă trâ nului și, scoțâ nd din ladă țolul de mireasa, i-a
fă cut un „așternut împă ră tesc”. Nu i-a pus cearceaf, că n-are, și în zvâ rcolirile
neîntrerupte, perinele alunecă , una înainte și alta înapoi, iar el, „împă ratul”, doarme
pe scâ ndura tare a laviței.
După ce ai casei s-au liniștit, ca să nu ră mâ nă singur cu gâ ndurile lui, atâ rnă
lampa deasupra capului și se apucă de cetit. Că rțile astea, vechi tratate de
matematici și de sintaxă latină , fă ră început și fă ră sfâ rșit, că rți pe care le-a gă sit
undeva prin pod, n-au nimic comun cu sufletul lui. Nu-i aduc aminte de nimeni și nu
pricepe mai nimic dintr-însele; le ține” totuși înaintea ochilor, că ci e singurul fel în
care își poate ținea gâ ndurile pe loc: să -și dea iluzia că citește.
Totuși, uneori gâ ndurile îi scapă din frâ ne și aleargă prin largul întins al vieții,
pâ nă cad moarte. Printre șirele că rții se ivesc chipuri cunoscute, scene din viața de
elev, întâ mplă ri care-l fac să zâ mbească multă vreme, pâ nă câ nd un zgomot
neașteptat îi rupe pâ nza visului. Atunci strâ nge cartea, citește mai departe, pâ nă ce
tată l îl întreabă , parcă ghicindu-i ză dă rnicia gâ ndurilor:
— Tu nu te culci?!
— Nu, mai citesc.
Tată l se zvâ rcolește neputâ nd dormi și începe câ ntă tor, ca la biserică :
— Mâ nca-o-ar focul de carte, dragu tatii, dacă nu-ți ajunge ziua cit îi de mare, de
mai stai și noaptea și prezi fotogenul! Apoi dă -o în dobă , s-o mâ nce, că nu m-ajung cu
grumazul cu voi.
Ș i bă trâ nul își urmează nestă vilit câ ntecul de fiecare seară .
— Am crezut că te învă ț ca să am un ajutor de la tine, dragu tatii, da' vă d că tot eu
trebuie să dau și amu, la bă trâ nețe, de mi-e acru sufletul.
De câ nd e acasă aude în fiecare noapte povestea asta; o știe atâ t de bine, că ar
putea să spună și clipa câ nd începe și tonul cu care o va rosti. Ș i de fiecare dată
adevă rul ei îl apasă pe inimă ca o piatră grea.
La început, câ nd s-a întors acasă , în cea dintâ i noapte, s-a îmbră cat în cap de
noapte, atâ ta i-au că zut de greu aceste vorbe. Câ nd să plece, l-a podidit plâ nsul.
Bă trâ na a să rit din pat, ocă râ ndu-și bă rbatul, care stă toată ziua „cu ciocanul în gură ”
și le amă rește viața. Nu-i destul că a îmbă trâ nit-o pe ea, își mai alungă și copilul de la
casă . Bă trâ nul a ră spuns că dacă a ajuns unde a ajuns, e fiindcă l-a cormă luit ea, că e
vai de casa unde poartă muierea clopul, dar de-acum înainte poate să ardă casa, el
nu va mai zice o vorbă .
Nu se putea ținea de cuvâ nt și, ca și cum ar fi ră spuns unei dorinți a studentului,
spune:
— Te las, dragul tatei, te las!
Studentul nu-l mai aude. S-a închis în firea lui ca într-o crustă și lasă să se scurgă
viața pe lâ ngă dâ nsul fă ră să -l atingă , fă ră să -și amestece veninul de afară cu cel din
sufletul lui. Totuși, câ teodată crusta se înmoaie și, întors spre perete, singur în odaia
unde mai dorm cinci, plâ nge, plâ nge.
Își scoate apoi o mâ nă albă , lungă de sub învelitoare, o așează sub cap și stă toată
noaptea, privind în tavan. Gâ ndurile și, la început, munca pentru trai i-au alungat
semnul.
Se gâ ndește la studenție, la viața zgomotoasă ce o duc cei cu bani. Ș i-aduce aminte
de profesorul de limbi slave, care voia să -l trimită în stră ină tate, de meditațiile pe
care a fost nevoit să le pă ră sească și să intre în clinică cu „un mic catar”. Ș i în urmă ,
calea că tre casă , într-un car cu două vaci bă trâ ne, pe o vreme de iarnă , cu țoiul în
cap, că prin paltonul lui ros în coate sufla crivă țul.
Acum se „odihnește”. Lapte nu-i la casă și unsoarea se folosește ca de leac. Nu-s
bani de medicamente, nu-i să se ducă la Ghiriș, la zece kilometri, și să vâ ndă o gă ină .
Gâ ndurile astea nu-i plac și se apă ră apă ra de niște insecte supă ră toare. își
perindă pe dinaintea ochilor planuri de viitor, gâ nduri aurite. O s se întremeze și o
să ispră vească facultatea, apoi se v face profesor și-i va să lta și pe cei de acasă . Mai
întâ i va îngră di curtea, apoi le va da bani să -și cumpere vite Ș i studentul îl vede pe
bă trâ n venind de la tâ rg cu un ciopor de vite. Zâ mbește de bucuria bă trâ nului.
Tata s-a culcat pe spate, și sforă iturile lui îi taie în vis ca un fieră stră u. Începe să
tremure, se zvâ rcolește ci strâ ns de gâ t și, în cele din urmă , îl deșteaptă :
— Tată , tată , întoarce-te pe o parte, că prea sforă i nu pot dormi.
Tată l închide gura de parc-ar plescă i cineva în ap. și după o clipă de tă cere
reîncepe iar.
— Tată , tată , scoală -te! Copilul mic se trezește și plâ nge.
— Abiia, abua, cu mama.
Copilul nu tace, și mama e nevoită să se scoale și s, se plimbe cu el prin casă .
— Sculatu-l-ai? zice tată l, și se scoală cu bunda pe el, se tâ râ ie pâ nă la sobă și,
pufă ind ca un foi, caută un că rbune aprins în cenușa de balegi. Ia un șomoiag p nușa
de balegi. Ia un șuuivie paie de Ia stavila patului, împră știindu-le jumă tate casă ,
aprinde focul.
Lemnele-s verzi, și bă trâ nul se înă dușă . Trâ ntind ușa la sobă Hp crw-mis. n, – de
la sobă de scoală casa înjură . începe apoi să se în- „. ui/iu OU] J.l-l și asta ține un ceas.
Soba afumă , copilul plâ nge șil ealțe, _”, tată l spune iar că nevasta și feciorul l-au adus
la sapă de lemn.
Cu încetul se încă lzește în casă , suuc cucuruzi și încep să sfă rnească .
Ai casei vorbesc de una, de alta, și studentul, care a dormi acum, nu poate. S-au
sculat copiii, țipă joacă ; e cald și bine în casă .
El își descopere pieptul și brațele slabe, scheletice, ș în lumina gă lbuie le privește
lung, ca și cum ar fi Nu se mai gâ ndește la nimic, totuși, închide ochii, dosul
pleoapelor trec scurte vedenii frâ nte.
Ș i se deasupra capului, lampa cu veșca mu-”jeat cu pă lă ria pe o ureche, se uită nd
întunerecul în felii mari.
În dosul geamurilor apar obrajii galbeni, batjocoritori ii zorilor de iarnă , și el
adoarme.

ULIANA
 în liniștea de după -amiaza tâ rzie țâ șni spre cerul icnin și fierbinte încă sabia
tă ioasă a unui strigă t deznă dă jduit.
— Mă omoară hoțul! Să riți, oameni buni, că mă moară ă ! Hoooțuul!
Fu o clipă lungă de liniște împietrită , câ nd frunzele și opresc tremurarea și aerul
încremenește. într-o curte [vecină , cocoșul urcat pe ruda carului își înalță creasta
împreună cu un picior, fă câ nd gă inilor din preajmă -i semn tacă . Un porc care pă ștea
legat de gâ t cu funia se opri, [ascultă și o rupse la fugă în jurul priponului de mai-mai
se sugrume…
Apoi, după ce recunoscură glasul, cocoșul să ri de pe rudă între tovară șe, porcul se
apucă de râ mat. în gră dina de pomi a caselor parohiale, popa, întins pe spate la
umbră , că scă și împă turind gazeta pe care o împrumutase de la notar – de câ nd se
certase cu învă ță torul – o puse sub cap și închise ochii.
Pe vreme de asta el și vreo doi-trei betegi erau singurii bă rbați în sat. Ț ă ranii,
tineri și bă trâ ni, se trudeau pe capete să -și adune holdele de pe hotar. Erau coapte
de se rupeau legă torile și gră unțul se scutura singur. Printre că ldurile dogoritoare
umblau furtuni cu potop de apă și grindină .
La porți, pe ulița mare, se adunaseră babele, fiecare cu boală și cu scaunul ei.
Torceau, vorbeau și scuipau câ lți. Unele aduseseră leagă nul cu nepoți, pe care îi
hurducau cu piciorul, câ nd copiii se trezeau și începeau să scâ ncească .
— Iar se bat.
— Trebuie să facă și ei ceva.
— Chiar așa. Că , de lucrat, nu lucră ; gâ nduri n-au. Ziua dorm și noaptea fură .
— Le-a veni și lor vremea câ nd îi va întreba Dumnezeu ce-au fă cut pe lumea
asta.?
— Vor spune că au tă iat gă inile Nastasiei și griul popii.
— Atunci îi va lua Michiduță în frigare, și să vezi pâ rjoleală !
— Tulai, mă ucide hoțul! Hoooțuul!
Babele tă cură . Se uitau spre casa lui Costan. Uliana, nevasta lui, fugind câ t o ținea
picioarele, se împiedecă de un pripon și că zu, de toate hainele îi veniră în cap.
Dar, ridicâ ndu-se în pripă , nu se gâ ndi atâ t că ar putea-o vedea cineva, câ t îi fu
teamă să nu o ajungă bă rbatul.
Costan se „prefă cu numai că fuge; tropoti de câ teva ori pe loc și, ridicâ nd un
pumn zdravă n, în care ținea un mă nunchi de urzici, striga după ea:
— îți dau eu ție!
Era acest Costan al Ș ă rpoaei un trunchi de om închegat ca din granit. înalt, spă tos,
cu tră să turile feții regulate, frunte înaltă , obraz de popă și nasul adus vulturește;
vă zâ ndu-l. îți venea să te învâ rtești împrejurul lui, ca să -l vezi mai bine. Femeile se
întrebau: ce o fi fost omul ă sta în tinerețe?
Acum, cu toți cei cincizeci și mai bine de ani, i se pă rea jucă rie un sac de cinci
mierțe.
 Mai demult fusese un bă tă uș vestit. Cu unul, dacă îi ieșea în cale, da de gard, încâ t
era mai mare paguba. Pe doi îi punea, să se bată între ei, și, dacă nu știau, le ară ta el.
Cu mai mulți învâ rtea bâ ta ghintuită de corn, ci vai de cel care apuca în roata ei;
acela, dacă i se strecura cumva printre spițe, da de fulgerarea cuțitului. oi mulți
îndră zneți de aceștia își vor fi adus aminte de el coborâ nd treptele lumii celeilalte.
L” v-u vremea, a lasut imnuirea ouei și a cuțitului pe seama altora care, între noi
fie zis, erau mai tari de gură ; el se mulțumea cu dijma pe care o lua noaptea și ziua
de unde se nimerea. Ș i satul, știindu-l din tinerețe, era împă cat cu atâ ta. Cine să se
prindă cu un om ca el? Oricâ nd te putea întâ lni la o cotitură și întreba de unde vii.
Nici jandarmii nu-i aveau grija; erau tare mulțumiți că spală urmele.
Uliana era o muiere pe potriva lui. Ră bda la bă taie câ t trei. și câ nd era la strâ mt
oare, da și ea cu ce-i venea la îndemâ nă : o oală cu apă – putea fi și că lduță – cu
sâ citorul. cu un scaun. S-ar mai fi putut liniști de acum, că îi albise pă rul, dar vorba
ceea: nici din tâ lhar om de omenie, nici din coadă de cine sită de mă tasă , După ce își
puse hainele în râ nduială , trecu pâ rleazul în curtea vecină , la Nastasia. O află în tindă
torcâ nd.
„Dar asta ce caută la mine?”' se gâ ndi Nastasia.
Nu trecuse nici o să ptă mâ nă de câ nd îi furase două rațe grase – rațele pe care
avusese ' de gâ nd să -și cumpere o rochie pe Sâ n-Petru.
— Iar am venit la tine. începu Uliana.
— Loc este de la Dumnezeu destul, încapi și dumneata. Numai.
— Draga mea, nu ți le-am luat eu. De ți le-am luat, să -mi sece mâ nile, să se uște
din coate! Hoțul ă sta. Nu i-ar ajuta Dumnezeu. să nu-i ajute! Numai după ce le-am
mâ ncat mi-a spus de unde sunt. Ș i așa am fost de necă jită .'de nu mi-a ticnit de ele!
— Suntem să raci și noi, lele Uliana.
— Vă d eu bine. Ș i i-am spus hoțului: mă , nu te temi că te-a bate Dumnezeu că iei
de la oameni necă jiți? Dar nu fi supă rată , draga mea, că am cincisprezece rațe mici și
ți le dau înapoi îngră șate gata, cum au fost a tale. Numai să crească și să se facă
cucuruzii.
Nastasia nu ră spunse; știa ea că asta are să fie la sfâ ntul-așteaptă . Uliana își ridică
rochia, privindu-și gleznele urzicate.
— Tot m-a fă cut bă șici, nu i-ar ajuta Dumnezeu!
— Să nu pui apă rece.
Jv-ij. ui iu i ui-nie ți zise, nenaicin-du-și capul:
— Simion n-a venit încă ?
— Nu.
— Amu s-au scumpit iar vitele; mai ales vacile cu lapte. Ilie a Picului a vâ ndut
hâ mbaru ă la bă trâ n cu șase mii. Pe a voastră capă tă opt ca un leu.
O întrebare se înfipse deodată în sufletul Nastasiei: „De unde știe asta că Simion e
dus cu vaca la tâ rg?”, Ț idula o fă cuseră aseară , tâ rziu, de încă l-a sculat din somn pe
primar. Mai demult n-au știut nici ei; abia pe la cina cea bună s-au sfă tuit, după ce a
venit Simion din fâ națe. Primarul nu i-a putut spune, că de cu noapte a plecat și el la
tâ rg. Vor fi ascultat aseară la fereastră ? Cine știe! De la ei te poți aștepta la orice;
sunt oameni cu capul în mâ nă .
Deodată femeia își închipui că e noapte; la Cobor, în locul acela întunecos pe unde
nu zboară nici pasă rea, stă Cost an la pâ ndă .
Simion vine singur, puțin ospă tat, ca omul după tâ rg, vine, vine mereu,
apropiindu-se de Costan, care se pregă tește să -l lovească ia banii.
— Doamne, nu ne lă sa!” se gâ ndi Nastasia.
Era femeie tâ nă ră . mă ritată abia de câ țiva ani, dar n-avea nici un copil, și unii
spuneau că din pricina asta o duce ră u cu bă rbatul. Din fată frumoasă ce fusese, era
acum o femeie slabă . Pă rea că veșnic plâ nge și se teme de ceva. Din pricina
slă biciunii, celelalte femei o vorbeau de ră u; nici nu sta de vorbă cu cumetrele pe la
garduri. Pâ nă în anul trecut, câ nd îi murise mama. parcă tot nu era atâ t de trasă la
față . Dar de atunci slă bise de nerecunoscut, umbla prin casă în „vâ rful picioarelor,
ținâ ndu-se să nu facă zgomot, să ocupe cit mai puțin loc.
Cu Uliana, care îi era vecină , a încercat să se aibă bine. Dar nu știa de ce – Nastasia
nu învinuia pe nimeni – de câ te ori venea la casa lor, le pierea ceva, avea vorbe și
necaz cu bă rbatul, care o sfă dea că „pripă șește la casă pe scroafa asta bă trâ nă ”. De
aceea, de la o vreme Nastasiei a început să nu-mi mai pară bine de venirea” vecinei.
Erau capabili de orice, riscâ ndu-și capul.
Simion putea că dea dintr-o clipă într-alta. Ș i Uliana sta și sta, de parcă ar fi fost
prinsă de pă mâ nt.
Nastasia puse deoparte torsul și ieși în curte. Scoase apă în hală u, de cumva nu va
fi vâ ndut omul, să aibă de unde bea vaca. Apoi începu să adune balegi, gă teje, coceni,
ca să aprindă focul și să pună de mă mă ligă .
Uliana nu pleca. întunecase, se aprindeau lă mpile. De spus să plece, Nastasia nu-i
putea spune, îi venea greu, că era femeie bă trâ nă . Dar tocmai de aceea trebuia să
vadă și să nu-i mai stea pe cap, ca să -i facă primejdie la casă .
Nastasia parcă o ținea în spate, și era de acum obosită câ nd nimeri Simion. Era în
voie: vâ nduse bine, și, ca româ nul, de pă rere de ră u după vacă , de bucurie pentru
bani, bă use pe drum câ teva porții de vinars.
— Ce e, lele Uliana? Ai mai venit pe la noi?
— Am venit și eu de necaz pe lume.
— Mai lasă -l încolo de necaz și mai petreceți, că azi, mâ ne muriți, și cine mai știe
ce o fi pe lumea ceilaltă .
— Mai știe-o focul de lume de dincolo, că nici asta de aici nu-i bună .
— Cum ai dat-o? intră în vorbă Nastasia.
— Cu opt și două sute.
— Bine a mers, zise Uliana.
 — Am avut noroc că am dat-o mai de dimineață ; am dat-o la un beian. Mai tâ rziu
au venit de la munte atâ tea vaci cu lapte, de gemea tâ rgul.
Simion își puse pe pat straița1 de piele și pieptarul, apoi se așeză greoi după
masă , scoase din curea banii înnodați în nă fră muță și îi întinse femeii, zicâ ndu-i:
— Pune-i în ladă .
— Sunt toți? I-ai numă rat bine?
— Cred că -s toți. Uită -te și tu: numă ră -i.
Nastasia deznodă basmaua, înșirui banii pe masă , numă râ ndu-i. Îi înnodă și îi
puse în ladă , între haine, încuie lada și puse cheile pe masă .
Uliana, ai că rei ochi ardeau în întunerecul din colțul ei ca doi că rbuni aprinși, se
ridică încet, zicâ nd a jale:
— M-oooi duuce și eu acasă . Că e tâ rziu. Poate l-a adormit diavolul. Dormire-ar
somnul cel de veci!
ica sa ne lacefri de lucru cu el.
Nastasia o petrecu pâ nă afară . Era tâ rziu; luna încă nu. ră să rise. Câ teva lumini
lică reau printre salcâ mi. Cinele s zbă tea în legă tură .
— Nu-l dezlegați în noaptea asta, zise Uliana. Dacă îl apucă iar toanele și va trebui
să fug, tot la voi voi veni, că n-am unde mă duce.
Din fereastra de că tre apus curge în odaie, îngropată în noapte,. o lumină tulbure,
care seamă nă și ea a întunerec. Câ teodată lumina pare că se limpezește, și atunci
ochiul deprins ar putea desluși patul în care dorm cei doi soți, Simion la margine și
Nastasia spre pă rete, masa pe care zac haine, perini, straița de piele.
În colțul dinspre ră să rit, unde e soba, s-a gră mă dit tot întunerecul. Deodată , un
duh suflă în albul luminei, curmâ ndu'-i viața, geamul se înnegrește, întunerecul de
sub sobă își întinde trupul în voie. Un greier iasă de sub vatni, face „cric, cric” și,
fricos, intră înapoi în gaură . Liniște.
Femeia se întoarce pe spate. Sforă ie, la început încet, cu mici pufă ituri, apoi tot
mai tare, pâ nă câ nd colții zgomotului ronță ie regulat în blana de lemn a liniștii. Afară
se rupe pielița negrie de pe ochiul lunii, și peste întinsul pă mâ ntului începe să se
preumble un enorm lințoliu de lumină moartă . Lumina că lă toare, noptatecă stră bate
câ mpuri, poduri și sate, uitâ ndu-se în funduri de pră pă stii, în hoarne, că utâ nd parcă
urmele unui demon scă pat din lanțuri și ascuns printre cocâ rlaurii pă mâ ntului.
Ajunsă la casa lui Simion, cercetează curtea, se uită în horn, se strecoară în casă prin
ușa deschisă puțin, caută după cuptor, îngenunche lingă pat și, câ nd nu află nimic, se
strecoară afară . în ușă se împiedică de un mototol negru.
Nes în odaie e întuneric iar. Ușa se lipește la loc, pe nesimțite, ca purtată pe aripa
unui duh.
O muscă bâ zâ ie mortește, prinsă în caierul de întunerec și liniște.
Pe masă , o lingură se lovi de buza unui blid.
 Omul se trezi. îl durea capul; fruntea îi era încercuită într-o fă șie de fier; în gură
avea un fel de apă amă ruie, coclită , care aducea a vinars stricat.
Își șterse gura, trecu mâ na peste frunte apă sâ nd-o și, după ce se descoperi, că ci în
odaie era cald, închise ochii, încercâ nd să doarmă . Câ nd se liniștise, i se lovi de față o
muscă mare.
Tresă ri și iar se întoarse. Stete astfel câ teva clipe, cu ochii închiși, trudindu-se să
nu se gâ ndească la nimic și să adoarmă . Dar parcă îi bă tuse cineva un cui în cap. Cu
cit strâ ngea mai tare din pleoape, voind să adoarmă , cu atâ t somnul se împotrivea.
Ș i iar sună blidul de pe masă .
„Mița! Nastasia a uitat s-o dea afară aseară ”. Cu o mișcare bruscă , dete la o parte
țolul și, să rind din pat, deschise ușa:
— Câ ț afară ! Câ ț, câ ț!
Pisica nu se ivi de nică ieri. Omul, și mai mâ nios, bă tu din picior.
— Câ ț afară , câ ț, câ ț, câ ț, afară !
Pisica tot nu ieșea la iveală . Atunci Simion scociorî cu bâ ta sub pat, că ută după
cuptor, pe masă . în cele din. urmă , se gâ ndi că poate a ieșit și n-a vă zut-o el. Lă sâ nd-o
în seama dracului, se culcă iar.
Somnul îi trecuse. Că scă tare și ră mase astfel, cu ochii ațintiți în tavan.
— Ai pus bine cheile de pe ladă ?
— Pus, în cui după ușă . Omul că scă iar.
— Oare n-ar fi bine să mă duc marți la tâ rgul Ludușului și să cumpă r o junincă
pâ nă nu se împră știe banii?
Femeia nu mai ră spunse. Omul ră mase mai departe singur cu sine. La început nu
se gâ ndi la nimic, apoi își aduse aminte de o datorie care trebuia plă tită și pe care o
uitase din socoteli. își potrivi lucrurile socotind îndelung ce să facă și să dreagă ca
să -și plă tească pună jugul în pod. Era greu, că dacă întindea țolul să -și acopere
spatele, ră mâ neau descoperite picioarele.
Lumina ceea că lă toare apă ru din nou la fereastră . În zarea ei Simion vă zu pe
pă rete, lâ ngă ușă , o umbri lunguiață în forma unei mâ ini de cm care se' urcă di buind
în dreapta și stâ nga.
Lui Simion i se pă ru că e un ștergar atâ rnat în cui. Apoi vă zu bine cum se mișcă
urcâ ndu-se și retră gâ ndu-se jos în apa de întunerec de lâ ngă ușă .
— Care-i acolo?
Mâ na încremeni. Apoi începu iar să se miște, resfirâ nd degetele, care se întindeau
pe pă rete ca un chiorchine de lipitori.
Lumina că lă toare strecurată prin pâ nza geamului limpezea din ce în ce.
Mâ na că uta, dibuia, urcâ ndu-se și retră gâ ndu-se.
Lui Simion i se ridică deodată pă rul în cap. O frică cumplită îi înțepeni mă dularele
și ră mase cu privirea ațintită , asupra mâ nii. Capul i se goli, buza de jos îi tremura, și
sta într-un cot, țeapă n, fă ră să se gâ ndească la nimic, fă ră să poată face o mișcare.
După a clipă , care pă ru ucigă tor de lungă , își fă cu cruce cu limba și putu se se
gâ ndească la Dumnezeu. Numai ce-i verii gâ ndul, și din casă se auzi un zgomot care
pentru o altă ureche aduce cu zgomotul fă cut de un smoc de chei că zut la pă mâ nt Cu
câ t își fă cea mai des cruce,. cu atâ t mâ na se retrage* în jos, dispă rea.
— Ușa se crepă încet și Simion vă zu cum se strecoară afară o mogâ ldeață neagră .
— Banii! Duce banii, îi șopti parcă cineva la ureche] Puterile îi țâ șniră în trup
fulgeră tor. Dintr-o să ritură fu jos și puse mâ na pe barda mare de dulgher. La doi pași
de prag ajunse mogâ ldeață și cu barda ridicată în bă taia lunii strigă înfioră tor:
— Cine-i, că -l crap în două !
— Eu, eu Uliana. Nu da, Simioane, dragul meu. Ai fugit de turbatul ă sta.
Cheile de pe ladă erau la ea; banii n-apucase să -i ia.
Stă m întins pe pat și câ ntam din fluier. Din vreme în vreme îmi întrerupeam
câ ntecul și dam după muște. Mama torcea, iar tata luase între genunchi o oală de
lapte acru.
Era una din acele lungi și înă bușitoare zile de vară -câ nd ai ispră vit un lucru și mai
avâ nd două de fă cut, nu știi de care să te apții. Seceraseră m orzul, și mama spunea
că ar fi bine să că ră m fâ nul, că „pot da ploile și se face gunoi”. Tata: că „fâ nul nu l-a
tră sni”, să ne apucă m de seceră . „Crește holbura peste ea și o pune polog jos. Cine s-
o mai secere?”
— Bine, omule, fă cum știi!
Tata nu mai ră spunse. în tă cerea ce s-a întins, se auzi afară un zgomot, ca atunci
câ nd cineva a bă ut o apă prea rece și îl arde în gâ t.
— Ce apă , mă , ca la munte!
Pe prag se ivi un om înalt, spă tos, cu barba scoasă înainte și cu mustă ți haiducești.
își șterse gura cu poala că mă șii, apoi își potrivi mustă țile.
— Da, mere, domnișorule, mere?
Se așeză pe laviță și își trase pă lă ria pe ochi, ca omul necă jit. Locuiam în câ mp,
departe de sat. La fâ ntâ na noastră oamenii veneau, mergeau, și fiecare avea de spus
o noutate, o vorbă de clacă , ori de plâ ns vreun necaz.
— Morții ei de lume! începu omul vorba. Am trimes azi-dimineață sluga la secere.
A secerat doi snopi și s-o culcat. Pâ nă amu ce am venit cu amiaza.
— E cald!
— Cald, gă inușa și toaca lui, da' și pâ nă a vedea el simbrie de la mine.
Avea glas ră gușit, scâ rțâ itor, dar vorbea tare, amenințâ nd, tropotea din picioare,
se scula și se așeza iar pe scaun, de pă rea că toată ființa lui vorbește.
— Mă i, reîncepu, ducâ ndu-și mâ na la ceafă , eu și câ nd l-am bă gat slugă i-am spus
babei: tu, dă -l în mâ na dracului, că nu-i bun de nimic. Da te poți înțelege cu muierile?
Na uc grumaz și să te arunci în apă ! zise tata.
— Dacă bă rbatul nu-i bă rbat, să știe să -și poarte lucrurile, cată să -l poarte și
muierea! ră spunse mama
 O clipă se auzi bâ zâ itul muștelor și sforă itul, acum gră bit, al fusului. Apoi Dumitru
se întoarse spre mine și, să rind de pe scaun, începu iar:
— Domnișorule, eu nu știu ce înveți dumneata la școală , dar știu că copilul de_
mic se cunoaște ce țar o fi. Ia vezi pe Roma, sluga ă sta al meu. Ă sta așa un pră pă dit s-
o alege, de l-or purta jandarmii din sat în sat, cu stupii în spate, ca pe a Banului. Ș i
câ nd mi-an mă ritat fata, pe Ana, mai bine aș fi îngropat-o atunci Al lui Botoș venea în
toată seara la noi, cu ziua, și se ducea a doua zi pe la prâ nz. Eu l-am vă zut atunci că
nu-i țară caldă : un fecior tâ nă r care ar mâ nca somnul cu mă mă ligă . Ș i odată îi spui ':
„Mă omule, ai tu nas? Nu ți-e rușine de oameni? Ce zic ai voștri? Da' ce zic oamenii
din sat de mine, mă ,? Ori vii și vorbești două -trei vorbe cu fata, ori te șperge de la
casa mea! Ș i pe aici să nu te mai vă d, că te chilă vesc.” Așa i-am spus lui,. și muierilor
le-am spus să nu-l mai primească , „li] fecior frumos, de neam, și are avere!” zic ele.
Că una, că alta, eu să tac și să nu mă amestec unde n-am treabă , să pun amâ ndouă cu
gura pe mine. Câ nd eram pe acasă nu mai venea: îi era greu la nas. Da' câ nd eram la
moară și încă tră u îmi trebuia, el era la noi. Ș i iacă , după un an îi face un copil fetii.,
Ai, zic, toaca; și crihanu vost de muieri! Asta-i bună !” Ș i omul își scutură capul ca și
cum l-ar fi mâ ncat ceva după gâ t și i-ar fi fost rușine să se scarpine. Ce să fac, a
trebuit să i-o dau.
— Da' eu nu știu ce muiere e și ea, zise mama. N-aș sta cu el nici un ceas. Dă -l în
mama minunii, să -l coacă ! Ș ede într-o hrubă de se hâ ie pe ea, și el își vinde locuțul
din gura copiilor și umblă dintr-un fă gă dă u; într-altul. Ii vine ei în toată seara acasă
beat leocă , de-i cură mucii, și ea mâ ncă cu el dintr-un blid. Ptiu! Eu l-aș opă ri!
Rar, bă trâ nește: Asta nu-i nimic. Dacă se iau laolaltă , trebuie să rabde unul la
altul. Da' iacă ce pă țesc astă -toamnă cu el. O vâ ndut locul din Sorți cu nouă mii, o
plă tit cu șase sute niște datorii și ă ialalți i-a luat la el. Ș i câ t era vremea umbla turcă .
Fata vine la mine plâ ngâ nd: „Tată , ce să mă fac, îmi mor copiii de foame și el bea toți
banii!” Eu, ca tată , ce să fac? „Ai, zic, gă inușa ta de om pră pă dit!” Mă duc la primarul,
iau doi jurați cu mine și merg la el de cu noapte; ziua nu-l puteai gă si pe acasă . „Bună
ziua, domnule”, zic. Era întins pe spate și sforă ia ca un grof. îl sculă m noi. „Mă , zic,
am venit să -mi dai bani să cumpă r bucate la copii și la muiere. Dacă nu, îi încarc
hainele și o duc acasă la mine, cu copii cu tot. N-oi lă sa-o să moară de foame și tu să
stai întins la soare și să -i bei truda.” Că el nu o dă , că e stă pâ n în casă , ce am eu cu el,
și așa și pe dincolo. Era să ne batem ră u. Au venit jandarmii. Câ nd să -i încarc hainele
și s-o aduc acasă , fata, că ea nu vine. Acolo între-satu întreg. Noa, asta-i bună !
Omul își aduse aminte de toacă , de clopotele lui Adam și de un car de sfinți pe
care-i aruncă după fată . Apoi tă cu un ră stimp și își plecă fruntea ca sub povara unei
mă ri greută ți. Câ nd începu iar, cu capul proptit în palme, cu coatele pe masă , glasul îi
era muiat, stins. Clocotea a plâ ns. Pe mă sură ce vorbea, se ridica, da cu pumnul în
masă , se repezea și se așeza pe loc; acum glasul îi pă rea un torent rostogolitor de
munte.
 — La comâ ndarea lui Iordan – bag sama, Dumnezeu câ nd lovește pe om tocmai la
inimă îl atinge, mi-o luat pe ă l mai drag – ce-mi face? După ce s-au întors de la
groapă popa și dască lul și oamenii de omenie, îi poftesc la masă . Popa în frunte, și
ceilalți, care-și după rangul lui. Noi, oamenii de casă , am ră mas mai pe de lă turi. Ca
omul la casa lui. Ș i nu ne era nouă de mâ ncat. Gâ ndeai că mă arde ceva la inimă . L-
am crescut, am cheltuit cu el, și tocmai câ nd să fie și el om: sapa și lopata! Hee! Câ nd
mâ ncau mai bine, intră în casă , își ia nevasta de mâ nă și o trage după el: „Hai acasă ,
zice, că cu mine te-ai cununat, nu cu tată -to. Hai!”
— „ma, x vrei ții ? Ce-ți trebuie ție, de-mi fac casa de râ s? N-am eu necazuri
destule pe cap?” Că pe e nu dau nimic; că el nu-i nimeni la casă ! I-ar fi trebui să -l bag
după masă cu popa, să se umple de mâ ncare ș de beutură . Ș i o tră gea de mâ nă că tre
poartă pe nevastă Mi-am sufulcat mâ neca și i-am trâ ntit un pumn în cap de tot de-a
dura s-o dus. Nevasta a început să strige, și oamenii au ieșit buluc afară . I-am mai dat
câ teva, l-am luat de picioare și l-am zvâ rlit în drum. M-an întors la fată și i-am zis să
ră mâ ie la mine, c-o țiu cu copii cu tot. Ea a început a mă ocă ri, că -i omor bă rbatul. El
urla pe drum ca turbat. Ș i s-o pornit și baba de nu mai știam unde mi-i capul. M-am
slobozit, nă că jit cum eram, după ea, și, poate, i-oi fi dat vreo una Apoi la fată : „Să nu
te mai prind pe aici, că -ți mul fă lcile! Ș i pe tine, pră pă ditule, dacă te prind pe la
poarta mea, te omor, înțelesu-m-ai?” Ș i așa am pă țit eu cu muierile mele.
Ieși afară , vă rsă apa din câ ntă , că ci se încă lzise, scoase alta și plecă să -l scoale pe
Roma, care, de bună seamă , adormise iar.

CÂ RJA

— Hou, hoou! strigă Câ rjă la vite din ce în ce mai tare.

Junincile bă lane și buiece, de doi ani, nu știau trage și de ce le striga omul să steie,
fugeau tare la vale, ci carul gol.
Câ nd vă zu Câ rjă că nu-i chip să le oprească cu vorba, j puse o mâ nă pe ceglă u,
cealaltă pe spatele vacii de că tre om și să ri jos. Junincile se opriră deodată . Una însă
se trase înapoi, câ rmind carul, încâ t, de n-ar fi fost el acolo să pună mâ na, i-ar fi rupt
ruda.
— Mâ nca-v-ar dubeala! Amu ce să mă fac?
T: ia iirg, și uina scuuora ia vaie, în partea ceaialtă a satului, bă gă de seamă că și-a
uitat straița acasă .
Să -și lase carul în drum, noaptea, nu se încumeta, putea veni cineva să -i ieie
ră steiele, ori să -i desprindă junincile și să -l batjocorească . în cap de noapte multe
feliuri de oameni umblă . Să se întoarcă acasă cu car cu tot, se temea să nu întâ rzie și
să meargă pâ nă în Turda de-a nimica. Ș i parcă era fă că tură : nu venea nimeni din nici
o parte.
 Asculta, dar nu era chip să deslușească ceva din pricina unei haite de câ ni ce stau
să -l tragă jos.
— Ho-ha-ho! se ră sti plecâ ndu-se să ia o piatră . Ț in t-azdele câ ni cu turma. Ar
trebui să le bage mulgar. Ho-ha-ho!
Câ nd vă zu că vremea tace și trece și el stă cu carul în drum, cei vacile și se
întoarse înapoi. La poartă opri: '
— Tu Anică , tu! Anică ă ă !
Femeia își pusese în gâ nd să scarmene lâ nă . Nu stinsese lampa, o tră sese numai în
jos și se vâ râ se sub țol. a se încă lzească , că ci înghețase pe jumă tate ajutâ nd muftii să
înjuge junincile. Câ nd îl auzi strigâ nd, crezu „ visează , apoi să ri ca arsă și dete fuga
afară . Era raita la mijloc, și femeii îi veni inima la loc îndată . Dar, depă rtâ ndu-se, îi
zise:
— Numai de n-ai umbla ră u, să nu pă țești ceva, că nu-i bine să te întorci din drum.
Omul nu-i ră spunse, aruncâ nd o ochire spre ră să rit, ca și cum ar fi zis: „de acolo e
primejdia”. Legă straița de loitre și pocni din bici: „Ho, Florică , Joiana, na, mă i, na!”
Noaptea era neagră ca iadul, cerul acoperit 'e nori dintre valurile că rora se
rostogoleau din câ nd în câ nd spuze de stele.
Satul, dormea în întunerec, ca în fundul unei mă ri negre. Numai câ te un câ ne
obosit de lă trat mai hă pă ia unde și unde. La casele în care oamenii se pregă teau de
tâ rg, priveau afară în noapte geamuri galbene, spă lă cite. Undeva un guițat de porc
tă ie întunericul ca un cuțit.
i, yc ueyiau și începu să silească vitele. Nu venea nime din nici o parte: carele s-au
dus mai de noapte, gazdele cu că ruțele se scoală după ce ră sare soarele. Apoi se
gâ ndi la oile ce le lă sase în grija unui cumnat (numai de nu ar afla câ teva cu pielea
întoarsă ), la cucuruzii ce nu se mai coceau și, fiindcă simțea că -i prinde somnul,
începu să câ nte. Era singur în întinsul câ mpului, junincile mergeau încet, rumegâ nd,
și în cadența carului se pierdea câ ntecul lui sfios, de om în vâ rstă , care nu vrea să fie
auzit și câ ntă ca să -și ră corească inima.
Se pripă șise în sat nu știu cum și de unde. Unii spuneau că l-a gă sit copil mic un
gazdă , la porțile Clujului, și l-a adus să -i pască porcii. El n-a crezut aceasta și nici
altele pe care le spuneau copiii pe seama lui, ca să -l batjocorească . Nu s-a întrebat
niciodată de unde e, cine i-a fost mamă . S-a mulțumit că are ce mâ nca și cu ce se
îmbră ca. Atâ ta vreme câ t n-a putut mulge oile, a pă scut porcii, a trecut apoi la oile
stă pâ nului, și de aci la' ale satului. Purtâ nd toată viața fluierul la curea și o bâ tă mare
de alun în mâ nă , cineva, vrun îmbuibat de al satului, i-o fi strigat odată , mai în glumă ,
mai în batjocură : „Câ rjă ”. Ș i așa i-a ră mas numele. Cu porecla asta s-a însurat, și-a
înfiripat o că suță unde și-a gă sit alinul.
Nu l-au purtat jandarmii cu cojnița în spate, dar odată , câ nd unul l-a batjocorit
mai cu grosul, uite-așa, om mic cum e, i-a tras o purecă tură de a ră mas de poveste.
De atunci n-a mai avut nimeni treabă cu el.
 S-a trudit mult, lă sâ ndu-se fă ră porc de slă nină , fă ră oi, el, care grijea oile altora,
numai să -și poată cumpă ra două juninci „câ t de slabe”. Ș i câ nd le-a prins mai întâ i la
car, și-a scos că ciula să mulțumească lui Dumnezeu și a plâ ns de bucurie.
Acum se duce la tâ rg, nu pentru că ar avea cine știe ce treabă . Se duce că îi e drag
să meargă cu carul lui la tâ rg. îi place să steie în tâ rgul de vite, să vadă cum se învâ rt
oamenii pe lâ ngă junincile lui grase, ca unse I cu unt, și cum ii întreabă care mai de
care: „Câ t ceri pe ele?” începu să se spargă ; de la ră să rit curgea o lumină gă lbuie,
murdară , li pă trunse frigul și se dete jos din car. începeau să vină că ruțele, și omul
trebuia să ferească mereu, că ci „gazda te acață câ nd ți-e lumea mai dragă , și tot el te
suduie că nu te dai în lă turi din drumul lui”. Cu câ t se apropia mai mult de tâ rg,
drumul devenea mai îngust. De peste toate vă ile curgeau șiruri de care, oi și oameni,
așa cum curg pâ raiele în râ ul mare, și întreg puhoiul acesta se revă rsa în tâ rg,
inunda orașul. Câ rjă fu nevoit să -și ia vaca de corn și să fie tot cu zbiciul în mâ nă .
Ajuns în tâ rg pe la prâ nzul cel bun, slobozi junincile în funie și le dete de mâ ncare.
Se necă ji mai întâ i că nu gă sea o leocă cumsecade, apoi își luă o furcă de lemn și se
întoarse la car. Vacile nu ispră viseră fâ nul, și omul se așeză pe ruda carului, desfă cu
straița cu pită și cu slă nină ca să beie și el apă , cu o cale, câ nd o adă pa vacile. Bă use
un pahar de vinars și îl ustura în gâ t.
După ce vă zu că junincile nu mai mâ ncă , ci numai împră știe fâ nul, strâ nse straița,
să le ducă la apă . Dar, pâ nă desprinse din jug pe una, cealaltă trecu la că ruța unui
tâ rgoveț ungur și îmbucă o gură de otavă .
Câ nd omul merse după ea, ungurul îl plesni cu biciul peste față și îl înjură . Câ rjă
nu ră spunse, dete după vacă și, ajuns la pă ră ul ce curgea prin mijlocul tâ rgu-lui, își
spă lă obrazul înroșit și-l șterse cu poala că mă șii, întors la car, legă vacile și le dete
fâ n dinainte. Apoi, încet, fă ră nici o grabă , scoase de pe leasă carului o bâ tă lungă ,
vâ njoasă : bâ ta înflorită de cioban, îndesâ ndu-și că ciula pe cap ca să nu cadă dacă l-o
scutura tare, se apropie de ungurul ce-l lovise și, ră zimâ ndu-se în bâ tă , zise:
— Jupâ ne!
Câ rjă îl fixă mai bine, zicâ ndu-i din nou j
— Jupâ ne, ian hai un pic încoace!
Ungurul, un om voinic, cu cizme și cu nă dragi, se desprinse din grup și porni spre
româ n, ca și cum ar fi vrut să -l înghită dintr-o dată .
Câ nd româ nului îi veni bine, învâ rti bâ ta atâ t de repede, că adversarul n-avu
vreme să zică nici „câ rc” și că zu buștean.
Ortacii îi alergară [într-ajutor] din toate pă rțile, care și cu pe ce puteau pune
mâ na mai iute. Cel dintâ i ajuns în bă taia bâ tei fu pocnit drept, și din capul unuia bâ ta
lunecoasă de alun zbură în capul altuia cu atâ ta grabă , că nu se așteptară să cadă pe
râ nd. Că zură unul peste altul. Unul care-i să rise în spate ca o pisică , încercâ nd să -l
sugrume, primi o bolditură în burtă cu capă tul din mâ nă al bâ tii și se dete de-a dura.
 Sparse capete. împră știe dinți, și unuia îi mută falca. Opt inși ză ceau la pă mâ nt, și
cei care se sculaseră , stă teau deoparte, ca niște dulă i ce-și ling ră nile după o
încă ierare. Toate se petrecuseră într-o clipă . Nimeni nu avusese vreme să strige, să
ceară ajutor. Numai o unguroaică grasă și roșie ca o sfeclă , vă zâ ndu-și bă rbatul jos,
începu să se vaiete. Oamenii atunci se adunară îndată din tot tâ rgul. lă sâ ndu-și
bucă turile nemâ ncate, tâ rgurile neispră vite și fă cură cerc în jurul lui Câ rjă . Câ t
ajungea bâ ta era loc sfâ nt, nimeni nu cuteza să -l calce. Un ungur, lumd un ceglă u, se
nă pusti asupra lui ră cnind. Câ rjă însă îl atinse peste nodurile degetelor și-i lovi
ceglă ul din mâ nă .
Apoi se ră zimă iar în bâ tă și ră mase așa, pâ nă câ nd, în sfâ rșit, veni și poliția să -i
cheme la înfă țișare. Atunci se duse liniștit la car, ridică fâ nul de pe leasă cu grijă și
puse bâ ta la loc. înjugă junincile, în vreme ce alții îi umpleau carul cu adversarii
doborâ ți, apoi, urmat de întreg tâ rgul, de gâ ndeai că e comâ ndare, – să ri pe ceglă u și,
mâ nă liniștit:
— Ho Florică , cea Joiana!

LUDOVICA

Câ nd Ludqyjfia ajunse în culmea dealului cu poala plină de fasole, strâ nsă de

peste ră zoare, din pă mâ ntu-rile vecine, se opri să ră sufle. îi bă tea inima nu atâ t din
pricina suișului ori a poverii – că ci era femeie voinică – câ t de teama să nu o prindă
paznicii câ mpului cu șorțul plin în cucuruzii altora. Toată vremea câ t culesese
fasolea vecinilor i se pă ruse că aude vorbe, pași de oameni care o pâ ndesc și stau să
o prindă . Dar parcă poți deosebi vorba în freamă tul pă nușilor uscate?
Ș i: Doamne ferește s-o fi prins! Hapsâ ni și ră i cum sunt oamenii, ar fi dus-o la
primă rie și ar fi fă cut-o de râ sul satelor.
Dar acum putea să se odihnească liniștită ; pă mâ nturile dijmuite erau departe, și
chiar de s-ar fi întâ lnit-cu paznicii, nu puteau ști din ce delniță vine.
„Da' parcă ei nu fură destul, dă -i în minune să -i coacă ” își zise ea, ștergâ ndu-și
fruntea de sudori.
Ș ezâ nd pe un mușuroi înțeleni. t, în mijlocul imașului, cu nă frama neagră dată
puțin pe ceafă , de i se vedea pă rul brumat, cu chipul osos înnegrit de soare și zbâ rcit,
pe fondul albastru al cerului, femeia pă rea o pasă re mare de pradă , gata să -și ia
zborul. Cu mâ na. streașină la ochi, se uita departe, spre casa al că rei acoperiș de țiglă
roșie era ca o uriașă floare de mac în mijlocul lanurilor-de porumb.
Se mutaseră în câ mp, pe „moșia” lor, cum le plă cea să spună , abia de câ țiva ani.
Că ci aici „nu trebuie să le dai la toate de mâ ncare din mâ nă ”: vita îmbucă o gură de
iarbă de pe orice ră zor, porcul scurmă ră dă cini și mai apucă la un cucuruz, bostan
ori cartof; nici nu bagi de seamă cum vine Cră ciunul și se îngrașă . Pă mâ ntul e atâ t de
întins și de gras, încâ t să ul lui îi ră mâ ne pe degetele celui care îl scormonește mai
mult, e mai aproape de el. Câ t au stat în sat, abia puteau ține două vaci rele, și astea
cu mare truda; bucatele le erau numai pleavă vara, ca să aibă ce semă na. Ș i uite,
acum livezile de gnu li-s mari câ t dealurile, și șase boi ca șase i. Ti scot carul din
ograda lor.
O dată cu numă rul boilor din poiată și turma din ocol, le crescuse și vaza în sat,
unde nu se mai ia nimeni după faima neamului, ci fiecare atâ ta câ ntă rește, câ tă avere
are. Dacă pâ nă ieri-alaltă ieri mai spuneau unii că Urcjjaeștii nu-s gazde de rangul
întâ i, acum, de câ nd feciorul, lor, Vaier, s-a întors din că tane, de la Kadetschule l –
voSaa era lui Simion – și s-a însurat cu Ana lui Triloiu, bocotanul Tritiului, n-ar mai fi
cutezat să facă gură niciunul.
Iar ei fă ceau tot ce le sta în putință ca să -și sporească pă mâ ntul câ știgat cu atâ ta
trudă . Câ nd și-au cumpă rat clopote pe boi, au dus câ teva care de fâ n unui om să rac,
numai ca să aibă prilejul să le poarte de-a lungul satului și să vadă oamenii că ei au
clopote și canaci pe boi. Își tocmiseră apoi la un cojocar meșter, în Turda, cojoace cu
pene roșii, mă rginenești, așa cum m sat aveau numai cuscrii lor.
La biserică , Simion, cu Maria și Ludovica și gazdele casei – că ci bă trâ nii lă saseră
de mult câ rma „și tră it într-o că suță mică , lâ ngă poartă – trecea tot mai înainte pâ nă
câ nd ajunse în frunte, unde, scoțâ ndu-și burta înainte se uita la cei mai să raci decâ t
el, parcă zicâ ndu-le: „Uitați-vă la mine, cine mi-s eu, câ ți boi am!” Tușea câ nd era
liniștea mai mare în biserică , cum fă ceau și ceislaite gazde și, tot ca ele, dormea câ t
ținea slujba.
Nă ravul vechi, din vremea să ră ciei, de a ciupi câ te ceva din bunul altuia nu l-a
lepă dat o dată cu îmbră carea cojocului cu pene, ba, cu câ t s-a îmbogă țit mai mult, c
atâ t nă ravul s-a lă țit mai departe, 's-a întins ca o boală n pe neam. De la pă rinți îl
învă țaseră copiii, și de la acești slugile.
Câ nd îl prindea cineva pe Simion că râ ndu-i bostani din cucuruzi ori snopii din
claie, îi zicea, din gâ t:
— Ce, mă ! Eu îs silit pe pă mâ ntul tă u? Eu am ce-mi trebuie.
Socoteala lui era că un om bogat poate să -și ia mmr-ai altuia, că are cu ce plă ti.
Acum Ludovica, stâ nd în deal pe ră zor, se uita la valea Urcii, valea lor, în formă de
potcoavă , cu deschiză tura spre ră să rit.
Pe la cele două capete ale potcoavei, colo, departe, se ză reau câ teva case, pâ nza
limpede a unui lac și, în dosul lor, un tren în mers; era trenul mic, care strabate
Câ mpia Ardealului de la Luduș ore, Bistcitâ r7â poTdealuri și dealuri câ t cuprindeau
ochii, ca valurile împietrite ale unei mă ri înfuriate.
Mare-i lumea asta, Doamne! se gâ ndi Ludovica. Câ t pă mâ nt! Ș i tot n-ajunge.”
Privirile îi alunecară peste livada verde din mijlocul potcoavei – otava lor era
necosită – pâ nă sus, spre drumul de câ mp ce tă ia în două că lcâ iul potcoavei, moșia
lor; lingă drum era casa, înconjurată de gard, în spatele el câ țiva pomi, fâ ntâ na, și de
jur împrejur, moșia. înspre apus intra în tabla lor un petec de pă mâ nt în formă de ic.
Era o zdreanță dintr-o veche moșie, sfâ rticată , prinsă în pâ rnâ nturile vecine.
„Cum ne strică tabla limba ceea de câ ne a lui Botoș! Nici n-am vă zut pâ nă acum!
Hm! Dar o va, bea el în curâ nd și pe asta! Dacă am putea pune noi mâ na pe ea – e
înglodat în datorii – am întregi o moșie cum nu este alta prin împrejurimi. Bine ar fi!
Cincizeci de iugă re la trei copii.”
Deși în sat era datina ca fetele să fie plă tite în bani și vite, iar pă mâ ntul să se dea
feciorilor, ei aveau de gâ nd să -i dea și -Mă rinarpi partea ei, ca la orice fecior. O, dar
pâ nă atunci mai trebuie să treacă vreme: fata e abia de doisprezece ani. Câ te nu se
pot întâ mpla în cinci-șase ani!
Ei, dacă ar putea pune mâ na pe pă mâ ntul lui Botoș – Ludovica suspină din adine –
ar avea o mulțime de încurcă turi cu întabularea; pă mâ ntul stă pe mai mulți frați.
„Că nici locul nostru nu e intabulat pe noi. Ș i suntem oameni bă trâ ni azi-mâ ne.”,
Așa e Simion, lă să tor”, își zise femeia cu un strop de pă rere de ră u în glas.
— Schije ș! nuvele – Pavel Dan uv uue ori n-ar ti putut-o face pâ nă acum! Că bani
aț avut. Dar s-au gâ ndit: Simion e singurul copil la pă rinți, lui îi ră mâ ne averea, că n-
au cui foc o lă sa; în pă mâ nt n-or duce-o. Ar trebui totuși să -și rostuiască treburile]
că ci, cu lă să mâ ntul, tot vor avea ei cheltuieli, acum ori [mai tâ rziu.
Femeia se lă să furată de un gâ nd ră u: S-ar putea să -! înșele cineva pe bă trâ n, cum
e în mintea copiilor, să -l” îmbete și să -l ducă la lege. Le-ar lua pă mâ ntul de sub'
picioare. Vaier, feciorul lor, ori altcineva. j „Asta ar fi apoi una, își zise ea. Una și
bună !” De cei s-a gâ ndit tocmai la Vaier? Copilul lor! „Doamne, cum mai umblă
mintea câ nd îi dai drumul! Nu-s doar oamenii] chiar lupi.” Își strâ nse șorțul cu
fasole, își potrivi nă frama și porni la vale, pe drumul de la capete, unde iarba verde,
moale îi mâ ngâ ia picioarele zdrelite de vițele de mure de prin: cucuruzi.
Era după că rat, tâ rziu; de cules nu se apucase încă ; nimeni, dar porumbul cu
frunzele verzi era aproape copt. Toamna, cu ploile nesfâ rșite, cu noroi și neguri, nu
venise încă . într-amiezile erau tot ca în dricul verii, numai serile și nopțile luminate
de lună , ca ziua, erau lungi și ră coroase.
— Ludovichii, câ nd intră în drumul mare cotind spre casa lor, îi ieși înainte, ca din
pă mâ nt, Urcan bă trâ nul, socrul ei. Ras proaspă t, încă lțat cu obiele albe de pâ nză și
cui straița de piele în spate, ca un tâ rgoveț, bă trâ nul venea pe marginea
cucuruzaștinii și, câ nd îi ră să ri înainte noru-sa, tresă ri. Fă cu o mișcare ca și cum ar fi
vrut să se oprească , apoi porni iar la drum, parcă mai gră bit, înciudat oarecum.
— Deie Dumnezeu bine, tată !
Femeia avea chef să stea de vorbă , să -l întrebe mai e pe acasă , una, alta.
— Dar dumneata unde te duci, amu, pe înserate?
— Unde, unde. Mie nu mi-e îngă duit să merg nică iri? Numai vouă ? mormă i
bă trâ nul în barbă și, fă mă car s-o privească , mă sură mai departe pă mâ ntul câ rja.
Spre apus, ca și cum i-ar ti iosî teama sa uu-„ajb” cineva din partea aceea.
 — Hodoroaga dracului! zise femeia, ră mâ nâ nd singură în drum și uitâ ndu-se în
urma lui. Bine că se duce; mai ră mâ ne mâ ncarea. Dă -l în turbare! Că altă treabă nu
face, numai sade și mâ ncă , iar de moarte nici gâ nd n-are.
Pâ nă acasă se mai gâ ndi la o soră mă ritată ia Ț -kmd, la ce va face pe seară de cină ,
la un vițel care fă cuse viermi între unghii.
Intrâ nd pe poartă , o ză ri pe cucoana ??, soacra ei, șoșotind cu Ana, nevasta lui
Valer; apropiindu-se de ele, surprinse-o mișcare din geană , care nu-i plă cu; înțelese
că au schimbat vorba.
„Ce au astea de împă rțit?” se gâ ndi ea înciudată , prefă câ ndu-se că nu le vede. își
chemă fata în colțul de sus al tâ rnațului să -i ajute la dejghiocatul fasolei. Câ nd fură
singure, o întrebă , uitâ ndu-se cu ochi ră i spre cele două femei:
— Unde s-a dus moșul tă u?
— Nu știu, că tot s-o ascuns de mine. A vorbit cu tetea Vaier și, câ nd a plecat
moșul, dumnealui l-a petrecut pâ nă la poartă . L-am auzit că -i zice: „Du-te dumneata
și te odihnește, că eu viu colo de la o vreme”.
Femeia, cu o pă staie desfă cută pe jumă tate în mâ nă , se uită țintă în ochii fetei.
— Altceva n-ai mai auzit?
— Nu!
— Hm! Draga mamii, zise ea încruntată , mușcâ ndu-și buza de sus. Hm. vru să
urmeze, dar, vă zâ nd că se apropie bă trâ na, tă cu. Mai tâ rziu adă ugă , ca pentru sine:
Mi se pare că Ana asta e soi de șarpe.
Apoi ziua se scurse anevoie. Soarele parcă se așezase la povești cu muierile, și nu
mai da Dumnezeu să se rupă din loc, să -și vadă de treburile ui.
La cină , câ nd își ispră viseră lucrul pe afară și toți stă teau lâ ngă mă mă ligă , în zarea
focului. Ana nu se mai să tura de povestit, toată era numai gură .
De frumoasă , nu era prea frumoasă ; dar nici oamenii nu se speriau de ea. Avea
pă rul rogieti-eehirTnici, în ne reie spuneau că mamă -sa o fă cuse cu un jidov pripă șit
pe la ei cu mașina de îmblă tit. Dar bă rbatul ei o; iubea, că ci în sat frumusețea se
mă sura cu iugă rele de pă mâ nt, și prin împrejurimi nici o fată nu avusese mai multe.
Valer, un flă că u voinic! Mustață haiducească , da din cap și zâ mbea la ce spunea.
Pâ nă a nu merge la că tane, cu averea lui, fusese cel dintâ i în tagma flă că ilor de
seama lui. Acum, de câ nd s-a întors, s-a prostit, spuneau oamenii. Nu te mai poți
înțelege cu el, așa o dă pe domnie.
— I? n om care s-a întors din armată – el nu zicea, ca în sat, că tă nie – cu gradul de
sergent, nu se cuvine să -și piardă vremea pe uliță și să steie la povești cu proștii. Ce
știu ei cum merge lumea?! Ori chiar dacă merge, el să le spună vorbe mai înalte, mai
frumoase, să -i învețe ceva.
Câ nd că uta să -și pună în practică înțelepciunea, oamenii se uitau unii la alții eu
înțeles, vorbeau peste el, Iiiâ ndu-l la vale.
 Acasă vorbea scurt, tă ios, avâ nd aerul că dă mereu porunci. Câ nd era strâ ns cu
ușa și trebuia să o țină mai lung, începea totdeauna cu: „Apoi, dacă -i vorba. apoi”.
Așa învă țase de la „domnu că pitan, un om al dracu- ' lui, că dacă -i vorba, apoi
numai omul prost o ia drept înainte, cel cuminte le face toate cu politică ”.
Ludovichii încă nu i se ridicase negura de pe suflet. Veselia Anei o ardea la inimă .
Numai câ nd află că bă trâ nul s-a dus la Luduș după tabac se mai îmbuna. Gâ ndul cela
primejdiofiserefrase undeva în adâ ncul sufletului ei și ră mase pitit acolo. Ludovica
se lă să furată de buna voie a Anei; între două polojenii se gâ ndi: „Cum își face omul
spaimă de nimic!” li iubea pe Vaier, că era „mare și frumos ca bradul”. De câ nd s-a
ridicat el și umblă printre oameni, de! a multe l-a scos pe tată l să u. Pâ nă acum numai
cinste și omenie au avut de pe urma lui.,. Ș tie-ne Dumnezeu ce' vom avea de aici
înainte!” se gâ ndea ea câ teodată .
Să tot fi fost gă inușa lă prmzui cei uuu unu ac iv*„„ Vaier și nevasta. Altă dată , în
asemenea împrejură ri nu era de pus în picioare; pâ nă se îmbră ca să se ducă unde
trebuia, sta omul să -și scoată sufletul: tot se trezea și iar adormea, apoi, pâ nă se
îmbră ca și se punea în râ nd scula toată casa. Acum, îndată ce se trezi, se dete jos din
pat, aprinse. lampa și începu să se îmbrace gră bit. în vreme ce își vâ ra cureaua în
cioarecii noi, Ana îi vă csuia cizmele, îi punea în straiță , și toată era numai grijă și
dragoste pentru bă rbat. Treaba asta n-o mai fă cuse ea de câ nd era în casa
Urcă neștilor. Alte dați, câ nd îi pleca bă rbatul de cu noapte de acasă , nici nu se
întorcea pe partea cealaltă .
Ludovica dormea în aceeași odaie, în patul de după ușă . Câ nd aprinse Vaier
lampa, se trezi și nu mai putu adormi. Gâ ndul pă mâ ntului o chinuia din nou.
Vă zâ ndu-l pe Vaier gata de drum, cu bâ ta ghintuită cu ținte galbene în mină , cu
straița cu coadă de vulpe în spinare, nu se putu ră bda și, înă lțâ ndu-se într-un cot,
întrebă :
— Mă i Vaier, dragul mamii, unde te duci tu? Vaier nu se uită la mamă -sa; îi
ră spunse smâ ncit:
— Mă duc să aduc apă de unde se bat munții în capete. Ce mă tot întrebați?! Mă
duc la tâ rg, la Moinești, să -mi cumpă r ceva pe banii ceia de la ospă ț, că nu i-oi ținea
în ladă , să mucezească .
Apoi, după obiceiul pă mâ ntului, își roti privirea prin casă , întrebâ ndu-se: „Oare
nu uit nimic?”
Ana îl petrecu pâ nă în prag și îi strigă din urmă :
— Apoi, mă i Vaier dragă , mie să -mi aduci viței de ă ia cu cornițele vâ râ te în ochi,
că ă ia îmi plac. Ș i izbucni într-un râ s ră sună tor, pe care nu era de a-l mai opri.
Râ sul ă sta, în cap de noapte, nu-i plă cu soacrei. De dormit nu mai putea fi vorba.
— Mă duc eu să -l scol pe Simion să aducă paie la cuptor, zise ea ca să audă Ana.
În adevă r, se ducea să -i spună ce o doare. Simion se culca în șură , pe ră zboi.
— Dormi, omule?
 Simion nu ră spunse; se întoarse pe partea cealaltă . Femeia șezu pe o talpă de
ră zboi, lâ ngă el.
— Iă i omule, de ce s-a dus Vaier singur la tâ rg? Ieri pe la ojiniță s-a dus tată -să u.
Unde s-au dlii Uiuâ n-”- doi? Că într-un loc s-au dus. Ă știa n-au cumpă rat o coadă de
mâ ță de câ nd sunt să nu te întrebe pe tine, și acum, nesupă rat, ne-nimica. Vaier se
duce singur la tâ rg după boi. De tată l tă u n-aș zice nimic, dumisale câ nd îi toacă
pleacă în lume. Dar ă știa.
Omul plescă i din gură , ca atunci câ nd lovești apa cu palma. Femeia urmă :
— Ieri toată ziua au șoșotit pe la colțuri. Coita asta a lui Triâ oiu umblă
îmbrobodită înapoi și se râ njește de crezi că amu-i mireasă .
— Ei, dracu, așa-i ea. își petrece pâ nă -i tâ nă ră .
— Bine, omule, bine. Eu ți-am spus, apoi tu fă cum îți place. Dar pe mine mă paște
un gâ nd, de n-am hodină nică irea. Pă mâ ntu nostru stă încă t„t pp hă trâ n pp tine. nu-i
pus nici o brazdă . Ă știa îl igu f” vorbg p-M-fa-?” îl p. Ă știa îl iu orb pM îl duc la Turda
– de n-or fi mers chiar azi – și îl fac de scrie locutul nostru pe ei. Să dea Dumnezeu să
mințesc eu, dar vei veda că așa e. Ne fac de minune la lume și ne lasă pe drumuri,
acum, oameni bă trâ ni.
Simion se trezise de-a binelea. li trecu prin minte gâ ndul cutremură tor că
Ludovica are dreptate. Dar numai o clipă , că ci cum se ridicase într-un cot, zâ mbi, în
întunerec, veselindu-se pe socoteala fricii lui:
— Ei, dracu! Ț i se nă zare ție! Cum sunteți voi, muierile, de nu încă peți două într-o
casă .
Ludovica se supă ră ; din ușă , îi zise:
— Noi așa suntem, dar nici proaste, să ne lă să m duse de nas, nu suntem. Eu atâ ta
îți spun: bă trâ nul e în mintea copiilor, îl poți cumpă ra cu un ciocan de vinars și cu o
pipă de tabac. Apoi porodița asta a lui Triloiu nu-i fel bun.
Simion își fră seȚ Dittlpe cap, încercâ nd să adoarmă din nou. Dar vorbele
Ludovichii ră mă seseră în încă pere și-i bâ zâ iau în jurul capului ca un roi de viespi.
Nu era chip să doarmă . De fiecare dată câ nd se întorcea pe altă parte, se hotă ra să -și
intabuleze locul și să -și pună în râ nd averea. Gâ ndindu-se la tot felul de lucruri, care
de care mai negre, stete în așternut pâ nă se simți de ziuă , câ nd adormi buștean.
Pâ nă la amiazi, Ludovica își bă tu fata, că nu știe să împungă cu acul”, își boscorodi
de câ teva ori omul și se mai sfă di cu paznicii câ mpului, care – pă catele lor f porcii în
cucuruzii altora.
Învâ rtindu-se supă rată prin curte și legâ ndu-se de toate, i se înfipse în creier un
gâ nd, ca o să geată venită din senin: „Nu cumva ă știa s-or fi înțeles cu hoții ă ia a lui
Triloiu* și bă trâ nul s-a dus cte îfcn la ei, '„saseculce acolo '! Inii Vaier pp aroio i-a li
calea spre tâ rg. S-or fi „ urcat în că ruță și vor fi plecat astă -noapte la Turda cu hoțul
de Triloiu, și pâ nă ne-om trezi noi, numai bine intabulează locul pe ei. Ptiu! Asta o fi!
Cum n-am știut pâ nă acum?!” își luă rochia cea bună , cu gâ nd să meargă cu torsul la
cuscra lui Triloiu – scurta-i-s-ar și celă lalt picior” – și să iscodească adevă rul.
îmbră câ ndu-se, se mai domoli, își dete seama că va bate calea mâ nzului degeaba și
n-o să afle nimic. Cuscra e vulpe bă trâ nă și va ști ea să se ferească . Nici nu se cade să
meargă cu furca în brâ u de-a lungul hotarului, nu e bine. O să -l trimită pe Traian,
copilul ei mai mic, după funia lungă , așa, numai ca să aibă Supă ce merge. Să
vorbească cu slugile, cu copiii, că poate va afla ceva. Dacă ar avea copilul mintea ei,
cum i-ar mai descoase, Doamne! teeabĂ _si_Jiă : tâ rau ca tată l să u. O s-o dea de gol, că ,
de-l vor întreba mai cu3e=aniaimintul, le va spune prostul, de ce l-a trimis. E mai
bine ca el să ceară numai funia și să bage de seamă dacă li-e acasă calul. Dacă nu-i
acasă , știe ea unde-i.
— Tră iene, dragul mamii, îi spuse ea dâ nd din cap, cum îi era obiceiul câ nd eră
mâ nioasă , să nu te pună pă catele să șezi să te întinzi la vorbă cu alții de seama ta, că
scot două piei de pe tine. înțelesu-m-ai?
— Înțeles!
Cum să nu înțeleagă el, Tră ian, care se bucura amarnic că scapă de acasă .
Copilul o porni în fugă . O ținu astfel o zvâ rlită bună , apoi se obosi și o dete mai pe
încetul; câ nd să treacă dealul, se întâ lni cu alții de seama lui, care îi ară tară un
briceag cu plasele de os de pește. Ca să -l probeze, se așezară pe mușuroiul de gunoi
din marginea drumului. Tră ian ar fi vrut să -l cumpere. Să -i dea numai briceagul, că ,
de plă tit, îl plă tește cu câ t cer, că bani are de-i poate vă zut cum se bat în eclejia popii.
Ș tie și cum se scot. Ajungâ nd la Triloiu tâ rziu (cuscrii locuiau și ei în hotar), Tră ian
ceru funia și porni înapoi spre casă . își aduse aminte că a uitat să întrebe de cal și,
întorcâ ndu-se, strigă de la poartă :
— Tete Ioane! Tete Ioooaaaneee!
Fratele Anii mă tura curtea. Auzindu-l, crezu că a uitat ceva și se opri din lucru:
— Ce-i, mă ?
— O zis mama că acasă vi-i calul?
Omul pă ru că se gâ ndește întâ i, apoi ră spunse zâ mbind:
— Nu-i acasă . Spune-i că l-am trimis la potcovar, să -i pună potcoave de argint.
Cu funia fă cută colac pe mâ nă , Tră ian porni în fugă spre casă . Soarele sta să
asfințească .
Câ nd e să te bată Dumnezeu, apoi te bate în ce ai mai drag, se gâ ndea Ludovica,
depă nâ nd niște fuse. Pe ea a bă tut-o Dumnezeu cu o fată și o noră , care nici pune pe
fus nu știu. Toate se reazimă pe grumazul ei. Ș i încă mai zice lumea că Ana lui Triloiu
a fost fată harnică . Mâ nca-i-ar pustia hă rnișagul! Că numai fala a fost de ea și
gă zdă cie legată cu ață de lâ nă .
— Hai încoace, mâ nca-te-ar focul să te mâ nce, ce mă tot porți?! se ră sti ea la fusul
care să rise din ciur și se rostogolea pe pă mâ nt ca o gă ină cu gâ tul tă iat.
Nevoită să se întindă de-i pâ râ iră oasele, smuci firul și-l rupse.
 — Ptiu, că de astea n-am mai vă zut de câ nd sunt l Tortul ă sta tot trebuie tors din
nou, și azi-mâ ne vine piuarul. Ne apucă Cră ciunul torcâ nd de țol. Câ nd v: m mai
toarce și de cioareci și de haine la slugi? Ș i sumtem trei muieri la casă ! De asta a mea
nu mă mir, ea-i tâ nă ră și proastă . Da' doar astă laltă e cal bă trâ n, trebuie să -și
îmbrace bă rbatul. Asta numai mi-a clă cuit lâ na.
Firul se rupse iar. Ea trâ nti ghemul în ciur și-i dete una cu piciorul.
Dâ nd să intre în casă , se împiedecă de prag.
— Arde-ați, să ardeți, și cine v-a fă cut!
Se duse apoi să desfacă porcii, care se înfă șuraseră lâ ngă pripon și pot muri acolo,
că nu le are nimeni grija. Ea trebuie să fie în tot locul.
Scroafa veni la ea grohă ind; da să -i prindă rochia.
— Hața, ne! Da' ce-i? Nu te-am umplut azi o dată de lă turi?
O lovi strașnic cu piciorul în coaste; scroafa umplu curtea de guiță turi.
— Tu ai că piet, tu, muiere – îi strigă Simion din gura poieții – de bați porcii în
pripon?
Ludovica nu-i ră spunse. Dinspre deal venea o că ruță , și ea se repezi la drum, să -i
iasă înainte.
— Mă i Gheorghe, dragul lelii, n-ai vă zut pe Vaierul nostru și pe moșul să u? Nu s-
au oprit cumva la fă gă dă u? Că au plecat de aseară la moară și nu dă Dumnezeu să
vină . Tră snetul știe pe unde s-au oprit!
— Nu i-am vă zut, lele Ludovica. Eu vin de la Câ mpia Ț urzii; am fost după benzină ,
dar nu i-am vă zut.
Acum Ludovica se întoarse spre ogradă ; avea chei să -și boscorodească bă rbatul.
Dar, spre norocul lui, acesta se fă cuse nevă zut.
— Ei,. Tjă iene7Tră iefte, mâ ncu-ți mă mă liga! zise ea, uitâ ndu-se în calea bă iatului.
Ce ți-oi da eu, îi ținea minte toate zilele tale.
Nu-i spusese nimeni că cei doi s-au dus la Turda, dar era atâ t de încredințată de
asta, că nici n-ar mai fi fost de lipsă . Câ nd o vedea pe Ana umblâ nd de colo pâ nă colo,
cu nă frama dată pe ceafă , gata, pudă rită și câ ntâ nd de nu-i ajungea ograda, o luau
că lduri, o strâ ngea parcă cineva de gâ t. Trâ ntea lucrurile ce-i ieșeau în cale, se lega
de toată lumea. Ai casei vedeau că azi „are ziua ei” și își vedeau de treburi, care pe
unde putea, ocolind-o câ t t pe departe.
Noru-sa o privea, cu vă dită plă cere cum se fier pincTdin.
ii-i mici, vicleni. În felul cum zâ mbea, stâ nd i ă – și din felul cum, cu mâ inile în
șolduri și mușcâ ndu-și buza de jos, parcă îi spunea: „Acurn, oricâ t te-ai stropși,
pă mâ ntul tot al nostru e”. '.
Ludovichii ii venea să se repeadă la ea, să -i dea un pumn de să intre în pă mâ nt,
apoi să dea foc casei, să se arunce în fâ ntâ nă .
 Pe la scă pă tatul soarelui își luă omul de scurt și, după ce-l fă cu cu ou și cu oțet, îl
trimise la drumul Turcii, înaintea lui Vaier și a bă trâ nului. Să -i întrebe: „Acolo-i
tâ rgul Moineștilor?”
— Tu, muiere, astâ mpă ră -te! Nu te mai fră mâ nta. Că numai ce-l vezi pe Vaier
ivindu-se în deal cu doi bouleni, de ți-a fi mai mare dragul să te uiți la ei. Tata nu vine
curâ nd. Ș tii tu bine cum e obiceiul dumisale.
Ludovica pă ru că se înmoaie. Dar o auzi pe Ana câ ritâ nd și se aprinse mai tare.
Omul îi pomeni de Bobotează și de Paști, trâ nti și el o oală de o fă cu ță ndă ri. Dar
pâ nă la urmă n-avu ce face, își luă un că lcâ i de pâ ne, o bâ tă subsuoară și, tot suduind
muierile care-s ca a lui, porni unde-l trimisese nevastă -sa.
În drumul ță rii se lă să într-o dungă la umbra unui mă r pă dureț și adormi dus.
Pe la cina cea bună nimeri Vaier. Pă rea supă rat. Dar, împotriva obiceiului, era
vorbă reț. Spunea că n-a fost mă rturie (tâ rg); și-a mai bă tut picioarele de-a nimica.
Pe deasupra l-a gă sit pe moșul să u lâ ngă . Ciocanul. E slab bă trâ nul și-i pră pă dit de
lucru. Nu-i are nimeni de grijă , să -i dea și lui din câ nd în câ nd câ te cinci lei de un
tabac, că le-a câ știgat o avere. Ar trebui ținut ca în palmă .
— Milos ești, dragul mamii, și numai amu.
— Voi avea eu grijă de moșu de aci înainte, zise Ana.
— Tu să fi avut grijă de Sureiu Spă tarul, că ă la ți-a fost moș. Să nu-l fi lă sat să
moară la Roșea în cotețul gă inilor. i-o rase Ludovica cu vâ rf și îndesat.
Vaier încremeni. Se uita de la una la alta și nu pricepea. Crezu, la început, că acasă
știu tot. L-or fi ascultat vorbind cu bă trâ nul, vor fi auzit slugile de la Triloju și vor fi
spus la ai lor! Ori poate Ana, cum e ea slobodă la gură , va fi scă pat o vorbă
nesocotită , și ceilalți se vor fi dumirit ei. Muierea, tot muiere!
Cum mamă -sa, în potopul ei de vorbe, nu se lega de el, nici de bă trâ n, își mai veni
în fire. Vor fi avut laolaltă vorbe slabe, muierești; cine știe ce nimica le va. fi să rit în
nas! Lă sâ ndu-le să -și spele gura câ t vor vrea, ieși din odaie și se furișă în că suța
bă trâ nilor.
— De unde știu ă știa? o întrebă pe bă trâ nă .
— Ș tiu în foc „să -i mâ nce! I-a venit o toană la Ludovica și nu mai încape nimeni în
ogradă de ea. De știut, n-au de unde să știe.
— Hm. Apoi, dacă -i vorba, moșul lasă locul cui îi place. Dumnealui e stă pâ n pe el
pâ nă tră iește.
Bă trâ nul nu zise nimic. Sta întins pe pat și scotea fumuri groase din pipă . Din
vinarsul pe care Vaier îl cumpă rase bă trâ nei gustase și el. Acum se simțea nespus de
fericit.
Ieșind afară , Vaier se izbi în întunerec de mamă -sa.
— Mamă , dumneata de ce asculți la ușa altuia? Nu știi ce pă cat mare-i!
— Amu dă -mi pace cu pă catul. Că tot una mi-e mie să mă cufund în pă cate ca
Lenuța din poveste. Dacă tu, dragul mamii, n-ai frică și gâ nd de la Dumnezeu și ne
lași pe drumuri, pe mine și pe tată l tă u, care te-am fă cut și te-am crescut. Dacă nu te
gâ ndești tu la sora și la fratele tă u mai mici. Doar și ei, să rmanii, s-o trudit pe
pă mâ ntul ă sta. Din copii de gazdă , tu îi faci oameni să raci.
— Nu s-a gâ ndi el de soru-sa și de fratele să u. Să se gâ ndească cine i-a fă cut.
Dumneata cu o rochie ai venit în moșia Urcă neștilor, și aceea ți-o poți lua în cap, să
te duci de unde ai venit, îi strigă Ana din prag.'
— Tuuu! țipă Ludovica lung de țiui hotarul. Apoi se repezi la oala cu mă mă ligă de
pe foc și, dacă n-ar fi prins-o Vaier și sluga, i-ar fi aruncat-o Anei în cap. Lasă -mă s-o
omor. S-o calc în picioare pe coita și lepă dă tura. Lasă -mă . Că n-oi ajunge să -i dau
una, să mă pomenească ! Lasă -mă ! Lasă -mă !
— Las-o să vie încoace, că -i sting eu soarele, zicea, de altă parte, Ana.
— TUU! Ș _ă yii tu în niwit mm H gă -mi f'll'j locul djn gura copiilor mei! Una care
te-a fă cut mamă -ta-prin șanțuri cu jidovul.
Care te-a fă cut mamă -ta – spurcă ciune, tuuu!
— Lasă , mamă , nu te mai necă ji, o opă cea Vaier, oprind-o cu greu. De dumneata n-
a fi ră u nici de aci înainte. Că te-om lua la noi, și dacă îi vrea, îi face ceva, dacă nu, ce
ți-a trebui îi avea. li sta la umbră și îi toarce, ca alte muieri bă trâ ne.
— Pe mine să mă țineți voi ca pe o chilavă , din truda mea? După ce am trudit
treizeci de ani aici, la casa asta!
Să mâ nc de-acum câ nd mi-ți pune voi în blid? Ptiu! îl scuipă Ludovica drept între
ochi. Afară din casa mea, că vă aprind! Afară ! Scă pâ nd din mâ nile lui Vaier, Ludovica
se repezi în casă , înșfacă de un capă t așternutul pe care dormeau cei doi, îl trase
după dâ nsa afară și-l împră știe prin curte.
Câ țiva trecă tori. întâ rziați se opriră la poartă , privind „ospă țul Ludovichii”. Numai
bă trâ nii, în că suța lor, tă ceau
Vaâ ertj după ce se oță rise ră u că tre mamă -sa, vrâ nd s-qtețtC câ nd vă zu că nu-i
chip s-o sperie și știindu-se cu musca pe că ciulă , îi dete pace și se apucă să -și adune
hainele de pe jos. înțâ legâ nd că în noaptea asta nu-i chip de dormit în casă , se duseră
să se culce pe fin, în podul poieții.
— Marș înainte! îi comandă el Anii câ nd fură singuri. Nu ți-ai putut ținea gura.
În vremea asta Tră ian, care, știind ce-l așteaptă , stă tuse ascuns în cucuruz de cum
se înserase se sțrecură în capă tul de sus al tâ rnațului, lâ ngjirOfasa, Mă noara?
Ascultară ce ascultară , apoi, cum noaptea era friguroasă , se lipiră unul de altul și, în
timp ce mama lor striga de credeai că arde hotarul, ei se lă sară pe niște mă nuși de
câ nepă . adormind duși.
Se trezi tâ rziu, stropit de stele, ud de rouă , cu o durere cumplită în partea dreaptă
a capului. își șterse gura cu dosul mâ nii și își obli anevoie trupul bolovanii de somn,
înghețat pe jumă tate.
Întâ i și întâ i se gâ ndi la rfeyasti, care și-a pierdut mintea pesemne și îl trimete. a
„pe-acel din poveste, să -i aducă mană . Apoi se porni spre casă ; de data asta prin sat.
Lâ ngă fă gă dă u era plin de că ruțe de ale țicudeniior; înlă untru se auzea zarvă , fum de
voie bună .
Intră să vadă cine-s/saba o porție de vinars, ca să se mai desmorțească ffirciuma,
„coparativa”, ori mai despraschivatrCffn îi ziceau ță ranii, o încă pere scundă , cu
lampa scheletică spâ nzurată în tavan, cu mese lungi, pă tate de bă utură și de sâ nge
închegat, înnegrit, era ticsită de oameni. Cu unii, tâ rgoveți de prin satele vecine, era
prieten din holteie; aceștia, gazde bune și ei, se bucurară amarnic la vederea lui.
Îl trimisese Dumnezeu pentru binele lor, să le plă tească un adă lmaș, că doar și-a
intabulat locul pe fecior, spuneau ei. Trecuseră pe la notarul public – cu treburi,
firește – și acolo au întâ lnit pe Urcan bă trâ nul înscriindu-și locul pe Vaier. Credeau
ei: s-o fi învoit Simion, ca să nu facă două cheltuieli deodată . Că de ce să mai
intabuleze locul întâ i pe Simion și apoi pe Vaier câ nd putea trece de la bă trâ n de-a
dreptul la nepot? Doar și Simion tot lui Vaier i-ar lă sa cea mai mare parte din moșie;
celorlalți o să le mai cumpere el.
E drept că treaba nu era tocmai limpede în capul oamenilor, care, în viață fiind,
nu-și intabulau niciodată pă mâ ntul nici pe fecior, necum pe nepoți. Nu arareori cei
care o fă cuseră au fost siliți, la adâ nci bă trâ nețe, să ia stră ițele de cerșetor și să plece
în lume. Ei, dar Simion, de îndată ce a fă cut-o, și-a fi avut socotelile lui.
— Cine știe ce pune la cale hoțul ă sta! glumi unul dintre comeseni.
— O fi luat bani din bancă și nu vrea să -i mai plă tească .
— Ce mai știi?
— Pâ nă una-alta, să ne plă tească nouă un adă lmaș.
— Plă tesc! ră cni Simion de țiuiră sticlele.
În câ rciumă fu o clipă de liniște înspă imâ ntă toare.
— Vinars, crâ șmare, că te omor!
Verbele tovară șilor îi zgâ ră iau mintea ca niște gheare cumplite. Era palid, cu ochii
sticloși, ca omul care bea de nă duf. Fă gă dă u] se învâ rtea cu el; de-abia se ținea să nu
cadă . încercă să toarne vinars, dar mâ na îi tremura, și lă să locul altuia. Aruncă pe gâ t
trei pahare unul după altul, cum ai arunca apă într-o pră pastie adâ ncă , fă ră să
închine, fă ră să -și poată descleșta fă lcile.
Luă sticla cu vinars și o duse la gură , dar pesemne își dete seama de ce face și îi fu
rușine, că se apucă să '-și toarne în pahar. Dar mâ na nu-l ascultă nici de data asta.
După ce-și ră sturnă paharul plin pe jumă tate, trâ nti sticla de masă , sfă râ mâ nd-o și
împroșcâ nd cu cioburi și cu vinars pe cei din jur.
Cu privirea ră tă cită , fă ră un cuvâ nt de despă rțire, să ri de după laviță și o rupse la
fugă spre casă . Urcă dealul cimitirului, pe unde trecea calea lui spre casă , dintr-o
ră suflare. Unde era panta mai mare, la câ țiva pași de culme, se opri și începu să
geamă în neștire: „îl omor, îl omor!”
Cum mergea prin noaptea neagră , i se pă rea că înoată într-o apă murdară ,
smâ rcoasă , că se îneacă ; că scă larg gura după aer.
 Ajuns acasă , luă din gura podului securea și, intrâ nd în tindă , lovi ușa casei cu
muchea, de o fă cu ță ndă ri.
În încă pere lampa era trasă ; o lumină somnoroasă , spă lă cită țâ râ ia, ca o negură
tomnatecă , peste lucrurile adormite.
Ludovica, după masă , cu nă frama trasă pe ochi, cu obrajii înmormâ ntați în palme,
ațipise.
Câ nd deschise ochii, după trosnitura uluitoare, ză ri pe pă retele din față ară tarea
cumplită a omului cu securea gata de lovire.
Cu obrajii scofâ lciți ca de mort. – în colțul gurii strâ mbate două dâ re de spumă ,
Simion gâ fâ i ca o țâ șnitură de aburi dintr-un gâ t șuieră tor de oțel;
— Unde-i curva și tâ lharul?

Gă inușa asfințise ori se scufundase în marea tă lă zuită a cerului. Printre crestele

întunecate ale valurilor de nori care se ciocneau sfâ rticâ ndu-se în fâ șii gigantice se
ză reau sfă râ mă turi din vasul naufragiat al gă inușei: ici-colo, câ te o stea aruncată de
pe o culme de val pe alta.
În noaptea cernelie pă rea că diavolul, care pusese la cale cearta dintre tată și fiu,
supă rat că nu i-au ieșit lucrurile după voie, a dat drumul urgiilor pă mâ ntului. și el
însuși sta în vâ rful dealului, râ câ ie pâ rnâ ntul cu copitele, aruncâ nd la vale pă nuși,
ță râ nă și mugește biciuind vâ nturiie, scuipâ nd cu ciuda peste lume. Nu se cunoștea
unde e apusul și unde e ră să ritul, crugul cerului pă rea că se învâ rte necontenit, și
nenorocitul ră tă cit în câ mp trebuia să se sprijine bine ca să nu cadă . Norii negri, grei
se învolburau din toate pă rțile, întunecau ză rile, tâ râ ndu-se pe pă mâ nt ca niște
animale apocaliptice, care își schimbă într-una formele, și din gura sâ ngerie a lui
miază noapte să lbatec veneau mereu tot mai mulți, mai negri, mai înfricoșă tori.
Deșteptată fă ră de veste, toamna, cu iarbă verde în pă rul că runt, bă trâ nă ,
șchioapă , cu un ochi de tâ nă r și altul de bă trâ n, udă ca scoasă din fundul apelor, se
ivi într-un lan de porumb, tâ nguind ascuțit, plâ ngă tor. Auzindu-i glasul, câ nii
Urcă neștilor își vâ râ ră cozile între picioare și se retraseră la adă post, între fâ nuri.
În casă ardea lampa. Simion ședea la masă , cu capul ră zimat în mâ ni; pe frunte i
se vedea zgâ rietura proaspă tă , fă cută de o creangă de salcâ m în fuga lui prin cimitir
spre casă . Cum sta aplecat, i se vedeau umerii, strâ mți ca de copil îmbă trâ nit, gulerul
că meșii murdar și gâ tul roșu, subțire, pă ros.
— De l-ar adormi Dumnezeu, își zise Ludovica, vă zâ nd cum începe să respire rar,
regulat.
Scuipă un smoc de câ nepă și își puse tortul pe fus. Apoi, uitâ ndu-se din câ nd în
câ nd la Simion cum doarme, toarse înainte multă vreme. Câ nd vâ ntul zguduia casa,
fă câ nd-o să trosnească din temelii, își fă cea cruce, gâ ndindu-se la Dumnezeu; apoi
torcea înainte.
 „Dacă ă știa au intabulat tot locul nostru pe ei!” se gâ ndi ea. O dată cu gâ ndul ă sta
își puse fusul în poală . Simion adormise de-a binelea; privirea femeii se opri asupra
umerilor încovoiați spre pă mâ nt: „Locul i se cuvenea lui, că era singurul copil la
pă rinți; el trudise pe aici ca tâ nă r, ca bă rbat, toate brazdele purtau urmele mâ inilor
lui. Dacă l-au luat, în el lovesc mai mult. Tră ian s-ar tocmi slugă , Mă rioara ar
ră mâ nea lâ ngă pă rinți iar mai tâ rziu se va mă rita cu cine i-o fi râ nduit de la Tată l de
sus”. De ea nu-i pă sa; ca fată , a tră it în să ră cie, și își aducea aminte că adesea mai
multă fericire fusese în bordeiul lor decâ t în casa cu țiglă roșie și în iugă rele cele
multe ale Urcă neștilor.
Dar el, omul care dormea colo, ce o să se facă ? El toată viața a tră it în gă zdă cie. Ș i
chiar dacă uneori au ajuns la două vaci și, cu tot locul lor mult, să ră cia se uita peste
gard în curtea lor, tot el a fost stă pâ nul.
„Să ne mută m acum, la bă trâ nețe, în casă cu chirie?” (că ci cea din sat o
vâ nduseră ), își zise ea.
Se uită prin odaie; la paturi, la haine și la tot ce agonisiseră în cei treizeci de ani
de trai împreună . Acum toate astea vor trebui duse undeva într-o casă stră ină .
„Mâ nce-te focul de lume!” își zise cu jale. Era frâ ntă , toropită de oboseală . Mai suci
de câ teva ori din fus, apoi, fă ră să -și dea seama, puse fusul în poală și adormi.
Afară vâ ntul vâ jâ ia mereu; stropi mari și grei se izbeau de fereastră . Câ teodată ,
podul casei trosnea, se cutremurau blidele în cuie, icoanele. Ascunsă în cușca ei, para
lă mpii clipi de câ teva ori speriată , înă lțâ ndu-se în sus, apoi se lă să iar în locu-i de
mai înainte, uitâ ndu-se somnoroasă printre pleoape și stâ nd să adoarmă dintr-o
clipă într-alta. Veșca do tinichea, aplecată într-o parte, ca o pă lă rie de bețiv pusă pe
un ochi, despă rțea încă perea în două . Partea de sus și fruntea casei ră mâ neau în
umbră astfel încâ t odaia pă rea tă iată de o sabie cumplită . Tă ietura se fă cuse prin
capul lui Simion, că ruia o jumă tate de frunte îi ră mâ nea în umbră .
Înlă untru totul era somnoros, adormit: se pă rea că oamenii dorm de multă vreme,
că lucrurile din casă au „ră mas treze în urma lor, au vorbit și s-au ciorovă it ca
babele, apoi le-a cuprins piroteala, au ațipit. Ș i lampa însă și, cu ochiul ei înroșit de
monstru marin, picotea de somn; poate chiar adormise.
Pe peretele din față arhanghelul Mihai sta de strajă .
Stins, pă tat de muște, sabia ruginită , și de pe fața lui se vedea că n-a fost schimbat
de multă vreme, e obosit, de-abia se mai ține pe picioare.
Într-un colt mai întunecos, diavolul, luâ ndu-și coada la subsuoară , cobora din
cadrul vechi al unei icoane.
P p ara c i din ramă și se ojjrâ seVTfagmd adormit și fă câ nd semn cu mina cetei
care îl urma să „nu fac
— Unde-i tâ lharul, să -l omor! strigă Simion fă ră să -și ridice capul de pe masă .
Ludovica se trezi speriată :
— Mă i omule, nu mai ră cni! Se face ziuă și trec oameni spreAudușpla tâ rg.
 N-auzise„trecâ nd nici o că ruță , nici nu știa în ce vreme e, dar ziua da înspre.,
marți/și așa trebuia să fie. Simon dormea mai departe. Ludovica se apucă iar de tors.
Acum, că dormise puțin, își recă pă tase puterile, devenise iar femeia mâ ndră , bă rbată
de totdeauna. Gâ ndu-rile i se limpeziseră , încrederea în puterea ei și în ajutorul
Celui-de-Sus pusese stă pâ nire pe ea. Își da seama că oricâ t or fi cusut ei treaba asta
cu locul, totuși i se vor vedea petecile, și vin avocat meșter o va descoase ușor. Ba,
dacă – or vrea, îi vor mai purta și pe la temniță . Nu e puțin lucru să intabulezi pe tine
locul altuia cu înșelă ciune, cu vinars și cu mai cine știe ce. Cum îl vor fi îmbă tat ei pe
bă trâ n! La gâ ndul temniței, Ludovica își surise cu cruzime. Ah, cum ar mai fi vrut să -l
vadă pe hoplintocul de Triloiu și pe Ana, scumpa” ei noră , purtați de jandarmi de-a
lungul satului și duși. la dubă !
Numai câ nd se gâ ndea la ce a fost aseară i se mai turbura încrederea și acum,
după ce trecuse ce a fost mai greu, o luau ră corile.
Bine că i-a venit repede în minte să -i spună că Vaier și Ana au plecat la Triloiu și i-
a dat Dumnezeu putere să -l oprească să nu meargă noaptea pe la casa oamenilor, că -
l omorau hoții ceia. Se întâ mpla o minune! A trebuit – e drept – de atunci să stea
lâ ngă Simion de strajă ca lâ ngă un copil, opă cindu-l mereu. Dar bine c-au trecut.
Acum de s-ar face odată ziuă !
Noaptea se scurgea anevoie. Pă rea că e o turmă mare de mTgramă dite ia urniEră
pe luna lui cuptor, și femeia nu le poate iii'nfHin'inc
Ceas n-aveau; cocoșul li-I mâ ncase vulpea. Ș i, Doamne, ră u_e jnjiotar fă ră cocos!
Ești ca mort, nu st. ii tu câ nd să IJorngSțLTă _drum, câ nd să fră mâ nți pâ inea. „
Câ ndi se pă ru că negrul din dosul terestrelor dă în sâ ngeiiu, ieși afară să vadă
vremea. Furtuna se potolise; vâ ntul mai șuiera clin câ nd în câ nd și era rece. Era
înnorat, dar nu ploua. Ludovica se întoarse în casă :
— Seoală -te, omule, și nu te mai necă ji, că dintr-asta n-a fi nimic. Du-te, dă la vite
de mâ ncare, gata ce-ți trebuie pentru semă nat și să porniți mai de dimineață , să nu
vă apuce ziua adă pâ nd. Vremea s-a stricat, stă să ploaie. Putem ră mâ nea fă ră
să mă nă tură , cum s-a mai în-tâ mplat și într-alți ani. Eu mă duc să scol pe Tră iau și pe
Mă rioara; fata să ră mâ nă acasă și să fie cu ochii în patru. Că eu mă duc în sat, la
Suciu, să vedem ce-i de fă cut. Oricum e în că nță â ă rie, și dacă nu le dă el acțiile – ea
voise să spună „actele” – nu pot face nimic. Că de dus, n-au avut câ nd să le ducă .
Treaba asta nu e de mult scornită ;
Simon se apucă să -și sucească o țigară .
— TIm. zise el. Multă minte ai, tu muiere. Eu nu m-am putut gâ ndi la asta. Dar,
hm. hm. Toaca și crâ s-nicul lor, că -i omor.
— Amu nu te mai că tră ni. Nu-i ușor să furi moșia altuia. Roșia lui Triloiu o fi ea
vicleană , dar nici noi nu suntem strâ nși de pe drumuri.
Simon se înfurie din nou. Ieși din casă bodogă nind, împiedicâ ndu-se de praguri.
 Ludovica își află copiii, pe Mă rioara și pe Tră ian, dormind în tâ rnaț, zgribulind de
frig. Se acoperiseră cu un țol vechi, cu care se culcau, vara. slugile.
MPJ POPII ' se gâ ndi Ludovii-q, Dorm snh cer.
Ca ceșetorii, în vrpmp pp nnni-mpa să raca, stă la că ldură și se întinde. Intinde-s-
ar să nu se mai poată adima!”
— Tră iene, scumpul mamii, scoală -te, că -i ziuă . Tată l tă u adapă vitele să mergeți
la să mă nat. Ascultă -l, dragă , și purtați-vă ; poate ispră viți mâ ine acolo și să apucați în
Ză podie.
Copilul se ridică , se șterse la ochi și se culcă iar. Ludovica îl mai lă să câ teva clipe,
pâ nă o cuprinse frigul, apoi îl deșteptă din nou.
De data asta Traian să ri ca ars și fugi în casă . Ludovica aruncă bunda pe Mă rioara,
lă sâ nd-o să mai doarmă puțin. Se întoarse spre Simion, care suduia prin curte de
credeai că -i pică foc din gură . -
— Mă i omule, nu-țimai tot spă la gura pe Dumnezeu! Ce-i? Iar n-ai zi bună ?! In loc
să -ți faci cruce și să zici: „Doamne, ajută -mi”, că mergi la semă nat și aștepți roadă
bună .
Simion îi spuse lui Tră ian să se dea deoparte și după ce legă straița în leocă , pocni
aprig boul dinafară și ieși cu carul pe poartă . După ce vitele se întinseră la drum, îi
strigă femeii:
— Ai grijă , câ nd m-oi întoarce să le gă sesc toate cu susul în jos, c-apoi să nu m-
așteptați acasă , s-o luați pe dealuri.
— Du-te numai, du-te.
Încă lțâ ndu-se că ci în dimineața asta nu era de glumit cu frigul, Ludovica îi dete în
grijă Mâ rioarei să n-o scape din ochi pe „vulpea lui Triloiu” și nici pe „cotoroanța de
bună -sa”.
Porni în grabă spre sat, că ci se temea să Suciuja pleca de acasă . O ținu într-un
suflet
După n-apuce pâ nă ac
Vă zâ n v ouiiu„-i de departe cu vacile la adă pat, se bucură , gâ ndindu-se că
„Dumnezeu, dră guțul, e cu noi”.
Ș _uciUj_nerjoțul Ludovichii, era un om între două vâ rste, înalt, cu fața stricată de
varsâ â Tîși lă sase să nă tatea prin America; tușea într-una praful negru al unei mine
de că rbuni în care lucrase opt ani. Adusese, e drept, câ teva zeci de mii, dar nu se
prea vedea. în afară de acoperișul nou, pe casa veche, n-aveau nimic nou prin curte,
pă lantul îi era stricat, fâ ntâ na ruinată . Din două vaci bă trâ ne și o iapă jigă rită n-o
mai scotea, îl bă tuse Dumnezeu cu patru fete și o nevastă câ t un hambar, care
împră știa cu șorțul câ t ar fi adunat el cu șase boi. *
IOTEC
I Ț IUL A
NAKJO fel
 Fiind om umblat și avâ nd și scrisoare frumoasă , notarul ii fă cuse, la cancelaria
comunală , un „pic de plata” și îl punea câ nd la scris, câ nd la minatul cailor. Mai mult
la cai decâ t la scris, e drept. Dar omului îi era totuna, numai bani să pice.
— Bună dimineața, mă tușă , îi zise Ludovichii, vă -zâ nd-o că intră în curte.
— Să ai să nă tate, Suciule! Da' le adă pi?
— Adă p, că vreau să trimit sluga la Agâ rbiciu, după țiglă . Să -mi acoper poiata
ceea, că vine iarna. Dacă nu stau acasă pâ nă pornește, îl apucă amiaza în ogradă .
— Stră inul tot stră in ră mâ ne. se jelui Ludovica cu gâ ndul la necazul ei.
Suciu vă zu că e supă rată , cu nă frama trasă pe ochi, și, gră ind, suspină .
— Vrei să -mi spui ceva, mă tușă ?
— Aș vrea, nepoate. Numai te-aș ruga din tot sufletul să nu mai întinzi vorba, să
se mai audă în sat; ne facem neamul de râ s. (E drept că Urcă neștii, de câ nd le mergea
bine, nu se prea ară taseră neamuri cu el; dar câ nd ți-s neamurile bogate, le ierți
totdeauna.) Se dosiră într-un colț, și Ludovica îi spuse din fir în pă r „pațâ na* lor cu
„dracul adus în casă cu carul„U.4atew-b”i-și” cu ceterașP.
— N-avea nici o griiă , mă tușă . Ca să intabuleze locul pe ei, trebuie să ducă
certificat de la comună , timbrat cu șapte lei și doi aviație. Ș i pâ nă -s eu în cancelarie
nu-l pupă . îi spun eu lui domnu notară ș cum stau treburile. Dacă fac larmă , înfundă
temnița.
— Spune-i, dragul meu nepot. Să te țină Dumnezeu, că nici noi nu te-om uita.
Câ nd se întoarse acasă , în Dealul-Crucii, Ludovica se întâ lni cu Vaier. Mergea spre
sat, îmbră cat ca de să rbă toare, cu cioarecii noi și bâ ta ghintuită . Cum dete. cu ochii
de rrpmă -sa, întoarse capul și începu să fluiere o zicală de îoc.
Pe Ludovica o ardea l; mba să -i spună una de să -l usture, dar, nevenindu-i în
minte, zise:
Da' ce-i. dragul mamii. nu mă mai _cunosli_
Vaier fluiera mereu.
— Te duci după certificat să intabulezi locul lui tată l ă u De fcsia lui Triloiu! Du-te,
că .
Horea de ră suna hotarul.
Ludovica se așeză pe marginea șanțului, să se desculțe. Dealul era mare, și ea
venise repede. Era la prâ nz, dar soarele încă nu se ară tase. Cerul era acoperit cu
nori; la ră să rit se înroșise: semn de vâ nt. Porumbul sta drept, cu frunzele ude,
pleoștite, ca niște moșnegi cerșetori care așteaptă pomană . Deasupra pă durii
Cocului* zbura o țarcă , încolo, totul era tă cut, împietrit.
În sufletul femeii se revă rsă liniștea de afară . Pe încetul, fapta rea își pierdea
ascuțișurile, nu o mai împungea în suflet, o vedea ca pe oricare altă treabă
omenească . Pe Ana o uitase, și Vaier era copilul ei; un copil ca toți copiii, de aceea
face prostii împotriva pă rinților, bă rbatul cu Tră ian erau la semă nat, ceilalți – acasă ,
și ea se întorcea din sat. Toate erau așa cum trebuia să fie.
 Câ nd se sfâ rtică pâ nza norilor și se ivi ochiul copilă ros al soarelui, cuprinzâ nd
dintr-o ochire pă mâ ntul cu bieții ocmeni, femeii îi venea să să rute iarba grasă din
marginea drumului și, îngenunchind în fața cerului înalt, să mulțumească bunului
Dumnezeu că toate le iartă și toate le îngă duie.
În preajma casei se opri, ascultâ nd. Cineva câ nta: „Mă i bă diță , ochii tă i Bine
seamă nă cu-ai mei, Da' cum foc n-or semă na, Câ nd ni-i una ograda Ș i fâ ntina cu apa”.
Ludovica, nenumindu-și nora. Eu stă după cuptor și câ ntă de nu-i ajun
Femeia se întunecă , supă rarea cea grea, care i se ridicase'de pe suflet pentru
câ teva clipe, o cuprinse iai
Privirile i se încețoșară ; împietrită și necă jită , intră în casă .
Ana râ șchia. La intrarea soacrei nu numai că nu-și conteni câ ntecul, dar îi dete
drumul din toate baierile inimii.
Ludovica se împiedică de ciurul cu gheme.
— Lasă -le, că ză tură bă trâ nă , că nu le-ai tors tu cu neamul tă u de să ră ntoci!
Ludovica o apucă de cosițe, tră gâ nd-o jos. Aha începu să -i care la pumni în burtă ,
unde se nimerea.
După ce se saturară de bă tut, Ana, scă rmă nată , că ci Ludovica era tare ca un barbă
toi, fugi afară și începu să strige câ t o lua gura:
— Tulaaai, oameni buni! Cine m-aude, cine nu m-aude, să riți, că mă omoară
scroafa lui Urcan! Tulaai, cine m-aude, cine nu m-aude!
„Soacra” nici nu ieșise afară , dar ea voia să aibă mă rturii că a bă tut-o și s-o câ știge
la judecată .
Ludovica se repezise în odaia de că tre drum, unde erau hainele Anei, și, pe
ferestre, aruncă afara perini, cearceafuri cu flori, fețe de masă și ce-i că dea subt
mâ nă .
Un convoi întâ rziat de că ruțe, în drum spre tâ rg, se opri să se uite „la comedie”.
— Uite, mă , aici e ospă ț, zise cel din că ruța dintâ i.
— Ludovica e tuzul de bâ tă , și Anamireasa.
— Asta-i fata lui Triloiu, să racul. Gazda a mare.
— So întâ lnit două gă zdă rii și se bat în capete, ca munțn din poveste. ' '
— Mâ nă să meargă , mă , strigă o femeie din că ruța din urmă .
— Ce v-ați oprit? Astea nu se bat, _că Qriimxfi le trebuie, dar nu-și încap în piele N-
qpi sa. – lcă iaaf” eu. Mâ nă , mă ă ă !
Anei, după ce îi vă zu cine-s, îi fu rușine și se retrase în dosul casei. Fă câ ndu-și
socoteala că hainele le-a strâ nge de pe afară cine le-a aruncat, se îmbrobodi înainte –
ca femeie supă rată ce era – și porni peste hotar, la ai ei.
Mergâ nd printre cucuruzi, îi era necaz nu atâ t pe soacră , „care-i rea și cu
stropșeală ca nimeni alta, o știu doar nouă sate”, câ t îi era ciudă de „mutală ul de
Vaier, de-și pierde b-ră cinarul din cioareci și nu-și știe apă ra nevasta”.
 Cum ajunse acasă , nu zise niniic că tre mau„ „, bă trâ nă șchioapă și risipită , care da
la pui de mâ ncare dinaintea ușii, necă jindu-se pe un pră pă dit de cocoș „de nu-i
vrednic numai să -i tai capul”, ci se așeză pe tâ rnaț, plâ ngâ nd.
— Ce-i, draga mamii?
Ana își șterse ochii cu colțul nă fră mii.:
— Ce-i cu tine? Doar n-ai pă țit ceva?!
— M-o țâ pat de la casă .
— Cine? Doamne, nu mă lă sa!
— Ludovica, cine să mă țipe?!
Bă trâ nă se întoarse cu fața spre ră să rit; își ridicase mâ nile spre soare – și pe cea
cu bâ ta, de aceea trupul îi sta înclinat puțin, cum era șchioapă – și se puse pe
blesteme de se speriară norii.
— Așa-mi trebuie, zicea Ana. Nu m-am mă ritai cu cine mi-a plă cut; m-am dus
după a lui Urcan, ca să vă fac pe plac. Ați zis că -i fecior de gazdă . Amu mi-o aruncat
că ză tura hainele din casă – toate-s împră știate prin ogradă .
— Ptiu! Asta nu s-a mai întâ mplat de câ nd e neamul lui Triloiu. Ptiu, că n-oi
întâ lni-o eu odată în uliță L. Că știu că nu mă mai uită câ t tră iește. Da' Vaier unde a
fost?
— Stă pe pod și scuipă în apă . Unde să fie: bate câ nii satului pe la cancelarie!
Ana își șterse iac ochii.
— Amu nu te mai nă că ji, draga mamii, și nu plâ nge'. Toată fapta își are ră splata.
Este lege, sunt potracari.
— Dă -i în mama minunii!
— Numai de un lucru mi-e, zise bă trâ nă neluâ nd-o în seamă : hainele tale. Spui că -
s împră știate pe afară . Le poate ploua și se pot face nimica. Să meargă slugâ -cy carul
după ele; calul nu-i acasă . Tată l tă u e laCjduș
— Meargă , nu meargă , totuna mi-e. Pentru mine, „putrezească acolo; știu că n-am
avut nici un folos de ele.
Sluga – tocmai sosise cu un car de otavă – un nepot de” al lui Triloiu, ră u și
neascultă tor, prinse patru boi la jug și porni cu mare zarvă , luâ nd cu el pe un copil ca
de vreo nouă ani, pripă șit pe la ei.
După ce scoase carul în drum, opri boii și trimise copilul înapoi, după clopote.
Eă trâ na crezu că au uitat ceva, și șontâ c-șontâ c, se îndreptă spre poartă .
— Ce-i, mă ?
— A zis tetea să ne dați clopotele de pe boi, că așa se duce după mireasă .
— Du-te, du-te în câ te zile ai crescut! Să nu-ți dau' eu clopote, de să se mire lumea
și țara de tine.
La poartă , în liniștea câ mpului, ră sună râ sul larg al slugii celei mari, care, stâ nd pe
ceglă u, se uita să vadă cum va ieși treaba.
 Notarul ungury mare vâ nă tor. și cunoscă tor de vinuri, își fă cea datoria după
moda veche, ungurească . In notariatul lui erau numai doi domni, unul în cer, pe care
îl chema adesea de mă rturie, și altul pe pă mâ nt, care. era el, notarul. E drept că de
câ nd cu lumea asta nouă , eu „democrația”, eâ nd deputatul, venind în sat, da îritâ i,
mâ na cu porcarul și apoi cu primarul și cu popa, se simțea adesea stingherit în
drepturi, și nu o dată primise, pentru purtarea-i, aspre mustră ri din partea șefilor.
Cu toate astea, el o ținea așa cum o apucase.
Altcum, era om drept, și pentru asta oamenii de omenie îl iubeau. Revoltat
împotriva lumii ă steia, care e tot mai rea – mai avea numai doi ani pâ nă să iese la
pensie – se înfurie cumplit câ nd îi ajunse la ureche vestea treburilor lui Vaier.
— Venit după certificat, îi zise el în loc să -i ră spundă la salut. _Furi pe tată -to.
— Apoi, Saca-i vorba; legea spune.
— Ce vorba! Ieși afară ! Mintenaș vine aici jă ndarii!
— Trebuie să -mi dai.
— De afară porcul ă sta, zise el că tre Suciu. uitâ n-riu-sp hQlHiy ia VaW; țTni
qy_Jșten ' pus bata ela _siLdau la tine loc. Mintenaș!
Fee aplecă sub masă ”; să -și caute bâ ta cu cap de husar.
Suciu, în vremea asta, îi fă cu lui Vaier srnan să iasă .
Afară îi pă ru ră u lui Vaier. Trebuia să stea și, dacă ar fi cutezat să -l lovească
notarul, să -i fi plesnit el una
1 Unde Dumnezeu. (magh.).
Bine că nu l-a vă zut nimeni ce repede a ieșit pe ușă .
Acum încotro? Acasă n-avea cu cine să se sfă tuiască . Ră trâ nul IJrcan. p prost, ca
oaia”', credea el. Ană e cap g*g_muiere. Tot. socotindu-se, ieși din sat și se trezi că
picioarele îl duc spre socrul să u, Triloiu.
Acolo dete peste Ana. Câ nd auzi de la soacră , care era o; ă râ tă ră u și ea, și numai
în pilde îi gră ia, că ma-mă -sa i-a alungat nevasta, aruneâ ndu-i din casă hainele, se
puse pe o sudalmă ca aceea. îndată se și porni să -și ia la mustră mama.
Noroc că nimeri Triloiu.
— Stați pe loc, fă tul meu, le zise el aflâ nd despre ce e vorba. Să nu dați cu bâ ta în
baltă și să vă stropiți voi mai tare. Dacă vă țineați gura, cum ne-a fost vorba, și nu se
afla nimic, era bine. Bă trâ nul mure3 azi, mâ ne, și apoi paște, murgule, iarbă verde:
locul era al vostru. Așa, stați pe loc. Mergeți acasă și vă împă cați. Că de se aude că în
locul Anei am dus la lege pe sora ei, că bă trâ nul e în mintea copiilor și a mai bă ut și
vinars, ne închid pe toți și nu ne scă pă m cu cit loc avem. Așa * Altceva nu-i de fă cut.
Râ t. râ nul. „r lungan clah r. acnT ang puțin jiHnvește, își începuse că snicia, acum
patruzeci d'e ani, cu dcuă TTnguri de lemn și un blid de pă mâ nt știrb, dar, a iâ d d
tâ TTi:'rp] T”i lți îjZmaLg ș p ș ști-jf'Sâ dea unde treuâ eTTi:'orpD] raT„și „alți nTari”1
acumHITgă re2eJ; iiMcj5a aceea era drept că în Toă TaUâ mpâ ă ” nu era advocat ori
tâ lhar care să cuTioaseă mai bine ttFrâ t-pr-pnrțfl'p rHrttrp-4egi-; jip unde se
sfreebară omul câ nd e_strâ ns_cu dreptatea.
Acum, cu muierile, treaba mergea anevoie; Ana nu voia să se mai întoarcă ,
spunâ nd că mai bine se spâ nzură decâ t să mai rnince mă mă ligă dintr-o oală cu
Urcă nița.
Vaier se apucă mâ ne de clă dit casă . Era să tul și el de slugă rit.
Triloiu le aduse însă temnița atâ t de aproape, că tinerii *e speriară Pe la apusul
soarelui, amâ ndoi, plouați ca două cutei, se întoarseră acasă cu gâ ndul de împă care.
Ludovica era înduioșată . într-una din zilele urmă toare îi spunea lui Sirnion: hu se
face.
Nici Aha nuKi așa de rpa, Râ nt tineri și proști. Mai de nimica-s bă trâ nii că s-au
luat după gura
J casa Urcă neștilor era acum pacp deplină Duminecă merseră cu toții la biserică .
Unde, ală turi de cuscrul TriltjtuT Simion, „:'ti trecu în frunte, scoase burtaJji-aXacă -
șl-dormi-în picioare piniUajșfo bună caeT j
ÎI DUC PE POPA
Preotului Giurgiu
Pă rintele Mare Gheorghe sta la masă și mâ nca de amiazi. In odaia scundă , unde se
auzea zumzetul neîncetat al muștelor, fă lcile puternice ale pă rintelui fă ceau un
zgomot ciudat, ca de apă ce se lovește regulat de mal.
În că mașă , cu mâ nile pă roase, suflecate pâ nă la coate, pă rintele împă tura cu
chibzuială , cum ai împă tura o batistă de mă tasă , plă cintele moi cu urdă și le vâ ra în
gură întregi.
Ii era mai mare dragul preutesei să se uite la el.
— Mâ ncă , mâ ncă , îi zise ea, că anul aste nu mai minei altele. Gata cu urda.
Pă rintele, cu mâ nile unse de unsoare și cu gura plină , se mulțumi să dea djn cap,
mormă ind ceva care aducea a: „Pă cat, îmi pare tare ră u”.
Înalt, spă tos, cu cioc și cu cizme, preotul era unul din acei voinici duhovnici
ardeleni care, schimbâ ndu-și portul, putea fi luat tot așa de bine drept ofițer. Nevoia
își crease oamenii. Nu o dată li s-a întâ mplat acestor preoți să arunce odă jdiile și,
să rind pe geamuri din biserica ce ardea, să pună mina pe arme.
Trebuiau să aibă deopotrivă de tari cuvâ ntul și pumnul.
Preotul secerase pâ nă la amiazi în râ nd cu lucră torii. în câ mpul pietros, că ci satul
era sub munte, se fă cuse în anul ă sta un grâ u ca trestia, și seceră torii tă iaseră pe
capete.
Cu mare greutate îl rupsese preuteasa de la lucru, dintre oameni. Fă cuse plă cinte
cu urdă și, neavâ nd ce împă rți cu toți, îi trimisese pă rintelui vorbă în hotar „să vie
îndată acasă , a venit un domn mare”.
Acum, în vreme ce popa mâ nca, preuteasa se învâ rtea prin casă , potrivind una și
alta, dâ nd muștele afară . Ș i nu mai contenea cu vorba:
 — Câ te clă i au pus? Cine seceră mai bine?
Era o femeie pe potriva popii, cu fața albă , să nă toasă ; de sub nă framă îi ieșea o
șuviță că runtă de pă r. Nu că ar fi fost bă trâ nă , dar așa îi albise ei pă rul înainte de
vreme.
— Pe popa din Petrid l-au închis ieri la tâ rg, zise ea printre vorbe.
— Nu mai spune?! Câ nd? De ce?
— Nu știu! Mi-o spus o țigancă ce umblă cu ace. Cică s-a dus cu boii la tâ rg, în
Turda. Abia a ajuns bine, și a venit poliția. I-a dat boii în seama unui om de la ei, să -i
aducă acasă , pe el l-au urcat în tren și – drumul la Seghedin.
Preotul luă șervetul ce stă tuse pâ nă acum neîntrebuințat ală turi, își șterse
tacticos mustă țile, buzele și începu să -și ră sucească o țigară .
Petridul nu era departe de Pruniș. Satele erau așezate pe valea ră coroasă a
Hă șdă ții, înșiruite unul după altul pe cele două margini ale șoselei ce iese din Turda,
urcă muntele Neteda pe la Copand în sus și se pierde în pă durile Munților Apuseni.
Cu „fratele Luca” – cum își ziceau între ei, preoțește – fuseseră împreună în
seminar. Dacă atunci, ca „alumni”, nu erau mari prieteni, mai tâ rziu, câ nd au ajuns
preoți prin locuri stră ine, s-au apropiat tot mai mult, s-au iubit.
În zilele scurte de iarnă , întâ rziind amâ ndoi prin Turda, se întorceau noaptea
împreună și, urcâ nd muntele sub clarul stră lucitor de lună , stâ nd într-o tră sură , cu
sticla de vin la picioare, în vreme ce caii celeilalte veneau încet în urmă , vorbeau
despre vremurile de altă dată , despre necazurile preoției.
Apoi se întiineâ li la masluri, la ospețe.
Pă rintele se lă să pe marginea patului de ală turi și, oarecum cutremurat de vestea
aceasta neașteptată , care stricase tot efectul plă cintelor, privea tavanul scund,
„pictat” de preuteasa cu o coloare galbenă spă lă cită .
— Hm 1 zise el. Dacă au ajuns la Petrid, sunt aproape. Preuteasa îl privi speriată .
Vremurile erau tulburi. Ră zboiul clocotea de mai bine de doi ani, și prin lume
umblau tot felul de vești neliniștitoare. Prin sate veneau tot felul de oameni
necunoscuți: olari, cumpă ră tori de râ ze, stă teau printre tâ r-guială de vorbă cu
să tenii, întrebâ ndu-i: „Ce mai spune de politică popa ori dască lul româ n?” Își
strâ ngeau șetrile și plecau ca și cum n-ar fi fost, apoi, după câ teva zile, venea la
jandarmerie un ordin scurt: cutare să fie închis, cutare să fie observat.
La o zi a tâ rgului, un biet creștin care a bă tut cu degetul o oală și a zis că „sună
româ nește” a fost dus la poliție și bă tut, de, întorcâ ndu-se acasă , a murit pe drum.
Gazetele maghiare țipau ca din gură de șarpe împotriva „tră dă torilor valahi”.
Capii preoțimei fuseseră internați la Oradea, ca să fie mai la mijlocul împă ră ției și
să -i poată avea subt ochi.
Preotului îi veni în minte întâ mplarea din sâ mbă ta trecută , câ nd, mergâ nd spre
Turda, se întâ lnise cu niște olari unguri cunoscuți, care nu numai că nu-i deteră
binețe, după obicei, dar se uitară în altă parte. După ce trecu, îi auzi zicâ nd:
 — Câ ne de valah!
Lucruri de acestea se petreceau de multă vreme, le observase2 pă rintele, că ci se
gă seau pe toate drumurile, dar nu le dă duse nici o însemnă tate; trecuse pe lâ ngă ele
ca-pe lâ ngă atâ tea întâ mplă ri stră ine, indiferente.
Acum își dete seama că focul ce ardea departe se apropie, se simte dogoarea
puternică , miros de arsură ; îi fu teamă să nu-l cuprindă .
Câ teva gâ nduri mai bâ zâ iră în capul lui ca niște albine închise între geamuri, apoi
roata timpului se cpri deodată .

GO o calcă fă ră zgomot și, după ce-i potrivi pă lă ria pe ochi, ieși închizâ nd ușa fă ră
zgomot.
Pă rintele nu-și putea da seama câ t a dormit. Mult nu, de bună seamă , că l-ar fi
sculat preuteasa sa meargă la lucră tori.
Visase ceva ră u, poate fiindcă s-a culcat pe spate. II durea capul. Pe piept, că mașa,
udă leoarcă , se lipise de trup. Dar. în camera vecină se auzea vorbă stră ină .
Uitâ ndu-se prin geamul din ușă , ză rește pe plutonierul din Micuș, Dabrovnic,
stâ nd de vorbă cu preuteasa. Mai la o parte, un sergent nou, pe care pă rintele nu-l
cunoaște, se uită la chipul încruntat de mare inchizitor al vlă dicului.
— De ce nu ședeți? îi întâ mpină pă rintele, intrâ nd, cu pă rul ciufulit și întinzâ ndu-
le mâ na.
Plutonierul se îndoi de la mijloc, ca și cum ar fi fost fă cut din două pă rți legate
vina de alta printr-o țâ țâ nă , dar refuză .
— Iară și cercetă ri? Nu vă mai astâ mpă rați! încotro?
— Pâ nă la dumneata am venit.
— Așa! Atunci luați loc, vă rog.
— Mulțumim.
Oaspele și gazda se priviră drept și se pricepură : în odaie era cineva de prisos.
Pă rintele o rugă pe preuteasa să le aducă ceva de gustare.
Câ nd fură singuri, plutonierul deschise geanta de piele, pe care o ținuse mereu
înainte, ca și cum ar fi avut în-tr-însa o comoară , și, scoțâ nd o hâ rtie galbenă , i-o
întinse pă rintelui.
— Acest ordin a sosit chiar azi și, după cum vezi, a trebuit să ți-1 aduc îndată .
Preotul ceti și îngă lbeni. Punâ nd hâ rtia pe masă , întrebă cu un glas care voia să fie
liniștit:
— Trebuie să iscă lesc de primire?
— Nu. Apoi, după o clipă , plutonierul urmă : Plecă m câ nd vrei, dar pe
două sprezece ceasuri, la noapte, trebuie să fim în Cluj.
Întrebat: „Acum de unde s-o iau?”
 Prin dosul ochilor îi trecu un nor de cumplită mâ nie. întâ mplarea din Turda,
deținerea lui Luca și toate micile și tragicele întâ mplă ri ale unei nații oropsite îi
umplură sufletul, învă lmă șindu-se într-o ră sturnare tulbure, uluitoare.
Toată ura, cumplita ură de rasă , de care nu-și dă duse seama pâ nă acum, dar care
îi clocotise în suflet, se aprinse deodată , arzâ nd cu vâ lvă tă i dogoritoare; simțea
nevoia de a se bate, de a omorî, de a striga să se audă pâ nă la marginele pă mâ ntului.
Stete astfel, strâ ngâ nd convulsiv speteaza scaunului, și îi veni deodată să se
repeadă la cei doi jandarmi și într-o izbire nă praznică să -i cufunde pe unul într-altul.
Dar zise numai, fă ră nici un rost:
— Dacă e să mergem, să mergem, domnule plutonier: Plutonierul era un bă iat
tâ nă r, frumos, un sâ rb cu care era prieten. Ce vină avea el în toată afacerea asta
Ieșind în curte să trimeată pe cineva după slugă , plutonierul se ținu de el și, cu toate
împotrivirile pă rintelui, trimise pe jandarm. Apoi, intrâ nd iar în casă – plutonierul
înceta de a fi militar, devenea om – îi spuse:
— Ei, hei! Bine că pot respira iar liber. Câ tă vreme stă lâ ngă mine ungurul ă sta,
parcă port o mitralieră în spate. Nu știu cine e, de unde vine. Mi l-a trimis de la
companie nu știu cu ce scop. îndeplinește ordinele înainte de a i se da, dar mai ales
se uită ; are niște ochi ca de veveriță ; vede totul. Ș i ce să -ți spun, urmă plutonierul,
proptindu-și capul în palme: nu-mi place de loc.
Acum să nu pierdem vremea. Am ordin să duc și arhiva parohiei, astfel că vezi de
pune deoparte ce crezi că te-ar putea incomoda. Eu pâ nă atunci merg să fac un pic
de curte doamnei preutese. îmi dai voie!
Preotul trecu în odaia dinspre strada, o încă pere întunecoasă , cu perdele mari,
roșii și geamuri mici, bă trî-nești. Aici, într-un colț, se aflau cele două dulapuri mari în
care se pă stra din vremuri stră vechi arhiva parohiei.
Lemnul îmbă trâ nit se înnegrise și, câ nd preotul deschise ușa grea de stejar,
dulapul țipă dureros ca un bă trâ n boU nav că ruia doctorul i-a ridicat un braț pe care
nu l-a folosit de mult.
În rafturile din față erau matricolele noi, în care se însemna din an în an câ te un
mort, ori nou-nă scut.
Satul era mic, morții rari și botezurile să race.
De multe ori, preotul, ocupat cu lucrul câ mpului, că ci trebuia să și tră iască , venea
asudat de la coasă ori de la secere, arunca pe un pat pă lă ria de paie și, luâ nd cartea,
începea gră bit botezul ori prohodul.
Scria apoi datele pe o margine de gazetă și, câ nd ploua, ori iarna, deschidea
dulapul și le trecea în registru.
În rafturile de jos se aflau matricole vechi, scrise cu slove bă trâ nești, de care nu
mai întreba nimeni. în nisipul pietros al Prunișului nu se vedeau urmele nici unui
geniu care s-ar fi nă scut pe aici; doar pașii mari ai să ră ciei erau întipă riți adâ nc pe
drumuri stricate, în ogră zi fă ră garduri.
 Acum toate aceste că rți, care se obișnuiseră de generații să tră iască aici, aveau să
fie smulse din lumea lor, rupte, duse.
Câ nd preotul ridică o carte de jos, o lume întreagă de gâ ngă nii fugi în toate
pă rțile; că rții îi ră mase pă retele jos, lipit de o scâ ndură mucedă , ca o aripă Mntă . x
Dete peste câ teva hâ rtii, Coroana sicriului, un roman ardelenesc vechi, Balade și
idile, care ar fi putut fi sare în ochii dușmanilor, și le legă cu o sforicică ; desfă câ nd o
podea, le vâ rî sub ea, în nisip. Puse scâ ndură la loc și bă tâ nd-o, să se așeze, cu
piciorul, ascultă cum sună a gol, ca omul care are vreme de pierdut.
„De m-oi mai întoarce, ne-om vedea, de nu'1. Preotul își completă gâ ndul cu un
gest care însemna: „de nu. amin și cu voi, și cu mine”.
Parcă și-ar fi îngropat acolo o parte din suflet.”
Intrâ nd în odaia din mijloc, unde aburea mâ ncarea pe masă , preotul încercă un
sentiment de revoltă împotriva lui însuși, împotriva acestui biet suflet* omenesc,
care se înmoaie atâ t de repede. Ca să nu pară supă rat în fața oamenilor, că ci venise
curatorul, primarul și încă vreo doi fruntași de ai satului, începu să glumească :
— Ră u mai stă ț-ara dacă au ajuns să -i ducă la că tă nie și pe popi.
Plutonierul își omorî țigara, uitâ ndu-se în pă mâ nt, ca să nu ră spundă ; soldatul
ungur îl privi cu ură , dar nu zise nimic. El nu trebuia să știe româ nește.
— Dacă au dus clopotele de la biserici, trebuie să ducă și pe popi.
— E vremea cea de apoi.
— Poftiți la masă ; îi îmbie preuteasa. Domnule plutonier, poftește in' capul mesii.
Oameni buni, șodeți.
— Să mai și mâ ncă m, zise preotul. Apoi, câ nd își aflară fiecare locul, începu
rugă ciunea: „Tată l nostru, carele ești în ceruri, sfințească -se numele tă u”.
În liniștea odă ii, glasul pă rintelui se înă lța clar, tremură tor; pă rea că picură ceva
dintr-însul.
Pe la jumă tatea rugă ciunii se deschise încet ușa și se vâ rî înlă untru mai întâ i un
cerc cu un bețigaș, apoi un că pșor de copil cu ochii iscoditori și pă rul ciufulit. Copilul
– desculț, în că mașă , cu pantalonașii susținuți de două panglici încrucișate pe umeri;
– intră urmat de două fetițe mai mici, care se piteau sfioase în dosul lui. Se uitară
mirați la oamenii stră ini, la galoanele jandarmilor îndeosebi și merseră de se lipiră
de mama lor câ teșitrei.
Preuteasa o luă pe cea mai mică pe genunchi, și celorlalți le fă cu semn să tacă :
— Că pleacă ticul și nu se mai întoarce.
— Domnule plutonier, primarule, oameni buni, ș'edeți și serviți-vă . Nu vă uitați
după noi. Eu am mâ ncat bine de amiazi, zise pă rintele.
Preuteasa servi copiii și își scoase ei o aripă de pui, pe care o uită 'â n farfurie.
— Tă ticule, dacă te duci, mie să -mi aduci o pușcă , zise bă iatul. Vreau să împușc
vră bii.
— Mie să -mi aduci o pă pușă .
 — Nu pusa, se revoltă cea mai mică din brațele mă -sii.
— V-aduce tă ticul la toți, numai să ascultați, să fiți buni.
Fă cea de lucru cu un picior de pui, numai ca sa nu vauu. preuteasa ce-l doare pe
el. Prin mintea lui roiau tot felul de „înduri. Unde-l vor duce? De ce îl închid? Nu-și
aducea aminte să fi rostit vreo vorbă împotriva statului. Dar acum îi venea să strige
la colțuri împotriva lui, împotriva acestui stat nedrept și tâ lhar.
Preuteasa îi ceti mersul gâ ndurilor de pe față și o podidi plâ nsul.
Vestea că ii duc pe popa se întinse în sat cu iuțeala fulgerului.
La porți, bă trâ nele femei, adunate în grupuri, se opriră speriate din tors.
— Asta e lumea cea de apoi.
— Că zice Scriptura: „Bate-voi pă storul și se va risipi turma”.
Cineva duse vestea în hotar, unde era mai tot satul la lucru. Cei dintâ i trei oameni
care aflară noutatea întrebară :
— Cum? De ce?
Apoi, câ nd nu li se dete nici un ră spuns. își duseră inâ nile pâ lnie la gură și strigară
spre alte pSmâ nturi:
— îl duc pe popa!
— îl duc pe popa?
— îl duc pe popa!
Strigă tul, pornit din piepturi tari, se izbi de larga boltă a cerului de vară , apoi se
repezi în jos și o porni ca UH ecou puternic de la pă mâ nt la pă mâ nt, din deal în dual:
— îl duc pe popa!
Unii își lă sară lucrul și porniră peste pă mâ nturi, de-a dreptul spre sat. Apoi în
hotarul încremenit o clipă se stâ rni o furnică rie înspă imâ ntă toare; oamenii alergau
din loc în loc, adueâ ndu-și stră ițile, uneltele, hainele. Că ră rile și drumeagurile de
câ mp se umplură de oameni, mulți o luară drept înainte, pe unde se nimerea;
strigâ nd și în-demnâ ndu-se, alergau cum se aleargă la foc ori la nenorocire mare.
T
— Schițe și nuvele – Pavel Dan intra dușmanul în sat.
Cei dintâ i care ajunseră la poarta popii se opriră în uliță , necutezâ nd să intre în
curte. Dar femeile, mai curajoase decâ t bă rbații în zile de primejdie, intrară în curte
sub cuvâ nt că „vreau să -i ajute doamnei preutese”. în urma lor se strecurară și
bă rbații.
Curtea se umplu de lume, ajunseseră pâ nă sub ferești, se uitau în casă . Stă teau
rezimați în unelte, tă cuți, posomoriți; parcă așteptau ceva grozav ce trebuia să se
întâ mpla dintr-o clipă într-alta.
Preotul, ieșind în verandă să -i spună slugii să meargă înainte cu că ruța, vă zu
poporul adunat. Să tenii se descoperiră ; peste mulțime fâ lfâ i aripa liniștit
Preotul simți că trebuie să le spună ceva acestor buni copii ai pă mâ ntului, să -și ia
ră mas bun de la
 — Oameni buni, începu el încet, parcă Var fi fost frică să nu-l audă cei din casă .
înainte de a porni, vă las o vorbă : să nu vă uitați legea și graiul; legea româ nească și
graiul româ nesc, moștenit de la pă rinți. Pentru asta, oricâ t veți suferi, veți fi cu
conștiința împă cată că v-ați fă cut datoria și veți putea îndura suferințele oricâ t ar fi
de grele. Atâ ta vă spun. Acum eu mă duc dintre voi. Se poate întâ mpla să mă mai
întorc, dar iară și se poate să nu* mă mai întorc niciodată . După cum mi-o fi scris.
(Preotul se uită spre ușa casei, temâ ndu-se să nu-l audă preuteasa, și o vă zu în prag,
cu copila în brațe.) De v-am t om ră u, să mă iertați, că „numai tu, Doamne, ești ă de
greșale”; de v-am fost om bun, n-aveți să -mi mulțumiți cu nimic. între voi îmi
ră mâ ne nevasta și copiii, îmi ră mâ ne ce bruma de avere am și eu: bucatele în câ mp
și vitele în pustă . Aceia dintre voi care nu aveți de lucru cu ale voastre, ați mai
ispră vit cu seceratul și cu ogorâ tul, dațH și doamnei preutese o mâ nă de ajutor, să
nu-i putrezească holdele în câ mp, ori să -i ră mâ nă ară tura nesemă nată .
— Ajută m, domnule pă rinte. Cum să nu ajută m?
— Ajut, domnule pă rinte, strigă cineva dinspre șură .
De pagubă ; de nu, sa va ră splă tească
Intră în casă , unde își luă ră mas bun de la ai lui, și ieși urmat de jandarmi, de
primar și de preuteasa, care, cu copila în brațe, îl petrecu pâ nă la poartă .
Jandarmul se urcă în tră sură , cu sluga, să pă zească arhiva, și plecară înainte.
Câ nd să treacă preotul, mulțimea se rupse în două , fă câ ndu-i loc, ca în biserică la
ieșitul cu că delnița.
— Ră mâ neți cu bine, oameni buni!
În aceeași clipă începură clopotele la bisericuța din deal. Sunetele dulci, argintii
porniră pe două drumuri deosebite, ră tă cind nesigur, apoi se gă siră și plecară
ală turi, într-o melodie clară , dureroasă .
Preotul își fă cu cruce. După el satul întreg se descoperi și zise plâ ngâ nd:
— Doamne, ajută -i!
Porniră apoi încet, la deal. în frunte mergea preotul cu cartea de rugă ciuni în
mâ nă , cu mantaua pe braț; în urmă -le venea mulțimea să tenilor, bă trâ ni, copii, ' cu
capetele descoperite, triști și tă cuți, în convoi de îngropă ciune.
Deasupra, câ ntecul clopotelor plutea larg, tremură tor, ca un plâ ns amar.
Însera. Coborau umbrele, și satul ră rnâ nea în urmă , ascuns sub zidurile
întunecate ale pă durii de salcâ mi.
Urcau anevoie, ca oamenii ce duc o povară grea. Din câ nd în câ nd, se opreau să
ră sufle și se uitau înapoi. Se vedea valea largă a Hă șdă ții, stră bă tută de o apă
limpede ca o panglică argintie, satele împră știate pe sub muchi de dealuri și culmile
înroșite ale Munților Apuseni, în dosul că rora se stingea soarele.
În deal se așezară pe o piatră să se odihnească ; la câ țiva pași îi aștepta că ruța.
 Poporul trimis înapoi se pierdea din ce în ce, pâ nă se fă cu una cu pă mâ ntul.
Clopotele încetaseră , și din pă duri ieșeau chipurile înfioră toare ale liniștii și ale
nopții.
Unchiul meu, l'aul Dan
Nepricepâ nd parcă , profesorul îndepă rtă hâ rtia_dg_ ochi și mai ceti o dată .
Apoi puse telegrama pe masă și se lă să greoi în fotoliu.
Slovele stau acum înainte-i, ieșind din hâ rtia gă lbuie mari, țipă toare, ca și cum ar
fi fost imprimate în carne:, Tata mort. Mama.”
Omul care adusese telegrama era tot lâ ngă ușă și își fră mâ nta între degete șapca
ponosită de uniformă ; fă p-tura-i deșirată și slabă , pe care hainele n-o acopereau
îndeajuns, zicea, umilindu-se: Iartă -mă , nu-s eu de vină ”.
Profesorul îl vă zu cum se dă înapoi că tre ușă și își lasă privirile în pă mâ nt, îi vă zu
că mașa murdară , ruptă la gâ t, și îl cuprinse mila. Ș tiindu-lă are felli o soție
bolnă vicioasă , niciodată nu-l m5U să ”1â 1sâ Tin casă fă ră câ țiva lei, fă ră un pahar de
vin.
Acum încercă să -și vâ re mâ na în buzunar, dar îi fu silă . Oprindu-se la calea
jumă tate, întrebă sec:
— Mai e ceva?
— Să iscă liți aici.
: Ră mâ nâ nd singur, ceti iar telegrama și, după ce o puse la loc, între celelalte
scrisori, se apucă de scris. Dar roata nu mai mergea ca înainte: după câ teva clipe
începu să greșească , în camera vecină , la fetele gazdei, era masă mare. Se deslușeau
frmturi de glume, țâ șniri de râ s, țipete.
Fă ră să -și dea seama, profesorul, pe nesimțite, începu să le asculte cu un interes
deosebit. Cu încetul, cuvintele și larma se uniformizară și simțea numai cum, în
capu-i pustiit, plescă ie că rțile de joc ale oaspeților de dincolo.
„A murit tata”, își zise deodată , singur.
„HTși! ră spunse totel. Daca, a nutrit, a murit! Ce e într-asta? Dumnezeu să -l ierte
Pîși dete seama că nu simte nici o pă rere de ră u, că e stră in de acest fapt ca de un
anunț mortuar din gazetă .
incorciaie pma mai auiueuun, st uwmiuv-ov,! „- „, „. – de o mâ nă nevă zută .
Își lă să lucrurile pe masă , împră știate, și se apucă să se îmbrace, neștiind ce va
face, încotro se va îndrepta. Dar trebuia să plece undeva, să iasă din casa care
începea să -l apese.
La poartă , gazda sta de vorbă cu factorul. Câ nd se apropie de ei, tă cură .
Femeia voinică , cu rochia cafenie ce sta să crape pe ea, își puse mâ inile pe pieptu-i
plin și îl învă lui cu cele mai compă timitoare priviri.
Profesorul înțelese că femeia se aștepta să -l vadă plâ ngâ nd; fă ră să știe de ce, îi fu
necaz. Ducâ nd milită -rește mâ na la pă lă rie, schiță un salut și trecu repede.
 „Lume idioată , își zise câ nd se vă zu în stradă . (c)” capul OTj, jonauLtKșbiiiejmim l
Altfl t” și sase întristeze la moarte. Altfel nu se poate.”
—. gâ n cel mai ' potrivit cu care să plece acasă ; își aminti de un coleg bă trâ n, care
ieșea la pensie și, trebuia să rbă torit mâ ine. Apoi îi veni în minte tată lJuL
Câ nd se întorcea acasă , de la o vreme îr„(tm) a (tm)* -r”t i rar, ii ieșea înainte la
poarta din ce în ce mai slab, mai îrnfâ ațrinit. 11 vede cum, strâ mb de spateJ_gjj ochii
înr-pronili în crețe, stră lucind de o bucurie caldă , îi întinde mâ na crepă ta de noroi,
de asprimea vremurilor, ză câ ndu-i înceT*: „Să fii să nă tos, dragul tatii”7
Intrau în casă : el înainte, și bă trâ nul, gâ fâ ind de astmă , în urmă .
Mama să rea de la furca de tors, îl să ruta plâ ngâ nd și, după ce ștergea cu șorțul un
scă unel, „să nu-și colbă iască hainele”, îl așeza lâ ngă cuptor.
Profesorul vedea că opincile bă trâ nului sunt rele, pieptarul e petecit cu pâ nză .
— Tot te înă duși, tată ?
— Numai seara și dimineața. Acum se apropie toamna, și de aceea.
Casa era veche, umedă ; pereții intraseră în pă mâ nt, și într-un geam spart
vâ râ seră o haină . Lampă nu prea aprindeau, că ci se vedea și de la foc, și vorba
bă trâ nei: tor de coceni. In fruntea odă ii se află de mult – profesorul acolo o apucase
– o icoană afumată , în care doi draci cu chip de om, coarne și picioare de cal aruncau
în foc niște bieți pă că toși despoiați
Mama se învâ rtea pe Ungă mă mă ligă , potrivind focul, să nu clocotească și, ca s-o
lungească , punea câ te o lingură de cir de mă mă ligă în tocană . Erau acum mai mulți la
masă .
El – mai întâ i elev, apoi student – și bă trâ nul stă teau lâ ngă vatră pe două scă unașe
mici și vorbeau în zarea focului.
Bă trâ nul fusese morar. Treizeci de ani a ridicat pietrele de moară și sacii de fă ină ,
a dormit cu capul pe scâ ndura tare și a înghițit praful alb al morii, A avut stă pâ ni
mulți: unguri spă toși, care împlâ ntau cuțitul în lemn pâ nă în plasele cu o lovitură de
pumn, evrei otră vitori. A avut tovară și de lucru cu tot felul de gâ nduri și de obiceiuri.
Mulți veneau nu se știa de unde, poposeau la moară câ teva luni, un an poate, și într-o
bună zi, certâ ndu-se cu „domnul”, își luau legă turica de haine subsuoară , cuțitul în
tureacul cizmei și „plecau pentru totdeauna, cum pleacă o pasă re pribeagă care a
stat o clipă pe o ramură uscată .
Ș i peste toată această lume moartea tră sese acum o perdea.
Gâ ndu] _că nu-l va mai auzi niciodată pe bă trâ n poves-dTȚ rT Era ca și cum l-ar fi
contrazis cineva în tot ce avea mai sigur, într-o credință de care, dacă s-ar fi îndoit
vreodată , viața i-ar fi ră mas suspendata în aer,. Câ nd ajunse la directorul școlii, de
unde trebuia să -și ia concediu, nu-i putu spune nimic, se pră buși pe un scaun, și
acesta se zbă tu neputincios sub dâ nsul.
 Iarba grasă , tomnatecă e arsă de duhul rece al brumei; că ră rile sunt pline de
frunze galbene. Printre salcî-mii despuiați se vede pâ nă departe, ca printre oasele
pă mâ ntii ale unui schelet mată demult.
În copilă ria lui profesorul a pă scut noaptea oile printre crucile astea de lemn, iar
ziua se uita de acasă cum se mută aici bă trâ nii satului, râ nd pe râ nd.
Ș tie cine doarme în fiecare mormâ nt și ce s-a petrecut la îngropă ciune.
La multe comâ ndă ri s-a dus desculț pe îngheț, că ci mama îi lua încă lță mintele, „ca
să mai stea acasă și să nu umble halaripu”.
Mormintele vechi, scufundate, despre care nu se știa în sat ale cui sunt, își aveau
poveștile lor, și el le cunoștea pe toate. în apropierea lor – spuneau bă ieții de seama
lui – stă și duhă nește dracul; de aceea vara, câ nd e vreme grea, tră snește într-însele.
Ș i toate mormintele astea printre care și-a petrecut copilă ria, salcâ mii lui dragi îl
privesc acum ca pe un stră in, așa cum e privit un domn necunoscut într-o casă
ță ră nească .
În partea dinspre ră să rit, lâ ngă că rare, e o groapă nouă , deschisă încă .
Pe movilele de lut galben, de cele două pă rți, șed groparii și mâ ncă pită și slă nină .
Pâ inea lor e albă și e moale: pline de îngropă ciune.
Profesorul nu spune o vorbă , nu dă binețe.
Se apropie de marginea gropii și se uită în adâ ncul ei cum se preumblă gâ nditor
un șoarece. își proptește barba în palmă și se gâ ndește, se gâ ndește.
Tată l lui, învă luit în lutul umed și rece, va doimi de-a pururi acolo jos.
Ală turi o să -și facă loc șoarecele acela, îmbă trâ nit și el.
În nopțile lungi de iarnă , câ nd ță ranii. în odaia airlă . și prietenoasă , torc și spun
povesti, bă trâ nul n g5 glpa airi. singur, acoperit în bunda groasă a pă mâ ntului, și o să
se pirngă din e'mâ în râ nd:
— E greu să stai mereu culcat, te dor coastele, și, de la o vreme, te cuprinde
muchea ia. „ „
— Da, nu c plă cut, va ră spunde șoarecele. Afară s-a pornit oviformța turbată , de-
îngheață și inima dinom.
Dâ rdă ie, mai mare mila! Omul o să caște lung:
— 'ai 'ine să -i taie.
Îhtr-un tâ rziu, o să întrebe, dus pe gâ nduri:
— Ce o mai fi pe la noi oare?
— Ț i-am vă zut azi muierea. Era tot cu cizmele scâ lciate cu care umbla mai an. N-
are lemne și umbla să caute un bă rbat să -i aducă . I se plâ ngea unei vecine că a fost
pâ nă acum pe la vreo trei, dar n-au vrut. Oamenii sunt din ce în ce mai ră i.
Acum o să caște șoarecele:
— Vai de femeie câ nd ră mâ ne pustie de se împiedecă de propriile-i picioare!
Omul se va'gâ ndi apoi că le-a ră mas poiata neispră vită : din dare au plă tit numai a
patra parte și de toamnă n-au semă nat nici o mierță de grâ u.
 De n-ar fi frr-bjjjjnh și (tm) himh„ locuința, toate ar fi acuma în râ nd/iNastasian-
ar' umbla după ajutor d/' la o poartă la alta. s*- – _”*f'.a
Omul va suspina din adâ ncul pieptul
— Nu trebuie să -ți faci inimă rea, îl va mâ ngâ ia șoarecele, pricepâ ndu-i gâ ndurile.
Necazurile umblă pe oameni.
Între ei se va lă sa tă cerea adâ ncă și neagră a pă mâ n-tului; numai din vreme în
vreme vor stră bate de afară ră bufniri de vâ nt.
— Auzi! Ce iarnă cumplită !
— Ș tii la ce mă gâ ndeam? începe din nou șoarecele. Dacă ai fi dincolo, ți-ar trebui
un cojoc strașnic. Dar aici, în bunda asta groasă , nici grijă n-ai. în tot ră ul e și un bine.
Omul va tă cea mereu.
— Nici de mâ ncare nu gă sești nimic cu iarna asta. Toată ziua m-am necă jit cu o
să ră cie de ră dă cină , că altceva n-am gă sit. Era și tare. Dar și câ nd ră mâ i fă ră dinți, de
numai chinuiești mâ ncarea, mai bine te-ar lua Dumnezeu.
Tată l va tă cea mereu.
— Au, au! M-apucă somnul! O fi tâ rziu. Dormi?!:
Mortul era așezat în fruntea casei, pe un pal împodobit eu veTințe de fină
„'afrrekrTfarrtni”'t6TTeă re casă i tâ d mai mtrâ dru.
E acoperit cu pâ nză albă de casă ; la cap și la picioare clipesc două lumină ri fă cute
din1 ceară negrie; pe pieptul lui e pusă o secere.
Profesorul sade pe laviță , la că pă tâ iul_mortului.
Pâ nza de pe față e dată la o parte; chipul tată lui se stră vede palid, mai palid ca de
obicei, și se vede că boala l-a slă bit; pielea de pe față e lipită de oase, și mustă țile
blonde, ce bat în albul brumei, s-au să lbă tă cit. „-EHochii întredeschiși puțin lică resc
în odaie două flă că rui sticloase, moarte.
Stâ nd lâ ngă sicriu, profesorului i wp p? trp pfl fotfrl Ini nir e mort, doarme numai.
Așteaptă să se ridice dintr-o clipă într-alta și să întrebe, cum întreba vara, câ nd se
deștepta după odihna de la amiazi:
— Unde-i mamă -ta 7
Ia picioarele sicriului, mama nu mai poate plâ nge. Bă txlaă rum p și artnsa rip
spatp, p; i pare o scoabă ruginita de_fier. cu un capă t împlâ ntat în pă mâ nt și cu
celă lalt. în
Casa e plină de (oameni; bă rbații stau în față , pe laviți, iar femeile în picioare, pe
la colțuri, vrâ nd parcă să se ascundă unele în dosul altora.
Au venit neamurile mortului de peste toate dealurile Câ mpiei. ță rani spă toși. cu
felurite porturi și felurite chipuri.
— Mai zilele trecute, începe vorba un vecin, iacă vin la el. Era așa pe la ojină și îl
gă sesc pe tâ rnaț, mâ ncâ nd pită și slă nină .
— îmi zice: „Ș ezi!” Ș ed eu și. din vorbă în vorbă , îi spun că mi se dă râ mă poiata.
 „Voi veni, zice, s-o vă d.” într-o zi numai mă pomenesc cu el dinaintea ușii. Era cu
sacul cu unelte în spate.
„Am venit să vă d ce necaz are poiata.” Ne ducem amâ ndoi s-o vedem. Se uită el
lung la ea și zice: Hm”.

ici, pe colo, că s-o fost dus într-o parte de mă temeam să nu se pră bușească pe
vite. O leagă cu scoabe de fier, g ridică cu scripetele și mai, pune câ te o piatră sub o
talpă . La urmă mă cheamă s-o vă d: adecă poiata mea oablă ca lumina.
„Ce să -ți plă tesc '?” îl întreb.
Stă și se gâ ndește. Râ de și stă și se gâ ndește. Parcă îl vă d. Apoi zice:, Bani n-ai,
vecine, și de mulță muri mi-e plin podul. Ba-mi un tabac.”
Ț ă ranii își clatină greoi capetele împletoșate.
— Așa, ză u, zice că să -i dau un tabac, iar eu am trimis după vinars, i-am pus pe
masă pită și slă nină și l-am omenit după cum se că dea.
— Mare meșter a fost!
— Mare, ză u,.
— Ș i umbâ at prin lume.
— Se putea înțelege cu tot felul de nație.
— Cum s-a dus, ca și câ nd n-ar fi fost!
— Așa ne ducem toți, pe râ nd.
Marnei i-e plin sufletul. Simte că trebuie să -i spună cevaeopilului, care stă cu
capul în palme lingă sicriu.
Se așează gră mă dindu-se pe un scă unel și, șiergmdu-și ochii cu colțul nă fră mii,
începe:
— Dacă ar fi fost cel puțin bolnav mai multă vreme, cura zac alții cu aniiDar n-a
tost. iN-a ză cut pe pat nja o zi.
A fost luat să facă casa la ă știa a Crețului, și luni a început, și numai ce mă
pomenesc marți după amiazi cu el acasă . Credeam că și-o fi uitat acasă vreo unealtă ,
îl vă d că nu se duce în pod după unelte, ci se așează pe tâ rnaț.
„Ce-j cu tine?” îl întreb.
Ș i nu mi-a ră spuns nimic. A dus numai mâ na la grumaz, ară tâ ndu-mi că îl doare. I-
am spus: „Dă -l în foc să -l mâ nce de lucru și șezi acasă . Că ce mâ nca ai și o să ne mai
dea Dumnezeu. Ș ezi și îe hodinește.
Miercuri toată ziua s-o preumblat prin curte, cu bunda pe el. Nu-și gă sea locul,
uar gyioeai ca nu-i a pună , așa se uica ae tuns ia toate. A vă zut securea în mijlocul
gră dinii și a pus-o h nu n ig finmm a legat apoi, sub streașină , g
Eu tot m-am uitat după el, să vă d ce face, Mi-a fă cut semn cu mâ na, că de vorbit nu
putea, să strâ ngem toate de prin curte.
IȘ zamzis nimic, dar simțeam că ceva mă paște Tot înțjunami s-a bă tut ochiul
sting, de cum l-a lovit
 Ț
Joi am chemat pe popa. Limba i s-a fost dezumflat și se simțea mai bine.
Pă rintele spunea că ce a fost greu a trecut Cine să -și aducă aminte că a muri! Doar
l-am fi dus Ia Dar nu ne-a trecut prin cap, pentru bunul lumii.
Li vedeam întins pe pat, cu bunda pe el. își ținea mâ nile pepâ eL, ca pentru
rugă ciune, ochii închiși și mi se pă rea că își mișcă buzele șl se roagă . Asta nu o fă cuse
în viața lui, că de bisericos nu a iost tare bi. se. neos. Dar” nici la lucrul altuia nu s-a
întins; ră u n-a fă cut nimă nui nici câ t tină subt unghie. Ș i seara și dimi. neuia s-a
întors sprp ră să ritul soarelui și a zis dia toată tmrna;
Dnamne. iartă -mă !”
Asta i-a fost ruga. Acum mă uitam la e „Uite, se roagă !”
Mă durea inima câ nd îl vedeam cam se top zi în zi.
Duminică am cules prunele îa gră dina din vale. Pe el l-am lă sat acasă . Câ nd m-am
întors acasă , spre se i l-am aflat în cale, șezâ nd pe marginea șanțului. Di ce mi-a
ajutat să -mi iau povara din spate, am șezut împreună și m-a podidit plâ nsul.
„Uite, uite, zic, că de e câ t de beteag, da tă u îți poartă de grijă .”
Așa o jale m-a cuprins, că abia mă țineau picioarele să vin pâ nă acasă .
În zilele care au urmat parcă era mai bine. Numai un lucru nu mi-a plă cut de la
început: slă bea, s de pe picioare vă zâ nd cu ochii.
Miercuri seara și-a luat bunda pe umeri și, așa îmbră cat cum era, s-a lă sat pe pat.
: i „Mă i am cluuă ceasuri, a as, apoi ma auc și va ias, Eu, ca omul în ceasuri de
acesteaj'wfm spus: „Doamne, mă i Simioane. cum îți faci tu gâ nduri! Nu vezi că ești
mai bine?”
El n-a mai ră spuns.
Tâ rziu în noapte a vrut să iasă afară și, cum îi tremura mâ na, n-a putut deschide
ușa, că s-a stricat ză vorul. Am să rit să -i ajut, dar mi-a fă cut semn cu mâ na să nu ies
după el. L-am lă sat. Mai apoi mi-am adus aminte că i s-ar putea întâ mpla ceva, ar
putea că dea și m-am uitat după el prin ochiul de fereastră din ușă .
S-a așezat cu coatele pe tâ rnaț și se uita, se uita. Se uita așa de lung la toate, ca și
cum ar fi știut că le vede pentru cea din urmă oară .
S-a uitat la fâ ntâ nă , apoi s-a dus la șură și s-a uitat la plug, la grapă . I se duceau
ochii pe toate.
Afară era lună ca ziua. Vaca rumega în pripon. S-a apropiat de ea și am vă zut cum
își lipește obrazul de capul ei.
Vaca e blinda ca oaia și el a fost învă țat-o să -i caute în buzunare.
După aceea a pornit încet spre casă , clă tinâ ndu-se ca omul beat.
Din prag s-a mai uitat o dată înapoi. Luna era plină , și în ogradă toate pă reau
ninse.
S-a întors în casă și l-am ajutat să se urce în pat. Rfimâ ppți pustii, rirn„ii moi” -a
zis, cu ochii plini de lacrimi.
 Apoi și-a pus mtnile pe piept.
Bă rbații se dau la o parte și odaia se umple de femei. Sunt vecinele, nepoate și alte
câ teva pe care ră posatul îe-a ajutat fa greu.
Se râ nduiesc în jurul sicriului și încep să câ nte și să plâ ngă .
Una trimite vorbă tată lui ei, mort acum doi ani. Era un munte de om, în fața că ruia
nimeni nu crâ cnea o vorbă .
Pă ră sită de bă rbat, nebă gată în seamă de nimeni.
Își proptește capul de sicriu și plâ nge, plâ nge.
O vă duvă câ ntă despre pă mâ ntul ră mas nearat, vitele fă ră stă pâ n și casa fă ră
bă rbat. Singură se culcă , singură se scoală . Seara se așează la masă și, după ce
îmbucă de două -trei ori, i se oprește mâ ncarea în gâ t, lasă lingura, că ci o nă pă dește
plâ nsul.
Spun apoi povestea vieții profesorului, a copilului plecat printre stră ini, care
De-ar ști, tata, c-ai veni. Drumul ti l-ar auri. Ip cale ți-ar pune flori. Ca să vii la
să rbă tori”.
Profesorul își vede toată viața întinsă înainle ca un val de pâ nză desfă cut alandala.
La capă tul pâ nzei e sicriul negru cu cele două cruci galbene; lâ ngă el stau femeile cu
nă fră mi cernite și se trudesc să refacă valul.
Ș i toți își plâ ng rosturile, se tâ nguiesc de neajunsuri l tă i Ș it ti
Ș ț ș pg, g și necazuri. De toate acestea el e stră in., Ș p gHerit și așteaptă ca cineva
să se ridice și să -l întrebe: CineeȚ ti, stră ine, cel de plâ ngi la că pă tllul mortului
nostru?” își dă seama că e o creangă ruptă din trunchiul puternic al satului, aruncată
undeva in_lume. Cea mai tare ră dă cină e frâ ntă și închisă acolo în sicriu.
Cu câ t s-a spă lat mai mult de noroiul cleios al pă mâ n-tului, cu atâ t a fost mai ușor
de rupt de vâ nturi, de purtat prin lume.
În vreme ce el a umblat, pasă re pribeagă , risipin-du-le banii în cele patru vâ nturi.
în casa bă trâ nilor n-a stră fulgerat nici o bucurie, nici un râ s necernit de că rbunele
grijii. Toată viața au pus mă mă liga pe un câ rpă tor de seâ ndură de brad și, așezâ nd-o
pe genunchii bă trâ nii, au mâ ncat la zarea focului, să nu ardă petrolul și să facă
cheltuială .
Preotul, intrâ nd, îi sfâ șie pâ nza gâ ndurilor. A venit, zice el, pentru ca să transmită
unui fiu distins al comunei condoleanțele lui și ale enoriașilor.”
Lllidi. – i regulile ariei ora-vagi, ră mă șițe din ce își face slujba corect, scoate o
hâ rtie din portofelul nou, cu demnitatea unuia care scoate o monetă mare, și începe
cu cel mai înalt glas:
— Jalnici ascultă tori.
Predica e întocmită după toate torice. Cuprinde lucruri comune, cursurile
profesorilor de la seminar, de prin că rțile de studiu. Se trudește să arate că viața e o
nimica toată și că adevă rata fericire începe abia după moarte, dincolo, undeva, în ce
loc nu știe nici el. înșiră mă rturii pe care nu le cunoaște, autori pe care nu i-a cetit;
striga atunci câ nd crede că e nevoie s-o facă pentru ca ideea să intre în capetele
ascultă torilor, de parca ar vrea să le-o țintuiască de că pă țâ nă cu cuie și trage cu
ochiul spre profesor.
Să tenii adunați în grupuri se privesc nedumeriți, șoșotesc, că ci nu pricep nimic;
scuipă între opinci, și fiecare își rumegă gâ ndurile. i
După ce ispră vește preotul, neamurile mortului așiază sicriul în car și înjugă boii
împodobiți cu nă fră mi negre în coarne.
Câ nd carul pornește cu mortul pe drumul de veci, o femeie începe să câ nte: în
câ mpui pustiu, unde doarme toamna, sub bolta albastră a cerului, glasul ră sună
limpede, dureros, ca un câ ntec din altă lume: dragul meu, seama pe unde-i mere, Că
sunt două drumurele: Unu-i drumul somnului
Ș -unui drumul dorului, Să nu mergi pe-a somnului, Că somn greu îi adormi
Ș i-napoi nu-i mai veni. '
Da'te du pe-a dorului, Poate dorul te-a lă sa
Ș i-napoi te-i înturna, Nuana să vii să te vă d. Ș i de nu-i ve.ni sa șezi, Numa 2 să vii
să ne vezi”.
Că ruța încă rcată cu tot felul de lucruri stă gata de plecare.
Mama, ră masă singură , pleacă să locuiască la fecior, îatrestră ini._
Au ispră vit de mult pregă tirile de drum, dar bă trâ na mai are de luat ceva de prin
casă , de spus o vorbă celor care ră mâ n într-însa. Să nu i-o ruineze, să bage de samă
și să nu-i pră pă dească lucrurile ce nu le poate lua acum cu ea.
C.u fața plâ nsă , se preumblă de colo pâ nă colo și nu se poate hotă rî să se despartă
de casa veche, cu grinzile înnegrite de fum, cu geamurile petecite cu hâ rtie.
Aici i s-au nă scut copiii, aici i s-au destră . mr'*' 7X r'n zi necazurile a treizeci de
ani din viață ; aici i-au murit pă rinții. De fiecare palmă de pă mtnt o leagă ceva. „ – Vii,
mamă ?
— Viu, dragul mamii, viu acum.
Bă trâ na se urcă în pod, caută ceva sub streașină , cobară și iar. se urcă .
Fiul își pierde ră bdarea și mai intră o dată în casă .” De țâ țâ na ușii atâ rnă , pră fuită ,
cureaua de tras briciul; briciul cu pră sele de lemn și tocul de piele fă cut de bă trâ n e
după icoană , i se mai vede un capă t.
Fața casei e stricată de potcoavele oamenilor de la comâ ndare; în cui oglinda e
întoarsă , și scaunele pe care a fost așezat sicriul sunt tot ră sturnate.
— Vii, mamă ?
Bă trâ na pleacă , se mai întoarce o dată și îmbră țișează stâ lpul casei ca pe un
prieten din copilă rieT”
Fa. ce cruci și se urcă în că ruță . La cotitură se opresc. că njhă trâ na vrea să se mai
iii, ț. p o rfată înapoi
—3 în ediția din 1938: numai.
Ce pare o pă lă rie mare, neagră , trasă pe ochii plâ nși.
 În curte paște calul alb al noului stă pâ n; cal stră in în curte pustie.
INTELECTUALII
Din pridvor, preuteasa își ară tă pieptul lat, alb, nasul câ rn. Stă tu o clipă fă ră să
zică nimic, dreaptă , cu mâ na în șold, uitâ ndu-se încruntată la „oaspeții” de sub
fră gar, îndeosebi la fața aprinsă a popii, apoi se gâ ndi: „Iar s-a îmbă tat”. își mușcă
buza de jos, izbucnind:
— Da' nu vă duceți la biserică ? E vremea de vecernie, pă rinte!
La această din urmă vorbă ridicase glasul.
Oaspeții, „intelectualii” din Podbeală – cum le place să -și zică – discutâ nd înalte
probleme politice și culturale, n-o auziră ; altfel, cavaleri, cum sunt oamenii de pe
Câ mpie, ar fi să rit îndată să -i prezinte „omagiile”.
Femeia fu nevoită să repete. De data asta coborî glasul cu două tonuri, pâ nă
ajunse aproape de tenor:
— Pă rinte, n-auzi, pă rinte! O fi timpul să te duci la biserică .
Popa duse mâ na la tâ mplă , de parcă ar fi vrut să alunge o muscă supă ră toare, și
ră spunse printre vorbe:
— Ne ducem, dragă , îndată . Ne ducem!
Popa Podișcă , un omuleț chel, cu favorite albe ca Francisc Iosif, discuta aprins cu
notarul. își pusese în gâ nd nici mai mult, nici mai puțin decâ t să -l convertească la
ortodoxie. Observase el că de o vreme încoace notarul se interesa tot mai mult de
mâ ntuirea sufletului și era setos de adevă rurile sfintei noastre credințe. Cum un ră u
nu vine niciodată singur, setea de credință venea totdeauna însoțită de o nepotolită
sete a trupului, pe care popa trebuia s-o astâ mpere întâ i. Acum avea de lucru cu
amâ ndouă .
Dar mereu cu ochii la preuteasa, care parcă nu se îndura să se despartă de ei –
mai avea, pesemne, ceva grabă un pahar cu vin'- care se întâ mplase sa fie mai plin –
o îmbie mieros:
— Dragă , nu vrei să iei și tu un pahar cu noi? Să vezi ce bun s-a fă cut vinul ă sta al
nostru. Apoi că tre ceilalți, cu glas de comandă : Domnilor, să mai prindem curaj!
Preuteasa luă paharul, îi spuse ceva repede, îndesat, puse paharul pe masă , așa de
încet, că se vă rsă jumă tate, și plecă .
— La femme ', dete din cap notarul, care știa câ teva vorbe franțuzești.
— Prosit!
— Pace!
— Bea și dumneata, pă rinte. începu să declame un student înalt și sfrijit.
— Dă -i pace, zise în ungurește notarul. Sunt copii. Spune mai departe cu
ortodoxia. Ai fost ajuns pe la spirt. spiritualitate. că scă el.
Grupul unit pentru o clipă de ciocnirea paharelor se destramă din nou.
 Notarul, foarte atent la ceea ce spunea pă rintele, își pusese mâ na la ureche în
formă de pâ lnie și se uita la niște ciori de pe un salcâ m de la poartă , gâ ndmdu-se
cum le-ar împușca mai bine.
Că scâ nd de-i pâ ră iau fă lcile, se bă tea cu palma peste gură , scuzâ ndu-se politicos:
— Te rog să mă ierți, dar asta-i din cauza reumatismului primit în ră zboi. Spune
mai departe. Vorbești interesant; foaaarte interesant.
Notarul picase în sat cu o ceată de husari în ajunul revoluției din 1918.
îmbolnă vindu-se de gripă spaniolă , 3. dat drumul oamenilor tocmai cu o zi după ce
plecaseră , furâ ndu-i și ghetele, apoi a ră mas oaspe al contelui și, după ce s-a
însă nă toșit, tovară ș de că lă rie al „excelenței-sale grofița”. Mai tâ rziu politica
româ nească l-a ră să dit în pă mâ ntul amestecat al funcționarilor, și – plantă de
pă dure – s-a prins repede. A.cum ține totdeauna cu cei de la putere, nu face nici o
treabă , doarme, petrece și umblă la vâ nă toare. Câ nd îl apucă boala
1 Femeia (fr.).
Jâ l oamenilor, stâ rnind laia de câ ni a satului.
Puțin mai la o parte, înconjurat de un grup de elevi, doi studenți și funcționarul
care supraveghează cultivarea tutunului, stă dască lul, un vlă jgan înalt, șchiop și
neras. După ce a povestit a suta oară lupta în care și-a pierdut piciorul într-o
vitejească bravură , care l-a fă cut pe generalul rus să stea smirna, mâ ncâ nd semințe
de floa-rea-soarelui – boală adusă tot din ră zboi, ca și a notarului – s-a apucat să -l
învețe pe plutonier un câ ntec de pe Volga. Câ ntă ră gușit, cu un glas spart, care
trebuie să sune de minune în câ rciumă , și bate mă sura cu un briceag mare, un
adevă rat atelier de frizerie, cuprinzâ nd cuțitașe, foarfeci și alte scule pentru unghii și
sticle.
De câ te ori se ivește în pridvor preuteasa, care a început să -i persecute,
aducâ ndu-le vinul numai cu jumă tatea, se entuziasmează , își pierde firul învă ță turii
șl ispră vește câ ntecul cu o urare:
— Tră iască damele româ ne!
Plutonierul e tocmai pe puntea dintre pă mâ nt și rai: îi sticlesc ochii de fericire și
râ de fă ră să știe de ce.
Ceilalți „intelectuali” din Podbeală au venit și ei, după obiceiul satului, la popa în
ziua de Paști, ca să -i dorească tot bine și să nă tate. Ca oamenii cuminți au luat-a la
drum devreme, îndată după biserică .
După ce au pupat mâ na, coanei preutese”, pă rintele a scos o masă afară , sub
fră gar, poftindu-i să stea. Ș i au stat, ca să -i steie preutesei cloștele și pă rintelui vinul
în butoi. Lucru cam greu, după cum cutează să spună dască lul.
Asta s-a întâ mplat cam demult. De atunci oaspeții, tot ferindu-se de soare, au
înconjurat cu masa fră garuî. Acum nu mai au unde fugi, soarele i-a prins coborâ n-
du-se jos lâ ngă deal, îi împroașcă cii să geți, le râ de din sticlele și paharele de pe
masă .
 Pe ulița presă rată cu coji de ouă roșii, unde pomii înfloriți, aerul curat, ră coritor și
totul miro'ase a să rbă toare, trec ță ranii, grupuri-grupuri; se înă lță din că l-câ ie, se
uită peste gard în curtea popii.
Se aud clopotele. Câ ntecul limpede stră bate vă zduhul înflorit. Parcă undeva în
apropierea satului ar fi și dintr-însa s-ar revă rsa peste sat valuri de câ ntece line,
armonioase.
Dască lul, roșu, transpirat, și-a scos haina; gulerul tare, murdar i s-a ridicat în sus,
că mașa atâ rnă în jos, scă pată din buton, dezvelindu-i pieptul puternic, pă ros, pe care
atâ rnă o cravată veche, din era maghiară . Stă într-un picior, cu celalalt, cel șchiop, pe
scaun și se înverșunează să -l învețe pe plutonier să câ nte.
Plutonierului îi place atâ t de mult câ ntecul! Are ce are însă azi că nu-l poate
prinde. De câ te ori greșește, trâ ntește capela pe masă , scuipă în palme, ca și cum s-ar
apuca de trâ ntă .
— Acum!
Preuteasa stă de vorbă la gard cu niște ță rance și se uită tot mai des, mai sașiu
la„ „domnii”' care nu dă Dumnezeu să se mai urnească la biserică .
„Ș i altfel oamenii stau să ne scoată din sat, se gâ n-dește preuteasa. Dar dacă vor
auzi că în ziua de Paști nu s-a dus la vecernie, ci a stat la beute cu dască lul, notarul și
ceilalți hojmandă i ai satului, care n-au nimic de pierdut, se scoală iar pe casa
noastră .”.
Femeia stă ca pe spini, uitâ ndu-se tot mai îngrijorată la grupurile de oameni care
trec de parcă ar trece peste sufletul ei.
L-a chemat de câ teva ori pe popa deoparte, l-a dă scă lit, l-a probozit, și omul, bun
din fire,. a ascultat-o și, după ce a îmbiat-o cu vin, s-a așezat iar la masă .
În sfâ rșit, pierzâ ndu-și ră bdarea, încearcă ultima carte: apoi, dacă asta nu
reușește, îi scoate cu tă ră boiul, de n-a mai uită cit or tră i. începe cu notarul:
— Domnule notar, dumneata ești cavaler, că doar ești ungur, fii atâ t de bun și
lasă -l pe pă rintele să meargă la biserică . Vă veți explica mai tâ rziu. Acum e ziua de
Paști, și popa nu poate lipsi de la vecernie. Vă rog foarte mult să nu vă supă rați, dar
el trebuie să se ducă .
Notarul se supuse numaidecâ t. Ungurul dintr-însul se simți mă gulit, se sculă , își
aranja haina și pă rul și, după ce ceru îngă duință de la popa, să rută mâ na preutesii,
apoi zise:
— S-a fă cut, gentilă doamnă .
Cel mai cald zâ mbet al ei, ce-l mai pă stra pentru zile mari, de câ nd era fată .
— Domnilor, ne ducem la biserică , strigă notarul, cu glas de comandă .
Plutonierule, sus! Dască lilor! Ș i să vă pocă iți puțin după pă catele pe care le-ați fă cut!
— Nu se poate, nu mergem, se împotrivi plutonierul, tocmai acuma am reușit să
prind ceva din câ ntec.
— Să meargă popa, strigară studenții, a lui treabă este.
 — Domnule notar, se înfurie și dască lul, dumneata, care spui că ai fă cut curte
împă ră tesei Zita – notarul se lă uda numai că a fost logodit cu o prințesă : – trebuie să
știi că într-o țară civilizată cum e a noastră nu se ia nici o hotă râ re importantă fă ră
să nu se consulte poporul. Dictatura e forma de guvernă mâ nt a lașilor. Noi nu o
suferim. Prin urmare, dacă ai ceva de spus care privește soarta noastră , a tuturor, te
rog să pui propunerea la vot, și dacă se admite, bine. dacă nu, ai să tragi
consecințele.
— Așa e, așa e!
Se vota prin ridicarea mâ nilor, și fiindcă preutesii i se admise să le ridice pe
amâ ndouă . propunerea fu admisă cu o „mică majoritate”, încâ t tare i se pă rea
dască lului că notarul, uitâ ndu-se cruciș, numă rase prea multe mâ ni.
Plutonierul câ nta: Treceți, batalioane r o m î ne, C ar pă ții.”
— Taci. mă ! i-o reteză dască lul cu aer de superioritate. Nu știi nici mă car mă sura.
Puneți-vă în râ nd cu toții, apoi o să câ ntă m. Eu voi conduce. Muzica fă ră dirijor nu
face o ceapă degerată . Vâ ră -ți-o și pe asta în cap. plutonierule. și treci-o la rubrica
celor multe învă țate de la miște.
Intelectualii se așezară în râ nduri de câ te trei, și dască lul îi alinie cu bâ ta.
Omul școalei fă cuse ră zboiul într-o fabrică de concedii false. Câ nd l-au prins cu
întreaga trupă , destul de mare de altfel, după ce scă pă ca prin urechile acului de
spâ nzură toare, fu trimis pe frontul rusesc. Acolo intră trombonist la muzica militară
și, printr-o interesantă întorsă tură a lucrurilor, se pomeni în aviație.
Deasupra frontului rusesc, el și un ofițer ceh, se ispră vise benzina. Erau aproape
de Moscova. Piciorul și l-a pierdut fugind din minele de că rbuni de la Arhangelsk, de
lingă . Marea Albă . Dar ce are a face! Viața era și așa destul de plă cută .
După ce fă cu alinierea, împă rți gradele:
— Notarul va fi șef gornist. Plutonierul va câ nta din trombon, iar popa. Ce să -i
dă m popii? Aș vrea ceva potrivit.
— Ț imbala, zise unul din grup.
— în front nu se vorbește, domnilor. De altfel, în muzica militară nici nu este
țimbală . Drepți! Direcția biserică , înainte, marș!
Dască lul o luă înainte; șchiopă tâ nd, se sprijinea în bă ț și bă tea mă sura cu
briceagul, câ ntâ nd un marș rusesc.
— Un. doi. trei.
Ajunși la școală , unde se fă cea liturghia, că ci biserica era în reparație, se opriră
mai întâ i la poartă , să aștepte pe popa, care-și uitase acasă „jobenul” și se întorsese
să și-l ia. Așa se întâ mplă ' câ nd e omul prea gră bit la treabă .
Ș coala era o clă dire veche, dreptunghiulară , acoperită cu șindrilă putredă ,
nă pă dită de mușchi verde. Pe alocu-rea că zuse tencuiala de pe pereți, dar nimeni nu
se gâ ndise să pună mina s-o lipească . Primă vara e vremea plugului; oamenii mai
dreg câ te ceva pe la casele lor în vederea să rbă torilor, adună și proptesc cele
împră știate și dă râ mate de viscolele iernii. Dască lul, ah, ă sta e un intelectual. Cum să
se ocupe el cu treburi de astea, să cheme femei la lipit, să -și pună sluga ori pe
altcineva să mă ture școala? Asta-i treaba comitetului școlar; el are destul de furcă cu
educația propriu-zisă .
În mijlocul curții pline de paie era așezat de-a curmezișul un copac, de care o vacă
bă trâ nă , legată cu un lanț mare, rumega, uitâ ndu-se cu jale la domni.
1 In ediția din 193”: întâ mplă (greașală ).
Trebuia să te urci mai întâ i într-o verandă mare, legată de acoperiș cu vreo trei-
patru stâ lpi. Altfel, poate, ar fi pornit la drum, cum și începuse într-un loc.
Veranda nepodită și plină de gropi, școala hâ rbuită , curtea și totul îți fă cea o
impresie amară de neîngrijire și pă ră ginire.
Intelectualii se opriră la intrare, pretextâ nd că dască lul le-a întins o cursă : îi lasă –
spuneau ei – să intre întâ i, iar el va pune mâ na pe vreun șurub ascuns, pe o grindă
putredă , și toată șandramaua se va dă râ ma pe ei. Dască lul fu silit să calce legile
ospeției și să intee cel dintâ i.
Cum puse piciorul pe o treaptă – erau numai trei
— lemnul putred se rupse cu zgomot și, de nu era notarul care să -l prindă , ar fi
că zut câ t era de lung.
— Hooop! Ț ine-te, dască le!
— Ț ine-l, drace!
— Ați vă zut ce ne pregă tise „fabricantul?” (Era cog-nomenul lui din vremea
ră zboiului.)
Dască lul, după ce-și restabili echilibrul, înjură strașnic satul, care nu-i repară
treptele, apoi își șterse fruntea cu o batistă mare, murdară , cu marginile roșii.
Pipă indu-și piciorul să nă tos, unul îl întrebă :
— L-ai scrâ htit?
— Nu știu.
— Nu face nimic. Tot e mai lung decâ t celă lalt. Dască lul îl privi disprețuitor.
Grupul întreg se strâ nse împrejuru-i, transmițâ ndu-i condoleanțe, că utâ nd motivele
dezastrului.
Cei mai credincioși spuneau că pedeapsă de sus este, fiindcă a gustat din
agheasmă preutesei; alții, dimpotrivă , credeau că Michiduță , că ruia îi era tare drag,
n-a vrut să -l lase să intre la vecernie și, câ nd a vă zut că nu biruie cu el, și-a
îmbâ rligat coada pe lâ ngă piciorul șchiop
— dreptul lui – și a tras pâ nă s-a rupt podeaua.
În vremea asta, în școală , cantorul câ nta Cristos a înviat de i se uscase gâ tul și i se
scofâ lciseră obrajii. Ș coala era plină de să teni, care așteptau pe popa; tinerii își
pierduseră ră bdarea, se uitau afară prin geamurile deschise, sparte, ieșiseră în
verandă . Se uitau tă cuți, cu ochii pe bisericii”.
— Să intră m, domnilor, ne așteaptă poporul, zise popa.
 — Poporul, poporul, declamă notarul cu un gest care ar fi vrut să cuprindă lumea.
— Haideți! Dască le, ești mai bă trâ n, ia-o înainte. După pă țania de mai înainte,
omului școalei îi venea greu să -și mai încerce norocul, își dete cu pă rerea că ar fi
bine pentru el să se întoarcă înapoi și să țină de urâ t preutesei, să -i ajute la
pregă tirea cinei. Îr fi spre folosul tuturor.
— Nu se poate, nu se poate, protestară ceilalți.
Nu se poate, e ușor de spus, dar cu ce-l urci pe om pâ nă sus, că dacă trei trepte nu
l-au putut ține în spate, cum o să -l țină două ? Se fă cu propunerea ca să se aducă
scripetele de la fierar. Notarul credea că ar fi mai potrivit să -i adauge piciorul
șchiop; alții, dimpotrivă , stă ruiau să i se taie mai Sine piciorul să nă tos. S-ar face
economie la materiale.
După pertractă ri îndelungate, dască lul puse piciorul pe o treaptă , în vreme ce
popa, urcat în verandă , îl apucă de mâ ni. Ceilalți se puseră pe împins, ca și cum ar fi
avut de ridicat o greutate imensă ; un student îl tră gea de coada hainei – un
Kaiserrock ' învechit – plutonierul îl apucase de bretele.
— Ourrup!
— împingeți, mă !
— Plutonierule, te croiesc!
— Ourruuup!
În sfâ rșit, dască lul se vă zu în verandă , potrivindu-și pantalonii, pe câ nd amicii îi
prezentau felicită rile.
— Plutonierule, cu asta nu-ți ră mâ n dator, n-ai teamă .
— Dă -i, îl încuraja notarul.
— Lasă , că și tu ești o poamă .
— Stricată .
— Acum, domnilor, în râ nd. Să intră m în casa Domnului cu demnitatea și ținuta
majestoasă pe care un intelectual
1 Redingotă imperială (germ.).
Porului. Intrâ nd, vom cin ta un marș:' Crvslos a înviat.
Dască lul își râ ndui încă o dată ctata, și după ce află ionul lovind briceagul de
ușchiorii ușii, dete mă sura, por-nindu-i:
— Un, doi, trei. Cristos au înviat din morți.
Sala de clasă unde se fă cea vecernia era o încă pere înaltă , dreptunghiulară . Cel
dintâ i lucru ce-ți izbea privirea era o gaură mare din tavan, locul burlanelor, pe unde
se pă rea că se uită înlă untru un ochi cumplit, negru. Pă reții. ici-colo, erau despoiați
de tencuială , mâ zgă liți, scriși. Pe sub tavanul sprijinit de grinzi mari, afumate, trecea
dintr-un capă t într-altul al să lii o „meșter-grindă ”, ca o spinare de cal beteag.
Bă ncile erau îngră mă dite unele peste altele pe la colțuri.
În fruntea odă ii, dintr-un schelet de scâ nduri acoperit cu pă turi ță ră nești se
improvizase altarul. Pă i'ea o cutie mare ră sturnată acolo; preotul se lovea adesea de
leatul de deasupra ușii împă ră tești. într-o bancă din dreapta, în „strană ”, ță ranii de
toate mă rimile și vâ rstele câ ntau la ne-sfâ rșit Cristos a înviat. Biserica era plină de
oameni.
Satul era departe de orașe, ascuns între dealurile golașe ale Câ mpiei. Civilizația
nu topise în apele-i pestrițe sufletele senine ale satului; oamenii știau de Dumnezeu,
de biserică , își țineau încă bă trâ neștile obiceiuri. Că ci afară de că ută torii de voturi,
pe care nu-i asculta nimeni – doar se uitau la ei ea la turcă – rar câ te un avocat ori
moșier în trecere își flutura surtucul negru printre cioarecii albi și că ciulile mițoase
ale să tenilor, adunați la horă ori la sfaturi, după cum le era vâ rsta.
Singurii lumină tori, soli ai culturii și civilizației, erau popa, notarul, dască lul și
plutonierul, pe care orașul îi îm-plâ ntase cu forța în pă mâ ntul să nă tos al satului.
În jurul ă stor „stâ lpi”, pă mâ ntul putrezea.
Că ci intrară „intelectualii”, poporul se despă rți în două , fă câ ndu-le loc.
Cantorul își domoli glasul; lumea din spate se înă lță din că lcâ ie.
Domnii puseră stă pâ nire pe strană , de unde ță ranii ieșeau râ nd pe râ nd
că utâ ndu-și că ciulele în pupitru. Popa. se fața ușii împă ră tești, pă râ nd că se roagă ,
uar numai își yu= șese mâ nile pe piept și se uita la o pâ nză de pă ianjen din tavan.
— Uite la popișca, zise unul dintre domni.
— Asta e numai începutul. Figura întâ i. Popa se simți a râ de, intră în altar.
— Domnilor, se apucă iar dască lul să -și muștruluiască ceata, să facem un cor.
Avem tenori, bași și de toate soiurile, să -i tragem o muzică minunată , cum n-a mai
fost în Podbeală de câ nd e lumea și pă mâ ntul! Se așteaptă din partea intelectualilor.
Tonul îl vom afla acum.
Scoase briceaga și o lovi de seâ ndura stranei:
— Dooo. mii. doo. mii. Maestoso! Ai auzit, notarule?
Pe omul legilor, de cum intrase în sală , unde era o că ldură înă bușitoare, îl
cotropise o durere cumplită de cap și un somn greu ca pă mâ ntul. Glasul dască lului îl
atinse neplă cut.
— Auzit! Doar nu-s surd.
— Nu fi ră zboinic, interveni plutonierul împă ciuitor. E pă cat, în casa Domnului.
— Nu permit, nu permit.
— Mă i, toporul naibii! l-a să rit țandă ra.
— Cine v-a pus să -l aduceți în biserică de creștin?! Acum te pocnește, zise cel mai
bă trâ n dintre studenți. Apoi, întoreâ ndu-se spre notar, îi spuse îndesat, la ureche:
Taci, mă , din gură . Cel puțin pâ nă ieșim din biserică . Apoi luați-vă de cap.
Notarul, cu capul pe bancă , adormit pe jumă tate, da din mâ ni:
— Nu permite. nu permite. e. e.
Asupra celorlalți că ldura înă bușitoare din sală fă cuse același dezastruos efect;
bă utura li se urca la cap, fruntea parcă le-o încercuise cineva în fier, îi durea,
îngă lbeniseră și li se pă rea că vecernia ține de câ nd e lumea. După primul cor, se
lă sară de câ ntat, luâ nd-o fiecare pe seama lui. Un elev ieși afară clă tinâ ndu-se.
Preotul simțea cum i se moaie picioarele, i se îngroașă limba de abia o mai mișcă
în gură ; înecate în vin, roțile minții se învâ rteau tot mai încet, mai nesigur.
Mă fac de minune.”
Teama asta îi înfiora trupul și îl ținu în picioare pâ nă la sfâ rșit. Câ nd îl lă sau
puterile, ză rea într-un colt al altarului chipul plâ ns al Maicii Domnului, și,
cutremurâ ndu-se, își revenea, mai ducâ nd-o o postată .
Crâ snicul, ță ran cuminte care își cunoștea stă pâ nul, luă din țâ țâ ni toate geamurile
școlii, dâ nd larg drumul aerului din afară .
Vecernia era pe sfâ rșite, și preotul, sigur acum de sine, începu să câ nte: „Aceasta
este ziua care a fă cut-o Domnul să ne bucură m și să ne veselim într-însa. Câ nta
ră gușit, monoton, ca un ță ran bă trâ n ce merge cu carul pe o noapte cu lună . La
sfâ rșitul frazei muzicale, după ce o lungea ca pe o doină , îți venea să strigi
completâ ndu-l: mă ă ă i. mă . cea Joiana.
Din câ nd în câ nd nemerea melodia adevă rată , așa cum o apă ce iasă din matcă și o
ia peste șesuri la strâ mtoare revine la vechiul ei loc.
În strană singur dască lul mai rezista, ajutâ ndu-și popa, tovară șu-i mai mare întru
apostolie. Avea un glas puternic, care umplea sala și zgâ râ ia timpanele. Uneori o
urca sus de tot, câ t îl ținea gâ tlejul, și, câ nd vocea ră mâ nea în urmă , ridica în sus
mâ na, într-un gest oare ar fi vrut să arate că glasul lui atinge înă lțimile cerului.
La ieșitul cu Evanghelia, preotul se lovi cu capul de pragul de deasupra. Elevii din
strană pufniră , poporul încremeni.
— Doamne! se auzi un strigă t strivit.
Popa nu-și pierdu cumpă tul. Trecâ nd în fața ușii împă ră tești, câ nta un „amin”
nesfâ rșit, trudindu-se în zadar să afle pagina.
— Stai, să mă uit în tipic, zise el, întorcâ ndu-so în altar.
— Să știi că popa o lungește înadins, îi spuse un student dască lului, care îl privi
mirat.
În liniștea de o clipă se auzi sforă itul puternic al notarului.
— Sculați, mă i, pe toporul cela.
Ceti din Apostol tare:
— Zis-a Domnul că tre farisei: Adevă r, adevă r zic vouă , gră bește-te, pă rinte, că
multe pă cate vor fi scrise celui ce însetoșează oamenii pe nedrept.”
Popa, vulpe bă tiâ râ ă , prinse tâ lcul și ră spunse din altar:
— Fericiți vor fi întru împă ră ția cerului cei ce flă -mâ nzesc și însetoșează de
dreptate.
Plutonierul deschise ochii. Se trezise într-însul ambiția ție a câ nta un solo, să -l
facă praf pe dască l cu toată știința muzicală . începu un Cristos a înviat, fă ră să țină
seamă că altă câ ntare era la râ nd. Ca orice soldat, voia să pâ ră altfel decâ t restul
lumii, mai bine, mai extra: câ nta tare, amestecâ nd rugă ciunea cu ră mă șițe din alte
câ ntece, marșuri, câ ntece soldă țești; schimba într-una tonurile, și reuși într-adevă r
să câ nte așa cum nu se mai câ ntase nici-câ nd la biserică .
— Câ nți cocoșește, îi spuse dască lul” între două tonuri. Ț ă ranii, cu frunțile plecate
și buzele strâ nse, stă teau nemișcați ca niște stane de piatră , uitâ ndu-se la domnii
adormiți în strană , la popa.
Pe ei nu-i prindea nici veselia dască lului, nici somnul. Peste fețele lor arse de
soare, în adâ ncul ochilor senini, se lă sase o umbră groasă de tristețe, de revoltă
înă bușită , Unii, cu mâ nile cruce pe piept, dă deau din cap, gâ ndin-duse: „Ă știa-s
domnii! Stă pâ nii satului? cei care aveau să -i pă zească de ră i, de cei fă ră de lege și
fă ră de Dumnezeu. Au venit beți la sfâ nta biserică .”
Amă ră ciunea acestui gâ nd se întipă ri pe fețele tuturor și nu se mai șterse
niciodată .
Intelectualilor nu le pă sa de nimic, își câ ntară câ ntecul pâ nă la sfâ rșit. Popa, după
ce se dezbră că Ș ieși din altar și trezi pe cei adormiți. Apoi râ nduindu-se după rang,
întâ i preotul, apoi dască lul, notarul și ceilalți, intelectualii satului ieșiră din biserică
în mijlocul poporului tă cut, ieșiră câ ntâ nd, că lcâ nd apă sat, așa cum trebuie s-o facă
oamenii conștienți de greutatea și de înalta lor chemare.
1 în ediția din 1938: dezbracă (greșeală ). _
Ieri a fost la coasă în fâ națe, azi-noapte la moară -și într-amiazi, câ nd s-a întors, a
trebuit, la gura muierii, să meargă cu vitele la ciurdă , în al treilea sat, nemâ neat și
nedormit de două zile.
Acum, la întoarcere, simțind cum i se taie picioarele, intră la „ungurul din colț”,
să -și prindă inima cu un cui de vinars și, de o avea, să mă nâ nce o jamblă .
Jamblă n-avea ungurul, nici pâ ine coaptă , dar vinars i-a dat pe datorie. Unguri,
româ ni, tot oameni sunt; la nevoie cată să se ajute.
Td l porția de vinars de pe tejghea și se așeză d l Îh
_§ pț p jg ș ș la colțul unei mese de lâ ngă ușă . Închină în să nă tatea ungurului:
— Să tră iești, bade Ioșca!
— Dumnezo de la tine să nă tate.
Ungurul, bă trâ n, avea în spate o cocoașă de credeai că e gata de mers la că tă nie.
Așezâ ndu-se cu greu pe un scaun, își rezimă cocoașa de etajera cu sticle din spate și-
ridică ochii verzi spre Toader.
— Botrinit și tu, zise el. După un ră stimp urmă , clipind din gene: Io cunoscut pe
socru-to. Fost vecini. Re muiere vut la el. Atâ ta necă jit că vomul musai închide în
casă și dat foc. Luvat funie și mers la pă dure se spâ nzure. Fost duminecă , oamenii
acase, stins focul și bă tut muiere. Mai nu morit. Nu dat la borbat muncare și svă dit
cu el și noapte.
Câ rciumarul sufla greu, posă ind ca un foi. Cum sta cu cocoașa rezimată ,
nevă zâ ndu-i-se picioarele, jumă tatea de jos a trupului fiindu-i acoperită de tejghea,
pă rea un animal diform, așezat pe masă . Doar capul mic, lipit de trup fă ră ajutorul
gâ tului, ochii șterși și nasul stră bă tut de vinișoare vineții aduceau a om.
— Ă ia au fost altfel de oameni, ră spunse Toader pe gâ nduri.
— Tet oameni fost și ei, da' muiere ela fost reu cum io nu vezut. Trebuit moare
dinaintea ei.
— iviuițam ae vinars și sa. ramu cu Dine: urna mai trec pe aici ți-oi aduce banii,
— Meii să nă tos_L_-
Drumul de ljelepprejildii„i;': î3upă ce stră bate ritul verde-dioA/aJea-TJzTTă sâ nd
în dreapta o poiană de duzi, merge câ tă vavrGâ m? îngust, apoi” se lă rgește din ce în
ce, și câ nd ajunge la poalele Dealului-Crucii. e larg câ t albia Dună rii. De aici drumul
urcă dealul drept, întovă ră șit, dinspre apus de un șir de salcâ mi mă runți. Odihnește
îndelung la crucea de pe culme și se coboară gră bit sprt sat.
Toader o luă pe că rarea de ală turi. Urca_cu pași mari, cu trupuf încovoiat, ca omul
de Cfoipie. obișnuit cu urcu-T”d
Pe la jumă tatea drumului își încetini mersul. Puterile, încorțfjrfp pentru o plipă .
ch rarhin, po ripstinfieră iară sișub i rip rhțpă amiazi. îl durea capul, și tot losfă p în
hnră ț1 i șp.
P în hnră ț.1
Se gâ ndi că și-a uitat afară , în curte, carul cu sacii de fă ină . Gâ ndul îi trecu pe
dinaintea minții ca un stră in, neluat în seamă . Parcă ar fi fost vorba de altcineva, nu
de casa lui.
Nu simțea nici o tragere ele inimă pentru casă , nici o dorințadp. a-și ispră vi lucrul.
II vq isprflvî rn firi rruuap.
Totuna îi_gr/
— Dă -l în foc să -l mă nâ nce! se pomeni vorbind singur.
În jurul lui, câ mpul verde, bogat mirosea a grâ u ce se coace și a fin. Din deal în
deal se ză rea câ te un câ m prins în seninul nesfâ rșit al zilei de vară ca într-o apă
imensă , incoloră .
„Se coc holdele”, se gâ ndi Toader.
Unde drumul, înainte de a intra în sat. se înalță puțin, uitâ ndu-se pe unde s-o ieie,
omul se opri. Stete o clipă ne-hotarâ t, cu haina pe mâ nă . cu funia după gâ t.
N-ai fi putut spune că e înalt. In pă rul marft, netuns de mult, că zuse bruma. Avea
gâ tul gros. _negru de arșiță și de sudoarea muncii. Prin că mașa descheiată , sub
pielea tuciurie, i se vedeau coardele puternice ale mușchilor.
Purta că mașă groasă de câ nepă , cioareci vechi, sparți în genunchi, opinci rupte de
umblet și de secetă .
Ș i ODOsrt rob al pă mmtulUi.
Simțind cum i se taie picioarele, întinse haina la umbra unei tufe, ală turi de
că rare, și se așeză pe ea.
 Oboseala, liniștea adâ ncă a împrejurimii ori poate freamă tul alunului îi lă sară
peste ochii obosiți perdeaua grea a pleoapelor.
La picioarele lui, în umbra salcâ milor înalți, dormea satul, stropit cu lumina
pră furie a soarelui, ce sta să cadă după deal.
Fuioare mari de fum alburiu de balegă se împleteau deasupra satului într-o funie
uriașă , care se scurgea încet spre râ ul din vale.
Toader se deșteptă tâ rziu, cu gura plină de apă , cu o durere cumplită în partea
dreaptă a capului. Din pricina pă mâ ntului tare îl dureau toate oasele.
Îngrijorat că dormise prea mult, porni gră bit spre sat.
Tfcă șa, în tâ rnâ ț7 torcea ToUurk'a, nu vâ sla Iul. F, i'„ n-fu* meie_de o vâ rstă .
voinică , cu nasul turtit și dinții lați, puAlă turi cosea Susana, fata lor; leit mama ei. eu
două -zeciaeă ni nTal unara. ue altcum, era femeie rpă rilată fn-f*ita de la bă rbat.
— Ai venit? îl întrebă Todorica batjocoritoare. Te-o fi apucat foamea?!
— Da, sunt flă mâ nd. Ce ai fă cut azi dcmâ ncare? Toader puse pe tâ rnaț haina și
funia.
— Tot scoverzi și plă cinte, să te umpli, că ai lucrat mult azi.
— Nu ți-o dat de mâ ncare pe unde ai umblat? se amestecă Susana.
— De ți-ar fi dat ție, dragul tatii, cum mi-au dat mie, nu ți-ar merge bine.
În casă mirosea a pui fript. Toader intră și descoperi o cratiță .
— Iar umbli la oale. îi strigă fata. Nu te întinde, că nu-i pentru dumneata. Acolo-i
mâ ncarea ă lora care o lucrat azi, o tors și cusut. Dumnitale îți trebuie o jumă tate de
zi de vară să vii de la ciurdă pâ nă acasă .
Smucindu-i cratița, Susana vă rsă mâ ncarea în lutul din fața că sii.
Dorica, lovindu-l cu Turca de tors m cap.
Toader prinse furca și, om molcom din fire, o dete deoparte, zicâ ndu-i:
— Du-te în nuna dracului, pră pă dită ce ești!
Altfel ar fi trebuit să se bată cu amâ ndouă și s-ar mai fi sculat iar tot satul pe casa
lor. Le lă să în plata Domnului și ieși afară .
Venea ciurda. Vaca mugea la poartă ; Toader îi deschise și o îndreptă spre hală u.
Curtea asta mare, stră juită din toate pă rțile de salcâ mi ă gră cu patru umblă cu
tiriboanța cu două roate și vinde lapte și castraveți.
Casa au dă râ mat-o mai an, câ nd s-a întors Toader din America. Atunci an clă dit-o
și pe cea nouă . Au stricai și șopronul de lâ ngă poartă , că amenința să se pră bușească
pe vite.
Dacă le-a dat Dumnezeu bani, s-au pus în râ nd.
Numai fâ ntâ na nu le-a mai ajuns vremea s-o facă , pâ nă s-a dă râ mat de tot.
Încă de astă -iarnă nu se mai puteau apropia de ea; pă mâ ntul din jur se surpa
vă zâ nd cu ochii, și din coșul vechi mai ră mă sese, într-un colț, o scâ ndură putredă , ca
un dinte cariat într-o gură pustiită de bă trâ n.
 Necă jitu-s-au destul că râ nd apă de la vecini și adă pâ nd din pă raie. în să ptă mâ nile
trecute, după ce au gă tat de sapă , Toader, cu trei țigani – să fie apa bună – a scos-o
toată pâ nă la o pică tură , a să pat fâ ntâ na mai largă , mai adâ ncă . Acum era afundă de
cinci stâ njeni.
Au clă dit apoi piatra la loc, pâ nă în fața pă mâ ntului; dar coș nu i-au putut pune, că
meșterii erau ocupați cu lucrul la casa Borșului. Spuneau că vin azi. ba mâ ine. In
să ptă mâ na viitoare de bună seamă . Destul că oamenii ste-teau de trei să ptă mâ ni cu
scâ ndurile de coș întinse peste gura fâ ntâ nii, cu gheața în spate, că oricâ nd le poate
cadra în ea o vită ori un porc.
Toader dete la o parte scâ ndurile și scoase câ teva câ u-șuri de apă . Apoi ră mase cu
mâ na atâ rnată de cumpă nă , cu spatele spre casă .
Amă ră ciunea ceea care îl încercase toată ziua i se coborî iar în suflet. îi destră ma
puterile, topindu-i-le într-un dor de a nu mai fi, de a intra în pă mâ rtK, de a se
contopi cu țarina de subt picioarele lui.
Trudise o viață întreagă , să aibă la bă trâ nețe o linguiă ă i lț A i p' de zeamă și un
colț pn vurv
J'vuntea.
Ș i atâ ta n-avea. De ce să mai trudească ? Pentru cine? întrebarea ii strivea și nu
gă sea puteri, să mal aplecă ” p
— Mai iute, îngheță tură că mai ai și altceva de lucru n/j, îi strigă Todorica din
mijlocul curții.
— tiine, Dine. mormă i Toader surprins.
Vorbele lui n-aveau nici o legă tură cu ale Todoriehii. Le spusese fă ră să -și deie
seama. Se gâ ndea la ceva – însemnat trebuie să fi fost – stâ nd cu că ușul în mâ nă , cu
ochii pironiți în pă mâ nt, ca omul pe care îl paște un gâ nd amarnic. De aceea, înainte
de a înțelege ce spune muierea, câ nd îi auzi glasul, tresă ri:
— Bine. bine.
Apoi nu mai ră spunse nimic, oricâ t îl ocă riră femeile.
Stâ nd astfel, cu privirea pierdută , ' i se pă ru că din fundul fâ ntâ nii îl fulgeră o
privire stră ină . Câ nd să se uite bine, își vă zu chipul lovindu-se de pietrele fâ ntâ nii.
Mugetul prelung al vacii trecu pe lâ ngă el și, zburâ nd peste sat, se înfipse în dealul
țintirimului.
Strigă te, guiță turi scâ rță it de care și tot prisosul vieții satului se ridică în vă zduh,
contopindu-se într-un ciudat cin tec de seară .
Toader n-auzea și nu înțelegea nimic. I se pă rea că e liniște adâ ncă . Că salcâ mii,
casele și satul întreg e împietrit de vrerea lui Dumnezeu. în mijlocul acestei lumi
moarte sta el, atâ rnâ nd de cumpă na fâ ntâ nii, cufundat în suriul amurgului.
Ală turi îi apă ru tejgheaua scrijelată , în dosul ei capul mic cu ochii verzi ai
ungurului din Teiep. Amenințâ ndu-l
_ori buit moare dinaintea ei”.
 Vedenia se șterse. Toader fă cu un pas, cine poate ști? – și fi niimeră piatra de sub
picior.
Ochii_ aceia stră ini din fundn] l'â ntâ nii rp aproape. Fintma se prefă cu într-o gură
flă mâ ndă , cumpliți„; easitVlu-Kf larga, ii înghiți”
Todorica încremeni; câ teva clipe ră mase eu ochii zgâ iți] a că ușul cumpenei, care
se bă lă bă nea în aer.
Apoi, deodată , ca apucată , alergă la fâ ntâ nă , să ri pe capă tul nescobit al hală ului și
începu să strige peste sat câ t o țineau baierile:
— Tulai, oameni buni, să riți! Tulai, oameni buni, hai-dați, că im-a că zut porcul în
fâ ntâ nă !
Un vecin, descă rcâ nd un car de fin, să ri palan tul dintre cele două curți, rupâ nd cu
grabă o scâ ndură . înainte de orice, croi Todoriehii una cu furca.
II
Apă adâ ncă și agitată se uita la oamenii de afară cu ochi dușmă noși de hoață
bă trâ nă . Parcă le zicea: „Ce că utați la mine? N-am furat nimic.”
Oamenii aduseră scara lungă cu care se suiau pe vâ rful girejilor înalte de fâ n. Un
fin de al lui Toader se scoborî în fâ ntâ ijă , îl trase la suprafață cu un câ rlig lung și,
după ce îl încinse cu funia pe subsuori, azvâ rli capă tul celor de afară , zicâ nd:
— Trageți!
— Amu!
— Toți odată !
— încă un pic!
— Prinde-l de picioare.
— Puneți-l jos.
— Așa!
În că dere, Toader își crepase capul, lovindu-se de un d it colț de piatra.
Vă ita prin curte:
OChii tyrnțițij fu nă frqa
— Schițe și nuvele – Pavel Dan îumea o zis ca te-am Dame, îr „le ste-ai mai scula
(c) dată , ți-aș stinge soarele! Nu te rabde Dumnezeu, că mi-ai fă cut casa de minune!
— Muiere, ține-ți gura., se ră sti un ță ran feă irâ n.
— Bade Niculae., dă -mi pace și lasă -mă cu necazul meu. Fostu-m-ar fi tră snit câ nd
m-o fă cut ciama! (c) u-fe te treabă ți și lasă -mă , să nu te spurc de să . se 'mire tâ r, gu
rile de dumneata. Lasă -mă , că nu ți-ai ales ceasul 1
Duseră mortul în.„casa dinainte”. Așa i se zice, șpe Cu pie, odă ii din frunte, cu
paturi înalte, împodobite eu pă turi înflorite, cu tot felul de lucruri, unele mai
frumoase deeâ t altele, cu pereții plini de icoane și de farfurii colorate, după care
atâ rnă ștergare mâ ndre, Împă turate mă runt și cununi de grâ u, Susana, din tindă , se
repezi la eî:
 — Nu-l puneți acolo, că murdă rește și lasă miros. Nimeni n-o auzi. Așezară mortul
în fruntea odă ii, pe pâ mâ ntul gol. Unul zmulse perina cea mai frumoasă de pe pat și
o puse sub capul mortului, zicmd cu mâ nie și amă ră ciune:
— Cel puțin amu să ” ai pe ce-ți odihni capul, să rmane Toadere!
— Nu te amesteca, nu e treaba dumnitale. Eu m-am trudit de le-am cusut.
Dumneataporuncește la îcea pq care ți le-a fă cut chloă pa! ui PnpolTp. tOUAflL.- XuJji
C
Susana trase perina de sub capul tată lui, tmitind c” pe pat. Capul mortului se izbi
de pă mâ ntul tare1; apa din gura lopă i, stropind-o. Pleoapele, pâ nă acum întră decb!;
(; in. urma loviturii. se deschiseră . Apoi, încets se lă sară iar n 'jos.
— Vai de mine, a deschis ochii și s-a uitat! Să mă ba. tă Dumnezeu dacă nu S-a
uitat!
— Nu te teme, lele Sâ ie. E mort ca toți morții.
— S-a uitat.
— Vezi bine că s-a uitat! Să -și vadă fata.
— Așa fată bună nu mai gă sește el pe lumea ailaltă .;
— Ț ine-ți gura, mă !
De la trupul ud își fă cuse drum spre ușă o dâ ră de apă amestecată cu singa,; „a
teva femei, ingrijma-o.
— Aruncați-o în fâ ntâ nă , zise cineva.
Leșinată îl fulgeră cu privirea prin cră pă tura genelor. O femeie de lingă ea își
mușcă buzsle, să nu ndâ .
HI pe poartă și bă tu din
Vestea să ri din mijlocul cm aripi, țipâ nd ascuțit:
— S-a înecat Toader.
— S-a înecat Toader, ră spunse cineva din Dealul-Crucii.
S-a aruncat în
Sa aruncat în fnt. înă
— S-a aruncat în fâ ntâ nă dinaintea muierii, ră spunse celă lalt.
Strigă tul umplu satul, frâ nturi din el se desprindeau1 ca limbile de foc dintr-o
bobotaâ e uriașă și zburau peste hotare înspre satele vecine.
IV
Curtea gemea de lume. Tinerii, care nu mai încă peau în ogradă , să riră gardul în
gră dinița din fața casei; că l-câ nd florile și straturile, umplură tâ rnațul, unde se îm-
brâ nceau unii pe alții, neîncă pâ nd cu toții deodată la ferești. O meie, rudenie de-a
Todorichii, își fă cu cu greu loc pâ nă îiC apropiere de lampa din casa dinainte. Câ nd
nu mai putu. ră zfeijjcmejra îi strigă :
— Tu, Iffiariey nu te mai osteni, dă încoace chibriturile, că o aprktfJ!
— Trebuie să șterg sticla.
— îi face-o mai tâ rziu. Acum, dacă intri aici, nu mai poți ieși.
 Femeia dete unuia chibriturile. Bă rbații și le trecură din mâ nă în mâ nă , pâ nă
ajunseră lâ ngă masă .
La intrare oamenii forfoteau ca furnicile câ nd li se strică mușuroiul. Toți voiau să
vadă mortul. Mulți veneau de-a dreptul de la câ mp, cu furcile și sapele pe umeri.
Puvesteau m toate pă rțile istoria fâ ntâ nii și ară tau locul de unde se desprinsese
piatra. Erau gră bite. își lă saseră mă mă liga pe foe și aveau lucră tori, dar niciuna nu se
îndura să plece acasă . Plecare avea de spus câ nd l-a vă zut pe Toader mai în urmă , ce
a zis și cum ară ta.
— Amu, că e mort, Dumnezeu să -l odihnească ! El a scă pat de suferință . Todorica,
biata, pentru ea e mai greu, o că ina o rudenie, ștergâ ndu-și nasul cu colțul șorțului.
N-a avut nici un noroc de bă rbat. N-ă u fost ei ușă de biserică niciunul, dar cine nu
mai are vorbă la casă . Că și Toader, să racul, și-a avut pe ale lui. N-o umblat
totdeauna pe că rarea dreaptă .
— Dar Todorica? Vai de ea! De câ nd s-a ivit nenorocirea, stă ca țeapă nă , nu mai
scoate o vorbă . I-a fost bă rbat, oricum.
— Ră u i-a pă rea dară , cum să nu-i pară ră u. zise o femeie grasă , cu picioarele câ t
mierțcle.
O verișoară de a lui Toader nu se putu ră bda:
— I-a pă rea după plug și după car, că n-a mai avea cine i le purta.
— Lasă , că n-a mai fost cine știe ce floare rară să nu mai poată de hă rniceag.
— Rară , nerară , om ca el nu mai află ele în curâ nd.
— Muierile astea, se amestecă în vorbă un bă trâ n, ar trebui legate cu funia și
aruncate peste o creangă . Chiar de nu l-or fi împins ele cu mâ na lor în fâ ntâ nă , dar
de stră ine, nu-s stră ine de treaba asta. Ehe, să le fiu eu jandarm, aș uda o funie, și de
le-aș croi numai două , știu că le-aș aduce la brazdă .
— Lasă . nu le mai croi.
Vine. popa.
Poporul, de la poartă pâ nă în fruntea casei, se despă rți In două , lă sâ nd prin mijloc
o că rare, ca în biserică la ieșitul cu că delnița.
Preotul intră în tindă , 'unde erau femeile.
— Unde-i?
— Dincolo.
De
— Dumnezeu să -l ierte!
— Dumnezeu să -l ierte! ră spunse poporul în cor. Preotul era un omuleț bă lrfoy-
eubarbă mare, albă ; își țâ neiT capul într-o parte.' Îmbă trâ nise Iaâ crin”s5fr
La îngropă ciuni și maslminuT: Efageă bani mulți, aceea, de la sat, cinstea îi era
partea.
— Să zicem un sfâ nt Tată l nostru pentru odihna sufletului lui.
 Oamenii își împreunară mâ inile și începură cu toții, unii mai tare, alții mai încet.
în mijlocul lor, preotul mic, cu capul într-o parte și barba în ceilaltă , pă rea un pitic în
mijlocul unei cete de uriași care se roagă .
— Dumnezeu să -i ierte pă catele, ispră vi preotul fă câ nd o cruce mare.
— Dumnezeu să -I ierte! ră sună vuietul mulțimii pâ nă departe, spre poartă .
Preotul se trase deoparte, i se fă cu loc după masă .
— Cum e viața omului. zise el. Ieri Toader era un om, tră ia și se bucura de lumina
soarelui. Acum doarme și va dormi mereu pâ nă la vremea de apoi.
— Da, va dormi.
— De ce nu-l puneți în pat? Pă cat să steie pe pă mâ nt, ca animalul. Trupul omului e
lucrul mâ nilor lui Dumnezeu. Așterneți-i patul ca la oamenii de omenie.
Două femei trecură în casa dinainte. Desfă câ nd patul, întrebară :
— Cum să -i așternem patul, Susană ? Todorica?
În sat era obiceiul ca mortului să i se aștearnă patul atâ t de împodobit după cum îl
iubeau cei ramași în viață .
— Cum a fost. De minune a fost, de minune să -i aș-terneți patul.
— Nu fi așa sfă toasă , Susaftă r-_
— Taci, bestie, ră cni fratele mortului, că vin și te omor! Deasupra capetelor se
înalță un pumn voinic, amenință tor. Tă cerea care urmă fu spintecată de un hohot sfî-
șiitor de plâ ns.
— Sâ ngele apă nu se face.
— Tot fratele-i frate.
iu. uMmmuni sa nuieșu pe un om viu, dac iaca pe unul mart, zise popa. Pă catul e
cu atâ t mai de neiertat cu câ t cei pe care îl hulești nu e an stră in, ci e pă rintele tă u,
cei care Ji-a dat viața, te-a crescut pâ aă ai ajuns să pri-eepi lumea. Tu, Susaiiă , jiu, se
cade ss uiți de tine pină Într-atâ ta.
— Ne-a fă cut cam de ris, A adunat. satul pe noi.
— V-ați fă cut-o voi Dinaintea voastră s-a aruncai în fâ oiâ aă .
— Ba dinaintea dracului! risșpuose Todorica încel.
— S-a aruncat, că așa a vrut Dumnezeu. Asta i-a fost moartea, vorbi împă ciuitor o
femeie stră ină .
— S-a aruncat, că n-a avut nimie, ră spunse alta din neamul Todorichii. Dacă am,
să ri în fâ ntâ nă de câ te ori avan câ te o vorbă la casă , n-ar mai ră muie nimeni ia sat
— Voi, astea din neamul lui CulaLa, așa. smteți învă țate. Sai pe cal, ghi, Pișfcea.!
Codru-i aproapeJ
Femeile tă cură pe aeașteptate, Io.tr;) îlul Gâ fă â a, că ci venise în fugă și era un om
mare și gras.
— Mâ ncatu-l-ați, pră pă ditelor? Amu-ți redea voi pe dracu! zise el în loc de bană
seara.
 Trecâ nd între bă rbați, stete puțin, de vorba cu u menii,. apoi. plecă împreună cu
popa.
După plecarea lor, oamenii se simțiră mai îo I Cei care nu. îndră zniseră să șadă în
fața preotului,. calului își fă ceau acum loc, așezâ ndu-se pe ce îc î.n demâ nă .;
O dată cu înaintarea nopții, mulți plecară pe U casete lor.
Ră maseră în priv.'M.). feciorii ho, ik.: i. barba tu ic. -/'arna morTuSu r mai ales
rudeniile de toată seara!
În pridvor se aciuară câ tă va cerșetori, vagabonzi, ră șă -riți aici ca din pă mâ nt.
Aceștia, oriunde s-ar afla, casa mortului cum nimeresc corbii cadavrul.
Stă teau afară în pridvor, proptiți p: așteptâ nd să înceapă omeaiâ din priveghi, în
cele două odă i să tenii vorbeau despi holdele 'are se coc pripite și fă ră gră unțe,
despre; tsă .
Nimeni nu se mai gâ ndea 1
Trimiseră grâ u la moară ; unul pâ ecă la.
— Xurdx. u noaptea în cap, „să fie acolo eâ nd s-or deschide bolțile”.
Câ nd oamenii din priveghi simțiră că noaptea Ie trece pe aproape și îi. ia înainte,
începură să se miște; u”ul strigă de după masă :
— Tu, Tudorică , Susană , aduceți ceva de mimare; oamenii-s flă mâ nzi și se
împră știe
Todorica era în tindă , între muieri, întinsă pe pat. In-toreâ ndu-se că tre Lodovlca
Iui Crtejalâ , i bă rbă tm de muiere, îi zise:
— Dă -le să mâ nee; pita-i pe poliță . Pare că au adus și vinars. Unde l-ai pus,
Vasilie?
Omul, mic, sfrijit de parcă degerat, să ri dintre muieri, unde îi plă cea să si* ind în
brațe sticlele de subt laviță , ră spunse g
— Aci-i.
— Dați-le să mâ nce. Este pită ți glia
Lodovica se întinse la potfrță , ui de erau. iâ nduite patru pite mari de grâ u și două
mă laie. Aduse din că mară o farfurie de brâ nză , o halcă de în du-le împreună cu
vinarsul pe masă , zise:
— Luați și închinați. N-avem un pahar, îți bea cum îți putea.
— Nu-i nimic. Dă -l încoace. Destul e; o luă m pe râ nd. Cui nu i-a plă cea poate să
plece. Cu încetul se face oțetul.
— Du-te tu.
— Eu mă duc, dar cu sticlă eu tot, ră spunse Podariii, starostele, un om scurt,
butucos, ră u de gură și nelipsit de Ia nunți ca și de la priveghiuri ori, comâ ndă ri.
— Dumnezeu să -l ierte pe fratele Toader, închină el cu paharul ridicat în zarea
lă mpii. Să tră iești, Todorica. Ș i Dumnezeu să -ți dea mâ ngâ iere.
— Ș i un bă rbat, că ă l mort mi-i bun de nimic, îl ajută un altul cu ochii sclipind de
bucurie la vedera bă uturii.
 — Mâ i omule, de ce nu mă lași să -mi ispră vesc gâ n-dul? Așa am vrut să spun și eu,
numai mai tâ rziu.
Fă câ nd din ochi cu înțeles, Podariu urmă i
— Asta trebuie să fie tare flă mâ nd.:
— Mai ales setos.
Înapoi pe Simion al tă u) ca bun om mai e, Incurce-i araenrcaiduie!-
— Ba aducă -i-l la mama minunii, mie nu! Mai mâ n-ce-i și altele pita, să vadă câ t e
de dulce.
— Tu, eu știu că pe la noi muierile fac pita, nu bă rbații.
— Așa o fi pe la voi.
— Ei, da' ce să mai lungim vorba. Să tră im și noi cu toții, să ne mâ ngâ iem la
moartea altora. Tră iți și voi, muieri de acolo din tindă .
— Să tră iești!
— Bea odată !
— Se ră cește vinarsul.
— Iar vă gră biți. Ei, ei. Ă știa n-au stare. Eu cu fratele Toader am fost prieteni de
cruce, lungi el vorba, spre necazul celorlalți.
Cineva îl lovi pe la spate și îi vă rsă vinarsul.
— Nu mai pot, cată să beau. își umplu paharul și îl sorbi dintr-o înghițitură . Apoi
puse paharul pe masă zicâ nd: La râ nd, feciori. Nu vă gră biți. Din ziua demâ ine n-a
txeauț_nici un ceas. întâ i bă trâ nii. Bea, tete Nicolae.
„Tetea Nicolae un bă trâ n cu barba ca peria, cu mustețemaff'că zute pe gură
chinezește, luă paharul și închină pentru odihna sufletului celui mort, pentru mâ n-
gă ierea celor vii.
Puse paharul pe masă cu mâ na tremură toare și se așeză la locu-i de mai înainte,
rezemâ ndu-se în bâ tă . Nu scosese toată seara un singur cuvâ nt, dar zâ mbea la orice
rorbă , bună , rea, a celorlalți, și de aceea nimeni nu lua în seamă tă cerea lui. Li se
pă rea că vorbește mult.
Jon., dfe lajCapete, cum îl porecleau să tenii, un lungan negru și cunasuiâ nare,
trâ nti paharul pe masă , ca atunci câ nd ai bă ut o apă prea rece.
— Tare vinars! Prea tare.
— Copiii să nu beie, steie acasă să se culce.
— De unde l-ați adus, de la Jidovu, ori de la Iosif?
U, ră spunse Vasilie din camera ceilaltă . umai apă .
JțTJid.
— La Iosi – Ce apă ? Liurcă .
ia jiauv gasușu.
— Te frige în grumaji.
— Așa-i bun. Să -l simți cum trece.
A mai dați cu paharul și lă sați vorba, 11 îndemnă
 Pod râ vinct cu ['ac_ziuașitrebuie să ne apucă m de lucru.
T.a fTtrein fitirliV p? nJ?'3nTr'iripP] fMrâ să sp Tnflaiyiftaspa, Dezbră cară hainele
groase de lâ nă . ră mâ nâ nd în că mă și șLJy. mmaAșezară hainele și pieptarele pe pat,
la picioarele și la că pă tâ iul mortuluTTThcâ t acesta abia se mai vedea dintre
pfeptare, uioșe, haine și că ertuT „ capetele se îngreuiau, multe atâ rnau ca spicele
coapte de grâ u gata să se rupă . Cei de lâ ngă masă își propteau capetele în mâ ni. Pe
puntea dintre somn și realitate, în-gâ nau o doină . '
Câ ntecul era lung și uniform, cu zvâ cniri de pă lă laie care se stinge.
Nimeni nu asculta; toți își vorbeau vorbele, își dormeau somnul; chiar cei care
câ ntau pă reau că ” nu știu nimic de câ ntec, că altcineva câ ntă prin gura lor.
Uneori câ ntecul se stingea pe neașteptate; în cele două odă i se auzea atunci
numai vorba într-o doară a c. uiva, care, speriat de propriul glas, tă cea și el. O liniște
de o clipă inunda odă ile, umplâ ndu-le pâ nă în tavan, apoi iar începea câ ntecul, iar
gâ lgâ iau vorbele. O dată , câ nd câ ntecul se rupse în două , se mm im sforă it puternic.
În vreme ce tinerii se jucară „de-a prișcă litele” și, de-a mersul la rai”, Podariu se
abă tu pe acasă . De cum se întoarse, se așeză la masă mai cu importanță , ținâ nd o
mâ nă în buzunarul dinlă untru al hainei.
— Le-ai adus? întrebă unul dintre tineri.
— Treaba mea, du-te de te joacă cu țangă ii.
Câ nd, obosiți de., mersul la rai”, tinerii își șterseră frunțile, așezâ ndu-se pe la
locurile lor, Podariu scoase că rțile.
— Bani!
— Unde-s, să -i vedem.”
— Uite-i, mă !
Puse pe masa.
— Pe ei, mă , să -i luă m! să ri Ion al lui Mă mă ligă . Oacheș, cu fața plină de buburuze,
nu prea știa multe.
— Numai cine are bani joacă , îi tă ie Podariu avâ ntul.
— Eu joc.
— Să vedem. Scoate banii.
Nu voiau să fie vă zuți unde își pă strează banii. Unul ieși afară ; alții se îndosiră pe
la colțuri. Din buzunare mari, unde pâ inea se amesteca cu tutunul, din brâ iele late de
piele, din batistele murdare și din pungile pă strate cu îngrijire sub că mă și, scoteau
câ teva monete, pe care le așezau cu îngrijire pe masă , Se așezau apoi cu coatele pe
masă , deasupra banilor. Pă zindu-și banii proprii, încercau să -i fure pe ai vecinului.
Dacă nu reușeau, fă ceau glume unii pe socoteala altșra, batjocorindu-se.
Podariu, ținâ nd în mină teancul de că rți, luă una dedesubt și. fă ră să o privească , o
dete primului jucă tor, zicâ ndu-i:
— Am pus cinci lei în bancă . Pe câ t jocr?
 Omul se uită lacom la bani, la cartea din mâ nă și, neîndră znind să se avâ nte la o
sumă atâ t de mare, ră spunse:
— Pe doi lei. Să vie.
Podariu îi dete o carte, apoi încă una, pâ nă câ nd omul zise: „Destul”. Atunci își luă
și lui două că rți și fă cu suma numerelor.
— Am optsprezece, dacă ai mai mult, câ știgi, zise Podariu.
— Am, ră spunse celalt, dâ nd că rțile pe față .
Capetele, tunse, țepoase, se aplecară asupră -îe, socotind îndelung. Suma că rților
trebuia să fie de cel puțin nouă sprezece, și nu mai mult de două zeci și una. După
multă chibzuială îi deteră omului doi lei.
Pavrilâ jpă banii, scuipă în palmă și îi frecă de ceafă . Să fâ â etfâ 'noroc.
— Ai noroc, îi zise Podariu necă jit.
— Ț i-e necaz că am câ știgat. Aici minte trebuie, mă , nu noroc.
Podariu fă cu iar jocul și acum câ știgă el.
Gnirțqșp; 1p mnșt. pjieau jdin tată câ tepriveghiuri le mai folosiseră .
Fiind pă strate la grindă , așa eum apucaseră di a bă -trâ ni, culorile se șterseseră ,
înnegrindu-se de murdă ria de muște și de fumul de balegă .
Erau groase și moi, de parcă ar fi fost fă cute din piele. Spre a putea deosebi
numerele, oamenii erau nevoiți să se ridice și să se apropie de lampă .
Capetele, nedeprinse cu adună rile seci ale numerelor, se mișcau g-reu. Socoteau
pe degete cu glas tare; uaii întrebau pe vecini, și, câ nd știau ce sumă aveau, strâ o-
geau că rțile la piept ea pe o comoară . Uneori greșeau, și atunci se luau la ceartă ,
ră stindu-se unii la alții, gata să se omoare pentru un leu. Cuvinte tari, zmui e m
gâ tlejuri puternice și aruncate în încă pere ca niște bucă ți de fier, loveau aerul,
fă câ nd să țiuie fereștile și blid:1a din cuie. Câ teodată , după un hohot larg de râ s ori o
sudalmă înfioră toare, se lă sa o tă cere adâ ncă , urmată îno de o gâ lgâ itură de vorbe,
care se rostogoleau uruitor în încă perea mică .
Deasupra tuturor, în aerul încă rcat de fum, abur tot felul de mirosuri, lampa
atâ rnată de o grinda afumafă lupta greu cu întunerecul.
La că pă tâ iul mortului, pe un fund de oală , clipea o luminare mică de ceară .
Mortul, înmormâ ntat între hainele oamenilor, din pricina ră nii de la frunte era cu
că ciula în cap, încă lțat cu opincile din care mai picura apă . Ochii i se adâ aciseri * în
orbite de parcă ar fi fost mort de cine știe câ nd.
Pielea de pe față i se lipise de oase, i se puteau nua dinții.
Pă rea că îndată după moarte, a venit foamea,. pe chipu-i blâ nd și-a întipă rit
înfă țișarea.
Tuntorii. ir hă rtyiți îrtrpppaii
Re Todorica, gâ ndmdu-se la zilele trecute, la ceea ca pierde prin moartea
bă rbatului o apucă jalea. Luă un
 Tului, începu să câ nte cu un glas rupt, bă trâ nesc: Să racu plugu nostuuu. Tă te
plugurile ară ă ă . Ș i tu ruginești la umbră â ă ă .
— Plâ ngi, Todorică plâ ngi?
Intrarea omului care rostise cuvintele astea pă ru așa de ciudată , încâ t toți se
feriră din cale-i, ca și cum ar fi intrat în casă o dihanie înfricoșă toare. Omul, care nu
gă sea loc să -și proptească bâ ta, era atâ t de înalt, că te mirai cum de încape în casă . In
că mașe, cu izmenele legate pe sub glesne cu paie de secară , își mișca obrajii ca
atunci câ nd ai mâ ncat carne și ți-a mai ră mas ceva printre dinți. Intrâ nd în odaia
dinainte, pipă i perina și cearceaful de sub mort.
— Hm! fă cu el, strâ mbâ ndu-se. Ră i mai sunt oamenii. Uite că Toader se culcă pe
perină înflorită , și pe sub el, lepedeu de giulgi. Hm! Cine mi-a fost spus mie că el nici
câ nd a fost mire nu s-a culcat cu așa scumpeturi? Unde-i ă la? Să -i ară t că mințește.
Luă o bucată de pâ ine, o frâ nse și mestecă o îmbucă tură . Se vorbește în sat, urmă el,
că tu, Toadere, mâ nci mă lai, și Todorică , pită albă de grâ u curat. Amu vă d că nici asta
nu-i dreaptă . Tu, nevasta și fata ta ai scumpă mâ ncați pită , ca domnii. Uite-o. Cine nu
crede să vie să îmbuce. Așa pită bună nu se gă sește în tot satul. Doară Todorică a fost
fată de gazdă mare. – știe face pită la bă rbat. Luă de pe poliță mă laiul, din care satul-
știa că mâ ncase Toader, și îl puse pe masă ală turi de pâ ine. Cu mă lai își ține Todorică
porcii și îl dă la să raci, nu la bă rbat, care se trudește ziua și noaptea pentru casă . Nu-
i așa, Todorică ?
Femeia nu ră spunse, își trase numai nă frama pe ochi. Oamenii se îngră mă deau la
ușa dintre cele două camere. Jucă torii își lă saseră că rțile; câ țiva râ deau.
— De ce râ deți? Am spus ceva vrednic de râ s? Am spus numai adevă rul adevă rat.
Oamenii râ deau mereu.
Câ nd pe alții îi nă pă desc lucrurile, nemaiștiind cum să prididească , ei stau întinși
la umbra groasă de soc. Nu sunt ei de vină că vara cerul e atâ t de albastru și pă să rile
câ ntă așa de minunat. Acești oameni, de care să ră cia se ține scai, ori au copii prea
mulți, ori nu au de loc. Oricum, să ră cia și nevasta le poartă de grijă . Ei tră iesc de
dragul traiului, privind nepă să tori cum trece viața pe dinainte, cum se zbat alții în
lanțul nevoilor. Nesimțind să ră cia, cele două patimi ale să teanului, pă mâ ntul și
banul, n-au asupra lor nici o putere.
În satele unde se nimeresc, vorba lor e Tnai temută decâ t mă ciuca bă tă ușilor.
Ș uta își apucă mustața stingă și o ră suci'pe deget. Apoi începu iar, țmitfod de
minune glasul certă reț al Todorichii:
— Dormi, pră pă ditule, dormi?! Toată lumea ară și samă nă , și tu dormi! Dormire-
ai somnul ă l de veci! Ț ie nu ți-e destul, ca la orice bă rbat, un ceas, două de somn pe
noapte, ție îți trebuie să dormi pâ nă se face ziuă . Tu la lucru dormi cu sapa în mâ nă ,
la arniazi dormi cu lingura în gură . Așa ești tu, ora pră pă dit și de nimic. Nu știu de ce.
N-am ce face. Poate că te-a fă cut mama ta dormind. Ori mai știu ce să zic? Da' de
somnoros, treacă -meargă , dar nici n-ai știut a lucra. Lucrul tă u, Toadere, urmă el tot
imitâ nd pe Todorică , nu-i lucru, numai pră pă -deală . Câ nd sapi, tai cucuruzii; câ nd
seceri, parcă umblă gâ ștele prin holdă . De încarci un car, se ră stoarnă pină acasă .
Așa mi-a fost mie dat, să -mi amă ră sc zilele tră ind cu un om de nimic ca tine. Vai de
mine, ce să mă fac? Vai de mine, ce să mă faaaaac? se boci Ș uta, acoperin-du-și fața
cu mâ nile. Apoi să ri ca mușcat de șarpe: Curvarule, derbedeule! Umbli după 'toate
lepă dă turile satelor. Nu mi-a spus mie Rafila lui Bursuc că te-a vă zut cu Marișca lui
Bondoc în cucuruzii biră ului? Doamne, mă mir cum am putut ră bda atâ ta batjocură ?
Eu, femeie de neam mare, maaare! Omul ridică mâ na spre tavan.
Susana se desprinse dintre muieri și se reped la Ș uta.
L du-te înjabă -țiși”dă -ne pace! Cum am losi; cum n-â m iost'noi ne-am purtat
necazuJ, și nu-i treaba dumnitale.
Ș uta nu o luă în seamă , urmă tot mai înfierbâ ntat:
— Nu ți-ar ajuta Dumnezeu să nu-ți ajute, om leneș și de nimica ce ești! Mâ nci
toată ziua, dormi câ t trei și mă mai și ocă ră ști că nu-ți lucru nimic. Ptiu!
— Ș uta scuipă înspre mort – ieși afară , că te opă resc! Tulai, oameni buni, să riți, că
mă omoară hoțul și tâ lharul! Se tupilă lâ ngă ușă , așa cum fă cea Todorica câ nd voia să
arate lumii că o bate Toader.
Oamenii râ deau ori stau cu frunțile încruntate, după cum erau neamuri cu Toader
ori cu Todorica. într-un colț ședeau două femei:
— Chiar așa o fă cut cu el.
— Da, chiar cum zice.
Lodovica lui Crâ njală vorbea cu neamurile Todorichii:
— Bă rbații ă știa nu-s bă rbați, îs claponi. Să lase ei ca o vinitură să își bată joc de o
vară de-a lor.
— Trebuie chemați și spus, le sunt vere, oricum, zise o fată bă trâ nă .
— încă dacă ar fi acă tarete om, vreun gazdă mare, cu iugă re multe, dar e un
să ră ntoc.
— Mă i Vasilie, ian vină încoace.
— Ce-i?
— Pe dracu-i, ră spunse supă rată nevasta, o nă pâ r-coasă și jumă tate, înfofolită în
rochii și șurțe de nu știai unde i-i trupul de mă r zbâ rcit. Tu nu vezi ce-i? Voi. atâ ția
veri și neamuri, nu puteți da slugoiului ă sta una sa se tot ducă ? Le batjocorește acasă
la ele.
Vasilie se desprinse din grupul lui și se apropie de Ș uta. Punâ ndu-i mâ na pe umă r,
îi zise:
— Bade Trandaf, ieși afară .
Ș uta se strâ mbă , stâ rnind un hohot ră sună tor tle râ s. Apoi se învâ rti că tă nește
într-un picior, trecu în tindă , își luă bâ ta, și înapoindu-se în casa dinainte, la locul lui,
își desfă cu picioarele și se așeză ciobă nește în bâ tă .
Parcă în toată casa ar fi fost numai scâ nteierea batjocoritoare a ochilor lui.
 Pe deasupra capetelor și se așeză pe fruntea mortului. Avea pâ nteeele sclipitor,
negru-verzui.
— Tu, pesemne, mă i voinice. neamuri. ha. ha.
— Lasă neamul. N-ai nimic cu neamul nostru! strigară femeile înfuriate.
— Dacă n-avem bă rbați, îți ară t eu cine-i neamul nostru! zise Lodovica, vâ râ ndu-i
pumnul sub nas.
— Ieși afară !
— Ieși, pâ nă ți-e bine.
Todorica să ri în picioare. Nă frama îi că zu jos; i se vedeau cosițele de pă r alburiu
de femeie îmbă trâ nită .
— Eu tot am tă cut și l-am ascultat. Am crezut că am fă cut și eu atâ ta pentru
neamul meu ca să se afle unul să -i astupe gura. Nu se gă sește niciunul care să -l ieie
de fundul cioarecilor și să -l zvâ rle pâ nă în hruta lui Parală u. Da' nu scapă el!
Aruncâ ndu-se asupra lui Ș uta, Ilie o prinse și o dete deoparte.
— Lasă -mă să -i scuip, lasă -mă ă ă ă !
Prinsă , Lodovica îl scuipă din plin. așa cum știu ță ranii să scuipe.
— Vi-i necaz că v-o spus adevă rul?
— Taci, tu hâ ită ! Ce te stropșești? zise una din neamul celalalt.

L Fratele mortului a stat Ioală seara într-un colt, fă ră scSă _a3Â QEbă TIEauĂ e. uaa-
4iupă _ alta-clncl porții de racjiiu. Din câ nd în câ n4 ră cnpa,. si_Qrisea din dinli, _N.e.
vasta i-a spus de câ teva ori: „Ioane, nu mai bea”. El însă i-a ră spunscu așa glas, că
femeia n-a mai zis nici mâ r: s-a retras în tindă , de unde îl privea îngrijorată . Câ tă
vreme a vorbit Suta, el a plâ ns. _
Vă zâ nd că neamurile Todorichii se ridică asuorg alor lui, a țnrpput să trpmurp și
g-a fă riit negru ca. pă mâ ntuL
Vedea ca prin sită cum oamenii împă rțiți în grupuri șo-șoteau pe la colțuri. Auzea
strigă t și zaryjLmaxe.
Puterea, strâ nsă în decurs de ani mulți împpțriYg-Hea-mului care ii cnimnsp frai-
pjp, tj r. YTră ț-rțș fn țnip Q_ mului care ii cnimnsp fraipjp, țțș fn țnip Q_ ură
ucigă toare i se coborî în suflet. îi încețoșa mintea.
Nevasta, carf-l pfodpn din cninltfi camcrfl, ti l
Orinsp. privirpa gi gp yj sprp el
Lovitura că zu nă praznică . Bucă ți din sticla spartă zburară în toate pă rțile.
Vasiliejșe clă tină , că zu,.
Fu o clipă uluitoare; în timpul al doilea țâ șni o limbă de strigă t înfioră tor:
— Uuuu. m-a orbit hoțul! Scoate-mi sticla din ochi!
— Se omoară !
— Dă -i!
— Nu vă lă sați!
 Cele două neamuri se aruncară unul asupra altuia, qjkenindu-se îrifrTcosetor.
Omul încetă „cTe a mai „îâ T Viața fiecă ruia se contopi într-o masă zvâ rcolitoare de
oameni și lucruri.
În clocotul încă ieră rii, lampa fu tră snită de o muche de secure. Casa începu să
ardă .
Ș uta, fă câ ndu-se mic, seretrase_după ușă . Câ nd moar-tea intră m casă să -iia locul,
el sestrecură înjnoapțga
COPIL SCHIMBAT
Casa noastră pă rintească era pe muchea unui deal mare, atâ t de mare, că la
poalele lui se JojyinjsjEuă -Â a_ atru sate.
CmTiteTritai de pe podmolul dinspre-apus, vedeai jos, în vatra câ mpului,
spinarea argintie _gM”reșului, ală turi de coama neagră a că ii îerate. Mergeau amâ n-
două liniștite, pâ nă ce departe, departe, se pierdeau în zarea fumurie a munților.
Pe lâ ngă noi trecea drumul care taie în două JZropia-Ardealului druniuTvecirif
fă cut de nevoile omului, nu de capete”de ingineri.
Drumul nou, de piatră , se ținea jos, pe vale, lâ ngă moșiile grofilor. Pe acolo se
scurgeau spre Ludoș bogă țiile Câ mpiei: grâ ul, turmele de vite; pe acolo duruiau ptr-
una că ruțe jidovești, ghiftuite cu lâ nă , cu ouă , cu brâ nză și cu pă să ri; pe acolo
alunecau ușor, în zile senilor dinlă untru.
Drumul era bun, pietruit nou și stră juit ziua și noaptea de oamenii cu pajuri de
aramă în frunte. Numai un cusur avea: era prea gras și nu putea urca dealurile. Câ t
de mică ar fi fost colina ce-i ieșea în cale. o lă sa deoparte și ținea valea. E drept, nu se
cobora pâ nă în matca apei să se ude, dar înconjura mult și sosea anevoie.
Drumul bă trâ nesc – știam cu toții – mergea și el spre Ludoș, spre șesul Mureșului.
De unde pornea? Trebuie că venea de departe. Gâ nd ajungea în preajma casei
noastre, era frâ nt de atâ ta umblet, nu mai putea merge drept.
Suia dealul icnind câ nd într-un pă mâ nt, câ nd într-altul. Ajuns pe culme, odihnea
îndelung; pră vă lindu-se moșnegește peste capetele ră zoarelor, se uita în vale la
casele câ te au ră să rit prin porumbiști, la ochiurile de apă și pilcurile de pă dure pe
care nu le cunoștea.
Nici oamenii, nici dealurile nu mai erau ca în vremurile pornirii lui.
De câ nd cu drumul nou, era tot mai singur, mai pă ră sit. Tinerii îl ocoleau chiar
câ nd se duceau dimineața la lucru; le plă cea larma, să vadă motoare, să râ dă de
jidovi.
Din vreme în vreme se ivea pe aici câ te un drumar stră in. Nu-l cunoștea nici
câ mpul, nici zarea.
Câ teodată se ră tă cea pe drumul ă sta vreo că ruță țigă nească , trasă de cai spetiți.
De subt coviltirul zdrențuit își ară tau ochii iscoditori copii mulți, goi și f lă mâ nzi.
Câ nd cele două drumuri se apropiau unul de altul pâ nă în bă taia ochiului, țiganul
cu hă țurile se uita fricos în lungul drumului nou și da bici cailor.
 Po Hr-nmni pg ndatfl. într-p vffirg., se ivi în deal un i mj2can_jaL.cercuri Tră gea
de fimile-jm_ca. Lmic. ilba”_pj spinarea că ruia îngră mă di se un munte de mă rfuri.
Din fcea o burtă de credeajjDoanmg_jereste. că atinge pă mfhtul. * „
Fe întinderile dimprejur nu se ară ta nici umbră de om.' Era între lucruri. Să patul
porumbului se ispră vise.
Se auzea că prin alte pă rți a început secerea.
P ui tiaci curțile ori te miri cu ce treburi pră pă deau vremea. Dumineca mai venea
câ te unul să -și vadă holda. Se oprea ta capă tul pă mâ ntului, de. unde se uita de-a
lungul, apoi se' ducea la mijloc, și după ce intra puțin în holdă , dâ nd grâ ul în două '
laturi, să nu-l calce ori să facă că rare, rupea eâ teva spice. Ieșea apoi din grâ u tot cu
aceeași grijă . în marginea lanului se mai oprea o dată , uitâ ndu-se spre cer, gâ ndind:
Numai de l-ar feri Dumnezeu de gheață ”.
În ziua aceea nu venise nimeni la holdă .
Îndată ce se vă zu în deal, mocanul începu să strige după obicei:
— La ceeercin-i. Hei. Va i
Credeai că tot câ mpul e plin de eiubere vechi, de coveți care-l așteaptă pe el să vie
să le lege.
De subt un ră zor zbughi un iepure; tredudu-i peste drum, o luă pe coasta dealului
încolo.
— După eel, mă ă ! Prinde-l rnă ă ă !
Mama ză rise mocanul. Scoborî din _gpd un „*braț de doage, scoase „olâ n”plHă T3
din coltul casei ii fă cu cu mina: '
TXă saâ epurii:
Asfințea
Gă inile, împră știate toată ziua în largul câ mpului, se strâ nseră gră madă în curte;
gâ ngurmd, intrau pe râ nd în coteț. Porcul fu dezlegat de la pripon și, după ce i se
desfă cu lanțul de la grumaz și i se dete de rnâ ncare, fu închis peste noapte în ocol.
Mama umpluse vatra, în bucă tă rie, de gă teje și sta gata cu puiul într-o – mină și
cuțitul într-alta. De picioare i se frecau două mâ țe mari, albe.
În bă tă tură , aproape de colțul de sus ai tâ rnațului se afla butucul de cioplit, în
juru-i o mină de așchii risipite, apoi, deoparte, ră sturnat, scaunul de cuțitoaie. Trei
ciubere petecite – se vedea albul doagelor noi – stau pline de apă ; în mijlocul lor,
coșul curat al fâ ntâ nii pă rea un pahar mai mare.
Mai încolo, unde se ispră vea pă raâ ntul negru al bă tă turii și începea felina, aveam
poiata. Vâ râ tă jumă tate în pă mâ nt, era ea o ființă îngenunehiată pe spatele că reia ai
fi aruncat un cearceaf verde. în vâ rful poieții rodiseră trei lire de grâ u.
Tata ședea pe talpa tâ rnațului, cu colul pe genunchi. etf tarte jrop:
fâ tl'„în*ă *Tr51'. EF3Tâ n*orn mic, roșcovan și tă cut. Era ostenit. Fusese la coasă în
livadă ; ispra= vmtt'pe”fertyjiiTă . – se-întorsese acasă rnai devreme.
 Ală turi, mocanul fuma dintr-o țigară groasă eâ t degetul: o fă cuse, pesemne, din
tutunul tatei.
Pe_ maldă rul de cercuri aie mocanului ftedea bă iatul
_ e c ie cnlui ftedea bă iatul lui. Era încă lțat cu opinci, cu cioarecii sparți în
genunchi dei se voriea pifipp mije. scorțoasă , Stâ iid drept ca împlâ ntâ t acolo, se uita
spre bucă tă ria de vară ; de unde avea să -i pice mâ ncarea. M incjurelt, CU capul marp
și fața fc ij, p du-j.3edepart, p”nii i-ai fi f} af mai d vă â nte uitai de aproape la crețele
de pe față -i, la ochii șterși, bă trâ ni, oe pă reau înconjurați în fă șii de pâ nză boțită , ai fi
stat pe gâ nduri înainte de a spune câ ți ani are.
Cum sta drept, ca de lemn, își mișca dreapta înainte și înapoi cu o regularitate de
pendulă .
— Câ ți ani arc pnpilni? întrhă ta fa
— Nouă sprezece, ră spunse încet, mocanul.
Parcă i-ar fi fost frică să nu-l audă și alții.
O clipă lungă de tă cere se scurse anevoie.
Pe fața tatei nu se miseă nici o fibră .
Scuipa liniștii, apoi zise:
— jPgremaL
— C0PJ schimbat L
Ș arpe'i'e tă cerii miji ală turi. Acum tata își desprinse capul din palmă ; ridieâ ndu-se
încet, se opri cu ochii țintă în ochii mocanului. Qmvejajlunguiafai gjara mare și un
ochi puțin închis; întregu-ichip purta pecetea Unei adinei ț-ml-miri frjgtă ritp în „qi'f]
efIT [?! fâ I5SgP:'°, pecetea unei vieți amare, trudnice. Ceva îi intrare în viață cum
intră viermele în mă r, și l-a rospâ nă i-a mâ ncat tot f. î trâ 't mu' zse tataCopiii
schimbați mor la „Jirrei-șâ se ani.
Rinților. Așa o fi fost scris: eu și nevastă -mea să pă timim în lumea asta ce ni se
că dea să pă timim în cealaltă .
Se lă sa noaptea Mama aprinsese lampa în bucă tă rie. Copikil mocanului sta tot
acolo și își mișca mereu mâ na. vCahil alb, cu spinarea încovoiată , „ cu pielea dubită
pe coaste, pă ștea gră bit. în lungile-i drumuri învă țase să mă nâ nce repede, să ' roadă
gră bit. I s-o fi întâ mplat de multe ori ca după ce va fi apucat la iarba cea mai groasă
să fie scos cu zmucituri de funie, cu ghiolduri în coaste, și apoi iar: „Hii la drum!”*'
Mocanul își omorî cu opinca mucul de țigară . își puse mâ nile pe genunchi și,
uitâ ndu-se în partea de unde ră să rea luna, ră mase pe gâ nduri.
— Ș tii câ nd_ți_lsa schimbat?
— Atum se împlinesc nouă sprezerp ani. Mă uit la lună – urmă el dâ nd din cap – și
mă gâ ndesc, rmadiicL. ajninte de noaptea aceea. Se întâ mplase ca anul celalalt
Ș i ținuseră Pină la Că mmVlă rna:! 7a'A nimjnpața cp amplii vreme bună ,
ieșea'soarele și era „pnin. Pe la două după amiazi se iveau pe cer nori negri și p1nuaJ
p] nna flp cieduai uă Varsă cu cofa. Cine a apucat să -și strâ ngă pe acâ riă ' țT-
claierdouâ . usca snopii în nqsă , g îmhiâ tpa pp lepedeu cu sâ citorul și o mă eina la
râ iniță . nu-i, mai trebuia-Tlioat'U. Celor mai mulți li s-au fă cut bucatele gunoi în
câ mp.-
— Mie mi-au putrezit acasă , uite-aci, în gră dină , două stoguri mari, unul de grâ u
și altul de orz și' ovă s, zise tata.
— încă tot a fost bine că ai apucat să -l strâ ngi de pe hotar. Pe aici umblă
vrpmiirilp mai int; pp ia n-a mai ales nimeni ni*” a °Qman5tnra din
H a. rp dus-n nni cerolri, jnai jvindgam c
(tm) omul In întins. _o_ nir. JP priy„ă vară J g-a fo. ț întins. _o_ Upsă JiTo
foaete7aeă țeau_oamenii să sară pe pă reți. Fierbeau muierile raHarâ nir d”„ li ga
nmfig foi) J i db Mer muierle r copii ca doba. Mulți au murit în anul acela, și bă trâ ni și
{ineri. JNy mai prididea popa să umble din munte în munte, numai că și lui nu-i
plă tea nimeni.
Secere îTlă peptam pe”a'sȚ ă . ă dpă Jb Ă i l i t hi
JbSt.
P p cine știe al cui este.- ș
Nu mă prea bucuram. E drept. Ș i poate ă sta, _a_ fost pă catul. Câ nd îți dă
Dumnezeu un copil, trebuie să -i mulțumești în coate și în genunchi, nu să te superi.
Dumnezeu știe ce face! înainte de a-ți dă rui copilul, i-a râ nduit locul lui în lume,
coaja lui de pâ ine. Eu eram tâ nă r. Ș -apoi o duceam și greu. Câ nd am ieșit din iarnă ,
vâ ndusem tot de prin gră dină : ră mă sesem ca de foc. A mai venit și o primă vară
lungă și friguroasă . Odată o îuai cu că luțul de funie și dă dui o raită prin satele de pe
Câ mpie. Mă întorsei după trei să ptă mâ ni cu cinci eupițe de fă ină de mă lai.
O duseră m noi cu asta câ t o duseră m. Pe vremea sapei mă coborâ i iar; de astă
dată pe ceea parte a munților, i-Iulia, Blaj. Umblai două să ptă mâ ni din sat în-sat și nu
cișWgai „nimic. Numai că n-am murit de foame. Câ nd strigam la cercuri, auzeam
oamenii zicâ nd: „Du-te, bade, în treabă -ți cu cercurile, ne-am pustiit câ inele și mâ ța
că n-aveam ce le da de mâ ncare”.
M-am întorsLa Mihalț aruncai cercurile în Mureș, la Alba-Iulia îmi vâ rldui
caMTrtai-pe-aimica, _
Cu banii cumpjiragudauă -„Tțe”de fă ină . Ca ele în spate o„pornTT”pesle munte,
acasă . După cinci zile de mers mai mult prin pă duri și noaptea – ziua mă temeam de
oameni – am ajuns acasă .
Muierea fă cuse un fecioraș. în] np g. ă yjr nairm muifmnescu-ți”, începui să sudai.
Muierea1; beteagă , în pat, începu să plâ ngă . Da să se scoale, fă cută de două zile. îi
zic: „Tu, șezi în pat”. Ei îi pă rea ră u după cal. Zice: „Atâ ta am avut și noi, amu, ca și
cum ți-ai fi tă iat o mâ nă '.
Așa, mai cu supă rare, [mai cu ceartă ], a trecut o să ptă mâ nă sau două . Fă ina trecea
vă zâ nd cu ochii; la noi mai mâ nca și o femeie să rmană , care fă cea lucrul casei în
locul bolnavei. Mă gâ ndeam: dacă stau cu mâ inile în sâ n, iar ajungem la ră dă cini și
zeamă de macriș.
Ă ialalți oameni? Bogații tră iau din să ul lor, să racii umblau după pă să ri, ori stau
toată ziua pe marginea apei și se uitau câ nd a clinti undița. Dar nu ne lă sau să tră im
miți. Vai de cel pe care îl aflau la vâ nat ori la pescuit; nu mai era om.
Într-o seară mă înțeleg cu Ion al lui Cealaboc. sjLmer-gem noapTeâ ia pescuâ f”:
ziua plouase.
J? tiam o boiboană adâ ncă unde puțini se încumetau să pescuiască . Locul era
înconjurat de munți stâ neoși, un dinte de munte spinteca pâ nza apei. Râ ul se
îngusta, se da la fund, scurmmd la ră dă cina muntelui, ieșea la suprafață împroșcâ nd
mâ nios. Acolo era pește bugă t. Era cam departe: cale de două ceasuri bune. Era și
greu de atins; trebuia să urci o coastă de munte și pe urmă să te lași oblu în jos pe o
muche dreaptă ca pă retele. Vara o luam prin vad în sus, dar acum apa era încă rece,
albia plină de pietre, trunchiuri și tot felul de adusă turi. Cum era și noapte, nici nu ne
gâ ndeam.
Îmi pui în râ nd plasa de cu ziuă . Pe la ojină îmbuc ceva și mă culc, spunâ nd soției
să mă scoale colo de la o vreme.
Câ nd mă trezesc, ră să rea, luna. Era în.
Nului, roșie ca o față plină dehsâ fige, uite, cum e acuma, întreb pe nevastă :
Nu. Nu pot dormi, n-am închis un ochi de aseară .”, Eu mă duc. M-o fi așteptâ nd
Ion.”
Femeia nu ră spunse indafi, „3arcâ nd dau să pornesc: „Dacă nu i-ai fi fă gă duit, aș
zice să nu mergi. așa ma_gugrins urâ tul. îmi pă rea că umblă cineva prin horn;
am_auzâ r”cazâ Hcrceva. de acolo, așă Ț qa „un”pujnn dffpl tp'â nt. Gâ ndești că umblă
rpva n ji? r111 r-aaoi „ „Vreo pasă re de noapte a dat de că ldură și se culcă acolo.
Poate să se fi desprins și vreo bucată de nă glag și să fi că zut în tindă . Ce poți ști?!
Culcă -te și nu te mai gâ ndi la de astea. Cum ești slabă și nici nu „dormi, îți umblă
mintea. De dus, trebuie să mă duc; se ispră vește fă ina. Apa e tulbure și e numai bună
de pescuit. Te las în știrea Tată lui.” închisei bine ușa. Afară era o, lumină ca în miezul
zilei.
Pe la noi nu e lucru mare să -ți iași fata ori nevasta singură acasă . Ră mâ n singure
și în munte lâ ngă oi. O nu s-ar mai mă rita cit e cerul și pă mâ ntul. Doar câ nd te duci
pe țară , după bucate, n-ai să chemi jandarmul să -i țină de urâ t. Eu de câ te ori îmi
luasem lumea în cap, singură o lă sasem, și nu i-a fost nimic. De unde să -mi vină mie
în cap ce s-a întâ mplat?
Cum zisei, o luai pe sub brazi, pe că rare, spre casa spr idTlui Ton. Dai iui-
adtre”15Tne aminte că , pornind, nu-mi fă cui cruce. Ies din casă ca vita din poiată ,
tara mă car să -mi aduc aminte de Dumnezeu. Asta e pă cat. Copiii mei nu o fac azi. Dar
eu, câ nd eram mai tâ nă r, o fă ceam des. Ori tata nu mi-a spus-o la vremea ei destul de
tare – și pentru aceea pă catul fie tot al meu – ori capul nu-mi era bun.
 La noi, în satele de munte, oasele nu-s vâ râ te una într-alta, ca oile netilhse vara,
pe că ldură , așa cum vă d că -s pe la dumneavoastră . Se vede că oamenii sunt ca
albinele, unora le place traiul laolaltă , în stup, altele tră iesc ră zlețe și își caută să laș
în trestiile din streșina caselor. Pâ nă la casa vecinului este o cale de câ teva zvâ rlite.
Noi suntem învă țați cu umbletul noaptea, cu foșnetul pă durii, cu lupul și cu reaua.
Nu ne e frică . Dar atunci, ce să zic? Vorbele muierii? Altceva? Abia mă îndepă rtai
puțin de casă , și îmi venea să mă uit înapoi. Ș tiam că asta nu-i bine, noaptea mai cu
seamă , și nu m-am uitat. Mă apă sa ceva pe. suflet; parcă îmi șoptea cineya la ureche:
„Uită -te înapoi, întoarcp-tp arâ sq,” Jnppiii să mă ” uit cu teamă împrejur, ia desișul
negru al pă durii. Din pă mâ ntul plin cu apă se ridica o negură deasă , care în bă taia
lunii se fă cea albă , lă ptoasă .
Δeeptti-T5ă Tâ nt: Pe-4a-caJea jumă tate bă gai de seamă rg_rri] rl înrrtinii mrrrul;
mergeagCTii1 cernim, too, – în apropiere de casa omului mi se pă ru că e cineva în
urma mea. Mersei câ tă va vreme pitit, tră gâ nd cu ochiul pe furiș; de uitat, tot nu
cutezam să mă uit înapoi; eram numai urechi, ca iepurele. Câ nd vă zui lumină prinsei
curaj și, întorcâ ndu-mă , privii în urmă îndră zneț. Nu mă mai temeam de nimic. Dar
apoi, intrâ nd în tindă , închisei ușa după mine cu atâ ta grabă , că toți să riră ca arși. Mi-
a fost mai mare rușinea.
A un uiu yaiu Ui as-
_ „mcă lța cujjrju, t'„* pra. roșTi opinc i i l
SG PUCfiă TncloU. Sfi la jjj, ș ă . Ia ocurea i s-a mai foșț. desprins tin-tâ idig-ca p
omul câ nd e gră bit. De necaz începu să -și suri”'1* după ușă , și cfâ că ajungi mai
devreme, aruncrQ în apă T di ă i ă fi d d p ș ș j
Te ajung șl eu din urmă , numai să caut un fir de droT să cos cureaua asta. Așa e
câ nd îți umblă nevasta cu toate treburile, calapă rul și mă ciulia ei de lume!”
Plecai. Câ t a ținut zarea casei, mă ținui voinicește. După ce mă înfundai în pă dure,
iar începu să -mi fie largă că mașa în spate. îmi intrase frica în oase.
Doamne, și mult am umblat noaptea pâ nă atunci! Nicicâ nd n-am știut ce e frica.
Pentru oameni ră i și fiarp purtam la minp un rutit, ratanesc. lung câ t ră stignești de
două ori palma mă surâ ndu-l; de draci și mnȚ Ț T”pfiHi) rn m5 apar ni opictolig ra-
mtă , rlln ppV
Ț
Maicii Domnului, pp asta nu mă despart niciodată . Am cumpă rat-o într-un drum
de la un solomonar bă trâ n, unul din cei care poruncesc norilor ca la niște câ ini
blâ nzi. Fă cea să ploaie Ia Cră ciun și să ningă la Rusalii. (Mocanul scoase de după
curea o că rticică ferfenițită , pe coperta că reia abia se mai vedea o cruce albastră .
Tata o luă în mâ nă cu sfințenie; scuipâ nd în palmă , întoarse câ teva foi cu degetul cel
mare al mâ nii drepte. Dâ ndu-i-o înapoi, fă ră să spună un cuvâ nt, mocanul o puse la
loc.)
 Nu știi niciodată cu ce fel de oameni te întâ lnești și în ce locuri nimerești. Sunt
locuri și locuri. Unde vezi că trage calul să se rupă , ciulește urechile și sforă ie, nu te
opri să te uiți înapoi. Chiar de ai auzi gemete și miorlă ituri ca de pisică , nu te opri, fă -
ți cruce și treci. Numele lui Dumnezeu și al Maicii Domnului să -ți fie mereu pe buze.
Dacă mai ai de scut și o carte sfâ ntă ca asta, nu te teme, nu te atinge nici firul de
iarbă . Zmeul frece pe lâ ngă tine vă rsâ nd foc, dar nu cutează să se oprească .
Cum zisei, atunci m-a fost cuprins frica. Mi se tă iau picioarele, puterile mi se
topeau câ teodată de n-aș. fi fost în stare să ridic un ac; alte dați eram tare ca o
coardă de oțel, ți-aș fi clintit din loc o stâ ncă ori m-aș luwi iiiu=u cupita pmtt m
vâ riul celui mai mare brad. Cu câ t mă trudeam mai mult să nu-mi fie frică , cu atâ t
simțeam că mă cuprinde mai tare. De mers, mergeam înainte, dar dacă nu mi-ar fi
fost rușine, m-aș fi întors înapoi. îmi era frică să mă și întorc? Nu știu.
Nu-mi luam ochii din partea aceea a locului unde știam că sunt case.
Nu se vedea nică iri lumină , nici lă trat de câ ine, nici câ ntec de cocoș nu se auzea.
Altă dată noaptea în orice vreme, se mai auzea un tulnic, se ză rea un foc. Acum nimic.
Peste munții brumați de lună era o tă cere ca piatra, o tă cere pustie, care îți intra
pâ nă în mă duva oaselor. Ceea ce mă înspă imâ nta mai mult erau umbrele ciudate ale
brazilor, ră stignite pe pă mâ nt. Erau ca niște gheare cumplite, întinse spre mine, gata
să mă prindă . Mi se pă rea că nu-s curate, că se uită dușmă nos la mine. Mi-am fost
adus aminte că diavolul se face umbră de copac și dacă îl calci ie, prinde.
Începui să ocolesc umbrele, să las că rarea și să apuc pe poiene. Mă întorsei cu
ocoluri mari. O dată mă înfundai într-un loc închis și trebui să mă întorc, să înconjur
mult pâ nă să aflu calea. Nici nu știu dacă am, gă sit-o. Poate s-o fi pierdut iar. Ce poți
ști într-un codru fă ră margini, noaptea! Mă oprii și începui să strig: „Ioanee.”MJ.ă i-
Iaan (c) eee!”
Din muntele clin, JatJu.m. Llă smffiȘ ejauaa. a-padinii, 'â nîd Ngâ nâ ndu-mă . N-am
mai strigat.
, A veni el câ nd a veni”, zisei tare. ca și cum aș fi vorbit cu cineva.
Luna intrase după un brâ u de nori, câ nd mi s-a pă rut că înaintea mea se mișca
ceva ca o mogâ ldeață neagră . Ccmrtna slrmsei cuțitul de să -i topesc pTă selele, cu
alta că utai cartea. Caut, caut.
„Cditea ny prfq la rpinp ' Ti tră sei o sudalmă zdravă nă . Atunci vă d mogâ ldeața
apropiindu-se.
„Doamne, iartă -mă ”, zisei și-mi fă cui cruce. Mogâ l-deața iar se depă rta.
Cartea am fost uitat-o acasă cu biletul de dare.
Al dintâ i lucru ce trebuia să -l fac era să nu mă tem, să ară t credință tare. Chemai
pe Dumnezeu în ajutor. La i-aș fi dat una cu piciorul.
Luna era tot sub nori și nu o vedeam bine. La. _loc deschis mi s-a pă rut că alunecă
înaintea mea o claie jie-lâ n-Câ teodaliu. aiă ia„mică s_a§aL_ ca uH1araț”'„ă epaie
prospoiat în cale.
 Mă gâ ndii: o fi vreun lup ori altă dihanie fiă mâ ndă . Aruncai în ea cu o piatră :
„Huo! nee!”
Mogâ ldeața – la dreapta. Dau iar cu piatra, și o vă d apă râ nd de după colțul unei
stâ nci. De câ teva ori pieri dinaintea mea, ca și cum s-ar fi topit. Câ nd credeam că nu
e nimic, numai mi s-a pă rut, o vedeam apă râ nd în umbra unui brad, în negrul
pă durii. O dată mă opresc și întreb tare:; „Cine-i?”
Nimic. în pieptul meu bă tea inima de credeai că dă cineva cu pumnii Iar întrebai:
„Cine-i?”
Nu ră spunse. Dar de vă zut, vprleam bine: ceva mergea înaintea mea. Frica
începea să mă cuprindă așa cum te cuprinde înghețul. Pă rea că orice pă rticică din
mine tremură , e gata s-o ieie la fugă , să lovească . Prinsesem o putere, încâ t cred că
dacă aș fi întâ lnit un urs, l-aș fi strâ ns de gâ t ca pe un miel.
Mai mersei așa câ t mersei, și, câ nd îi odată , îmi pusei gâ ndul la Dumnezeu și
pornii să -l ajung. De copil învă țasem cum_șe„ opjggte diavolul. FQc_Jnjurul lui un
cerc cu briceaga și după ce i-oi spune câ tevâ lanareeberHise. maâ jinâ șcă dinloX' piua
ce'TruT”VoT”sIotrozr eu. Numai să 43aucgT- „jVTă luai după el de-a binelea. Trebuia
să fie în bă taia sufletului. Nu-l vedeam fugind, nu fă cea nici o mișcare de fugă cum
facem noi, oamenii, dar era tot înaintea mea, la câ țiva pași. Mi se pă rea câ teodată că
stă pe loc și că îl ajung. Dam să împlâ nt cuțitul în pă mâ nt, și iar îl vedeam în afară de
atingerea sufletului.
Iuțeam pasul. Mă împiedecam de pietre, de butuci și lemne că zute. Că deam pe
brâ nci, îmi zdrobeam genunchii, mâ inile. Nu-mi pă sa. Nici nu mă dureau. Crengile
mă plesneau peste față ; simțeam că sunt plin de sâ nge.
Opresc.
De mult am fost lă sat că rarea. De. câ teva orL”mi s-a pă rut că sâ ntla Umă rul-
Draculuvun loc pustiu și blestemat. Dar nu știu bine. Cunoșteam de copil orice colț
de munte, în orice vreme din zi sau din noapte. Atunci nu îrai dam seama unde mă
aflu.
Cit mă voi fi dus așa, prin pă dure, ca turbat, cu cuțitul îa mâ nă , tot fă rindu-mi
cruci, nu știu. Pe unde voi fi umblat? _
Am crezut mai tâ rziu și aceea că înaintea_mea_niei'Sfise cineva cu o oglindă în
mâ nă . Ș tii că 4a'ca„lnTâ kiești iun om. noaptea tu pă dute și îFă rSțt”
5'tumTifă 1Trr-”a-5ufirmzH, vine.'o. „'„ '-
— Ș tiu, ră spunse tata.
— Urcam pripoare, coboram și stră bă team vă i lungi. Mersei, mersei, pâ nă ce
simții că nu mă mai țin picioarele, și eâ rtdu-i odată , mă oprii să -mi șterg sudoarea de
pe frunte: îmi intra în ochi. Atunci mi s-a pă r-ut”Că . mă cheajam-Mă înfierbâ ntasem.
Pare că m-a fost cuprins un fel de nebunie, mă gâ ndeam numai să -l opresc, să -l
prind.
 Pornii iar prin poiene lungi, cotind stâ nci și să rind pă raie. De câ te ori mă opream
să -mi trec dosul mâ nii pest. ' auzeam un glas poruncitor:
Nu era un glas caj_de_xuxiT4â ă jiEa. ijauzl. yd cu Urechea asta dinu Cată , ci mi-l
spune cineva înlă untrul meu, aici. (Mocanul își ciocă ni fruntea cu degetul ară tă tor.)
Odată mă opresc în fața unui munte înalt; nu mai puteam merge, pesemne. Luna,
la asfințit, ieși dintre nori. O vă d trecâ nd repede printre vâ rfurile împietrite ale
brazilor, pă rea că ar fi vrut să se ascundă de cineva. Se piti în vâ rfui unei stâ nci. Într-
acolo se vedea vă paie mare, țâ șnea lumina roșie în toate pă rțile, cum zboară penele
unei pă să ri scă rmă nate. Deodată , luna o zbughi de după munte și o vă d să rind de pe
stâ ncă pe stâ ncă , luâ nd-o la goană printre brazi.
„Knă r-Jată . că se face ziuă ”, auzii la câ țiva pași de mi.ni.„i.: u „auzit bine. Ubosit,
stors de Vlagă 51 Clâ țl-” n mau-mă . gata să cad, îl urmai.
Fost vreodată în baia de sare cunoști duhoarea pă mâ n tului. în urma mea se izbi
ca luată de vâ nt o ușă grea se cutremură muntele. Mi s-a pă rut că undeva, depart
departe, câ ntă cocoșii; îi auzeam ca prin vis.
Nu mai vedeam luna, pă durea, nimic.
Era întuneric beznă . întinsei mâ nile să dau de ceva dibuind, atinsei un pă rete
aspru și rece ca piatra, Undeva departe, se ivi o lumină slabă . In zarea ei vă zui pe
pare unrmataJtialei„din., pă dure: vin cap câ t un ciubă r d zece mierțe, trupul gros ca
ștnca.4ii_pici5ă xfc cu cojpit de caLJPe el nu-î vedeam. Umbra pare că Jin_ga_ceva. îni
brațe, așa ca un copil în scutece. Ș i prin pă dure mi s-a pă rut ca aud sclncet cTe”copil.
Crezusem că -mi țiuie urechile.
Am ajuns într-o încă pere mare, un fel de șură că reia nu-i vedeam nici pă reții, nici
podelele ori grinzile. De sus ploua înlă untru o lumină moartă , roșie, ca sâ ngele
amestecat cu apă .
Toată șura aceea era plină de copii mici de țâ ță . Erau atâ ția, de n-aveai unde pune
piciorul. De mari, nu erau mai mari de un an și jumă tate, și erau toți în pielea goală ,
cum i-â fă cut mama. Cu ochii duși, cu fețele ca de ceară , stau acolo și nu ziceau nimic:
unii își mișcau câ te o mâ nă , uite așa cum face el. (Mocanul ară tă spre copilul lui.)
Intre ei, unul plâ ngea. Plâ ngea așa de tare, că te asurzea.
„L-ai adus? – ' auzii întrebâ nd.
„Am adus și omul, să i-l dau pe ă stă lalt.” „Nu trebuia să -l aduci aici.” „Nu-i nimic.
Tot va uita pâ nă sus. Eu nu mai pot merge; câ ntă cocoșii.” „Dă -i-l, să nu mai plâ ngă
aici. I s-a împlinit vremea.”
Vă zui umbra aceea aplecâ ndu-se peste copii.
Câ nd și cum am ieșit de acolo, nu știu. Pare că am mai auzit o dată ușa trâ ntindu-
se. Numai ca prin vis mi-aduc aminte.
M-au aflat ziua, în apropiprp de casa mea, pițn de BÂ nge, cu un copil mic în brațe.
Cum nevestei îi pierise pnctrnZiceau că mi-am pierdut mintea fiindcă n-am dorit și
n-am mulțumit lui Dumnezeu câ nd mi-a dat copil. Alții mai spuneau că m-am întors
acasă câ nd soția dormea și, așa nebun cum eram, am luat copilul de lâ ngă ea.
Am ză cut apoi opt să ptă mâ ni. Le-am spus ce am pă țit, pe unde am umblat. Nu m-a
crezut nimeni. Nimeni! Nici nevasta. Câ nd începeam să -i spun, se uita la mine
îngrijorată „; îmi zicea; „Culcă -te. Gheorehe. și fp odihnește.”
Acum mă cred și alții.
Mocanul strâ nse din buze și își clă tina capul pustiu. Pă rea că n-are glas să mai
urmeze. începu deodată tare, ca o flacă ră ce se înalță în sus, apoi scade repede și
arde încet, molcomă .
— Ce am pă timit eu cu copilul ă stjj, Uită -fe. la mine.
LTlb lii li
Ampatruzeci și dpi S ca alții la-saizeci. Soția e oumbrji_jn fiecare drum mă
gâ ndesc că _ n-anTsomai îfTu vie.
De nouă sprezece ani în casa mea n-a fost 9Jgjsgnin o zi omenească . L) zi fă ră
plâ nset, o noapte cu sonTn
De. omorâ t, nu l-am omorâ t. că ce n-jn_jaț_n-avem drepturiă Juă m: viața e de la
Dumnezeu!
Cjnjl s-o potolit r rfp fâ țiva ani încoace, a că zut la pal soția. Ș i nu mă mir.
Acum, uite-l. Stă unde-l pui. Nu gră iește. Dacă i-e
T g, 1ț} mâ ncă câ t trei. Câ nd aude t. ntni si
Ar”g rnă nâ nră tnată mâ nrarpa rlp la rpiiftiți M.lIJ'zSfLf!
Beteagă . și o copilă de vreo treisprezece ani, care 16 mai face„*ceTorialți o
lingură de zeamă 'â u”poiâ Ie”bTi: uTcȘ el L i ii îi t î
La noi nici grâ ul nu creșt. p pâ nă în hrâ nr ra pp aici.
De aceea îl port eu cu mine prin țară . Nu de bine.
Mocanul tă cu. în curte se auzea numai pă scutul frâ nt al calului.
— N-ai că utat usa acreea din munte? întrphă tattu-
— Că utatu-o-am de s-au tocit pjpt.re. lg Degeaba. Ca și cum ar filHțrat m pă mâ nt.
Tă cură m cu toții.
Bolta cerului, lă sâ nd în urmă -i o dâ ră de foc.
— In pietri și în bolovani, zise mama din ușa bucă tă riei, crezâ nd că e zmeul. „
— Nu e el, lele. Pe unde sunt eu nu _yine eL Agoi că tre tata: Am învă țat
dT*aTuncTtoate farmecelgT Ș jiu „să -l dezbar de” la fete mari, de la muieri; știu să -l
opresc m gALILă FTă ”*pță nii In hornJn umbra bragALppțș, _ dului unde o fi. Nu. e om
mai, ineșter-ca. mine în Ț ara Ardealului! _
Aș fi vrut iă -l întâ lnesc. îl caut în tot locul. Merg noaptea prin pă duri, prin locuri
neumblate. Dar mă știe, se ferește.
Zilele trecute fusei chemat să -l opresc de la o fată mare. I-a murit mirele și s-a
supă rat ră u. S-a fost învă țat la ea; venea în fiecare noapte și rm-l putea dezbă ra
nimeni.
 Mă așezai de cu seară la crucea drumurilor, să -l vă d câ nd a veni. Nu trecu mult, și
îl vă zui zburâ nd pe deasupra satelor ca o bucată de jar roșu. Se opri la casa fetii și
intră pe horn.
Mersei într-acolo. Gâ ndeam: „Taci, că -i bine! Amu-i amu!”
N-apucai să intru în casă , m-a simțit de afară , T așa de gră bit „a fost să plece, că n-
a mai avut câ nd se da peste cap să se facă iar duh necurat. Așa, cu trup cu tot, a ieșit
în tindă și a zbughit-o pe horn, de a dă râ mat corlanul.
Nici pomeneală să mai vie pe acolo!
Am _fas_chemat la un om în Sâ mbă ta. Nu fă cuse slujba nLJ3OJ! rtâ JjyjnJ;
Am fpstjghemj. țjn. mullaj2ă rti. și. ină . diic rn dragă uaimă unde mă cheamă
negași, jpja. tă nu-rpi î g vreajjă jjntâ â nesc odată , să -l opresc și să -l întreb unde mi-i
copilul. JNumai atâ ta aș vrea. Să -l întreb eu.:
L-aș ține în'loc PÂ nă ar vpn lumina gnviW, să -i țqoasele, și aș rhpma fwnșii npgri
rn nmiă sat. Pt să -i bea ochii.
Lui Ion Chinezii* tatr-o marți. spre seară , Uircan bă trâ nul se întoarse acasă mai
degrabă ca alte dați. Ca totdeauna nimeni u: știa de unde vine: din Turdaî din Ludoș
ori de mai departe. De multe (c) ri se cobora de pe dealurile Câ mpiei pâ nă în șesurile
din Valea Mureșului, ori chiar mai departe, în jos, spre Tâ rnave. Cu cit era mai
departe de sa tai lui, cu atâ t oamenii erau mai temă tori de Dumnezeu, adecă mai
darnici.
Li cunoșteau pesemne mai puțin. De altfel, și depă rtă rile își aveau capcanele și
ochiurile lor.; omul nebă gă tor de seamă poate oricâ nd că dea în ele. Chiar el a pă țit-o
de câ teva ori. Odată , într-un sat depă rtat din pă rțile Bistriței, nimerind la casa unui
creștin – aga 7. rirțn-țn„ cum umbla el prin lume, rn opjnci ferfenițite, că ciula. sMCiă t
de-i ieșea pă rul prin gă uri, cioarecii și haina numai petececu stratțiie de cerșetor în
spate, obosit „șl colbă it dT drum – omul la care nimerise, recunoscâ ndu-l că ci l-a mai
i'ost vă zut la un tâ rg vâ nzâ nd [niște] boi, îi zisese:
— Ce-i, bade Urcane? Umbli a cere, dumneata, om bogat Pesemne s-a întors
lumea pe gos„: să ra”cTT”stau acasă , și bogații bat, drumurile cu stră itiie în spafe!
Ba unul de prin pă rțile Reghinului, prieten din că tă nie cu Simion, feciorul lui, nu l-
a lă sat, ca pe cerșetori, să stea afară pâ nă au cinat, ci l-g, poftit la masă , l-a omenit
împă ră tește, lă sâ ndu-l să spună că l-au pră pă dit apele și i-a ars casa; l-a culcat în pat
cu țol nou și perină pe picioare ca pe un ginere, iar a doua zi i-a dat o cupă de grâ u și
un ou de gă ină , zicâ ndu-i:
— Astea, bade Urcane, să le duci lui Simion să -și pră -că și el grâ u; oul să -l pună
subt cloșcă ca să prindă caadă de pasă re în ogradă . Apoi, câ nd va ajunge la bine, să
nu mai îngă duie pe tată l să u să umble a cere „ Prin lume. Mai mare rușinea.'
 Coase: rare l. Bă trâ nul nici nu le lua în seamă ; știa că orice meșteșug își are
supă rarea lui. Lucrul de că petenie e să știi s-o înconjuri, și din toată întâ mplarea să j
tragi o învă ță tură pe care s-o poți folosi la strâ mtoare.;:
Câ nd într-un sat cineva îl privea mai altfel decâ t ceilalți, încrețind fruntea și
lă sâ nd pleoapele pe ochi, dei ai fi crezut că nici nu vede, Urcan își vâ ra gâ tul în guler,
fă câ ndu-se mic; se uita pe furiș încotro ar putea-o apuca mai repede. în satul acela
nu mai intra la altă casă . Cotind pe un pâ rleaz, ieșea în câ mp hă rțuit de trei-patru
dini și, înconjurâ nd plugurile și lucră torii, trecea hotarul în alt sat.
„Oameni ră i, își zicea după ce scă pa de primejdie. Eplin pă mâ ntul de ei; mtuce„-!
1'luma!'*-'-”
— Ș udalmă -mă Tfirea n-avea din fire era om bun și nu cforea ră u nimă nui *”
Astfel umbla zile și să ptă mâ ni din sat în sat, de la _casă Ta casă . Dormea unde îl
apuca noaptea: în pă dure, pe frunze uscate, legă nat de vuietul crengilor bă tute de
vâ nt, de câ ntecul paserilor, în nopțile liniștite; dormea în câ mpul întins, cu 'capul pe
un ră zor, sub larga boltă înstelată , în casă de om credincios și să rac, jos, lâ ngă vatră ,
pe un braț de paie.
I) e_ primit, primea rip rnntf; ouă , fă ină de grâ u și de porumb, bani. Câ nd i se
umpleau stră ițile. se abă tea pe la un ovrei și vir”°n țjmrfn Hup învoială . Ră trâ nnL ca'
ă D ș p să ”-i oea Dumnezeu noroc și de aci înainte, lă sa să picure de la el ceva mai
mult. Ovreiul îl cinstea pe deasupra cu câ teva pahare de rachiu. La plecare bă trâ nul
își lua stră ițile puse după ușă , bâ ta lungă și, pipă indu-și banii ascunși în cusă turile
hainei, zicea, râ zâ nd vesel:
— Ră mâ i cu bine, jupâ ne!
— Să ai noroc, bade Urcane! Câ nd mai treci pe aici să nu ne înconjori.
— Nda. daa.
Ovreiul, vă zâ ndu-J cum își tâ rește opincile prin praful din fața dughenii, își freca
mâ inile albe, moi, cu degete scurte și pline ca perinuțele; apoi, înă bușindu-și un val

Perucă , slaba și chioara, cocoțata ia o masa, aupa ușa. După umblet de să ptă mâ ni,
Urcan se întorcea acasă tot pe jos, așa cum plecase. în carul de foc, cum îi zicea el
trenului, n-a pus piciorul în viață ; câ nd îl întâ lnea pe neașteptate la cotitura unui
deal, își fă cea cruce, scui-pâ nd ca de dracu. Trenul îi plă tea cu aceeași mă sură : pe
unde se oprea, lă sa puzderie de jandarmi ori alte dihă nii cu haine domnești, care
oricâ nd îl puteau întreba: Cine ești și unde te duci?„ Nu-i plă ceau nici drumurile
mari de țară . Pe. drumeagurile singuratice de câ mp se simțea în largul „Iui;
totdeauna întâ lnea câ te un creștin de iTmenie, care-i. lua în că ruță , și pentru un
„mulțam. Dumnezeu să -ți țină vitele'1, îl trecea dintr-un hotar într-altul. 5e întorcea
acasă cu desagii plini: o că mașă mâ ndră luată de pe un gard, o jucă rie stră lucitoare
din preajma unui copil de domn, o nă framă , o cutie de tinichea. După ce intra în
odaie, Urcă neasa încuia ușa pe dină untru, punea câ te o perină în cele două ferești:
„să nu se mai uite coada asta de oaie”, adică noru-sa, Ludovica; luâ nd desagii de
fund, îi golea pe masă .
— Ce de lucruri ai adus! se mira bă trâ na, bă tâ nd din palme.
Urcan se așeza pe butucul din fața vetrei și nu ră spundea la niciuna din
întrebă rile ei. își desfă cea curelele opincilor, gemâ nd ușor; vorbea cu noj ițele uscate
și' strâ mtate, cu mâ ța mare, albă , care, să rind de pe vatră , plină de cenușă , se freca
de el vâ râ ndu-i coada în gură . Bă trâ na câ ntă rea în mâ nă fiecare lucru, apropiindu-l
și depă rtâ ndu-l de ochi, ca să -l vadă mai bine.
— Nă frama asta cu flori o s-o dă mJMă rioarei, nepoatei din Ț icud; ciupagul i s-ar
potrivi Ludoviehii, e pentru muieri mai în vâ rstă . Dar nu i-l dă m. Motorașul ă sta o
să -l dă m lui Aurel, nepoțelului. Bine i-a pă rea. Uite cum stau domnii în el, mâ nce-i
stropșeala! Crezi că -s vii. Multe bună tă ți mai au alții. Ei. ei. ă știa n-ar mai vrea să
moară niciodată !
Lua apoi la râ nd haina lui Urcan, haină zdrențoasă , si'â șiată și petecită în zeci de
locuri, așa ca să arate omul mai să rac, și descosea cu vâ rful cuțitului un petec, dintr-
un loc pe care îl știa ea.
— Schițe și nuvele – Pavc) „an tă cea, uamua numai a uaill] grija – 11 CU„„ noștea
după forma și gupa mă rime – apr.” înă fnȚ nH-j înu-o câ rpă , 11 puneQLJjxiarjosT în
groapa să pată în fața casei, supt piciorul patului. Lucrurile celelalte le asnmrlpâ în
paiele am pat, după icoane, pe fundul [aj.n.-
După ce da bă trâ nului de mâ ncare, îlTă sa să doarmă ; ea, luâ ndu-și furca de tors,
ieșea afară și se așeza iar la tors, în colțul casei, ală turi de noru-sa.
4*u4oyica nu era tocmai atâ t de înaltă pe eâ t pă rea; poate ară ta mai mult din
pricina faptului că se ținea l dreaptă , cu capul în sus; sub fruntea-i îngustă , pe care
atâ rna o șuviță de pă r brumat, sclipeau ochii vii, scă pă ră tori ca de pisică să lbatică .
Avea fă lci puternice, gura mare, cu buzele veșnic umede, buze lipicioase de animal
sugă tor. Cum era îmbră cată în negru, cu nă frama trasă tare înainte, aducea cu un
vultur pleșuv, bă trâ n, cu penele spă lă cite, smulse pe ici, pe colo, Vă zâ ndu-și soacra,
pe care n-o putea suferi – dar nu se ară ta – Ludovica învâ rtea fusul de sfâ râ ia
cumplit și scuipa câ te o gură de câ lți. '
— Cine a zbiciulat câ nepa asta pare că n-a mai zbi-ciulat altă câ nepă în viața ei.
Ptiu. Seca-i-ar picioarele!
— Draga mea, se tâ nguia la râ ndul ei bă trâ na. iar mi-a dat gata o pereche de
opinci. Nu știu ce să mă mai fac cU el! Acum pe ce să -și cumpere altele? N-avem nici
un ban la casă și nici de unde lua împrumut: dacă nu cumva ni-ți da voi o sută T două
de lei. Opinci nouă pră pă dite; hainele rupte, bumbii pierduți. Numai pagubă și
să ră cie.
— Lasă mamă , nu te mai că ina. O fi adunat dumnea-lui de o eă maȘ 5 Pg Tmcte î
umblat. și așa spune lumea că Urcan a câ știgat moșia cu stră ițile.
— Dă -i în freanț să -i mâ nce pe ă i care spun așa! Nu-i crede, draga mea.
 În marțea aceea bă trâ na nu-l aștepta pe Urcan. Plecase de acasă de-abia de o
să ptă mâ nă . Trebuie să meargă pe la Valea-Florilor, pe la Cojocna și prin pă rțile
Clujului, și apoi, peste trei să ptă mâ ni, să se întoarcă pe drumul cu că ruța.
„De ce, o fi venind așa degrabă ? se întrebă femeia. Hm!” Că scă lung, cu zgomot.
Socotind că așa cum vine el, încet, șoltâ c-șoltâ c, mai este vreme pâ nă ajunge acasă ,
își adună întâ i încet firul pe fus. Bă trâ nul era încă în dea], departe.
De câ țiva ani Urcă nesii nu-i mai bă tea inima câ nd îl vedea întoreâ ndu-se, după o
lipsă de să ptă mâ ni.
Mai că scă o dată , apoi împlâ ntă fusul în furcă .
„Oare el e, ori numai seamă nă ?”' Duse mâ na streașină la ochi și se uită stă ruitor în
zarea drumului. Pe alții nu i-ar fi cunoscut de la o zvâ rlită , că ci îmbă trâ nind, nu mai
vedea departe ca în tinerețe, dar pe Urcan îl cunoștea de cum se ivea în deal.
„El e, dară . Cine să fie? vorbi ea singură . Ce-i de vine atâ t de repede?”
Se desprinse cu greu de pe scaun, că ci de șederea îndelungată o dureau oasele.
Ș chiopă tâ nd, intră în casă . în ziua aceea nu fă cuse nimic de mâ ncare; nu-și aștepta
omul, și pentru ea, o gură de muiere, nu fă cea cine știe ce mâ ncă ruri, rar ceva
fiertură cu mă mă ligă ; de cele mai multe ori se mulțumea cu o bucată de pâ ine
dumicată în lapte. Acum, luâ nd smâ ntâ na de pe o oală cu lapte acru, ca să aibă ce-i
da omului de mâ ncare, ochiul stâ ng începu iar să i se bată . De câ teva zile se b.ă . țpf1
mprpii O fiiv i se P”pă asta-mi r. n pnntft lua înseamnă și hani, și nenorocire.
Istă -nnapțp „ visat_Ce a visat? Aa. da. A visat – că umbliTprfo tină pâ nă în
genunchi și își pierduse nă frama. Noroiul înseamnă boală și pierderea nă fră mii ori
njă Tă ripț – rriiiâ Ji'LtL-TuL așa e cina visezi că _jjj. jicle_-UIL dinte. Dar ce temei mai
poți pune și pe „visuri? Ciad trupul”bmului doarme, sufletul se desparte Jbe-? itimMă
prTnTunâ efeâ eflSI e drept.
Sâ ntșî visuri de la Dumnezeu, de astea trebuie să ții seamă . ei. ei. Gâ ndul să ri în
urmă cu ani mulți, ca un ceasornic stricat, care ță că nind scurt sare trei ceasuri
deodată . Era mă ritată de câ țiva ani. Simion era mic, încerca să umble. f care se
întorcea acum, prin pă rțile Clujului. Cum era nevastă tâ nă ră , își ispră vea lucrul de cu
ziuă și se retră gea în casă , încuind ușile și culcâ ndu-se devreme. într-o noapte. și
bă trâ na Urcă neasa cea de șaptezeci și unu de' ani dispare, în locul ei se ivește o
nevastă rumenă , cu basma roșie și sâ nul bogat de nu-l cuprindea că mașa. Nevasta e
singură în odaie, numai copilul îi doarme în leagă n. Femeia s-a dezbră cat să se culce.
E în mijlocul odă ii, sub lampa atâ rnată de grindă , sus. își desface că mașa la gâ t, o
că mașă albă înflorită cu negru pe alb, a mâ ncat-o azi ceva și vrea să se uite la guler.
Vreun purece, de nu se va fi suit cumva vreun câ rcel de iarbă . Dar nu e nimic. Prin
gura că meșii își aruncă ochii în jos, spre sâ nii plini, și mai jos, spre coapsele tari ca
de fată mare. Deodată tresare, strâ ngâ nd speriată că mașa la gâ t. Cineva bate la
fereastră : „Tu Anică , deschide!”
 Recunoaște fața lui Urcan, lipită de geam. Dar glasul îi e schimbat, parcă ar fi al
altuia. Speriată încă , deschide ușa, și bă rbatul tâ nă r, sprinten intră hoțește. E palid,
plin de noroi și zgâ riat pe fafă . A adus atunci o jumă tate de moșie. „*” rCeasul cel
stricat ță că ne, mutâ ndu-și iar ară tă toarele la anul sapt. ez.e. fn și pu. Urcă nesii,
bă trâ nei, cum e singură în oaaia întunecoasă , i se pare că aude la fereastră glasul
daaltă dată .
, TuRArubă , deschide.”
Ei neî? – suspină femeia din adâ ncul pieptului. Adorm cu oala în poală . Bă trâ nețe.
bă trâ nețe.” Abia acum își dete seama că visează trează , cu oala de lapte acru în
poală , cu blidul de smâ ntâ nă ală turi.
Ieși afară . Omul trebuia să fie la poartă , de cumva nu va fi intrat în curte și ea stă
în casă și nici nu iese să -i ieie desagii din spate.
El însă nu sosise, era tot departe de casă , la câ țiva pași mai încoace de locul unde-l
ză rise întâ i. Ș edea pe țelina din marginea șanțului, fă ră nici o grijă , se pă rea.
Pe bă trâ nă o apucă ciuda.
, Da ce tră snet, își zise ea, amu l-a apucat hodina?” urcau, n-avea un pic ue
asuuipai, se una m i_aiect jui pâ nă i sq, strâ mba gâ tul. Cu vremea s-a potolit, ieșea
înaintea omului la poartă , îi lua desagii. Poate că puțin iot îi bă tea inima. Acum duse
iar mâ na la ochi și mâ nioasă , vă zâ ndu-l câ t de liniștit sade pe șanț, îi fă cu semn cu
rnâ na:
— Vină odată !
Omul se ridică anevoie, de parcă ar fi ridicat o greutate imensă , și porni încet spre
casă . Femeia îi ieși înainte, zicâ ndu-i:
— Dar tu? De ce te oprești la marginea drumurilor de cred oamenii că ești de
aceia care umblă cu ferești de vâ ndut?
Urcan nu ră spunse. Se opri. Proptindu-se în bâ tă cu amâ ndouă mâ nile, tremura
din tot trupul, gata să cadă .
— Ce-i cu tine?
Câ nd omul duse mâ na la frunte, s-o șteargă de sudoare, începu să se clatine și
bâ ta lungă în care se sprijinea.
— îs beteag, zise el, atâ t de încet, că femeia mai mult ghici înțelesul decâ t îi auzi
sunetul.
Îi luă desagii din spate, apoi, sprijinindu-l de braț, îl ajută să urce pieptișul din fața
porții. După ce intrară în odaie, nu închise ușa pe dină untru, nici nu puse perină în
fereastră ; azvâ rli doar desagii sub pat. își îmbie omul cu mâ ncare, dar acestuia nu-i
trebui nici lapte acru, rece, pe care l-ar fi mâ ncat pe că lduri de astea și în ziua de
Paști. După ce îl desculță și îi dete că mașă curată , îl ajută să se urce în pat. Bă trâ nul,
de câ nd sosise, parcă era și mai bolnav, era aprins la față , ardea ca focul Ș i nu mai
putea de frig. Urcă neasa îl acoperi cu bunda, îi puse perină pe picioare. Toate astea
le fă cu hotă râ tă , repede, ca și cum ar fi fost încredințată că atâ ta îi mai trebuie
omului spre a se face deplin să nă tos.
— Amu dormi. Să asuzi una bună , și îți trece beteșugul, îl știu eu. Ai beut undeva
apă rece, ostenit.
Bă trâ nul însă nu era tocmai așa de sigur că se va face bine. Zise gemâ nd:
— A. am ere. crezut că n-oi mai ajunge niciodată acasă .
i S3 ra, cina se întoarse Qe la lucrul câ mpului, veni în că suța bă trâ nilor Simian,
feciorul lor, om țrpnit, hinp d-pa*rtraecf-de-aoi. Din cauza'leTwteiwrgulurile opinci-
lor de piele de porc'se înconvoiaseră în sus, întă rindu-se ca fierul; era în izmene –
așa cum se umblă vara pe Câ mpie – legate pe sub genunchi cu iarbă ră sucită , mâ na
stingă îi era înfă șurată în obiele, să nu-i taie spicele că mașa.
Era. omde. – statură mijlqcie,. – c”-tet-nefn; ri presă rat d „ai soarele de vară pe
„cKfpu-i bră zdat de cute adâ nci, ochii albaștri, sclipitori ară tau că odată fusese un.
steag de fecior.
De câ țiva ani încoace îmbă trâ nea vă zâ nd cu ochii. O astmă îndră cită îl chinuia
amarnic câ nd se schimba vremea.
Intră fă ră sa zică bună seara.
Bă trâ nii locuiau în casa veche, care stă tuse o gră madă de ani nelocuită ; o că sulie
de bâ rne, acoperită cu stuf, aplecată într-(c) parte și intrată în pă mâ nt. Cuptorul
bă trâ nesc de cahale umplea a patra parte din încă pere; odaia – singura de altfel –
era joasă , cu grinzile înnegrite, ramele celor două ferestre erau mici, de abia ar fi
încă put prin deschiză tura lor un cap de om voinic; după ușă era un pat înalt, plin de
perini și țoale. Bă trâ nul se culcase toată viața jos, pe bundă , cu un sac ori altă haină
la cap, și numai în zile mari o perină . în fruntea odă ii se afla o masă veche, alungată
din casa lui Simion; avea un picior mai scurt; sub el era așezată o că ră midă . între
cuptorul de cahale și capă tul patului se aflau totdeauna coceni, lemne, buruieni,
balegi uscate și alte lucruri cu care ță ranii de pe Câ mpie, lipsiți de lemne, fac foc. Pă -
reții erau strâ mbi, coșiți, pe sub pojghița desprinsă a varului se simțeau coastele
puternice ale bâ rnelor. în fruntea odă ii, atâ rnată de perete, era o icoană mare, cu doi
sfinți enormi – stau să ieie rama în cap – ținâ nd în mâ ni o biserică mică . Aveau
capetele rotunde, guri mari de mâ ncă i și brațe ca niște crengi uriașe. Pe picioare le
era scris ră u, ță ră nește, de parcă ar fi fost scris cu degetul muiat în cerneală : „Sfții
Petru și Pavel”.
intrina, simion se apieca, ue Lecuim n„ „. cu capul de pragul de deasupra;
înă untru, fața casei era mai joasă ca bă tă tura.
— Ce-i cu dumneata, tată ?
— Da' ce să fie?! Nu vrea să mâ nce nimic, ră spunse bă trâ na supă rată .
De câ nd nu o mai îngă duia noru-sa, Ludovica, să -și facă mâ ncarea în bucă tă ria de
vară , gă tea tot aici în casă , iarna, vara. Acum însă nu fă cuse foc atâ t pentru mâ ncare,
câ t pentru bă trâ n, care se plâ ngea mereu de frig. îngră mă dise pe el tot ce avea mai
că lduros în casă : perini, țoale, bunda. Dar cu toate că curgea apa vale de pe el,
bă trâ nul se plâ ngea mereu că ”i e frig câ nd la un picior, câ nd la spate.
Bă trâ na ședea în fața focului, pe butucul care ținea loc de scaun. Focul ardea încet,
mocnit. în odaie era întunerec. Câ te o limbă de flacă ră albă tresă rea pâ l-pă ind, lingea
cu raza-i palidă obrazul zbâ rcit al bă trâ nei, apoi se stingea, înecâ nd totul în umbră .
Femeia tă cea; mâ na ei muta în neștire vă traiul dintr-un loc într-altul, în vreme ce
privirea dusă sfredelea întunerecul.
iCe te doare? întrebă Simion.
— Pe dină untru. Pe sub coaste. Ard. tot, ră spunse Urcan, trudindu-se să se
desfacă din movila de haine și să se ridice.
Ajutâ ndu-l, Simion îi potrivi perina la spate; dar abia stete astfel câ teva clipe, că
se culcă iar, gemâ nd mai tare:
— Mă . mă dor. și unghiile de la picioare.
— Hm! Asta nu-i bine. Ar trebui să mâ nci, să te întă rești.
— Dar eu ce-i tot zic? Crezi că vrea să mă asculte? Bă trâ na învâ rtea necontenit
vă traiul și nu se uita spre bolnav.
— Nu-i deochiat?
— Nu-i. I-am stins că rbuni.
— Ar fi bine să -l freci cu spirt pe spate, pe piept și peste tot locul.
— Noi n-avem și nu mă pot duce acum pâ nă în sat să -i aduc. Nu vă d noaptea. Du-
te tu ori trimite pe Vaier, dragul mamii.
Î35 curgea în bă tă tură o apă raie de lumină sâ ngerie. în zarea 1 ei, pe talpa
tâ rnațului, ședea Vaier, feciorul mai mare allui Simion, și Ana, nevasta lui. Ana, de
câ nd bă trâ nul destabulase locuTde pe ea și de pe Vaier, întabulâ ndu-l iar pe Simion,
nu-l avea la inimă ; între ai casei mai scotea câ te un „moșule”, spus cu jumă tate de
gură , dar între stră ini moșul era „Urcan stră iterul”. ț. cerșetorul„; cum auzi de mersul
în sat, se desprinse de pp tâ rpafși îi fgpâ T de lucru prirLcnrte, vorhinri cingmaă -*-”'
– li vremea să crape. A fă cut multe.
— Du-Le, mâ l Vaier, dragul tatii, stă rui Simion. Ț i-a i fi și pomană . Ia glaja ceea
lată de pe poliță . Treci peste] deal de-a dreptul, și pâ nă fierbe mă mă liga, te întorci.
Vaier, un haiduc de om cu mustața neagră , ră sucită ungurește, cu spatele câ t ușa,
se ridică și el din locu-i de pe tâ rnaț și merse câ țiva pași cu mâ na în șale, vă ie-tâ ndu-
se:
— Dumneata nu vezi că mă dor șalele de abia mă pot ține pe picioare? Vai. au.
cum mă dor!
— Unde să mai meargă amu, noaptea. zise Ana din mijlocul curții. Las', că știu că
n-a muri pâ nă mâ ine dimineață . Am mai fost și noi betegi, și n-am sculat satul în cap
de noapte.
Simion fu chemat de Ludovica” să -i. ajute la treabă și își uită și el de bă trâ ni.
 Întunerecul serii de vară învă luise cerul și pă mâ ntul într-o apă adâ ncă , albă strie,
la suprafața că reia, colo, sus de tot, scâ nteiau stelele. Pe dealul Tă urenilor se vedea
bobotaia focurilor de la tâ rlă . în ză rea ei apă reau umbre de ciobani; unul câ nta din
fluier. Peste câ mpul acoperit de noapte, pică turile câ ntecului că deau limpezi,
neregulat, ca atunci câ nd se învață cineva să câ nte. Dinspre sat, pe fundul apei de
întunerec venea un car încă rcat; se auzeau scâ rțâ ituri, îndemnuri la vite. Apoi carul
apucă la loc oblu, vitele se ușurară , și omul începu să câ nte și el. Sub bolta cerului
câ ntecul lui pă rea rostogolirea unui ban de argint pe fundul unei că ldă ri de aramă .
În curtea Urcă neștilor, prin întunerec. Ana umbla de ici, colo, pipă ind și că utâ nd
prin locurile pe unde ori chiijr pepă lantul dinspre drum, de unde ușor pot ii prinse
de cineva, de vulpe chiar. Simion ispră vi cu vițele. Aflâ nd în curte o furcă ră sturnată
în coarnele că reia ușor se putea împunge cineva, o ridică proptind-o de tâ rnaț; 'se
împiedică apoi de un scaun și se mâ nie:
— Vine omul ostenit de la câ mp, și în loc să steie undeva să se hodinească , trebuie
să adune lucrurile pe care le împră știați voi. Pare că n-ați fi acasă un car de muieri.
Tâ rziu – așa era obiceiul Ludovichii – Vaier luă ceaunul de pe foc, îl puse între
opinci și mestecă mă mă liga. După ce o ră sturnă pe masă și se uitară cum se rupe în
do. uă , ceea ce însemna drum lung, Vaier arse una cu palma lui Traian, fratele mai
mic, care adormise în pă tucul de după ușă :
— Sus, la mă mă ligă !
Bă iatul să ri ca fript, scâ ncindu-se, dar nu mult, fiindcă după întâ ia putea veni și a
doua arsură .
Simion își puse pe pat pă lă ria de paie, și cu glas tare începu Tată l nostru.
Ludovica nu conteni nici în timpul rugă ciunii de a pune blide, de a tă ia mă mă liga în
felii.
— Doamne, iartă -ne! zise ea la sfâ rșit, fă câ ndu-și cruce o dată cu ceilalți. Ne-a
bate Dumnezeu că nu stă m în loc nici în vremea rugă ciunii.
Mâ ncau în bucă tă ria de vară , pe o mă suță de brad, „ „-„ ' zicea”TjUdoviea. jXJivi 11
iv. vtv. -[. *; 7-_ lâ ngă f6e.”Lampă nu aprindeau, c _ „frolul e scump, și fiecare știe
unde i-egurâ ”. Ea mâ nca pe „vatră , cu blidul în poală ; mai punea cite un șomoiag de
paie pe foc. Vaier și Ana mâ ncau, ca soții tineri, din-tr-un blid. Copiii, Traian și
Mă rioara, își puneau blidul cu mâ ncare pe un scă uneș, iar ei ședeau pe prag. în
spatele lor, afară , sta câ inele Burcuș. urmă rindu-le fiecare îmbucă tură de la blid
pâ nă la gură . Era un câ ine negru, cu picioarele subțiri și privirea inteligentă , pe care
Simion îl aflase în Turda. La început a fost gras și cu blană curată , netedă , ca unsă ,
dar acum era slab și jigă rit: avea parte de mai multă bă taie decâ t de mâ ncare.
Ludovica nu putea suferi câ inii, pisicile ori. altă jigodie care nu-i aducea nici un folos.
Câ inele își vâ ra adesea capul printre
1 în ediția din 1938: iră gari.
 Era atâ t de ilă mâ nd, că de pumnii lui Traian nu-i pă sa. După ce izbutea să fure
carnea, o rupea la fugă prin curte, și nu se oprea pâ nă subt coșar, de unde bă iatul nu-
l putea scoate. Ai casei fă ceau mare haz de aceste ră zboaie ale copilului cu câ inele.
Cina ținea mult. Fiecare își spunea pă țaniile de peste zi, cu cine s-a întâ lnit, ori ce
a zis cutare despre cutare. Vorbele se potriveau cu vremurile: primă vara se vorbea
despre cum se ară pă mâ ntul, despre lipsa de nutreț. Acum vorbeau despre greutatea
snopului de grâ u, despre câ te clă i vor avea și cam câ te mierțe va da fiecare claie.
Vorbeau despre mocanii pe care îi aveau la secere. Nu erau atâ t de harnici ca cei din
anul trecut; dormeau la amiazi, și dimineața așteptau mult pâ nă se zvâ nta holda.
Aveau mai ales un pă cat acești mocani: mâ ncau. Mâ ncau, lua-i-ar dracul, pita
clicoasă și neagră ca pă mâ ntul, așa cum o fă cea Ludovica să nu se treacă ; mâ ncau, pe
vremea seeerii, ciorbă l de fasole din anul trecut.
Din pricina asta, poate, la masa Urcă neștilor acum firul vorbei era subțire, se
rupea adesea.
— Ce, face tata? întrebă Ludovica, neridicâ ndu-și ochii din blid.
Tă cerea, care pă ru că a stat pâ nă acum la pâ ndă . îi înghiți pe toți în apa-i
cristalină . Copiii o tulburară , hâ r-jonindu-se.
Simion se ră sti la ei cu pumnul ridicat, gata să -i lovească .
— Stați în loc, că vă dau una de tot de-a dura vă duceți!
— Asta ne-ar mai trebui, zise Ana, sucind firul gâ n-dului comun, na moară -acum,
In tulul mjeril. '
—”- iNe-ar mâ nca o să ptă mâ nă de lucru. *
— Să ptă mâ nă ca să ptă mâ nă , mai sunt ele, dar grâ ul e scutură . – și paiul se rupe
de nu-l mai poți nici strâ nge de pe câ mp.
— Hei. hei. suspină Ludovica. Voi atâ ta știți. Ce vom face de comâ ndare? Fasolea
încă nu s-a fă cut, car-' ofi n-avem, numai din cei de an. Unsoarea se ispră vește, și așa
va trebui să mai cumpă ră m. Voi atâ ta știți: hei. hei.
— L-am îngropa în zi de post, zise Traian de la ușă .'
Ludovica suspină iar.
Mă rioara, să tulă , îl stropi pe Traian cu lapte, zicâ ndu-i 5
— Vai, prost ești, mă , în zi de post nu se îngroapă morții.
P
Trei zile boli Urcan bă trâ nul, îmbojmojit în cojoc” cu perină pe picioare și
că ră midă -caldă la spate. Treir zife_mari de vară , lungi cit trei RopU de ramă . Afară
deă pa descâ ntată de deochi în pă mâ nt n-a mă TTuat'nimic în gură . Iffici un pahar ă c
vinars. Ș i doar bă trâ na l-a fă cut bun, îndoindu-l cu zahă r, l-a dres cu chimin și cu ce
mai știa ea, de, gustâ ndu-l, ți se prindeau buzele deo-laltă . Bă trâ nul nici n-a vrut să
se uite la el. Ș i îi plă cea în vremurile cele bune! I-a fript slă nină cu ouă , i-a copt
plă cinte și i-a fă cut și mâ ncarea lui: urechiuși cu borș. Dar bă trâ nul tot n-a mâ ncat.
S-a întors numai cu fața spre bă trâ nă , suflâ nd îndelung și din adâ nc, ca și cum ar fi
lă sat de pe umeri o povară grea.
Ochii i-au că zut întâ i pe cuierul înflorit, de care atâ rna cureaua lui mă rginenească
cu bumbi galbeni și ținte – o. avea din feciorie – au trecut peste masă și-s-au prins de
o șuviță albă , atâ rnâ nd de sub nă framă pe obrazul bă trâ nei.
— Ce te uiți? a întrebat femeia, care ședea lâ ngă vatră , fă ră să -și ridice privirea
din pă mâ nt.
— Iacă , mă uit. a ră spuns bă trâ nul. Amâ ndoi au tă cut.
Câ nd bă trâ na s-a întors spre Urcan, a vă zut cum din PI tl e fata fiarta'de boala
boabe
Câ nd bă trâ na sa întor p °chiPI aprinși se rostogolesc pe fata mari*de lacrimi fia a
întrebat fiarta'de boala boab îT
* In ediția din] J)38: fiertură .
Ostogolesc pe fata f femeia a întrebat domoâ T
— Df ce plfagi tu” Urcane?
Omuî nu ră spunse îndată . A dus mai întâ i dosul mâ nii noduroase la ochi, apoi,
tâ rziu, a zis:
— Mă gâ ndeam. Sunt cincizeci și doi de ani de câ nd ne-am luat.
— Atâ ția chiar. S-au împlinit în primă vara asta.
Asuei în că suța lor de la poartă , necercetați și neîntrebați de nimeni, 'vorbind de
oamenii și de tinerețea lor de odinioară . Afară soarele fierbinte de vară pră jea griul,
și feciorul lor trebuia să țină sacul. N-avea vreme să vină pe la ei.
Înziua a patra, pe la hoHina amipij, TTrffan_jț_îngepi; să _â rritf„ fii mâ na poarta
rr”1'„
Neamurile Urcă neștilor auziseră vestea de dimineața. și unul câ te unul porniră
într-acolo. Cele două case s. umplură de veri și de vere, nepoate și fini. Ludovica
trimise după Simion, care era în Ză podie cu lucră torii, 1 secere. Omul lă să mocanii în
grija celui care venise după el și iuți pasul. I se fă cu loc printre oamenii îngră mă diți
la intrare.
— Ce-i cu dumneata, tată ?
Bolnavul era întins pe pat, cu ochii închiși; fața îi era acoperită de aripa morții. în
colțul gurii se umfla și scă dea o brumă de spumă albă -că ră mizie, pe care bă trâ na o
ștergea cu colțul șorțului murdar, zicâ nd:
— Dragul meu drag! Bolnavul clipi din gene:
— Popa!
Simion nu înțelegea. Un ță ran de Ungă el prinse vorba și o strigă spre curte:
— Să meargă careva după popă .
Simion ieși; credea că fă ră el nu se face nici o treabă .
— La ce să mai meargă ? îl întâ mpină unul. Popa nu-i acasă . îi dus pe ospă ț la
socri.
 Simion începu să suduie. Un creștin care fusese servitor la Mitropolia din Blaj îl
sfă tui să facă o suplică la consistor.
— Ba ce să mai mâ zgă lești hâ rtia și să mai lipești pe ea și bani. își dete altul
pă rerea. Să -l pă zești mai bine într-o seară colea, sub Cobor, și să -l pocnești o dată cu
furca. Numai o dată . I-i destul, și te ține minte toată viața.
Pâ nă să se sfă tuiască ei, Urcan își pierdu ră bdarea; strâ mbâ ndu-se, încremeni cu
ochii zgâ iți la noru-sa, ca și cum, de dragă ce i-a fost, ar fi vrut să -i ducă chipul cu el
pe lumea cealaltă .
Bă trâ na, urcată pe un scaun, că uta un capă t de luminare pe poliță , la grindă , între
pile vechi, ciocane și tot felul de fieră rie. Dâ ndu-se jos de pe scaun, luă lampa și o
puse în mâ na mortului, închizâ ndu-i degetele moi, calde încă , pe rama de sâ rmă .
Nu gă seau acum chibriturile. Mortul se ră cea câ nd în odaie se ivi para fantomatică
a lă mpii, mirată că a fost trezită prea devreme.
— A murit fă ră popă .
— A murit, draga mea, zise bă tâ nd din palme altă femeie. Mare pă cat!
— Nu i-a mai trebuit popă , a fost curat ca un înger. Bă trâ na își aplecă fruntea pe
picioarele mortului și începu să se bocească în gura mare.
I se ală tură îndată o vară , tot din cele cu pă rul alb și fă ră dinți, apoi alta, și iar alta,
pâ nă câ nd toate bă trî-nele din odaie se puseră pe bocit. Câ ntecul era același, puțin
schimbat pe alocurea. Uneori nu se potriveau cuvintele, alteori însă , câ te una
crezâ nd că numai ea știe câ ntecul, o lua înainte, cu gâ ndul că celelalte să se ieie după
ea. Totuși, glasurile pițigă iate, rupte, bă trâ nești se întâ lneau la cotiturile câ ntecului
cum se întâ lnesc pâ ra-iele pustiitoare de pe dealurile Câ mpiei în șivoiul adâ nc,
clocotitor al Mureșului.
Cu doi saci goi atâ rnați pe umere se ducea Simion în șură . Voia să -i umple de grâ u,
să se pregă tească de moară . Cum mergea aplecat puțin înainte, cu gâ tul intrat în
trup, ștergâ ndu-și nasul, pă rea ghebos, îmbă trâ nit.
Pâ nă în gura șurii se opri de câ teva ori, apoi mergea și într-o parte, câ nd prea
repede, câ nd încet de tot, ca omul beat, că ruia îi fuge pă mâ ntul de sub picioare.
Umplu sacii, scuturâ ndu-i voinicește, oarecum mâ nios; după ce îi legă la gură și îi
rezimă de hambar, se așeză pe ruda carului, cu capul în palme. Câ nd îl află Ludovica,
îl înă bușise plâ nsul.
— Tu ce stai aici singur ca un sfâ nt? Noi nu ne mai vedem capul de treburi, și tu
stai. stai.
Că porțile șurii erau închise – Simion intrase pe ușiță – Ludovica nu vă zu în clipa
dintâ i sacii plini. Câ nd îi ză ri, tresă ri ca mușcată de șarpe.
— De ce ai scos din harni-r a*î*q gv1?
— Să -l ducem la moară , ră spunse Simion neridicâ n-du-și capul din yalmg; ije Uita
mereu m pammt 'Uchii femeii, înroșiți de-firocatul îndalunffl, ca-să -și arate pă rerea
de ră u după socrul vedeTiȚ lscaparargu carc ni1 l-n
 — Pesemne vrei să ne mâ ncă m tot ce avem la casă cu îngropă ciunea asta. TJgce-
ți_ pasă ? Tu nu tWsâ n-dești că abia ai început să seceri, și pâ nă vine mașina de
îmblatit a mai curge. multă apă pe pă ră uTT!
Simion tot nu-și ridică privirea din pă mâ nt. Ș tia că Ludovica nu l-a avut prea drag
pe bă trâ n, dar fiindcă se îngă duiseră totuși, nu i-o lua în nume de ră u.
Așa e lumea: ginerii se uită urâ t la soacre, și nurorile la socri. Poate că ea se
gâ ndise numai la binele copiiloi De aceea îi ră spunse mulcomitor:
— Dacă nu ne va ajunge grâ ul, deJoame tot nu vor; muri noi. La nevoie ducem și
îmblă tim o claie, două de grâ u; avem de unde. Să -i facem și noi o îngropă ciune
creștinească , cu-colaci și cu beutură . Să nu zică lumea ca TJiiaii, uait! a lă sat
feciorului o moșie mare, a fost în-g'rTTpă Ț ca un om să „rac, Ne-ar vorbi oamenii.
„Vezi” și cUScrn ă știa ai lui.
Ș jjj Ț
— Treaba„ior. Pe mine nu mă doare capul. Câ nd a muri Triloiu, îngroape-l cum
vor. De ochii cuscrilor nu satur eu golanii din nouă sate. Amu nu mai face nimeni
comâ ndă ri cu buți de vinars și cară de colaci, ca mai demult. Face fiecare cum poate.
A trecut vremea câ nd hotarul e? 5 împă rți lulfe aoi-trei bogă tași. Atunci, de le murea
o vacă , chemau pe popa s-o îngrbape: câ nd se”* pră pă ttea un cupll, aduceau pe
pă trupop„ din Turda. Le era ușor. Tot ce se aduna de pe hotarul Trițiului curgea în
sacul lor. Amu a trecut baba nu pninrii Oamorm „cp înmulțesc într-una, și pă mâ ntul
ramme același. Azi trebuie să șlll cruța. iu-și mai strâ nge omul tâ rgurile pe casă la
îngropă ciune și la nuntă ; ia, acolo, își mâ ntuie urechea.
— Asta nu stă scris nică iri. Amu nu-i atâ t de caia să nu-l poți ținea și o să ptă mâ nă .
Cu câ t ții mortul pe laviță mai mult, cu atâ t înseamnă că îi dai cinste mai mare.
Numai țiganii se îngroapă a doua zi.
— Tot ar fi bine să -i facem o îngropă ciune mai cumsecade și să -l îngropă m
duminecă . A spus popa la biserică că vara nu e îngă duit să ții mortul în casă mai mult
de trei zile; te pedepsește legea. A treia zi e luni. Luni ori duminecă , totuna e, și nu
mai pierdem nici o zi de secere.
— Asta nu-i treaba popii. El să -și îngroape pe tată l să u câ nd a vrea; eu îl îngrop
câ nd pot și cum pot.
Simion nu mai ră spunse. Cum stă tea pe ruda carului, ghemuit, cu capul în palme,
scufunâ ndu-se din ce în ce mai mult în întunerec, pă rea o slugă pocă ită ,
îngenuncheată la picioarele unei strigoaice înfuriate.
I-afost destul dp grpii Ini Vaipr nâ nă să se hotă rască să _me'5rfjă . la p”paJDar cum
zicea el încă lțâ ndu-se; ce nu face omul câ nd nevasta ți-e'Ana, fatalul Triloiu, și
iTmmă Eudovica. tată lui Pitus.
' Simion s-a dus la Turda și, cu o cale, și la moară . Ai casei erau de pă rere că
îngropă ciunea să fie câ t mai mare, mai ară toasă . Ludovica n-avea nimic împotrivă ,
dar – spunea ea – de ce să -și spurce casa cu un car de popi; destul e și unul. Cinstea
tot atâ ta ră mâ ne. La moară încă nuxl-a lă sat pe Simion să ducă cine știe câ t: un sac,
doi e destul – „mai avem puțină fă ină din mă cinișul din rin-dul trecut” – și de nu le
va ajunge vor cere împrumut de la Dumitru Diacului.
Câ nd a plecat Simion la Turda, cu toată 'noaptea tâ rzie, l-a petrecut pe jos, ală turi
de că ruță , ținâ ndu-se cu mâ na de loitră , ffâ nă departe de casă , sfă tuindu-l cum să
aleagă cununa, pe care o voia mare, cuIorrmuTiSeTTffo ș” rncni cununa, pe care o
voia m, TT ș dar mai ales ieftină . Acest lucru nu trebuia să -l uite omul, că ci azi banii
se câ știgă atâ t de greu. De s-or jijșcunvpit sicriele, să le lase în foc și să nu cumpere',
Ca” numai vă p-seă ua-i de ele; să aducă trei scindttf 1 gfoase, fă ră noduri, că vorbește
ea cu loneleiemnarul, nepotul ei, care i-a face jjiurjoej3. acg-Cinstea nu e legată
decolacii_cu care s-ar hră ni unul și altul, nici de sicriul de tâ rg ori de cur-nună , ci de
omenia ce a pus-o eapeJb*ă trm-țâ ftă -i*„fest în viață . „ ț
În sfâ rșit, câ ne-câ nește, câ râ it de muiere și suduit de muma-sa, Vaier își atâ rnă de
brațul stâ ng b'â ta de corn și, cu pă lă ria pe o ureche, cum îi sade bine omului supă rat,
porni spre sat. Câ nd era copil și ai casei voiau să -l sperie, îi spuneau că vine popa.
Mai tâ rziu s-a obișnuit cu domnii, de câ nd fă cuse milită ria se simțea chiar bine între
ei, dar câ nd avea_dg a face cu popa, îl cuprindea, un fel de neliniște, ca atunci câ nd
te-ai ră cit și ți-ai stricat stomacul; de țață cu popa ii pierea tot curajul, i seâ nc1fcEau
uneori vorbeleise risipeau gâ ndurile. își da seama că asta e o pi ușile, tfâ r cu câ t se
trudea mai mult să se dezbere de fiorii ce-i avea din copilă rie, cu atâ t' se simțea mai
neliniștit, mai nelalocul lui.
Mergâ nd spre sat, pe că rare lovea cu bâ ta spinii de pe margine; de la o vreme,
urâ ndu-se de asta, începu să fluiere un marș că tă nesc. De cum. intră în sat, își
înțepeni gâ tul, scoase înainte pieptul. Pe bă trâ ni îi saluta în silă , de cei de seama lui
aștepta să fie salutat el întâ i.
Casele parohiale erau tot acolo unde sunt și acum – pustii – pe culmea celui mai
înalt deal din sat. Le-a clă dit acolo popa Masca, bă trâ nul. Om sfâ nt și de omenie.
Ț inea la casă câ te două zeci de mițe, una cu blana mai mâ ndră ca alta, mai rele de
gură câ nd erau flă mâ nde și mai leneșe la prinsul șoarecilor. încolo, nici coadă de
dobitoc ori picior de muiere n-a vă zut nimeni în casa pă rintelui. Spun moșnegii că
popa cela era beteag, se înă dușea. A clă dit casele pe deal ca să aibă aer curat și să fie
mai aproape de soare. E și mai bine – spunea el – ca popa să fie ceva mai presus ca
ceilalți oameni. Nu s-au gâ ndit însă nici bă trâ nii satului, nici popa la cine va să
locuiască în casele parohiale după aceea. Bunul Dumnezeu a potrivit astfel lucrurile
că s-au gâ ndit destul la popa Masca preoții care i-au urmat în parohie. Aducerea-
aminte este o virtute pe care preoțimea o cultivă îndeosebi. Ș i o dată cu amintirea l-a
blagoslovit fiecare după . lumina minții lui. Unul, cel dinții urmaș, om mele în
legă tură cu sfi loan, numit pe ungurește; cki de-al doilea, care a stat puțin în sat, îl
stropea cu agheasmă , punâ ndu-l ală turi de consiliul de la Niceea. Asta de acum, popa
Tiron. om care a, învă țat la facultate.
 Lfbtl
Asta de, popa i-are știe_câ teva vorbe franțiigpwt. i r ă ji alfabetul t 'li r l? tf”,.v. *.
rr.
E„braic și declinarea întâ i a grecească . 11 suduie ci pe-famba. Mai ales câ nd
trebuie să înjuge patru boi, ca să _ Urse un car de mă câ ms pina sus, la „sa.na. tor'.
cum le zice el caselor parohiale.
„Poya TiFon e un voinic de om, cu gâ t ca de taur, rogurcum tocmai se spă la, i se
descheiase că mașa – gura mare pare că i-a acă țat-o cineva cu un fir de ață și o trage
mai tare spre stâ nga, încrețind-o. Avea _dxnLi_ lați. Puternici, îri sfâ rșit un trup carp
iir fi Vimplnt rin.
Înune o tunică de plutonier; capul stâ ncos, cu ochii mici, virlpn pfan rip pnpă rip
pnpâ pnrat.
— Ș ezi, îi zise el lui Vaier, fă ră să -i ră spundă ] a salut, fă ră să -l privească .
— Mulțumesc, tot am șezut.
Popa observă pe „mulțumesc” și zâ mbi în sine; vorba era domnească , în sat se
zicea „mulțam”'.
— Nu-i nimic. Mai șezi și la noi. Am fete: să ne steie pețitorii.
Vaier se așeză pe un scaun proptit cu speteaza de perete. Scaunul, care nu-l
cunoștea, țipă o dată cumplit, strâ mbâ ndu-se.
— Mă i, ce oameni! se necă ji popa. De câ te ori le-am spus să ducă scaunul ă sta în
pod. Tot aici e. Trebuie să -i iau1 la rost.
Vaier încercă alt scaun; ă stuia îi lipsea un picior.
— Nici ă sta nu te ține? Da' greu mai ești! îi fi avâ nd două sute de kilograme.
Vaier zâ mbi.
— M-a ferit Dumnezeu!
În sfâ rșit, ră stigni de perete ultimul din cele trei scaune și se așeză cu grijă ,
ținâ ndu-și bâ ta între picioare.
— De ce nu pui bâ ta după ușă ? Te temi? N-avem câ ni, și de am avea, nu-mi las eu
oamenii mei, urmă popa clipind și apă sâ nd într-un anumit fel pe oamenii mei.
— vin juiuaia, zise popa leșina aiara. Se întoarse peste un ceas.
— Am un vițel la o vacă mocă nească . Am cumpă rat-o la tâ rgul Ludoșului. Nu știu
ce fel de vițel e; de ă știa n-am mai avut de câ nd sunt. E de o să ptă mâ nă , și nici acum
nu suge.
— Ș i noi am avut unul de acela, n-are nici pe dracu. De pe partea asta se poate
face un bou. *'„
— Așa! se miră popa. Ș i voi ați avut? Eu am crezut că numai al meu e așa. N-am
mai avut viței de ă știa. Bine ca mi-ai spus; dacă ați avut și voi, îmi iau gâ ndul de la el.
Vezi, nici nu-mi trecea prin minte să te întreb; voi trebuia să fi avut: gazde ca voi.
Trecâ nd în odaia vecină , popa se întoarse cu cartea de rugă ciuni, cu patrafirul
după gâ t.
 — Îngenunche, îi zise lui Vaier.
— Că nu-s beteag. N-am venit să -mi citești, domnule pă rinte.
Popa se miră amarnic.
— Nu? De ce nu spui, omule? De câ nd te țin aici? Credeam că ești beteag. Pare că
mi-a spus nu știu care că ai slă biciuni noaptea; ți se arată așa. (Popa își ispră vi fraza
fă câ nd un semn cu mâ na în dreptul frunții, ca atunci câ nd vrei să spui despre cineva
că nu-i în toate doagele.)
— Guri sparte, domnule pă rinte. se apă ră Vaier. Nu le crede.
— Eu nu le cred, dacă îmi spui tu. Dar m-am gâ ndit: necazurile umblă pe oameni.
Unul trebuie să ai și tu acum, că altfel n-ai fi venit la mine. La popa și la doctor nu
merge omul de dragoste. Nu v-ați învră jbit cumva cu Ana?
— învră jbitu-s-a focul! Avem noi alte necazuri. A murit moșul.
— Nu mai spune î Câ nd? se miră popa, care auzise vestea de două zile.
— Alaltă ieri.
— Hm. hm. Numai acum sunt câ teva zile, l-am vă zut pe bă trâ n: era rumen, voinic.
Nu mă așteptam să se pră pă dească atâ t de degrabă . Vezi cum vine moartea.
ia vreme, să nu le mai porți grijă . Ei. suspină popa. moșul tă u n-a stat degeaba nici
acum, bă trâ n; mai câ știga câ te ceva.
— Nu prea a fost adevă rat. Numai că , vezi dumneata, gurile rele vorbesc.
— f'â rH îl înrțrnpaț'-'*
— E* cam mult pâ nă atunci. Acum e vară , e cald, și badea Urcan a fost cam gras.
Dacă vă pâ raște cineva, vă pedepsește legea.
— Legea! Cu ea ne împă că m noi cum putem; vine și rar pe la noi. Ti ținem un pic
nfy T„1*. r'* nrn vn'iaa să ne pregă tim bine. De la noi și lumea asieanlă _jtnai mult.
Apoi ne-a fost și ctrag”moșul.
Popaâ lprivi adine, gâ ndindu-se: îl țin pe laviță o să ptgmma, ca să -l îngroape în zi
de post. Fiindcă le-a fost drag. și cu îngropă ciune mare. Popa strâ nse din buze, de
pă rea că de ața ceea îl trage cineva spre stâ nga mai tare ca de obicei. Gâ ndul ce-i
trecu prin dosul ochilor se afundă în necunoscut. In locul lui zise cu totul altceva,
ceea ce trebuia să spună ca popă :
— De bună seamă , dragul meu, se cade să -l îngropați cu cinste mare. V-a lă sat o
moșie, v-a fă cut oameni de frunte. Ai venit și să -mi spui că vreți să dați vinars ipste
ropirșpi] Vă ia? vă las m-rir! f'ga ini”! 8. Nii thi +rp-buie să -mi mai spui. Numai să nu
dați prea mult, să se îmbete oamenii, re alții știți bine că i-am oprit, nu îngă dui pe
oricine. Cu voi se schimbă treaba: îmi am eu oamenii rneL_
Vaier își drese glasul. Parcă ar fi vrut să vorbească și îi sta ceva în gâ t. Se uita în
pă mâ nt, fă ră să spună nimic; pă rea că zâ mbește trist, batjocoritor.
„Nu uită cinele de popă ”, se gâ ndi. își drese iar glasul. Zâ mbetul de pe buze se
desfă cu de tot.
„îmi am eu oamenii mei”, îi sunară în ureche vorbele popii. Ț i-i fi avâ nd dară .
 O sudalmă cumplită i se coborî pâ nă în vâ rful limbii, dar o opri înainte de a se
desprinde de pe buze. Stâ nd pe scaun și privind mereu în pă mâ nt, se pă rea că dă
ușor nu era sigur dacă o face ori nu.
Poyestea cu vinarsur peste copâ rșeu și cu oamenii mei, jae care pomenise oopa.
era asa: Acum vreo zece m, câ nd fusese introdus în sat popaTiron, pe atunci subțire
ca pră jina și cu fumuri de sfințenie, ca orice seminarist care crede ca* o să trimită în
rpn] iiTnă t, at. ptfm poporgnii Să i, și la urmă sfâ rșește prin a i se închide ușa în nas
lui însuși, oprise satul de a mai da vinars peste sicTlulâ ingropaeiuni. ypiceiul era
vechi prin pă r1 țile acelea, de c'md lumea și pă mâ ntul. JNu era nici ă â â t de rau cum
credea preotul, caCi la 1ă le multa nu strică urr-pafagraoTIa” de vinars. Numai nă
lucrul început U panarulurmat cu câ nteeul se ispră vea cu bâ ta și_cu_- i ă i H i p țitUl.
Hnpă
Popa a declarat ră zboi obiceiului chiar din ziua introducerii lui ca preot în
comună , câ nd, la prâ nzul ce i l-au dat oamenii după prima liturghie, n-a vrut în
ruptul capului nici să guste vinarsul. Câ t a ră mas la predică : treacă -meargă , doar și
priveghitoarei i-e slobod să -și arate glasul, decum popii. Duminecă de duminecă îl
ascultau oamenii, mirâ ndu-se de știința lui și înfricoșâ ndu-se de pedepsele iadului,
pe care el le zugră vea crișcâ nd din dinți și strigâ nd de clipea lumină rile din biserică .
în satul bogat, unde grâ ul crește înalt câ t omul și în streașină fiecă rei case se afla,
dosită de agenții fiscului, câ te-o țeava de fiert vinars, predicile lui fă ceau o sfâ râ ială
ca apa rece că zută pe fierul roșu.
— Bă rbații au început să nu mai dea pe la biserică cu anii. Pepii i s-a dus vestea de
om sfâ nt și-i veneau muieri la spovedit din toată Câ mpia Ardealului. Curatorii
bisericii și alți câ țiva care sugeau un oscior din cele multe și dulci ale bisericii – un
loc în arendă , bani împrumut – îl ascultau în silă . Câ nd i-a pus pe unii mai slabi de
înger să jure că nu vor mai bea, nici nu vor da vinars la îngropă ciune, pe alții, care i-
au că lcat porunca, i-a lă sat fă ră cuvenita sfeștanie de după îngropare, ori nu i-a
botezat la umblatul cu crucea, s-au aprins îm-potrivă -i pâ nă și femeile. După ce au
adunat toate ră ută țile scornite de ei și puse în seama popii (cică pe o femeie
împă rtă șită , unei lehuze n-a vrut să -i iaca și-au uns oamenii curelele la opinci, s-au
încă lțat cu obiele noi, albe și: „Hai, bă die, la vlă dica de la Blaj să ne deie alt popă . Că ,
de nu, trecem la ortodoxi. Noi la ei, și ei la noi; așa-i cursul lumii: ce a fost la apus
trebuie să ajungă la ră să rit.”
De cum intrară la vlă dicie, în casele vechi, cu ziduri groase de doi metri, cu bolți
joase l și coridoare lungi, întortocheate, lipsite de lumină , oamenilor le pieri curajul.
Tă cerea bă trâ nului qastel metropolitan, ascuns între arbori seculari, unde totul era
vechi, tă cut și trist ca în cimitir, li se strecură în suflet; deveniră tă cuți, nedumeriți ca
în așteptarea unei întâ mplă ri mari. Trecâ nd prin gangurile strimte, de unde îi
priveau ochii severi ai arhiereilor morți, se treziră într-o odaie mare, cufundată în
umbră , cu două ferești mici, ză brelite, cu perdele mari, negre, cu mobilă grea de
stejar masiv. Camera pă rea mai mult din basme decâ t din lumea aceasta, atâ t era de
tă cută , de moartă ; nu era într-însa nici mișcare, nici bâ zâ it de muscă .
Într-un colț, ascuns în umbră , după un birou enorm, acoperit cu tot felul de că rți
și scrisori, de pe un scaun eu speteaza înaltă aducâ nd a tron de voievod medieval,
creștea bustul vlă dicului: un trup voinic, ce pă rea că se risipește în toate pă rțile, cu
gâ tul scurt, fruntea masivă , înclinată puțin îndă ră t și barba țepoasă , brumată de
bă trâ nețe. Stâ nd nemișcat, drept, cu privirea adâ ncită în carte, vlă dica pă rea mai
degrabă un bust din marmură sură , pus pe scaun, după birou, în locul unui vlă dică
mort demult.
Intrâ nd delegația de să teni în frunte cu Simion, tată l lui Vaier, după câ teva clipe
își ridică privirea de pe carte și se uită la oamenii speriați, la bâ tele voinice pe care
nu voiseră ori uitaseră să le lase afară . Apoi ceti mai departe ca și cum n-ar fi fost
nimeni de față , ca și cum ar fi fost singur și se bucura de desă vâ rșirea liniștii. Câ nd
ispră vi pagina, închise cartea și se întoarse spre să teni, zicâ ndu-le cu un glas care
era mai mult stră in decâ t aspru:
Începură pe departe, ii învă țase se vede vreun nă dră gar, ară tâ nd ce bine tră iau la
ei în sat mai demult, înainte de venirea popii ă stuia, care le strică datinele, oprindu-i
să dea vinars peste copâ rșeu la îngropă ciuni. Mai aveau de spus și alte lucruri,
ră ută ți de ale popii, dar vlă dica, pricepâ nd unde e buba, îi opri:
— Așadar, ă sta e tot necazul, popa nu vă lasă să beți vinars ori altă beutură la
îngropă ciuni, masluri și să rbă tori. Acum ați venit la mine să vă dau slobozenie.
— Chiar asta e, se gră biră să întă rească să tenii. Așa au tră it pă rinții noștri, așa
vrem să murim și noi. Ori popa ne dă pace, ori, dacă nu, să ne dați altă popă .
Vlă dica își aplecase puțin capul într-o parte, și cum jumă tate fața îi că dea în
lumina ce se strecura ca o sabie lată printre perdele, oamenii ză riră pe chipu-i pă -
mâ ntiu minat de boli lică rirea unui zâ mbet amar.
— Ș i ziceți că așa au tră it și pă rinții voștri. (Zâ m-betul îi cuprinse toată fața; în
tă cerea desă vâ rșită din odaie, el aducea cu ochiul soarelui, învă luit de o perdea
ușoară de nor, uitâ ndu-se peste un câ mp pustiu de ghiață .) Dacă pă rinții voștri au
tră it într-un pă cat” de moarte, voi trebuie să le urmați calea? Ș i ce aveți de pe urma
beulurii? Pentru tnroj boale, slă biciuni, bă tă i, frâ ngeri de oase. Pentru suflet,
pă catele cele mari, omorul, fură -îura, sudalma. De la toate astea vă oprește preotul
vostru, și voi veniți să vi le îngă dui eu? Asta nu v-o pot da. Nu, nu v-o pot da nici eu și
nici un alt om ar bisericii.
Ș i le-a mai spus vlă dica multe, îndemâ nâ ndu-i să se întoarcă acasă și să asculte
sfaturile preotului.
Asta era întâ mplarea și oamenii popii Tiron, pesemne, cei care fuseseră cu pâ ra la
vlă dicie. Cu vremea, popa s-a mai dat pe brazdă , nu-i mai ținea chiar așa de ră u pe
cei care dau vinars la îngropă ciuni. Pe unii nu-i vedea, pe oamenii lui, pe zgâ rciți
îndeosebi, de care era sigur că nu vor da, îi îngă duia pe față . Venind vremuri mai
grele, oamenii nu mai dau vinars, dar „ca să arate câ t le-a fost de drag mortul, se
plâ ngeau că ar fi vrut să deie, numai nu i-a îngă duit popa. Vaier, care avea poruncă
mare de la Ludovica să nu-rsffauff t: univ? r”gnra vreU'vurba despre vinars,
ră spunse moale; m oameni care să ne punem de-a curme-idijul cailor slmte t (tm) r
norunca: cte sat he
— Nu, Vaier, fă tul meu. Doamne ferește, n-aș vrea să vă stric voia! De câ țiva ani
încoace am mai schimbai șt eu lucrurile, știți bine. Oamenii țin mult la datina
asta*igaUta sa le dai și lor dreptate”. Pupa eum smt si
Pă cat
— l, că vezi eă sunt de toate felurile. Dar voi ar fL-rle Dumnezeu să nu dați vinars
pesTe sicriul lui
Urcan bă trâ nul. A fost gazdă mare și vestit._
Cu asta popa îi întinse mina. Vaier se întoarse acasă nedâ nd nimă nui binețe,
suduind pe popi, pe nevastă , pe mamă .
În ziua aceea se aduna curatoratul bisericii. Printre alte vorbe, popa spuse:
— Pe toată lumea am oprit-o să dea vinars la îngropă ciune, dar pe Urcan Simion
și pe Ludovica nu-i opresc. Ii las să deie câ t or vrea, dacă aș ști că va curge beutura
vale.
Curatorii bisericii duseră vorba în lume; unul, tre-câ nd în dimineața urmă toare
spre Ludoș cu că ruța, opri lâ ngă Urcă nești și aruncă vorbele popii peste gard în
curte.
II
Deși miercuri, zi de post și de lucru, la îngropă ciune venise lume multă .
Înmormâ ntă rile se fă ceau după -amiaza tâ rziu, îr ainte se îngropau
doar”lâ Snâ rsr'oă menâ i pustii. Să ră cimea de prin alte pă rți începu să curgă de cum se
ridicase apa și se luciise soarele. Cu dreptul pe care îl au stră inii în casa altuia la
nuntă și la foc, bă rbații se apucară de lucru pe afară , mă turâ nd curtea, îngrijind de
vite; femeile, în bucă tă ria de vară , cură țau cartofi, vorbeau despre mort, de una. de
alta.
Unii – și aceștia erau cei mulți – se tolă niseră pe spate la umbra salcâ milor înalți
de după casă . Nepă sâ n-du-le de mirosul de mort ce ieșea din casă prin ferestruia
deschisă în dreptul lor, cu pă lă riile de paie vechi, înf V. UW 1U1U L LJX întinși, cu
mâ nile aruncate ală turi, izmenele li se sufulcaseră , și între ele și obiala murdară de
opincă se vedeau bucă ți de picioare pă roase, murdare. Câ teva muște mari,
zbâ rnâ itoare treceau de la unul la altul, pișcâ ndu-i de mini, de oriunde ră mâ nea un
petec de trup descopefit. Prin somn se clă tina un umă r, se zgâ rcea un gâ t, un picior.
Câ nd trecu de amiazi și ală turi de muște intră în luptă foamea, se ridicau pe râ nd,
ici-colo, chipuri buhă ite, cu ochii umflați de somn; că scâ nd de le. pâ ră iau fă lcile, se
uitau cu jale în drumul popii. De la venirea lui nu era mult pâ nă la împă rțitul
colacilor. Dar pe drum nici gâ nd de popă ; câ te un om ră zleț se tră gea încet spre casa
Urcă -neștilor. De necaz, mai că scau o dată , apoi se lă sau iar pe spate.
Corturarii din Ț icud, sat vecin, cu o vestită laie de i țigani, nelipsiți de la
îngropă ciunile și praznicele din împrejurimi, cale de cinci poște, desculți, cu
piepturile goale și pletele negre, lucii, atâ rnâ ndu-le pe gâ turile tuciurii, gâ dilați de
mirosul mâ ncă rilor, începură să dea tâ rcoale bucă tă riei. O luară întâ i pe departe,
micșorâ ndu-și cercul din ce în ce, pâ nă câ nd se treziră în ușă :
— O țâ ră de pită , mă rog dumnitale. Că -s flă mâ ndă , n-am mâ ncat de alaltă ieri.
— Dă și o bucată de slă nină , voinicule. Să -ți dea Dumnezeu noroc la porci, că faină
mustață ai!
— Ptiu, ce șurț mâ ndru ai, fată frumoasă ! scuipă să nu o deoache, o țigancă , pe
una din femeile care se învâ rteau prin bucă tă rie. Să mă stropșească dacă am mai
vă zut așa pene. Ptiu! Dă țigă ncii să pună ceva în gură .
Femeile mai puneau mâ na pe mă tură . Simion se slobozi de câ teva ori cu. biciul
printre ei, dar țiganii, rupți de foame, în cele din urmă rupseră ză gazurile, intrară în
casă , în bucă tă rie, ținâ ndu-se scai de om. Nemaiputâ hd ră zbi, le azvâ rli o pită
mucedă , din cele pe carele pă stra Lurtovică „ sub pat cu „să ptă mâ nila Bafaurii o
înghițiră într-o clipă , apoi începură să se joare pe penele din aripa arhanghe-
l'iiknjavm, pp pragiiIHela poarta raiului că _JiHă pita
Bogații satului, câ țiva moșnegi de seama lui Urcan bă trâ nul, îmbră cați cu cioareci
noi de lâ nă albă , cu sumane iivne și uusuit m tui albe, curate, stră bă tute de vinișoare
sâ ngerii, cu mustă ți mari și plete, steteau deoparte, sprijiniți în bâ te. Vorbeau puțin
și scuipau pe râ nd.
Veniseră la îngropă ciune toate neamurile să race ale Urcă neștilor și mai ales cele
din partea Ludovichii. Așa, se vede, e fă cută lumea, ca apa mică să curgă spre cea
mare. Cu mulți dintre să racii ă știa Simion și Ludovica nu se ară tau neamuri, dar
oamenii se fă ceau că nu vă d și unde era lume mai multă : cuscre în sus și vară Lu-
dovică în jos. Nici o durere de cap nu-l apuca pe Simion-fă ră să nu vie să -l vadă
câ țiva cumnați.
JmrȚ MjUflnYif'n nr nitn-in H urâ t) ni ntâ t mni iirit „ câ t oamenii se ară tau mai
npamnri rn pa jj aduceau aminte de lumea din care plecase, de copilă ria chinuifă ,
câ nfl piiiiidVcttd, pâ nă au se dezghețase pă mâ ntul, pă ștea oile unuia și a altuia,
avâ nd drept merinde o bucată de mă mă ligă rece cu ceapă . Apoi casa lor, o hruă vțrâ t
jumă tate în pă mâ nt, în partea satulurnumită Ț Â gă r, imp. Viermuiau acolo cinci fefe,
dintre care ea era a t. reja.
Pe tată l; astmatic și dl pirinarpio umflata râ t rnfala îl rupse întâ i moartea de la
mal; apoi îj ra7. nr5 '„ apa t”l-* l-mrp a vjpțij Hp rlinrnin mama, și p soră mai mică .
Celelalte au zburat de la cuib fiecare la râ ndul ei. Una e slujnică în București; Nica
s-a mă ritat cu un plutonier, și Aurelia, cea mai frumoasă , a ajuns doamnă mare. Câ nd
vine în sat, ță ranii vorbesc de ea în șoaptă .
 Ludovica a vâ ndul demult gră dina pă rintească . Stă -pâ nul nou a dă râ mat hruba
oblind locul și, ajutat de vreme, a șters urmele să ră ciei de odinioară . Câ nd în fosta
lor ogradă n-a mai ră mas nimic din ce să -i amintească trecutul, Ludovica s-a
bucurat. îi plă cea să creadă că s-a nă scut pe moșia lată a Urcă neștilor, că la nașterea
ei au mugit în poiată patru boi.
Printre femeile să race care țineau în brațe și de mâ ni copii storși de vlagă , cu
capetele ciufulite și ochi urdu-roși ce se scurgeau după mâ ncare, femei cu ochii
înroșiți de acasă , cu glasuri mieroase, compă timitoare, Ludovica umbla cu privirea
în pă mâ nt, cum_i_ „ ' „ prins 3e ial_JVapaMfă de treburi, nu sta dew”rhă ni nimeni.
Ue care sb crt-zuse scă pata pentru totdeauna, veniseră la eâ acasă să -i vire In nas
rudenia, nu-i ierta că au venTTaâ ția.
„jba ae ai lor nu se duc câ nd le moare cineva; merg numai unde le miroase a
mâ ncare și a beutură . Dar vor mâ nca azi foc; eu n-am să -i satur”, își zicea.
Gâ ndul că a fă cut numai trei cuptoare de aluat o rodea la inimă . în curte gurile
flă mâ nde trecuseră de patru sute și din patru pă rți a hotarului curgeau mereu.
Vă zâ ndu-i cum vin, Ludovica se întreba deznă dă jduită : „Ce mă fac eu cu hă mesiții
ă știa?”
Se nă pustea cu sudă lmi și blesteme asupra mortului, care toată viața le-a fă cut
numai supă ră ri și încurcă turi. Simion încă nu e ca toți bă rbații, stă pâ n la casa lui.
Dacă n-ar fi lă sat după zisa ei, ci i-ar fi spus apă sat, așa cum trebuie să spună capul
casei unei muieri proaste și neștiutoare: fă atâ țâ a și atâ ția colaci, ai1 fi fă cut, și acum
n-ar ră mâ ne cu rușinea la nas. Omul ei, să racul, a fost nă scut să poarte rochie și
nă framă , nu cioareci. Casa unde bă rbatul nu știe să fie bă rbat câ nd trebuie, pustiasc-
o focul și sufle-i vâ ntul cenușa în patru pă rți a lumii.
Mortul pâ nă ieri ză cuse jos, pe pă mâ ntul rece. Acum era'pus în sicriul așezat pe
îaviya, în iruntea odă ii de că tre arum. Giulgi de tâ rg nu i-au cumpă rat, că bună e și
pmza groasă de câ nepă : tot putrezește în pă m'int. Sicriul l-a fă cut Ionele, meșterul,
că ruia Ludovica – ca un nepot ce îi e – o să -i dea la toamnă ori niciodată o mierța de
grâ u. Au cumplrat o cunună ieftină , pe care, în loc s-o lase pe sicriu, au legat-o cu o
sfoară clp. țâ țâ na ferestrii, lă sâ nd-o să atâ rne afară , spre drum. Să . vadă lumea că
Urcă neștii au cumpă rat tată hij] qț r'im'nS înflorită de tâ rg.
Drumeții clă tinau din cap, zicâ nd:
— Sunt numai fală câ t sunt
Vaier nU Hă p3 hnii la vrpmp, m tâ r-rii râ nA cțirțofl forfotea de lume. Boii buieci
începură să facă roate, să dea din coarne, să zvâ rle cu picioarele; unul era să
pră pă dească pe o țigancă bă trâ nă , cu vederea scurtă . După
— Ce-i, Marișcă ? Era să te lingă boul. Asta înseamnă noroc.
— Linge-te-ar diavolii pe lumea aialaltă , voinice.
Gazdele se uitară înadins la vite, că utâ ndu-le slă biciuni în felul cum umblau, la
gâ turile juguite, în chipul cum aveau crescute coarnele. Vaier spuse povestea fiecă rei
perechi; de unde i-au cumpă rat, -4a care tâ rg, al Sâ mpetrului, ori al Sâ ngeorzului,
cum erau atunci: unul, cel dinafară , din tâ njală împungea; la perechea din rudă , cel
de că tre om nu se lă sa prins în jug. Acum sunt blâ nzi ca oile; numai pe muieri nu le
pot suferi; unde le vă d, acolo se iau după ele.
Gazdele aveau și ei boi, dar ai lor n-aveau nici un nă rav. încolo? Erau atâ t de mari,
cu gâ turile așa de late, coarnele de ai crede că totdeauna le unge cineva cu unsoare;
erau întocmai, dar întocmai așa de frumoși ca ai Urcă neștilor.
Simion, pâ nă azi ținut de scurt de Ludovica, se cam frecase de sticla cu vinars. De
dimineață a fost de câ teva ori în sat, unde, întâ lnindu-se cu oameni de o seamă ,
intraseră pe la fă gă dă u. Firește, avea ceva de aranjat cu jidovul.
Cu capul descoperit și fața aprinsă de că ldură , mâ necile că meșii sufulcate pâ nă
maisus rip enat. e, ca laTaTă tlll Porcului, umbla wintrp nampni cp rnn pâ nă rolo,
fă ră rost, dâ nrl în gura marș porunci pe care nu le ascult„ nirnPTv *? *
„ oarecumrnâ ndru că la casa lui s-a strâ ns atâ ta lume, că „toți se dau la o parte dm
did] fațteă fă câ ndu-i loc, trudindu-sp sg-]
Y.rfirfi.
Odă liaTn viață nu fusese el atâ t de mare. De aceea și ă t odă liaTn viață nu fusese el
vorbea puțm, spunâ ndu-și gâ ndul scurt apă s Sfr ții îi tinm Pii at.
Credea el – nu trebuie să -i j-a stins omul? E bun mort. Cei ră mași să se înhame în
locu-i la carul vieții' și. hai mai departe. De plâ ns și de jeluit' au muierile vreme
destulă . Apoi bă trâ nul își tră ise traiul, era de șaptezeci și șase de ani. N-avea ce mai
aștepta. E bine ca omuL câ nd i s-a împlinit velea-tuL să pună jos sapa și coasa și să
nu se mai împotriIjudovica, Ana și alte neamuri pe potriva lor, lă sâ iM du-lfe aaesea
de la treabă , se abă teau pe la că pă tâ iul mortului, unde, podidindu-le plâ nsul, își
câ ntau în. viersuri dragostea pentru ră posatul Urcan, Rar cuteza să se amestece
printre neamuri vreo stră ină să racă de pe alte sate; era totuși îngă duită dacă avea
glas mâ ndru și știa bocete multe.
Îmbrobodite înainte, aplecate asupra sicriului, cu ngâ OPtidFBibi? i f” rirpapta
lipită îp. pâ ppt, ă til î
§ p p pp, câ ntau moșia mare a Urcă neștilor, câ ntau plugurile care ieșeau
primă vara în hrazriă j riiminpața râ rrl iâ li ît ș pira zriă j riimiț râ rrl râ niă riorâ rlia;
râ ntan viața prpgtina. sră , tihna din mijlocul fmpiilin însorit? i nâ innHn rnnr. țiiPe
toate le-a fă cut Dumnezeu cu râ nduială , numai pe una a greșit-o: slujba morții. „ ' -”
De ce trebuie să moara și Dogâ tul? La casa cu zece copii, unde e așteptata cu clor,
nu se ctucee cel strivit de Cur, cu uayele fnnte, iară vă z și tara mâ ni, rugâ n-du-se să -l
primească în împă ră ția ei, nu-l aude. De ce?
La întrebarea asta câ ntecul nu mai știa ră spunde. Se învâ rtea necontenit pe
deasupra, apropiindu-se și depă rtâ ndu-se, dar nu gă sea pă mâ ntul pe care să se lase,
cum nu gă sește pasă rea, ce zboară ră tă cită deasupra apelor pustii.
 Câ nd lui Simion i se pă rea că Ludovica e prea cuprinsă de jale, își fă cea drum cu
trudă printre oamenii înghesuiți, pâ nă lâ ngă sicriu, unde lumină rile, înă dușite de
mirosul de mort, de acreala trupurilor asudate, clipeau ca în fundul unei peșteri și,
luâ nd-o de mijloc, îi zicea blâ nd:
— Lasă , tu muiere, nu te mai supă ra.
Odaia era ticsită de oameni, de n-ar mai fi încă put weunul nici bă tut cu ciocanul.
Câ ntecul curgea mereu, plâ ngă tor. Moartea, ascunsă între oameni, sufla în
lumină ri. Lâ ngă sicriul tată lui să u, așezat după masă , în locul obișnuit al bă trâ nului,
firea slabă a lui Simion, cojită la suprafață de rachiu, se topea îndată . Nu era atâ t
pă rerea de ră u, câ t un sim-ță mâ nt vag, copleșitor de ză dă rnicie a lucrurilor omepe
suflet. Câ nd îți mor pă rinții e mai greu, îți vine ție râ ndul. Ș i Simion se gâ ndea. Iată -l
bă rbat în vâ rstă , îl chinuie ră ceala, și câ nd vorbește îi sună pieptul ca toba; ca mâ ine
o să -i vie și lui râ ndul. Cei ră mași îl vor îngropa și pe el tot astfel, cu plâ nset și cu
lumină ri. Apoi îi vor împă rți pă mâ nturile, sfă din-du-se: fiecare va zice „că celă lalt a
luat mai mult. Copiii deveniți bă rbați își vor tră i viața; câ nd le va albi mustața și li se
vor îngreuia oasele, durâ ndu-i, cum îl dor acum pe el, într-o bună zi vor închide
ochii. îi vor plâ nge bocitoarele. Câ ntecul clopotelor o să se reverse peste sat trei zile,
oasele or să fie așezate în pă mâ nt, și oamenii își vor aminti de ei din ce în ce mai rar.
Vor că dea ploi; mormintele se vor surpa, și în jur vor crește bă lă rii, iarbă .
Sprijinindu-și soția, Simion pare că atâ rnă de ea ca o pară zbâ rcită de o creangă
fulgerată . Ducâ ndu-și mâ na noduroasă la ochi, își șterge lacrimile.
Ludovica” vrea să ră mâ nă lâ ngă socrul ei drag. Mai bine moare decâ t să se
despartă de el; să -i îngroape în același mormâ nt.
Afară , între femeile eare se îmbulzeau s-o îngrijească – femei să race – uitâ nd că e
gă zdoaie mare, se jeluia astfel:
— Socru cum a fost al meu să tot dea Dumnpypn Tn toate zilele me avut cu p]
toate zilele mele nam avut cu] y La o casa marp – aici moaie glasul, lă sâ ndu-l numai
atâ t câ t să fie auzită – multe se petrec. Așa elumea: unde sunt multe să se, pptrpapa
nit„. Simian, cp m'-p bă rbatnr mai ră u de gură , dar Urcan hă trâ nul, Pumne-zeu să -l
hodinească , a fost ca pâ nea caldă . Nu e vorbă , l-arnTșiingrijit eu ca” pe un tată bun.
_Nu m-am întors niciodată de la o zi a tâ rgului fă ră a-i adune, o ț, urță . o glă juță -de
vinars verde. „îi plă cea – aici Ludovica parca zâ mbește – fie-i drumul_înflpjQ ca un
popii. Așa-p hă frirm -”â TpTspspină .
După ce se îndepă rtează , femeile, care o ascultaseră dâ nd din cap după fiece
vorba, își strirjc*ercuI7* virin-du'-se unele în ă TTele. buzele li se lă țesc, gura se
mă rește șiochii, miciți de abia se vă d, ard vicleni, ula suri le tă ioase, șuieră toare ca
limbile Hț reptilă . – „
În aerul dintre ele se încrucișează icniri de râ s, capete de vorbe; apoi, liwjșțimi-sp
nâ nH sp aprnpiV wPimnT dp-aijaspi, 'țn cnț]] gurilor Rtrâ rr, hatp rfimâ rip înffustată
batjocura, greaua batjocură ță ră nească .
 Tinerimea ră mâ nea afară , în ogradă . Bă rbații și femeile în vâ rstă intrau pe râ nd în
casă , ziceau: „Dumnezeu să -l ierte” și, după ce stă teau câ teva clipe în fața sicriului,
ieșeau afară amețiți de aerul greu, de duhoarea mortului, a că rnii opă rite. Se
scurgeau la umbră , după casă . Acolo cei care veniseră demult, să tui acum de somn și
flă mâ nzi, ridicați pe jumă tate, cu un picior întins și cu altul strâ ns la gură , cu cotul pe
genunche și capul în palmă ,. se uitau mereu în calea popii.
—. u mai vine?
— Pâ â ă doarme de amiazi.
— Aaauuu. ă , că lungă -i ziua! Dormire-ar somnul ă l din urmă .
De necaz scuipau departe.
Bă trâ nii, vorbind între ei, spuneau că Urcan nici nu miroase tare. Așa, cum
miroase mortul vara.
— Mai demult, câ nd eram eu fată , zicea o babă șchioapă , cu glasul gros ca de
buhai, nu se îngropau morții a treia zi. Se țineau pe laviță o să ptă mâ nă , ori și mai
mult, după cum era vremea. Atunci să fi vă zut miros; se simțea dintr-un cap într-
altul al satului. Oamenii nu erau atâ t de subțiri la nas ca cei de azi. Câ nd se duceau la
îngropă ciune, nu se uitau, ca oile, vara, dincotro bate vâ ntul și în partea aceea * să se
așeze.
— Aia au fost altfel de oameni.
— Altfel, altfel. N-alegeau la mâ ncare; ia, acolo, borș și mă mă ligă ; pita era de
secară , neagră și clicoasă , de, câ nd o fră mâ ntai, nu era modru să -ți scoți mâ nile din
ea; se culcau toată viața pe pă mâ ntul rece, și erau puțini care nu treceau suta. Ă știa
de azi la patruzeci sunt ca ffipți; o suflare de vâ nt îi face câ rlig.
J58 îtlteij griji, unu meii uțu,., puse sub o sută de legi; bea fiecare câ t putea. Ș i asta:
ținea în picioare.
— Ei, hei. bine a fost mai demult. suspină bă trâ na. Astfel, oamenii veneau mereu,
se. închinau în fața sicriului și apoi, îngroșâ nd numă rul celor de afară , undeva, într-
un colț, își rumegau vorbele.
Numai Urcă neasa„sta neîntrerupt lâ ngă mort Stâ nd nemtșcă ”Eâ 7 cu „priviTeTusă
și mâ nile încruciȘ afe pe pie*pt, „gâ rbovă cum era, pă rea crescută acolo din lutul feții
casu; crescută de mult, de sute de ani. (Toată ceremonia îngropații CU mort,
lumină ri, bocitoare și oameni mulți pă rea că durează astfel din alt veac, pe alt
tă râ m.) Era îmbră cată cu hainele bune: o rochie neagră , pe care* i-a cumpă rat-o
urcan, acum sâ riFpă tru-zeciQe ani, anume pentru praznice și îngropă ciuni. A
îmbră cat-o doar de două -trei ori. Ar fi fost dorit să le lase moștenire unei fete, așa
cum i-a lă sat și ei mamă -sa, dar nu i-a dat Dumnezeu. De aceeași vâ rstă îi sunt șorțul
și nă frama; pe ele o să le lase moștenire altor nepoate. Din ochii-i storși, împrejmuiți
în boțiturile pielii ca în crețele unor pungi goale, curg pică turi mari de lacrimi;
alunecâ nd prin ogă șiile zbâ rciturilor, se scurg pe puful de sub nas, că zâ nd în gură –
le simte gustul să rat – și după ce atâ rnă o clipă în colțul bă rbiei ascuțite în formă de
ciocan, cad jos una după alta. Buzele i se mișcă încet; parcă spun fă ră glas o poveste.
Așa cum i-a fost viața, vă zută prin limpezimea lacrimilor, tot pare mai luminoasa,
mai fă ră umbre. Lumină tristă de toamnă tâ rzie. Pâ nă a fost fată , se scula dimineața
cu noaptea în cap, se spă la pe obraz afară , în hală u. Iarna spă rgea gheața cu pumnul;
odată s-a tă iat de s-a înroșit toată apa; mai are și acum semnul la că lcâ iul mâ nii. Ce i-
a pă sat atunci de atâ ta lucru! Era să nă toasă ca piatra. A venit apoi mă ritatul. Trebuia
să facă de mâ ncare lucră torilor, bă rbatului și nu s-a mai dus la sapă și la secere. Asta
a fost întâ iul lanț pe care viața i l-a aruncat împrejurul trupului. Ș i i-a intrat adâ nc în
carne. S-a nă scut apoi Simion și peste cinci ani o fată , care a murit. După ce i-a intrat
în casă Ludovica, ea a trebuit să se lase mai mică ,
—, j. uu i-au țuua. – j. uu iau uracui nepuii și a înyeies ca iran laolaltă e apă tulbure
și otravă , s-a mutat cu bă trâ nul c în că suța de la poartă . Nepoții veneau și aci de-i
înseninau traiul. Așa i-a trecut viața. Zilele seamă nă una cu alta ea'; pică turile de
apă ; ieri a fost ca azi, și așa va fi și mâ ine. De ce o fi așa?
Pâ nă ești copil parcă dormi: mâ nci ce ți se dă , faci ce ți se cere. Crești, începi să
lucri, te că să torești, împlinind voia Domnului. Ș i iar lucru, iar necazuri. De ce?
Buzele bă trâ nei se opresc; ea cugetă adâ nc: pentru ca la urmă cei ră mași, pentru
bruma de avere ce le-o lași, să -ți pună oasele trupului într-un cosciug și să -l vâ re în
inima pă mâ ntului, iar sufletul cu faptele bune, ca și cu cele rele să se înfă țișeze
înaintea Tată lui, la judecată . Așa e scrisa omului!
Da, așa e. Totul e limpede ca lumina zilei. In fața luminii ă știa negura gâ ndului se
împră știe, piere.
Bă trâ na îndreaptă luminarea de ceară de casă de la picioarele mortului; apoi se
dă puțin înapoi în urmele-i de mai înainte, și ră mâ ne acolo, cu ochii ațintiți asupra
scindă rii sicriului, cu mâ nile încrucișate pe piept. In dosul frunții ei e acum liniște și
împă care deplină , ca într-o cameră pustie unde a murit stă pâ nul și lucrurile dorm
cufundate în semiîntunerec, așa cum se doarme în basme. Deodată se ridică un
fluture mic, se uită în jur, speriat de tă cere și încercâ ndu-și aripioarele, zboară
repede dintr-o parte într-alta a camerei.
, 0 mai fi ceară ?” se gâ ndește bă trâ na. Bulgă rele era po poliță ; dintr-însul îi
fă cuseră lumină ri socrului și fetei moarte, din el i le vor suci și pe ale ei câ nd îi va
sosi ceasul.
„Mă dor picioarele.” „Așa e câ nd ești bă . trâ nă ”, îi ră spunde alt gâ nd, Cioturile,
picioarele de la genunchi în jos pă reau două bețe ascuțite care îi intrau în carne,
chinuind-o amarnic. Cu dosul dreptei în care ținea o basma mare din pâ nză de casă
își șterge fruntea de sudoare. încrucișâ n-du-și iar mâ nile pe piept, lasă să -i cadă
peste ochii duși ploapele greoaie.
„Mă dor picioarele.
 „Nu e nimic. Drumul omului pe pă mâ nt e plin de chin și de amar. Ne naștem și
murim în durere. Câ t tră im, ne bat durerile cum ne bat vâ nturile și ploile. Suferim
câ nd ne strivește carul, suferim junghiul, boaleâ e și bă tă ile.”
Prin cră pă tura genelor femeia vede un capă t din sicriu cu o luminare, a că rei
flacă ră galbenă se zbate, gata să moară . Fă ră să -și dea seama, întinde mâ na și,
ștergâ ndu-i mucul, pipă ie para cu degetele, ca pe ceva moale și absolut nevă tă mă tor.
Popa și diecii ajunseră la poartă . Curtea se umplu de forfot. Leneșii de după casă
fură ghiontiți, urzicați; cu urmele ierbii întipă rite pe față se gră mă diră și ei spre
poartă , să vadă cine o să iasă înaintea popii. După obiceiul pă mâ ntului, preotului,
câ nd venea la îngropă ciune, îi ieșea întru întâ mpinare stă pâ nul casei, însoțit de un
fecior, dacă avea unul mai mare, ori de altă rudenie apropiată .
Acum Simion și Vaier își fă ceau de lucru prin poiată .
Popa Tiron, la poartă , înainte de a intra în curte, ză bovi puțin, așteptâ ndu-și
sfă tui, care ră mă sese în urmă . Câ nd vă zu că oamenii se uită la el ca la urs și că de ai
casei nu e chip să se arate vreunul, intră ' singur, zicâ nd în loc de „Dumnezeu să -l
ierte”, cum se că dea:
— Bună ziua, oameni de omenie. Ați venit la șeză toare? Vă zâ nd că unii râ d, în
vreme ce alții ră mâ n* nedumeriți, adă ugă : Nu zic de alta, dar nu vă d nici un că sean
pe afară . Ori sunt duși la moară ?
— Au de lucru, domnule pă rinte, ră spunse cineva din mulțime. Ca omul câ nd i s-a
rupt stâ lpul casei.
Popa se opri în mijlocul mulțimii, uitâ ndu-se bine îa cel cu care vorbea: era neam
cu Urcă neștii.
— Așa e, mă i Nicolae. Dacă aș fi din altă țară , te-aș crede. Numai că , vezi tu, stâ lpul
ă sta a fost scos demult din folosință și pus între lemnele vechi de aruncat în foc. Câ t
îți plă tesc pentru apă rare?
il
— Schițe ți m. vole Pavel Dan o. „jj-” onauctLu uuiiuurui ue oameni șl intra
împreună cu diacul în odaia dinspre curte, să se îmbrace. în urma lor se ivi îndată
Simion. Nu era îmbră cat de să rbă toare, după cum era obiceiul. Purta cioarecii vechi
de fiecare zi, cu opinci rupte; dintr-una atâ rna un capă t de obială murdară , pieptarul
*. era descusut; din că mașa înnegrită , descheiată se vedeau gâ tul roșu, pieptul
asudat, pă ros. Nu dete binețe și nu se aplecă să să rute mâ na preotului. Pe vremea
luptei împotriva vinarsului, popa Tiron se trudise să scoată din sat și obiceiul ă sta.
Izbutise tot atâ t de puțin. După câ țiva ani de stat în parohie gă sea că deprinderea nu
e chiar atâ t de neigienică cum i se pă ruse la început, că , oricum, pentru pă strarea
prestigiului, preotul nu trebuie să disprețuiască anumite forme. îngă duia chiar să i
se să rute mâ na, firește. împotrivindu-se.
— Da ce-i, bade Simioane? Lucrați, lucrați, îl în-tâ mpină popa. Era întors cu
spatele spre ușă ; diacul tocmai îi potrivea felonul.
 — Mai punem câ te ceva la loc, domnule. Trebuie să fii cu ochii în patru câ nd îți
aduni satele pe casă .
Preotul observă că Simion a uitat să spună „pă rinte” ală turi de „domnule”.
— Bine faceți. Lucrul e plă cut lui Dumnezeu chiar în zi de post.
Acum intră în odaie Vaier. îl' trimisese Ludovica, că „mula de tată l tă u cine știe ce
face”. Popa, tot întors cu spatele spre ușă , îl recunoscu după sunetul lui. sunet pe
care îl scoate omul câ nd a bă ut o apă prea rece și l-a tă iat în gâ t.
— Domnule pă rinte, hm, hm îwr-ppiț P] mctinH cuvintele curat, pe domnește și
dregâ ndu-și mereu glasul. Daca e vorba, noi vrem să -i facem moșului o îngropă ciune
cum se cade.
— Așa am vrea, adă ugă mai încet Simion. care ră mă sese pe „dinafară . „
— Se și vecte. De aia îl îngropați în zi de post. spuse diacul ca pentru sine. ift, poi
taT*°° mrn, tc lv1; *Y n lă sat moșie mare.
„*” Acest diac era un țâ nc de om iute ca prisnelul. Avea opt copii și era să rac lipit.
Umbla însă totdeauna cu că -,.

Masa albă ca laptele, cu omeie curaie u* uij. și pieptă nat. Era diac din bă trâ ni și, se
vede treaba, tot frecâ ndu-se de domni, se betegise de domnie. Câ nd îi da cineva de
veste să vie la o îngropă ciune, întâ i se supă ra: de ce s-a potrivit chiar acum, că nu
putem, vom vedea, că una, că alta, câ r-mâ r, în sfâ rșit, întocmai ca un popă ră u.
Altcum, era om de omenie. Numai pe bogații care nu dă deau. popii zeciuiala – din
care își avea și el partea – îi avea dragi ca sarea în ochi.
— Noi, domnule pă rinte, dacă e vorbă , vrem să -l prohodiți cu prohodul ă l mare. în
predică să spuneți câ t a fost moșul de creștin, de gazdă mare. Așa om nu se mai
gă sește. Dar ce vă spun eu? Ș tiți dumneavoastră ce trebuie să spuneți. Să țineți și
două sprezece hodini.
— Dacă plă tiți înainte, facem și treisprezece, se amestecă diacul.
Popa zâ mbi.
— Plă tim, nu te teme. Avem de unde. Noi nu umblă m cu sacul după împrumut.
Diacul se simți că lcat pe picior. Într-un an să rac ceruse, într-adevă r, o mierță de
grâ u împrumut de la Urcă nești. Ș i nu i-au dat.
— De umblat cu mierța, nu umblați voi, dar cu sacul și cu stră ițile ați fost prin tot
Ardealul. Slugilor nu le plă tiți simbria. Popii nu-i dați mă sura de cucuruz, nici puii,
nici fuiorul.
Drept semn că Vaier se supă rase de-a binelea era faptul că începu să -i zică „tu”,
deși era mult mai tâ nă r ca diacul.
— Nu-i treaba ta. Ce te amesteci? Noi cu domnul pă rinte avem de lucru, nu cu
tine. Tu ești slugă , dacă e vorba.
— Slugă , neslugă , n-am umblat a cere. Dar voi jsâ nteți gazde de ă ia care mâ ncă
pita de sub unghie și untul de pe pieptene.
 Popa zâ mbi iar, de data asta mai acriu. Intră în vorbă ; rostea cuvintele rar,
legă nat, trudindu-se parcă să le ungă cu miere.
— Prohod mare îi vom face, hodini îi vom ține și predică încă îi vom spune, că am
mai spus. – dar fie zis intre noi – aici popa râ se chiar – creștin bun n-a cam afară încă
n-a fost. De spovedit, s-a spovedit mai mult la popii de prin alte pă rți decâ t la cel din
satul lui. De toate își va da acum seama. Ce voi avea de spus îți vedea la predică .
Acum numai un lucru vă spun și, dacă n-a fi cu supă rare, să vă țineți de el. Așa să vă
brodiți treburile, ca să nu tâ ndă liți prea mult cu datul colacilor și cu vinarsul. Sub
seară am și eu o treabă acasă .
— Amu asta e altă chestie, zise Vaier, care din toate vorbele popii prinsese numai
pe cea cu vinarsul. E treaba noastră . Vom vedea.
Dâ nd să treacă prin tindă , în odaia dinspre drum, unde era mortul, preotul, în
prag, fu izbit de un val de miros atâ t de duhnitor, că , fă ră să vrea, se trase un pas
înapoi. Pe buzele care trebuiau să înceapă rugă ciunea se ivi o sudalmă
înfricoșetoare.
Clipind nedumerit, se uită o clipă la oamenii înghesuiți din preajma mortului, ca
în fundul unei peșteri. Se gâ ndi:, Doamne, cum stau ă știa aici!”
Porunci să scoată mortul, să -l prohodească afară .
— L„e ce să -i scoatem? Ca să mai așternem o „dată patul? Prohodiți-l și în casă ;
ruga e tot rugă , îi zise Simion. Se înțelesese cu Ludovica că , prohodindu-l în casă , o
vor scoate la capă t mai ușor cu împă rțitul colacilor, cu datul vinarsului.
— Bade Simioane, eu atâ ta vă spun: scoatoțH afară Ori, de nu, vă las aci cu el cu
tot și mă duc la jandarmi. Ktt-i chem sa vî-l f
=rTați ținut pe laviță în casă pâ nă a putrezit, numai ca să -l îngropați în zi de post,
strigă diacul din tindă
— L-am ținut câ t se țin oamenii de omenie, ră spunse Ludovica.
„Preotul și diacul ieșiră în curte. In urma lor Simion se împiedecă de pragul
tâ rnațului și înjură . Pregă tind cele trebuincioase pentru așezarea sicriului, vorbea
singur, înjura printre dinți, ca un slugă netrebnic. Ludovica aduse covoarele, pă turile
și cusă turile cu care fusese împodobită lavița mortului în casă .
Tră ind, Urcan nu era cine știe câ t de gras. Acum celor patru bă rbați voinici, care
prinseseră de sicriu, li se împieteceau picioarele, în tă cere uc u.” (tm) – pâ ră it de
oase, gâ fă ituri de suflete. Plesniră câ teva strigate:
— Stați!
— Amu!
— Dați-vă la o parte!
Pă șeau încet, rar. Parcă anume voiau să -l lase pe Urcan bă trâ nul să mai vadă o
dată podelele afumate ale odă ii în care își mă cinase viața, să mai respire aer pișcă tor
de fum de balegă și de coceni, aer care i se pă rea cel mai curat din lume, numai cald
să fi fost. De azi înainte n-avea să se mai învâ rtă prin casă suduind că nu-și gă sește
ră vașul oilor îndesat prea adâ nc după o grindă ; n-avea să mai stea în serile lungi de
iarnă pe scă unel lâ ngă foc sfă rnind cucuruzi și împletind coșă rci. De pe fața casei i se
vor șterge urmele pașilor; cuiele bă tute în pereți de el le vor scoate alții, le va
acoperi varul, și amintirea lui se va șterge, cum se împră știe fumul, cum se pierde
toamna ceața de pe șes.
Upă ce morți'l fi' așpat în rwtp pe. patul fă cut din ff„TSit” 1 arnpprjtp pii mâ nrlT-
pțpip T.iiflnvichii, popa se uită la dreapta, la stâ nga, întrebi vinulru” care trepuia
stropit mortulJnjiintp p prfflToduTui. Ubieeiul stropirii cu vin era vechi și sfâ nt; nu-l
că lca, în sat, nici cel că ruia i-a ars casa.
— Unde e vinul?
Bă trâ na Urcă neasa tresă ri. Doamne, nmn_a uitat ea lucrurgsta? Ludovica nu
uitase. PaQEsLiaat-Xis-rrDe ce sk mai dă m bani și pe asta? _Sțrojgească -l și cu apă ,
nu i-a fi nimic!
Ru și ue ctoto.
Nu i-a fi nimic! Femeia care alergaseâ n casă după vin se întoarse după elf. eva
clipe, strigâ nd din tâ rnaț:
— Tu Ludovica, unde-i vinul?
— în blidar. Dar stai, că vin eu să -l caut. Fă ră mine nu se gă sește nimic. Ludovica
se rupse din locu-i de lâ ngă sicriu, și infră în casă , întrebâ nd:
— Nu l-ați aflat?
— Nu, draga mea și a lui Dumnezeu. Am că utat peste tot: în blidar, pe poliță . în
stiele nu-i nici o pică tură de vin. Ș i popa stă lâ ngă copâ rșeu și așteaptă . Să nu mai
vezi așa minune!
Ludovica se apucă și ea de că utat, mormă ind:
— i”u cjwiu te c ia i; i5ci asia. ninu, UK ia U VltJlim 11lcoace, nu mai gă sești nimic
la loc. Parcă le mută dracul. Nu-i și nu-i! Era într-o glâ juță lată . A fost adus-o din Cluj.
De nu l-aș fi cumpă rat eu cu capul meu! Am fost aseară în sat și mi-am zis: cu o cale
să aduc și vin.
— L-o fi bă ut careva.
— Bă ut, bere-ar venin.
— Tu muiere, aduceți odată vinul acela, că nu-l sfințiți acum, zise Simion intrâ nd.
Ludovica se supă ră :
— Dă -mi pace! Dă -mi pace, nu mă că tră ni. Că te sar de n-ai noroc. L-ați bă ut, și
acum scoate, muiere, vin de unde râ u-i.
În vremea asta popa își pierdu ră bdarea. Ceru o cană cu apă . Aducâ ndu-i-se,
fiindcă vasul era murdar, plin de cenușă , după ce-l ridică în bă taia soarelui spre
vă zul tuturor, aruncă apa și trimise, pe sfat la fâ ntâ nă , să spele cana și să -i aducă altă
apă . Stropi mortul și începu prohodul.
Câ nd diacul câ nta rugă ciunea de început, se aplecă asupră -i, șoptindu-i:
— Dă -i drumul!
 Diacul îi trase cu ochiul; pricepuse. Gră bi câ ntecul. înjumă tă țea textele, tă indu-le
de unde” se nimerea, fă ră nici o noimă . înainte de a-și ispră vi partea, intra peste el
popa, îi că lca în picioare coada câ ntă rii, luâ ndu-i-o înainte în fugă . Diacul nu se lă sa
mai prejos; câ nd simțea că popa a slă bit, tabă ra peste el, îl da la o parte din' drum și:
ajunge-mă , pă rinte, dacă poți. Spre sfâ rșit preotul îi fă cu semn cu ochiul – ușor de tot
– și diacul se propti bine pe amâ ndouă picioarele, ridică fruntea, înțepenindu-și
gâ tul, și îi de te drumul larg de tot, ca omul care are vreme destulă . Popa trecu
ală turi; amâ ndoi, încet, cu mâ nile pe după cap, ca doi flă că i ce se întorc seara de la
fă gă dă u, stră bă tură drumul prohodului pâ nă la sfâ rșit.
Doi flă că i din apropiere, ținâ ndu-și pă lă riile de paie spre soare, își ziseră în dosul
lor:
— Asta a fost prohod, nu glumă !
— Prohod de mama soarelui.
Popa râ ndui cu mare migală ceie cioua eari uis cești pe masa dinainte-i,
potrivindu-le îndelung. Dupji. ce se fă cu liniște deplină , începu predica.
Primele cuvinte că zură rar, cutremură tor; cum cad câ teodată , vara, aproape din
senin, boabe mari de ghiață . Apoi urmă o frază lungă latinească , tradusă ră u. (După
ce rostise traducerea, își dete seamă că ea se potrivea la alt dicton latinesc, dar nu
mai îndreptă nimic. N-avea cine să -l controleze. Efectul era scontat și așa: la auzul
limbii stră ine, ță ranii ră maseră cu gura că scată . Asta era ceea ce îi trebuia.)
Vorbi despre. regi„ și „împă rați„, nenorociții cai de bă taie ai popilor, despre
„zadarnica și nebuneasca aler-gareaomulul (frapa„ cbmori1țmTeișttTâ g5re, și le
mă nâ ncă viermii”.
Umezeala șilemă nâ ncă yierrr
Voia să pară că vorbește în numele lui Dumnezeu, a unei dreptă ți mai presus de
om, dar cu toată silința-i de a ră mâ ne în umbră , valul vorbelor curgea spre un
anumit mal, pe care lumea începea să -l întrevadă , Curg vorbele ca ploaia: fraze
trunchiate din Scriptură , citațnTnTF5nceză 7 latină și chiarcrțeva_ă jyintf
gvprpyH„ atfâ bPâ gsnntului Ioan Chrisostomul (oTdacă l-ar fi auzit!)} t tot ce-i vine
în minte, aă p alor patru ani de studii teologice le presară peste mulțime. „* _ * „-”-! –
amintp să ti fost vreodată așa de inspirat.') Apoi, urmâ ndu-și planul stabilit de acasă ,
„con-cRTde în mod lojic” că toate sunt trecă toare pe lumea astaTstrigi
Ai, mă , de astea n-am vă zut de câ nd sunt.
Câ t poate j._
— Ceduce Urcan cu el din tot ce a adunat pe pă mâ nt? Opincile „rupte de
druâ nUi'llti Ardealului! DuTp rapinia” soioasă de cerșetor? Duce desagii pwrtați în
spate o viață de om„? Desagii culcare a strâ ns o avere, riin care., a toi dat_ afară
șijșilit să locuiafffâ ft 1a pnart. S într-n ră fă cută dințr-o magazie de bucate? Au duce
ceva din gră mada de lucruri aflate în lungile-i că lă torii? (Popa rostește pe „aliate”
într-un anumit fel.) Ce duce? Spuneți-mj ce duce cu el din toate bunurile j-umj. ij.
știa?
Stâ nd lâ ngă sicriu, ală turi de nevastă , Simion pare un copil care se ascunde în
dosul mamei lui. Vorbele popii îl furnică prin trup; câ teodată e tare de îi vine să
pună mina pe sicriu, pe un om chiar și să -l azvâ rle în capul popii, pră pă dindu-l ca pe
o muscă ; apoi, dimpotrivă , puterile i se evaporează , mă dularele se destind, se
înmoaie, ca să nu cadă se lasă asupra sicriului, acoperin-du-și fața a plâ ns.
Lâ ngă el Ludovica se ține dreaptă , învă luindu-l pe popă în apele” adâ nci ale
ochilor ascunși sub nă frama trasă tare înainte.
De câ nd cu pâ ra la vlă dicie. i-a ferit Dumnezeu să aibă de a face cu omul bisericii.
Credea că uitase. E popa, oricum. întâ i trebuie să se ferească el de pă catul ținerii
mâ niei. Dar uite, suflet negru, te lovește câ nd ți-i lumea mai dragă . „Ah, popă , popă ,
își zice ea. ai noroc cu hainele de pe tine! Altfel, te-aș lua dp rhpppnpag și ț. ntrjtp o h
ț i „ I să ră ntocii p hi 11'Pn pripă aș fnQ pp „ai°° i țȚ Lfjf pp ș p., Privindu-i întruna,
pierde șirul vorbelor, predica se topește într-o apă murdară , care miroase urâ t, a
mort; apei ă știa i-a dat drumul popa; mirosul acesta a hoit e mirosul neamului ei, a
neamului Urcă neștilor. Popa o spune tare, arată cu degetul. De scâ rbă , oamenii se
strâ mbă ; unii râ d.
Sub haina bisericească de brocart atâ rnă reveranda neagra apoi o banda de
pantalon vă rgat, și dedesubt, în ghetele ascuțite din piele moale ca pâ nza, piciorul
popii se tilișca în ritmul.„vorbirii: Luctovtca vede „cum strigă : eumijntjnHp. _nrmile
să împră stip. vorbele câ Fmat departeTI. Fe„hesimțite, trupul își pierde formele ome-
neșfâ Tse lă țește; acum e aproape pă trat. Deasupra-i râ n-jeșle cupul colțurbs – aizice,
un imens bostan așe/at pe U_tă pocaliptâ c7ce aducevâ *g a corp omenesc” – gura, cu
„Buzele sâ ngerii. bă loase, se lă rgește pină la urecfu: o tă ietură cumplită de o mâ nă
stâ ngace., încet, trupul „se subțiază , lungindu-se, se înaltă deasupra nampnilnr, a b ț
g casei*cniar, brațele se bă lă bă nesc în aer ca două reptile gigantice; în pă ru-i negru,
zburlit se vă d piiitp rlojiă porni fe mici, hi
— N-a furat de la dumneata, flutură peste lumea adunată limba unui strigă t
prevestitor de ră u.
Ludovica tresare ca dintr-un Vis urâ t. Mulțimea forfotă , se tulbură . Din toate
pă rțile o privesc ochi sfredelitori, dintr-înșii curg balele batjocurii.
Oine o oprește să nu se arunce asupra lor, să -i sfâ șie cu unghiile, să -i muște, să -i
scuipe, lovindu-i cu piciorul în spate, să -i dea afară din ogradă ? Afară ă !
Ală turi, zarva, bă tută de duhul aprig al vorbelor popii, crește mereu. Din
spargerea valului sar stropi mari: taci„,. minți „.
Câ nd nu mai poate ră bda.
I F). _ ni Aa la morți și botezuri.
— Taci, taci, strigă din mai multe locuri rudeniile.
— Nu mai gră i. Nu ne trebuie.
 — Pă catul. încearcă popa să ia firul, strigâ nd mai tare ca toți.
— El și-a dat seama de pă cate, nu dumneata. Aici ești în ograda unui gazdă mare:
ai despre ce să vorbești. A avut destule iugă re de pă mâ nt și boi în poiată .
Popa își ispră vește predica. Câ nd se liniștesc apele, face semn cu mâ na: mai are de
spus câ teva cuvinte. Cu mare greutate și cu condiția să nu mai ceară și alții, l-a
îngă duit pe Simion să dea vinars peste sicriu.
A fă cut-o numai pentru bogă ția și pentru omenia neamului – omenia sună a gol,
rostind cuvâ ntul își vâ ră fața în batista nouă , lă sâ nd afară numai ochii iscoditori – a
fă cut fiindcă l-au rugat mult. A fost pe la el Vaier, trimis, firește, de Ludovica.
Înmormâ ntarea lui Urcan bă trâ nul ni polar] și ni vinnr fA ană sat. așa de
AțJul ol nul pă cii, tare în conștiința datoriei împlinite, trece în raidurile
bogă tașilor, unde, vorbind de vreme, de holde, dă loc că senilor să -și „facă datoi'ia. E
liniștit ca pă mâ ntul. Pare că nu s-a întâ mplat nimic deosebit; totul a fost așa cum
trebuia să fie.
Mulțimea se fră mâ ntă . Ochi neră bdă tori în care se oglindește foamea, așteptarea
îndelungată se îndreaptă spre ușa casei de unde se vor ivi îndată covețile cu colaci,
afară ; trebuie să fie în casă , ocupați cu râ nduitul lucrurilor. Dar Ludovica e aici! Ș i
oamenii știu că fă ră învoirea ei nu se clintește în easa Urcă neștilor nici un bob de
mază re. Ei, ei! Numai un socru a avut ea pe lume, și câ t de drag i-a fost! Abia acum
simte. își reazimă capul de sicriu și plâ nge. Plâ nge?
Uite-l pe Simion, se ivește mâ nios în rama ușii:
— Tu Ludovica, mai lasă -l în mă mă liga lui de plâ ns, că avem și alte treburi.
Ludovica n-aude; e atâ t de cuprinsă de jale! Cineva o bate ușor pe umă r:
— Lele Ludovica, te strigă badea Simion.
F.emeia o prinde de braț și o duce în casă . Intrâ nd singură , Ludovica închide ușa
pe dinlă untru și, ca taurul slab din poveste, își scutură deodată toată slă biciunea,
toată jalea de pe ea.
Simion mă sură odaia cu pași mari, ținâ ndu-se cu dreapta de obraz (cu stâ nga
sprijină cotul dreptei), se vă ietă de crezi că îl dor mă selele. Vaier, îmbufnat, sade pe
butucul de lâ ngă vatră , cu genunchii aduși la gură . Lâ ngă el, rezimâ ndu-se de
că pă tâ iul patului, tace Ana. Ochii-i mici, ca de șopâ rlă , clipesc disprețuitori, necă jiți.
Ea, fata lui Triloiu, gazda ă l mare, care nu s-a fă cut niciodată de râ s în fața satelor, a
intrat în neamul ă sta fă ră obraz, care ar mâ nca și pureci numai să se îmbogă țească .
A ajuns noră la porodița lui Pițuș. îi vine să plâ ngă . Din pricina pă rului roșcat ce-i
scă pa de sub nă framă , ochii îi par și mai aprinși, fața și mai pistruiată . Privirile celor
ilouă femei se încrucișează , ciocnindu-se într-o stră fulgerare ucigă toareDacă ar fi
noapte, ochii lor ar lumina ca a două pisici gata să se sfâ șie.
„Ce-i, Roșcată ? Ce te uiți așa? spun ochii Ludovichii. Nu-ți place? Să fi șezut în
averea lui Triloiu, șchiopul. Mie nu-mi face pozne, că te iau de un picior și te zvâ rl
peste șapte hotare!” „Neam de să ră ntoci, țâ șnesc ochii Anii. Fata lui Pițuș!” Simion își
oprește mă suratul, întrebâ nd tare, cu un glas scâ rțâ itor, rupt:
— Ce ne facem? Ce dă m peste sicriu? 170
— Vom da câ t vom avea. JNU scrie meam ta au” silită să -i satur pe toți câ ți îmi vin
în casă .
— Ce dă m oamenilor? întreabă iar Simion, parcă ne-pricepâ nd spusele femeii.
Are privirea fixă , fă lcile încleștate ca de ger.
— Nu urla să te mai audă și de afară . Ț i-am spus: dă m ce avem. Cui n-a ajunge,
vadă -și de drum. Tot gâ n-durile astea să le port toată viața.
— Ni s-a duce vestea. – zise Ana cu o gură ca de împrumut.
— Tu să taci. Vinitură . Să nu mă necă jești și tu, că îți scot mațele și te fac praf și
pulbere. Să taci!
Între cele două femei se ridică mare, de credeai că nu se mai ispră vește, statura
lui Vaier; împingâ nd-o ușor pe mamă -sa, îi zise:
— Lasă , nu i le mai scoate atâ ta. Ce te legi de ea? Apoi, dacă e vorba, dumneata
ești de vină . Dumneata nu ne-ai lă sat să ducem la moară câ t trebuia; ne-ai oprit să
cumpă ră m vinars. Ce te legi de alții?
Acum încă pu iar la vorbă Ludovica. Că pe ea nu o asculâ a nimeni. Bă rbatul ei nu e
că j alți bă rbați. să _s purta” clopul. Feciorul ține partea stră inilor', nora ' ti așteaptă sa
le hae rruira în gura s-a să turat. *De pe partea eiaprindă -se și ardă re*”'- Nu-l pasa. -;
' „Ana, vă zâ ndu-i încopciați la votă , îi lă să să se spele pâ nă a da sâ ngele și ieși. Cu
ajutorul a doi țigani scoase de sub un pat din cealaltă odaie o covată mare cu colaci.
— Începe pomana, zise unul din gazdele care fă ceau roată în jurul popii.
— Ă știa sunt gazde mari, mă . Ce crezi?!
— Acum ai să vezi și butea cu vinarsul!
— îl scot oamenii câ nd pot. Cine știe ce vor fi lucrat pâ nă acum! Câ te n-are omul
în casa lui?
— Covată asta cu colaci au împrumutat-o de la Triloiu. De aceea o și scoate din
casă Ana. Alții nu mai*au.
Gazdele râ seră clar, ră sună tor, clă tinâ ndu-se în bâ tele lungi.
— Ludovica mai bine se spâ nzură decâ t să împartă , așa, ' pentru „Dumnezeu să -l
ierte” trei sute de colaci. Ș i încă pentru dragul ei de socru.
Mulțimea se zbă tea roind împrejurul sicriului. Se că lcau unii pe alții, fiecare vrâ nd
să fie printre cei dintâ i la să rutatul crucii, la luatul colacului. Ț iganii mai aveau o
socoteală . Dacă reușeau să pună mâ na pe colac la început, spre sfâ rșit, câ nd credeau
că gazda i-a și uitat, vâ râ ndu-se printre ceilalți, mai să rutau o dată crucea, mai
primeau un colac. Așa fă ceau de câ te ori li se nimerea; câ țiva să rutau mereu crucea,
și o țigancă sta deoparte și ținea șorțul sau sacul. Gazdele cunoșteau meșteșugul și
nu-i lă sau să se amestece. Acum însă , vă zâ nd că nici un bă rbat n-are ochii asupra lor,
își fă ceau semne „că e bine” și se înghesuiau spre covată .
 Cuscrii nu se amestecau. Pe Ana nu o lua nimeni în seamă ; era muiere.
Cum datina nu îngă duia ca o femeie să deie colaci peste sicriu, și bă rbații casei nu
se ară tau pe afară , popa să ri cu gura. își adusese pesemne aminte că are o' treabă
acasă .
— Să rutați crucea, oameni buni. Mai iute, că ne apucă noaptea.
— N-are cine să ne deie colaci, tă tucă .
— N-are cine? se prefă cu a se mira popa. La un gazdă ca Urcan bă trâ nul! Mă mir.
Oameni se gă sesc ca plgava; colaci să fie! Un om! Unde-i? vină , „ Rudi, și dă tu. Iți vor
da un colac peasupra.
Vorba aruncată în batjocură prinse ră dă cini. Ț iganul bă trâ n, cu fața pustiită de
boli și să ră cie, uitâ ndu-se la popa cu ochii aprinși de friguri, începu să râ dă
prostește; i se vedeau gingiile. îi tremura atâ rnâ nd buza de jos, trupul deșirat; îi
tremurau petecele multe din fundul cioarecilor zdrențuiți.
— Lasă -l, domnule pă rinte. I-i frig.
— Friig?! Lui Rudi, frig?! Asta are în el sâ nge fierbinte. Du-te, Rudi, și ajută pe
gazdele mari. Așa se ajută oamenii de o seamă .
Ț iganul își descoperi de tot gingiile. Oamenii își pre-umblau privirile de la popă la
țigan; unii râ deau; în ochii câ torva se coborâ se o umbră de mâ nie.
— Du-te, Rudi.
Tat să -l pocnească , țiganul porni spre sicriu cu pași mă runți, șovă itori. își puse
pă lă ria jos și să rută crucea.
Neamurile bogate, vă zâ nd atâ ta rușine, se dosiră în spatele mulțimii. Bă trâ na
Urcă neasa nu simțea, nu vedea nimic. Ca și cum cel care a să rutat întâ i crucea ar fi
fost feciorul ei, trecu la râ nd și, parcă mai zicâ ndu-i o dată mortului „dragul meu,
drag”, să rută crucea tare, bă trî-nește, din* toată inima. Luâ nd și ea un colac, trecu pe
scaunul de la picioarele sicriului și înțepeni acolo uitată .
— Așa, Rudi, fain! îl încuraja popa. Vezi să nu dai câ te doi colaci la nimeni. Nu-ți
vor ajunge. De altfel, treaba ta.
Ț iganul îi ară tă gingiile.
Lucrul mergea strună . Fiecare om, după ce să ruta crucea și zicea „Dumnezeu să -l
ierte”, primea un colac. Unei țigă nci înalte și slabe, potrivindu-i-se un colac necopt, îl
rugă ră stită :
— Dă altul, dadă ! Nu vezi că e stricat?
— Cum se nimerește; nu pe ales.
Împinsă de valul mulțimii, țiganca aruncă dadei colacul în cap:
— Seca-ți-ar ochii!
Pe câ nd să se ispră vească co
Rudi. împă rți el ce mai ră mă sese cas d intrâ nd în
Apoi se scutură pe mâ ni de fă ină , pe că mașă ; casă , se înșirui iar la sfadă .
 Să rutatul crucii fu întrerupt. în fața sicriului, oamenii se puseră să descâ lcească
vorba.
— Ă știa nu ne mai dau.
— Ne dau ei, dar pâ nă îi scot de sub paturi.
— Pâ nă îi golesc din saci.
— Pâ nă seceră grâ ul, pâ nă îl îmblă tesc, îl duc la moară și îl coc. Mai ai ce aștepta.
— Cereți să vă deie colaci, strigă unul din cercul popii.
— Colaci! Să vină colacii!
Strigă tul izbi fereștile; cei dinlă untru ascultară cutre-murâ ndu-se. Simion zise:
— Du-te și dă -le colaci. împacă -i. Ai spus că dacă nu ți-a ajunge fă ina, vei lua
împrumut.
Tu. a vuasua c
Ușa se deschise încet; în prag se ivi o țigancă stoarsă de vlagă , desculță , ținâ nd în
brațe, la sâ nu-i ară miu cu sfâ rcul mușcat, bubos, un copil frumos, râ zâ nd de
să nă tate.
— Mă icuță , dă -mi oleacă de fă ină de mă lai. Dumnezeu să te țină . Să -mi fac
mă mă ligă , că mi-i beteag omul.
— Colaci! Să vină colacii!
Simion pă li. Pă rea că l-a strâ ns cineva de gâ t și luptă să se desfacă . Să ri ca mușcat
de șarpe:
— Afară din casa mea, lepă dă turilor! Afară , că vă omor!
Înainte de a o atinge cu piciorul, femeia se fă cu nevă zută în dosul ușii trâ ntite ca
de vâ nt.
În odaie struna tă cerii ră mase atâ t de întinsă , că multă vreme nimeni nu cuteză s-
o atingă de teama să nu poarte ră spunderea ruperii. Tâ rziu începu Vaier de lâ ngă
vatră , dar atâ t de molcom, atâ t de cuminte:
— Așa a fost la noi totdeauna. Niciodată ca la alți oameni. Tot mai altfel, mai
extrâ T N-am fă cut uri ospă ț. ojngropaciune, 6n alta strâ nsură n-am avut la casa
noastră iară să nu ne facem de minune. Pare ea e uiftilestem jpnoL_zr-'- ' -*”*
— Așa se întâ mplă în casele unde bă rbații nu știu purta clopul; îs obiele, câ rpe.
Acolo toate' merg pe dos, suspină Ludovica.
Simion începu deodată să tremure. Odaia se învâ rtea eu el ca și cum ar fi fost o
cutie în puterea unei mâ ni dră cești, care-i schimbă poziția în fiecare clipă , o așează
câ nd cu susul în jos, câ nd cu dosul în față .
— Ca să nu cadă , omul se propti de masă . în toiul mișcă rii lucrurile din casă
dispă reau uniformizâ ndu-se, totul devenea roșu-închis, cerneliu. I se pă rea că un
vâ nt cald îi arde fața, îl înă -dușe. Deschise de câ teva ori gura largă după aer. Câ nd
putu gră i, glasul îi era schimbat, de nerecunoscut; aducea a ră get de mut:
— Bestie. unde-i? unde-i?:
Cu ochii împă ienjeniți, pipă i în jur, că utâ nd cuțitul.
 i'l – O să stă m aici pina nume_
*iă ltâ ndu-și felonul pe umă r. Nu sunT dator să : ceartaT” să le Vă d bă tă ile. 'l'reaBa
lor. Eu nu niai stau. Ă sțâ jnlaca ae apucă nu ispră vesc o stă ptă mâ nă . Haideți să
mergem.
„ Forni spre poartă urmat de sfat, diac și grosul oameTiilor care primiseră colacul.
Aceștia se lă sau bucuros llpă gubași de mâ ncare, numai să se vadă plecați odată .
if Urcă neasa se luă după popa, frâ ngâ ndu-și mâ nile și
: plâ ngâ nd amar:
— Vai, dragul meu, domnule ne lași aici cu mortul. Nu ne lă saT. Dumue”Zeq îți
deie bine și să nă țațeT
„ Popa n-o asculta și îi zâ seTf – Pentru plata câ tă ni-ți da-o voi, am stat destul. f! „-
încă pfea mull! adă ug3-gfgtnt v Plâ nsul și deznă dejdea femeii se pierdeau în zarva
pieli carii; la urmă începu să strige afară pe Vaier și pe if Simion.
În drum, popa se opri. Oamenii îngenuncheară ; atâ t a cei care plecau, câ t și cei
care ră mă seseră în curte, aștep-tâ ndu-și ră bdă tori colacul. La auzul cuvintelor
Evangheliei, ijj larma se potoli; glasurile de protest ale câ torva neamuri 1 mai
mâ râ iră o clipă , apoi amuțiră .
Încet, de pari-ă ar fj 11C p mâ nj un mprț greu, popa cu ceata Iul pleca m? u dpp00
plecă rii, oamenii treceau dintr-într- „ ' „-*-rjomn ui
— Drum bun! _
— Că lă torie sprâ ncenată !
Ca stâ rnită de vâ ntoasă , se ridică în înaltul cerului o frunză rie de vorbe: ură ri cu
două înțelesuri, strigă turi, batjocuri, necuviințe.
Popa gră bi pasul. întâ lnind un drumeag de câ mp, mai fă cură o hodină .
— Le faceți prea dese, domnule pă rinte.
— Le-om potrivi noi cumva pâ nă în sat. Numai să le numeri să fie două sprezece;
cum ne-a fost înțelesul.
Într-o holdă , pe niște tufe de boz, o pasere îi privea mirată ; câ nd se apropiară și îi
vă zu bine, zbură și ea pe urma celorlalte.
Popa ținea mereu hodini, citea evanghelii și: „La drum, copii, că sfințește soarele”.
Pe culmea dealului, diacul, uitâ ndu-se din întâ mplare în urmă , îi zise:
— Stai, domnule pă rinte, să vedem ce e acolo. Parcă s-a aprins ceva.
Popa duse mâ na streașină la ochi. Convoiul se opri; se uitau cu toții spre casa
Urcă neștilor. Se vedea forfot mare; strigă te, sudă lmi, amenință ri. Ca la foc ori la
omor. Mulțimea se scursese din curte în drum, și acolo era vrajba.
— înapoooi! *Jhi. câ ne!
Popa prinse strigă tul; citindu-i tâ lcul, iuți pasul. Câ n-tâ nd el însuși tare, ală turi de
diac, îi îndemnă și pe ceilalți să câ nte. Să laude pe Domnul.
Pâ nă trecură dealul nu mai ținură altă hodină . Co-borâ nd pe muchea dinspre sat,
se gâ ndea la câ te neajunsuri, greută ți e expusă o viață sfâ ntă de preot.
 Mai tâ rziu s-a știut în sat că Vaier, aflâ nd de plecarea popii a pus mâ na pe o sapă –
era, se vede, mai Tă „ înde-mâ nă si a pornit _după _el, să -l aducă înapoi la mort. Cu
mare greutate l-â u oprit. „ ' -
L”La marginea cimitirului, oamenii din suita popii se împră știară , care-și pe la
casele lor. Sfă tui se duse la. biserică , unde, urcâ ndu-se în turn, se uită să vadă câ nd
vor veni cu mortul. Popa, diacul și alți câ țiva buni de sfaturi și ră i de lucru ră maseră
în cimitir. Că utâ nd umbra, cu capetele pe morminte, dâ ndu-se dorului, așteptară
mortul.
Câ nd soarele, atingâ nd pă mâ ntul, se topea ca lin disc de ceară pe o placă înroșită
– din discul pe jumă tate topit curge materia gă lbuie bă ltuindu-se pe jos – se ivi din
deal carul Urcă neștilor. Boii erau împodobiți cu nă fră mi negre – le adusese Ana de la
tată l ei; aveau la gâ t brâ ie roșii cu că naci și clopoței. în car, sicriul era așezat pe funii
întinse de la o loitră la alta; de tlouă pă rți, șezâ nd pe loitre și ținâ ndu-se de sicriu se
urcase Ludovica, Ana, Urcă neasa și alte femei neamuri.
Carul zură ia de fieră rie; era și uscat din pricina secetei. Clopotele de pe boi sunau
ascuțit. în ritmul lor, împletindu-se într-un cor fantastic, se revă rsa peste hotar
bocetul. Câ ntau tare, câ t le ținea gura; cmtecul se potrivea cu drumul de câ mp
șerpuind printre holde ca un om beat, drum nebă tă torit, plin de ogă șii, să pă turi de
ape. Câ nd carul da în vreo groapă mai adâ ncă , zognind puternic, câ ntecul aducea a
țipă t de pasere de pradă , spart în largul câ mpului, deasupra lanurilor de grâ u.
Printre încheieturile bocetului țâ șnesc strigă te la boi, care, speriați de zarva din
car, de pocniturile biciurilor, nu țin drumul; parcă acum ar învă ța să tragă în jug.
Siminn_ Vi t l gpț; vnian iă e știe rm tare, r”
—. – r-rȘ tie
_tre îl duc la groapă p TTvran bă trâ nul, carea i'ost gazdă mare.
„ înapoia carului, pe cele două că ră ri din marginea drumului, curgea gloata mare a
să tenilor, a țigă nimii desculțe, a femeilor să race, cu pâ ntecele la gură și fustele
ridicate înainte de li se vedeau picioarele umflate, stră bă tute de vine groase, vineții,
a cerșetorilor și vagabonzilor, care așteptaseră colacul pâ nă la urmă . (Li”ae.,
împă rțise-pâ iaer ouă , bani.) Copiii alergau înainte, aruncâ nd cu bruși în
e*H*5ie„*”ceT”mare al Urcă neștilor, care se luase după car. Astfel, fă ră popă , fă ră
hodini, semă nâ nd a convoi de preadevreme, înainta carul morstrigoJQJtLlâ lrum prea
devreme, tuar pe drumeagul de câ mp, „prlntre-hfdele galbene, spă li t p g lă cite de
cerul amurgului. l
Popa îi aștepta la groapă jli a îi aștept
Bun ajunsuliujiomnule pă r îl i hii jPopamarâ spimse
; Zarva amuțise, ca retezată de o mâ nă nevă zută . Se auzea cum diacul ră sfoiește
cartea. Un bou din tâ njală , înaintea că rora sta Vaier, se întinse și, fă ră de veste, îi luă
din mâ nă pă lă ria de paie. Omul îl lovi cu pumnul peste gură :
— Stai, mâ nce-te câ inii!
 De față cu popa, pe Vaier îl pă ră sise vitejia_Se_simțea li mai iâ cea de râ s și boul.
— Lasă , că este vlă dică ; vom. vedea nai. Blajul îl știm unde-i, zise Simion,
trudindu-se împreună cu alții să dea sicriul jos din car.
— Ați mai fost pe acolo, îi ră spunse diacul.
Popa începu deslegrarea; de data asta rar, solemn, cum se cuvine. Așa o duse
pâ nă la sfâ rșit. Apoi se dezbră că repede, în19r-o tă cere încă rcată , și, artmcâ nd
hainele bisericești în brațele diacului, porni pe că rare la vale, spre sat. SBiJ3 plata, -
„p (tm) ț'-o. nLJta dmga, „ strigă
SBHiI p, p dinurmă Vaier, recă pă tâ ndu-și j „Dă menii se împră știau. Vă zâ ndtH că
pleacă , Simion Ș i ă lirgjlligl
Ș gylgigjijlligl_p „Ia masă , tâ n-guindu-se amajȚ că au fă cut atâ ta mmcareTete
poate fi la o Turte, au adus atâ ta beuurjj25u] n oameniijiu șeTmai
Pe Urcă nești, trecâ nd dealul faapojspre_caii}5, r„ un car de muieri și
clFyă Tțiganime pe jos, nafunse din urmă noaptea. lix_urma lor începu să sufle un
vâ nt rece, vâ nt de primă vară vâ nt necurat. „ „
Lâ ngă movila proaspă tă de pă mâ nt, înfulecâ ndu-și uneltele în spate, cei doi
gropari, a că ror umbre se dizolvau în apa negrie a nopții, deteră cu socoteala că
undeva s-a spâ nzurat un om.
Blaj, 18. IV.1936
ÎNTÂ LNIRE
Grupul s-a oprit la colț, în „fața cinematografului. Aici drumurile se despart. O
stradă plină de maghernițe vâ râ te unele într-altele, ori chiar aruncate peste olaltă ,
unde mișună evrei bă rboși, mă turâ nd ulița cu antereele lor lungi și vorbind tare de
crezi că stau să -și scoată ochii, evreice grase, copii mulți, perciunați și murdari,
strada
Eminescu, duce spre marginea lor. într-acolo au să meargă cucoanele.
— Oprire, zice unul dintre domni.
Tâ nă r, elegant, de o eleganță cam uzată . – e drept – poartă costum deschis de
vilegiaturist, pă lă rie de paie, pantofi gri de tenis. Cum e cu fața cam stoarsă , obosit,
dar vesel, l-ai crede mai degrabă un student întâ rziat ori un maestru de dans decâ t
judecă tor.
Cucoanele tinere: nevasta judecă torului, o blondă catifelată , cu pă rul lins, obrajii
trandafirii și buzele ca cireașă , un chip minunat, care, prin corectitudinea ținutei,
prin migala cu care-i aranjat pă rul, aduce aminte de o pisică de rasă bine îngrijită și
seamă nă cu pozele de pe reclamele de pudră și să punuri fine, ține strâ ns de braț pe
o prietenă , colegă de liceu. Din felul cum îi ține brațul, de parcă i-ar fi fost frică să nu
i-o fure cineva, se vede că se au tare dragi și nu s-au vă zut de mult.
Colega e brunetă . Ș i e tot atâ t de frumoasă . Numai că , fiind ceva mai înaltă , pare și
mai subțirică , mai zvelta.
 Legă nâ ndu-se ca doi copii ce n-au stare, se uită în lungul stră zii, în dreapta și
stâ nga, cu priviri ce vreau să arate indiferență .
— Voi, puilor, le zice judecă torul, duceți-vă acasă și vedeți de ale cinei. Azi nu mai
mâ ncă m la restaurant. Avem de toate acasă . Ceasul e șapte trecut. (Duce mâ na la
buzunarul vestei, dar între timp, aducâ ndu-și aminte că s-ar putea să fie mai puțin,
scoate numai un nasture.) Peste un ceas, poate ceva mai tâ rziu, venim și noi.
— Ș i ce o să faceți voi atâ ta vreme în oraș? întreabă bruneta. Ni vi se pare că e
cam mult un ceas și ceva – lung, adică încă unul, pentru a comanda o tră sură ?
Atâ ta minte în capul unei femei frumoase nu sade bine. Nu e nici pe placul
judecă torului.
— Mă i, da' curioase mai sunteți voi, astea de pe la Bistrița! Acum însă ai drept,
fiindcă ești hoaspă . Stai, dragă , să ți le numă r'pe degete și să vezi de le-om putea
ispră vi. Întâ i e tră sura. Cap unu și foarte important. Trebuie rezolvat la gară , ceea ce,
după cum ai știință , nu e prea aproape. Apoi trebuie să ne interesam de tren. Cap
doi, nu mai puțin important. Fiindcă ă ă .
Mtcivuic
— ve sa ie mai iiișni pe ivaic. judecă torului, cu glas de bas. Lasă , Doina – asta e
bruneta – sunt lucruri pe care le are omul de aranjat înainte de plecare. Le-am avut
și noi și le are fiecare în satul lui.
— Aha, semn ră u! îi vii într-ajutor.
— Zi mai departe. Ai spus tră sura și trenul. Ter-tium.
— Ei dră cie! Da' ia te uită cum ne iau! (Judecă torul se dă un pas înapoi și se uită
lung la prieten.) E ră u de tine, mă i! Hm! Parcă am fi niște copii, și ele dă dă cile.
— Mulțumim de comparație! zice blonda.
— N-aveți de ce. Dar ce să mai vâ râ m ziua în noapte, noi aranjă m ce mai e prin
oraș, și voi vedeți de împachetare și de celelalte lucruri. Ne-am înțeles!
— Nu prea.
— La revedere.
— La revedere, ră spunse blonda. Să nu ne faceți să așteptă m.
— Nici o grijă , dragă . Ne cunoașteți.
Vorba femeii se evaporează pe distanța dintre ei.
Cucoanele, ținâ ndu-se mereu de braț, o iau pe strada Eminescu, în timp ce domnii
cotesc la stingă , spre, piață .
Stră inul, advocatul, poartă un costum gri. E un om cam de treizeci de ani, înalt,
adus puțin de spate ca un semn de întrebare, are glasul ră gușit, stins, mișcă ri încete,
liniștite, de om de omenie, bolnă vicios. Parcă totul îi e indiferent și chiar propriile-i
vorbe i-ar fi stră ine, nepotrivite.
Ală turi, judecă torul, bă iat frumos, dar ofilit ca după o boală , neastâ mpă rat,
lovește trotuarul cu bastonul, vorbește tare de parcă ar fi singur pe uliță , mirâ ndu-se
de femei, de noută țile din vitrine, criticâ nd și persiflâ nd totul. Câ teodată se întoarce
pe la spatele advocatului și scuipă în drum. Obicei mitocă nesc, o știe bine. dar o face
totuși, fiindcă azi e pornit. îi vine să scuipe câ t mai departe, peste tot orașul, peste
lumea întreagă , de care i-i silă . Necazul lui cel mare e că nu se uită nimeni la el, nu-l
ia în seamă , Să -i facă vreo observație.
Advocatului nu-i place ținuta asta de, pușlama obraznică „, care „nu merge de loc
cu judecă toria”, dar își știe prietenul: a-l calma înseamnă a-I îniama mai iau. uc aceea
îl lasă în plata Domnului.
Au ajuns în piață . Se opresc. Advocatul n-a vă zut-o de ani îndelungați, de câ nd a
ispră vit liceul, și doar e orașul lui, orașul copilă riei, al celei dintâ i dragoste. Colo e
biserica ungurească , cu turnul suriu ca un cavaler medieval înarmat; la picioarele
lui, în micul parc, pe cele câ teva bă nci vopsite în verde putrezesc și acum, ca în
vremea copilă riei, coji de pepene, resturi de fructe. Pe marginea trotuarului
stră juiesc aceiași castani bă trâ ni, printre crengile că rora se uită în jos geamurile
câ torva case cu etaj. în partea de sus, unde piața e mai largă , staționează tră surile;
acum e una singură , cu un cal bă trâ n, cu coama împletită cu rafie. Birjarul nu e la
tră sură ; a” plecat undeva după un client; calul dă în-tr-una din cap, apă râ ndu-se de
muște.
Toate sunt ca acum zece ani. Numai cafeneau, Metr opol” a schimbat vă pseaua:
din albastru spă lă cit s-a schimbat în cafeniu-închis, un cafeniu oleios. A scos și o
terasă , cu fotolii mari de nuiele, verzi, și printre mese, pe margini, în ciubere mari,
verzi, au pus plante exotice: ficuși, filodendroni, palmieri, ca și cum fă ră asta n-ar fi
destul miros de câ mp și aer de pă dure.
Piața e aproape pustie. Pe terasă , la cafenea, șeful poliției și doctorul veterinar
joacă table și beau bere.
— Uite-l pe Chiricuță , zice judecă torul. îl cunoști. Mențină torul ordinii e la
datorie. Celă lalt e veterinarul, o ră mă șiță antebelică . Are cinci copii, și-a alungat
nevasta și s-a însurat cu o slujnică de șaptesprezece ani. Cel mai mare beutor de
țuică din județ. Acum bea bere, cică și-a stricat stomacul.
Cei doi prieteni se opresc pe marginea trotuarului, în fața cafenelei. Cunosc pe
toată lumea, biserici, castani și pietrele de râ u cu care e pavată piața, cunosc pe
ciupitorul șef de poliție, venit peste noapte din Constanța și pripă șit aici de
politicianism, cunosc pe ungurul bețiv cu care regă țeanul joacă table. Decorul ă sta
liniștit de burg ardelean advocatului i-i drag, îi vine să -l îmbră țișeze, să zică tuturor:
„Bine v-am gă sit, iubiți prieteni! Pri-miți-mă iar la voi, că ci aici e cald. bine și e
liniște. Mi-e trupul obosit cu toată tinerețea mea; port în suflet atâ tea ră ni.”
Colo, în partea aceea a pieții, lâ ngă fâ ntâ nă , a vă zut odată , la o zi a tâ rgului, o
bă taie cumplită . în casa ceea locuia Jeana, fata contabilului de la fabrica de bere –
întâ ia dragoste – întâ ia serenadă .
— Ce s-a ales de Jeana?
 — Care? A, las', că știu. Ce să se aleagă ? S-a mă ritat și ea cu cine a putut prinde: un
impiegat de la drumul-de-fier.
— Alte noută ți. Aș vrea să știu ce mai e pe aici, prin orașul nostru.
— Tot alea pe care le știi. Cu mici schimbă ri de la stâ nga la dreapta. Tibi e
logodită cu un acționar de la gaz. Un milion zestre.
— De unde i-a moștenit?
— Nu ea, dragă , el. El, câ nd iscă lesc contractul de că să torie, depune pe numele ei
un milion.
— Ă la trebuie să fie ră u de tot.
— Da, așa vorbește cel puțin orașul. Vorbește și râ de. Alte noută ți nu prea sunt.
Doctorul „trap-trap”, îl știi tu, prim-medicul județean, tâ mpitul ă la bogat și gras, și-a
trimis fata și nevasta la Paris. Cică să învețe limbi stră ine, în sfâ rșit.: cela nu mai
tră iește cu ceea, și lumea, adică doamnele din înalta societate, se țin de cancanuri, de
anonime și de vorbe. Întocmai ca în provincie.
— Ș tiu. Ia să -i mai dă m dracului! Noi unde ne ducem? Pâ nă în parc e departe. Ne
mâ ncă și țâ nțarii. Stă m mai bine aici.
Cei doi prieteni se îndreaptă spre cafeneaua unde ță -că ne mereu zarurile șefului
de poliție.
— Salutare, onorabili, salutare!
— Salutare, stimabili, îi zice polițaiul, de-abia ridi-câ ndu-și capul din cutie. (în
iarnă trecuse prin oraș turneul Naționalului, și, jucâ nd o piesă de a lui Caragiale,
pâ nă la venirea alteia, cetă țenii vorbeau vorbele, îi purtau numele.)
— Merge, merge?
— Așa și așa. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Prietenii se așază într-un colț, câ t
mai departe de jucă tori. Ră sturnâ ndu-se în fotoliile scufundoase, îdvoc*- lUIUi I1U l-l
lllUCUUU profesorilor se simte stingherit. Judecă torul tace. Se privesc întrebă tori, ca
și cum s-ar vedea întâ ia dată după un mare eveniment despre care încă nu și-au
spus pă rerea.
Fiecare așteaptă să înceapă celă lalt.
Din același sat, colegi și prieteni nedespă rțiți, au tră it pâ nă în toamna trecută în
același oraș, unul ca stagiar și altul ca grefier la judecă torie. Apoi stagiarul s-a mutat
în orașul soției, deschizâ ndu-și birou; grefierul a ajuns judecă tor. în toamna trecută
s-au însurat, fă câ nd nunțile împreună . Era un vechi legă mâ nt.
S-au însurat cu fete tinere, frumoase, la urma unei dragoste lungi, așa cum se
însoară totdeauna tinerii care nu au fete în familie: de dragul unui picioruș, a
buzelor ca cireașă .
Nu s-au mai vă zut de la nuntă . Acum advocatul a venit la judecă tor și pleacă
mâ ine cu toții la munte. De azi-dimineață , de câ nd au sosit, n-au avut o clipă de
ră gaz, de singură tate. Acum, câ nd se gă sesc față în față singuri, se uită unul la altul și
nu cutează niciunul să prindă vorba care plutește în aer. Advocatul pare obosit de
drum, abă tut, judecă torul e necă jit, ră u dispus. Se gă sesc schimbați, stră ini, dar
niciunul n-ar putea spune anume în ce constă schimbarea. Tac, și clipele se scurg
greu. Judecă torul rupe o bucată din hâ rtia de pe masă , o cocolește, aruncâ nd-o jos.
Apoi se înfurie împotriva chelnerului.
— Chelner, Ioșca, trâ zni-te-ar!
— Amu, mă rog, îi strigă acesta din fundul cafenelei.
— Nu te ruga de loc. Aici nu-i biserică . Adă doi țapi. Tă cerea se înstă pâ nește iar la
masa lor. Prietenii se uită fiecare în altă parte. Apoi unul își scoate batista și își
șterge fruntea.
Peste drum s-a înă lțat o casă nouă , mare, cu turnuri și balcoane, întocmai ca în
Shakespeare.
— A cui e casa aceea? întreabă advocatul. – - A lui Trif.
— A colegului nostru?
— Nu, a tată lui să u.
— Bine le merge unora., 7
Vine acum chelnerul, uscat, cu mutra ae teoiog și, după ce lovește de câ teva ori
fața de masă cu șorțul, le pune înainte câ te o bere.
— în să nă tatea noastră ! zice judecă torul.
Advocatul ră mâ ne cu paharul ridicat în dreptul ochilor, își privește prietenul
drept în ochi, mirâ ndu-se. Ș i are de ce. Pâ nă acum, adecă pâ nă astă -toamnă ,
niciodată n-au bă ut împreună fă ră ca judecă torul să nu închine primul pahar iubirii,
adecă actualei lui soții.
— Ai uitat pe Mary, îi zice advocatul discret. Dă -mi voie să te complectez eu.
— Cum vrei. Numai să nu mă obligi să fac același lucru pentru Doina. Azi n-am
chef. Sunt pornit împotriva muierilor și a întregii lumi.
Judecă torul bea paharul, îl trâ ntește pe masă și scoate iar batista.
— Să ne aparținem cel puțin acum nouă . prieteniei noastre. Mai dă -le încolo de
muieri. Vezi că . ți se țin ca o ghiulea legată de picior și nu mai încapi la vorbă de ele.
— Nu mi-ai spus nimic. Cum te simți însurat? Cum o duceți? (Ș i sunt atâ tea de
spus în primul an de că să torie.)
— Ei, ce să -ți spun? Tră im și noi. Judecă torul se supă ră deodată :
— Chelner, surdule, unde ești? Două halbe!
Dă un bobâ rnac pă lă riei, ră sturnâ nd-o pe ceafă . Apoi suflă , de parcă ar vrea să -și
zboare prietenul, și, după ee-și reazimă coatele pe masă , izbucnește:
— Bine, mă , însurat ne-a trebuit nouă ?
Ar fi de așteptat ca advocatul să facă ochi mari, să se mire. Doar el știe ce mare a
fost dragostea judecă torului pentru blonda Mary. Câ te nopți albe. câ te gâ nduri, câ te
visuri nu i-a închinat el. De câ te ori a plâ ns câ nd n-a putut-o vedea o lună .
Acum nu se miră , nu face ochi mari. Se uită numai într-o parte și zice încet, ca și
cum ar fi vrut să audă numai el:
 — Ș tiu și eu cine ne-a pus?
— Ptiu! Câ nd n-ai noroc în viață , calci în. ptiu! Judecă torul scuipă birjă rește peste
grilaj, unde era să dea peste un pui de țigan. Se înfurie: Carrră -te de aici, cioară !
Apoi, întorcinau-se spre auvucai. m grefier în Cluj și mi-a spus judecă torul Grama:
„Domnule, nu te însura”, i-am fă cut un ceas întreg teoria chibritului, vorbindu-i –
închipuie-ți, eu, tâ nă r – despre supa încă lzită , despre viață , bă trâ nețe și despre toate
prostiile pe care acum le detest profund. Ș i la urmă știi tu ce i-am spus ca să -l
pră pă desc dintr-o lovitură : sunt logodit. întâ i s-a uitat la mine clipind, mă credea, se
vede, cine știe ce dihanie, apoi a. început să râ dă din ce în ce mai tare, și nu era să se
mai oprească . Râ sul ă sta ca o vâ lvă taie, un râ s care fă cea să tresară mobila din birou,
îmi ră sună în urechi ziua și noaptea, câ nd mă fră mâ nt, neputâ nd dormi de grija zilei
de mâ ne. „Strică logodna, îmi spunea. O logodnă se desface mai ușor decâ t o
că să torie. Nu te încurca. Mai ales dacă fata e să racă . Nu crede că e singura frumoasă .
Sunt atâ tea, nouă zeci și nouă sunt frumoase. Ș i cresc mereu. Pă strează -ți libertatea;
nu-ți lega o ghiulea de plumb de picioare. E atâ t de frumos să fii liber, singur.
Binefă cut de la Dumnezeu ești, carieră ai. Ia-ți concediu, du-te la bă i: distrează -te.
Iarna sunt ceaiuri, petreceri.”
— Era însurat? întreabă advocatul. Vorba parcă n-are nici o legă tură cu el, a spus-
o doar așa, numai ca să spună ceva.
— A fost, dar a divorțat. Advocatul nu mai întreabă nimic.
— Nu te însura, bă iete, cu o fată să racă , îmi spunea mereu. Nu e mai bună decâ t
una bogată , îți faci iluzii de adolescent. Una bogată dacă îți face scene, ești ră splă tit
cel puțin într-o anumită mă sură . Din bogă ția ei te înfrupți și tu. Să nu crezi tot ce se
spune despre fetele bogate. Nu-i vorbă , sunt și de alea destule. Dar știu – îmi spunea
– cauți nevastă bună , înțelegă toare și îți zici că vrei să fii tu stă pâ n în casă . Copil ce
ești! Nu-ți face iluzii. O nevastă , oricâ t ar fi fost de să racă , va avea aceleași pretenții
ca și nevasta colegului tă u, care i-a adus un milion zestre. îți va cere aceleași rochii,
bijuterii, baluri. Din ce ai să i le faci? Din leafă ? Fă singur socoteala. Nu va pretinde?
Va fi modestă ? Dea Dumnezeu. Dar nu mă pot îndeajuns mira cum un tâ nă r care
tră iește în cruntul realism al zilelor de azi cunoaște așa de puțin lumea.
E inteligentă – zici (așa-i spuneam eu) – cu atâ t mai ră u. Prea multa inteligență a
femeii se întoarce împotriva casei și a bă rbatului, care s-ar putea să nu fie tocmai
atâ t de inteligent. Dar poate să fie bună , înțelegă toare, nu știu, nu o cunosc mai de-
aproape. Nu îți va face scene, nici nu o să -ți spună ca de obicei: „Dacă nu erai în stare
să ții o femeie ca mine, să nu te fi însurat”. (Nu te uita că lungesc pe mine, dar ai să
vezi că toate femeile frumoase se cred genii.) Nu cred să fie de soiul ă sta. Ehei, el nu
credea – dar câ nd se va afla în societate cu alte neveste de seama ei și nu va avea
rochiile și bijuteriile lor, se va simți umilită , nenorocită . Acasă Va plâ nge că de ce nu
s-a nă scut din pă rinți bogați.
 O să spună că nu-ți face impută ri. Vede și ea că leafa nu ajunge, bă canul te jupoaie,
chiria e mare. Supă rarea ei va trece și asupra ta. De la o vreme ai să te plictisești
vă zâ nd că ea nu e mai presus de aceste convenții de nimic. Veți trece la vorbe, și o
dată cearta începută , nu se va mai ispră vi niciodată ., Chipul ideal, icoana pe care ai
purtat-o în inimă pâ nă acum se va șterge, destră mâ ndu-se. Nu vă veți împă ca bine
după o sfadă și va începe alta, Să mâ nță de vorbă rea e totdeauna la casa să racă .
Înainte de a trece anui, te vei trezi în casă cu o stră ină . De-acolo încolo bucuriile ei
nu vor mai fi și ale tale, viața vă va deveni goală , pustie.”
— Cred că n-ai ajuns aici, îl întrerupse advocatul. Vorbești în mod teoretic.
— Să nu ne ascundem în dosul formelor, zise judecă torul și mai mâ nios parcă .
Suntem prieteni din copilă rie, consă teni și veri. Purtă m același nume. Am auzit că o
dată cu că să toria se spulberă încrederea între prieteni, se risipește prietenia. Vreau
să dezmint povestea asta și să ră mâ n pentru tine ceea ce am fost toată viața. De
altfel, și pe tine numai vorba te arată fericit, crusta obișnuită pe care o pui totdeauna
între simță mintele tale și lumea dinfară , încolo, aspectul ă sta de pasă re plouată te
dez- ': minte amar. Chelner, încă două halbe.
Obicei și ră mase cu privirea adâ ncită în apa serii. * – Fericit nu poți fi niciodată .
— Da. Ș i asta e drept. Numai că e greu s-o înveți pe pielea-ți proprie. E trist și
dureros, să nu zic tragic. Că uite ce e. Vii pe lume cu suflet de creștin, cu mintea albă .
Omenia ai moștenit-o, datoria o înveți de la mamă ori de la tată . De cum intri în
școală , hi, bă iete, învață și iar învață . Întâ i pentru că ești om să rac, și în tinerețe, cu
notele bune, deschizi uși, abordezi drumuri noi, inaccesibile altora; apoi te bucuri și
de bucuria pă rinților câ nd te vă d la sfâ rșitul anului întorcâ ndu-te acasă cu
subsuoara încă rcată de premii.
Câ nd îndemnul mamei își pierde puterea, întrevezi o dată un chip de fată
frumoasă ca un înger; la început totul ți se pare cețos, șters, apoi, pe mă sură ce
înaintezi în vâ rstă , ești de-acum în clasa VII-VIII, ceața se șterge, se deslușesc
formele, o știi, ți-e drag și pă mâ ntul pe unde trece, De-acum toate gâ ndurile, toate
planurile tale se concep și se realizează în legă tură cu ea. Iți ai și tu un ideal, cum se
spune în limbajul adolescenților.
M-a amețit berea, vorbesc banalită ți. Lucrurilor ă stora trebuie să le dai culoare, să
le personalizezi, ceea ce nu poate face un om ca mine.
În felul ă sta tu nu te întrebi nici ce rost are viața, nici de unde vii și unde mergi.
Religia te împacă cu lumea de dincolo, asta e treaba ei. – știința dibuiește sub soare,
și tu, fă ră griji, fă ră gâ nduri mari, tră iești undeva într-un colț de pă mâ nt, cu iluziile
tale, cu dragostea ta. Mi-aduc aminte, la universitate eram la că min, stă m uneori
lungit pe pat, singur în cameră , obosit, să tul de studiu-și de frecușul cu studentele și
de docta lume universitară , stă m și visam prin fumul de țigară , mă gâ ndeam la ziua
câ nd. se va ispră vi cu toată truda asta, câ nd vom fi că să toriți, și eu, întorcâ ndu-mă de
la slujbă obosit, o voi întâ lni pe ea în prag, surâ ză toare și dragă . Numai gâ ndul,
icoana asta zugră vită de mine și ascunsă în suflet mă fă cea fericit, mă fă cea să uit tot
restul lumii.
De aceea după ce te că să torești și vezi că imaginea zugră vită de tine e de piatră ,
fă ră suflet, fă ră inimă , începi să deschizi ochii și îți dai seama că totul a fost doar o
iluzie, începe să se clatine ceva în suflet, cauți un sprijin de care să te poți acă ța iar și
nu-l gă sești. Totul în jurul tă u e pustiu, sterp, nu te mai atrage nimic, nici datorie,
nici știință , nici nimic, nimic.
Glasul judecă torului scă zuse de tot, era ră gușit, stins. Pă rea că n-are să mai poată
vorbi, 'atâ t e de obosit, de de stors de orice vlagă . Tă cu și își șterse fruntea. Apoi
reîncepu, uitâ ndu-se într-o parte:
— Dar. încă la mine e bine. Mă întorc de la judecă torie obosit, cu nervii rupți. Cu
câ tă lume n-ai de-a face? Ș i tot drojdie. Ce lucruri? Ce scene? Doamne! Ț i se ridică
pă rul în cap câ rid îți aduci aminte. La început toate trebuie să le faci tu, tot greul.
Câ nd ești începă tor într-o carieră nu ți-e îngă duit să tragi chiulul, ai nevoie de
certificate de bună purtare, de dovezi de conștiinciozitate care să -ți servească în
viață drept pivoți. Mai tâ rziu, după ce te-ai urcat pâ nă la jumă tatea scă rii, o poți face.
Acum, cum zic, totul se reazimă pe mine și încă pe un coleg. Ș eful vine la zece și
pleacă la unsprezece. Iscă lește. Dacă n-are idei, tot e bine. Unde șefii mai au pe lâ ngă
idei și așa-numitul spirit de inițiativă e o nenorocire. începă torii trebuie să -l pună în
aplicare, și nereușita se sparge în capul lor.
Cum zic, viu acasă clă tindu-mă de oboseală . îmi țiuie mereu în urechi jalea de la
procese. Pe ea, pe Mary, o gă sesc în casă , la geamurile dinspre stradă , fă câ ndu-și
manicurja]. Asta, de un an. (Dracu știe de unde mai are unghii!) E odihnită de
somnul de după amiazi, rumenă , cu obrajii ca mă rul copt. Copii n-avem, deși eu aș fi
dorit. Dac ea nu vrea. In sfâ rșit, învă ță tură înaltă primită în universitate, că doar cu
atâ ta se aleg. Ah, mă i bă iete, nevestele secolului nostru au înaintat enorm, iar noi,
bă rbații, am ră mas în fond aceiași. Poate ceva mai lași, mai slabi. Li s-a dat jumă tate
din conducerea lumii în mâ nă și o duc de râ pă . S-au deplasat rosturile femeii,
masculi-nizâ nd-o și atribuindu-i calită țile de statornicie, înțelegere și pricepere pe
care le are bă rbatul. Drept aceea, din tot ce i s-a dat, din toată civilizația de azi ea a
ales „fardurile, mijloacele anticoncepționale și tot ceea ce îi strică sufletul, o
tică loșește. în știință , zic? Dar ce înseamnă note” după simpatie, a doctorițelor și a
tuturor învă țatelor cu care universită țile umplu lumea. Care ocupă locuri ie
ră spundere și de care știința nu se prinde ca mica de pă rete. Dar să le las pe
alealalte, că de câ te ori mi-aduc aminte de femeile din universitate, mă înfurii.
Cum spuneam, copii nu-i trebuie. Menaj acasă nu Tă cem. Spune că ne-ar costa
mai mult, servitoare însă em, și una-i pare puțin.
Dar ce mă pricep eu la lucruri de astea? poate are dreptate, poate nu. Eu numai un
lucru știu, că m-am să turat de mâ ncarea restaurantelor. Aș vrea să -mi aburească
mâ ncarea în casă , așa cum era la mama acasă , să mâ nc ceva după gust, cu încredere
că e fă cută de o tnâ nâ dragă …'
Nu e încă ofa mesei. E doar șapte, și noi mâ ncă m la nouă . Mie mi-e foame. Dar ea
spune că oamenii din iami-tii bune mâ ncă de amiazi la*patru, și cina la zece seara.
De unde o scoate că astea sunt familii bune? Observă că sâ ht palid și am nevoie de
plimbare. „Ce palid ești, Puiule!”. Ah, „puiule!”)
N-ar trebui să fiu așa, dar n-am ce face, nu pot lupta împotriva sufletului meu. De
altfel, și ea îmi spune dia i bișnuință , fă ră nici o rezonanță .
— Să ieșim, Puiule, că ai lipsă de aer. Ș i ieșim. Sunt atâ t de obosit, de stors de
orice vlagă , că mă clatin ca uh om beat. Ea e proaspă tă , odihnită , ca o fată din pă rinți
bogați.
Se uită pe sub sprâ ncenele bine arcuite la dreapta, la stingă , se simte privită ,
admirată . Ș i asta îi face plă cere. O face și ea, dar discret, ca orice femeie. Câ nd vreun
pierde-vară se prea ține după noi, mai fierb și eu, mai ales la început. îmi venea să
mă întorc și să -i trag două palme. Cu timpul, am ajuns la concluzia că stră inii n-ar
tace-o dacă nu [le-] ar da ea curaj. Acum nu mă mai interesează nici asta. Trecem pe
altă stradă și ne urmă m plimbarea. Casc de-mi pâ râ ie fă lcile și-mi cade pă lă ria din
cap. Apoi venim acasă , și pe la zece și jumă tate cină m după toate regulile igienei,
adecă o nimica toată (seara rnâ ncă m acasă , fiindcă seara nu-i bine să -ți încarci
stomacul).
După . ce ne culcă m, ea stă și citește pâ nă pe la două . Eu nu pot dormi din pricina
luminii și, zvâ rcolindu-mă în pat, mă gâ ndesc la toate, la viața mea pierdută . Cu
timpul, mi se umple sufletul de o amă ră ciune de mi-e. silă de viață , îmi devine
indiferentă și slujbă și toate.
Apoi vin rochiile și celelalte, că ci o „femeie de judecă tor trebuie să se îmbrace
impecabil”. De câ nd m-am însurat, de doi ani de zile, port tot ce mi-am fă cut în
holteie. Crezi că ne ajunge leafa?
Dar. încă la mine e bine. Dar întf-o zi vine șeful, președintele tribunalului, o mutră
de om de crezi că e un general îmbră cat civil, vine la birou tot zgâ ră iat pe față . Fă ră
să -l întreb, îmi spune că s-a tă iat cu briciul. Bleg cum sunt, îl cred și pe ejl, ca și pe
toată lumea.
Acu, într-o zi iar se „taie” cu briciul. Ce-o fi asta? Mă pomenesc alaltă ieri la el în
birou cu un coleg, tâ nă r și el. Ș eful ieșise pâ nă afară , să petreacă pe cineva, și nu se
mai întorcea.
„Iar s-a bă tut cu nevasta”, îmi spune colegul.
„Care nevastă ?” „Ș eful, îmi zice, se bate cu nevasta ca româ nii cu turcii la 77,
pe'moarte și pe viață . O dată l-a pocnit cu o scurtă tură în cap de a stat în pat două
să ptă mâ ni.”
Ei, acum știi cine e asta care duce recordul modei, e prezidenta femeilor ortodoxe
ori catolice – dracu le mai știe! – ține conferințe, dă ceaiuri de binefacere, în sfâ rșit,
vuiește orașul de numele ei! Femeia asta, care s-a înfipt în leafa unui președinte de
tribunal și își bate bă rbatul, e fata aprodului de la judecă toria din Dej. Ț ine minte,
fată de aprod, și el, președinte de tribunal. înainte de a o lua, i-a fă cut haine, a
îmbră cat-o în mă tasă . De aia, zic, la mine e bine. Mama lui de bine.
Advocatul se ridică de la masă încet de tot, de parcă l-ar fi durut picioarele.
— Așa e veacul nostru, întors pe dos. După această vorbă banală tace.
19C
Judecă torul se ridică și el tot atâ t de încet. Plă tesc și pleacă . Trec pe lâ ngă masa
unde jucase polițaiul și ungurul și, fă ră să -și vorbească , stră bat piața pustie și se
înfundă printre * maghernițele de pe strada Eminescu, spre casă .
IOBAGII
Filimon ședea pe un ră zor înalt și ierbos, o fâ șcă tom-tpră pp care., ascunsa mim e
intre bucate, vara n-o taie coasa, și toamna, câ nd îmbă trâ nește, n-o mâ ncă vitele, sta,
și iarba împrejuru-i creștea peste cioarecii de pă nură albă , peste tundră , se urca în
sus pâ nă la barbă , ameste-câ ndu-se cu pletele că runte, revă rsate peste umeri.
Vă zut de departe, printre cei doi boi, care, să tui, rumegau, dormitâ nd în lumina
neputincioasă a unui ră să rit de soare de toamnă , moșneagul n harhn proptita în ț-îts
priviriddfjiDrtpj dus, parca mai dograbă . jgeie_igrbii, care a ie”Ș rfmtr-o asemenea
singură tate cu boii la pă scut. Ș i acest rege era tă cut și trist, ca iarba, ca toamna. își
ținea capul aplecat puțin într-o parte – ai fi zis: un sfâ nt din icoană – și se uita mereu
înainte, de un ceas, de două , de câ nd se fă cuse ziuă .
Stâ nrî ntâ tn yr” (tm) r jȚ p, înrî ntâ tn yrr n?! p p i-ă r TTfosTfrig, i-ar fi înghețat
mâ nile pe bâ tă . Dar acest lucru nu i se putea întâ mpla lui Filimon. Elnumai să fi
simții „UTÂ pic de „Boare, șiT-ar frrugă Tpe sfâ ntul Petru. care ș”edea lâ ngă el, pe
ră zor, să sufle asupra, și îndată s-ar Vi TflȚ 2J_gj. rl ra în Vi Hm 1
Sfâ ntul Petru era bă trâ n, fă ră pă r pe cap, numai pe rgmiavea Câ jyya firina lh ii +i l
margmi_avea iă l firignart” p, g+aii
_ jyy j niță prea largă . Jeste tundra lungă pâ nă la J? _ă mjiriiț_era încins de două ori
cu o sțoarfl „i'

;'hde marc, câ t cea de la pivnița baronului; Qoar ama cTeose bjre c

Ochii sfâ ntului erau mici, încercuiți în crețe; din ti'-însii se revă rsa peste pă mâ nt.
o nespusă bună lateT o verde primâ varaTPe unde se uita sfâ ntul. încolțea îarSb.
înmugureau pă durile. Dar_agL_șx_jeL, pr„ tă cut. Se uita sandilor printre” boT
Filimon sem toarse spre el și îl prinse de haină .
— Cine a croit tundra asta, sfinte Petre? A fă cul-o prea lungă ; nu știa croi.
— Așa se purta pe vremea mea, ră spunse sfâ ntul. Ș i tă cu. După câ teva clipe
reîncepu, tot neuitâ ndu-se spre Filimon. Haina tot haină ră mâ ne, oricum ai croi-o.
Suflet n-are. Ș i sufletul e totul. Dacă l-ai pierdut, te poți îmbră ca în haine de aur și
umbla în fiacă r cu patru cai. Degeaba. Vezi că așa face groful din Ț igă reni. Ș i-a
pierdut sufletul omorâ nd oameni, iar acum face biserici și umblă cu fiacă rul ziua și
noaptea, de crezi că el e craiul. La ce-i folosește?
— C.e-i folosește, repetă în n eș tir eFilimon. Apoi își yâ nrnjnajiujrâ jȚ el.
Tfâ te71pe”ji ca țî î, uujeejă a o strâ ngi pe trup, niH hnmhj: îțLJntră frâ guTprâ n toate
pă rțile. O să ră rești, gfintp Petre.
— Dacă o să ră cesc. Ș i așa sunt bă trâ n. Dar ție, Fili-moane, îți dâ rdă ie dinții.
— Suflă o dată spre mine, sfinte Petre.
— Mai bine mișcă -te. Stai de mult pe ră zorul ă sta înghețat. Dă o fugă împrejurul
boilor, să te mai dezmorțești.
Filimon să ri în picioare, își frecă repede palmele; tropă i de câ teva ori pe loc, apoi
o rupse iepurește la fugă . Boii își întoarseră moșnegește capetele și se uitară după el.
Obosit, cu sufletul la gură , se lă să iar pe ră zor, în locu-i de mai-nainte. Ș i își șterse
sudoarea de pe frunte cu mâ neca hainei. Abia ră suflase de câ teva ori, că sfâ ntul
Petru se ridică , zicâ ndu-i:
— Acum să nu stai jos. Ești încă lzit și poți că pă ta aprindere de plă mâ ni. O știi asta,
doar ești om bă trâ n.
— Ș tiu.
J92 preumblare, pâ nă deasupra satului. Vreo două sute de pași. Boii stau. Uite-i:
își fac cruce și se culcă .
— Boii își fac cruce.
Porniră ală turi. Amâ ndoi bă trâ ni, Ț â rtoi triști, '„-cincâ urâ ti. Sfâ ntuj pra Jp°? n1ț
Avpa lâ â k e și moi ca decoiâ L Dar nu se îneotora poă sa și spinii ruseștise mmâ â Tsub
pasu-i, deveneau gă ietori și plă cuți la atingere că i n rP Ț mon”, ră sufletul jl luToboșiî,
jșjg
— Tjmbli des pe la noi?
— vin câ teodată jră spunsfi Rfâ nty] Petru. _Colo pe
Dealul-Crtrcit; fteiâ supra satului, între teii ceia mari, a pus baronul să se bată
patru stâ lpi în pă mâ nt și să așeze pe ei niște scâ nduri: un fel de masă . Ală turi a pus
tot așa și o laviță . Vara se preumblă pe acolo domnimea, fug unii după alții și fac câ te
de toate; e râ s și e larmă de chiuie hotarul. Toamna și primă vara însă masa ră mâ ne
pustie. Câ nd umblă m prin lume cu Cel Preaînalt, ne oprim acolo; dau jos frunzele
galbene de pe laviță . – suflu unde sade El și ne odihnim puțin.
— Uitați-vă , Doamne, și_ suferințe. La voi sunt atâ tea.
— Ne omoară cu muncile, cu corvezile. Ne bat și nu ne dau 9e mâ ncare. Lucră m și
în ziua de Ură ciun. JN-au nigj milă , nici suflet. Suntem goi și desculți și vine iarna.
Ajunseseră pe creasta dealului. Sfâ ntul Petru se opri, zi câ nd:
— Nu mergem mai departe, de aici se vede tot satul. Trebuie să avem grijă și de
boi. S-or duce încotrova.
Erau în dealul cimitirului. La picioarele lor, pe o vale stră juită din trei pă rți de
dealuri pietroase, se înfiripase satul. O pă dure de salcâ mi, în umbra că rora un popor
necă jit și-a durat bordeie acoperite cu stuf, cu paie. Ici-colo, prin acoperișuri, ieșea
fumul alburiu de balegi și gunoaie. Satul se urca neputincios pe coastele dealurilor,;
eă țâ ndu-se parcă înadins de locurile înalte, pră pă stioase. Locurile bune din sat erau
împrejmuite cu garduri, arate
— Schițe și nuvele – Pavel Dan servitorilor curții.
În partea dinspre apus_a_sațului, pg_ojg [îlmă înaltă cu virfu1! retezat ca deJ? jrjî„.
îljnaTțy tyi*ă rpți”îȚ castel” al
UctiliCill 14. JU1 luuug
J? țy tyț l baronului TorodfekayTO clă dire cu două caturi, cu ziduri mari de putea
să stea carul pe ele, cu ferești lunguiețe și diferite turnuri și turnulețe, pe care
fâ lfă iau steaguri în zilele câ nd domnul baron avea oaspeți. De la castel, un drum o
lua drept spre Turda peste deal, și nu se mai abă tea prin sat, să vadă și domnii ce se
petrece în casele iobagilor. In dreapta drumului, de la pă durea Simeriei pâ nă la
castel, era o alee minunată , umbrită de tei uriași.
— Nu e nici o dreptate pe lumea asta, zise Filimon iid T _ -
— Nu, dar se va face azi, mâ ine. Porunca e dată de sus de„la” Tată l, llilirzie jaujin
pe drum, că ci e caleTungă di î l ă â tgjb i j din cer pmâ la pă mâ nt_gj ră tuȚ s-o vacia
șTel. i țreb uș să i” îrrâ pă ș
— Atunci fiu e nimic de așteptat. O s-o schimbe iar. împă ratul e cu domnii.
— Vezi, asta n-ai gră it-o bine. Cu domnii o fost alți împă rați. Ă sta de azi nu mai e.
Vezi și humele: Iosif, e româ nesc. împă ratul de acum e omul iobagilor. De aceea îi și
face că tane. îi duce la Bă lgrad, îi înscrie în potro-coale, și gata cu iobă gia.
— Cine știe cum o să mai iasă și asta pâ nă la capă t. Au mai fost ele porunci și
dreptă ți. (Filimon dete din cap a ză dă rnicie și strâ nse din buze.) Dacă Dumnezeu nu
numai ar da porunca, ci tot el, dră guțu, s-ar și apuca s-o ducă la îndeplinire, am avea
vreo nă dejde. Dar câ nd oamenii și mai ales domnii trebuie să lase ceva din al lor pe
seama iobagilor. Hm. bă trâ n ești, sfinte Petre, ai uitat cum e lumea. /* – Lumea e rea,
o știu eu bine, că am colindat-o de atâ tea ori de câ nd sunt, și cruciș și curmeziș. Dar
ce pot teu face? Ară t celui Preaînalt necazurile și îi zic: „Asta trebuie schimbată ,
Doamne, că nu mai merge așa”. Iar El zice: „Voi da poruncă ”. Apoi își uită , și lucrurile
ră mâ n tot ca mai înainte. Acum însă cu iobă gia s-a ispră vit. S-a să turat și dâ nsul. N-
are un pic de hodină din/pricina asta. Tot cerul e plin de rugă ri. Câ nd pune piciorul
pe pă mâ nt, hop, îndată și dă peste vreo netrebnicie de a
— Hei. domnii iar nu vor asculta_
— 'fl-Tita le trebuie. Să n-ă sculte. Că vq pnmnH nul și sft_y_9r. JigHla: nnroa. de1ft
pă tnintului-asiipraJnr
Ie 7 va sta unde le stau picioarele, iar din casele cele mâ ndre nu va ră mâ nea
jă ijă JPJâ ild sub ele va fi întors și va arde de trei coți. Sâ ngele va ajunge pâ nă la f
oalele calului. Filimon clipi din gene.
— îl vor pedepsi și pe Ianoș, șpanul de la curtea baronului?
 — Da, și pe el, și pe baron,. și pe toți ceilalți; fiecare își va avea ră splata după
faptele lui.
Câ teva clipe Fâ rimon stă tu nemișcat. Apoi începu să ră sufle greu, să se fră mâ nte,
să vorbească tare, să strige, să plâ ngă .
— Jj°amne Doamne, adă ziua asta mai degrabă ! S-o vă d șieuT Adâ -o, Doamne! ua
miHâ pFtoasta. mi-a” spart capul și m-a bă tut de apa-ză cut opt luni. De atunci mă ține
un boia m piept, colea, sub inimă , de parcă tot-deauna mă apasă cineva cu o mă ciucă .
_Câ nd zici că va ajunge porunca pe la noi, sfinte Petre?
Dar sf întul Petru nu-i ră spunse, câ ct nu mai era lâ ngă el. în câ mp era tă cere. Un
bou se sculase. Dinspre sat striga cineva:
— Filimoane! Mă ă i Filimoaaane, mă ă i! Vină cu boii acasă 1
Filimon tresă ri, ca și cum s-ar fi trezit acum dintr-un somn greu. își aminti că
trebuia să meargă cu boii acasă din faptul zilei, că Dumitru, fratele lui, avea de mers
la plug. Se întoarse în fugă la boi și începu să dea după ei spre sat. Nu da Dumnezeu
să -i poată duce; o luau unul la apus și altul la ră să rit. Dumitru venea înainte cu pași
mari. Se uita în pă mâ nt, ca omul supă rat. Fă ră să -i spună lui Filimon un cuvâ nt, îi
smuci bă țul din mâ nă și se apucă să croiască aprig la boi.
Filimon se trudea din toate puterile sa se țină cu mersul de el, dar ră mâ nea mereu
în urmă . Câ nd îl ajungea la ră stimpuri, îl apuca de haină și se trudea să -i spună ce a
vorbit el cu sf întul Petru.
L
IUI 111CIJL gj IUI llliXL llCLOjlb. X UVCa IU OLlUbUi
Petru, cu porunca împă ratului și cu stingerea domnilor o cunoștea de mult, i-o
spusese de sute de ori. O știa tot satul. '
Soarele se ridicase mai sus de un stat de om, era tâ rziu acum de mers la plug, și
asta era tot ceea ce îl interesa.
Ajunseseră în sat. Coborau pe drum pe lingă asilie a lui Larion. Prin curțile
neîngră dite ieșiseră la soare bă trâ hi ruinați de muncă , rupți de bă tă i și lipsuri. In
câ teva locuri se jucau pe la porți câ rduri de copii – și ă știa erau slabi, cu fețe
scorțoase, cu burți mari. De la Hoanca ieșea baba Anica cu o oală de borș. Boul de
că tre om, cum vă zu picior de muiere și încă de babă , se repezi să -i verse oala. Noroc
că Dumitru prinse de veste. Ajuns acasă , Dumitru puse plugul pe cabilă și prinse boii
la plug; dar câ nd să ră stoarne plugul pe cobilă , era să lovească un copil. Omul se
înfurie și îl lovi cu biciul. Necă jit cum era, se ră sti la el.
— Că rați-vă în casă ! Ce tot stați în picioarele omului, de nu mă pot mișca de voi?
II
Copilul, cu o mâ nă la ochi și alta la partea lovită , începu să se vaite de tiuia curtea.
Ceilalți copii se traseră speriați pe podmol, ținâ ndu-se, cei mici, de rochia surorii lor,
Veronica. Asta era cea mai ră să rită dintre ei. Era desculță , cu rochia ruptă ; era o fată
cam de nouă ani, prea înaltă pentru vâ rsta ei, subțire și galbenă ca o plantă crescută
la întuneric. Avea un pă r bogat, pe care n-avea vreme să -l împletească , obrajii
scofâ lciți și ochii aprinși de foame și de o veșnică frică . în lipsa pă rinților, ea îngrijea
de cei patru copii, unul mai mic decâ t altul, unul mai neascultă tor și mai ră u decâ t
celalalt. Ce spă rgeau, chiar și capetele lor, ea, cu spatele ei, plă tea seara. Djamteuieși
cu plugul din ogradă fă ră să spună un cuvâ nt copiilor. In drum se opri; își uitase
straița acasă . Se întoarse după ea. Dar câ nd fu aproape de casă , își simțindu-i gustul
amar, i se umplu gura de apă ; nu mai luă straița. își zise: „La ce „s-o mai car și pe asta
cu mine?”
Copiii erau tot pe podmol. Cel bă tut tă cuse. Se uitau cu jale și cu frică după el.
— Purtați-vă bine, că apoi pe seară vă aduc ceva, se simți Dumitru obligat să le
spună . Nu vă mai țineți de tete-to Filmon. Doară voi sunteți copii cu minte.
Trecâ nd prin sat ală turi de plug, îl cuprinse amă ră ciunea.
„Să rmanii copii pustii, se gâ ndi el, cresc ca lemnele din pă dureTriViama-sa la
lucru, eu la Jucru. Iar ei stau și stau acasă , singuri, cu mă lai amar și cu nebunul de
trate-meu.” Fiii ijă Ii hit î A
FiimTonerajȚ e§niea grijă a Ini humit.ni rî a L_Hvasta iui, riamas singur cu copiii,
se amesteca în joaca lor, tulburâ ndu-le lucrurileTfaeâ ndu-i să plâ ngă . E drept eă și
copiii, mai ales câ nd. se strâ ngeau de la trei-patru case, i se urcau în cap, îi descâ ntau
că ciula, trâ ntindu-i-o de pă mâ nt – să iasă dracul din ea – de flenduri i-o fă ceau. Dar
și câ nd se supă ra nebunul, îi bă tea de scula satul pe casa lor. Uneori, câ nd Dumitru
se întorcea seara de la lucru, trebuia să plece prin sat, să -și caute copiii învră jbiți.
Dumitru era un om înalt, slab și dacă nu era așa de' bolnă vicios, s-ar fi putut
socoti fericit, cu toată să ră cia lui. Foamea ceea din obrajii Veronică i se gă sea și într-
ai lui. Avea umerii obrajilor aprinși; totdeauna era obosit, de parcă purta pe umeri o
veșnică povară . Acum, îndată ce ieși din sat, se întâ lni cu Monu, un bă trâ n cu
jumă tate fața acoperită de o bubă neagră , cumplită .
— Dar tu de ce mergi așa tâ rziu? îl întrebă bă trâ nul mustrâ ndu-l.
— Eu știu? Pesemne, pă catele mele. Am trimes azi-noapte pe Filimon cu boii să -i
pască – boii erau ai curții, oamenii trebuiau să -i pască noaptea și, câ nd se fă cea ziuă ,
să fie cu ei în brazdă – și, cum e el, nu s-a întors pâ nă mai înainte. L-am că utat în tot
hotarul.
— Hm. hm. Vin de la pluguri. E acolo baronul. Poate că era mai bine să te fi pus în
pat, să nu mai fi mers de loc azi. Dar amu te vor fi vă zut biraiele curții.
UU”IA.
Paginii ceia, ca să nu-ți poți crește copiii. Îs oameni fă ră suflet.
A Ce-i scris omului i se întâ mplă .
Apropiindu-se de plugurile domnești, Dumitru recunoscu calul alb al baronului,
ca și pe cei suri ai spâ nilor Jâ nos și Joska. Intre pluguri se ză reau câ teva chipuri
cunoscute, vecini, tovară și de muncă . Cu câ t se apropia mai mult, cu atâ t îi pierea
curajul, parcă se topea caya în-tr-însul. I se muiau picioarele, îl cuprindea o supă rare
mare, grea ca pă mâ ntul. într-o clipă îi trecu prin minte gâ ndul să se întoarcă înapoi
și să fugă . Dar nu o fă cu. îi venea să se oprească , să se întindă jos, ca să nu se mai
scoale, să se facă una cu pă mâ ntul, una cu lumina stră lucitoare și rece a soarelui de
toamnă , una cu întinsa tă cere a câ mpului.
Opri boii în capă tul tablei, la o zvâ rlită de locul unde se afla baronul cu șpanii.
Punâ ndu-și biciul după cap, cu că ciula în mâ nă , se apropie de ei, să -și ceară iertare.
N-avu vreme să se apropie prea mult, că ci mă ria-sa, care era un om mic, că lare pe un
cal mare și avea niște mustă ți de le putea înnoda după cap, buze subțiri și ochi*
bulbucați, cum zic, înă lțimea-sa, mâ nios foc, se repezi asupra lui, să -l strivească sub
copitele calului. Omul se. dete în lă turi. Dar micul baron își struni calul cu atâ ta furie,
că dobitocul, fă eâ nd un pas greșit, că zu. Mare noroc că n-a prins sub trupu-i greu
vreun picioruș de al mă riei-sale. Pentru orice întâ mplare, șpanii se repeziră să -i dea
ajutor. Baronul, desfă câ ndu-se cu greu din scară , în loc să le mulțumească , se
strâ mbă cumplit la ei.
— Loviți, animalelor!
Lui Dumitru nici nu-i trecuse, prin gâ nd să fugă , atâ t de repede se petrecuseră
lucrurile și, chiar dacă ar fi fugit, șpanii l-ar fi ajuns cu caii și l-ar fi că lcat înpicioare.
Că ci câ mpul era neted, fă ră pic de ridică tură ori de ascunziș, îl legară cu propriu-i
bici.
La vreo sută de pași se oprise șirul lung al plugurilor. Oamenii, obișnuiți cu
întâ mplă ri de acestea, ședeau fiecare lingă boi, ascunzâ ndu-se, ca să nu-i pară
stă pâ nului că se uită așa și nu altfel.
Din mâ na unuia și începu să le arate el cum se lovește. Lui Dumitru nu i se mai
cunoștea fața, un ochi îi plesnise, dar el, zvâ rcolindu-se pe pă mâ nt, tot mai cerea
iertare pomenindu-și copiii, tot mai gemea. Ș i baronul, înfuriat din ce în ce mai tare,
îl lovi mereu. pâ nă câ n„3*H”ngeIi. care cursese departe de brazdă ,
rjjțs_ojhițCiIiCLlQvit se zffirci o dată p'utet-ttift, aprsă fiTTc'r'fir.i. Ț Kt inirirrâ nfihi nr
cu fața spre ana r'?
— HP1'n p-
— Luați-l de-aci! Să umble plugurile și să nu murdă rească țarina maghiară cu
sâ nge de valah puturos.
Îl ridicară și-l duseră la marginea drumului, în umbra unui salcâ m desfrunzit.
M
Din capul satului, spre miază zi, pâ nă departe, spre Agâ rbiciu, cale de o jumă tate
de zi, între un șir nesfâ rșit de dealuri golașe, rupte, împă durite ici-colo, cu ochiuri pe
sub coaste, unde se îngloadă vitele șisă lă șluiește dracul, se întinde valea Urcii. Nu că
ar curge pe acolo o vale să poată purta mă car o morișcă cu o piatră , cum s-ar că dea
după nume, ci, ia, un biet pâ ră u ră pă nos, care vara, câ nd e lipsă mare de apă , seacă ,
iar primă vara se umflă , dă peste râ t, trece drumul de ală turi în holdele de stâ nga, și
nici n-ai crede ce pră pă d face. Zmulge ră zoarele, sapă șanțuri în locul oblu, ba ia și
câ te o bucată de holdă și o duce pe râ t la vale pâ nă cine știe unde.1 „Totdeauna la
ră u mare să te aștepți din partea omului mic și nă pâ rcos”, spun iobagii de pe moșiile
baronului Toroczkay câ nd vă d asemenea ispră vi. Doar atâ t, că vorba asta nu se
potrivește toată numai la pâ ră ul din valea Urcii. Pâ ră ul e acum încă tușat ca un iobag
ră zvră tit. L-au șen-țuit, l-au tă iat în bucă ți, să pâ ndu-i albia și strâ ngâ ndu-l în diferite
locuri ca pe un vierme strivit. Frâ nturile astea de pâ ră u, umflate, stau în câ mp ca
niște cioburi mari de oglindă în care se uită corbii, gâ ștele că lă toare și cerul.
Corbii se împră știe peste sate, atunci lacurile, și cerul, și valea ră mâ n pustii, iese
la mal o tovă ră șie de broaște sfă toase, care râ d și se ceartă . Apoi, câ nd pentru o clipă
le stă tuturor glasul, se sperie de tă cerea dimprejur și se dau la fund, ascunzâ ndu-se
în mâ l.
În înaltul cerului alunecă în rotituri mari două gaițe; pe o coastă pustie latră
că țelul-pă mâ ntului.
Ș i cu câ t se depă rtează de sat, pâ ră ul face mai multe cotituri, sare mai des din
matcă . De asta nu le pasă de loc celor trei iobagi care mâ nă boii pe drumul de ală turi.
Mâ nă boii, pocnesc din biciuri și, câ nd drumul trece pe sub să lcii, ei se apleacă în
dricul carului, ferindu-se, stri-gâ nd, chiuind.
Sunt trei care mari, cu rudițe, trase de câ te patru boi, mari și ei cit hambarele; boi
domnești, cu oasele ieșite, pă rul întors de foame și pielea plesnită de bici, împunsă
de furcă . Trag ca niște moșnegi chinuiți și, câ nd aud larmă în urma lor, o iau la fugă .
Că ci așa s-au înțepenit apele lumii ă știa: câ nd stă pâ nul își lasă slugile flă mâ nde,
aceștia flă mâ nzesc și bat boiustă pâ nului.
Întâ iul pogă nici, Ilie, sade pe ceglă u, cu picioarele pe loitră , cu biciul după gâ t. E
un ță ran voinic, o mâ ndrețe de fecior; înalt, spă tos, cu niște degete la mâ ni groase
câ t codoriștea de la bici. Dacă hainele murdare și toată ținuta neîngrijită nu l-ar pune
în râ ndul să racilor, l-ai putea lua drept un fecior de gazdă mare. Își lasă boii în
mersul lor, se uită unde cerul atinge pă mâ ntul și câ ntă în ritmul legă -na. t al carului.
Ceilalți doi, Nicolae și Martac, șed jos, pe leasă carului, Copilă rește. Seamă nă ca
doi frați gemeni: poartă că ciuli albe, cioareci vqchi, sparți în genunchi. Ei n-au nimic
pe suflet, nici o greutate nu-i apasă , nici un chin râ u-i roade, și de aceea nu câ ntă .
Cum stau cu picioarele întinse, pline de noroi uscat, îi prinde frigul, Cel din carul din
mijloc cugetă : „Nu e mult pâ nă ninge”, și își vâ ră un picior sub el. Martac, în carul din
urmă , uitâ ndu-se spre cer, se gâ ndește:Pe muntele Neteda a că zut omă tul. Nu mai
are multe pâ nă ajunge pe aici. Ar trebui să -mi cumpă r opinci.” să mai umble sâ ngele.
„Bine mai eră sa nu 11 murit, purctu. se gâ ndește el. îmi cumpă ram opinci,
cumpă ram încă lță minte și nevestei, și copiilor. De la curte nu e nici o nă dejde.” „Deja
curte, numai oase zdrobite, pp fâ â ndeste Martac. Vai ge”T5â e! în'Dumitru! A murit la
marginea drumu-ItfiTca un hoț, fă ră popă , fă ră luminare.„ „ înfricoșați, cei doi
pogă nici își pun acum stavilă gâ n-durilor. în carul din frunte Ilie câ ntă de umple
valea i, Cine n-are noroc n-are *-
 De cum naște pâ nă moare”.
Carele neunse scâ rță ie, zocnesc în ogă șii și gropi. Boii trag încet, cosâ nd larg din
picioarele dinapoi. Drumul trece pe sub să lcii ale că ror crengi ating uneori
pă mâ ntul; cei din car își țin că ciulile.
Înspre deal soarele slă bește, e tot mai alb, mai rece, împră știindu-se într-un nor
de negură vă tuită . Peste drum trece un iepure, Martac strigă : v
— Uha, mă ă ă ! Prinde-l, mă .
Dealul îi ră spunde, îngâ nâ ndu-l. Iepurele o ia pe coastă în sus. Dar după o fugă
bună , vă zâ nd că nimeni nu se ia după el, se oprește, se uită înapoi și se scarpină cu
un picior după ureche.
Peste câ tva timp se lasă liniștea rece de dinaintea serii. Ilie câ ntă : „Necă jit ca mine
nu-i, Numai puiul cucului”.
Pe cei doi pogă nici din carele din urmă îi cuprinde frigul și urâ tul. Se dau jos. Ca
să se dezmorțească , strigă fiecare la boi, pocnesc din biciuri.
— Câ ntă Ilie ca turtureaua, zice unul.
— I-i greu omului. Tu nu știi ce e aceea: să ai pe cineva dragă și să ți-o ia altul în
ajunul ospă țului! E.mai ră u decâ t dacă ai îngropa-o.
Martac îndeamnă boii. El e neînsurat. Un bulgă re de om, care s-a strecurat tă cut
printre râ ndurile de fete țataiui sau, beteag.
— Ba să zici mai bine că nu e om. Ce câ știgă el că o 1 jelește ca pe o moartă ? în
vreme ce ea s-o fi împă cat cum a putut cu husarul ei. Nu zic eu că ea s-a dus de
bună voie – știe tot satul – dar am auzit că acum se simte bine. Eu îl pă zeam o dată ,
câ nd se întorcea din Turda, știi colea, la Cobor, unde nu te vede numai pasă rea și
Dumnezeu de sus, și numai una îi dam cu o furcă . Numai una.
— Lesne de zis. Apoi unde-ți afli loc pe pă mâ nt? Nu vezi tu că ei sunt stă pâ nii și
noi slugile?
— De asta nu mă temeam eu. îmi luam lancea subsuoară , și pe-aci ți-e drumul.
Codrii sunt destui, și necă jiți ca mine încă se mai gă seau.
— Ț ie ți-e ușor, N-ai nevastă , n-ai copii. Ești cu casa în spate, ca melcul.
Tă cură și se retraseră fiecare la carul lui, că ci se apropiau de lacurile unde erau
femeile la scos de câ nepă . Aci mișunau slugile și uneltele domnești. Vorba
îndră zneață se putea plă ti scump. Opriră carele lâ ngă gră mezile de câ nepă .
— Gata, tu? întreabă Martac pe femei.
— Gata, arcte-ar să ardă , că aici ne îngheață Dumnezeu!
Ș aizeci de femei stă teau înșiruite în apă . Desprindeau câ nepa topită din șiragurile
acoperite cu glii, priponite cu pari de fundul lacului, să nu le ducă apa dacă s-ar fi
rupt astupă turile. Cele de la mijloc, intrate în apă pâ nă la brâ u, treceau câ nepa din
mâ nă în mâ nă celor de la margini, unde apa era mai limpede din cauza ierburilor și
unde câ nepa, cu amâ ndouă mâ nile, o loveau de apă cu toată puterea, apoi o treceau
printr-o parte și, după ce o ridicau deasupra capului, iar o izbeau de apă . Câ te-odată
se întâ mpla că femeile se stropeau în ochi. Atunci își vă rsau una împotriva alteia tot
amarul sufletului lor chiauit.
Pe. malul apei zgribuleau câ rduri de copii. Cei mai mari erau uzi și ei pâ nă la piele,
că ci puneau câ nepa mal, lâ ngă apă , zgribulind de frig și chemâ ndu-și mamele. Din
vreme în vreme, ieșea câ te o femeie din apă , cu hainele prinse de trup și fața stropită
de apa murdară . Se apleca asupra coveții în care plâ ngea copilul mic. Sâ nul ud și
strâ ns de frig mirosea a câ nepă topită , a mâ l și a apă stă tută . Copilul îl lua în gură , îl
lă sa și se uita în ochii mamei plâ ngâ nd. Parca ar fi vrut să întrebe: Mamă , de ce ți-e
sâ nul ud, de ce-ți tremură trupul?”. Femeia, stră bă tută de fiorul rece al vâ ntului, se
supă ră :
— Suge odată , că aici te las!
Acum i se pă rea că în apă e mult mai cald decâ t afară . Copilașul își freca ochii cu
mâ nuța uscată și, cu întreruperi și plâ ns, se apuca de supt.
La ră stimpuri ieșeau din apă femei în vâ rstă . cu trupuri istovite, pe a că ror
picioare se vedeau vinele groase ca degetul, ieșeau încet și se așezau istovite pe
pă mâ ntul rece.
— Vai, nu mai pot! Mor.
Dar zbirii curții. – îmbră cați în blă nuri, le îmboldeau cu piciorul în apă , zicâ ndu-le:
„La lucru, că nu mergeți acasă pâ nă nu ispră viți”.
Femeile loveau într-una apa, vorbeau cu copiii pe ță rm. Câ te o fată mare
îmbă trâ nită câ nta. Ș i câ ntecul era subțire-tremură tor, de parcă sta să se rupă din
clipă în clipă . încerca să se urce în slavă , dar că dea mereu, și plutea între cer și
pă mâ nt, ca sufletul pribeag al unui om ră mas neîngropat.
Între vorbe aspre, ' croncă nit de corbi, lopă it de câ nepă și plâ nset de copil care
îngheață , fetele câ ntau despre toamna care despoaie codrul de frunza verde, despre
cio-câ rlia sorfltă de Dumnezeu să tot câ nte în pustiu. Câ ntau despre un voinic ce
ră sare din desișul codrului, ia o fată de mijloc, o urcă pe cal. și fuge cu ea în lume.
Câ niaiL. reaua orâ nduială a lumii g+in, împartHp în. _botța-jA-
) iT„ „și givffi, ' fn. unguri și româ ni. Câ ntau ceva despre o dreptate care va să vie.
R Loveau într-una apa cu câ nepa, vorbeau câ teva clipe, și iară și câ ntecul se înă lța
deasupra lacurilor în cerul plumburiu de toamnă tâ rzie.
Un nebun a aruncat undeva o piatră în mare. Ș i apa din jur a prins a clocoti.
Valurile, slabe la început de-abia se ză reau; câ nd au ajuns la marginile împă ră ției
zburdau că tre cer, rostogolindu-se cotropitoare peste liniștea de totdeauna a lumii.
Cică împă ratul i-a dat slobozenie lui Horia să ispră vească el cum o ști cu domnii.
Asta era piatra.
Printre poporul oropsit, care tot mai asculta de stă pâ ni, ră bda foamea și bă tă ile,
vestea a alergat cu sute de kilometri, schimbâ ndu-se în mii de chipuri, de la sat la sat
și de la om la om. Se spunea că pă mâ ntul ă sta e al româ nilor, că ungurii au venit
tâ rziu aici și ne-au luat țara cu puterea. Dar acum s-a ispră vit cu ei. S-a să turat și
Dumnezeu de blă stă mă țiile ce le fac pe seama bieților iobagi. în scurtă vreme li se”va
gata domnia. Va veni Horia cu oaste mare, din porunca împă ratului. Vine cu trei
steaguri, fiecare avâ nd în vâ rf câ te un bumb de aur. Că tanele au pajuri de aramă ,
tundre negre și ciorapi albi de mă tasă . în fruntea lor stă fratele împă ratului, cu care
a vorbit cutare din cutare sat. Că lâ reșfe pe un cal alb cu cap de bou și spune că nu
mai sunt domni. El mai are o treabă pentru care întâ rzie: pâ nă taie gră sunii cei mari
din Turda, apoi pornește pe Arieș în sus. Pâ nă atunci să meargă româ nii înainte și să
tragă clopotele în dungă , să omoare pe domni, că vine și el după ce îi vor fi pregă tit
calea. El are o cruce mare pe piept și o să împartă pă mâ nturile la iobagi. Are atâ tea
că tane cu el, de, câ nd le vezi, crezi că se întunecă cerul.
Toată lumea să sară și să ajute la stingerea domnilor. Iar cine nu va ajuta să fie
legat în casă împreună cu nevasta și copiii și să se aprindă casa pe el.
Stă pâ nii pă mâ ntului s-au adunat la sfat în a doua sâ mbă tă a lunii. După o masă
îmbelșugată , spre cinstea baronesei, care n-a dat de loc pe la bucă tă rie, precum și a
baronului, că ci – zic tot oaspeții – lui i se datocatolic Davici, un omuieț gras, cu cap ui
ruiunu și îaa lucitoare, de parcă veșnic se topește și curge” să ul de pe ea, dască lul
reformat și că senii au trecut_în salonul cel mare, urmă riți de sticlele cu felurite
vinuri, în așteptarea cafelelor. O dată cu bă rbații a venit și baroneasa Ervinia, o
damă mai înaltă cu două palme decâ t soțul ei, micul și neastâ mpă ratul Toroczkay.
Blondă , cu gâ tul lung și nas de pasă re, împreună cu cele două fiice, care încearcă aici,
la țară , practica conversației cu bă rbații, s-a așezat la un loc și face pasiențe.
Bă trâ nul baron Toroczkay Geza, tată l stă pâ nului de azi. *pe care traiul bun și
viața fă ră griji ii țin mea verde. deși vinul mult îl face să dea mereu din cap, ca o
jucă rie stricată , s-a așezat în fruntea salonului pe un fotoliu vechi de stejar, sub
stema familiei, și fumează dintr-o pipă mare, cu ciutura de un cot. Ală turi, cuibă rit
într-un fotoliu, fumează tot din pipă , numai că a lui are ciutura mai scurtă , cum se și
cuvine după rang și după bă trâ nețe, pastorul calvin, adevă rat maghiar, cu gâ tul gros,
ochi mici, dinți puternici, lați și o frunte mică , împă durită pâ nă la ochi cu un pă r
roșcovan, creț. Râ de enorm și vorbește tare, că scâ nd o gură mare, bă loasă de pește
de baltă bine hră nit.
Baroneasa face pasiențe la o masă rotundă , și cele două fete stau una de-a
dreapta și alta de-a stâ nga, privind-o. Una spune că o să iasă cartea, cealaltă că nu o
să -i iasă .
Baronul s-a așezat singur la o masă , câ t mai departe de prea-iubita soție. Vorbește
singur, că ci nimeni n-are aerul că -l ascultă , își toarnă vin, bea, iar își toarnă , strigă
„vivat” și bea din nou, tră gâ nd cu ochiul spre locul unde e soția lui.
Paterul Dâ vid și dască lul reformat s-au retras lingă o fereastră care dă spre
ră să rit. Stâ nd cu spatele spre sală , vorbesc încet și privesc afară . în fața castelului e o
terasă mică , cu ronduri, cactuși uriași, brazi tuia, și la mijloc un chioșc, unde boierii
stau în serile senine de vară și ascultă priveghitorile din parc. Dincolo de terasă ,
vreo doi metri mai jos, începe curtea gă zdă ceascâ , cu grajduri, că mă ri, a celor câ țiva
soldați aduși de la de apă rare a nobilime! din județul Turda. Mai departe, în dosul
unor ulmi uriași, se vede zidul înalt care înconjoară castelul, iar spre stâ nga de tot
„abia se ză rește unul din cele două turnulețe de la poarta principală .
Curtea forfotă de lume: iobagii din patru sate ai. venit după premâ ndă . Intre ei
sunt câ țiva bă trâ ni, care stau mai pe de lă turi; unii șed pe vreo grindă ori pe ce le
iasă în cale. Sunt și câ țiva copilandri Femei, afară de nevasta lui Dumitru și alte vreo
două , care n-au pe cine trimete după premâ ndă , nu mai sunt, că c e sâ mbă tă seara,
câ nd au slobozenie și trebuie să -și pună fiecare în râ nd casa, copiii. Grosul îl
alcă tuiesc bă rbații. Poartă opinci din piele de porc, după mulți curg obielele; unii
sunt chiar desculți. Au haine de pă nură , dar sunt murdare de truda necurmată , pline
de tină , că ci femeile, la lucru toată să ptă mâ na, în râ nd cu bă rbații, n-au avut ră gaz
să -i spele, să coasă petecile. Mulți sunt obosiți și storși de orice vlagă . Printre ei se
gă sesc și mulți bă rbați voinici ca brazii. „Vorbesc strâ nși în grupuri, proptindu-se în
bâ te lungi, în furci, sape și alte unelte, că ci unii au venit aici de-a dreptul-de la câ mp.
La că mă ri împă rțeala merge încet; se aud într-acolo vorbe tari, zarvă , foc de
nemulțumire. Pesemne Joska iară nu umple mă surile după lege și după cuviință .
Cei doi oaspeți din salon, de sus, pastorul Dâ vid și dască lul reformat, se uită la
grupurile de ță rani, înțeleg zarva și își curmă discuția, întorcâ ndu-se spre sală .
— Mulți valahi mai sunt pe lume, Doamne! zice paterul Dâ vid. [.]
— Haideți mai aproape, zice baronul, turnâ ndu-le în pahare. Beți, să prindeți duh!
Vivat! Bea, popă , și tu, calvin de la Geneva, cu barba încâ rligată și cu o ciupercă
neagră în cap. Beți și să vorbim serios. Baronul golește paharul pâ nă la fund, îl pune
pe masă cu zgomot și, lă sâ ndu-se în fotoliu, suspină adâ nc: Eu totdeauna am
susținut că împă ratul e un mă gar. Nu cunoaște poporul maghiar și nu-i prețuiește
îndeajuns calită țile nobile. Noi l-am slujit și-l mai slujim. La ce trebuia să -i mai
angajeze pe valahi de că tane? Ce idee: valahii că tane! De ce nu i-a angajat mai bine
pe țigani. Cel puțin ă știa se pricep să lucre fierul.
ideea asta nu e tocmai așa de rea precum se pare. Că ci punâ nd pușca în mina
valahilor, la întâ ia salvă pe care o vor trage au să moară de frică cincizeci din o sută .
Oaspeții și una din fetele baronului, cea mai mică , zâ mbir-ă . Dască lul, înalt, cu gâ tul
lung și pă r puțin, pe cap, cuteză să intre și el în jvorbă :
— Ar fi prea mulți dintr-o dată . Cine ar mai cultiva moșiile ungurești?
Mă ria-sa baronul binevoi să -i ia în seamă pă rerea.
— Asta e drept. Numai câ te unul omor din câ nd în câ nd, și îmi ră mâ ne un plug
fă ră conducă tor.
— Bine că mi-ai adus aminte, se amestecă în vorbă baroneasa, urmâ ndu-și
pasiențele. A fost azi aci femeia unui oarecare Dumitru. A cerut s-o lași să locuiască
în casă pâ nă la primă vară . „Am trimis-o la administrator. Dar, închipuiți-vă ce
îndră zneală , a avut pretenția să vorbească chiar cu mine. Ceea ce eu, firește, n-am
îngă duit. Anul ă sta iobagii sunt mai îndră zneți.
— Ș i de ce n-ați primit-o, gentilă doamnă ? întreabă pastorul Tohâ ti. *
Baroneasa își ridică o clipă ochii de pe că rți. Vă zu că pastorul a pus întrebarea
zâ mbâ nd, și barqneasa lă să loc femeii dintr-însa.
— Oamenii ă știa valahi au ceva în privire, în toată ținuta lor, să lbatic,
înspă imâ ntă tor. Par veșnic rupți de foame. Câ nd se uită la om, crezi că vreau să te
farmece;
— O adevă rată calvina nu trebuie să se teamă de farmece.
— Vezi că eu m-am nă scut catolică .
— Cu atâ t mai puțin, adaugă paterul Dâ vid.
Discuția se stinse. Bă trâ nul baron da mereu din cap. In odaie intrau umbrele. Se
auzeau tot mai dese, mai puternice ecouri de gă lă gia de afară .
— Valahii sunt un popor primitiv, incapabili de a învă ța ceva, și câ nd împă ratul le
dă drepturi, îi lasă să -și facă școli, face o mare prostie în paguba națiunii maghiare,
își reluă baronul ideea.
— Toate sunt bune, zise paterul Dâ vid, omorâ ndu-și țigara, dar eu cred că n-ar
strica dacă ați mai aduce din Turda vreo două zeci de husari. în calitatea
dumneaagitate, și Doamne ferește de o revoltă a flă mâ nzilor ă stora! Ar trece peste
noi ca un uragan.
— Cine să se revolte?
— Cum cine? Valahii, iobagii de aci, din Ț igă reni, din Beiu gi din celelalte sate
depe moșiile dumneavoastră '.”' La munte se vă d noaptea focuri. Circulă zvonul că în
curâ nd va veni ră sturnarea râ nduielii de acum, că Horia s-a întors de la împă ratul cu
o anumită poruncă .
— Cum, cinstite pă rinte? întreabă baronul, privin-du-l atent, dumneata crezi
serios într-o revoluție valahă ?
— Absolut serios.
Baronul încercă să se ridice, dar recă zu în fotoliu, hohotind de râ s și lovindu-se cu
mâ nile peste genunchi. Se lă să apoi pe spate, urmâ nd să râ dă pâ nă se înecă , și tușind
se mai liniști.
— Asta e bună , ză u. Să se revolte valahii. ha. ha.
— Elemer, îl agră i baroneasa mustră tor. Baronul iară și izbucnise.
— Iartă -mă , pă rinte, dar ești așa de bun de glume, știi că * această față a firii
dumnitale nu ți-o cunoșteam.
Baronul ridică paharul să beie în să nă tatea paterului, dar în drum spre gură
izbucni iară și în râ s și îl puse pe masă , vă rsâ ndu-l pe jumă tate.
— Asta e bună ! Am s-o spun guvernatorului la balul din toamnă . Meriți o
decorație, pă rinte. Ș i ți-o garantez eu.
 Ceilalți se amuzară , fiecare după cum îi era firea și după cum era de îndatorat
stă pâ nului. Paterul Dâ vid nu se molipsi de veselia lor.
— Eu cunosc poporul. Sunt de mult aici. Niciodată n-am vă zut poporul atâ t de
agitat. Nu mai departe azi, eâ nd am trecut cu tră sura prin Beiu, i-am auzit strigâ nd în
urmă : „Mereți, mereți și mâ ncați bine, să vă îngră șați, eă în curâ nd o să vă scoată
Horia' untura”.
— Iubite prietene, ÎT zise baronul serios, cred că ai adormit cu capul în vreo carte
și ai visat ceva despre o revoluție valahă . Se poate, cum ești dumneata, om de carte.
Altfel nu-mi pot explica aceste idei. Baronul își ispră vi fraza cu un gest în dreptul
capului.
Pastorul calvin.
Câ nd sunt mulți și înfometați, și iepurii au curaj. Baronul bă use cam mult și se
înfurie.
— Ce tot vorbești de revoluția valahă ? Asta e curată prostie. Crezi că au ă știa
curajul să ridice mâ na asupra stă pâ nitorilor? Ia să vă d eu pe valahul ă la. Poți lua o
sută de inși și să -i omori râ nd pe râ nd, nu vor scoate o vorbă . Chiar dacă ar fi desfată
numai că lă ul. Să -i crezi capabili de revoluție, înseamnă ori să nu-i cunoști, ori să fii
nebun.
— Totuși, mai cereți niște husari de la județ. Dacă nu de alta, cel puțin de fudulie,
pentru dumneavoastră ; și așa nu vi se refuză nimic.
Baronul își pierdu ră bdarea. Să ri drept în picioare și, luâ nd de braț pe paterul
Dâ vid, îl duse la fereastra dinspre curte.
— Vezi-i? întrebă el, ară tâ ndu-i iobă gimea de afară .
Câ ți sunt?
— Nu i-am numă rat. Vor fi vreo sută de inși. -
— Diminuezi numă rul ca să -ți pregă tești dreptatea. N-are importanță , nu o s-o ai.
Atâ ția valahi îmi ajung pentru a-ți face dovada vitejiei lor. Ei bine, dacă în fața
acestei sute de valahi aș ieși eu, baronul Toroczkay și aș omorî unul după altul zece
dintr-înșii, n-ar zice nici câ r. Totuși, ca să -ți ară t ce le plă tește curajul și să te vindec
de frica lor, voi trimite trei husari cu biciuri să -i alunge. Ș i vei vedea cum vor fugi,
strivindu-se la ieșire. Ț ine minte că au venit după plata muncii lor, după dreptul lor,
că sunt flă mâ nzi, ei și puii lor.
— Nu-mi vine să cred.
— Ai s-o vezi îndată , suflet necredincios ce ești. Dacă n-ai fi popă , te-am scoate
dintre maghiari. Dai dovadă de prea multă slă biciune.
Cu pasul larg și demn, baronul pă ră si odaia.
Paterul Dâ vid se uită gâ nditor la iobă gimea din curte. Oamenii se mai ră riseră ,
plecasem bă trâ nii și tinerimea. Bă rbații stă teau tot în grupuri, ca mai înainte, și se
uitau înspre castel. Parcă despre el vorbeau.
 „La urma urmei, ceea ce spune baronul cfovedește o virtute: sunt slugi bune”, se
gâ ndi paterul. Apoi se întoarse cu fața spre sală . In aceeași clipă intră baronul.
Pater, stai și te uită afară , de vezi cum numai trei husari unguri vtnr mă tura din
curtea mea o sută de valahi. Unguri neînarmați; numai cu biciuri, că dacă i-aș trimite
cu puști.
— Ai fă cut bine că nu i-ai lă sat pe husari să -și ieie puștile; se mai întâ mpla cine
știe ce. interveni glumind pastorul calvin.
Baronul râ se. Zâ mhi și baroneasa și cele două fete ale ei.
— Cum am zis, drept pedeapsă , vei sta la fereastră și nu vei bea în râ ndul ă sta. Iar
noi stă m aici, la masă , și bem pentru prostul împă rat, pentru. pentru.
— Pentru vitejii paterului Dă vid, îl completă baroneasa.
— Bravo! Vivat!
— Eu beau pentru gentila doamnă baroneasă . Cea mai spirituală femeie din
Ardeal.
Paterul ră mase la fereastră . Ceilalți vorbeau tare, beau, silindu-se să nu pară că
sunt atenți la ceea ce se întâ mpla afară . Dar se surprindeau unii pe alții arun-câ nd
priviri iscoditoare spre geam, ascultâ nd zgomotul de afară .
Se auzi mai întâ i un urlet prelung, urmat de o întreită , cumplită înjură tură
ungurească . Erau husarii, care, că lă ri, dau nă vală asupra mulțimii. Apoi izbucniri de
spaimă , tropot, vuiet, învă lmă șeală .
— Povestește-ne și nouă , cum se comportă vitejii dumitale valahi? întreabă
baronul.
Paterul nu ră spunse. Cu spatele spre sală , se ținea cu mâ nile de pervazul, fereștii,
ca și cum cineva l-ar fi zgâ lțâ it din toate puterile. O dată scoase un „ah” și fu gata să
se desprindă de fereastră și să cadă . Cei. din odaie amuțiră . Fetele stă teau lipite de
mama lor. Un strigă t eumplit se izbi de geamuri, ca o pasă re moartă . Apoi încă unul.
— Elemer, de ce faci asemenea lucruri? Te-am mai rugat să nu mai omori valahi.
Ii visez mereu, zise baroneasa *, care abia acum simțea seriozitatea situației.
Husarilor; vă zu cum iobagii se retrag spre poarta, gata ș-o ia la să nă toasa. Ii trecu
chiar prin minte că baronul va avea dreptate. Dar atunci un husar plesnindu-l pe un
creștin cu biciul în față – pateriil_jwrunoscu pp flip – anpsfa Rrnnșț p gppprp și
aă rinH. asupra hngarn1u. iv. _jn-tr. =Pclâ gâ jrtalegâ tul. JZsl de al doilea.lu. luat de pe
cal de un grup Hpțarjmj_sj Invit rn n sapq în nap, iar celui„dTn
iitTTiă ”7â â 1pȘ ppfti_Ț Jc; tiirrint pn ral m inf ră ruja Ș P artntcagS„ o rudița între
picioare, pp. râ wH fngpa î sp îmjpmtâ în piept ofucă _de_ jigjr Strigă tul lui se lovise
de geam.”
Apoi zgomotul pașilor celor care fugeau pe poartă nu se mai auzi. La minuta a
patra, în casă era liniște deplină . Cei din odaie erau gata să dea nă vală la fereastră .
Baronul, cu mâ nile întinse, îi oprea.
— Stați! Am zis cinci minute. Nu că lcați cuvâ ntul. Unul. – doi. trei.
 Se coborâ e din tronu-i pâ nă și bă trâ nul baron surd, care nu spusese o vorbă pâ nă
acum.
— Cincizeci șl patru. cinci. șase. șapte. opt. nouă . șaizeci! numă ra baronul.
Cei trei husari ză ceau la pă mâ nt. Unul cu capul desprins de trup. Cel cu furca în
piept se mai zbă tea* Caii, împră știați la lemnele de prin curte, ciuguleau frunze
uscate, întorcâ ndu-se dih câ nd în câ nd cu capul spre trupurile husarilor.
Stâ nd în. picioare, ală turi de baron, pastorului Tohâ ti îi curgea din gură un fir lung
de salivă , oare ajungea pțnă la podea. Capul bă trâ nului baron se mișca tot mai tare,
ca o jucă rie stricată , care, consumă ultimul suflet.
Ală turi. paterulDâ vid. zâ mbea.
VI
Popa Costan nu fă cu slujbă duminecă . Ca de obicei în zilele din urmă : era plecat.
Preoteasa, o femeie zdravă nă , cu obrajii plini, stâ nd pe la ră să rita soarelui cu copilul
în brațe, la gardT îi ră spunse aspru lui Martac, care venise s-o întrebe unde e popa:
flă că ul se duse mormă ind, nedâ ndu-i crezare. Pe drum ieșiră oamenii înainte,
întrebâ ndu-l dacă s-a întors popa.
— Nu's-a întors.
— Nu?

Fă ră popă oamenii erau ca. fă ră mâ na dreaptă . Mai ales acum. Iobagii care
fuseseră sâ mbă tă la castel își petrecuseră noaptea în” pă dure. Copiii și soțiile
tră iseră o zi ca înaintea spâ nzură turii. Dintr-o clipă într-alta așteptau să -i calce
oamenii curții. Noaptea de sâ mbă tă spre duminecă nu se întâ mplă nimic. Dumineca
se scurse chinuitor de lungă . Spre mirarea tuturor, sosi și lunea tot cu pace. Iobagii
care nu fuseseră la curte sâ mbă tă se prezentară la lucru. Ș i aflară porțile castelului
închise, pă zite strașnic de soldați înarmați, ca în vreme de ră zboi. Bă tură în poartă :
— Deschideți, am venit la lucru. – ' Soldatul din turnul de lâ ngă poartă își scoase
capul afară .
— Că rați-vă acasă și așteptați! Veți vedea voi! Oamenii se uitară unii la alții,
înfricoșâ ndu-se.
— Ce-o fi și asta?
— Ce se coace înlă untru nu e spre binele nostru.
— Hm.
Soldatul, vă zâ ndu-i că stau în cumpă nă , se ră sti la ei:
— Încă nu v-ați dus? Așteptați pâ nă vin husarii de la Turda să vă scoată cu
picioarele înainte.
Oamenii se împră știară . Un copilandru o luă la fugă prin sat, strigâ nd câ t îl ținea
gura:
— Vin husarii!
 Ț ă ranii ieșeau pe la porți. Dar nimeni n-apuca să -l oprească , că ci copilul fugea
înainte pâ nă afară din sat, unde locuiau ei. Satul începu să fiarbă , să se neliniștească .
Ludovica lui Puia, stâ nd și ea, ca și alte femei, pe la porți, se uita alungul drumului.
Era cu nă frama trasă pe ochi, necă jită pe bă rbat și pe toată lumea, care, credea ea, de
la o vreme încoace merge tot cu înaintea înapoi. Vă zâ nd pe unul din cei ce se
întorceau de la castel, îl întrebă ră stită :
— uar iu ut unut; șui ca vui vcm lowuicic;
— Au spus amu ă ia de la poartă . De aceea nu s-au mișcat ieri de loc, că așteaptă să
le vie un regiment de eă tane. Apoi înconjoară satul și îi dau foc din patru pă rți.
Asta nu o mai spuseseră că tanele. O brodise cineva, și vorba trecuse de la unul la
altul.
Ludovica se întoarse spre casă . Trâ ndosu, bă rbatul ei, un om voinic cu o claie
enormă de pă r netuns pe cap, că ci venea iarna și pă rul îi ținea de cald, ședea pe
pragul tinzii, trudindu-se să pună o coasă într-o coadă de sapă . El nu era dintre aceia
care fuseseră sâ mbă tă la curte, dar nici hu se dusese azi-dimineață la lucru, o dată cu
fricoșii. își fă cuse socoteala bine: cei de la curte nu vor primi pe nimeni la lucru pâ nă
câ nd nu îi vor prinde pe ă știa care au omorâ t husarii. Se vor fi gâ ndit și ei: „Sâ mbă tă
iobagii au omorâ t câ țiva husari, te pomenești că luni sar la grumazul baronului!”
— Vine un reghemenț de husari, îl vesti femeia.
— Drumu-i slobod. Du-te numai și le spune să aștepte un pic, că nu le pot ieși
înainte pâ nă nu îmi gat lancea. Ș i așa n-ai nici o treabă .
— Mă i omule, ori tu ești nebun, ori mie mi s-a stricat capul. Că nu mai înțeleg
nimic. Pot veni peste noi. dintr-o minută într-alta să ne pră pă dească , și tu stai ca în
ziua de Paști.
— Dacă ai zis că ți s-a stricat capul, apoi asta trebuie să fie.
— Mă i omule, tu știi ceva și mie nu-mi spui.
— Dacă vi s-ar spune vouă , muierilor, tot ce se petrece în lume, ar fi vai de capul
nostru. Dar, pâ nă una-alta, ia dă -ne mai bine ceva de mâ ncare.
În tindă Ludovica își vă zu bă iatul, pe Pavel, cioplind o mă ciucă .
— Uite și pe ă sta! Ce faci, mă ?
— Mă ciucă , să toropesc câ țiva husari.
Femeia, înfuriată împotriva bă rbatului, să ri asupra copilului, lovindu-l cu palma
peste spate:
— Na husari, dragul mamii! Uite! îți mai „dau, dacă -ți trebuie.
Copilul, la început mirat, se uită nedumerit, apoi, câ nd durerea îl ră zbi, o luă la
fugă .
Nba * uuna iCIUCicl. 11U=1 UKStul că a înnebunit tată l tă u, îți mai faci și tu de cap.
Să vă spună cineva la curte și să vă bată pâ nă nu îți mai fi oameni! Apoi lucră , femeie,
lucră și ține chilă vi la casă !
 — Ș i așa spui tu că ne ții pe toți în spate. îi spuse bă rbatul, parcă cu atâ t mai vesel
cu câ t femeia era mai supă rată .
— Eu, eu vă țin. Dacă vrei să ți-o spun, ți-o spun verde.
Femeia intră în casă , ieși afară , iar intră și iar ieși, de data asta cu o oală goală în
mâ nă . O luase numai de formă , ca să aibă cu ce. își face treabă , pe la vecine. Câ nd
bă rbatul o vă zu la poartă , îi strigă :
— Unde te duci așa gă tată ?
Femeia nu ră spunse. Ducâ ndu-se la Butuza, un vă r de al ei, îl gă si bă tâ ndu-și sapa.
— Ce e cu voi? Al meu își face lance. Tu vă d că -ți bați sapa, de crezi că te zorește
cucuruzul. Ce e cu lumea asta? Pe bă trâ nul Muscanu l-am vă zut dregâ ndu-și îmblă -
ciii. Sâ mbă tă ați omorâ t că tanele baronului, ce nu s-a mai întâ mplat de câ nd e lumea.
Ș i voi stați cu mâ nile în sâ n. Ba al meu râ de, de gâ ndești că mâ ine se însoară !
Butuza își ridică capul și se opri din bă tut.
— Tu n-ai auzit porunca lui Horia, pe care a cetit-o popa la biserică și care sună
așa: să se scoale tot natul, ca să -i stingă pe domni. Cine nu se va scula va fi legat în
casă cu copiii și vor aprinde casa pe el.
— De asta am auzit eu. Dar, să vă spun drept, eu nu cred prea mult nici în popa
Costan și nici în oamenii cu care umblă el. De Horia nu zic nimic, că nu-l cunosc, dar
ă sta, Cloșca, cum îi zice lumea, nu mi-e la inimă : e mic, vorbește din vâ rful limbii și
are niște ochi ca de veveriță . E om ră u, însemnat de Dumnezeu.
— Apoi, voi, muierile, credeți numai în bă rbații mari, care pot trage în locul unui
bou. Dar mintea mare a dat-o Dumnezeu de multe ori cui nu te aștepți. Ioan Oargă
ori Cloșca, cum îi zici tu, e un om cu minte mare. Ș i Horia ascultă de el câ teodată .
Recilor și să vă vedeți de necazurile voastre. Că lucrurile se vor ră sturna tot în
capul celor mai slabi. Dar popa unde e?
— Popa Costan! Ă sta e omul nostru, să racul! Î plecat de sâ mbă tă noaptea de
strajă la podul de peste Arieș. A dat el cu socoteala, om cu minte ce e, că pe acolo
trebuie să meargă slugile grofului la Turda după husari. Popa, cu alți câ țiva, i-a și
întâ lnit și i-a pus să vadă cum știu ungurii înota. Amu baronul poate să tot aștepte
ajutoare. De cumva nu îi vor trimete de pe lumea cealaltă .
Femeia ră mase pe gâ nduri. Apoi zise:
— Ce aveți de gâ nd să faceți?
— Ce vom putea. Numai să vină popa cu cocanii, beieniî și ceilalți, apoi vom
vedea.
— Popa se vede că în dâ ra asta umblă .
— Doar e omul satului, și nu s-a dus să -l pună vlă dică . Femeia ar fi vrut să mai
întrebe una și alta, dar omul se apucă iar să -și bată sapa și nu se mai auzi nimic.
Câ nd se risipi toată negura de peste sat, lă sâ nd în urmă casele, pomii desfrunziți
și totul ud ca după ploaie, se ivi în deal, la un stat de om de la pă mâ nt, o pată mare
roșietică . Se pă rea că cineva a vă rsat vopsea pe partea de ră să rit a cerului și,
neștiind eum s-o acopere mai repede, a aruncat peste ea un strat gros de vată . Pe o
culme de deal mai plutea un nor gras, ca o oaie albă ce atinge pă nâ â ntul cu f oalele.
La castelul baronului Toroczkay era liniște, o liniște înspă imâ ntă toare, ca în
adâ neul unei peșteri. Porțile erau pă zite strașnic, ușile încuiate, și în afară de
paznicii tă cuți, care se preumblau cinci pași înainte și cinci pași înapoi, în dosul
porților nu se mai vedea nici picior de om. Porunca era ca fiecare șpan, slugă ori
slujnică de națiune maghiară să stea la postul lui. Valahii fură dați afară din curte,
spunâ ndu-li-se că n-au de lucru. Oamenii la început ră mă seseră tare nedumeriți,
apoi bucuroși că au scă pat de corvoadă , se duse fiecare unde îl tă ia capul, îl tră gea
Inima.
În care se pă rea că se ridică mii de capete cu tot atâ ția ochi poftitori, care se uită
spre vechiul colos al castelului. Deodată , câ nd nu se aștepta nimeni, cineva începu să
tragă clopotele în dungă . Sunetul ascuțit, cră pat, gâ tuit parcă de o mină noduroasă
pă rea o cobe care țipă peste sat în zi de mare primejdie. Apoi Martac începu să strige
peste sat din deal:
— Vin! Vin amu!
— Vin! strigă altul din altă parte a satului.
— Vin oamenii lui Horia.
— Cu ei, și fratele împă ratului.
— Vine împă ratul cu Horia.
Câ nd primele valuri ale ră zvră tiților din satele vecine se iviră în culmea
dealurilor, satul hohoti de un chiot cumplit.:
Ana lui Dumitru, în ușa poieții lui Zaharia, unde se aciuiase cu copiii după ce o
dă duseră afară din casa baronului, ieși afară și se uită cu tristețe spre ei. Ț inea în
brațe copilul cel mic, care era bolnav. îl înțercase demult, dar acum, fiindcă n-avea
ce-i da de mâ ncare, încerca să -l înșele dâ ndu-i să sugă . Copilul nu gă sea nici o
pică tură . de lapte și plâ ngea. Plâ ngea și Ana. Ea nu știa nimic de porunca lui Horia,
de umbletul popii. Un singur lucru o interesa mai mult decâ t orice pe lume: ce să
deie de mâ ncare copiilor. De aceea nici nu prea fu mișcată de strigă tul celor de pe
dealuri. Ieșiseră din poiată și ceilalți copii și se înșiruiră ală turi, uitâ ndu-se spre
dealurile din față .
„Vin ungurii pe noi.
— Vin să ne omoare”, îi trecu un gâ nd prin minte. Buzele i se strâ mbară a
amă ră ciune și deznă dejde: De ar veni mai curâ nd.”
Oamenii de pe dealuri coborau spre sat, rostogolin-du-se la vale prin curți, să reau
garduri și pâ rleazuri, ca să scurteze drumul, se ră zboiau amarnic cu câ inii. Să tenii
ieșeau la porți, fiecare cu ce-i că dea mai repede în mâ nă : sapa ori securea. Bă trâ nii
își luau îmblă ciii. Ana vă zu pe Vlă dosu cum se tâ ră ște cu picioarele lui strâ mbe ca să
le iasă în cale și îi veni să râ dă de neputința și de truda omului. Mai ales că omul
luase, cine știe de unde, În fundul gră dinii lor, popa Costan se trudea să -și ues=
prindă zeghea dintr-o tufă de spini, care nu voiau să o lase. Popa o trase câ t o trase
și, vă zâ nd că nu ră zbește, începu să -i care cu securea. In sfâ rșit, se desprinse și, cu
barba în vâ nt, trecu pe lâ ngă femeie, ca alungat de duhuri.
— Încotro, pă rinte?
— Să prindem pă să ri.
Îndată după popa, prin același loc, se iviră doi co-cani – Ana îl cunoștea pe cel din
urmă – unul cu haină popească , albă , așa cum vă zuse la popa catolic câ nd venea la
îngroparea vreunui ungur de la curte. Celalalt purta haine româ nești, numai pe cap
avea o ciubică în formă de plă cintă , așa cum purta popa calvin. Acesta îi spuse că a
venit sfâ rșitul domnilor, să se bucure și ea cu tot natul. La ei au gă tat cu popa calvin.
Celui catolic i-au stricat numai biserica, că ci, simțind că vin româ nii, și-a schimbat
hainele și a fugit peste noapte. Acum vin să dă râ me castelul.
Femeia încă tot nu pricepea. In sufletul ei se revă rsase o apă de viață nouă și se
revă rsase prea multă deodată . După ce stete câ teva clipe tremurâ nd, în vreme ce
lacrimile îi curgeau din ochi pâ ră u, puse copilul jos și zise fetei mai mari:
— Veronică , ai grijă de copii. Intrați în poiată și vă acoperiți cu țolul, să nu vă fie
frig. Eu merg să vă aduc de mâ ncare. Ceva bun, cum n-ați mâ ncat de câ nd sunteți.
— Ce ne aduci? strigă . în urma ei fata.
— Carne cTe baron, ră spunse de la poartă femeia, și o luă la fugă ca să ajungă
gloata.
La intrarea principală a castelului, peste mulțimea care se zvâ rcolea să dă râ me
porțile, să sară zidurile, se vedea statura înaltă a popii Costan, se auzea glasul lui
puternic:
— Împră știați-vă în toate pă rțile. înconjurați zidurile, să nu fugă pe undeva.
În jurul lui erau câ țiva inși care, fă ră să dea cu topoarele în porți, fă ră să alerge
prea mult, se simțea concediu. Prin satele pe unde trecuse valul ră sculat lor, își
ară tase biletul de învoire la vatră drept porunc a împă ratului ca să -i „stingă ” pe
nobili. Purta un ft de îmbră că minte jumă tate de husar și jumă tate că tană
împă ră tească ; drept arme avea o sabie veche, și alți câ țiva de seama lui speriau
oamenii cu comenzile nemțești; dar prin cunoștințele militare erau uneori de mare
folos.
Adevă ratul conducă tor al gloatelor, acela în jurulJ că ruia se lă sa totdeauna loc gol,
era un om mic, îndesat, cu fața rotundă , plină , cu pă r roșcat, ce i se lă sa în jos, pe
umeri, mocă nește, cu mustața brună , roșiatică . Vorbea puțin și din vâ rf ui limbii, se
ținea totdea-” una drept; de departe nu l-ai fi luat cine știe cine; dar de aproape te
înfricoșa ceva din ținuta lui, poate ochii mici, fioroși, ca de fiară . Era Ion Oargă din
Că r-piniș, că ruia oamenii îi ziceau Cloșca. El nu comanda și nu se amesteca numai la
mare primejdie: sta deoparte cu popa și se uita Ia treaba celorlalți, Câ nd cei din
dosul zidurilor simțiră că poarta se clatină , și că se sapă la ră dă cina zidurilor,
trimiseră la ră sculați un soldat, cerâ nd să le arate porunca împă ratului. Ion Bercea
scoase biletul de concediu și trecu înainte: – - Uite-o!
P maK.e de muchii de securi, de sape, furci și tot felul de arme se iviră deodată
sub nasul soldatului. Ca porunca împă ră tească să fie mai cu greutate, cineva din
mulțime îl plesni pe soldat cu îmblă ciul în cap. Soldatul, rostogo-lindu-se la pă mâ nt,
se declară mulțumit. Tovară șii lui într-o clipă se fă cură nevă zuți. Mulțimea sparse
poarta, smulgâ nd din pă mâ nt ușehiorii, luâ nd țâ țâ nele de fier. In curte se opriră
deodată , neștiind de unde să înceapă . Vreun flă mâ nd strigă :
— La că mă ri!
Ș i valurile se rostogoliră într-acolo. Gă siră pe șpa-nul Joska, cela care nu umplea
mă surile și vindea în ascuns lucrurile baronului, spunâ nd apoi că le-au furat iobagii.
Le deschise toate ușile, ară tâ ndu-le ce e mai bun și îndemnâ ndu-i să înceapă întâ i cu
mâ ncarea și apoi s-o deie cu beutura. El se bucura „din toată inima” de s-a fă cut
ungur, ca să poată tră i. Burta mare, mustețue ră sucite de două ori și umerii obrajilor
ieșiți, ca și ochii mici, oblici îl dau de gol. N-avu vreme să se laude prea mult cu
originea româ nă , că ci Trâ ndosu, neîncă pâ nd la o oală mare cu lictar, îi dete un
ghiont în burtă , de-l fă cu câ rlig.
— Dă -te la o parte, jupâ ne, să mai încă pem și noi, ă știa mai să raci, la smâ ntâ nă .
În ochii câ torva scâ nteie vechea ură , adunată în ani mulți de cumplită să ră cie.
— Da' ză u, bine zici, tete Trâ ndosule, îi să ri un flă că u în ajutor, tră gâ nd și el un
pumn zdravă n lui Joska.
Ungurul, simțindu-se la strâ mtorare, începu să se retragă spre ușă , încolțit din
toate pă rțile. Popa Costan, care tocmai își pleca fruntea să vadă ce se petrece înlâ un-
tru, îl îmboldi, aruncâ ndu-l iar în mijlocul mulțimii.
— De ce nu te uiți, creștine, unde calci?
Joska se retrase spre ușă , unde din nou avu nenorocirea să dea peste un româ n.
— Ia-te de pe mine, spurcă ciune!
Acum intrară în odaie cei doi „popi”, calvinul cu tichia pastorului Tohâ ti și cei cu
felonul pateruhri Dâ vid.
— Că ută m pe Joska, sireacul. Să -i plă tim o datorie de demult.
— Aici e puiul.
— Ieși la iveală , jupâ ne. Că pe vremea ta erai tare sfă tos, de nu mai încă pea
nimeni în curte de tine.
Joska simți primejdia și începu să se roage, spunâ nd că el nu le-a fă cut nici un ră u
și că chiar dacă au avut vreo supă rare pe la curte, s-a întâ mplat din pricina
baronului și a celuilalt șpan, a lui Jâ nos, care nu iubește de loc pe rorrfâ ni. Lui
totdeauna i-au fost dragi.
— De dragoste te că ută m și noi, îi zise „popa” catolic, lovindu-l cu furca. Tot din
dragoste ai spus baronului că tata a furat budiile cu brâ nză pe care le-ai vâ ndut pe
ascuns în Turda.
 Celalalt, un om scurt, cy privirea întunecată și eu o o tă ietură mare în față , îl lovi
cu să curea,
— Stați, le zise Trâ ndosu, întâ i să -l prohodiți și apoi să -i faceți facerea.
21S
— Eu nu-l prohoHesc. Nu e de legea mea. Prohodi-j ți-l voi, al vostru e. De-ce lege
ești, creștine? calvin ori catolic? îl întreabă popa.
Joska nu ră spunse. întins pe podea, din gură îi curgeai sub cap o dâ ră de sâ nge
amestecat cu salivă .
— De ce lege, de ce lege! Ce-l tot întrebați?! Parcă ar fi o sută de legi! Este o
singură lege ungurească .
— De una așa e, numai vezi că au doi popi.
— Dă -i dracului pe amâ ndoi! Noi, româ nii, nu avemj o singură lege și doi popi?
Lui Joska nu-i mai trebuiră multe muchii de secure; ca să nu se mai scoale. Apoi,
ca să nu se împiedice de elj îl scoaseră afară .
— Să racul Joska! îl că iau ce-i care treceau peste] trupu-i.
— Da' ce nas strâ mb are!
— 1l-a mâ ncat popa.
— Ba i l-ai mâ ncat tu, f arta te, se ră scoli cel care îl fusese popă .
În gura că mă rii se ivi pe neașteptate Popuța, vă carul, ca de obicei cu bâ ta lungă ,
înflorită , în mâ nă . Câ nd vă zu încă perile nesfâ rșite pline de slă nină , vasele cu mere,
șuncile atâ rnate de tavan și toată marea de bună tă ți înșirate în vreo patru camere,
mari câ t șurile, i se tă ie ră suflarea. Se așeză moale pe cel dintâ i lucru ce îi veni la
îndemâ nă și începu să plâ ngă .
— Doamne, zise el, atâ tea bună tă ți pot fi pe pă mâ ntul ă sta să rac!
În jurul lui începură să râ dă .
— Dar voi cum ați ajuns aici? întrebă el, ștergâ ndu-și lacră mile cu dosul mâ nii.
— Am tot dat cu securea, bade Popuța, și ne-am pomenit aici.
Înaintea lui erau înșiruite vreo patru butoaie cu unsoare. Atâ ta unsoare! Ș i el nu
tă iase un porc în toți cei treizeci de ani de câ nd era însurat. Era să rbă toare mare în
casa lui câ nd se gă sea o lingură de unsoare ca să -și înșele mă mă liga. Ș i aici era atâ ta!
Cum ședea și se uita la unsoare, privirile îi alunecară în jos, spre opincile pe gardina
unui butoi, se cuiuncta în uusume yma, brâ u. Ș i începu să joace înfuriat.
— Amu, na, mâ ncați și vă să turați!
Unsoarea să rea afară din butoi, se tă uia prin odaie, o că lcau în picioare, ducâ nd-o
în toate pă rțile. El însă tot mai înfuriat să rea în butoi, adă pâ ndu-și opincile,
ștergâ ndu-și cu dosul mâ nii lacră mile și strigâ nd:
— Amu, na, mâ ncați, opincilor, și vă să turați.
După ce se saturară de struguri puși pe iarnă , de mece mâ ncate cu slă nină , fă ră
pită , și femeile de că rat pe acasă , vreo câ țiva începură să se sfă tuiască în privința
slă ninilor.
 — Să le împă rțim, zise unul. „
— Da' ce, nu v-ați să turat?
— Pe ă știa nu-i saturi curâ nd.
— Ș tiți ce zic eu? Să le întindem colea în fața castelului, ca să ne vadă mă ria-sa de
sus și să ne facem treaba pe el.
— Asta e. Bine zici.
— Așa să facem.
— Mă i oameni, gâ ndiți-vă întâ i. E spre paguba voastră .
— Ce să ne mai gâ ndim? Ne-am gâ ndit destul pâ nă acum. Acum să se gâ ndească și
domnii.
Unii începuseră să scoată afară slă ninile. Le întinseră apoi pe toate două zeci și
șapte, câ te erau, în fața castelului, în așa fel ca să vadă de sus, și pe fiecare se potrivi
la lucru câ te un româ n. în jurul lor se adunase lume multă : femei, copii. Lor însă nu
le pă sa de asta.
— Să tră iești, mă ria-ta, îl salută pe baron unul.
— Ce-ți face fomeia 1
— Dar fetele?
— Venim îndată la pețite. Gă tați numai casele și mâ ncă rile.
O aripă a mulțimii se abă tuse pe la pivniți. Ca în toate pă rțile pe unde trecuseră ,
sparseră ușile și luară fieră ria. Apoi nu se opriră la cele dintâ i butoaie, care erau
aproape de intrare, ci se repeziră în fund, la buv uuaicu ue uameiu. 11 sparseră cu
topoarele și începură să beie din vin, unii sorbind de-a dreptu din șivoiul care țâ șnea
din butoi, alții umplâ ndu-și că ciulile, pumnii, se aplecau în genunchi și beau din
pariul ce curgea prin mijlocu.1 pivniții. Nefiind obișnuiți cu beutura se îmbă tară
îndată . Sparseră și deteră cep tuturor butoaielor care erau la îndemâ nă . Vinul
inundase pivnița, trecuse de opinci, se urcase pâ nă la glesne. Iobagii se așezară pe
butoaie. De acolo se aplecau la vinul de sul ei, beau cu pumnul, cu pă lă ria ori chiar cu
opinca.
În pivniță se vedea ră u; pe la intrare pă trundea „ fâ șie slabă de lumină , care,
împră știindu-se în. pivnița mare, unde te puteai întoarce cu carul, se dizolva în
întunerecul dinlă untru. Dar iobagilor nu le trebuia Iu-' „mină , le ajungea că vinul
curge, că beau, câ ntă și se veselesc., Afară , alții că rau grâ ul din hambare, urisoarea,
fă ina,. merele, vitele din grajduri, oile, pă să rile. Ei stă teau; că lă ri pe butoaie, se
împroșcau cu vin, ră cneau și câ ntau din toată inima. Unii plâ ngeau, adueâ ndu-și.
aminte de o durere veche, de pe care vinul topise pojghița. Parcă o dată cu vinul
scurs din butoaie ar fi vrut să -și plâ ngă tot amarul sufletului lor chinuit. Niciodată ,
nici ei, nici; moșii și stră moșii nu mâ ncaseră liniștiți la casa lor, neroși de gâ ndul că
întâ rzie de la plug, că dacă mâ ncă azi mai bine, o să le ajungă și mâ ine? La toate
cinele și prâ nzurile au avut înaintea ochilor biciul spâ nilor că lă i, chipul urâ t al
să ră ciei. Toată viața lor, zi după zi, ceas după ceas, au robotit, bă tuți și schingiuiți
fă ră drepturi, fă ră apă rare. Ș i acum, câ nd toate bună tă țile erau pe mâ na lor,
dă duseră drumul la butoaie, beau, plâ ngeau și strigau să tră iască împă ratul cu
fratele lui, Horea.
— Veniți, mă i, că sparg că șile! strigă cineva, vî-râ ndu-și capul pe ușa pivniței.
— Să le spargă , eu nu mă duc.
Dar cei din apropierea ușii ieșiră râ nd pe râ nd. Cela. că ruia nu-i venea să lase
cepul și să iasă se vă zu singur.
Na.
Ș i se rostogoli în vin, apoi începu să se cațere încet pe trepte în sus, dibuind
tă râ mul de deasupra.
Rebelii erau în bucă tă rie, pe unde sperau să intre mai ușor în castel. Aflară acolo
pe Juliska, o unguroaică tâ nă ră și frumoasă , cu pielea albă și moale. Vă zâ ndu-i că
intră atâ ția deodată și-i murdă resc podelele, fata se supă ră . Era stră ină și nu de mult
pe aici. De aceea tovară șele ei, femei bă trâ ne și pricepute, nici nu-i spuseseră nimic
câ nd fugiseră , lă sâ nd-o singură .
— Mere afare, olah, le spuse ea.
— Rui! Că amu eu sunt groful.
— Mere afare.
— Hei, cu pă să ruica asta am eu o treabă ! zise Ber-cea Ion, care o cunoștea de la
Alba-Iulia, unde fata nu voise să stea de vorbă cu el. Aduceți, o funie.
— Iacă tă , aici e bră cinarul.
— Mai dați unu! Așa. Amu eu o țin, și voi dezbră cați-o. Să vedem cum arată
unguroaicele astea care nu calcă niciodată în tină .
Juliska se zvâ rcoli, lovindu-l pe unul cu piciorul. Dar asta îi fu peirea, că ci flă că ul,
după ce își reveni puțin, se întoarse la ea și îi dete una cu coada secuiii în foaie, de
fata gemu și se lă să în mâ nile lor moale ca [o] câ rpă . După ce o dezbră cară , o legară
cu picioarele de grindă și începură s-o scuipe.
La intrarea castelului, dinspre terasă , câ nd ușile abia se mai țineau, gata să se
pră bușească , se ivi la fereastra din salonul de sus chipul de mort al spâ nului Jâ nos. Ș i
așa era un om înalt și slab, parcă ros de o boală . Numai dinții și ceva din privirea lui
ară tau pe omul care avea o deosebită plă cere în a bate și a schingiui oamenii.
Apariția lui ului mulțimea.
— Vedeți-vă de treburi, oameni, că vin husarii, și va fi vai de capul vostru și de al
copiilor voștri!
Oamenii șe uitară unii la alții. Popa Costan era la masa de pe. terasă , bea și vorbea
cu Cloșca.
— Nu vă mai osteniți să așteptați husarii, cinstite domnule șpan, îi zise popa. Că
nu mai vin. Le-am ieșit înainte la podul de peste Arieș și le-am spus că mă ria-sa „e
să nă tos și le dorește să nă tate, dar nu mai are lipsă ae ei. re ia noi oamenii sunt oum
și ț plă tesc datoriile la vreme. Dați înainte, oameni!
 Ion Oargă râ se, ară tâ ndu-și dinții. Spre mirarea lor, ră sculații râ u gă siră pe
nimeni în dosul ușilor. Baronul murea de frică , Jâ nos ținea de urâ t doamnei,
bă trâ nuJ era surd, și soldații, câ nd vă zură atâ ta potop de oameni, își că utară fiecare
câ te o ascunză toare. Iobagii distruseră statuile în armură medievală de pe coridoare,
mescioareJe, icoanele și tot ce le ieșea în. cale, spă rgâ nd ușă după ușă . Nu lă sară
întregi nici podelele, nici pereții, nici atâ ta lemn câ t să cuprindă o palmă . Deodată ,
câ țiva se treziră față ini față cu bă trâ nul baron. El stă tuse toată ziua în casă , chinuit
de o durere de picioare. Acum se ducea să întrebe pe fiul să u ce e asta, că cheamă
camerista de o jumă tate de ceas și nu mai vine. Vă zâ nd coridorul plin de oameni cu
securi și cu furci, care nu aveau nici mă car respectul de. a se pleca în fața lui, se ră sti
la ei:
— Ce că utați aici, animalelor să lbatice! Marș afară !
— Stai, că îți ară tă m noi ce că ută m!
Omul scuipă în mâ ni și ridicâ nd securea atâ t de sus, cum nu o ridici numail câ nd
ai de a face cu un butuc care nu se cre. apă , îl despică în două .
Apoi, strecurâ ndu-se în vâ rful picioarelor, cu mișcă ri de fiare care vreau să prindă
prada în culcuș, se ră tă ciră pe coridoare, ascultâ nd pe la uși.
— Pst! Aici-s.
Se gă seau în fața familiei Toroczkay și a spâ nului Jâ nos. Iobagii se descoperiră ,
stâ nd o clipă muți, rușinați. Cloșca îi trezi:
— Stați, nu dați! Ă știa doi, zise el ară tâ nd pe baron-și șpan, merită ceva mai mult
decâ t o secure. Au omo-râ t prea multă nație. Aduceți caprele și firezul. Cu celelalte –
urmă el ară tâ nd pe doamnă și pe fetele ei – vom vedea mai pe urmă . Baronul începu
să se roage, ca niciodată , în româ nește. Cunoștea limba asta de copil, dar ar fost cea
mai mare rușine pentru el dacă s-ar fi știut că o cunoaște. Iobagii îl batjocoreau,
scuipâ ndu-l.
— Amu știi româ nește? Ha!
— Da' câ nd ne împușeai ca pe gă ini, nu știai!
1 Decâ t.
— La o parte, mă , vin cu caprele!
Se fă cu loc și liniște. Acum se auzi câ ntecul cerșetoresc al lui Filimon, care, de la
moartea lui Dumitru, luase Ktră ițile, plecâ nd în lume.
— Loc, loc, că vine sfâ ntul Petru!
După ce Filimon puse pe parchetul luciu capra de tă iat lemne și atâ rnă de ea
firezul, se uită mirat spre ion Oargă , al că rui port nu semă na cu al celor din Tri-teni.
Mai ales tundra, lungă de oaie i se pă rea că a mai vă zut-o câ ndva. Clipea din gene,
închinâ ndu-se lui Cloșca.
— Ai venit pe la noi iar, sfinte Petre?
— Am venit, ră spunse Cloșca, care își amintea că și el l-a vă zut undeva pg bă trâ n.
 Câ nd îi spuse popa Costan, ară tâ ndu-i cum a fost bă tut bă trâ nul de Jâ nos pâ nă la
sminteală , cum a fost apoi omorâ t Dumitru, Cloșca începu să se uite peste mulțime,
întrebâ nd:
— Unde e Ana lui Dumitru? Să vie Ana.
„Baronul fu dezbră cat. Hainele lui se potriveau de minune pe țiganul din sat, care,
oricâ t de țigan ar fi fost, nu vroia să poarte haine româ nești și se ținea mereu de
domnie. Acum vă zură iobagii că un trup de baron nu e mare lucru, ba chiar e mai
urâ t decâ t unul de cioban.
— Ana e acasă . I-i beteag copilul, strigă cineva de jos.
— Așa! se miră Cloșca Atunci în locul ei o să prindă de firez țiganul; lui și așa i s-a
plă tit. La celă lalt capă t prinde Filimon. Așa. Amu tă iați. După ce baronul fu gata, se
apucară de Jâ nos.
Ion Bercea ză ri pe baroneasa leșinată și o îmboldi cu piciorul, întrebâ nd:
— Cu asta ce facem?
— Dă -o dracului, nu face să tocești firezul în ea. Dar pă să ruicele astea două tot ar
mai putea face câ țiva pui de româ ni. Ș i așa au omorâ t destui.
— Numai să se gă sească cine să se însoare cu ele.
— Eu, zise Ilie, apucâ nd zdravă n de mâ nă pe fata cea mai mare. Tot mi-au luat
mie-mi mireasa. Mă despă gubesc cum pot.
— Așa nici nu e ră u: lași o slujnică și iei o baroneasă .
Te pomenești că mâ ine or să te facă baron.
— Atunci vă că tă nesc eu.
— Schițe și elo _ pave) Dan î
— Mai este una, strigă ca la licitație Cloșca.
— Pe asta o iau eu.
— Ai lua-o tu, dar ce te faci cu nevasta și copiii. Altul la râ nd. Gră biți-vă , că ne
apucă noaptea, se întunecă și trebuie să punem la cale ospă țul.
— Unul neînsurat!
— Aici-s! zise Martac, pă șind înainte vitejește.
— Să tră iești și Dumnezeu vă deie noroc! Amu hai-dați jos. Pare că nebunii ceia au
dat foc castelului. E fum. Duce-vă -ți, scoateți mâ ncă rile din că mă ri, vin, și întindeți
mese. Facem nuntă baronească , cum, nu s-a pomenit de câ nd e TritiuL
— Mai iute, mai iute, că ne aprindem aici.
— Cam mare fă clia asta, zise popa Costan câ nd se vă zură în curte. Dar nu face
nimic, și așa am slujit destul în biserică fă ră lumină ri.
Cobora noaptea.
— Pe acoperișul castelului, limbile de foc se lipeau de turnuri, încolă cindu-se pe
lâ ngă ele ca niște trupuri goale de femei poftitoare. Se urcau sus de tot, vâ nturâ ndu-
și aripile roșii, din care zburau pene pâ nă [în] înaltul cerului. Raza focului se vedea
departe peste dealurile Câ mpiei. Mulțimea furnica în zarea sâ n-gerie, se aduceau
mese, se că ra vin. Lă utarii, aduși în grabă , își struneau ceterile, în '. Teme ce sufletul
mulțimii prinse a fremă ta. Cineva chiui prelung: „De câ nd e Horia-împă rat, Domnii
nu s-au desculțat”.
Popa Costan și Ion Oargă stă teau deoparte, vorbind liniștiți. Diacul se apropie de
ei cu clopul în mâ nă .
— Pă rinte, să mă duc după haine și după că rți. N-avem nici cruce aici, la pă gâ nii
ă știa.
— Nu-i nimic. Ne-om împă ca noi înde noi. Naș îl facem pe fratele Ion. Eu slujba o
știu pe dinafară . Haine nu mai trebuie, e bună și zeghea asta. Atâ ta doar, că i-am rupt
azi-dimineață o aripă , că nu mă lă sa. să intru pe unde vroiam. Cruce! Vor să ruta
securea asta. Tot cruce e. Ș i ea a ajutat totdeauna româ nului. Tot ea va să -i mai ajute
și de aci înainte câ nd o trebui.
JUTA însera. în bordei ardea mocnit focul de balegă și de coceni, ră spâ ndind un
miros tare, înțepă tor. în patul de după ușă , acoperit cu o învelitoare roșiatică , spartă
la mijloc, dormea o pisică mare, bă trâ nă .
Opaițul, așezat într-un geam de o palmă , pe care se prelingeau picuri mari de apă ,
se lupta cu moartea, nepu-tâ rid descâ lci din întuneric chipurile celor doi bă trâ ni.
Moșul sta lâ ngă vatră , cu coatele pe trunchiul cald, și pufă ia din* lulea. Se udase la
picioare și, deseultâ n-du-se, își usca obielele. Din câ nd în câ nd lua câ te trei coceni de
sub vatră și îi punea pe jar. După câ teva clipe se isca o flacă ră albă care lingea
cocenii pe toate pă rțile, mâ njea cu roșu chipul împă durit al moșneagului, apoi,
dispă râ nd, ră mâ nea în urmă -i jă ratecul moale de foc de balegă , ce se ivea printre
coceni ca pleoapele înroșite a unor ochi de diavol. v
— Să aprindem lampa, curmă tă cerea moșul; trebuie să mă duc în pod.
— Mai las-o! Cu opaiț or tră it oamenii de câ nd îi lumea. Numa amu, de câ nd fetele
o lă sat cizmele și umblă cu papuci, și pâ nă se mă rită fac câ te doi-trei copii, nu se mai
vede cu opaițul.
Mai tâ rziu, urmă tot baba:
— Altă dată lumea nu o mai știut atâ tea și o fost mai că nașe, fră mâ nta urichiuși.
Muiase aluatul prea tare, și acuma nu avea cu ce să -l învâ rtoșeze.
Tare-i era necaz pe bă trâ n că , în loc să -și vadă de treburi și să macine câ nd are
lipsă , umblă de-a lela, cu „ciocanul” în gură .
Dacă ar suge țeava numai, cum fac alții, care nu slobod un fum cu să ptă mâ nile, ar
mai merge. Nu i-ar zice nimica, s-o ție pâ nă a putrezi. Dar toată ziua posă ie și scuipă ,
de trebuie în tot ceasul să radă fata casei după el.
Abia suflă , da' tot nu-l lasă . Să ca-i-ar ră dă cina să -t sece! Uite că te doare capul de
atâ ta fumă raie și i-s grumazii corlan de spurcați.
— Ptiu!
Baba își scoase mâ na din aluat și, după ce scuipă , își șterse gura cu fodorii
că meșii.
 Dacă nuraa ar fuma! N-ar fi pă cat; fumeze pâ nă a. plesni! Da' îi duce toată truda la
jidovu, de n-are un ou la casă , nici cu ce fră mâ nta. Ș i uite ce pă țește dacă fră mâ nta cu
apă ; nu mai dă Dumnezeu să se uște pă tura.
Moșul știa că atunci câ nd îi baba supă rată cel mai bun lucru ce-l putea face era să
tacă și s-o lase să -și ră corească inima. Altfel, își aprinde paie în cap. și focul ține
două -trei zile. „ își frecă obielele, îndoi opincile, care se prea uscaseră , și după ce luă
de la stavila patului o mâ nă de paie, pe care le puse într-însele, să -i țină cald, începu
să se încalțe. „
Baba tă cuse; în bordei era liniște și întunerec. Pe moșneag îl muncea un gâ nd și
nu știa cum să -l spună .
— Ș tii ce? zise el într-un tâ rziu, cu capul plecat, necă jindu-se să vâ re cureaua prin
nojițe. Eu m-oi duce; rnâ ne la ziua tâ rgului.
În bordei se fă cu liniște, ca atunci câ nd ai aruncat un cartuș în foc și nu știi în care
parte o să se sloboadă
Baba se opri din fră mâ ntat și se uită mirată la moș, parcă ar fi vrut să -l întrebe
dacă e în toate mințile. După o bucată de vreme îi zise:
— Hm! du-te dară , că de tine îi lipsă acolo. Ai ajuns și tu la opinci și vrei să le gați
iute. Du-te! Să îngheți pe drum, o să te mâ nce lupii!
„Amu-i amu”, se gâ ndi moșul, și zise așa, ca pentru sine:
— Ar trebui să -ți iau tă lpi pe cizme; la ziua tâ rgului îs mai lesne.
Bă trâ nul se fă cu mic, de parcă ar fi vrut să se vâ re sub vatră .
— Hm! fă cu baba, și se apucă de fră mâ ntat. Du-te, omule, eu nu te opresc. Ș i cine
știe ce frig nu-i!
— Oi duce o mierță de să mâ nță de câ nepă și oi da-o ou o sută de lei. Ț i-oi
cumpă ra tă lpi, și ce ră mâ ne îi aduc acasă , să mai avem de stricat.
— Trebui-o-ar, omule!
Moșul plecă de acasă „colo, de la o vreme”, cu gâ ndul să -și pună povara în vrun
car, iar 61 s-o ia holteiește pe că rare. Dar nu întâ lni pe nimeni. Sacul era greu, îl
durea umă rul și-i înghețau, degetele la mâ na cu care trebuia să -l țină .
Opincile se întă riră ca osul, că lcâ ile la picioare nu și le mai simțea de frig și începu
să alunece. Mare noroc că și-a luat de acasă câ rja cu cui de fier în capă t. Acuma ce s-
ar face?
De câ teva ori trebui să se oprească , să -și pună povara jos și să mă sure cu bota
șanțul de lâ ngă drum; ză pada era mare și numai după asta mai putea ști dacă nu a
îuat-o cumva razna pe dealuri. De vă zut nu vedea bine nici ziua. O dată se trezi că
urcă un dâ mb și nu mai știa în ce parte e drumul. începu să strige, aprinse chibrituri,
dar nu-i veni nimeni în ajutor. Vrun lup ce l-o fi vă zut l-o fi lă sat în plata Domnului,
gâ ndindu-se că nu e mare lucru să -și prindă mintea cu un bă trâ n ră tă cit. După multă
umblare, auzi departe clopoței de cai și, luâ nd-o într-acolo, dete peste neguță tori ce
mergeau la tâ rg și se ținu în urma lor.:
 Coborâ nd apoi în vale, pe șesul Agâ rbiciului, intră într-o negură deasă de te ardea,
nu altceva. începu să se gâ ndească la baba care „nu și-a luat lumea în cap pe o
prepestenie ca asta și stă la că ldură și doarjue cu mâ ța pe țol”. îl umplu frigul de nu
rriai știa ce să facă ; pe tot trupullui nu se mai gă sea un loc cald unde să -și ascundă ,
mâ inile.
Câ nd ajunse în Turda nu se fă cuse ziuă bine, lă mpile electrice erau învă lite în
ceață ca în vată .
Intră în cel dintâ i local unde credea că „ar putea gă si un colț cald și o porție de
vinars.
Era o clă dire mare, cu două etaje, în apropierea gă rii.
Plecâ ndu-se bă trâ nește să -și pună desaga jos, atinse sticla ușii dinlă untru.
— Nu vezi, bade? îi strigă dintr-un colț o femeie îmbră cată în roșu.
— îs bă trâ n, dragul bă dii, zise moșul brodâ ndu-se lâ ngă foc.
Sala era mare, plină de mese acoperite cu fețe albe. La o masă , tocmai în colțul
celă lalt, sta un tâ nă r cu gura umedă , cu ochii închiși, gata să cadă . Pe genunchi îi sta
fata care strigase adineaori la el, fuma și, aruncâ ndu-i fumul în față , se nă că jea să -l
țină treaz.
„Asta-i prea să tul”, se gâ ndi moșul. Ală turi, la altă masă , moță iau patru țigani.
Unom mâ nca un fel de zeamă alburie dintr-o ulcică împodobită cu chipul
mustă cios al lui Francisc Iosif. (Bă trâ nul îl cunoștea din că tă nie). Mâ ncarea aducea
cu cafeaua, dar nu era gă lbuie, cum o știa de câ nd fusese slugă , la popa, ci era vâ nă tă
mai mult. Bă trâ nul se gâ ndi că seamă nă cu „jufa”, un fel de mâ ncare ce o fă cea baba
din ră mă șițele seminței de câ nepă după ce s-a stors uleiul.
Bâ nd un pahar bun de vinars de drojdii și fiind și slab, îl zgudui la început o
tremurare strașnică , apoi se întă ri tun.
„Vinarsul e tot vinars”, se gâ ndi el. îl cuprinse un fel de moleșeală , îi venea să râ dă
ori să facă vreo nebunie.
Dar fiindu-i foame și cum avea la el două zeci de lei, ceru „o ulcică de zamă de ă ia”.
Ș i ară tă spre vecin.
Fata să ri de pe genunchi, se învâ rti într-un picior și, bă tâ nd într-o fereastă din
pă rete, luă dintr-însa o ulcică , o puse pe o farfurie și punâ nd lâ ngă ea un covrig
rumen, i-o aduse. Ulcica era mică , tot conținutul ei ar fi intrat într-un pumn de
voinic. în locul lui Francisc Iosif, pe ulcică era acum un husar cu sabia scoasă . Mai
mare spaima de așa vitejie.
Ș i „zama” are un gust cum nu mai bă use omul de câ nd îi. Dulce, amară ? Nu putea
ști, dar bună , de să lot mâ nci. Sorbi o dată zdravă n de tresă riră țiganii, apoi scoase
un „ai” de parcă l-ar fi ars pe gâ t și o dete peste cap.
— Mai vrei una, bade? îl întrebă -fata de pe genunchii tâ nă rului.
— Mai adă una!
 Domnișoara se duse mai întâ i la un colț, unde aruncă țigara într-un vas roșu, apoi
iar bă tu în geamul din pă rete și iar ieși de acolo o ulcică cu chip, pe care i-o aduse
moșului, după ce o puse pe altă farfurie.
„O fi lapte de mă gă riță ”, își zise moșul. Auzise „că asta e cea mai bună bă utură din
lume.
„Ș i câ nd te gâ ndești că la noi toți țiganii au câ te una l E plin satul de mă gari. Hei,
hei, dacă nu știe omul!”
La a patra ulcică voia să vadă cum îi cu mă lai. Scoase din straiță o bucată mare și o
dumică în „zeamă ”. Credeai că nu-i mă lai fă cut de „baba, Dumnezeu să -i potolească
glasul”.
Se încă lzi și scoțâ ndu-și pipa o bă tu în palmă .
Mare nenorocire! Ș i-a uitat jașcă ul cu tabac în haina ceilaltă . Domnișoara, însă , cu
rochia roșie ca de spumă , îi pricepu necazul și îi dete o țigară cu capă tul de aur.
Sta cu coatele pe masă , întins, și fuma domnește.
„De m-ar vedea popa”, se gâ ndi bă trâ nul.
Afară era ziua albă , se auzeau că ruțe, zurgă lă i de să nii și strigă te. Moșul își
strâ nse cureaua și se gă ti să plece în tâ rg.
Domnișoara îl vă zu ce caută , veni la masa lui cu o bucată de hâ rtie, socoti ceva, și
la urmă , punâ ndu-i hâ rtia dinainte, îi spuse că trebuie să plă tească o sută și
treisprezece lei.
Bă trâ nul îngă lbeni. își vâ rî capul în hâ rtia pe care însemnase domnișoara, unde
cifrele i se pă reau niște pă ianjeni gata să se urce pe el, și se trase speriat înapoi.
— Ș ase lei vinarsul, doi, țigareta, și o sută cinci lei, șapte cacao.
— Ce a fost aia?
— O sută cinci lei, șapte cești de cacao l
— Ptiu!
Eatrmui se întoarse într-o parte și scuipă cu scâ rba pe podea. își lă să sumanul
ză log și, după ce vâ ndu se-mința, se întoai-se și plă ti.
Acum unde să se ducă ? în tâ rg nu mai avea ce că uta; chiar dacă ar fi vrut să
împrumute vreo cincizeci de lei, n-avea de la cine: un bogat nu împrumuta pe cel
să rac.
Acasă , baba îl aștepta cu tă lpile, că ci nu mai avea cu ce umbla, că lca pe obiele.
Parcă o vedea cum n-are astâ mpă r, i se uită în cale și câ nd o ajunge, îi va lua straița
între genunchi și va întreba înainte de a le vedea.
— Ei, câ t a fost?
Moșul se așeză afară , pe treptele fă gă dă ului și își rezimă capul în palme, ca acasă ,
lâ ngă vatră .
Treceau tră suri de la ei din sat, îi strigau: „Bună dimineața”. El nu ră sptvndea.
Tâ rziu, porni înapoi, spre casă . Mergea încet, gâ rbov, de parcă ar fi vrut să se facă
una cu pă mâ ntul.
 N-avea bani nici pentru o paclă de tabac.
„Gap bă trâ n”, își zise el.
Io fi întunecat pesemne mintea vinarsul. cela, ori ce a fost cu el?
Ș i nici nu o să poată spune ce-a mâ ncat. Niciodată ! Niciodată !
PRECUB
După ce Precub ispră vi cu încă lțatul de un picior, își mișcă vâ rful degetelor, să
vadă dacă nu-l strâ nge opinca, lovi cu piciorul pă mâ ntul, ca și cum ar fi vrut să bată
un cui în fața casei, și gâ ndindu-se că s-a mat că lca ea la drum, începu să -și învă le
celalalt picior.
Opinca udată și apoi uscată la soare era tare ca fierul, gurguiul i se strâ mbase și
prin nojițe nu era chip să vâ re curelele.
Necă jit, îndoi opinca pe genunchi și o bă tu de pă mâ nt.
— Tu muiere, ian ține-mi puțin lampa, că m-apucă ziua aci.
Femeia, o ță rancă zdravă nă , cu nă sui mu și îaia om-cată de vă rsat, dete pară
lă mpii și, apropiindu-se cu ea de om, îi zise:
— Hai, gată -te!
Precub ședea pe un sac ră surnat la capă tul patului; ală turi sforă ia un motan mare,
galben. Lampa mică , fu-megâ ndă se lupta cumplit cu întunerecul.
De pe paturile nefă cute curgeau țoalele, cearceafurile, pe jos era plin de paie, de
coceni, după ușă se ră sturnase mă tura.
Precub îmbră că hainele de să rbă toare, își luă pă lă ria cu bertiță , bâ ta cu spini și,
după ce-și trecu baiera straiței de piele pe după gâ t, se învâ rti în mijlocul odă ii, să
vadă , dacă n-a uitat ceva.
— Ei, eu mă duc, tu muiere!
— Du-te, omule! -
— Doamne, ajută -mi! zise omul fă câ ndu-și cruce. își pipă i banii dinainte în curea
și îi întoarse la spate. Ieșind apoi în tindă , unde era întunerec ca în iad, se împiedecă
de scară . i
— Ochii și banii! îi strigă din urmă femeia.
Precub deschise portița și intră într-o ulicioară îngustă , umbrită de niște ulmi
mari; apoi, să rind un pâ rleaz, trecu prin ograda Oțului și, urmă rit de o haită de câ ini
ce stau să -l tragă jos, o luă pe un drumeag de câ mp, spre ră să rit.
Noaptea era liniștită , senină . Despre apus tră gea o jelită rece. Deasupra Dealului
Stogurilor plutea luna albă , mă reață . Ș i ea pă rea un că lă tor stră in, uitâ ndu-se în
treacă t spre pă mâ nt; câ teodată intra sub un petec de nor, apoi se ară ta mai rece, mai
albă , învă luind câ mpul într-un abur transparent, lă ptos.
Drumul urca.
Ră coarea nopții sufla acum alină tor și omul își încetini pasul. jj
Prin mintea lui începeau să roiască gâ ndurile.
 Își aduse aminte de vremea câ nd, fiind copil să rac, pă ștea vitele Sudului în pusta
de la Beiu. Pusta era pe niște dealuri, unde fusese odată pă dure. Se mai vedeau încă
cioturile de lemne arse și gă urile de vulpe, de zgomotul că rora nu se putea odihni
noaptea.
i-a încolțit în suflet dorința de a avea și el/vite. Să le pască noaptea, să le prindă la
jug.
Dar ori că n-a avut prinsoare bună , ori că nu l-a ajutat norocul: truda i-a fost în
zadar.
De creștea câ teva oi, cu gâ ndul să le vâ ndă toamna și să -și cumpere o junincă , ori
de ținea o scroafă , tră ia pâ nă câ nd trebuia s-o vâ ndă aturici murea. Apoi venea 1
darea, ori i se întâ mpla altă pagubă , și iar își muta gâ nduleu ani în urmă . Acum luase
ceva bani din bancă , mai din simbrie și mai din una, mai din alta, fă cuse ceva bani.
Pieptul i se umplea de o bucurie' caldă la gâ ndul că de-acum înainte în casa lui va
fi lapte, și copiii nu-i vor zgă ura seara la porți stră ine cu oala în mâ nă .
Gâ ndurile îi alunecară înainte cu ani: vițelul va crește, se va face mare. Vor fi două
vaci cu doi viței: la anul va avea din ce rupe și-i vor ră mâ nea alte vaci în loc.
Cine știe! Va cumpă ra și vrun iugă r de pă mâ nt.
Îi era cald. Cu o mișcare mâ ndră , își mută baiera straiței de pe un umă r pe celalalt.
își scoase pă lă ria și, după ce o duse puțin în mâ nă , o puse în cap, ceva mai la o parte.
Începu să câ nte: singurul câ ntec ce-l știa din holteie.
Avea un glas ră gușit, de țâ rcovnic bă trâ n, și câ ntecul vechi, în care se vorbea
despre mâ ndră și suveică , suna monoton, ca o gâ lgâ itura de pă ră u într-o noapte cu
lună .
În deal se opri și își șterse fruntea de nă dușeală .
În satul din vale se vedeau, ca niște ochi de lup în noapte, geamurile bordeielor în
care se aprinseseră lă mpile.
Precub dete cu socoteala cam pe unde trebuia să fie casa lui și se uită mult într-
acolo.
Câ ntau cocoșii.
Își, fă cu cruce și porni la drum.
Câ mpul se acoperea cu o ceață vineție spre ră să rit, undeva, departe, se aprinsese
o pă lă laie mare, și luminișurile ei împurpurau cerul.
Ziua se ară ta caldă , molatecă . Pe cer se întinsese o ceață alburie ca marmora.
Holdele bogate, cu spicele pline ca gâ turile de gâ scă , se trezeau somnoroase, um-
plâ nd aerul de un miros de pâ ine dospită .
Ș oseaua șerpuia peste dealuri ca o panglica sura, aruncată de cineva peste pustiul
verde al holdelor.
Care cu boi, turme de oi, de vite, tră suri, pilcuri de femei” ciorovă itoare, purtâ nd
în cap coșuri cu pă să ri, desagii pe umeri, se scurgeau înainte.
 Precub pă șea gră bit, îndoindu-și picioarele, de parcă ar fi mâ nat ceva cu
genunchii. Nu era obișnuit cu drumurile și se uita într-una după că ruțe din Triteni.
Gazdele, ză rindu-l de departe, dau. bici cailor, și câ nd treceau prin dreptul lui se
aplecau înapoi în fâ nul din că ruță , ca și cum ar fi vrut să caute ceva, și treceau
înainte, îngropâ ndu-l în praf.
La mulți bogă tași de aceștia pă zise oile, și acolo îi ră mă sese sâ mbria; la alții
fusese la lucru pentru „mulțam”. „Așa-i bogatul, se gâ ndi el, simțind cum îl biruie
amarul. Da' o să -mi ajute Dumnezeu și mie să am ce-mi trebuie și să nu mă mai rog
de unul și de altul.”
Câ nd să treacă podul de la Cristiș, se pomeni că -l strigă cineva din spate:
— Bun ajunsu, vecine!
Precub nu cunoștea glasul și se uită într-o parte.
— La tâ rg, la tâ rg. – zise iar stră inul, fă ră să -i pese de nedumerirea omului.
— într-acolo ne tragem, că ne apucă amiaza, ră spunse Precub, uitâ ndu-se la
stră in așa, într-o doară .
Era un om între două vrâ ste, mijlociu, cu gâ tul roșu, puternic.
Gulerul că mă șii soioase îi ieșea de un deget de sub bluza că tă nească , veche. Sub
pă lă ria tot atâ t de veche, ce nu aducea cu moda din nici un sat, sclipeau ochii mici și
care, ală turi de gura mare, umedă , întregeau acest chip de o rară viclenie.
— Ce vreme mă noasă ! începu iar stră inul. De mult n-am mai vă zut așa holde.
Numai prin Rusia am vă zut așa grâ u. Ehe! Pe la Odesa nu te vedeai nici că lare din
grâ u!
— Ai fost în Rusia?
— Da, ză u! Acolo mi-am pră pă dit piciorul. La Odesa am stat doi ani și opt luni.
Precub îl privi mai cu luare-aminte și vă zu că nu-și poate îndoi un picior din
genunchi și, mergâ nd, lasă prin praful de pe drum o tâ râ itura ca de șarpe.
Stră inul începu o poveste lungă cu lupte, tunuri câ t șurile de mari și gloanțe câ t
sacii.
Vorbea tare, ră spicat, de-ți era mai mare dragul să -l asculți.
În claca lui de vorbe Precub abia reușea, din loc în loc, să strecoare câ te o vorbă , o
întrebare copilă rească .
Vorbind într-una, drumul se scurta. Intrau în oraș.
Casele erau înalte de stau să -i cadă omului în cap. Care, oi, vite și motoare
zbâ rnâ itoare alergau în toate pă rțile, ferindu-se unele de altele și împiedicâ ndu-se.
La vamă nu era chip de ajuns la râ nd.
— Ș tii ce, zise stră inul, hai să intră m colea în câ rciumă , să bem câ te un pă hă rel de
vinars pâ nă se mai ră rește lumea.
Intrară într-o dugheană jidovească , cu mese lungi dmtr-un capă t pâ nă în celalalt,
cu un miros acru de vin stricat. Ș i lume, de nu era loc să -ți pui palma.
Se aciuiară cumva într-un colț și cerură două porții de vinars.
 — Să ai noroc la tâ rg! zise drumețul.
— Să tră iești și dumneata! Precub nu îndră znea să spună „tu”.
După ce bă ură vinarsul, îndulcit de ovreu cu piper și cu vitriol, se strâ mbară și-și
șterseră gura cu dosul mâ inii.
— Da' ce-ți cumperi, că nici nu te-am întrebat?
— Io, o vă cuță cu lapte. E greu fă ră coadă de vită . Am fă cut ce-am putut, mai de
lucru, mai dincoace, mai dincolo, și am fă cut vro doi bă nișori. Fă ră lapte, parcă toată
casa e friptă .
— Da, nu e ușor, ră spunse stră inul. Eu mă duc să -mi iau un cal.
— Noroc!
— Noroc!
Își spuseră neamurile și gă siră că tată l nuia a pețit-o pe mama celuilalt.
Se gă srră cuscri și se sfă tuiră ca, după ce își vor fi ispră vit treburile, să se întoarcă
împreună .
Precub umbla de două ceasuri prin tâ rg. Pe vacile care i-ar fi plă cut cereau prea
mult, și cu vacă bă trâ nă nu s-ar fi întors în sat.
Umbla prin tâ rg, obosit, flă mâ nd, să rind peste ruzi de care și ferindu-se să nu-l
lovească vitele.
Tâ rgul era așezat lâ ngă o vale; vâ ntoase iscate din senin stâ rneau nori de praf,
învă luind ca într-o ceață murdară oamenii și vitele. între mugete de vite, strigă te,
gui-ță turi, se ridicau, în vă zduhul plin de tot felul de mirosuri, roiuri de muște care
se așezau pe animale, pe oameni.
Pe la amiazij'umblâ nd de la o vacă la alta, necă jit că nu se poate înțelege cu un
româ n de peste Mureș, Precub se pomeni strigat de cineva.
Întorcâ nd capul, recunoscu pe șchiopul de azi-dimineața.
— Mă i vecine, începu el vorba, fă -mi un bine și îți dau un adă lmaș domnesc.
Precub nu ră spunse nimic.
— Uite ce e! Este aici un om de la noi din sat cu un cal bun. îl cunosc și n-aș vrea
să meargă în mâ na altuia. Numai că este un pic de necaz. Nu vrea să mi-l deie. Au
avut ceva laolaltă muierile astea. Ș tii tu cum îs muierile, și omu-i supă rat. Fă bine,
vină cu mine pâ nă acolo. E colea, lâ ngă pâ ră u, cum intri în tâ rgul de cai. Eu îți dau
banii și îl cumperi, iar după aceea mi-l dai, și pace bună !
Lui Precub îi trecu prin minte gâ ndul că nu-i bine-să se încurce în treburile altora,
dar omul vorbea atâ t de convingă tor și mai ales atâ t de mult că , fă ră să -l mai asculte,
o luă înainte, zicâ nd:
— Hai!
Trecâ nd pă ră ul ce desparte tâ rgul de cai de cel de vite, se opriră pe punte, și omul
îi ară tă , mai la vale, calul cu pricina.
 — Fă gă duiește-i pâ nă la șase mii, zise stră inul. Uite cinci sute de lei, dă -i arvună ;
pâ nă îl tâ rguiești, pâ nă , ajungeți la țidulă , eu merg să . schimb hâ i'tia asta de zece mii
de lei și pâ nă câ nd să -i dai banii sunt acolo.
Freeub se coborî de pe punte și merse înspre caii al că rui stă pâ n pă rea că -l
așteaptă ., Se învâ rti pe lâ ngă un că luț ră pă nos, orb de un ochi și cu pielea de pe
spinare tă bă cită , mirâ ndu-se ce o* fi” gă sind tovară șul lui de drum în acest cal.
— Ce ceri pe harama ă sta? întrebă el.
— Ehei, așa haramuri să -mi tot dea Dumnezeu! zise,; stă pâ nul, punâ nd mâ na pe
coama calului. Câ t dai dumneata?
— Patru mii!
— Cu atâ ta'se cumpă ră un porc.
— Dau cinci, tot atâ ta, zise Precub fă câ nd pe marele ttrgoveț.
— Ada șapte și batem palma. Nu te uita că e mic; cu un astfel de cal, dacă îi dai ce-i
trebuie la gură , poți muta munții.
Se opriră la șase. Apoi deteră mâ na și porniră „să facă țidulă ”.
Mergâ nd într-acolo, îi ajunse din urmă șchiopul, asudat, gâ fâ ind de oboseală . îi
ară tă hâ rtia de zece mii și îl rugă să plă tească calul cu banii lui, că după aceea se vor
duce la bancă să schimbe.
Precub se codea, dar vâ nză torul îl chemă stă ruitor:
— Vii, omule? Nu mă ținea în loc, că am treabă !
— Du-te, să nu bage de seamă , îl rugă celalalt. Eu mai încerc s-o schimb pe aci, pe
undeva. Mâ nca-i-ar focul de bani, că poți muri de foame cu ei în mâ nă .
Precub fă cu țidulă și plă ti calul cu banii lui.
După aceea se uită după drumeț, și care nu-i fu mirarea vă zâ ndu-l că se
întovă ră șește și pleacă cu stă pâ nul calului.
— Na-ți, omule, calul și dă -mi banii, să mă duc și să -mi iau și eu ce-mi trebuie.
— Ce cal? fă cu acesta pe miratul. Ț i-ai cumpă rat cal și să -ți tră iască !
Precub se uită la amâ ndoi pe râ nd, le vă zu fețele râ ză -toare de pă să ri de pradă ,
hainele domnești, și, înfigâ n-du-i-se în cap un gâ nd grozav, ca un piron, simți că
pă mâ ntul din față -i se cască și el cade, cade.
Precub a strigat câ t a putut de tare, și-a sculat tâ rgul în cap, încâ t a trebuit să
meargă și pe la casa orașului, dar degeaba. Calul era cumpă rai, uu. wu”. *. mai putea
face nimic, și cei doi stră ini o luară unul la dreapta și altul la stingă , ca să se
întâ lnească undeva și să împartă câ știgul.
Precub cu calul de că pă stru, porni spre casă . La vamă , în câ rciumă unde bă use de
dimineață , era zarvă mare. își aduse aminte că n-a mâ ncat nimic azi. întoarse capul
și porni mai departe.
O luă pe drumul lung de câ mp, presă rat cu care, animale și tot felul de oameni.
Pretutindeni o lume veselă vorbitoare, plină de bucuria cumpă ră rii și gata de harță .
Mergea pe marginea drumului, cu capul în pă mâ nt, cu pă lă ria pe ochi. în urma lui,
calul se aplecape marginea șanțului și îmbuca câ te o gură de iarbă . Omul îl zmucea,
nă că jit; – Ghii, boală !
La fâ ntina Dorului se opri, legă calul de jgheab, scoase o vadră de apă , bă u, apoi se
lă să pe marginea drumului, în fața lui, cumpă na pă rea o undiță uriașă , vâ râ tă într-o
apă lină , incoloră . Calul că scă lung și începu să deie din cap a pustiu.
Omul simțea că i se urcă în gâ t o supă rare mare, înă -dușitoare. Se stă pâ ni și zise
numai, bă trâ nește:
— Mâ nca-te-ar focul, să ră cie!
Câ țiva bogă tani din Triteni, care auziseră * despre pă țania lui, veneau în goana
mare, câ ntâ nd și chiuind. Oamenii, cu fețe roșii, cu că ciulele în vâ nt, ținâ nd între
genunchi sticle, închinau, ră cnind, și că ruțele hâ rbuite lunecau pe roatele dinapoi
dintr-o parte într-alta a drumului lă sâ nd prin praf urme de zigzaguri ca de niște
ființe bete.
Trecâ nd pe lâ ngă Precub, îi strigau:
— Ala-i cal de la honvezi, mă r!
Precub se ridică greoi, ca și câ nd ar fi purtat o povară mare, își luă calul de ața
care îi ținea loc de că pă stru și porni la deal, încet, încet.
Soarele se lă sa tot mai la vale, pâ nă se anină In vâ rful dealului între crengile unui
salcâ m.
De la castanii din marginea drumului se întindeau pe câ mp clă i mari de umbre. Pe
drum aluneca încet umbra unui cal și a unui om; calul pă rea lung, cu picioarele
subțiri și moi, umbra omului era frâ ntă de mijloc.

TUIA

La că minul studențesc cina e în toi. în sala de mese trei sferturi din locuri sunt
ocupate, și pe ușă lumea curge mereu.
Printre mese ori rezemați de pereți, studenții în grupuri – unii cu cuțite și bucă ți
de pâ ine în mâ ini – discută , râ d și se ghiontesc. Vorbele, ici-colo, ca niște flă că ri, se
adună , umplu sala: o singură flacă ră uriașă ce țâ șnește pe ferești și pe ușă , șerpuind
pe coridoare, se înalță înspre tavan, amenință toare, apoi deodată scade, se stinge, și
în urmă -i se aude. un tropot repede, uruit de scaune și ciocniri de vase.
Ț ă că niturile în farfurii sfâ șie lă rmă laia, chelnerii fâ l-fă indu-și halatele albe,
împră știe „pardonuri” ori „vine acum „și aleargă de la o masă la alta.
La o masă din fund, studentul în filosofie Dă dulea, lung câ t o pră jină , cu nasul
covoiat 'și o șuviță de pă r spă lă cit aruncată pe frunte, înghite gră bit.
Din câ nd în câ nd blagoslovește macaroanele ce se zvâ r-colesc în furculiță , își
șterge gura cu dosul mâ inii și mai ales vorbește: Aseară a fost la Metropol, continuă
el încet – atâ t de încet ca să se audă în partea cealaltă a mesei – unde a fă cut
cunoștință cu un colonel, comisar regal, cu un consilier ministerial, artiști – și aici
amintește nume celebre – gazetari și ofițeri. „Connaissances (ie peu d'importance” i,
cu care, după ce au bă ut râ uri de șampanie, au colindat tavernele și s-au despă rțit
„per tu.”'
— Câ t e ceasul? își întrerupe deodată , îngrijat, povestirea.
— Opt și-un sfert.
1 Cunoștințe de mică însemnă tate (fr.).
— Numai! La urma urmei, dacă mi l-o pxauea, um decâ t să aștepte! spune ca
pentru sine. Apoi, vă zâ nd cî-teva priviri întrebă toare, explică , cu un aer de
indiferență , că e aici nevasta notarului de la ei, „o doamnă de să -ți”, și lipindu-și
degetele mâ inii drepte ca pentru cruce, le să rută : „E he he!”
S-a mă ritat cu notarul, „un notar cum nu sunt pe aici, bogat, are și mașină ”, silită
de pă rinți, după ce el a refuzat să fugă cu ea. El are „caracter” și nu-și terfelește
„cinstea” pentru o fată .
Azi a venit la Cluj anume pentru el, să -l vadă numai.
El, chipurile, nu se prea sinchisește. Dacă ar fi să se ia după toate câ te îl așteaptă ,
pingelele l-ar costa o avere.
— Poate e deprinsă cu așteptarea, îl întă rită cineva de peste masă .
— Nu e d-alea. mă deștepților. Apoi, vă zâ nd că unii zâ mbesc, cu nasurile aplecate
în farfurii: Ce, bă ?!! Crezi că eu. ca tine. umblu după toate.
Zgomotul din sală crește, înecâ ndu-le discuția; furculițele ajung la fund și dau
alarma.
La dreapta lui Dă dulea mâ ncă alene Opriș; student în matematici, de statură
mijlocie, dar ală turi de Dă dulea pare mic, cu fața roșie, plină de coșuri, cu ochelarii
bulbucați din dosul că rora mijesc ochii mici, că rbuni aprinși. Se pare că trage cu
urechea la vorbele lui Dă dulea, că ci pe buze îi joacă un zâ mbet imperceptibil de
batjocură .
Studenții ispră vesc masa, depun armele și râ nd pe râ nd se scoală , pronunțâ nd
tradiționalul: „Să ne fie de bine”., Au mai ră mas doar cei doi colegi.
Dă dulea se întoarce spre Opriș.
— Ce mai faci, Oprișel? Mai plimbă -te, mă , că faci bă tă turi la cap.
— Tu, se vede, de teama asta nu fa.ci nimic.
Pauză .
— Apropo, reia vorba Dă dulea, știi că e aici Tuia?
— Tuia?!
— A venit aseară cu nevasta notarului. Poate e acum pe corso. Servus!
Ră mas singur la masă ; Opriș împinge farfuria la o parte și cocoloșind între degete
o bucată de pâ ine, se gâ ndește.
 „. Tuia. Tuia. Câ t să fie de câ nd am cunoscut-o? Doi ani de liceu și patru de
studenție. Ș ase ani! Parcă ar fi fost numai ieri. Cum trece vremea!” își amintește apoi
de seara câ nd a cunoscut-o. Era la o serbare școlară ; se juca Fă t-Frumos, și ea fă cea
pe Ileana Cosâ nzeana. Dar scrisoarea ce i-a trimis-o în ziua urmă toare! Ce copilă rie!
Tuia i-a dat apoi un rendez-vous în cimitir. Câ nd s-a apropiat ziua întâ lnirii, n-a
dormit două nopți.
Nenorocul i l-a adus ideea unui coleg de a-și pune guler tare și, gră bindu-se, și-a
rupt cea mai bună cravată și și-a stricat și gulerul.
Pâ nă la cimitir a ținut-o într-o fugă ; câ nd a ajuns, picioarele i se muiară și limba
refuză să -l asculte.
Noroc că Tuia s-a supă rat așteptâ ndu-l și i-a spus: „N-arr știut că elevii din clasa a
șasea sunt atâ t de binecrescuți”.
Mâ ndră . ca o regină ofensată , a plecat. Altfel, se fă cea. de râ s, că nu era în stare să
scoată o vorbă .
Mai tâ rziu s-au împă cat. în anul urmă tor ea a plecat din Turda la altă școală . Nu i-
a mai putut scrie; Dar plecarea asta era să -l coste bacalaureatul.
A venit apoi la universitate și s-a vâ râ t pâ nă în gâ ț în învă ță tură , Ș i cartea multă ,
și viața grea i-au îndepă rtat tot mai mult din suflet chipul acela surâ ză tor.
Chelnerii scutură masa, și el e nevoit să se scoale.
, Ia să -mi ispră vesc problema”, își zice, simțind că -l înmoaie aducerile-aminte, Din
visuri e greu să tră iești. Ce-a fost s-a dus. De-acum o altă viață îl așteaptă . în față îi
stă perspectiva ademenitoare de a ajunge, la anul, asistent.
Trece pe la vestiar să -și ia pardesiul. Dar Tuia nu-i mai iese din cap. Parcă -l arde
ceva la inimă ; i-a pierit tot curajul.
La intrare, studenții dau nă vală ; unii dezbră câ ndu-și pardesiele din stradă , sar
cele câ teva trepte și aruncâ nd hainele bă iatului, se azvâ rl spre sala de mese.
Alții ies vorbind zgomotos, își potrivesc cravatele și se pregă tesc de corso. La
intrare se întretaie glasurile.
Unul care-abia și-a
* = Așteptați-mă , să -mi iau paiaiia jReține-mi un loc.
— Ș i mie!
— Ș i mie. repetă ca un ecou vâ râ t capul pe ușă .
Întâ lnindu-se, se salută cu gesturi largi: „Salut arta”, „Glorie științei”, „Tră iască
dama de pică ”.
Opriș stră bate cu greu valul de studenți, ferindu-și mâ necile pardesiului de colegii
care îl cheamă la plimbare cu toată delicateța studențească .
Se oprește o clipă la afișe, apoi se uită în sus, spre scă rile ce duc la camera lui:
pentru întâ ia dată le vede pră foase, murdare.
Își aude pașii pe coridorul lung, întunecat, ră sunâ nd a pustiu. Amintindu-și de
cameramare câ t o peșteră , cu paturile desfă cute, de că pă tâ iul că rora atâ rnă , ca niște
ștreanguri, curelele de tras briciul, de masa plină de că rți în neorâ nduială și de
sticlele de cerneală , goale, toate i se par urâ te, dezgustă toare. Chiar de problemă
simte că i-ar fi silă să se mai apuce.
Valul de oameni din jurul lui îl împinge dintr-un colț într-altul și, fă ră să se
împotrivească , se trezește în stradă .
Vă zduhu-i plin de miros îmbă tă tor de flori de mă r. Pe cerul liniștit plutesc fâ șii de
nori alburii, sus, pe acoperișurile caselor, joacă ochiuri de lumină stră vezie.
În locurile umbroase începe a se cuibă ri amurgul.
La dreapta, pe coasta dealului, se întinde cimitirul, o pă dure uriașă îmbră cată în
haina nouă a primă verii.
În față e calea Avram Iancu, largă , liniștită , ca un vad pă ră sit.
Opriș cotește la stâ nga, pe strada îngusta ce duce la centru. Departe se vede un
petec din lumea pestriță ce se plimbă pe corso. N-a că lcat de mult pe acolo. Acum,
fă ră să -și dea seama că nu caută pe nimeni – n-are nici o treabă – merge din ce în ce
mai gră bit.
* Capă tul corsoului e la câ tă va pași, lumea se plimbă în grupuri mici, îmbră cată ca
în zi de să rbă toare. Trei perechi cu fețe râ ză toare, fete cu toalete mai bogate în
culori ca florile pă mâ ntului.
În aer plutește parcă ciripitul unui stol de pă să ri.
Se apropie gră bit, abia reținâ ndu-se să nu alerge: mai sunt câ țiva pași, și e
emoționat de parcă s-ar duce la cel dinții examen, îi bate inima puternic și o. bucurie
ascunsă H, inundă pieptul, se revarsă prin toate mă dularele, topindu-i puterile.
„ „Tuia e aci”, îi veni deodată în minte, și gâ ndul e atâ t de puternic, că se uită speriat
în jur, să vadă dacă nu l-a auzit cineva. E atâ t de fericit, că -i vine să -și arunce chipiul
în sus, cum fac școlarii în ajunul vacanțelor, și să strige din toate puterile: „Tuia e
aici, să știe toată lumea că Tuia e aici!”
Dă buzna în marea de oameni, calcă pe unii pe bă tă tură , lovește cu umă rul pe o
doamnă grasă , ce se oprește și aruncă după el un „pardon”. Dar abia a mers o zvâ r-
lită , și își încetinește pasul: „Să nu creadă lumea că sunt un urs scă pat”. Apoi, pă șind
agale, se uită la una, la alta și își macină gâ ndurile.
Întâ i o s-o salute rece, indiferent, abia la a doua tură i se va atașa, întrebâ nd-o cu
un aer plictisit; „A, bună seara, duduie. Da' ce vâ nt te aduce pe la noi?” Asta așa
numai, ca să se groză vească un pic. Dar nu, e mai bine să fie sincer de la început.
Masca asta e prea complicată pentru el și, simplu cum e, nu o s-o poată purta. Are
să se tră deze, sau mai știi ce o să iasă ? Poate se va supă ra fata. Ș i apoi, orice ar zice
gura, tremuratul vocii și toată ființa lui o să -i spună : „Bine-ai venit, Tuia, mi-a fost
așa de dor de tine! Ș tiam că ai să vii și te-am așteptat, te-am așteptat.'
Pe lingă dâ nsul trec pilcuri de studenți spilcuiți (și nu-i vede). Trec ținâ ndu-și în
sus mă nușile albe ca niște trofee cu care câ știgă bă tă lii mari, unii au numai o mă nușă
împrumutată , dar o țin în sus.
 Unii poartă plete și pă lă rii mai-i, negre, lovind pă -mâ ntul cu bastonul. Au aerul că
zic lumii din jur: „Inculților, nu vedeți că trece marele scriitor? închinați-vă !” Trec
fete frumoase, care vorbesc și gesticulează de parcă s-ar' apă ra veșnic de să rutul
cuiva. – și fete care se uită des înapoi.
O să -și ridice gulerul pardesiului și își va trage pă lă ria pe ochi, se gâ ndește.
studentul, și-i va ră suri „deodată înainte, ca din pă mâ nt.
— Bonjour, domnule Opriș. Ce plă cere pentru noi să întâ lnim pe corso așa oameni
mari!
Sunt două colege de la laboratorul de fizică ; una, cu fața albă și nasul câ rn, îl
plictisește cu dragostea. Fetele ar vrea să -l ia între dâ nsele și „să -l scoată în lume”.
Opriș îngă imează un salut. Fetele îl petrec cu ochii, apoi clatină din cap: „E țignit
ră u, să racul!”
— Dar cu cine o fi cochetâ nd? Uite-l că râ de, zise îndră gostita.
Ajuns la capă tul corsoului, Opriș se miră că n-a ză rit-o. Nici nu e de mirare, într-
un râ u de oameni. Se întoarce și stră bate iar corsoul de la un capă t la altul.
Dacă n-a întâ lnit-o încă , e mai bine: are vreme să se liniștească puțin. Pesemne
munca l-a obosit, și plimbarea asta, în loc să -l recreeze, îl tulbură , îl obosește: parcă i
s-a lă sat o ceață pe creier! De-â cum se va plimba regulat. Bine c-a venit Tuia!
Se gâ ndește ca la o logodnică pe care n-a vă zut-o de mult și își orâ nduie viața să
fie mereu împreună . Poate în viața ei el n-a fost decâ t o aventură , una din cele multe.
Pentru el, însă , ea a fost singura dragoste. Ș i dragostea asta copilă rească nu s-a stins
sub pojghița groasă a celor șase ani. A mocnit numai, iar acum, câ nd a luat aer, arde
cu vâ lvă tă i.
Se vede ală turi de ea. E seară , merg pe stră zi liniștite, unde lumina e presă rată cu
zgâ rcenie, merg strâ ns lipiți unul de altul și vorbesc.
Tabloul se întrerupe. Dansează în ploaia de lumină orbitoare chioșcului din parc.
Ș i el, studentul devotat cu totul studiilor, el care n-a lipsit de la nici o lecție de
câ nd e în universitate, își face planuri cum să scape de la cursuri, cum să -și înșele
profesorii.
Trece o fată înaltă , îmbră cată într-o haină verde, care-i scoate în relief formele
sculptate minunat N-a vă zut-o bine, dar fata se pare că -l privește cu coada ochiului.
„E ea”, îi trece prin minte. Aruncâ ndu-și povara gâ n-durilor, își potrivește repede
cravata, pă lă ria și se ia după dâ nsa.
Emoționat ca un soldat ce a fă cut o prinsoare să treacă pe sub focul artileriei
inamice, trece înainte.
Fata are nasul fin, puțin înă lțat în vâ nt, în semn de mâ ndrie, ochii albaștri și
sprâ ncenele bine arcuite.
Cum erau ochii Tuiei? Albaștri! Dar nu e sigur. Erau frumoși și îi erau dragi. Parcă
râ deau veșnic. S-o fi schimbat și ea în șase ani. Oricum, obrajii, ochii și ceva din
întreaga fă ptură a acestei fete, seamă nă cu ea.
 E ea? nu e ea!
Fata, care s-a oprit la colț și spune ceva tovară șei, câ nd îl vede încetează vorba și,
mă surâ ndu-l ca pe un animal uriaș, întreabă :
— Cine e tipul, îl cunoști?
Fă câ nd calea întoarsă , are impresia unei că deri în vid.
Se oprește apoi, chinuindu-se. Cum era Tuia? Ce avea ea deosebit, după care ar
putea-o recunoaște? își amintește de ochii râ ză tori, tă ietura buzelor și mai ales îi
sună în urechi mlă dierile glasului ei. Poate, dacă ar vedea-o înainte, cu trencicotuj ei
cafeniu, așteptâ nd, mică și tre-murâ nd de frig și de teama de profesoare, ar
recunoaște-o. Altfel nu și-o poate închipui. Vremea a șters nuanțele, au ră mas numai
liniile mari, și astea cu ștersă turi învă luite parcă în ceață . I-a pă strat chipul mai mult
în inima decâ t în minte. încearcă în ză dar să lege între ele amă nuntele chipului ei,
după șase ani.
O fi crescut? O fi ră mas tot așa? E mai frumoasă . Asta însă nu-i spune nimic, și cu
câ t se trudește mai mult să și-o refacă în minte, amă nuntele se estompează .
Gâ ndurile pornesc deodată într-o cascadă gâ lgâ itoare, amestecâ ndu-se cu vedenii
din trecut, cu scene de acum și cu idei și oameni care n-au nici o legă tură cu ce vrea
el să știe; ca la cinema, câ nd se rupe filmul.
„Ce e cu mine!” își zice oprindu-se și ducâ ndu-și mâ na la frunte. Apoi în capul lui
se face liniște, și mașina merge regulat iară și.
O dată cu înaintarea serii, i se coboară în suflet o amă ră ciune deznă dă jduită . Are
impresia că timpul ce s'-a scurs de câ nd s-a despă rțit de Tuia e un amestec ciudat de
tot felul de lucruri și că pe alocurea nici nu există timp. I se pare că de atunci și pâ nă
acum a dormit un somn greu, în care a visat probleme mcncue, surise cu slove ca
picioarele de paiangen, profesori cu chipuri apocaliptice, care, gesticulâ nd ca
nebunii, îl biciuie în fiecare zi cu biciul aspru al datoriei și îi turnau în cap cu gă leata
știința cu care își umplu viața lor zadarnică .
Obosit, se postează între cele două șiruri de trecă tori. Așa o va recunoaște mai
ușor, nu numai că o va vedea, dar îi va auzi glasul, care nu s-a schimbat și-i sună
parcă în urechi.
Prefă câ ndu-se că așteaptă pe cineva care nu mai vine, trage cu urechea la tot ce se
aude.
Corso e acoperit de studenți. Marea de capete cu chipie roșii se mișcă încet, ca un
lan de flori de mac la adierea vâ ntului. Fetele vorbesc, râ d și merg atâ t de încet, că
deodată îl cuprinde furia, îi vine să le ia de mâ nă , să le azvâ rle înainte ca pe niște
câ rpe nefolositoare, să le strige:
— Alta, alta, mai repede, alta”!
O studentă pipernicită , cu un șal roșu ce atinge pă -mâ ntul, se plâ nge alteia cu un
glas' țipă tor: „Sunt oameni nerecunoscă tori. caie n-o mai țalută , da. o să le aate ea”.
Ș i se uită cu coada ochiului la doi studenți cu pă lă ria pe o ureche și cu batiste scoase,
de crezi că și-au atâ rnat o maramă pe piept.
Un fruntaș al studențimii, înalt, cu capul într-o lă ture, dar mâ ndru, se ține drept
ca un cal de lux și, convins că orice vorbă a lui prezintă o deosebită importanță , se
plimbă cu bâ ta la spate, scoțâ ndu-și în evidență pieptul cu cocarda de „șef”.
„Lume, lume!” zice Opriș, nemaiputâ nd suporta, și iese din valul de oameni
ghiontit, că lcat pe bă tă turi.
Obosit ca după o fugă lungă , se reazemă de pă rete să se odihnească o clipă . Lumea
începe a se împră știa, din șiruri se desprind grupuri-grupuri, care traversează și
dispar la colțuri.
N-apcă să -și afle un loc între „stâ lpii” care razimă zidurile, câ nd i se pare că o
ză rește într-un grup. Se ia după dâ nsa și b urmă rește pâ nă departe într-o stradă
largă , întunecoasă .
O urmă rește, silindu-se s-o vadă , în locurile mai luminate, trece înainte, se
oprește apoi în loc, așteptâ nd să vină ea. Fața nu se gră bește. Tocmai câ nd să intre în
lumină , se uită înapoi, își ascunde fața, apoi îl privește, mirâ ndu-se ce o fi vrâ nd
„tipul”.
E ea, nu e ea?! Câ nd se desparte de grup, la un colț, și el se gră bește s-o ajungă ,
deschide o portiță și dispare.
Ră mâ ne singur.

Strada asta largă e pavată cu pietre mari, ici-coloj pavajul e stricat și drumul e
plin de gropi. Colo sunt; câ teva bară ci de scâ ndură în care se vinde carne, stau ca
niște bă trâ ne cotoșmă nite la un foc stins demult.
Printr-o ciudată asociație de idei îi vine în minte că la București, lâ ngă palatul
Mitropoliei a vă zut o pisică ; moartă .
,. Ah, Doamne, Doamne, la ce mă gâ ndesc!” Un nod de plâ ns i se oprește în gâ t.
Pornește înapoi gră bit. La fiecare pas oasele picioarelor se înfig în carne de parcă
ar că lca pe pari ascuțiți.
Câ nd ajunge, ud leoarcă , cu cravata într-o parte și pă lă ria într-o mâ nă , lumea de
pe corso s-a ră rit. In aerj e o nă dușală apă să toare, la orizont fulgerele spintecă ,
noaptea. O ia la vale, se întoarce înapoi, vrâ nd să se repeadă la toate grupurile ce
pleacă , să vadă dacă nu e acolo Tuia, s-o oprească . La un colț întâ lnește un coleg de
la „clasică ” și, apucâ ndu-l de un nasture, îl trage la o parte.
— Ascultă , Ioane, începe vorba, și se oprește deodată . Cu calicul ă sta e supă rat și
n-au vorbit de mult. Acum fie ce o fi! Descleștâ ndu-și fă lcile, ce par înghețate, îi zice
iar: Ascultă , Ioane, n-ai vă zut pe Tuia? (Ion e din-tr-un sat cu ea.) Am să -i spun ceva,
m-a rugat un prietin, crede el că trebuie să întregească și e grozav de mulțumit că a
putut-o scoate așa de bine.
Ion se miră întâ i, apoi începe să râ dă :
 — Hî, hî, hî, „dră guța ta”!
Râ sul ă sta îl plesnește ca un bici. Vinele gâ tului încep să i se zbată . Ș i uitâ ndu-se
drept în ochi, nasturele îi ră mâ ne în mâ nă și cade între ei. Ion, mic, șchiop, cu fruntea
ascuțită și cu falca de sus scoasă înainte, clipește des din gene, de parcă ar zice:
„Iartă -mă , așa sunt eu, prost, te-am jicnit, dar n-am vrut s-o fac”, și, cum zâ mbește, i
se vă d gingiile.
Opriș ridică mâ na, dar, o lasă m jos aeuuaict, ca tă iată de o sabie nevă zută , și
pleacă repede, aproape țn fugă .
Trece pe la un cinematograf unde se rulează un film vestit și, după ce plă tește
biletul, n-are ră bdare să aștepte sfâ rșitul actului și să vadă dacă nu e acolo. In
gră dinile publice se uită la toate mesele în ochii consumatoarelor, încâ t multe femei,
scuturâ ndu-și fumul din țigară , îi întorc spatele.
O caută prin parc, vâ râ ndu-se în aleile umbroase, trage cu urechea și deslușește
glasuri cunoscute de colege, care ziua fac pe mironosițele. Dar ce-i pasă lui? I-e silă
de toate astea acum. Trece mai departe și o caută în imensul parc, pâ nă ră mâ ne
aproape singur, că ci e convins că e aici, se plimbă cu cineva.
Hotă râ t s-o caute, de va trebui, pâ nă la sfâ rșitul lumii, se întoarce pe corso – acum
pustiu.
Stă să ploaie. Câ țiva trecă tori depă rtâ ndu-se gră biți par niște spectatori întâ rziați
la teatru ce-și caută hainele ră tă cite. Prin piață se rostogolesc bucă ți de hâ rtie. O
femeie de stradă traversează ținâ ndu-și hainele, și ea însă și pare o zdreanță minată
de vâ nt.
Opriș îl ză rește pe Dă dulea ca printr-o sită . Calcă de parcă ar împlâ nta pari,
ținâ ndu-și mâ nile la spate, sub pardesiu, scuipă și înjură .
— S-a dus, domnule, aia. cum îi zice, s-a dus la amiazi și mi-a dus și „dama”. Ptiu!
Apoi, mai tâ rziu: S-a dus cu mașina la unchiu-so.
Opriș se uită la el și nu pricepe. Are impresia că a tră snit lâ ngă el șt nu-și poate
veni în fire. Se trudește să spună ceva.
Limba i se mișcă singură , mecanic: s-a dus, duuuș.„ După ce face câ țiva pași,
rostește iar: „S-a dus”.
Pornește spre casă , că lcâ nd încet, ca și cum ar fi de sticlă , și i-e teamă că , lovindu-
și picioarele de pă mâ nt, să nu se sfarme. Firele nervilor, întinse pâ nă acum de să
plesnească , s-au destins dintr-o dată prea larg. O mo-leșeală de plumb i se coboară
în membre, îl trage în jos, de parcă picioarele i-ar fi grele ca pă mâ ntul.
Ș i cum merge, un castan din marginea trotuarului! fuge în urma lui, după el
pornește altul, apoi șirul întreg 1 de castani, cu stâ lpii de lâ ngă ei, o iau la fugă
înapoi.;'j Pornește piața cu statuia neagră , gigantică , biserica dindosul ei, și toate
încep să se învâ rtească în jurul lui, pâ nă par o uriașă curea de transmisiune.
Opriș se clatină ca un om beat, apoi se lasă bă trî-nește pe marginea trotuarului;
proptindu-și capul în] palme, se uită dus.
 Un om cu picioarele cră că nate atinge cu o pră jină becurile de gaz și coboară
noaptea neagră . Omul începe”j să crească , e acum mai mare decâ t streșina caselor.
mai mare decâ t biserica. Piciorul îl atinge, eă lcâ ndu-l pe haină , j
Acum pare un clește imens împlâ ntat în pă mâ nt, și în cră că nitura-i fantastică
doarme marele oraș, învă luit în lințoliul vinețiu al nopții.
VEDENII DIN COPILĂ RIE
Era pe la sfâ rșitul lui octomvrie, într-o zi senină de toamnă .
Ca de obicei, în ora ultimă , colegii obosiți își vedeau de treabă , citind ori stâ nd de
vorbă .
Stă m la geam cu un coleg și vorbeam de fete; de una mai ales, că reia îi trimisesem
câ teva scrisori trandafirii și nu se mai hotă ra să ră spundă .
De pe saâ câ mii înalți din curtea liceului se desprindeau frunze galbene și că deau
tremurâ nd în seninul zilei, ca într-o apă limpede. '
Pe câ t era de mare zgomotul din curtea liceului în pauze, pe atâ t de mare era
acum liniștea împrejmuitoare.
Înlă untru, 7prin coridorul lung și întunecos, se pre-umblau câ țiva” profesori cu
cataloagele subsuoară . Erau tă cuți, încruntați și, după felul cum se uitau spre ieșire,
se vedea că așteaptă pe cineva.
Într-adevă r, directorul îi chemase la o conferință extraordinară . – trecea ora și el
nu se mai ară ta nică iri. Pe piatra coridorului se rostogoleau frâ nturi de vorbe grele:
— Nemaipomenit!
— Ar trebui să -i spunem!
— Ș coala e școală așa nu mai poate merge! St să vezi cum o va scoate iară !
Câ nd sedeschideau ușile claselor, în dosul că rora fierbea viața tâ nă ră , și în
cră pă tura lor se iveau ochii iscoditori ai copiilor, profesorii se ră steau:
— Intră în clasă , mă garule 1
În sfâ rșit, apă ru directorul, gâ fâ ind, ud leoarcă .
— Pffuuu! Am întâ rziat. N-am putut scă pa. Poftiți, domnilor, să începem!
— Cinci lei, numai cinci lei intrarea, domnilor! Foarte ieftin, zise profesorul de
gimnastică , imitâ nd pe un actor ambulant ce trecuse prin localitate.
Directorului îi plă cu gluma; oricum, era binevenită .
— Nu te mai lași de ale dumnitale, domnule; îi ră spunse el cu un zâ mbet dulceag.
Clă direa liceului din T. era atâ t de mare, de parca ar fi fost zidită pentru cine știe
ce capitală , și nu pentru un biet oraș de provincie, unde cu greu se. puteau aduna
câ teva sute de elevi. O fă cuseră fă ră socoteală și o îngrijeau fă ră tragere de inimă .
Cu toată toamna tâ rzie, pe coridoare se aflau geamuri sparte. Tablourile
pedagogice erau ră u așezate, și pe pereți praful așa de gros, încâ t copiii ar' fi putut'
învă ța, într-însul, aritmetica.
Servitorii cultivau via directorului. N-aveau Vreme să șteargă praful de pe pereți.
Se mulțumeau să deie ici-colo cu mă tura, să împingă bă ncile la loc. „Pâ nzele de
pă ianjen nu trebuiesc stricate, fiindcă ne scutesc de a cumpă ra hâ rtie de muște”,
ziceau ei. (Filosofia asta fă cea parte din aforismele profesorului de gimnastică .)
Orașul era departe de linia principală . Inspectorii, veneau rar, și atunci trebuie să
fi avut o altă treabă decâ t școala „care merge ea și așa”.
Directorul era „om de cultură ”, și administrația era un lucru de puțină
însemnă tate. El era menit să conducă spre lumină pașii unui județ. Fă cea parte de.
drept din
CEN
UNIVERSITARA '1.
— NAPOCA comitetul pentru ră spâ ndirea laptelui, a că rții, din cel de protecție a
animalelor și a copiilor sugaci.
Experiența adunată în diriguirea atâ tor așeză minte o turna anual în câ te o
că rticică ce purta mereu același subtitlu: „Studiu de sociologie”.
Despre această carte, profesorul de fiiozofie scria, în ziarul popular din loc, un
lung și documentat studiu, încheind: „Cartea d-lui dir. Calapă r e puțină la file, dar
plină de miez. într-un cuvâ nt, o carte mare”.
Funcționarii de la libră rie scoteau de prin rafturi toate că rțile „de același” și, după
ce le bă teau de praf, umpleau cu ele o vitrină întreagă . Pe cea mai proaspă tă , bă iatul
înalt și chel, cela de era caligraful libră riei, punea țidulă roșie: „Nou”.
Trecă torii se opreau în fața vitrinei plini de admirație. Că rțile vechi erau
invidioase de pă lă ria sorei lor mai mici.
La mijloc se așeza chipul directorului, cu decorații și joben, zâ mbind ca un popă
de oraș între cele șapte fete ale lui.
După o jumă tate de ceas, tocmai atunci câ nd ora era pe ispră vite, se auzi larmă
mare la cancelarie. Profesorii ieșiră pe coridor; unii se duseră pe la clasele lor, alții
își urmară nesfâ rșita lor preumblare.
Se sună de ieșire. Ușile claselor se izbiră de pereți ca trâ ntite de duhuri. într-o
clipă , coridorul se umplu de lume. Se auzeau strigă te:
— Mai încet, că stricați bă ncile! Lasă vorba și așe-zați-vă în râ nd!
Profesorul de matematici și portarul, baciu Luca sau „subdirectorul”, cum îl mai
numeam, aveau, în asemenea împrejură ri, rolul de că petenie. înarmați cu două
nuiele lungi, se plimbau dintr-o parte a coridorului în cealaltă .
Baciu Luca era din satul directorului. Venise la liceu ță ran întreg, de sus pâ nă jos.
Mai întâ i își lepă dase opincile, apoi dispă ru de pe el că mașa cu flori, și într-o bună zi
îl vă zură m domn.
Slujba lui era de a duce veștile de la profesori la elevi, de a spune hotă râ rile
conferinței înainte de vreme și de a pftmi racrnu și iuiuh uc j.” îi gă zduia el.
Dacă îl întrebai de s-a ținut conferința de clasă , îți ră spundea: „Nu încă . Ai
ră bdare, suntem ocupați. O ținem să ptă mâ na viitoare.”
 În ziua aceea, apropiindu-se de locul unde eram râ n-duiți, numaidecâ t îl luară m la
zor: „Ce conferință a fost și de ce ne duc în sala festivă ?”
Omul, întâ mplă tor, nu știa nimic, dar nu voia să arate și ne ducea cu vorba: „Vă
spun mai tâ rziu. Intrați în râ nduri. Veți vedea îndată .”
Asta o știam noi, dar vezi, voiam să mai știm și altceva. Printre elevii mai mari
circulau tot felul de zvonuri neliniștitoare.
Ș irul Nevilor se scurse încet spre sala festivă . Profesorii mai ră maseră puțin pe
coridor. Apoi se deschise larg ușa din față și se ivi mai întâ i burta cu lanț de aur,
capul țuguiat sprijinit pe două guși mari și la urmă picioarele subțiri ale directorului.
— Nă dră gosul! zise tă rișor unul dintre elevi.
— Liniște!
„ Profesorul de matematici, cel care fă cuse ordinea, și portarul se uitară peste
sală . După director intră profesorul de religie, un munte de om, cu burtă și barbă
roșie. Ț inâ ndu-și mâ inâ Le la spate, capul sus, arunca celor din jur priviri de profet
care vede și condamnă totul. Ceea ce te izbea mai ales din toată ținuta lui erau
buzele scoase, de parcă veșnic mâ nca ficat de rață și fă lcile late de om bine hră nit.
Fă ră să vrei, vă zâ ndu-l, te gâ ndeai: Strașnic mâ ncă u!„. Ț inâ nd seamă de' faptul că
lucrurile omenești trebuiesc puse în râ ndul al doilea, după („ele religioase, s-ar fi
cuvenit să intre el întâ i.
Într-o lume, însă , unde toate sâ ttt cu susul în jos, nu te mai poți mira de nimic.
Omul își înghițea amă ră ciunea și își suporta cu tă rie umilința de a fi pus
pretutindeni în locul al doilea.
La lecții intra cel dintâ i. Nu atâ t de dragul școlii, dar fiindcă ținea mult să deie
exemplu tinerimii, îndeosebi profesorilor* în sala de conferințe își avea pupitru
rezervat în fruntea mesei, de-a dreapta directorului. Câ nd su uibcuiau cnesuum
importanțe, își spunea pă rerea urmă , subliniindu-și vorbele cu gesturi tari, care nu
*d mițeau nici o replică .
Dacă totuși vreun coleg mai tâ nă r se încumeta s-j facă , rar îi ră spundea.
— Eu, domnule coleg, în calitatea mea de profesor dj religie, sunt de altă pă rere.
În acel „domnule coleg” se simțea ceva puțin, ce care, în gura lui, suna a monedă
falsă . Calitatatea de profesor de religie” era ceva greu ca plumbul. Pe asta, toate
judecă țile și probele contrarului atâ rnau
Cu elevii era aspru și neîndură tor. A doua expliear” o lipea cu palma de mintea
copiilor. De aceea, câ nd intri în clase, inimile tinere se închideau, râ sul îngheța pe
buzeâ n vreme ce copiii își recitau lecția gâ fâ ind, el conducej cu degetul în carte.
De se întâ mpla ca vreunul să greșească , îl oprea zij câ ndu-i:
— Nu-i bine, boule! Zi încă o dată de la „și”.
Cu cei care lipseau de la biserică era neînduplecat. Co piii urau adâ ne biserica.
Unde era lipsă de vorbă bună , pedepsea aspru, și unde sâ ngera inima, lovea crunt
cu biciul de sâ rmă al autorită ții și al bisericii, pe care credea că o reprezintă .
 Într-un anume partid politic, localnicii îl socoteau un-stâ lp puternic. In fața lui,
adversarii politici și toți ceij care îndră zneau să aibă atte pă reri treceau drept
ră tă ciți, vâ nză tori de țară .
Intrâ nd în sala festivă , negru, cu pasul greu și cu privirea încruntată , vuietul
școlă râ mii se încetini.
În urma lui pă și încet profesorul de limba româ nă . Parcă i-ar fi fost teamă să nu
deranjeze pe cinevaSe îngropa într-un scaun și, lă sâ ndu-și capul într-o partej închise
ochii. Toată ființa lui gră ia: „Sunt trist și obosit. Atâ t de obosit. De s-ar ispră vi odată
toate astea”.
Înalt, subțire și cu nasul acvilin, semă na cu figurile preoțești din stampele
medievale, ori cu chipurile n sfinți uscați, închipuiți de pictori care, neavâ nd ce lucra,
imită icoanele vechi, ță ră nești, Tră ia singur, neînsurat. Era un sunet pusuu, pe imc
un necaz mare îl scosese din corabia vieții, și o dată ră mas pe dinafară , n-a mai cerut
să intre.
Profesorul de istorie, doctorul Cerbiceanu, cum îi plă cea să fie numit, își trase
scaunul la o parte și își puse pe genunchi geanta plină de că rți. Fusese docent la
universitate.
La concursul de profesor n-a reușit din pricina unei divergenți de pă reri între el și
dirigintele comisiei examinatoare. Acum, în orașul ă sta de provincie, se credea un
prinț al că rții exilat între barbari. Lucra necontenit, sperâ nd că va fi chemat în
curâ nd la Academie; atunci va intra în universitate pe poarta mare.
Își vedea de lucră ri și nu își bă tea capul cu școala. Lecțiile și le fă cea neținâ nd
seamă de manuale sau de prevederile regulamentare. Citea din manuscrisele lui un
trimestru întreg, și la sfâ rșit afișa pe culoar ordinea examenelor bă tută la mașină .
Cum numă rul capitolelor cetite se cam potrivea cu numă rul elevilor din clasa
respectivă , noi, cunoscâ nd „metoda”, învă țam după alfabet pă rțile pe unde socoteam
că ne-o fi râ ndul.
Lucrurile se potriveau de minune și, după examene, amâ ndouă pă rțile erau
mulțumite.
Câ nd în cancelarie venea vorba despre elevii care nu își fac datoria, doctorul
Cerbiceanu își ridica privirea de pe carte – în societate cetea totdeauna – și spunea:
— La mine elevii învață . Sunt foarte mulțumit cu ei. Drept recunoștință , îl
credeam un mare prost, și câ nd aveam prilejul ne bă team amarnic joc de el și de
„moravurile universitare”.
Fratele Proțap, profesorul de latină , un omuleț mic, cu capul câ t pumnul, șezu
uitâ ndu-se speriat în jur. El era stâ lpul școlii.
Suph'nea la toate materiile. Reușiseră să -l convingă că se pricepea tot așa de bine
la gimnastică sau la filo-zofie-ca și la latină .
Nici nu pricepeau cum un om de talia intelectuală a a lui a putut ră mâ ne atâ ta
vreme la „tâ mpeniile” alea de studii clasice. Ză u așa!
 El putea fi un inspector, sau „așa ceva”. Asta crai introducerea pe care i-o fă ceau
profesorul de gimnastic și cel de geografie câ nd aveau nevoie de priceperea lin
E adevă rat că în orele acestea, ca și în acelea ale ssfraj țelui Proțap”, elevii jucau
că rți, fumau sub bă nci orjH puneau la cale ră ută țile școalei. Ce are a face? El
ră mâ neijB convins că se pricepe la multe, și în viață totul e să vreia
Pipirig Ț â boc-Cioarec, profesor de filosofie, era duș-j manul de moarte al
profesorului de istorie. Contrați acestuia, credea că se poate face știință și în
provinciei! Totul e să știi cum s-o faci. Dacă o iai de la Adam și tifl trudești să
descoperi câ te pene în pă lă rie avea CatariwH cea Mare, apoi paște, murgule, iarbă
verde.
Scria în ziarul partidului de la putere lungi articole” despre concepția dumnezeirii
la indieni sau fă cea paralel* între geniu și virtute. Ar fi putut – numai să fi voii -M să
ră mâ nă la universitate, dar se sufoca în atmosfera qfl acolo. Își pierdea
personalitatea și nu se alegea nimic dJ capul lui. în adâ ncul lui era totuși convins că o
dată nul va avea ce face și va trebui să primească o catedră lai universitate, că ci nu
sunt oameni. Oameni integri talen-l tați!
Intrară pe râ nd și ceilalți profesori: capi de familie'; hă rțuiți de griji, șefi de birou
cu scrierea caligrafică și gâ tul tare, oameni buni, modești, sau arță goși politicieni de
provincie, ghiduși ca Trâ ntă , profesorul de gimnastică . Ș i alții, bieți oa”meni,.
Câ nd profesorul de matematici fă cu semn din bă ț că liniștea e deplină și
reprezentația poate începe, djrec-j torul se urcă la catedră .
Își să ltă întâ i pantalonii, din pricina burții rotofeie] alunecau la vale în momentele
cele mai grave, și începu] deodată țipă tor, ca o cucuvafe. De la început uluia au-*
ditoriul K Avea fraza scurtă , cu șerpuiri de bici. Vor-; bâ nd puternic, uneori gros,
urca pâ nă la nota cea mai de sus, de pă rea oă nu el vorbește, ci un altul, pe care îl”]
apasă cineva cu genunchii pe burtă . Un stră in s-ar fi înfl trebat de nu cumva e aici un
mare talent oratoric. As-:
Vocale, muite ae ama încă peau w Wm {proprie, nici un adevă r nou. Ci doar câ teva
banalită ți slab legate deolaltă . După ce tă cea, îți mai stă ruia în auz multă vreme
sunetul strident de toacă de fier al vocii lui. Fă cu etimologia cuvâ ntului „elev”, apoi
spuse ce înseamnă „disciplină ”, care vine din latinescul „disciplina-ae” și mai spuse
ce înseamnă „„școală „. Tot un cuvâ nt stră bun. Dete câ teva „pilde edificatoare din
istoria româ nă „ și vorbi mult despre disciplina soldatului româ n din timpul
ră zboiului mondial, disciplină ilustrată mai ales în'„cele două mari bă tă lii, la Oituz și
Mă ră șești”. De aici, cum te-ai lă sa pe o funie de la etajul al patrulea, se coborî Ia
școala de după ră zboi. Mai fă cu i o tumbă în aer și să ri, ca într-o baltă , la disciplina
din feuda lui.
În vremea asta, mulțimea elevilor începu să freamete. Profesorii, cunoseâ ndu-i
ideile naționale din turneele electorale, se plictiseau de le venea să sară pe pereți.
Erau necă jiți că în loc să fi spus câ teva cuvinte de introducere și să treacă la
„chestiune”, le ține un „discurs stupid de două ceasuri”.
Profesorul de gimnastică își încorda mușchii mâ nilor.'1
— Mai bine ar umbla în patru labe, șopti el vecinului.
— Au, că scă tare alt profesor.
Câ țiva elevi începură să râ dă și portarul se uită furios peste sală .
Directorul mai fă cu câ teva figuri oratorice, de care nu se putea despă rți nici mort,
își să ltă 2 iar pantalonii și citi lista elevilor eliminați pentru că luaseră parte la un bal.
— Acuma să vă că rați acasă și să vă vedeți de carte.” Ați auzit? Suntem hotă râ ți să
elimină m din școală tot putregaiul și să nu lă să m decâ t merele să nă toase.
Elevii eliminați începură să se miște, să Vorbească tare, toți deodată :
— Moldovan unde-i? Pe el au l-ați eliminat! strigă în gura mare un elev.
Se ridicară ca un singur om.
— Cine a cutezat? ră cni directorul.
— Eu! Unde-i Moldovan?
— Da! Așa-i! Așa-i! strigară două zeci de elevi deodată .
— Are protecție!
În sală , pe deasupra capetelor se învâ rti o fluieră tură puternică , ca o limbă de
viperă . Alții urmară exemplul, și sala se prefă cu într-un cazan uriaș clocotind
cumplit de huiduieli, fluieră turi și strigă te.
Câ nd se mai potoli zarva, un elev se ridică pe un scaun și începu să vorbească de
parcă ar fi aruncat cu bolovani spre catedră . Era președintele societă ții literare, un
elev cu fruntea masivă , bine legat.
— Domnule director P Dumneata ne vorbești de datorie, și n-ai mai ținut nici o
oră de trei să ptă mâ ni. Dumneata vorbești de viața morală , și tră iești cu nevasta
altuia. Vorbești de lege, și dumneata o calci. Ne pui în față dreptatea și, câ nd să o
apucă m cu mâ na, o ascunzi la spate. în loc să eliminați pe adevă rații vinovați, pe cei
care au fă cut balul, au plă tit lă utarii și au pus la cale totul, îi faceți scă pați și
aruncați” greul pedepsei pe noi, pe câ țiva bă ieți să raci. Adevă rații vinovați sunt aici,
râ d de noi și de dumneata. Dar de ei nu v-ați atins, fiindcă au pă rinții coloneii și
deputați, cu care beți bere și de care vă temeți.
— Așa-i! Așa-i! Rușine!
Vorbele elevului se topiră în flă că rile huiduielii și ale fluieră turilor. Sala pă rea că
se pră bușește. Un elev își azvâ rli pachetul cu că rți spre catedră . Că rțile se desfă -cură ,
și foile zburară în toate pă rțile. Copiii înnebuniseră cu toții; pâ nă și cei din clasa întâ i
strigau câ t îi lua gura. Fu o clipă câ nd nu se mai pricepu nimeni.
Elevul care vorbise să ri de pe scaun și, amenințâ nd, o luă la fugă pe trepte la vale.
Cascada de copii se repezi în urmă -i, revă rsâ ndu-se pe scă ri, și în câ teva minute, în
sala goală , plină de că rți rupte, scaune sfă râ mate, nu mai ră mă seseră decâ t
profesorii.
 Totul se petrecuse așa de repede și pe neașteptate, că nimă nui nu-i trecu prin
minte să intervină .
Directorul, galben ca moartea, își scusc UUua, „ își șterse nă duful de pe frunte.
Avea aerul că . zice: „Ce-a fost asta? Ă știa au turbat ori eu am înnebunit?”
Nimeni nu zise nimic.
— Lipsa de educație, rupse tă cerea profesorul de filosofie.
— De educație morală și religioasă , domnule coleg, i-o retezjî cel de religie.
Celui de filosofie îi să ri țandă ra și, neputâ ndu-se stă -pâ ni, aruncă toată vina în
câ rca popii Toroipan și a ereziilor sale pedagogice.
STUDENTUL LIVADĂ într-un colț al sufrageriei mari, dreptunghiulare, pe o poliță
de brad – fixată sus, să nu o ajungă studenții – bâ zâ ie un haut-parleur vechi, înnegrit,
dintru începuturile radioului. Parcă e o pasă re exotică , cu coada pros-poiată întoarsă
spre sală .
Haut-parleurxl vorbește despre vreme, „care e tot ca ieri, și mâ ine se va schimba”,
despre o întâ mplare cu două trenuri ciocnite și despre un rege, mare vâ riă tor. Glasul
ruginit scâ rță ie, se coboară jos, de pare o țâ șnitură de aburi, alteori urcă
sonorizâ ndu-se, ca și cum ar vorbi cineva dintr-o tobă mare.
Sala de mese dă înspre stradă ; o stradă îngustă , strâ nsă între clă diri mari, care o
împung din coaste cu colțurile, sugrumâ nd-o.
Încolo, în dreapta și în stâ nga, se întinde pă durea ne-sfâ rșită a clă dirilor în tot
felul de stiluri și de forme. Privit din catul de sus al că minului studențesc, orașul
pare un imens tablou modernist, reprezentâ nd un oraș mare, scă ldat într-un apus
purpuriu de soare iernatec. Geamurile sufrageriei sunt deschise. Soarele, sfâ ră -ind
în geamuri, curge în sală , tă uindu-se pe jos. La intrare crește mereu” apa studenților.
Unul din cele două râ nduri de mese e inundat de tot, la celalalt, la o masă din fund, s-
au așezat ră zleți doi studenți din anul întâ i; sunt tineri, cu buze rumene da copii, cu
ochii albaștri.
Stau cu capetele aplecate peste masă , ochi în ochi. – j In larma din sală pot să -și
deschidă sufletele nestingheriții
Câ nd valurile zgomotului trec peste ei, topindu-le: vorbele în apa comună , cel cu
spatele spre ușă se întoarce! spre haut-parleur.
— Stai, să ispră vească ă la. Nu știu de ce mai lasă ! rabla aia să urle.
Așteaptă o clipă tă cuți amâ ndoi, apoi iar se apleacă i peste masă , iar vorbesc.
În așteptarea supei, studenții discută politică , f'jci glume unii pe socoteala altora
și toți pe a administrași torului.
Ici-colo se află , printre mese, grupuri, unde câ te unuî mai sfă tos își spune pă rerile
cu glas tare, face gesturi! largi, imitâ nd pe vreun politician că ruia îi face curtea
Discută de parcă ar vorbi de pe tribună , ridiculizâ ndu-și adversarii și netă câ nd chiar
atunci câ nd n-are dreptate. Dintre acești studenți îndră zneți se recrutează
politicianiq da mâ ine.
 În jurul lor s-au adunat balicii timizi.'
Aceștia sunt oamenii care oriunde se gă sesc e bine, aprobă tot ce spun alții, și prin
aceasta li se pare că e înșiși au spus-o. Contrarii lor neagă totul și, chiar acoldi unde
lucrul e clar ca lumina ochiului, ei au ceva de dis-I cutat, de fă cut o observație, de
adă ugat pă rerea lor.
Printre ei se strecoară tă cuți studenții cu judecata să -l nă toasă , în mintea că rora
mai tră iește ecoul lecțiilor, al-; că rților citite, al lucrurilor studiate. între aceștia și
lumea studențească e ruptă puntea.
Printre mese, unde n-ar fi voie să staționeze studen-j ții, tropă ie servitorii
că minului, pripă șiți aici cine știe de unde, se chinuiesc de curge apa pe ei să umble
sprinten,] să calce fă ră zgomot.
Umbletul și-l pă strează fiecare după cum l-a învă țat dealul ori câ mpia, dar
farfuriile le țin stâ ngaci, țeapă n. Ar că ra mai bucuroși sacii ori ar ține plugul de
coarne.
Dacă nu i-ar urmă ri ochiul sever al administratorului, ar trâ nti – poate – farfuriile,
și o fugă ar ține pâ nă pe dealul împă durit în lacul imens al primă verii.
Se aduce supa. Castroanele aburesc puternic, gâ tu* lâ nd nă rile celor flă mâ nzi. Cei
de la extremită țile meselor se. servesc întâ i, apoi castroanele, pe mă sură ce se
ușurează , înaintează spre mijloc. Uneori, mai ales la începutul anului, se întâ mplă ca
vreunul de la mijloc să se întoarcă revoltat spre servitor:
— Supă , aici!
— Două sprezece porții, nu mai dă ! ră spunde servitorul care totuși ia castronul.
— Supă să aduci. Lasă vorba!
În asemenea cazuri se întâ mplă ca vreun student nou intrat în că min să se uite
rușinat în farfurie, de unde supa dă afară din pricina gă luștelor de gris.
— în fruntea să lii, la colț, lâ ngă fereastră , cu spatele spre ușă , sade Livadă , student
în anul trei la științe. Cu fruntea înaltă , ochii mici, cufundați în orbite, brunet ca orice
bă nă țean, îmbră cat cu o haină neagră roasă în coate, cu gă urile nasturilor sfâ rticate
– printr-una a ieșit un că -pețel de că ptușeală albă – se uită în partea cealaltă a să lii.
Acolo – un grup de studenți; între ei Pogacea, Politicianul, student în drept, voinic,
roșu la față , îmbră cat la modă , discută și râ de, râ de atâ t de tare, că acopere glasul
haut-pă rleur-uui. Ală turi, un balic cu capul mic, rotund și un nas câ t un neg ține
mâ na în buzunarul vestei, tiudindu-se să -și deie toată importanța cuvenită .
Pe ă știa i-a vă zut Livadă de câ teva mii de ori.
„Ce tot vorbesc?” se gâ ndește el. Plictisit își îndreaptă privirea în altă parte.
Simțind cum i se strecoară pe sub că mașă un fir subțire de gheață , își strâ nge
haina pe trup, cutremurâ ndu-se.
— Ț i-e frig?
— Nu știu. Parcă mi-e rece în spate. Ar trebui închise geamurile.
— E cald ca în dricul verii. Livadă se cutremură iar, înfiorat.
 — Cald, dar e primă vară . Că ldura de primă vară și de toamnă mușcă , zice un
student din vecini.
— Filosofie de babă , ră spunde, vizaviul lui Livadă , un lungan de la filosofie, cu
fața scheletică , perciunat și strâ mb de spate.
Supa ajunge la ei. Livadă rupe tradiția și trece lingura vecinului.
După ce și-au scos toți comesenii, trage castronul înapoi și, din ce a mai ră mas, își
scoate și el o lingură . Soarbe de câ teva ori, apoi, împingâ nd farfuria deoparte,
așteaptă felul doi.
Ceilalți mâ ncă gră biți. Câ nd s-au mai potolit și se uită unii la alții mulțumiți,
Livadă zice:
— Nu știu ce e cu supa asta, n-are nici un gust.
— O fi fă cută din tă lpile lui Hindenburg. (Asta e bucă tarul.)
Vorba cade în gol. Livadă își proptește capul în palme. Vecinul din stâ nga, același
vecin cu ochelari și vorbă reț, soarbe cea din urmă pică tură de supă .
— Nu mâ nci?
— Nu.
— Mie îmi place supa de perișoare; e acrie, și cum tocmai m-am culcat tâ rziu
aseară . Am fost cu excursioniștii nemți la o gră dină . Să le ară t Clujul. E pe Vadul
Moțului o gră dină , colo îri colț, lingă Salvarea, unde e în stradă un urs cu o halbă de
bere. Ce mai beau nemții, mă !
Pe Livadă vorbă ria asta, pe care o auzea în că min în fiecare zi de câ teva ori și o
asculta cu indiferență , acum îl plictisea, îl enerva.
Vorbele îl plesneau peste obraz ca niște mototoluri de hâ rtie, îi sfâ șiau fața,
despicâ nd câ te o bucată de carne cu fiecare plesnitură .
Ar vrea să strige: „Taci, taci!”, dar n-are curajul.
Își strâ nge capul între palme. Uruitura de afară încetează ca o apă ză guită .
Înlă untru însă se pornește o vâ jâ iala surdă , țiuitoare, ca un fluierat îndepă rtat de
locomotivă .
Are impresia că aude un vapor în primejdia de a fi înghițit de valuri. „
Desface palmele, și țiuitura lă untrică de ape revă rsate moare, strivită de larma
din sală .
De cameră , de la o altă masa. iți încerci urecime i
— Da, ră spunde el încet, nedâ ndu-și seama de întrebare. Câ nd prinde tă ișul
glumei, ca orice timid, prea tâ rziu, renunță de a înapoia lovitura.
Se aduce „felul doi”. Livada le 1 gustă , le dă deoparte și mai ră mâ ne în sală numai
ca să nu ajungă ră u cu administratorul. După câ teva clipe își frâ nge hotă râ rea și iese.
Aerul de afară o să -i facă bine. Își ia de la garderobă cartea și pornește pe Calea
Iancului la vale – direcția îi e indiferentă .
Merge mereu, cu câ t mai departe, cu atâ t strada e mai liniștită , cu atâ t e mai
puțină lume și e mai bine. Trecă torii abia se ză resc, casele încep să -și piardă etajele,
tot mai multe locuri virane, mai multe case mici, ță ră nești, cu câ ini în poartă și
câ rduri de copii în curte. Orașul a ră mas în urmă ; miroase a sat.
Livadă se oprește unde pă mâ ntul încetează de a fi strâ ns în că tușa gardului. De
aici se întind holde verzi, porumbiști negre. Oameni cu sape puternice scurmă
pă mâ ntul. _ în deal, acolo unde Dumnezeu a îmbră cat pă mâ ntul cu cojocul țelinii, se
revarsă o turmă de oi.
Toată priveliștea asta Livadă o cunoaște, nu-și aduce aminte de unde, dar o știe
de bună seamă de undeva. Dintr-o carte. poate din sat de la ei. Lucrul n-are nici o
importanță . Totul e indiferent: și câ mpul, și oile, și cartea, și satul. Totul, tot.
„De câ nd nu mă simt eu bine, se gâ ndește el. Azi e a treia zi. Ah, și cum mă doare
capul! Atâ ta mi-ar trebui acum, în fața examenelor, să -mi pierd și bursa.”
Gâ ndul îl strâ nse de gâ t.
Camera 63 e în față , la etajul doi.
O cameră studențească , cu pereți vă psiți în gri, câ teva că rți poștale bă tute de
pereți cu cuie de desen, reprezentâ nd zeită țile frumuseții, se uită una la alta cu
surâ suri de comandă . O masă mare de brad, numită cine
1 Bucatele.
ÎG3 de cerneală și acoperită de jurnale rupte la întâ mplaro zac câ teva că rți
aruncate ici-colo: un dicționar latin de Geo: ges turtește un biet logaritm, o curea de
tras, să pu-nă rița și un ciorap murdar sunt aruncate printre cursurile de drept ale lui
Muscă . După ușă e robinetul cu apă , deasupra, oglinda arată o față pră foasă , în care
se uită adesea un lighean murdar, plin de tot felul de coji d fructe, sâ mburi.
Câ teva scaune pe care locatarii le țin de la un p pitru la altul, fiecare dâ ndu-se
proprietarul celui mai bu. – din care pricină se iscă adesea lucru mare.
După astâ el de întâ mplă ri, bietele scaune scâ rță ie mai tare, șchioapă tă mai adâ nc.
În dreapta, lâ ngă uța, e patul lui Mură șanu, student în matematici: mic, gros și cu
gura mare, pare că veșnic batjocorește pe cineva.
„Peste drum” e patul lui Iambor, un ungur frumos de prin pă rțile Să tmarului. Nu
vorbește niciodată nimic, dar zâ mbește mereu, și din pricina asta nimeni nu-i
observă tă cerea.
La capul lui Iambor e patul lui Muscă , „dreptanghiia mic și cocoșat. Ală turi își
doarme somnul Livadă .
Cei patru studenți rar se întâ lnesc cu toți acasă . Cine; au cursuri cei de la drept,
sunt acasă matematicile, și câ nd sunt acasă amâ ndouă , lipsesc literele.
Ar mai fi noaptea, dar socotelile bă nești se potrivesc tot așa de puțin. Pare că
pă rinții s-au înțeles să nu le trimită bani deodată . Ș i chiar de li s-ar fi potrivit banii
cu greu i-ai fi putut prinde în același loc; își aveau fiecare prietenii, cunoștințele și
locurile de întâ lnire
 Totuși exista c oară în zi câ nd locuitorii camerei 63 se aflau toți împreună ; o
singură oară în fiecare zi, îndată după masă , între două și trei, cei patru student, '- ca
și cum s-ar fi înțeles, se întâ lneau, se luau; la harță ori dormeau.
Mură șanu mâ nca cel dintâ i. Se întorcea în cameră , unde, după ce afla un subiect
de discuție pe care îl supusese aprobă rii ungurului, aștepta „sosirea lui Muscă ,
Lucrurile se potriveau astfel ca, pe câ nd intra Muscă , „discuția să fie în toi”.
Ciorbă , ceilalți îl lă sau în pace, lungindu-se pe paturi și aruncâ nd din câ nd în câ nd
câ te o vorbă în pleava lui. Așa, numai ca să -i deie foc.
Chestiunile discutate erau luate din domeniile unde credeau că Muscă se pricepe
mai puțin: arta egipteană , astronomie. Câ teodată , ' câ nd aveau vreme mai multă ,
inventau insule, descopereau continente.
Muscă intra în discuție cu aerul omului care e acasă în orice materie, își spunea
pă rerea cu glas înalt, ținâ nd să arate că el a cetit și că știe, cunoaște. Ceilalți se uitau
unii la alții cu priviri pline de înțeles, zicâ ndu-i:
— Ș i zi așa, mă Muscă , ai cetit?! Tu cunoști lucrurile astea.
Mură șanu avea un dar deosebit de a descoperi subiecte de discutat și de a
ră stă lmă ci vorbele lui Muscă . Ră stă lmă cirile lui circulau în că min, erau aruncate
între fete.
Azi Mură șanu vorbea despre palatul cultural din Gherla. Muscă ascultă câ tă va
vreme mirat, uitâ ndu-se curios la Mură șanu, apoi îi tă ie vorba:
— Ce Gherla? Să vezi tu la Arad palat cultural!
Mare, maaare, mă !
Pentru a ară ta câ t e de mare palatul cultural din Arad, Muscă lungea neterminabil
pe „a” și întindea brațele. Cu brațele desfă cute, mic, gros, cu pieptul la gură și alb ca
varul, pă rea o insectă mare, sprijinită în coadă .
— Palatul cultural din Gherla are cincizeci de' metri lungime și patruzeci înă lțime,
spuse o cifră la întâ mplare matematicianul, omul cu simțul proporțiilor exacte.
— Ă la e nimic. La Arad se aduc pe scenă automobile, și în sală , în loc de ventilator,
avem o elice de avion.
— Nu de vapor? întreabă iar Mură șanu.
— Ha, ha. Ce întreabă el!
Mură șanu îl lă să să -și ispră vească vorba, apoi se adresă ungurului:
— Iambor, ești mă rturie. Să nu mai zică la urmă că eu așa și pe dincolo. N-a spus
el acum în fața și auzul nostru al amâ ndurora că pe scena palatului cultural din Arad
se fac concursuri de automobile și în sală zboară aeroplanele?
— Ce, mă ?! se înfurie Muscă .
— Ai zis au n-ai zis?
Mai înainte ca Muscă să ră spundă , adaugă tot el:
— Ai zis, și se trâ nti pe pat cu fața spre perete.
Așa încă lțat cum era, se acoperi cu plapoma, tră -l gâ nd-o pe cap; începu să sforă ie.
 Intră Livadă . Fă ră să spună un cuvâ nt, se așeză pe 1 marginea patului și își luă
capul în palme.
Muscă se repezi la el. Ii explică indignat „noua mă - 1 gă rie” a lui Mură șanu.
— Taci! Faceți pace! Mură șene, lasă -i avioanele, 1 jertfește-le pentru pacea
Europei, vezi că o tulbură destul 1 Hitler. Muscă , tu dă dracului automobilele. Ș i
lă sați-ne I să dormim. Parcă nu mă simt chiar bine și mâ ine am examen.
Muscă se liniști, culcâ ndu-se, dar nu încetă să protesteze.
— Așa sâ nf ă știa de prin pă rțile Clujului, mincinoși, I oameni de nimic. îi mai zise
Livadă , să -l mâ ngâ ie.
— Bine zici, mincinoși ră u. Mură șanu se zborși de sub plapomă : rȚ ine-ți fleura,
Muscă !
Pe la trei, colegii se împră știară . Livadă ră mase singur 1 pâ nă se coborâ ră stelele.
Stete în pat toată după -masa, uitâ ndu-se pe fereastră afară . Se vedea o parte
dintr-o casă mare, cu pă reții de I că ră midă galbenă .
Întreg că minul știa că acolo locuiește un ungur bogat,; pe care îl poți afla oricâ nd
la cafeneaua „New-York” fumâ nd dintr-o pipă cu țeava de un metru. Studenții mai
știau că ungurul are o fată sfrijinită și chioară , dar mâ ndră . Atâ t de mâ ndră cum
numai o unguroaică poate fi.
Fetei îi da tâ rcoale tot un ungur, student la medicină . î înalt, cu fața îngustă , nasul
subțire și urechile mari, oamenii îl cunoșteau și de pe pantaloni, scurți, cu fundulde
piele.
Studentul era cunoscut ca spadasin și zgâ rcit. Mas fusese logodit de câ teva ori, și
„chioarei de peste drum de bună seamă numai pentru bani îi fă cea curte”.
La casa ungurului bogat erau lă sate perdelele și acum ca și în cea mai mare
[parte] a anului. Câ teodată , și asta se întâ mpla de două -trei ori pe an, se lumina
întreg etajul; pe pâ nza perdelelor se proiectau umbre înlă nțuite. Din casa de peste
drum se revă rsau acorduri de muzică de dans.
— E bal la chioara, ziceau studenții.
— Ori ne invită și pe noi, ori dacă nu, să tacă !
— Să -i spunem.
— Spune-i tu.
— Ba spune-i tu.
Unul propunea să i se trimită de ziua ei o coadă de pisică ; altul, de la medicină , își
lua îndatorirea de a aduce el, din sala de disecție, un anumit obiect care i s-ar putea
trimite.
După ce studenții puneau la cale tot felul de însemnă ri, se despă rțeau fă ră să fi
fă cut nimic. Ungurul cu nasul subțire și urechile pleoștite le ieșea înainte ca un
spectru.
 Seninul de afară începea să se tulbure. Culoarea pă -reților că ră mizii se închidea,
înnegrindu-se. în bucata de cer ce se vedea prin colțul ferestrii se ivi o stea, apoi încă
una. Seara intra în cameră .
Livadă închise ochii, trudindu-se să adoarmă . I se pă ru că a ațipit, câ nd o ușă
trâ ntită undeva pe coridor îl fă cu să sară ca ars. Nu mai fu chip să adoarmă ; ră mase
îngropat în întunerec, cu ochii țintă în tavan.
Pe coridor se auzeau pași, strigă te, uși trâ nti te. Livadă se gâ ndi că începe cina.
La masă e acum aglomerație mare. Din sala de mese lumea se scurge pe corso.
Nu-i era foame. Dar poate nu era ră u să se plimbe un ceas. Cine știe! Statul în pat
slă bește.
Își fă cu curaj și, să rind ca ars, așa cum fă cea dimineața câ nd era frig în cameră ,
dete la o parte plapoma. Aplecâ ndu-se sub pat să -și ridice ghetele, durerea care,
împră știată prin miezul capului, îl chinuise toată ziua, se vă rsă în veșca frunții. Era
atâ t de grea durerea asta, că de n-ar fi pus mâ na pe fierul patului să se sprijine, l-aHJ
fi tras la pă mâ nt.
Începu să se îmbrace gră bit, cu mâ nile tremură toare, încă lțâ ndu-se, îl lă să
deodată puterea, cuprinzâ ndu-l o silă amarnică de încă lțat și de toată lumea. Se
așeză pe marginea patului încă lțat de jumă tate, cu un capă t de țol, în spate. Stete
astfel câ teva clipe; mâ inile îi atâ rnau lungite pe genunchi ca două crengi tă iate care
se mai țineau ceva de trunchi.
Duse mâ na subsuoara dreaptă : ardea.
Respiră din adâ nc; adâ nc de tot. își legă cravata cui se nimeri și ieși.
Abia coborî pâ nă jos la intrare și, simțind că se în-vâ rte lumea cu el, se întoarse în
odaie. Stinse lampa și se întinse pe pat.
Colegii de cameră veniră tâ rziu, și atunci numai să -și ieie că rțile de care aveau
lipsă . După cină mergeau în sala de lectură .
Mură șanu se întoarse ă l dintâ i; deschise ușa și, pu-nâ nd mâ na pe butonul electric,
zise:
— Uf, ce miros infect! Tu tot aici? Ești bolnav serios?
— Nu mă simt bine.
— Ar trebui anunțată administrația. Mă duc eu, numai să dau puțin drumul
geamului.
Administratorul, un chip omenesc în formă de triunghi, al că rui vâ rf îl forma
burta mare, se urcă cu greu pâ nă „la al doilea”. Livadă îi simți apropierea după
cutremurul patului.
Ca mai toți administratorii de că minuri studențești avea un frate profesor
universitar. Din „greutatea” fratelui își luase și el o pă rticică , deși n-avea lipsă de ea;
îi era destulă a lui. Cu studenții se purta și el „pă rintește”; celor mai bă trâ ni,
îndeosebi celor de la medicină , le zicea „colega”; pe cei tineri îi tutuia.
— Ce e, Livadă ? Voinicule! Tun, și deodată , pac! La pat, marod.
 Fă câ nd „pac”, administratorul își lipi limba de cerul gurii, dâ nd un sunet pocnitor,
așa cum știu să scoată numai copiii mahalalelor.
111U1 JLLt W.1 IA
— Ei; iaca, nu-i mnuc, du-se uita la administrator.
Acesta clipi din gene; cu fața sâ ngerie, lunguiață , pe care o lungea și mai mult un
smoc de pă r ridicat pe fruntea-i țuguiată ' ca un iepure pe o dungă de ră zor, pă rea că
tot, și pă rul, și obrajii umflați, și burta. – și tot râ de.
Frate-să u fiind medic, îi plă cea și lui să deie pe omul care nu e stră in de un talent
așa de înstă rit în casa lor. Puse mâ na pe fruntea lui Livadă .
— Arde!
— Nu e nimic. Ră ceală !
— Vremea, vremea, bă iețașule. E primă vară , te în-șală ca un că țeluș. Soarele dă
din coadă , zicâ ndu-ți: „Ieși din vizuină , vină încoace, la nenea”. Câ nd ai ieșit, hap, te și
apucă ! Administratorul fă cu „hap” cu atâ ta talent, că toți din cameră începură să
râ dă .
Livadă ră mase cu privirea prinsă de fereastră . Administratorul tă cu, zâ mbind; tot
chipul lui zicea: '„Vezi ce știu să fac eu?”
Deodafă deveni serios, fața i se lungi, sprâ ncenele i se ridicară în sus.
— Mă duc, bă ieți. Trebuie să dau ceva din că mară . Mă duc. Puse mâ na hoțește pe
pă lă ria de pe masă și o șterse spre ușă . De acolo se mai întoarse o dată : Livadă ,
bă iețașule, să te faci bine. Am să -ți trimit un ceai. Ș i ține minte de la mine, de la bacju
Papuroiu, să te ferești de primă vară , mușcă . *.
— Ș i toamna.
— Da, și toamna, conveni administratorul, strâ ngâ nd mustră tor din buze.
Dâ nd din cap, se aplecă într-o parte, așa cum fac vițeii la bă taie.
— Am uitat. Ș i toamna e cam așa: nu chiar așa, domnule Muscă .
„Domnule” avea la el un anumit înțeles. N – Eu mă duc, copii. Trebuie să mă duc.
La revedere, la revedere, Livadă puiule. Am să -ți trimit ceaiul.
Tot dâ nd din cap și fă câ nd complimente, se retrase spre ușă condus de Mură șanu
care, închizâ nd ușa în urma lui, izbucni în râ s.
— De ce ai mai adus hipopotamul ă sta? întrebă seriogl Livadă .
— O să -ți trimită un ceai.
Livadă nu mai ră spunse. Muscă și lambor, care de mult stă teau cu că rțile
subsuoară , așteptâ nd numai ple„M carea „că milei de administrator”, se duseră în
sala deS lectură ; în curâ nd îi urmă și Mură șanu.
Era primă vară , tâ rziu. Examenele bă teau la ușă ; ma-a terialul de învă țat stă tea
îngră mă dit în mormane marij8 pe masa fiecă ruia. Timpul era scurt. Dincolo de
examene„ se vedeau siluetele îngrijorate ale pă rinților, rudeniilor.” Unora li se ară ta
grija pierderii bursei, o vară neliniștită „ de examenele de toamnă și întrebă rile
sâ câ itoare ale cu” noscuților, care, dacă ai nenorocirea să fii student, n-atfB altă
treabă numai să . te felicite pentru succesele de Istm examene.
Ră mas singur, Livadă luă o carte și, întins pe pat, încercă să citească . Citi câ teva
pagini, apoi puse carteajos lâ ngă pat.
Câ teva crâ mpeie din copilă rie îi trecură pe dinainte,.1 ră mâ nâ nd puțin pe cerul
amintirii, ca fumul unei locomo- 1 tive pe albastrul toamnei.
O casă ță ră nească pe un dâ mb, dominâ nd satul risipitpe vale. Ală turi biserica de
lemn, intrată în pă mâ nt.
Tată l lui, preotul, se întoarce de la slujbă cu cartea 1 de rugă ciuni subsuoară . In
urmă -i vine sfă tui cu desagii plini de prescuri.
„Dumnezeu primească .”
Mama e după ușă , lâ ngă sobă ; cu pă rul argintiu și fața blâ ndă de pă rea că veșnic
plâ nge, îi ră spunde, potrivind focul: „Dumnezeu primească .”
Tată l așază cartea sus pe blidar, dă sfatului partea de prescuri și, după ce omul se
îndepă rtează , întreabă nolcom: „Ce să mâ nc?” „învâ rte puțin cu lingura, să nu se
prindă de fund”, * fi spune mama elevului de lâ ngă sobă , care cioplește ceva.
Își suge singeie ae m mu„ t*” tească de zor în cratița de pe sobă .
Pâ nza se rupe. Din câ nd în câ nd câ te un student se întoarce din oraș, din sala de
lectură . Un ceas, două , în că min e liniște deplină . Apoi, câ nd se apropie ora unu, iar
se aud pași, iar scâ rță ie ușile.
Se face tâ rziu. Lampa de la scă ri se stinge.
Coridorul lung, luminat de două becuri pră fuite prinse în cuști de fier, pare acum
o galerie de mină pustie, unde lă mpile au ră mas aprinse după pă ră sirea minei.
Un șoarece care se plimbă pe coridor se oprește tocmai sub lampă , se ridică în.
două picioare, își spală fața cu labele.
Bate ceasul două . trei. Ș oarecele se oprește din spă lat cu o labă ridicată și ascultă .
Mai dă de două -trei ori pe după urechi și își vede de treabă .
La capă tul scă rilor se ivește, clă titâ ndu-se, un student. I-i cald, și-a scos cravata,
șia deschiat haina.
În cameră , Livadă se ridică pe vine: „Cit să fie ceasul?” în odaie e întunerec. Muscă
sforă ie cumplit. Ceilalți mai încet, fiecare pe limba lui.
Între valurile de sforă ituri se revarsă în odaie, ca o apă suptă și împinsă de o
pompă , liniștea neagră și adâ ncă a nopții.
Livadă stă câ teva clipe în pat, cu capul greu ca de plumb. Nu știe dacă a dormit și
a visat atâ tea întâ m-plă ri fă ră șir ori și le-a adus aminte. Capul și toate oasele îl dor
amarnic.
Coboară din pat; desculț, în că mașa de noapte, se duce la geam.
Strada e pustie. în fața că minului un sftlp obraznic varsă lumină în capul ciufulit
al unui salcâ m.
Livadă îl privește îndelung, cu lipsa de gâ ndire a omului bolnav.
 E de mirat cum se putuse descurca pe coridoarele lungi ale spitalului, prin gangul
întunecos al subsolului, stră bă tut de țevi mari ca de niște reptile gigantice, lumea
felul de chipuri. Sala de așteptare a clinicii medicale en într-unui din colțurile cele
mai ascunse ale subsolului așezată parcă înadins acolo pentru a fi cit mai greu da
gă sit.
Câ țiva ță rani, îmbojmojiți în cojoace groase de oaie, ședeau pe lă viți, sprijiniți în
bâ te, cu desagii lâ ngă ei, Se uitau unii la alții speriați, cu privirile pline de su-ferințe,
strâ nși, fiecare cum îi permitea suferința. în rnw rostul de eter și aer stă tut stră bă tea
câ te un „vai” dureros care pă rea că a ieșit din piept o dată cu sufletul. Printr ei, un
evreu bă trâ n cu pă lă ria cu coadă de vulpe se ține de burtă tușind chinuitor. Un
învă ță tor, meseriași și altfe de oameni îmbră cați în haine domnești completau aceast
lume suferindă .
Toți aveau ochii îndreptați spre o ușă ascunsă în perete. In dosul ei se auzeau
vorbe tari, asemenea anchds telor jandarmerești, urmate de tă ceri lungi, apă să toare
În ușa din perete se ivi un ță ran șiret vâ râ t într-un halat alb.
— Care-i la râ nd? întreabă el tare.
— Eu, dragul bă dii, Dumnezeu te ție, sunt aici de la opt.
„Dragul bă dii” nu-l luă în seamă ; că uta pe cineva din ochi. Ză ri pe evreu și se
înțeleseră dintr-o ochire Livadă puse mâ na pe ușă .
— Dumneata?
— Sunt student. Dă -mi drumul.
— Ei și? Dacă ești student, ce-i? Azi nu se majj poate. Vină mâ ne.
Livadă , care sta și el de la opt în sală , deodată moșu, nu se putu stă pâ ni, smunci
ușa cu putere. Ș eful dinlă untru se enervă :
— Ce e, domnilor, porcă ria asta?
Noroc că nu se supă rase „șeful cel mare”, ci numai ajutorul dumnisale,
preparatorul. Pe ă sta Livadă îl cunoștea demult.
Ii fă cu rost să intre, spre necazul ușierului.
Doctorul de serviciu sta de vorbă cu un coleg de la altă secție. Vorbeau despre
„aia”, despre,; ă la”, dau din cap și râ deau.
Frig un g unele de altele, numai puse cap la cap; dacă n-ar fi fost pielea care să le
susție, s-ar fi împră știat în toate pă rțile.
Medicul își ispră vi vorba și veni spre masă . Era un omuleț neînsemnat, cu ochelari
și cu o anumită ținută prin care credea el că -i tâ mpește pe ceilalți medici. E drept că
ținuta și gesturile le împrumutase de la un profesor din Paris, dar ce are de-a face!
Singura lui grijă în viață era să deie pe omul mare, pe marele doctor, așa cum
vă zuse el în alte ță ri. Cu câ t se trudea mai mult, cu atâ t pă rea mai neînsemnat, mai
lipsit de personalitate. Ieșea în evidență numai grija lui de a pă rea că e ceva.
Câ nd avea ocazie vorbea franțuzește, cu surorile de caritate, care iartă orice, o
rupea nemțește.
 — Ce ești dumneata? se adresă el lui Livadă .
— Student.
— Dezbracă -te!
Puse piciorul pe o treaptă de la masa de consultație și atinse cu stetoscopul pe
omul de acolo.
— Ridică -te!
Ț iganul se ridică cu greu.
— De unde ești tu, mă ?
— Din Ciurila, mă rog.
— Nu trebuie să te rogi de loc. Aici nu-i biserica. Ră spunzi la ce te-am întrebat.
— Să ru' mâ na.
— Taci! Curioși țiganii ă știa! Dacă îi pornești, nu mai tac.
— Să ru' mâ na.
— Taci, țigane! strigă preparatorul de-i pâ ră iră ba-ierile inimii.
— Mama ta de cioară ! îl înjură șeful, care, uitâ nd că e medic mare, lovi bolnavul
cu stetoscopul în cap. Suflă tare!
— Mai tare?!
— Tușește!
18 _ jscliițs Ș i nuvele – Pavel Dan puse u sene ae tușituri de pă rea că n-avea să se ș
oprească .
— Nu tuși!
— Nu tuși, țigane! îi strigă la ureche, ca într-o pâ lnie, preparatorul.
— Nu pot, nu pot. Să ru' mina.
— Ioane, dă -l afară ! porunci medicul de servicflB Dumneata?
— Să vedeți, zise Livadă , care toată vremea stă tuse încremenit într-un colț.
— Da' ce, eu îs Dumnezeu, să știu ce ai? Spune ce te doare.
— Capul, temperatură mare. Atâ t e tot ce vă pot spune.
— Urcă -te aici. Studenții au totdeauna cazuri interesante. Dar de data asta nu e
nimic. Nimiiic. nimiiiqa câ ntă șeful.
— Ceva tot trebuie să fie, mă simt foarte ră u.
— Nu ai nimic. Dumneata nu înțelegi nici câ t țiganul de adineaori. Du-te la altă
secție.
Livadă se îmbră că și ieși. Pe coridor întâ lni pe bietul țigan tușind, câ rligat cu gura
la genunchi. -: Unde să mă duc, domnișorule?
— Unde ne-or duce picioarele. Numai de n-am ajunge pe lumea ceialaltă .
DOMNIȘ OARA
— Mamă , mi se pare vine cineva, zise fata tră gâ n-du-și nă frama roșie pe ochi și
privind departe, în zare, la omul îmbră cat în negru care tocmai lă sase drumul și se
îndrepta pe că rare spre casa lor.
 Era o fată subțirică , cu fața albă ca spuma laptelui – acuma nespă lată – cu mâ inile
ude, desculță , picioarele pline de lut și balegă , că ci lipise un pă rete la bucă tă ria de
vară ; purta o haină neagră , care, probabil, fusese câ ndva rochie de casă .
Mama, o ță ră ncuță mică , ca un mototol de câ rpe din care abia i se vedea fața
zbâ rcită , cu gura încrețită în formă de pungă , duse mâ na streașină la ochi și dete cu
socoteala:
— O fi ă sta a Morarului, mâ nca-l-ar minunea, iar nu ne putem lucra lucru, și-s
aicea Pastile.
Peste câ teva minute, în timp ce oaspele intra în curtea de-a îndă ră tilea escortat
de o haită de câ ini, domnișoara, înciudată , roșie foc, scoase capul pe fereastră :
— Mamă , mamă , unde ai pus lama de tras pantofii?
— Pă i, vezi în tindă , or fi umblâ nd copiii cu ea.
Era într-adevă r feciorul morarului, un student deșirat, cu fața osoasă ; fruntea
înaltă dovedea multă deș-teptă ciune, dar ochii mici, scâ nteietori, care clipeau
necontenit, înfundați în orbite ca în două gă uri de șoarece, spuneau că e mai mult
șiret.
— Bună ziua, salută el pe bă trâ nă , care ieșise din bucă tă rie cu mâ nile pline de lut;
apoi spre însoțitorii
18* fuioroase: Grozav ce câ ni aveți pe aici, eu să fiu jan”, dă rm v-aș amenda de
trei ori pe zi.
— Da' pe la Tritiu nu-s așa?
— Ba cam așa, dar mai puțin, ori legați, observă jumă tate glumind studentul.
— Apoi aicea-i câ mp, nu mușcă nici pe dracu.
Pe prag se ivește domnișoara, poartă acum bluză și rochie albastră cu pă turi [?],
culoarea feții e trandafiriei ca a celor mai frumoase manechine ori pă puși de marj
mură ; de altfel, e o fată de toată frumusețea, zâ mbește și face ochi dulci.
— Mă i, că ni s-or pră pă di mițele de câ nd n-ai mai fost pe la noi.
Își strâ ng mâ nile și trec în „salon”, o odaie mare ță ră nească , cu paturile așternute
cu zece acoperitoare șm perne pâ nă sus, în tavan; pe pereți, farfurii de porțelan, pfl
care au încă lecat ștergare albe cu motive naționale; prin” tre ele, ră tă cite, câ teva
desene de sfinți, vreo două -trei I scaune de tâ rg, pe care dacă te așezi țipă ca
împunse de splină . Singuri.
Studentul își azvâ rle pardesiul pe pat, ca la el acasă , se așază boierește și ră suflă
adâ nc, umplâ nd camera de un miros acru de vin.
Tace!
Între ei e o poveste lungă . Câ nd era în clasa a Vi-a, ea a IV, se iubeau, își scriau
scrisori înfocate și-și I petreceau verile pe la pă dure, că utâ nd flori, alune. se să rutau
ca pă să relele la soare.
O iubea cu toată puterea sufletului să u de copil, era nebun, beat de dragoste și
fericire; iarria o aștepta de cu noapte în stradă , pâ nă i se învinețeau buzele, o
conducea la școală mergâ nd câ țiva pași în urmă , că ci ei îi era teamă să nu o vadă
profesoarele cu bă ieți pe stradă ; îi fă cea poezii.
Mai tâ rziu – află el – ea scria și altora. Fu o lovitură groaznică , a că rei rezultat era
corigenta lui la matematici.
De atunci. a cunoscut multe fete, a avut de trecut bacalaureatul, și apoi viața de
student l-a schimbat cu desă vâ rșire, a uitat-o.
An, că ci ei, care în cur mu u sa ne juucv. aiui, n-cu. vreme să meargă la pă dure, să
culeagă flori; privește trecutul cu dispreț; dar – totdeauna în viață e un, dar” – câ nd
se întâ lnește cu popa din sat, vinul topește pojghița de ambiție din suflet, și trecutul,
copilă ria cu întâ ia dragoste iasă la suprafață stră lucitor, dureros. îl apucă atunci un
dor nebun de a [o] vedea, așa cum e, prefă cută , numai învă ță toare, dar s-o vadă , s-o
vadă . Azi e una din acele zile.
Stă cu capul ră zimat în mâ ni, privește fața aceea trandafirie, pă rul, da, pă rul pe
care-l bă tea vâ ntul câ nd urcau spre pă dure, fruntea cu o ușoară îndoitură deasupra
ochilor mari, albaștri, care-l învă luie într-o că ută tură dulce, dră gă stoasă .
„Tot ea e, zic ochii lui, recunoscâ nd privirea care-l fermecase. Tot ochii dragi și
prefă cuți.”
Ea înțelege și se simte stâ njenită .
— Spune-mi ceva noută ți de la Cluj.
— Toate-s vechi pe acolo, așa cum le știi și tu, doar aici tu te faci din ce în ce mai
frumoasă .
— Asta nu e din Cluj și apoi nici nu e adevă rat, râ de mulțumită . Da' ce batistă
frumoasă ai. hm. hm.
Câ nd se apropie, o ia de mijloc și o așază pe genunchi:
— Mă rioară . Mă rioară .
Îi simte pieptul fierbinte, tare ca piatra, zvâ cnind sub mâ nă , îi să rută pă rul, gâ tul,
își lipește fața de obrajii ei; stau așa, lipiți unul de altul, fă ră să -și spună o vorbă , într-
un tâ rziu:
— îmi era așa de dor de tine. și o strâ nge s-o înă bușe.
— Ș i mie. El știe că minte, dar ce-i pasă , o are în brațe, o să rută ; mai mult nu
dorește, și repetă și el o minciună pe care ea o cunoaște de mult.
— Mă rioară , n-ai vrea să se mai întoarcă vechile vremuri? Tace o clipă , ca și câ nd
ar fi fă cut pentru întâ ia dată o mă rturisire de dragoste; în adâ ncul lui e convins că
așa ceva nu se mai poate; nu, nu [e] ea visul, ci numurâ tor ca o rugă ciune:
— Da, da, vechile vremuri. de la pă durea Cocului, câ nd culegeam flori și umblam
după ouă , câ ntau prive-ghitorile și noi – o să rută – ți-aduci aminte câ ntecul:
Dare-ar Dumnezeu un foc La pă durea de la Coc.?
Ș tii că te porecliseră „priveghitoarea Câ mpiei”.
— Ehei. de mult au trecut acele vremuri.
— Ș i nu te gâ ndești cu drag la ele, nu-ți pare ră u?
 — Câ teodată , câ nd mă plictisesc, dar ce-a fost nu mai este.
— Nu, Mă rioară , adică de ce n-ar mai fi, numai de noi atâ rnă ca să fim iar copii, să
culegem flori și ouă de pasere. Ce zici?
— Ce să zic?
Ea balansează un picior ținâ ndu-l cu mâ na pe după gâ t, zâ mbește. Nu-l mai
iubește șl poate nici nu l-a iubit niciodată , dar e mulțumită că omul ă sta ambițios se
pleacă înaintea ei, deși-i cunoaște eclipsele de dragoste și știe că trec; totuși, în
adâ ncul ei nu-l pricepe bine, crede în dragostea aceasta a lui și zâ mbind fă urește
planuri, planuri pentru câ nd va fi doamna judecă toreasă .
— Ce-ai zice dacă eu aș veni în Turda, ne-am lua și am începe o viață , știi colea.
— Lasă -mă , lasă -mă . se apă ră lovindu-l peste degetele care vreau să știe dacă îi
bate inima. Nu, acolo nu mai merg cu tine, acum nu te-ai mai putea urca după ouă , că
porți guler tare, dar eu totdeauna te-am iubit, numai tu ai crezut mai mult altora
decâ t mie, și eu nu aveam ce zice.
— Atunci o să începem iar.
— Mă , tu n-ai beut nimic azi? Grozav cum miroși a vin!
— Bună ziua, se aude un glas sonor în tindă . Mă rioară sare ca arsă , cu fața
îmbujorată , își piaptă nă pă rul, uitâ ndu-se pe geam:
— Intră !
— Aaa. singuri, la geam, înlă nțuiți în haina amurgului trandafiriu., ce idilic, zise
intrâ nd învă ță torul din interminabil vocabular de cuvinte sună toare. Să rută
îndelung mâ na domnișoarei, admirâ ndu-i obrajii, „ochii, care întrunesc toată
senină tatea cerului albastru de pe Câ mpie”, și aici scade glasul și face semnul
depă rtă rii, al nemă rginitului.
Salută pe student, cu care se cunoaște * abia din vacanța asta, dar sunt prieteni.
— Unde ai gă sit florile astea așa de frumoase? îl întrebă domnișoara, luâ ndu-i un
buchețel de viorele, care ghicea ea pentru cine le-a adus.
— Domnișoară colegă , pentru dumneavoastră Dumnezeu a presă rat Câ mpia cu
flori și cerul cu stele.
— Ei, lasă , lasă !
Ea rupe o floare și i-o aruncă în față , își vâ ră apoi fața în buchet și, printre flori, îl
privește dulce, dră gă laș, cu ochii ei, care farmecă pe toți copiii de șaptesprezece ani.
Dască lul simte cum îi bate inima, roșește, cască gura și ridică mâ na, gata să dea
drumul la o nouă cascadă de flori și stele, din care îi salvează intrarea bruscă a sub-
notarului, elev particular într-a cincea liceală . E o figură mică , îndesată , cu umeri
largi, de parcă e mai mult lat decâ t înalt; ochii scă pă ră tori se învâ rt de parcă
necontenit i-ar fi teamă de ceva; se crede irezistibil, în realitate e un lă udă ros.
— Bonjur, Mă rioară !
— Uff. nu mă strâ nge așa.
 — Salut pe domnii, a! studentule, aicea ți-e casa, și tu dască le? hm. e-o că ldură de
parcă e luna lui cuptor. Se așază frumos, avâ nd grijă să nu-și strice dunga
pantalonilor; se uită necontenit în jur, se vede că nu se simte în largul lui, ar vrea să
spună ceva și nu știe cum să înceapă ca să nu-l priceapă ceilalți; se uită la
domnișoară necă jit și rugă tor, parcă ar vrea să întrebe ceva.
Studentul, din capul că ruia începe a se evapora vinul, aprinde o țigară și privește
pe geam, în curte distrat.
— Apropo, bine că mi-am adus aminte, începe notarul, lovindu-se cu palma peste
genunchi, Mă rioară ,
1 In manuscris: cunosc.
Z79 simoată în Turda nu te-ai întâ lnit cu colega ta. asta, na. cum dracu îi zice. Lisa.
Lisa Pop, știi tu, nu ți-a dat ceva pentru mine?
Mă rioara, care l-a ascultat zâ mbind, îi zice „nu”, dar vă zâ ndu-i fața pră pă dită îi
aruncă și lui o floare în față ;
— Nu te supă ra, mă , ți-am adus. Ș i scoate dintr-un scrin un plic trandafiriu. Ce să -i
spun colegei?
— Spune-i că îi mulțumesc nespus de mult și c-o să rut, uite, dă -i asta, și el îi
trimite o să rutare pe vâ rful degetelor. Ochii lui spun de-ajuns pentru cine e.
— Ați fost la petrecere în Turda? întreabă dască lul pe student, gă sind că prea
mult se stă ruie asupra unui simplu comision.
Ș i convorbirea alunecă pe panta asta monotonă , plictisitoare, uneori absurdă , se
fac planuri pentru o petrecere mare în sat, unde negreșit domnișoara va fi regină .
Domnișoara devorează florile, stâ nd cu coatele pe masă , ascultă , ascultă .
— îi tâ rziu și domnișoara nu ne mai dă afară , observă studentul întinzâ ndu-se de-
i trosnesc oasele.
— Ai dreptate, frate, tu ai o cale lungă pâ nă acasă , și dealuri și pă dure.
Notarul mirosea că poate o să se gră bească să plece amâ ndoi, ca să ră mâ nă el
singur numai câ teva clipe.
— Ș ezi, mă , să ne șadă cloștele.
— Pețitorii, domnișoară , corectează dască lul. Tă cere.
— Mă rioara, hai, că vin porcii, se aude afară . In sfâ rșit, ies. Studentul cel dintâ i îi
întinde mâ na și se depă rtează . Subnotarul are de spus ceva pentru „colega”, se
opresc sub poartă , ea, cu capul plecat, privindu-și vâ rful pantofului, ascultă , în timp
ce. el vorbește repede, aprins, cu glas tremură tor, ca și câ nd i-ar încredința o taină
mare.
În vremea asta dască lul, democrat, a dat mâ na cu toți copiii, a întrebat pe bă trâ nă
cum îi merg ră sadurile de ceapă , dacă i se ouă gă inile și-i scot cloștele, și „în-
tâ mplă tor” ajunge la poartă tocmai câ nd subnotarul se depă rtează cu spatele
înainte, trimițâ ndu-i bezele, firește – colegei.
Iar se opresc în umbra porții, vorbesc mult, repede, aprins.
 Tocmai s-au ajuns cei doi, câ nd pornește dască lul.
— Cunoști de mult pe fata asta? întreabă studentul.
— Da, de vreo doi ani, dar. abia de-acum de câ teva zile o cunosc mai bine, e o fată
foarte simpatică .
Dacă n-ar fi așa de puternică lumina soarelui, care se mai uită înapoi din dunga
dealului, subnotarul ar fi putut vedea un zâ mbet ciudat pe buzele studentului.
— O cunosc și eu, dar nu mi se pare așa de. de simpatică .
— Sunt gusturi și gusturi.
În sinea lui, subnotarul se gâ ndește: „I-a dat pașaportul”. Se oprește, ră mâ ne o
clipă înapoi, deschide plicul trandafiriu, ia ceva în mâ nă și o privește lung.
— Hai, vii? zice studentul câ țiva pași înainte, lasă , nu te gâ ndi la ea, că tot nu te
iubește.
— Ne prindem, eu pun la bă taie zece sticle de bere.
— Primesc, în seara asta, la popa. Dovedește!
Subnotarul deschide pumnul și-i pune sub nas fotografia ei, avâ nd aerul de a zice:
„Ei, te-am turtit, ce mai'zici? Studentul tace, zâ mbește, și așa, ca să -l necă jească :
— Tu ai furat fotografia asta.
Se petrece acum un schimb de vorbe violente.
— Dă -mi voie, dă -mi voie. zice dască lul, care i-a ajuns, repezindu-se între ei ca un
dulă u între doi cocoși înfuriați și luâ ndu-i notarului fotografia.
I se pare lui că ochelarii verzi schimbă figurile, le uniformizează , o apropie, o
depă rtează , nu se poate să fie ea. îngă lbenește și-și smulge ochelarii.
Scoate zorit o fotografie la fel și o pune lâ ngă ceilaltă , privindu-le câ nd pe una,
câ nd pe ceilaltă .
— Uite încă una, zice studentul și-i vâ ră sub nas încă una. Dască lul stă o clipă
ză pă cit, cască gura să întrebe ceva, dar îl strâ nge gulerul și din gâ tlej îi ies niște
articulații care aduc puțin cu „Cu. cum. de. de.”
— Da, da, pricepe odată !
Studentul, rece, liniștit, își scutură scrumul din țigară .
— Ptiu. am să -i ară t eu. o să mă ră fuiesc cu ea, tică loasa, e o. o. scroafă , zice
notarul.
Dască lul rupe fotografiile și le calcă furios în picioare, scuipâ nd mereu spre casa
ei.
— Ș tiți. ea e o adevă rată fată , da, da, ca toate celelalte, haideți la popa, să bem,
notarul face cinste. Apoi mergâ nd pe că rare, spre sat, îi potolește domol: Haideți, n-o
mai înjurați, lă sați, mâ ine o să vă explicați, azi să bem. ce-o să se mai bucure popa!
Ce zici, notare?
Ș i încet, în fruntea tuturor, cu chipiul pe ceafă , pă șește rar, cu fruntea ridicată ;
eclipsa de dragoste a trecut, a devenit iar studentul din anul ultim, judecă torul de
mâ ne, semeț, disprețuitor, care merge să bea și să râ dă cu popa pe socoteala ă stor
doi nenorociți amorezați.
20 V 1929, Tritenii-de-Jos
POSTFAȚ A
1. Există , fă ră îndoială , o tentație: aceea de a considera că esențiala, în orice caz
prima problemă pe care o ridică proza lui Pavel Dan este una de ordin teoretic. Ș i
poate chiar nu una singură , dacă vom lua în considerare (și cum să n-o luam?) însă și
condiția scriitorului, statuată pe suprafața virtualită ții. Fiindcă oricâ t ar fi de
adevă rată și oricâ t am sublinia doar partea a doua a unei judecă ți de valoare cum
este cea de mai jos a lui G. Că -linescu, nu putem face abstracție și de contextul
accentului respectiv. „Paginile lui Pavel Dan – scria autorul Istoriei literaturii
româ ne de la origini pâ nă în prezent – nu sunt decâ t niște cartoane-studiu pentru o
mare compoziție, sunt totuși remarcabile și așa.” Sigur, „o mare compoziție” nu
înseamnă neapă rat romanul-frescă , proiectat, anunțat ca atare de scriitor (vz.
corespondența) și intrat astfel ca reper „ideal” în comentariile critice atâ t mai vechi,
câ t și mai noi, ci mai ales trimite spre ideea de împlinire; p privim ca pe o sintagmă
ce referă asupra valorii, și nu atâ t asupra modalită ților ori, mai îngust, asupra
cantită ții, asupra dimensiunilor textului. Sau a comis, oare, criticul eroarea de
a'„raporta, pentru ierarhizare, un fapt împlinit la un simplu proiect, la o ipoteză de
lucru? Nimic nu ne îndreptă țește să ră spundem afirmativ. Cert este că nu „marea
compoziție„ se oferă , acum, demersului critic, ci doar „cartoanele-studiu„. Intențiile
neputâ nd intra altfel în atenția cercetă torului decâ t ca. intenții, atelierul creatorului
devine – din punctul nostru de vedere – „eficient” fie prin corelare cu opera șl
exclusiv în dependență de aceasta, fie (dacă opera lipsește) tocmai prin ceea operă .
De aceea, un virtual scriitor nu înseamnă atâ t un scriitor fă ră operă , ci un scriitor
aflat doar pe primele trepte ale creației. Ii cunoaștem cei dinții pași și, poate, sensul
acestora (ceea ce ne permite fragila anticipație); dar restul e tă cere.:
Creatorul virtual este, de altfel, un caz al literaturii româ ne dintotdeauna: afirmat
imediat după vâ rsta de 20 de ani (poate chiar înainte), dar mort înainte de a împlini
trei decenii de viață , el s-a înscris de regulă ca un semn al unei realită ți în
constituire, așadar al unui univers amorf, încă necristalizat, in-modelat. Ră sfoirea
unui compendiu de istorie a literaturii româ ne poate fi imediat semnificativă :
experiența literară a lui Vasile Câ rlova. se împlinește în cinci poezii pâ nă la vâ rsta de
22 de ani; Alexandru Hrisoverghi moare la 26 de ani; Ioan Că tina la 23 de ani; pâ nă
la aceeași vâ rsta, Al. Sihleanu publicase un volum de versuri, ultimul.; la nici 19 ani
dispare Iulia Hașdeu; Tradem (Traian Demetrescu) sfâ rșește la 30 de ani; trei ani
mai puțin a avut, câ nd a că zut pe front, Ion Trivale; tot în luptele primului ră zboi
mondial piere, la 28 de ani, Mihail Să ulescu; din nou vâ rsta de 27 de ani e limită de
viață pentru Iuliu C. Să vescu; ca și pentru Ș tefan Petică ; M. Blecher, autorul Vizuinii
luminate, a murit la 29 de ani; în sfâ rșit, să nu uită m că acela care avea să -și dea
numele unei întregi generații, Nicolae Labiș, moare puțin timp după ce împlinse 21
de ani. Cu cei 30 de ani neîmpliniți, acestui șir tragic al literaturii româ ne i se ală tură
și prozatorul Câ mpiei transilvane, cum i s-a spus lui Pavel Dan.
De aici înainte, însă , lucrurile primesc o coloratură oarecum „etică ”: dacă
principiul ră mâ ne inatacabil (cultura se clă dește pe opere, nu pe virtualită ți; drept
care „ceea ce ar fi putut fi” este inoperant, în circuit intrâ nd doar „ceea ce este”),
discuția poate cuprinde modalitatea „afectivă ” de constituire a orizontului de
așteptare, mai exact – rigorile și tensiunile „sentimentale” ale actului de întâ mpinare
a creației unui „autor virtual” (acum ghilimele sunt necesare). Să recunoaștem:
exegeza unei atari opere va fi aproape întotdeauna pusă sub semnul ușor (dar
uneori și apă sat) tolerant al impulsurilor venite din atașament față de „biografie”.
Condiționala „dacă mai tră ia” traduce o ipoteză pe care maleabilită ți subiective o
transferă întrucâ tva înspre valoare. Dar, poate, e o firească autocenzurare a
spiritului critic: cultura începe și de la o asemenea modalitate de respingere a
presiunii și agresiunii factorilor „dinfară ”, „obiectivi”.
2. Dacă pe un asemenea plan „conflictul” este, totuși, relativ ușor de stins tocmai
datorită imixtiunii „eticului” (și devine în mare mă sură o problemă de „coloratură ” a
fiecă rei atitudini critice în parte, ră mâ nâ nd ca – la dispariția acestui strat, în timp –
să se impună doar ceea ce atașamente para – și extra-estetice acoperă în momentul
formulă rii), adoptarea unei poziții clare față de relația biografie/operă se impune, la
un alt nivel, drept o evidentă chestiune de metodă : în ce mă sură trebuie asociată
biografia procesului de „explicare” și interpretare a notelor particulare ale viziunii și
cauzalită ților epice, ale spațiului epic și ale semnificațiilor acestuia, ale structurii
personajelor și timpului moral al lor etc.? De metodă , și nu de teorie, ceea ce
înseamnă că ne menținem la o distanță apreciabilă de atâ t de des invocata, în
ultimul timp, problemă a prezenței ori a absenței autorului, a „întoarcerii” sale, ușor
de regă sit în abordă ri parțiale vizâ nd „modâ ili” de la „vocea auctorială ” la „realismul
obiectiv”. Este vorba, așadar, de modalitatea filtră rii operei prin biografie pentru a
polariza semnificații nu doar altfel nerelevabile, ci de mai mare amplitudine față de
cele induse de „fenomenologia” estetică .
Mai mult decâ t în cazul altor propuneri exegetice, cele consacrate creației lui
Pavel Dan ilustrează la modul maxim felul în care biograficul poate fi o grilă de
lectură , sondâ nd și „eluci-dâ nd” acolo unde s-ar pă rea că nu are acces lectura „pur”
estetică . In prima situație se află , credem, studiul lui Nicole Flo-rescu, Pavel Dan sau
Proiecția obsesivă a biografiei, publicat ca prefață la volumul de „schițe, povestiri,
nuvele, fragmente” apă rut la Editura Dacia în 1976, sub titlul Ultimul capitol. în cea
de a doua, poate fi'cuprins capitolul Pavel Dan, precedat de o introducere în proza
transilvană , din mai întinsa cercetare a lui Nicolae Balotă De la Ion la Ioanide
(Editura Eminescu, 1974), de fapt o amplificare a postfeței aceluiași la volumul
Vrcan bă trâ nul de Pavel Dan, apă rut în anul 1973 la Editura Minerva. Care tip de
lectură pare a avea un spor de risc? Mă rturisim a nu crede, de data aceasta, în
eficiența lecturii „pur” estetice: îi simțim (iluzie? circumspecție? desolidarizare de
principiu?) incapacitatea de a adera pe deplin la o operă „virtuală ” ori efortul de a o
trage spre straturi de expresivitate detașate. De aceea, seducă toare la parcurgere,
exegeza lui Nicolae Balotă este o „construcție” oarecum independentă și întrucâ tva
deasupra obiectului ei. Sau, mai exact: conceptele și suprafața teoretică la care se fac
raportă rile nu pot fi decâ t aproximativ acoperite de reperele operei, și nu într-o
deplină stabilitate valorică . E dificil să discuți, în orice caz nu întotdeauna cu
exemple convingă toare la îndemâ nă , de pildă despre „atonia istorică ” a universului
rural din literatura lui Pavel Dan, despre „gramaticalizarea” miturilor, despre
elaborarea epică a „spectacolului unei lumi desacralizate”, despre „structura
vizionară a imaginarului”, despre abisurile existențiale pe care personajele și le
descoperă , despre semnificația drumului (semn ontologic) etc. In orizonturile larg
desfă șurate ale exegezei – obiectul ei se pierde.
3. Poate cea dintâ i consecință „materială ” a lecturii prin grilă biografică este
imaginea unui univers „construit” din elemente aduse din spațiul de viață al
scriitorului. îndeosebi Monica Lază r, în monografia consacrată lui Pavel Dan
(Editura pentru literatură , 1967), și Nicolae Florescu, în mai înainte menționatul
studiu, au elaborat – practic pentru toate textele scritorului (exceptâ nd, poate, Copil
schimbat) – fișe comparative, de echivalare epică /realitate. „Cercetă rile pe care le-
am întreprins în Triteni, Turda și Blaj – precizează Monica Lază r – ne-au permis să
constată m că , în opera lui Pavel Dan, invenția faptică are o pondere foarte redusă
sau lipsește, chiar, cu desă vâ rșire.” Astfel, înmormâ ntarea lui Urcan urmează cu
fidelitate un fapt real din Triteni; la data strâ ngerii documentației pentru
monografia Monică i Lază r, mai tră iau prototipurile multor personaje, din Priveghiul,
Precub și ciclul Urcanilor; consă tenii scriitorului nu priveau proza acestuia ca
ficțiune, dar ca înregistrare a unor „istorii locale”, înregistrare pâ nă la amă nunt de
fapt și detaliu de portret; II duc pe popa relatează o întâ mplare din viața socrului
să u, Gheorghe Giurgiu; în Bă trâ nețe, e surprinsă figura lui Gh. Bogdan-Duică ; un
unchi al scriitorului, Toader, piere în condițiile descrise în Priveghiul; modelul
tată lui din Zborul de la cuib e chiar pă rintele autorului; învă ță torul Samoilă Gabor a
fost surprins în portretul ' caricaturizat din Intelectualii; asistâ nd la ră scoala
ță ranilor din Ț igă reni, soldată cu atacarea și incendierea conacului grofului,
scriitorul își va transcrie impresiile (și „imaginea” faptelor la care a asistat) în
povestirea Iobagii; în Tuia, din narațiunea cu același titlu, e de recunoscut Vicțorița,
fata de care Pavel Dan fusese îndră gostit în clasa a Vi-a; Pedagogul pare (și este) un
Prozatorul nu ezită a se introduce pe sine însuși, chiar, ca personaj.
„Subiectivismul extrem – scrie și Nicolae Florescu – devine ușor depistabil. Totul
pornește și se întoarce la DAN sau la PAVEL, fiindcă prozatorul nu se sfiește să -și
specifice prezența, raporturile sale cu ceilalți din jur, ca într-o pagină
netransfigurată de JURNAL” (sublinerile aut. – n.n.). Iată de ce marea majoritate a
textelor lui Pavel Dan, în orice caz volumul Ultimul capitol integral, are structura
unor stricte pagini de jurnal; ceea ce ar pă rea, într-o altă perspectivă [N. Balotă : „.
caracterul FRAGMENTAR (subl. aut. – n.n.) al scrisului să u (al lui Pavel Dan – n.n.) e
evident”.], secvențializat, dobâ ndește unitate și coeziune din unghi biografic. Refuzul
„exteriorului” merge pâ nă acolo încâ t, dintr-o narațiune ca Zborul de la cuib, Pavel
Dan suprimă singurul pasaj de descriere a naturii: „Nu e într-însa – îi scria el, la 12
iulie 1933, lui Ion Chinezu – nici un pic de literatură , o singură frază era, unde
descriam natura, și am scos-o, că ci suna lals”. Acest abrupt „suna fals” nu exprimă
nici o judecată de valoare (nu e înlă turată din text a secvență rebutată literar), nici
un efort fă ră acoperire în posibilită țile reale ale scriitorului (nu realizarea unui
asemenea „episod” descriptiv constituie adevă rata dificultate) și nici, cu atâ t mai
puțin, o prejudecată artistică (nereceptiv la presiuni „dinafară ”, el putea afirma cu
senină tate: „că ci nu scriu pentru cei cari mă citesc, scriu pentru mine însumi, da
dragul de a scrie”); ci tocmai o incompatibilitate între structuri. Proza lui Pavel Dan
se organizează , deci, într-o configurație care refuză descrierea „neutră ”, „obiectivă ” a
unor forme și dimensiuni neimplicabile, „exterioare”. Fiind „viciu” al narațiunii, al
povestirii „pure”, care se consumă doar pe sine, acest refuz al descriptivului poate fi
înlă turat printr-o refacere de esențe: natura coboară în neistovita dinamică a vieții
ca relatare (sau a relată rii ca viață a „întâ mplă rilor”, a „faptelor”) re-structurată prin
fantastic, inculcâ ndu-i-se, așadar, mișcare, devenind ea însă și mișcare; drept care
descrierea de natură nu mai „sună fals” în Copil schimbat.
4. „Transcrierea” (și utiliză m acest cuvâ nt câ t se poate mai aproape, în acest
context, de sensul să u propriu) experienței personale înseamnă , însă , odată
constatată în opera unui scritor, desfacerea că tre un adevă rat evantai de întrebă ri,
de dileme. în fapte care pot depune în contradictoriu: pe de o parte, în cazul
scriitorului „virtual”, lipsa unei experiențe ample de viață poate explica dezlă nțuirea
sa în „invenție” (cerc vicios: cum „invenția” nu se poate sprijini, în cazul să u, pe o
„tehnică ” dependentă de experiență , care trebuie să conducă – prin logică specială –
spre acel necesar firesc artistic, rezultatul este în majoritatea cazurilor „minor”); iar
pe de altă parte, dacă „dispoziția” personală fracturează posibilitatea și tentația
„invenției”, demersul realist epuizează repede sfera propriei experiențe, îneercuind-
o în continuare cu întoarceri și reveniri, lă sâ nd impresia obsesiei într-o, implicit,
fatală îngustare de orizont. îl întâ lnim, în această situație, pe Pavel Dan,
„valorificâ ndu-și” la limită experiența directă , convins întotdeauna că ceea ce
tră iește de fapt e sâ mbu-rele literaturii sale și chiar literatura însă și: „Nuvela cea
mai interesantă – se confesează aceluiași Ion Chinezu – o scriam noitoți, trei,
TRĂ IND-O (subl. ns.
— M. B.), și umilul și naivul erou eram chiar eu”.
 Dar dacă Pavel Dan nu a fost un scriitor de „invenție”, el nu a fost nici un scriitor
realist, unul de „cel mai acerb realism”, cum credea Ion Chinezu. Afirmația poate
contraria, fiindcă „realismul” operei lui Pavel Dan constituie un punct oarecum de
consens al istoriei noastre literare postbelice. Apele „realismului” creației sale
pă reau doar ușor tulburate de prezența fantasticului, dar nu mai mult decâ t atâ t.
Doar o singură dată , acțiunea – totuși – a unui subteran proces de deturnare a fost
intuită : „Realismul lui Pavel Dan nu mai este obiectiv ca al lui Re-breanu”, notează
Nicolae Manolescu, sesizâ nd o translație în atitudine. Ideea poate fi coroborată cu
ceea ce scriitorul însuși mă rturisea undeva în Jurnaî-ul să u: „In sufletul meu se
împletește liniștit firul vieții mele, ca și câ nd nici n-ar exista o altă lume afară de
mine însumi”. Putem spune că Pavel Dan nu primește realitatea, asemeni autorului
Ră scoalei, ci o privește și o atrage spre sine, o reduce la sine; și această reducere
reprezintă nu doar o posibilitate limitată (nu putem trece peste importanța
acumulă rilor în cunoaștere, a că ror întindere și calitate e în funcție de timp și de
abilitare prin timp), dar și o mă sură aplicată cunoașterii. Cu alte cuvinte, contactul
cu realitatea devine, în asemenea cazuri, subiectivizarea realită ții: normele
interioare funcționează atâ t ca un filtru de selecție (sunt captate doar anumite sunt
„prelucrate” conform programului propriu). Nu suntem, evident, nici în prezența
„tehnicii” realiste, cu atâ t mai puțin în a celei naturaliste (invocată și ea, uneori, în
relație cu scrisul lui Pavel Dan). E mai degrabă un soi ciudat de expresionism, ale
că rui distorsionă ri își au explicația – și ne întoarcem la aserțiunea de la începutul
acestui paragraf – în cadențe psihologice. Să cită m din Octav Ș uluțiu: „Tot ce a scris
el participă la o concepție de viață îmbibată pâ nă și în cele mai mici detalii de o
concepție pesimistă și tragică . E un permanent suflu tragic în viața eroilor să i și în
atmosfera ce-i înconjoară . Destinul lor însuși e tragic, așa cum a fost însuși destinul
lui Pavel Dan, mort de cancer, la 30 de ani, după o agonie zilnică de aproape doi ani.
Suferința și boala, sfâ rșitul nă praznic și disperat, suportat însă cu o mare resemnare,
_ al scriitorului, au un ecou în toată literatura sa. Eroii sunt roși de un cancer
sufletesc, suferă și mor adesea în chip violent sau neobișnuit.” Nu altceva spusese, în
prefața volumului apă rut la puțin timp doar după moartea scriitorului, Ion Chinezu:
„Suferința, ca principiu imanent al existenței, și moartea, ca ultim înțeles și sumbră
apoteoză a tuturor fră mâ n-tă rilor omenești, formează fundalul celor mai multe din
povestirile lui Pavel Dan. Terorizat ani de zile de vecină tatea morții, scriitorul s-a
familiarizat cu ea, i-a descoperit tristele și mă rețele jocuri și umbra ei de amurg
adâ nc se proiectează peste cele mai caracteristice din figurile și întâ mplă rile
plă smuite.” Adevă ruri care nu ar fi întregi fă ră această precizare de nuanță a lui
Aurel Sasu: „Așa încâ t D [an] e „un Bacovia al epicului„ mai ales prin efortul să u
neîntrerupt de a masca compă timirea prin ironie și sarcasm”.
5. Să împingem noi, însă , aceste constată ri spre ultime concluzii și să spunem că ,
în aceste condiții, Pavel Dan, prozator al Câ mpiei transilvane, nu ne-a dat imaginea
realistă a acestei câ mpii. Să citim, astfel, câ teva povestiri, de fapt să încercă m să dă m
contur lumii lui Pavel Dan sub semnul ideilor de mai sus.
O lume fă ră iubire: singurul timp în care iubirea se mani-festă , în care se poate
manifesta este al neîmplinirii. Dintre textele de laborator ale scriitorului, pe această
temă , sunt de amintit [Îndoială ] – o idilă romanțios-patetică despre sentimentele pe
care le încearcă un student pentru eleva pe care o meditează ; [Mancy] – o simplă
însemnare despre dragostea, neîmpă rtă șită , a unui, probabil, licean. Mă sura întreagă
a acestei „crize” o dă Tuia, relatare sentimentalistă despre studentul care, aflâ nd că
în oraș sosise cea pe care o iubea, fă ră succes, încă din liceu, ră tă cește în că utarea ei.
Nu cunoaștem, din proza lui Pavel Dan, împlinirea iubirii, fericirea în dragoste și nici
statornicirea ei în timp. Dimpotrivă , existența orică rui cuplu devine – dar acesta e un
eufemism – dilematică . Astfel, în [Chef], ni se propune o scenă de câ rciumă sordidă ,
în care doi tineri caută în bă utură evadarea din „orașul care corupe”
(să mă nă torism). Că sniciile marchează ori un eșec, ori instaurarea indiferenței sub
presiunen necazurilor din viață (care suprimă orizontul iubirii). Pentru primul caz,
semnificativă este Pă pușa de marmură și, îndeosebi, Întâ lnire: în ambele, că snicia
intervine ca o cunoaștere a „ră ului”, despă rțirea fiind inevitabilă . (Să consemnă m și
tenta puternic moralizatoare a acestor narațiuni, apropiate într-un fel de tipul de
literatură ardeleană de „calendar”.). Pentru cel de al doilea caz, exemplare sunt
că sniciile din lumea satului lui Pavel Dan (în Pă pușa de marmură , și întâ lnire,
mediul fusese al intelectualită ții citadine: judecă tori, avocați.), stabile doar prin
comunitate de interese, alcă tuind un fel de celulă economică . Niciunde nu ni se
spune, de altfel, dacă – inițial – că să toriile au fost contractate din dragoste. De aceea,
nu despre iubire e vorba atunci câ nd femeia își așteaptă bă rbatul să vină de la oraș,
ca în familia ță ranului din povestirea Uliana, pentru a nu mai vorbi de familiile
feciorului lui Urcan, Simion și Vaier: nici o undă de afecțiune nu stră bate relațiile
dintre soți, cu vâ rsta accentuâ ndu-se – de obicei – docilitatea resemnată a
bă rbatului și agresivitatea amară a femeii, ca în Jufa. Ș i ca un ultim accent: dacă , în
adolescență , iubirea există ca neîmplinire (de fapt, ca viață imaginată , fiindcă
aceasta este suferința din dragoste neîmpă rtă șită ), tot ca neîmplinire se mai
constituie o dată , prin excepție totuși, înaintea morții: dragostea devine narațiune
despre dragoste, ca în rememorarea traiului de odinioară de că tre Urcan bă trâ nul și
Ana, soția lui: „Câ nd bă trâ na s-a întors spre Urcan, a vă zut cum din ochii-i aprinși se
rostogolesc pe fața fiartă de boală boabe mari de lacrimi. Ș i femeia a întrebat domol:
— De ce plâ ngi tu, Urcane?
Omul nu ră spunse îndată . A dus mai Întâ i aosui minu nuuu-roase la ochi, apoi,
tâ rziu, a zis:
— Mă gâ ndeam. Sunt cincizeci și doi de ani de câ nd ne-am luat.
— Atâ ția chiar. S-au împlinit în primă vara asta.
 Acum a început să plâ ngă și bă trâ na. Trei zile au tră it astfel în că suța lor de la
poartă , necercetați și neîntrebați de nimeni, vorbind de oameni și de tinerețea lor de
odinioară . Afară soarele fierbinte de vară pră jea grâ ul, și feciorul lor trebuia să țină
sacul. N-avea vreme să vină pe la ei.
În ziua a patra, pe la hodina amiezii, Urcan a început să arate cu mâ na poarta
raiului.”
Sub semnul acestei lumi fă ră iubire, în care totul este apă sat, sumbru, se petrec
întâ mplă ri dramatice, încercuind realită ți deprimante, mișcâ nd oameni marcați de
un destin întunecat. Nașterea copilului e nedorită (ca în Copil schimbat), copilă ria se
sfâ rșește mult prea repede, intrâ nd de timpuriu în conul de umbră al muncii
istovitoare neră splă tite (vz. Sluga), iar școala este lungul calvar flancat doar de iluzii.
Dar dacă viața elevului e un chin, nu altfel e cea a pedagogului ori o profesorului (vz.
ciclul Pe drumurile Ș coalei ardelene, narațiunile Vedenii din copilă rie, Corigente,
Pedagogul, Note din Blaj): un univers al mizeriei fizice și, apoi, morale, singurul pe
care scriitorul îl poate privi, îl poate vedea. Nu o dată , consecventă sieși, privirea
schimbă , alterează realitatea, își „construiește” imaginea pe care o poate accepta.
Iată , de pildă , imaginea școlii din textul Vedenii din copilă rie: „Clă direa liceului din T.
era atâ t de mare, de parcă ar fi fost zidită pentru cine știe ce capitală , și nu pentru un
biet oraș de provincie, unde cu greu se puteau aduna câ teva sute de elevi. O fă cuseră
fă ră socoteală și o îngrijeau fă ră tragere de inimă .
Cu toată toamna tâ rzie, pe coridoare se aflau geamuri sparte. Tablourile
pedagogice erau ră u așezate, și pe pereți praful așa de gros încâ t copiii ar fi putut
învă ța, într-însul, aritmetica.”
Ș i iată ce ne spune Monica Lază r despre același edificiu: „Imaginea trebuie, însă ,
fă ră îndoială , rectificată pentru această primă întâ lnire cu școala. Edificiul era nou și
îngrijirea „fă ră tragere de inimă „ încă nu-și manifestase efectele distructive”. De
altfel, în general, „tonul șarjat și vehement al scriitorului nu redă tocmai atâ t de
imparțial adevă rul”.
Acest mecanism al – să -i zicem – transfigură rii afective și, ales, cel de selecție
partizană funcționează indiferent de mediul și sfera din care se alimentează epica lui
Pavel Dan. Semnificativ este și faptul că inflexiunile să mă nă toriste, atâ tea câ te sunt,
nu se împlinesc decâ t într-o jumă tate de mă sură , respectiv în ideea orașului
degradat și degradant. Altfel, culorile întunecate, apă să toare se întind – dar, evident,
cu o altă semnificație – și asupra satului, care nu este, la Pavel Dan, refugiul ideal,
locul miraculos și tonic, provocatorul, stimulatorul de valori ș.a.m.d., ci un teritoriu
al lipsurilor și al amă ră ciunilor, al vieților neîmplinite, al „priveghiului” și al „morții”.
Nimic idilic nu există în acest peisaj, iar relațiile cu un alt mediu devin alterante:
mer-gâ nd la oraș pentru a încerca să vâ ndă și să cumpere câ te ceva, ță ranii sunt
înșelați (Precub), jigniți (Câ rja) ori devin victimele propriei lor ignorante (Jufa).
Copilul plecat la școală se întoarce bolnav – ins inutil și încă rcat de sentimentul
vinovă ției față de ai să i (Noaptea); vinovă ție pe care o simte și intelectualul plecat de
la țară , dorind să -i ajute pe cei ră mași, dar nereușind (Zborul de la cuib). Altfel,
intelectualii satului eșuează în bă utură , disprețuiți de comunitate și, practic, excluși
din ea (Intelectualii). Viața omului câ mpiei transilvane nu pare a fi (și nu este)
stră juită de nici o bucurie, satisfacțiile sunt pasagere, întotdeauna contracarate de
perspective care anulează orice gâ nd luminos. Dacă un asemenea orizont își avea
justificarea (istorică , dar și artistică ) în povestirile „istorice” (li duc pe popa, La
închisoare, Iobagii – 1784), refugiul cu obstinație exclusiv în el, pe toată durata
epică , vorbește despre un „stil” și, mai exact, despre o „matrice” de o atare natură .
Amă nuntele vieții de zi cu zi, gesturile neînsemnate, faptele obișnuite, dar și
întâ mplă rile esențiale, de la naștere (Copil schimbat) la moarte (Ursita etc), sunt
absorbite numai în mă sura în care au o „funcționalitate” dacă nu întotdeauna
tragică , mereu depă șind dramaticul. Oamenilor li s-a suprimat capacitatea bucuriei:
mulțumirea, de așteptat după o vâ nzare bună , se anulează tot atâ t de repede la ideea
că suma obținută este un neînsemnat paliativ (Uliana). Nu o dată , familia însă și
devine un grotesc prilej de nemulțumiri (Necazuri). în cele mai bune texte ale lui
Pavel Dan, întrucâ t regula este a că să toriei din interes, familia dezvoltă , prin ani,
cadrul unei deprimante degradă ri, al înstră ină rii, al pierderii de sine, al urii. Ș i dacă
munca istovitoare este un sigilu a că rui expresivitate e peste îndoială („Ochii blâ nzi
și întregu-i chip – se spune despre Toader, din Priveghiul n.n. – era acela al unui
supus și obosit rob al pensativ, de siguranță , liniște și odihnă : „Nu simțea nici o
tragere de inimă pentru casă , nici o dorință de a-și ispră vi lucrul. II va ispră vi azi ori
mâ ine, totuna îi era”.
Indiferența este, însă , doar un pas, și nu ultimul; de pe pragul ei, omul își poate
mă sura adevă rurile interioare, ca să treacă , apoi, spre un tragic ceremonial al
deznă dejdii, al sentimentului ză dă rniciei totale. Dorințele i se topesc acum spre un
dincolo: „Amă ră ciunea ceea care îl încercase toată ziua i se coborî iar în suflet. îi
destră ma puterile, topindu-i-le într-un dor de a nu mai fi, de a intra în pă mâ nt, de a
se contopi cu ță râ na de subt picioarele lui.” Iar „priveghiul” propriu-zis nu poate fi
nici el o pe-trocere a mortului, ci o adâ ncire a mizeriei morale și a urii: „în clocotul
încă ieră rii, lampa fu tră snită de o muche de secure. Casa începu să ardă .” Ș i, nu
întâ mplă tor, pră bușirile, intră rile în spaimă și ură , provocarea distrugerii, ruperea
fragilului echilibru al minimei „liniști”, toate sunt aduse de cel care se sustrage
ritmului „firesc” al vieții, izolat în sine și pentru sine, destră mat într-un calm
ontologic care înseamnă , de fapt, o periferializare neexpresivă decâ t în momente
dramatice: „Era unuj din acei ciudați înțelepți ai satelor că rora ploile nu le strică
griul, vitele nu fac gunoi în bă tă tură .
Câ nd pe alții îi nă pă desc lucrurile, nemaiștiind cum să prididească , ei stau întinși
la umbra groasă de soc. Nu sunt ei de vină că vara cerul e atâ t de albastru și pă să rile
câ ntă așa de minunat. Acești oameni, de care să ră cia se ține scai, ori au copii prea
mulți, ori nu au de loc. Oricum, să ră cia și nevasta le poartă de grijă . Ei tră iesc de
dragul traiului, privind nepă să tori cum trece viața pe dinainte, cum se zbat alții în
lanțul nevoilor. Nesimțind să ră cia, cele două patimi ale să teanului, pă mâ ntul și
banul, n-au asupra lor nici o putere.”
Așadar, mesagerul urii și al ră zbună rii, cel ce le declanșează vine din calm și se
întoarce în calm. Câ nd nu e numit, la forma ursitei, care „trebuie să se împlinească ”.
Mai întâ i apar semnele: „Ana și Vasile își fă cură cruce. Afară fulgii dă nțuiau fantastic
și stratul de ză padă din fereastră urca mereu. Sus, pe crucea casei, o cftcuvaie,
țipâ nd pă rea un pui de diavol într-un picior, care aruncă să geți în noaptea învră jbită .
— Pasă rea morții!
— Pe vremea asta nu-i merge nici ei bine, Iar în această religie a semnelor, omul
nu doar că trebuie să li se supună , dar să le oficieze, ursita fiind un mesaj și un cifru
pentru intrarea în acțiune: de aceea, pâ nă și sinuciderea Ș j (Ursita, Priveghiul) e
conformarea necesară .
6. O structură bipolară caracterizează Priveghiul: într-o primă parte, textul se
organizează în jurul personajului Toader, ritmâ nd un destin individual convocat
spre o limită dramatică ; în cea de a doua, textul își trece personajele pe plan secund,
pentru a se organiza preponderent ca mișcare epică . Cu alte cuvinte, dacă , pâ nă la
moartea lui Toader, sensul se desface din narațiunea care urmă rește un protagonist
atâ t în planul faptelor sale, câ t și în al gâ ndurilor și simțirilor, în timpul priveghiului
esențiale devin actele care „exprimă ” direct; ni se povestește un sens,
„protagonistul” relată rii devine o rețea de semnificații etice. Ș i totodată , acum, în
câ mpul povestirii erupe grotescul. în întregime, istoria familiei Urcan este o astfel de
istorie grotescă .
Unul dintre puținii teoreticieni care au insistat asupra grotescului, Wolfgang
Kayser, scrie: „In grotesc, lumea se înstră inează , formele se pocesc, râ nduielile lumii
noastre se destramă [.], un mecanism lugubru pare să se fi pogorâ t asupra lucrurilor
și oamenilor. [.] Forțe sinistre nă vă lesc în lumea noastră și ne-q înstră inează , și orice
zâ mbet pricinuit de deformare și de sminteală se amestecă întotdeauna cu o
anumită groază , dacă nu ne piere cu totul pofta de a mai zâ mbi.” într-adevă r, nimic
mai înstră inat umanului decâ t lumea Urca-nilor. Toată viața, „meșteșugul” (cum
singur gâ ndește) bă trâ nului Urcan fusese cerșitul din poartă în poartă prin tot
Ardealul, nu atâ t dintr-un refuz al „alinierii”, câ t din instinct: „Astfel umbla zile și
să ptă mâ ni din sat în sat, de la casă la casă . Dormea unde îl apuca noaptea: în pă dure,
pe frunze uscate, legă nat de vuietul crengilor bă tute de vâ nt, de câ ntecul paserilor,
în nopțile liniștite; dormea în câ mpul întins, cu capul pe un ră zor, sub larga boltă
înstelată , în casă de om credincios și să rac, jos, lâ ngă vatră , pe un braț de paie.
De primit, primea de toate: ouă , fă ină de grâ u și de porumb, bani. Câ nd i se
umpleau stră ițile, se abă tea pe la un ovrei și vindea MARFA (subl. aut. – n.n.) după
învoială . 1
 În tinerețe, după o întâ mplare asupra că reia nu se insistă , dar e de bă nuit o
tâ lhă rie, „a adus [.] o jumă tate de moșie.'
Fă ră scrupule se arată și Simion, feciorul să u, aflat totuși dincolo de nevoi și
necazuri: „Nă ravul vechi, din vremea să ră ciei, de a ciupi câ te ceva din bunul altuia
nu l-a lepă dat o data cu îmbră carea cojocului cu pene, ba, cu câ t s-a îmbogă țit mai
mult, cu atâ t nă ravul s-a lă țit mai departe, s-a întins ca o boală rea pe neam. De la
pă rinți îl învă țaseră copiii, și de la aceștia, slugile.”
Aici, în familia Urcanilor, normele eticii nu funcționează : Simion și Ludovica,
nevasta sa („Avea fă lci puternice, gura mare, cu buzele veșnic umede, buze lipicioase
de animal sugă tor. Cum era îmbră cată în negru, cu nă frama trasă tare înainte,
aducea cu un vultur pleșuv, bă trâ n, cu penele spă lă cite, smulse pe ici, pe colo.”),
înlă tură bă trâ nii de la administrarea averii și îi izolează Într-o „că sulie de bâ rne,
acoperită cu stuf, aplecată într-o parte și intrată în pă mâ nt”. Istorie care se repetă :
că să torit cu Ana lui Triloi („De frumoasă , nu era prea frumoasă ; dar nici oamenii nu
se speriau de ea. Avea pă rul roșietic, ochii mici, în care veșnic juca o flă că ruie
vicleană , fața pistruiată . Gurile rele spuneau că mamă -sa o fă cuse cu un jidov
pripă șit pe la ei cu mașina de îmblă -tit. Dar bă rbatul ei o iubea, CĂ CI ÎN SAT
FRUMUSEȚ EA SE MĂ SURA CU IUGĂ RELE DE EÂ MlNT (subl ns.
— M. B.), și prin împrejurimi nici o fată nu avusese mai multe”.), Vaier, feciorul cel
mare al lui Simion, încearcă să obțină trecerea întregii averi pe numele să u,
deposedâ ndu-și tată l. La vorbele Ludovichii: „Dacă tu, dragul mamii, n-ai frică și
gâ nd de la Dumnezeu și ne lași pe drumuri, pe mine și pe tată l tă u, care te-am fă cut
și te-am crescut. Dacă nu te gâ ndești tu la sora și la fratele tă u mai mici. Doar și ei,
să rmanii, s-o trudit pe pă mâ ntul ă sta. Din copii de gazdă , tu îi faci oameni să raci.” –
Ana intervine: „Nu s-a gâ ndi el de soru-sa, și de fratele să u. Să se gâ ndească cine i-a
fă cut. Dumneata cu o rochie ai venit la moșia Urcă neștilor, și aceea ți-o poți lua în
cap, să te duci de unde ai venit.”
Aflâ nd, tată l vrea să -și ucidă fiul și nora. Doar eșecul tentativei lui Vaier pare a
reașeza lucrurile în matca lor, într-o „normalitate” pe care nici prezența morții (cea
a bă trâ nului Urcan) nu reușește s-o tulbure: și tocmai fiindcă nimic din. firescul”
familiei Urcan nu este perturbat, grotescul se' supradimensionează . Ceremonialul
înmormâ ntă rii reprezintă , de aceea, izbâ nda absolutâ a grotescului, care-și raliază
acum macabrul și coșmarescul, deturnâ nd deopotrivă religiosul și profanul. Are loc
o ciudată și permanentă alunecare a lucrurilor, o spargere a echilibrului prin care
totul cade în extrema negației. Din elementele firescului crește anormalul care
neagă , cel de opoziție perfectă . Realită țile se ră sucesc în contrariul lor, granițele
dintre antinomii sunt suprimate: „Dâ nd să treacă prin tindă , în odaia dinspre drum,
preotul, în prag, fu izbâ t de un val de miros atâ t de duhnitor, că , fă ră să vrea, se trase
un, pas înapoi. Pe buzele care trebuiau să înceapă rugă ciunea se ivi o sudalmă
înfricoșetoare.” Realitatea pare dublată : „Astfel, fă ră popă , fă ră hodini, semă nâ nd a
convoi de strigoi porniți la drum prea devreme, înainta carul mortuar pe drumeagul
de câ mp, printre holdele galbene, spă lă cite de cerul amurgului”. Iar finalul pare a
trece definitiv grotescul în coșmar: „Lâ ngă movila proaspă tă de pă mâ nt,
înfulecâ ndu-și uneltele în spate, cei doi gropari, a că ror umbre se dizolvau în apa
negrie a nopții, deteră cu socoteală că undeva s-a spâ nzurat un om.”
Nimic nu face din Vrcan bă trâ nul și din înmormâ ntarea lui Vrcan bă trâ nul
narațiuni realiste; chiar invocâ ndu-se deplina lor autenticitate, probată cu mă rturii,
povestirile nu se înscriu, nu se pot înscrie într-o motivație realistă . Grotescul,
constata același Wolfgang Kayser, „nu este ceva cu caracter nemijlocit de gen, ci o
categorie a percepției, o categorie a înțelegerii, lumii și a configură rii lumii”.
Deformarea realului și, apoi, transferul de sensuri înspre un coșmar dramatic
transced realismul, vin dinspre un baroc al viziunii, al gâ ndurilor și al sentimentelor
care înseamnă o atitudine partizană , modelatoare a „adevă rului” așadar, altceva
decâ t „obiectivitatea” realistă . De altfel, construcția literară „pură ” în acest spirit
reprezintă și punctul cel mai de sus al creației lui Pavel Dan, povestirea Copil
schimbat.
7. „Printre nuvelele scriitorului – afirmă Ion Vlad – una poate fi inclusă , fă ră nici o
ezitare, într-o pretențioasă antologie a povestirii. Este vorba de COPIL SCHIMBAT,
operă de evocare, cu detalii exacte, detectabile în mediul satului natal, și cu o
tulbură toare trecere spre zonele fantasticului și ale miticului. [.] O povestire de mare
frumusețe analitică , ordonâ nd treptele exploră rii universului interior, îl include pe
Pavel Dan printre povestitori, în ciuda faptului că nu putem adă uga o listă întinsă de
titluri”.
După știința noastră , Ion Vlad este primul care așază , printr-o atentă
argumentare, narațiunea Copil schimbat la ni'velul de excepție ai povestirii
româ nești. Pâ nă acum, opțiunile criticii se îndreptau, în prnicipal, spre ciclul
Urcanilor, texte considerate a fi repere ale creației realiste (în formularea lui G.
Că linescu, Pavel Dan „avea talentul de prozator al unui Slavici și ochiul observator al
lui Rebreanu”). Dar dacă , așa cum am vă zut, Vrcan bă trâ nul și Înmormâ ntarea lui
Vrcan bă trâ nul nu sunt narațiuni realiste (după tiparele „clasice”), Copil schimbat se
îndepă rtează și mai mult de un atare tip al structurii. Sigur, caracterul evocator e,
aici, secundar și chiar dacă , într-adevă r, unele detalii sunt preluate din mediul
satului natal (nararea e efectuată , de altfel, la persoana întâ ia), îndepă rtarea de
realitate are loc într-o dublă perspectivă : sâ n-tem în fața unei relată ri a relată rii,
așadar povestire nu ÎN povestire, ci A povestirii (și nici mă car DESPRE, ceea ce ar
implica o „adaptare” și o „valorizare” a narațiunii originare). Textul-cadru debutează
el însuși printr-o sugestie ușor fantastică prin accentele animizante: „Drumul
bă trâ nesc – știam cu toții – mergea și el spre Ludoș, spre șesul Mureșului. De unde
pornea? Trebuie că venea de departe. Câ nd ajungea în preajma casei noastre, era
frâ nt de atâ ta umblet; nu mai putea merge drept.
 Suia dealul icnind câ nd într-un pă mâ nt, câ nd într-altul. Ajuns pe culme, odihnea
îndelung; pră vă lindu-se moșnegește peste capetele ră zoarelor, se uita în vale la
casele câ te au ră să rit prin porumbiști, la ochiurile de apă și pilcurile de pă dure pe
care nu le cunoștea.
Nici oamenii, nici dealurile nu mai erau ca în vremurile pornirii lui.”
Apoi, relatarea „cade” în stabilirea unor imagini comune: mocanul care își oferă
serviciile, descrierea bă tă turii și a împrejurimilor casei pă rintești, lucrul mocanului
și, deodată , elementul declanșator al povestirii „originare”: copilul mocanului era
„mic, închircit, cu capul mare și fața pă roasă , vă zâ ndu-l de departe nu ' i-ai fi dat mai
mult de 2ece ani. Dacă te uitai de aproape la crețele de pe față -i, la ochii șterși,
bă trâ nit ce pă reau înconjurați în fă șii de pâ nză boțită , ai fi stat pe gâ nduri înainte de
a spune câ ți ani are.
Cum sta drept, ca de lemn, își mișca dreapta înainte și înapoi cu o regularitate de
pendulă .
— Câ ți ani are copilul? întrebă tata.
— Nouă sprezece, ră spunse încet mocanul. Parcă Uar fi fost frică să nu-l audă și
alții. O clipă lunga de tă cere se scurse anevoie.
Pe fața tatei nu se mișcă nici o fibră . Scuipă liniștit, apoi zise:
— Pare mai tâ nă r.
— E copil schimbat!”
Legă tura cu fantasticul s-a produs și, de-acum încolo, preeminența acestuia pare
asigurată , instaurâ ndu-se de la semnele premonitorii de care ia act soția mocanului
și culminâ nd cu intrarea protagonistului în peștera copiilor schimbați. Fundalul
povestirii ră mâ ne, însă , permanent, grotescul: între prezentarea copilului din
„actualitate” (mai înainte citată ) și cea a „matahalei” („. un cap câ t un ciubă r de zece
mierțe, trupul gros ca stâ nca și picioare cu copite de cal”), mecanismul grotescului
funcționează atâ t în relatarea spaimei mocanului din noaptea fantastică a schimbă rii
copilului, câ t și în „consecințele” vindicative ale în-tâ mplă rii (urmă rirea „diavolului”
timp de 19 ani: „Am învă țat de atunci toate farmecele. Ș tiu să -l dezbar de la fete
mari, de la muieri; știu să -l opresc în cale; îl descopă r la țâ țâ na ușii, în horn, în
umbra bradului, unde o fi. Nu e om mai meșter ca mine în Ț ara Ardealului!”).
Planul fantasticului e, totuși, subtil tulburat, mai întâ i prin menționarea
convingerii oamenilor care-l gă siseră , dimineața, pe naratorul din povestirea
„interioară ”: „M-au aflat ziua, în apropiere de casa mea, plinde sâ nge, cu un copil mic
în brațe. Cum nevestei îi pierise copilul de lâ ngă ea, au crezut că e copilul nostru.
Ziceau că mi-am pierdut mintea fiindcă n-am dorit și n-am mulțumit lui
Dumnezeu câ nd mi-a dat copil. Alții mai spuneau că Ki-am întors acasă câ nd soția
dormea și, așa nebun cum eram, am luat copilul de lingă ea.
Am ză cut apoi opt să ptă mâ ni. Le-am spus ce am pă țit, pe unde am umblat. Nu m-a
crezut nimeni. Nimeni! Nici nevasta. Câ nd începeam să -i spun, se uita la mine
îngrijorată ; îmi zicea: „Cul-că -te, Gheorghe, și ter odihnește”„, și, de aici pornind, prin
convocarea în memoria cititorului a unor date anterioare, neconsiderate cu atenție:
iarna și primă vara tră ite în foame și lipsuri ca urmare a imposibilită ții strâ ngerii
recoltei în toamna precedentă („începuseră ploile pe vremea secerii și ținuseră pâ nă
la Cră ciun. [.] Celor mai mulți li s-au fă cut bucatele gunoi în câ mp”.). Ideea
halucinației nu este de respins; darpovestirea sfâ rșește aidoma unui blestem magic,
în aceeași accentuată notă copilului – n.n.), să -l opresc și să -l întreb unde mi-i
copilul. Numai atâ ta aș vrea. Să -l întreb eu: „Unde mi-i copilul?”
L-aș ține în loc pâ nă ar veni lumina zorilor, să -i topească oasele, și aș chema
cocoșii negri din nouă sate, să -i bea ochii.”
Dincolo de valorile expresivită ții pur formale, Copil schimbat este o desă vâ rșită
„demonstrație” artistică de referire, prin pano-ramarea universului interior al
personajului, la dimensiunile expansionare ale existențialului. „Destinul”, care
conduce într-un anumit fel viața povestitorului „originar”, este o provocare la
semnificații în planul umanului confruntat cu sine însuși și, deopotrivă , cu șinele
universului eare-l înconjoară .
8. Grotescul și, nu mai puțin, fantasticul-grotesc sunt condițiile – am zice –
biografice ale creației lui Pavel Dan. Prin aceasta depă șim, într-un fel, constatarea –
datorată încă lui Ion – Chinezu – determină rii dramaticului din epica lui Pavel Dan
de că tre o conștiință aflată permanent în prezența ideii sfâ rșitului. Fiindcă nu e
numai atâ t sau, mai exact, în aceasta rezidă doar o primă cauză , nu ne dă încă
mă sura complicatului mecanism pe care spiritualitatea torturată îl pune în mișcare.
Adevă rul e că oscilă rile scriitorului între grotesc și, ca limită superioară , coșmarul
negator-funebru nu pot fi explicate (presupunâ nd că e necesară o explicație!) decâ t
prin selecția și modelarea imaginilor percepute în funcție de propriul să u „coșmar
interior. Realitatea lui Pavel Dan este o realitatea existențială deformată și
deformatoare, selectivă și partizană , filtrantă și modelatoare. Sau, privind altfel
lucrurile, putem spune că , de fapt, ceea ce ni se pare a fi,; adaptare” sunt proiecții ale
unei viziuni interioare continuu tulburate, sunt modalită țile unei „travestiri” (cum îi
spunea un critic) epice. Grotescul nu este, însă , doar limbajul, „instrumentele”
acestei „travestiri”, ci adevă rul unei condiții existențiale, așadar mă sura dincolo de
care nu încap alte mă suri. Ră tă cirile mocanului din Copil schimbat par ră tă cirile lui
Pavel Dan însuși: „Peste munții brumați de lună era o tă cere ca piatra, o tă cere
pustie, care îți intra pâ nă în mă duva oaselor. Ceea ce mă înspă imâ nta mai mult erau
umbrele ciudate ale brazilor, ră stignite pe pă mâ nt. Erau ca niște gheare cumplite,
întinse spre mine, gata să mă prindă . Mi se pă rea că nu-s curate, că se uită dușmă nos
copac și dacă îl calci te prinde.
Începui să ocolesc umbrele, să las că rarea și să apuc pe poiene. Mă întorsei cu
ocoluri mari. O dată mă înfundai într-un loc închis și trebui să mă întorc, să înconjur
mult pâ nă să aflu calea. Nici nu știu dacă am gă sit-o. Poate s-o fi pierdut iar. Ce poți
ști într-un codru fă ră margini, noaptea!”
MIRCEA BRAGA