IOANA PETRESCU

BALAURUL MĂRILOR

Mon.s.tr11111 honendum, lnforme, tn­

&eas1-
Ver{liU11 1.

Messer � Gaspanl lăsă pana să-I cad ă dlntre degete şi se uiti cu

c:ludl Ia rinllurile fn�irate pe foaia de perrament din fata lui• .,Doar
n·am lmbltrfnit atit incit si nu 11111 fiu in stare să scriu t• Mina ii
tmnurase firi indoiall, căci scrierea fui rotk:i, inalti şi c:lteaţl de
obicei. ttmina acum ca a unui copil Mdqnins cu slovele.
l�i scoase ochetarii oftind şi-şi plim\ă privirile pe perefil camerei
!Iri de fucru. 1 se nădrea că se petrece ceva neobişnuit. Poate el oc:hil
lu i obositi eraa de vină. Dar plrea că in jurul lui totul se mişel.
tişor, nesimţit, mas a de lucru tremura, la fel c a şi Jllful în care şedea
el. La kl şi nlamlricele, pihMile, retortele cu forme ciudate ce se tnrrl·
mlideao Intr-un coif al cablnetalul. Ffnd.ra plip1ndl a luminlrii pe
sfll'Şite ansnca umbre mari pe pereţi. Şi ambrele prinseri a se tnsu·
ffeţi in pi1piltal el sirac ; iar scllefetal omenesc, pitit intr-un ungber.
păru că se mişei, de parcă ar fi fost viu. Gaspard işi Intoarse ochii
de la el cu un fior nepllcut.
Flacăra se mal zbătu o dati, de doui ori şi se stiRSe, ca furati
de e nedzatl fllinl. Cilld ritRase pe itrtuneric, bitrinul i11Văfat tre­
sări. Parcă se simţea pindit din umbră . .,Mai rău ca o babă fricoasă..
- se dojeRi el. In vatră 111ai luc:eau slah ciţfn tic:hlnl. V111 să se
ritlice dd jilţul sia ca să aprilldi o aMI lum�are. In cl•a aceea 1
se pănl ci a u de Zl'lfi1Me inăbla..te sub piMieaua odăii. Se oprf in loe,

a ţ int in d urechea. Nu erau paşi omeneşti, mal degrabă un fel de bafni­

tarl înf•lldate şi in�are pan:i ar fi billlt cineva capac:u.l unui
:
�;icriu. Au stăruit o ..,_.e, apoi
u �tenif. ş; au incepllt ia r. Se
tlesluşeu dia ce ifl ce mai bine. Ciad pă'eau c.ă Yin de departe, din
măruntaiele .pămjatuh.li, cîn4 se apropiau, ele puci ar fi fost c:IIUif'
pe sub scînduri. Auea acam nişte �mde. ua zornăjt de l81furi.
mugeie prel an ei şi lUI freamăt surd, u şi cum ar Il trec:t.�t pe
de4esubt zeci 4e cirezi de bivoli.
Gaspard era singur in toată casa. Fata care îl s!Aijea pleca in
fiecare seară să doarn1ă la pări n f i. Aşa găsise el că e mai c:uviincbs.
ca să nu dea de vorbit gnrilor rele. Dar in noaptea asta, o teamă
neînţelead it cople şea pe c:J rturar ul vestit, parcă ar fi fost singur

Un monstru inspăimintalor, urmş şi hidos...

1
� :- raessire = titlu de onoare ce se adăuga mai lnlfi
2

pe lingă_ IJJ:!-niele nohililor ·şi mni tirziu era atribuit doclorilor, pre·J·
tilor efe�- -.:-- '
"l
re intreg plmîntul. Ar fi dorit, el, cel tăcut şi scump la \"Orbii, �:i
poală schimba citeva cuvinte cu cine\'a. Zgomotele se apropiaser;1 ;
cre'jteau insplimintător cu fiece clipă. Bubulturl nlprasnice se ames­
tecau printre ele. flcind sl se cutremure aparatele de sticlă şi zgîl-
1iind ferestrele. De;ldată simti cum se zguduie masa grea de stejar -
pe care-şi sprijinea coh•l - şi sfeşnicul de urgint de pe ea ; şi toate
aparatele lui de sticlă zornăiau subţire, tresărind inspiimintate şi
lovindu-se între ele. Iar globul pămîntesc, aşezat peste ceasloave, dup:i
ce �e cumpăni nesigur de citeva ori, ca un om beat. se rostogoli peste
un morman de hirci omeneşti, care se risipirl peste tot locul cu un
zgomot lugubru, înfiorător. Odaia întreagă se leglna ca o corabie pe
furtună. In coltul lui, scheletul se bălăbănea ca prins de friguri.
Ucindu-i semne lui Gaspard şi rinjlnd. lnvătatul sări in picioare. Nu
se gindea la sine. Se gîndea la scumpele lui aparate, care se clătinau
primejduite. Incertă si:. le spriji-ne, să le aşeze mai bine. Dar totul
n-a tinut mai mu!t de o clipă. Acum, zgomotele se depărtau ca nişte
tune te care duc furlunl spre alte zări. Se auzea in schimb un vuiet
prelung şi jalnic venind de jos, din plată. Gaspard se apropie de
fereastră şi deschise oblonul. 11 izbi in obraz un aer cald, inibuşitor,
cu miros de pucioasă. Intunericul era negru şi des, ca de smoală. O
dată cu freamătul mării, pătrunse zvon de glasuri inspăiminhtte.
Oamenii dibuiau in n<tapte, şi vocile lor se împleteau cu mugetul
valurilor intr-un murmur surd, peste care se inăltau hohotele de
plins ilie femeilor �� tiretele copiilor.
- Unde ? Unde să ne ducem ?
Marea se revarsă şi înghite uscatul 1
- Domnul vre<l si ne piardă pentru păcatele noastre. E sfîrşitul
lumii 1
Gaspard desprindea crimpeie de vorbe aduse de vint.
- Du g/emmis ei ! 1 Doamne, îndură-te de noi, păcitoşll ! se tin­
guia multimea şi se bulucea îngrozită, cind intr-o parte, cind in
�tita. ca o turmă fără păstor.
Gaspard cobori şi el. Ţinea în mină sfeşnicul, şi flacăra lumina
slab chipurile pămintii şi schimonosite de spaimă.
Piata din faţa casei lui, aşezată pe înălţime, era intesată de
lumea care fugise de turna cutremurului şi a inundajiei,
lncercă si le \·orbeasc/i oamenilor şi să-i liniştească.
- Ce e cu voi ? Unde mergeti? De ce vl temefi ?
- Vai de noi, messer doctor, se văitau ei. E sfîrşitul lumii. S-:tu
auzit trîmbiţele judecălil.
- Ce nebunie a dat peste voi? Nu e sfîrşitul lumii. A fost doar
un cutremur, dar şi acela a incetat acum. Nu mai e nici o primefdie.
Vorbea atit de lini,tit, de răspicat, de parcă ar fi tinut în mîinile
lut toate tainele de nepătruns ale noptii aceleia. Oamenii se uitau la
el nedpmedti Tăcnu cu totii. Parcă nu mai le era teamă.
\
• .

. � .. ;:/
_" •·Fiiriâd�ri.itor !
 - Dar coliba mUuşil Norna s-a pribuşit, Iar �a, biata, zace sub
d:lrimlturl, se tîngui o femeie cu glas ascutit şi iarăşi izbucniră şi
celelalte in hohote de plins.
- Coliba mă!uşii Norn;� era aşa de dărăpănati că sta si �e
n�rule dintr-o cllpl in alta. Casele v oastre n-au p ăţit lnsă nimic.
Mergeti firii griji. Ce a fost a trecut. Şi nu se mai întîmplă curind.
Un asemenea cutremur nu se iveşte nici la o sutl de ani o dată.
MerJ;!ell în pace la casele \'Oastre.
Le vorbi indelung, iar oamenii il ascultau tăcuti, bucuroşi c;\ au

scăpat numai cu spaima. Intr-un tirziu se risipiră fiecare pe la ca�e;e

lor, tot sucind şi ·răsucind in fel şi chip păţania pe care Je fusese ddt
s-o trăiască.
Gaspard găsi in poartă pe slujnica lui, Aslaug, tmpreună cu
mama ei, 3periate foarte.
- Messer ductor, o fi cu adevărat sfirşitul lumii ? intrebi
1\slaug.
Le potoli pe amîndouă cu aceleaşi vorbe bune spuse şi celorlalţi.
IJar mai mult decit vorbele. infătişarea lui liniştită şi sigură de sine
«na inrlurire asupra tuturor.
Cele două femel porniri spre dsuţa lor, iar doctorul Gaspard
sui scara agale, adincit in ginduri ...
Atitea lucruri se petrecuserl in mal putin de o oră, lucruri de
necrezut aproape pentru un fizician ca el. Era bucuros ci fusese
singur cind a trecut prin aceastl încercare. Soţia şi cei doi copil ai
'oăi se aflau la Copenhaga. Acolo cutremurul nu s-o fi simtit delac
sau mult mal slab. Epicentrul lui pare si fi fost in tinutul acesta.
Şi gindul lui se i ntoarse îndărătnic la intimplirile noptii. Puse sfeş­
nicul pe masă şi se aşeză in Jiltul său. Foaia aştepta pe jumătate
srrisă. Gaspard lşl tăie o pană nouă. Voia si-şi pun ă rinduiali in
ginduri, să aştearnă pe pergament tot ce il fusese dat să trăiască .
.. Chiar dacă reincepe cutremurul, chiar dacă marea cotropeşte usca­
tul, şi pier şi eu in prăpădul acesta, poate ci mal tirziu oamenii vor
găsi cele scrise de mine, cunoscind astfel ce s-a petrecut in noaptea
<�sta de pomină".
Şi. plin de o binecuvîntată rîvnă, lşi incepu cronica.
,.Anno Domni.•• in noaptea de 22 iulie, in tlrguşorul Bolmo din
tinutul Bergenhus de pe coasta scandlnavă..."

..
.. ..

In dimineata următoare., Aslaug dădu buzna, fără să bată la

uşă, in cămara de lucru a stăpînului ei.
Gaspard dormea in jiltul situ. cu creştetul rezemat de un. in folio1•
f'ana li lunecase dintr.. degete. Foile scrisf! ia cursul nopfli zăceau

:• In folto � volum in care f.ecare coală de tipar e îndoită

numai in d ouă.

3
risipite pe masl. Luminarea arsese pîni la caplt: Diclălnd in seu
sfeşnicul de argint.
Aslaug na zibovJ llngă el mai mult de o clipă. Lăsă pe mas;l,
printre periamente, tava de argint pe care se afla o cană cu lapte
fierbinte şi citeva pllnişoare calde şi alergi la fereast ri , u să des­
chidll larg obl oanele. La scirf lltuJ balamalelor ruginite, Gaspard du­
chise ochii. Soarele, foşnetul valurilor, aerul plin de miresme şi de
adierl vlratice nivăliră deodatl in odaia întunecoasă şi cu miros
de feştilă arsă.
- Messer, Ytnltl si vedeti balaurul, messer 1 stri gă fata făcîn­
du-şi cruce. Doamne, aplirl! Cine ştie ce ne mai a�teaptl dupl cele
indurate astă�apte
- Ce să văd, Aslaug? întrebă uimit invitatul, ajintindu-şi pri­
virile la lumina jucăuşi din ferestre. Ochii cerruşii îi erau ageri şi
pătrunzători, ca de obicei. Nu phea deloc buimăcit de somn. fşi trecu
mina prin coama de păr cirunt, care-i împodobea fruntea şi se ridică
in picioare tacticos.
Dar fata nu mal avea răbdare. Se apropie de el şi lndriznf să-I
apuce de brat.
- Veniti mal repede, messer !
Niciodată na o mal văzuse el atît de tulburati pe camintea
Aslaug: avea obrajii îmbujoraji, cehii îl străluceau şi risufla scurt
ti re pezit ca după an urcuş gre11.
- Ce e, fetiţo, ces-a întîmplat ? o i rrtrebi cu rrniştea Jrri de
totdeauna. Fără si-şi iasi din pas ul l11i obipuit, o unni tmuşi plnl
la fereastră. Ea ii arătl cu mina ceva de part e in larg.
- Colo r Vedeţi pata aceea neagră,· messer ? Ce credeţi ? O fi
cumva balaurul ? Şi In timp ce vorbea, Aslaug lşl făcu iarăşi cruce.
Pe intillsul mlrii zbuciumate, cu apele roşiafice, ca de singe, se
zirea într-adevăr o pati fntonecată strilucin d in flitaia soarelui.
- Dă-mi ocheanul, zise Gaspard, firi si se clintească din loc,
privind ingindurat la infătişarea atit de ciudată a mării.
- Balaurul s-a deşteptat astă-noapte şi, lovind cu coada, a făcut
să secutremure tot tinutul. Iar acum, uite el a ie�t deasupra, spuse
As laug intinzindu-i ocheanul. Du glemmis ei! oftă ea şi-şi fllcu cnrce.
Era atit de tulburată, incit uita şi buna-caviinfi şi sfiala, care stau
atit de lrine unei fde tinere, şi chiar respectai pe care-I datora stăpî­
nului. Miinile i se întindeau fiiră voie ciupi ochean : ar 11 vrut şi
dinsa să privească. Şi sporovăia într-una, ea care de obicei era atit
dt: tăcută.
- Aşa spune moş Trond, messer. El. jură că pata asta nu poate
fi altcev a decit ,.h a f gu ful" t, adică balaurul mărilor 1 Povestea
;adineauri că ieri a innoptat in larg, ta pescuit şi 1-a auzit mugind
pt- sub apă. Şi făcea nişte valuri uriaşe cu coada, de er=t să-i rls-
Hafrcd - KrakeR = balaur. Termen folosit de Olaiis Wormius
1
1 :588-1654),
şi de Bartholinus (1585-1630) p entr u a desemna un
�nimar gtgtlnUr- c3Te ar loc ui în fun dul mării.
toarne barca. Nu I-ar fi crezut nimeni, bineinteles, liindd Trond e
un mare mincinos. Dar zgomotele le-am auzit cu totii. Aşa că de
data asta a spus şi el adevlrul : a sosit balaurul şi o si ne lnghită
pe tofl.
In timp c:e fata îndruga vrute şi nevrute, Gaspard afintea in
tăcere cu oc:heanul pata aceea întunecată. ,. Se intinde pe o lung_ime
destul de mare, 'mai mult de o milă - pretui invatatul -, este
uşor rotunjită fa un capăt şi se arcuieşte ciudat, ca o spinare de
balenă.
- Ce credeţi, messer ? întrebi fata nerăbdătoare. O fi cu ade­
vărat balaurul?
- Prostii 1 răspunse scurt Gaspard. Dă-mi surtucul şi pălăria.
Aslaug ii ajută să se imbrace, iar el cobori scara agale şi se
îndreptă spre tărm, unde se vedea adunată o multime mare.
Laptele se răcise in cani şi piinişoarele erau neatinse. Lucru
mai grav, doctorul Gaspard BartboUnus nici nu se spălase pe och1.
El, care nu ieşea cu o iotă din programul hotărit pe fiecare zi, ceas
cu ceas, işi părlsise toate deprlnderile. Dar nici nu era lucru de
mirare. Doar nu se intlmplă un cutremur in fiecare săptimină şi nu-i
e dat oricărui geograf să vadi un fenomen atit de interesant ca
aparitia unei Insule aproape sub ochii lui. Căci, fără doar şi poate,
("fa o insulă, şi zgomotele ciudate din timpul noptii îşi aveau rostul
lor in naşterea ei. Jnvăfatul cobora acum ulita povîrniti care ducea
la schele. Pişea cu ochii in pămînt, adincit în gîndurile lui, şi
oamenii se dădeau la o parte ca să-I faci loc.
- Bună dimineata, messer, ingînau scoţindu-şl pilărille. Aţi
vizut balaurul?
Smuls pe neaşteptate din meditatia lui, invăfatul tresări ; le răs­
punse cu voie bunl şi foarte prietenos el nu ştie ind nimic: şi merge
să vadă. Atunci mai multi dintre cei ce se întorceau spre casl o luari
inapoi spre mare, insofindu-J. Erau nespus de curioşi să-I afle plirerea.
Nu era doar fiştecine messer Gaspard Bartholinus, om umblat in
toată lumea, care purta bonetul pătrat al doctorllor şi era profesor
la Academia din Copenhaga. Scrisese el singur atîtea cărţi cîte nici
nu încăpeau in dulapul lui sira 1 Conrad. ŞI el se mindreau că
văzuse lumina zilei in Bolmo un cărturar ca acesta şi ci din cind
in cînd ii mai cinsteşte cu cite o vizită. Venise acum citeva Juni
să-şi vadă mama bătrîni şi suferindă. Mama il murise acum doui
săptămîni, iar el rămăsese pe loc; parcă tot nu se indura să plece,
deşi avea sotie şi doi copii miricei la Co;�enhaga. Lumea vorbea ci
tînăra lui nevastă nu se gîndea decît la petreceri şi prea putini griji
avea de messer doctor. De aceea, poate, se slmfea el mai bine intre
oamenii simpli de aci, care il iubeau şi trăgeau nădejde ci va rămîne
mereu printre eJ, in casa lui frumoasă cu două caturi. Nimeni insi
nu ar\ .tr1ndrlznlt să-I intrebe ce are de gînd.
:-
- � .- ---

1 -�;;.;'titlu cu care erau cins!ili preo\ii şi călugării.

s
 - Ce cr,�df!l de tntimpli1rea a sta nem<�iauziti, messer ? in l r�bă
pirgarul oraşului, ficîndu-şi loc printre oameni, săltindu- şi pintecde
uriaş. Era doar singurul în măsuri să stea de vorbi cu un cetăţean
de frunte ca acesta. Mare minune 1
- Eu nu cred in minuni, spuse zimbind bla jin Gaspard. O
minune e ceva care schimbă legile firii. U n efect căruia omul nu-i
l
poate cunoaşte cauza ; şi chiar cind cmul nu cunoa te nceastă cauză.
ea insi există şi poate fi descoperită mai tirziu prin stăruinţa lui şi
prin mijloacele ştiinţei.
Pîrgarul dădu din cap a Intelegere, deşi nu tntelese mare lucru .
- Nu credeti că ar fi mai bine să ne urcăm in turn? spus e el
luîndu·! de braf cu o mişcare totodată smerit ă şi curtenitoare. Oe
acolo ne putem da mai bine seama.
Porniră împreună să urce treptele turnului de stra j ă de und e
'
se vedea plnă departe in larg. O amenii s-au îmbulzit in urma lor
ca să nu piardă un cuvînt. Cînd au aj uns pe platformă, se adunară
in jurul lor, aşteptindu-1 să-şi rostească părerea. Printre d se afla
şi moş Trond, care-i privea răutăcios cu singurul lui ochi, celălalt
fiindu-J mincat de albeaţă. Pirgarul împrumută ocheanul său lui
Qaspard, care, în grabl, uitase să şi-1 ia. Priviră rind pe rînd pata
aceea neagrli, alungită, care semăna cu o vietate uriaş i , adormită
in plutirea ei fără de grijă.
- Credeţi că e balaurul? intrebă pîrgaru[ inliorindu-se şi şter­
gindu·şi sudoarea de pe frunte.
Gaspard nu r•spunse numaidecit. Privea tăcut şi încordat prin
oc hean. O insulă ? Dacă e o insulă nouă? îşi spunea el. fenomenul
acesta fără precedent 11 uluia şi pe el. Se glndea de pe acum la
comunicarea pe care o va face la academie, la uimirea pe care o va
stirni printre invllţaţl.
- E o insulă, fără doar şi poate, zise el in ctle din urmă ina­
poind ocheanul. Apoi se intoarse către oameni. C.:ea ce vi se pare
o minune, fie balaur sau altceva, nu poate fi decit un fenomen na­
tural. Insula a fost pesemne ridicată la suprafaţă de o mişcare a
fundului mării, care a produs şi cutremurul de asti-noapte. Şi
doctorul Gaspard u rmă să vorbească limpede, răspicat, potrivindu·ş i
cuvintele, ca de la catedra lui din Coptnhaga. lnăuntrul pămîntului,
de la douăsprezece leghe incolo, se găseşte un miez de foc, ce izbuc·
neşte uneori tn afară printr-o crăpătură a scoarţei pămînteşti. Nu
ştiu dacă mă infelegefl, se intrerupse el, văzînd mutrele speriate
şi neincrezătoare din jurul lui. lnchipuifi-vă că scoarta aceasta p;l·
mintească, pe care stăm noi acum, e ca o plută deasupra unui ocean
de foc. Se intimplă uneori ca a pele mării să pătrundă şi ele in
miezul de flicări şi atunci, acesta, la rindul lui, se revars ă in afară
detunind şi bubuind, aşa cum aji auzit cu totii as tă-noapte .
Pe măsuri ce vorbea, se insufletea tot mai m u lt . 1 se lumina
in minte tot in j elesul, şi o nouă teorie lua fiinţă.
- A .avut loc aşadar un cutremur, o pribuşire a scoartei ; tot
fu o duJ · �n a fost răscolit, ridicîndu-se la suprafaţă o bucată din

6
 m:el fund. Noi nu vedem acum nimic altceva decit plimintul cel
IIC·U, insula inflltată
de cutremur, incheie el, mulţumi(" de explicati.,
lui. Totul i se părea acum lesne de priceput şi limpede.
Oamenii il ascultaseră în tâcere. Se uitau la el nedumeritl. 1\\o�
Trond zimbea răutăcios, dind din umeri. Cum să crezi asemenea po­
\·eştl, bune de adormit copiii ? Pamintul are in miezul lui un ocean
de foc? Şi noi stăm pe el şi nici nu-l simtim ? Şi lecui hbucneşte
deodată, aşa, pe sub apă ? Şi oare apa .nu stinge focul? Astfel de
mofturi o fi spunind messcr doc tor Gaspard Bartholinus studenfilor
lni din Copenhaga? Decit să fii doctor şi să inveli aşa ceva, mai bine
ramii pest'ar prost la Bolmo.
Pirgarul îl ascultase şi el smerit. iar acum se amestecă în vorbă,
împăciuitor.
- O fi şi insulă, dacă a�a binevoili domnia-voastră să ne spu­
uefi. Cu toate acestea, messer, pescarii au şi el dreptate. E lucrul
satanei la mijloc. Ascultaţi numai ce spun aceştia, care au intir­
ziat aseară in larg.
Făcu semn bătrînului care şedea mai la o parte, într-un grup.
Moş Trond Armundsoen fusese pe vremuri pescarul cel mai
bogat al satului. Dar din cele trei corăbii pe care le stăpînise cindva,
rămăsese doar cu un barcaz vechi şi hodorogit. A vea patima băuturii
şi tot ce cîştiga risipea in chefuri de se ducea vestea. Incetul cu
incetul, îşi irosise toată averea şi acum trăia de azi pe miine, sin­
guratic şi înrăit, plzmuind norocul şi bunăo;tarea celorlalti.
La semnul pirgarului se apropie în silă, tlrindu-şi picioarele.
O dată cu el inaintarii şi ceilalfi doi care erau cu el.
- Apoi, noi ce să spunem. d sintem proşti şi nu ştim carte ca
messer doctor, începu el batjocoritor.
Pîrgarul îl fulgeră cu o privire mînioas;i, şi moş Trond urmă mai
domol:
- Ce sil. zic, era o vreme frumoasă, senin sticlă, cum aţi
văzut cu toţii. Şi tocmai rlisăriseră stelele. Noi nu ne i nduram să ne
intoarcem că era atîta sumedenie de peşti, ca niciodată. ŞI am mai
aruncat virşele o dată. Şi aşa, pe negindite, fără pic de vint, marea
a inceput să c loc'ltească mărunt, iac-aşa, cum fierbe apa in ceaun.
Şi se flcuse mai întîi galbenă ca şotranul. Şi pe urmă roşie ca sin­
gele. ŞI barca noastră unde s-a pornit să tremure şi să se potic­
nească Ş i s-o ia in rispăr, ca un cal nărăvaş. Şi din ape se ridica
'un abur cu miros înecăcios de pucioas ă de nici nu ne mal puteam
trage suflarea. Nu e aşa ? li lui el de martori pe cel doi pescari
bătrîni de lîngă el, care stăteau muţi, clătinind din cap. Ei făcurl
semn că da şi stupiră intr-o parte, spre mal multă incredintare.
- fntocmai ! Intocmai aşa cum bânulam eu, &tt'Îgă Gaspard.
Ş1 voi ce aţi făcut atunci ?
- Noi ce era să facem? Am pus mina pe visle şi nu ştianl
c,•m s-0-luăm din loc mai repede: numai că m ugetele care se au­
ZE-au. p.e dedesubt parcă s""e- fineilu de noi. Incepuse, pasă-mi-te, bala­
urui si se- deştepte in adinc şi să caşte. Şi slavă domnului că nu

1
ne-a prins acolo cind s·a ridicat, el n u mal eram acum alei' ca :s<1
vi povestim 'toată tlrişenia.
- Dar bine, oameni buni, spuse invăfatul, nu v�etl că nu
e la mijloc nici un balaur ? E tocmai ce vl \puneam eu : o mişcare
a sc oaf1 ei pimintulul. Izbucnind focul prin vreo crlpiituri pe sub
apă, făcea marea să clocotească, răspîndea vapori sulluroşl şi
producea zgomotele acelea ciudate, pe care le-am auzit cu totii. Iar
mai pe urmă s·a i ntimplat prăbuşirea aceea de straturi care trebuie
să fi adus la suprafaţă Insula pe care o vedem acum. lnfelegefi
acum ?
�ar oamenii nu infelegeau deloc. Ceea ce Istorisise moş Trond
mal inainte în graiul lor 'i cu darul lui de povestitor 11 se părea
mult mai uşor de crezut decit frazele intortocheate şi pline de c:u­
\·inte neînţelese ale profesorului.
Gaspard oltă. Zadarnic se străduia. lşl dădu seama cit de departe
este de sufletele şi de intelegerea oamenilor. Se gindi că trebuie
numaidecit să meargă pe insulă. Numai la faţa locului le-ar fi putut
dovedi adevărul spuselor sale.
- Cine mă poate duce pînă la insulă? întrebă el. Se aştepta ca
toată lumea să vrea să-I insoteascl. Dar nimeni nu-l răspunse.
- Numai acolo, pe insulă, ne putem da seama de ce s-a petrecut,
starui el.
- Dar mal intii e ins ul a ori nu e? se auzi vocea moale şi bafJo·
coritoare a lui moş Trond, in tăcerea care se lscase. Voi ce ziceţi ?
se intoarse el spre pescari, care amuţiseră de tot, stinjeniţi.
- V-am explicat doar toată seria de fenomene, il intrerupse în·
văfatul cu oarecare nerăbdare. Ce altceva poate fi?
- Şi dacă e balaur? întrebă m ieros bătrînul. Priviţi numai cum
clocoteşte marea in apropierea lui. Trebuie să fii smintit să te duel
pînă acolo, Răsullarea otrăvită a halgulului se ştietdoar că te im­
proşcă '' la o milă depArtare. Şi dacă scoate un braţ din alea lungi,
luuuungi de tot şi te prinde ca in cleşte şi te înirhite?
Oamenii tăceau ingrozifi.
- Prostii ! -se răsti minios Gaspard.
Ca să-I mal imbuneze, pirgarul il făgădui să-I facă rost cît de
curînd de o barcă şi de un marinar mai inimos, care să-I ducă sli vadă
mai de aproape ,,minune a". La c uvîntul ăsta, doctorul Ga spard di!du
din umeri. După ce mulţumi pirgarului şi-şi luă ziua bună. porni
spre casă agate, frămintind în minte ,.minunea" intimplaU.
Intr-adevăr, el nu credea in minuni. Credea in aparatele lui, in
frumoasele lui aparate de sticlă şi metal. Mai credea şi în puterea
cuvîntului scris : volumele grele, legate in piele de vifel, care se in­
grămldeau in ralturl. pe mese. peste tot locul, şi mal ales credea in
puterea creierului său, in stare să descurce, să tălmăcească şi să ducă
mal departe slova moartă ce zăcea in file, şi în experientele eludate
din re1ortete- fi baloanele lui de sticlă.
Dupi u ple.talt stăpînul său, Asiaur se încumetă să ia ocheanui
şi Sl·l dud la ochi. Da!. in loc să se apropie, lucrurile păreau c:ă se
 depirtează Şl""fl ridea11 de ea. Pi•l fi Yecina Help. eate o strica de
jos din piati. pirea •� cit o �m�SC111ifă ia ganu�t ec:heaaalul 11
lisă deoparte, lndudatl, fi se ui ti la veciwa Hdga ca cei det odli
mari, aiiHaştri, ce-i fuseseră dăraip de aatură, ,.cei IDAi framoti ochi
din Bolmo" - spt�tteaa flăcăii.
- Nu c&llorl j o s la ,.are? o imiJie vecina. Se povestesc ati�a
lucruri ciu4ate.. ;
- Nu merg, oftă Aslaug. Am fost mai devreme. Ac111t1 am treabă.
Adevărul t că iJ aştepta pe Nillaus, urt figiftise si YiRă inainte
de liturghie, şi n-ar fi vrut să n·o găsească acasă.
In aşteptarea lut, se apucă să deretic: e prin odăi, apropiindu-se
cind şi cind de fereastră, ca sli arunce o pri ,•ire nerăbdătttllt'e In
piaţă.
Dar Nlklaus nu se .edea nicăieri. Necăjită că nu mai 1'ine. Aslaag
se război cu saltelde şi ca pemele de put, pe care prinse să le sature
pîni le ieşiră fulgii. Mai pică an strop de apă in tiaglrea .nde fierbea
inăbuşit o haltă mare de porc, risp;ndind miros plătut de mirodenii.
Se invfrti iar prin camen de fucru a stlipînuluf, unde nu avea voie
să atingă nimic, stîrnind şi mal mult praful llin căt11 şi de pe a parate
cu o clrpă trecută uşor pe deasupra lor. Adună fa un loc. of1hld şi
fil.cindu-şi cruce. mormanul de htrcl risipite in timpul noptii. Şi aJtOi
se indirji împotriva pardoselii, fa care nu pusese lloctorul rrici IJ epre­
lişte. Frecă bine lespezile cu perla şi tu le,ie pină ce strilucirll altle
ca neaua. Se indrepti din şale şl-şt şterse bn.boarrele efe sudoare de
pe frunte cu dosul palmei.
Era voinlcă fata, Aslaug! Trăgea la lopefi in batenierele cefe mari
alături cu flădil şi n;�inuia cu uşurinfă plasele pliM de peşte.
Cu cîţiva ani in urmli. Asfang mergea la pescaH cu tatăl ef şi cu
Niklaus. un orfa n care crescuse pe lîngă casa lor şi-şi zit"ea Jogod­
nicul ei încă de pe dnd erau copii. lntT-o vară. NRdaus se tncmi pe
o corabie daneză care pleca de la Berg-en să roHnde lamea. .. Vn!a11 să
cîştig bani multi. înţelegi tu ? - îi spusese el hri Aslaq - ar să
putem şi noi injgheba o gospodărie ..." Astaur incn•iinţa�. deşi nu
iaţelegea de ce le-ar fi trebuit afltia bani pentru gospodăria lor. Eran
şi alţii mai săraci decit ei care, slavă domnului, întemei au tm dmin.
Dar îşi dădea seama că pe Nlklaus il mina de colo pină c:olo nn fel
de nelinişte, o nevoie de schimbare, care nu-i llădea pace. Offtnr!.
Aslaug il lăsă să plece. Astfel rămase ea slnrură să-şi ajute tatăl
biîtria. Na era lucru obişnuit ca o fată să iasă la pescuit. Şi vecinele
c.am drteau ÎJApGtrlv.a ei. Unei femei iJ e dat să feas.ă, sli Soarcă, să
R&Sflodăreasci. llicHieciiiR să. illlbrace paataloni lle piele şi să tragă
la lopeJi sau � arance plasa. Dar fetei patin îi pisa de părerea lor.
Porwea11 dis-4c·dillri•a� fii IM"g. aăen-t şetlea la cinoă. Nici
n-81" fl fost in stare de mal nmtt. De ci.. ii flhlrÎHră trei leciori. unsi
la oaste şi ceilalti lnecafi , ajunsese de tot nevoloic. Aslaug însă era
un ajutor nepretuit. Mînuia pinzefe ca cel maf incerc::at marinar şi
arunca volocul cu dibăcie.
 Mulţi flăc ăi veniseră in pefil. Printre el tra �� Ruidkbt. nrgustu­
rul, om cu vad, care tinea prăvălia şi hanul din Bolmo şi care i:;i
clădise de curind casă nouă şi încăpătoare, aproape de a doctorului
Gaspard. Dar ea i l respinsese şi pe el, ca şi pe ceilalţi. I n aşteptarea
lui Niklaus, intrase in slujba bătrinei doamne Gaspard, care auzi�e
de curajul fetei şi voise numaidecit s-o ia pe lingâ dinsa.
Nlklaus se întorsese in sfîrşit. Banii ii cheltuise toti pe drum şi
rra chinuit de remuşcăr:l.
lşi petrecea ziua lntreagă pe un scăunet lîngă vatră ş i repara
plasele, făcînd planuri cu bătrînul.
- La primăvară, spunea el, să vedeti la prlmă\'ara... Şi ochii ii
străluceau.
Voia să pună un catarg nou, să repare şi să căllâtuiască1 barca
\'eche, ca să poată merge iar la pescuit. Şti a el nişte Jocuri unde e
numai peşte de soi bun. Avea să cîştige bani multi.
- Şi atunci facem nunta, şi se uita lung la Aslaug. Se uita la eJ
aşa cum se uită un drept-credincios la sfinta fecioară.
Trecuse şi primăvara, venise vara şi nu se ştia ce gînduri are
Niklaus. Nu le puteai citi in ochii lui verzi şi schlmbători ca mareA.
Aslaug oftă. Isprăvise de frecat şi de lustruit tot ce se putea freca
�i lustrui in casă, de la sfeşnicele dt argint şi pîni la cel mat pro!>t
cuun de fiert apă. Aruncă iar o privire pe fereastră. 11 văzu pe messer
Gaspard urcind ulita spre casă. Se răsuci In loc sprintenă şi, intr-o
clipă, aştemu faţă de masă albă ca zăpada şi aduse friptura rumenilâ
tocmai atit cit trebuia. Dar, in timp ce miinile el harnice se indelet­
niceau cu treburile lor mărunte, o muncea mereu acelaşi gind :
,.Unde-o fi Niklaus ?"
Niklaus era departe. El a fost cel ·dintii care a pus piciorul pe
insula cea nouă.
După ce lucrase toată ziua la barcă şi se scăldase pe plaja de la
Alstahong, adormise trudit, singur ir: bordelul lui di n pădure. N-avea
habar de cele petrecute in timpul nopfii. De citeva zile se apucase cu
multă tragere de inimă să repare barca. 11 pusese catargul cel nou.
Schimbase citeva scinduri şi ii rămăsese numai să le călfătuiasc:ă. Era
grăbit să Isprăvească lucrul inainte de a se scula lumea ca să poalii
pleca ln larg cel dinti i. După ce trindăvise atitea luni, il apucase u n
dor nespus d e larguri. S e hotărîse ca i n dimineata aceea să iasă
r�umaidecit la pescuit.
Se t rezi cind abia mijea de ziuă şi alergă pe fărm. Se apucă i n­
dată să-şi c:ălfătuiască barca. Fără îndoială că, dacă ar fi aflat de
fapta lui, preotul Conrad ar fi spus că e păcat să lucrezi sărbătoarea,
şi încă de ziua sfintei Margret, dar Nfklaus ştia că barca trebuie dată
la apă cit mal curind. ca să poată ieşi cu ea la pescuit. Cum era
sil·şl piardă bunul dumnezeu salf chiar> stlnta Margret vremea cu
Niklaus cînd erau atit de ocurnti să prim ea s că ru�flle drept-credincioşilor:>

, •' A .c :lit.�ul - a astupa cu ctlti crăpăturile dintre scindurile Unt>i

cor'ăl:m-- ii' î- le unge. cu păcură.

,}0
!'apta lui va tn:ce nebagata in seama. Iar d silnfea că astazi, ne­
greşit, trebuie să Îdsă in mare. Sfinta Margret ii va puf.�. noroc. Pînă
la sfîrşitul anului, avea să strîngă bani destui ca să cumpere citeva
J•răjini de pămînt, să·şi clădească o casă mai frumoasă decit a lui
Ruidklsf. Şi alunci va putea face nuntă mare cu A.slaug, să se duc;i
vestea , şi chiar in casa lui cea nouă. Tot frămintind în minte gindurile
a�tea, lucra de zor la barcă. Intre timp soarele se ridicase de o sulila
pe cer, şi Niklaus privi în jurul lui intinzindu-şi mădularele ostenite.
Marea era toată scăldat ă intr-o lumină purpurie, de parcă apele i-ar
fi fost insingerate. Dar ceva neobişnuit îi alrase luarea-aminte : de­
parte, in larg, se ivise o pată lunguiaţă, întunecată. Flăcăul se freca
lil ochi, apoi privi iar. Dar nu era o părere. Pata era nemişcată şj
părea destul de mare. cam ca insula stîncoasă din fata coastei Alsta­
hong . .,Ce poate fi oare?" - se întrebă Niklaus şi, in timp ce se
apucă iar de lucru, privea din cind in cind intr-acolo. Se grăbi sa
l>firşra scă Şi căută cu ochii pe c ineva care să·i i}ute să pună barca
la apă. Dar fărmul era pustiu. Oamenii truditi de emotiile din timpul
noptii se odihneau încă. Atunci se opinii singur şi trase barca pe
nisip pînă la mal, apoi sări în ea. Nu mai avea răbdare. Voia să vadă
mai de aproape pata aceea ciudată, care parcă ar fi fost o balenă uriaş;i
ce se lncălzea la soare, dar care poate că era o Insulă, un pămînt nou.
Niklaus nu ştia ce e frica. 11 mîna ca totdeauna dorul lui d e ceva
necunoscut . .,Sfîntă Margret, intr-ajutor!" - îşi făcu cruce şi întinse
pînza. Vintul era prielnic şi-1 ducea cu iuţeală intr-acolo. Pata creştea
văzînd cu ochii. Era fără doar şi poate o insulă. Cine ar putea crede
aş a minune? Deodată i i fulgeră prin minte un gind năstruşnic. ,,Eu
sint .ce l dintii c are am descoperit-o. Nimeni n·a văzut-o încă. Şi eu
sint tot cel dintii care o să pun piciorul pe ea. $1 atunci insula e a
mea. Aşa mi-a spus odată messer Gaspard cind mi·a povestit călă·
torlile unuia Columbus", De bucurie rise cu hohot, apoi incepu să
fluiere. Oricit era el însă de pierdut in visul lui, nu se putu să nu
vadă înfăţişarea neobişnuită a mării. Apele erau tot tulburi şi insin­
gerate, deşi soarele se inălfase acum sus pe cer, şi clocoteau mărunt,
de parcă ar fi avut foc pe dedesubt. Niklaus aruncă plasa intr-o
doară. ŞI cind o trase afară era încărcată cu peşti ca niciodată : nişte
�oiuri de peşti necunoscute, cu aripioare de fluture, cu ciocuri de
pasăre şi Jucind ca nişte giuvaeruri. Flăcăul ii descărcă in fundul
b;îrcii. Unii erau morţi, alţii păreau numai amefifi, se mai zbăteau
încă. Se bucura de pe acum de uimirea pescarilor cind le·o arăta mi·
ll!lllea asta. O luă acum de-a lungul insulei, cercetind-o cu de-amă­

nuntul şi căutînd un loc mai prielnic unde să poată acosta. Oricum.

ta re era ciudată şi insula asta ! Se arcuia ca o şpinare de balaur şi
mai avea apoi şi un gît ingust care ducea la un fel de cap rotunjit şi
înălţat ca o movilă. Se îndreptă· spre gitul acela, unde apa era mică.
�i trase barca pe pămîntul lunecos. Apoi se ridică şi privi in jurul lui,
��mtţ, ca un _propri<=lar care-şi cercetează moşiile.
l'rtsula cea nouă se intindea netedă, fără ridicături, pe o lungime
de o mîtii şi maT bine. Intr-unele locuri părea făcută dlntr·o piatră

111
neagrl ,t şlefulti, taTe lucea orlritar Îfl bltab soarelui şi pe care pi·
dorul nu ·s&· -put ea prinde, iar fntr-aitele, piciorul se infund a intr-o
mizg.ii cleioasi şi nragră, plitrl de scoici şi le alge. Dift toc in loc
erau grori mari, i n care apa mării nu se zvintase încă. Pustiu
şi tăcf'!'e ca la an mceput de lume. Lai Nikla.s, fără să ştie de ce,
f se 1icu lric:ii.Nu era nki măcar un pescărut care să·i fld tov&·
ri�. Oare de ce ocoleau pesc iruşii i ns11la? Urmări cu ochii un
stol intrer care se iadrepta spre u, bitillll 111oale dht aripite albe ;
dar. o dată ajunşi In preajma el, 11 dădură de citeva ori ocof, apoi, In
loc si se abatl asupra-1 ca ţipete m ari, cum fac de ob:cel fi s-o ia
hl s tăpînire, ine:t"Pură să lillfie mal grăiHt din aripi şi zbarară spre
fănn 1ipind a spaimă.
- Călătorie bllfti ! le ltfă Nlklaus, rizillll fi licllldu-le w111n cu
mina.
Aşadar. nici cu pesciruşii n-avea si împartă insu la lui. P&mi
si-fi cerceten domeniul. Picioanle ii lunecau ca pe gheaţă saa se
lnf.,...au plnă la tleme, Iar diR loc in loc tre�la si sară peste gre­
pile pline c11 apă. Şi totuşi, in indtipuire, o vedea mal fn����oasă decit
tf'iclieta aa.atehlt CoRrall ... •�te se vecie a li s.aecleltie. Aci va clădi
un �t peRtru bărci. Căci vor fi Wrd multe. La inceput va l ua
oall'leui ·iA parte la dştig şi i11 c:arilld îfl va nea bircile lui c11 oa·
me��i t.ciWifl. Ce1o ,.. face o •aprle penlr11 săratal fi uscatal pef­
teluf. Va tace Mf'et in mare. CoriiJII de �parle vor veni JriAă aJd
si i a �te. ŞI cu baali clftigafl i,t va tl111"a fospodăria. lată, aici e·
locut ca9el: e casă ���are, ca salii largă şi ca ferestre m ulte . ca a lui
Raid kist. Vet!ea şi easa, şi livada GJ po111i fn fl oare, şi păŞ1111Ue rrase
se întindeau pini departe sub odrii lui. ŞI de ce a-ar fi rodi toa re
insuia ca pămill turile lui mssar itarvan•soen, c are a izltatlt să are
şi să semewe secari pe couta stearpă de la Alstahonr ? Nămolul
acesta. iti care ti se infuadi picierut, pare să fie foarte măa9s.
lşi şi închipuia : Aslaag şi cu el stipi11eau tot belfufUI acesta.
Erau bogati şi respectati de toată lumea. $i � il ctBDpăra uo colan
gros de aur ca să-I poarte dumi ni ca la biserici.
Intr-un tirziu, dupi ce a slribătut-o ift la"f şi in lat, s-a rvpt cu
greu de pe insalf, impiJdobită de el cu toate frumuseţile ·i��ebipulrii
s-a urcat in barcă şi a pornit spre coastă.
lncă de departe a vizat lume multi adunată la schele şi care
părea că-i face semne. Pescarii I-au inconjurat nerăbdători şi I-au
ajutat sâ lege barca.
- Ai lost plnă acolo, Niklaus? intrebau pe i ntrecute. ŞI cum era?
Ce ai văzut?
- Fireşte că am fost L se semefia flăcăul. M-ati văzut doar cu
toţii. Eu am fost cel dintîi care am pus. plclon•l pe insulă. aşa să
ştiţi!
- Şi--nu ţe-a înghiţit hafguful ? întrebă moş Trond.
�: U ft..fost adormit, că nu mişca decit prea pl!fin, glumi Niklaus.
D-.i .ş(�rut_-�:omitca. e vai de cel ce s-o găsi in preajma lut.

112
 Prinsese din zbor spaima oamenilor şi se gî ndea el deocamdată
e mal c uminte s-o lntrefinii. N u dona si se mal aba tă şi altii pe la
ins ula lui.
- Dar ui taţ i-vi numai cit peşte a adu s, se miră moş Trond.
Oamenii se i m bu lziră să vadi şi se mirară inde lu ng de be lş u g u l
acela de peşte, de soiurile rare, de culorile gingaşe, nemaivăzute, ca
trase cu penel ul . De la N ik l a u s , însă, nu puturi afla prea mult. Şi-1
lă sa ră In plata domnului. Ştiau ce fire ciudată are, cit e de tăcut şi
indiirătnie uneori. femeile, In schimb, se adunaseră cu toatele in jurul
lui ş i-1 priveau cu incintare, ca pe un erou, is pitlndu-1 cu felurite
întrebări. Nimeni nu avea i Adrăzneala să se avinte spre insulă ; spustle
blitri n u l u i Trond ii speriase. Şi iată că băiatul lista, plrpirlu şi gingaş
ca o fată. plecase singur. Pînă şi Ruidklst veni spre el, plin de buni·
voinţă, să ltînd u- ş i chimirul plin şi ii întinse mina prietenos. Iar Niklau�
i-a strins-o fără duşrRănie, deşi i i cunoştea gindurile cu privire la
Aslaug. Dar e l ştia acum ci îşi va duce iubita pe insulă şi vor fi
!'ingurii stăpîni acolo şi puf in li ma l păsa de Ruidkist. lşi aminti
deodată că îi făgăduise l ogodnicei lui să treacă pe la ea inainte de
l iturghie şi porni grăbit i ntr-acolo făcîndu-şi loc printre femel, dindu-le
nerăhdător la o parte. fără sii le spună un cuvint. Ele se uitară lu ng
in urma lui, l năl ţi nd din umeri.
- Pa rcă poţi să ştii dacă o fi ajuns iatr·adevăr r ănaticul ăsta
pîni la balaur ? tălmăci mot Trond gindul tu b&rora.
Niklaus se indrepta spre plati al ergi nd . Era grăbit ac11111 s·o
vadă pe. Aslaug, să-i lmpărtăşea�că şi ei toate minunăfitle văzute de
el, c:a şi toate plaJtur:le lui de Yiitor. Biht la uşa doctonalui Gaspard,
dar n-avu răbdare si vl•l si-1 de scbi dă. ,.Aslaag, - strigă el -,
Aslaug !" Şi zgilţîi nerliMiător ciuta de fier.
Intr-un tirziu se ivi şi A.slaug.
- Tu eşti, Nlldaus ? Al aşteptat mult ? Eram sus. la messe•
Gaspa rd. Oamenii spuneau că te-ai fi dus pe i n su l ă. Nu fi-a fod
frică ?
- De ce să-mi fie frică ? Am fost să iau in stăpîni re i n sula. Şti i
tu că insula e a noastră ?
- A rui. a no<lstră ? Tu ai fri!!lfl'i. Niklaus. u ite turn iti arde
f runtea 1 Aslaur H t recu mina pe frunte şi prin pletele l�tate cu
duioşie de soră mai ma re. Era mai mănnlfel �cit ea, dar strf}firatic şi
sprinten ca un trofl 1• Şi sub spri nc en �fe imbinat�, ochii verz i scăpă­
rau. Fata ii zfmbea liniştită. ca totct�auna, şi ii vorllea ca nnul copil.
- Tu lrebuie si\ te ba gi ia pat.
NiktltUS didu dht cap cu Indi rjire , irnlepirtind mina dragă a
logodnicei.
- Nu sint bolttaT. Mai . bi11e ascalti ce am să-fi spun. Ne-a
povestit edată R�nser Gaspar4 �Pre �rişte firi nec11110 scute ,e care
le-a descoperit URUI Cohr-'as. Şi Ilie-a 111al spus că ac:ela care calcă

1 TroU .;, un fel d e spiriduş in mitologia scandinavă.

13
întîia oară pe un pămînt nelocuit ajunge stăplnul lui. Şi atunci, cum
cu sint cel �are' am păşit cel dintii... înţelegi '!
Aslaug nu-l mai întrerupea acum, dar se uita la el cu ochii ei
mari, senini, uimită şi pufin înfricoşată.
- Da 1 Da 1 întări N i k l a u s . Ne aşteaptă o viaţă frumoasă, cum
nici nu-ti inchipui tu...
Şi, t.şezîndu-se pe prima treaptă a scării. o trase lîngă el. Jncep11
s� povestească visul pe care-I făcust cu ochii deschişi, acolo, pe insulă :
adăpostul pentru bărci, locuri bune de pescuit cum nu se găsesc nică­
ieri ... şi peşti minunaţi cum nu s-au mal văz!lt niciodată ... şi bani mai
n•ulfi decit trebuie, ş i casa ... , şi o livadă... pămîntul acela nămolcs
de pri n adincuri pare să fie nespus de roditor.
Dar Ni!tlaus se întunecă deodată. De ce oare ocoleau pescăru'1ii
insula lui ?
Cu bărbia in pumni, Aslaug il ascultase fără să clipească.
- Dllcă ai vrea tu, Niklaus. il pot întreba pe messer Gaspard ;
el ştie toate.
- Ai dreptate, Aslaug, ii răspunse el bucuros. J>u-te de-1 întreab:t
Eu aştept aci.
- Tu vii cu mine. Ştii mai bine slH desluşeşti totul. Şi fala
î l apuci de mînă şi-1 trase după ea înăuntru.
Urcară scara în fugă şi se oprlră în fata mesei de lucru a i nvă­
tatului. care î i măsură tăcut, după ce lşi scoase ochelarii.
Stăteau stingheri!! foarte, băiatul cu pletele lui lnelate şi răvăşite,
cu cîrlionţii care i se lipeau umezi de timple, cu pieliţa albă şi gene
lungi ca o fată. Fata înaltă şi bine legată, cu chipul el senin, dăltuit
cu măiestrie, ca al sfintelor din biserici. Messer Gaspard nu se mal
sătura să-I privească, bucurîndu-se de frumusefea lor. ,.Ce tineri
sint !" - gind i el. Şi le pizmui tinereţea.
- Ce vreti voi ? intrebă el cu blîndeţe, fiindcă nici unul nu se
încumeta să vorbească.
- Spune tu, Niklaus, îl îmbie ea dindu-i cu cotul.
Flăcăul îşi luă inima în dinţi şi începu să povestească tot Cfl
văzuse el pe insulă. Pe măsură ce vorbea. teama şi stinJeneala îi pie­
reau ca prin farmec. Ochii îi străluceau, făcea mişcări largi care parcă
ciopleau in văzduh cele povestite de el.
- Ş i aşa, eu fiind cel dintîi acolo, insula e a mea. Am vrut numai
să ştiu dacă era adevărat ce ne-ai povestit odată despre Columbus.
Domnia-ta eşti omtol cel mai învăţat şi ...
- N iklaus, il intrerupse zîmbind Gaspard, nu sînt omul cel mai
î nvăţat, totuşi l'ţl pot spune că ai şi nu ai dreptate. După .,jus gen-
1lum", cel ce pune întîia oară piciorul pe o insulă pustie, acesla fiind
mai Intotdeauna căpitanul unei corăbii, ocupă intr-adevăr insula prin
,.jus prim! occupanti". Dar nu o face pentru el : corabia fiind a regelui,
o face pentru regele şi fara lui. lnfelegi ?
Mkl �us i1 privi fără să răspundă,
 - Cît despre insula asta noua, e greu de spus dacă merită s· o h
in stăplnire regele. E lotuşi un pămînt care fine de Scandinavia,
de t inutul Bergenhus şi anevoie il vei putea face să înfeleagă re
ispravnic, ca şi pe pirgarul nostru, de altfel, că insula i l i apartine
dumitale.
- Las ' pe mine, messer, că ştiu eu cum să·mi apir dreptul, atît
vreau numai să ştiu : dacă e dreptul meu ?
- Da şi nu, zîmbi iar impaciuitor invătatul, c.ă ruia î i plăcea în­
llăcărarea tinărului, din punct de vedere al dreptului natural, ai
dreptate. Dar mai mare peste dreptul dumitale natural este regele, care
hotărăşte limitele lui. lnfelegi ?
N iklaus făcu un semn cu capul că i nţelege, că e pătruns de ade­
vărul acesta. Dar tot ce spusese Gaspard trecuse ca apa peste o piatră.
El nu reţinuse nimic. Ştia doar atit cit trebuie să se ducă la sira Conrad
ca să·l intrebe şi pe el dacă poate lua in stăpînire insula.
- Oare ai putea să mă duci şi pe mine pe insula dumitale ?
Trebuie negreşit să ajung acolo, spuse i n cele din urmă Gaspard.
Niklaus zimbi împăcat. Messer doctor zisese "insula dumitale" .
Aşadar, recunoştea dreptul lui.
- fireşte că da ! răspunse cu voie bună. Oricind doriţi. Acum
ar fi prea tirziu. Dar miine de dimineaţă ...
Gaspard incuviintă. Hotărîrii. să plece chiar i n zori. N iklaus i l
sfătut s ă i ncalte nişte cizme groase. N u e uşor d e umblat prin nămolul
acela clisos. Şi, zimbind, arătă spre incăltările lui, pe care noroiul se
urcase pină mai sus de gleznă. Dar Niklaus mai voia ceva. fşi frămînta
căciullta de piele i n mîini. Gaspard î l privi întrebător :
- Mai vrei ceva ?
- Da ! Şi glasul flăcăului şovăi. Aş fi vrut s-o luăm şi pe Aslaug
cu noi, dacă messer doctor îngăduie.
Fata se uită la el , fără un cuvînt. Părea mai degrabă speriat ă
decit bucuroasă. Totuşi multumi doctorului şi ieşi urmată de Niklaus.
))ar se opri inainte de a coborî scara.
- Ce să căutăm noi acolo, Niklaus ? îl întrebă cu teamă. Las-o
focului de insulă ! Ai văzut ce a spus messer Gaspard.
- Ce ştii tu ? o întrerupse el. Insula va fi a noastră. Şi să vezi ce
fericiti o să fim amindoi acolo.
Ea nu-i răspunse i ndată. Ochii lui încercănaţi, privirile lui arză­
toare ca în friguri nu·i plăceau. Insula aceea parcă îl vrăjise.
- Dar ce ai ? De ce fi-e teamă ? stărui el şi-i luă mina intr-ale
lui, care erau fierbinti şi uscate.
- Ştiu şi eu ? Dacă totuşi o fi un balaur adormit ?
- 1\i i nnebunit ? strigă el minios. Parcă ai fi moş Trond. Auzi !
Balaur 1 Eu am fost acolo. Nu e nici un balaur. Dar cind văzu că
ochii ei Jucesc i n lacrimi, se îmblînzi. li mîngîie mina. Mergem miine
in zori. Ai să·· vezi ş! tu că nu ai de ce să te temi. Doar merge şi m esser
doctor, c 're e om invăfat şi nu se ia după nero1iile oamenilor.

i1 5
 Firi si naai a"epte rispuasul ei, ii priase C&1JUI la tre miiai şi o
sărută luar · pe gari. Apoi fugi. Şi Aslug rimase si prl vuscă i n
umaa la i oftincl.
Flăcăul truu iar prin plaţl ia goană. ferimlu-se să au f ie oprit
de cineva, şi se i ndrepti spre casa de piatră, pit ită la umbra bisericii,
ullll e loc!Ma preotul.
Sira Conrad era însă la bisaicl şi slujea ltturgbia.
- Sfin4ia-sa a pas oameni să te caute. Ar fi vrut s ă-ţi wrbeascl.
Dar •• te-au glsit aică ier' i. ŞI Frida, bitrina ialrijitoare, ... mai i&pra ­

•ea tot povtStindu·i lui Nltla11S amăal.lldel e i ntim plărifor din acea
dimineaţă de neui tat .
- Uite qa cum iti �. zicea Fcilla, gîfiind pupn, căci era
grasi tare fi suferea de aădllf. sira COIR'ad aici nu se b'ezi&e încă,
fii-*ă era oltosJt de noaptea asta n�Mmită, fi ce să vai ? Ne po­
menim cu o ceatl itatre&tri • felllei. Femeile acelea 11u aveau astimpil".
la ti., ce Wrllafii stăteau la Kheli sau se urcau in tum fi se sfă·
tuiau cu toţii priYUid in IM'g, ele alergau de cole pînă colo. aa fîlldi
după ele, ca si •uei vestea celor ce nu ştiau incă de rainuaea intim­
plată şi să se bucure de uimirea lor. Aşa-s fem eite 1 N-au ildihai.
Li.U. na le olto9qte akiodati in cură., dliar .acă le Nosesc pidoa­
rele. Of ! Of 1
Nlldaus se u ita ta ea, plin de neribchre ; ar fi vrut si sc.ye mal
l'epede, dar gara il mergea ca o •elifl, .. el altia rltii e cU.ă potrivită
ca s-o intrebe :
- Şi ce ftia sira Conrad cu lllille ?
- Apoi, stu si YU.i 1 Sfinfia-sa - se set�lase . iacă tiin pat, ti
femeile s·au îmbulzit, m-au dat la o parte şi au intrat peste ăinsul,
aşa cam se afiL
- Părinte! Sira Conrad 1 ţ i pau care R'l&i de care, de-fi luau uzut
Balauru l ! Fapta Nec�� ratahn, insula 1 N i k iaus a fost acol o de 1-a dzut.
Dai' era adoi'IIIU.
- Pe cine 1-a văzut ? Ce balaur ? Ce tot hul dotaţi ?
Bietul om se zăpăcise de tot, dar, văzînd că ou scapă ele ele, se
infăşurli in pătură şi coborî din pat. L-au luat srn intitele aproape pe
sus să-I ducă jos la schele. El se impotrivu cit putea. .,Hafguful,
balaurul !" - strigau ele şi zeci de brate se întindeau să-i arate incotro
se afla. " Şi cine ziceti că a fos t acolo ?" - incerca el să se lămu­
rească. " Niklaus•. "Şi n-a păţit nimic?•. " Nimic, e bun :nl rawăn" . Cind,
în sfîrşit, a izbutit să înţeleagă despre ce e "Yorfta, sira Co RI"ad şi-a
făcut cruce, apoi a impreunat miinile.
"Fifi pe pace - le-a spus - , chiar 4ncă ar fi un balaur, nu 'Yii
face nici un rău dacă vi rugafl domaahli. ŞI lonas a sălăşl uit trei
riie in pîntecele şeolului şi a ieş it teafăr de-acolo. Voia domnu lui !"
Femeile se u i tau mute şi smerite la sfinţia-sa, care le vorbea ca la
predică, ui«nd că e infăşurat in pături şi poartă încă scufia de lină
.
pe c:ap. La urmă şi-au făcut cruc:e şi ali oftat uşurate : "Dacă zice
sira Conrad c:ă tm ne f21ce nici t�n riHI. 1moi ·� trebaie să fie... ,,UP.dc

.}6
e Niklaus ? - I IUPebi 4iMul 4la4pă .-a. VN�&M llol-1 4'M m:cm"eoft• .
S-au repezit iarăşi cu toatele. ,.Niklaus a fost jos la schelă, dar a �
cai"'. .,<:ăldafi-1 - &pu&e lil:a Cemwl - ti allu�l aci". Ele s-au
ia&:Wnat fi au pltat fii .tirşit, lisi8d ... să ee imllrace, dd iMireia�e
pentnl litureiJie. AI:J.- abli 1i-J .aşte.pU, că tnllwie să IOIOHCâ
intr-o clipă.
'NM!laws Cltti. ctipa &eera we .._ rea la ae&lil'şlt, ... mitu.şa Frida
o umplea cu sporovătm a .Snoetati. a Îfl •.-u edili .pe - cr•­
dfk i iiMWJ'It. iar gilldlll ii lu(l 1hparlle, �e -Insula lai. î_,.&W!Hă cu
1eate 4rurra&efile. Nici -.aui cilll intri preetul .
- 8ud dim111e$, Nldaus, zise acesta iau..l ri ....... Să
triieş41 , "iUete 1 � au.zH oe ispra"i 'ndrălmeată .ai lăptllit atâizi. $1
încă sin(lur, sinrmoe1! Rai, pove9teşte-1Ri ş4 mie ........, :pe .-re
..... 1 • ai ...... . .a:pruape.
Şi Niklaus povesti de-a fir-a-plr toati ci&Uar'ia W tte inatlii.
���� 'il nclllta tlcat, ....or .- .
- Sira <ionred, se �pile *lllliltl lllil�la&, de .,_. ar fi
stat ,e cnlllil apl'in,i, ea ".-u -să ..... - ..... . c- � .,.,,
eu am fost et!'l IJt.ftîi awe - 1'1& 1Jiâontl pe -...11. l'oati ...._ o
ştie. Atunci insula e .a RIA, - e -.a ?
- C.. ai SJM15 ? �i ..-...tul .,.. «'nturile t.i.
- Ws111a 1 Mener (;aspiR a ,-estH .al -...,.m ldtMin • p
* 1Jescal'i, CIIR1 a ooceflt 1111 &elii or rCol.nrbus nitte -..e tii *l a
fost cel dintîi. Eu tot aşa am debarcat primul .şi vreau 5ă Pfi!tmez llts.. a
asta pentl'al llline, fii llilci piRi 'fi ihaTca -era a mea, wu a revelai, cum
• fi test a l11i Cehnnb iiS.

A.tfta ne.iltfK'�ie il fiou pe opreet si II!Îmlteasc:L

- 'Nilila11s, gpu5e el, "" erei el Wlft\a ar p•tea ti a ta, �ă. ­
Wllehlte'es, e nrn 4e o iii S'IIi I' . Mă �m iftsă ci hl te-ai illfdat. Ai
luat balaurul IJoqt •nsdli. IEu ��eum 'h'e!lnrie să ·ptec la FM!tllft, si-1
tll ştiinfeE pe episcop. E un fapt prea Î'ftSemmrt . 'frehle odilar prea­
llfin1ia-sn d 'hotirască ce aYmJ •e •ăatt. ftretJtul vorbise cu j11111itate
de glas, mai MUlt pmtm �ne. uttî mhr-1 pe Nitclaas. A-poi deoi.tă î1 i
•'- .m� 41e el. Cit despre cN!a1te, mai stăm noi de vorbă la
intoa�a mea.
'Şi , riBiciftla-se iw pic:i���re
r , a un ârriltet :Jtlajift, ii 'făcu semn să
J"4ece.

(;iJed ajunse -preetal Cenrad la 'f'atoft '' se infă1işă ta 'Pa-1a'tul

episcopului, momellitm�l <Jailmu11t1 se !MIIhnee im:ii dopă prim �i
venmc:ise c:o strişmcie să nu fie treztt. Zgoomotele c1e peste noapte,
care aci fuseseră mal puţin înfiorătoare, li tulbl1Tll 5e'l'ă 'fotu,şi so11mul.
In n�r.ăbdarea l ui, preotul impărtăşi vkarulul vestea minunii, iar
alţi clerici se adunară indatl în juraJ lor.
Chf.lnuiră cu tofii şi hotăr.iră că ase111 eaea intimplare - fie că
e o, insulă, !vită peste noapte din oc:ean. fie că e ba lena uriaşă lasco·
nius - nu_ e o intimplare de :fieca.u zi şi că pot lua asupr.i-le marca

:1 7
riispundere de a Intrerupe somnul prea-slinţiei-sale, ca să- i ducă
·· ''· ..
,·estea.
Vicarul catedralei mergea inainte, voia s a aibă e l p lăcerea de a
duce vestea monseniorului şi de a se bucura de uimirea lui. In urmii
venea preotul Conrad, cu ceilalţ i clerici, inghesuindu- se care mai de
ure să nu piardă nimic din privelişte.
- "In nomine Dei", incepu să psalmodieze vicarul Jingâ pa tul cu
wlumne sculptate în care era culcat episcopul.
Dar mai mult nu zise. Şi aşteptă. Aşteptau şi ceilalţ i intr-o tăce1·e
smerită. Monseniorul deschise mai intii un singur ochi, cu care privi
posomorit şi ursuz imprejur. Era supărat şi era gata să-I închidă la
loc, cind vlzu lînga pat ceata de preoţi, care-I pîndeau. Morm ăi ceva,
gata să adoarmă lat, dar ceilalti nu·i dădură rigaz.
- Monseniore, 0 veste mare, o veste nemaiauzită! Mirabile vi!iou 1•
S·a intimplat o minune...
- Cum ? Ce minune ? î ntrebă episcopul încă buimăcit de somn.
Şi se uită pe rînd cu asprime la toţi cei de faţă. Numai că figura lui
trandafirie şi rotofeie nu izbutea să fie a spră ; cu colturile gurii lă·
sate în jos. arăta ma i curind ca un copilaş gata să plîngă.
- Ce tot spuneţi ? se văită el şi căscă lung.
- Prea-sfinţite, ştiţi, cutremurul de astă-noapte a vădit cu ade-
vărat voia domnului. Nu degeaba 11 numesc greci i "theomenia••, adică
minia lui dumnezeu... Vicarul nu pierdea nici un prilej să- şi arate
ştiinţa lui de carte.
- Ce vrei să spui ? il întrerups� episcopul nerăbdător.
- Că s-a întîmplat o adevărată minune. lată, abătele Conrad
dt' la Bolmo ne-a adus vestea. Şi aci vicarul i l trase pe preot mai
aproape ca să-I vadă monseniorul. Dar acesta nu-i aruncă decit o pri­
vire încruntată şi fără bunăvoinţă. Ce-o fi născocit oare preotul ăsta
ca să-I trezească din somnul lui dulce de după-amiază ?
- Un balaur, prea sfinţite ! se repezi sira Conrad. La noi s-:1
ivit in largul mlirii un balaur. Unul care 1-a văzut de aproape ţine
morţiş că ar fi insulă. Dar toată lumea crede că e balaur.
- Ce insulă ? Ce balaur ? Nu înţeleg nimic ! Şi episcopul privea
nedumerit cind la vicar, cind la preot. Vorbeşte mai lămurit !
- Dar tocmai aci stă greutatea : că nu ştim lămurit. Oamenii
!.Înt înspăimîntat. Cei mai mulţi a u spus ci e balaurul mărilor, haf­
f{Uful, care s•a ridicat la s upra faţi ; că lui i se da toreş te ş i cutremurul.
Este o întruchipare a satanei - zic ei din pricina mirosului de pu­
cioasă care mai stăruie şi acum. De frică nu mai iese nimeni in larg.
- Dar parci spuneai adineauri ci a fost cineva pînă acolo, i l
intrerupse episcopul.
- Un singur om s-a incumetat sli se ducă. El zic e .că ar fi o
insulă. Dar cum si te poţi incredinta ? Eu bănuiesc că ar fi cam
smintit şi mai sînt şi altii ca mine.
- Ai vnrbit cu el ? Vreau să ştiu tot, spuse episcopul.

1 Privcli�te minunaU• ! (pc latineşte) .

18
 Sira Conrad povesli atunci cu de-amănuntul ce aflase de la Ni.
klaus şi toate intimplărlle de necrezut din dimineata aceea.
- Şi dumneata ce crezi ? în trebă episcopul.
- Eu cr(d că ar fi mai bine să sustinem că e balaur. In predica
mea de azi le-am vorbit oamenilor de şeolul biblic. Le-am spus ca
d umnezeu 1-a trimis din nou ca să-i pedepsească pentru păcatele lor.
lJa r c� dacă ei se i ntorc la adevărata credinţă cu tot sufletul, vor l i
minluiţi. Poate că ne-am putea folosi d e teama aceasta super'itifioas:i
ca să-i readucem şi p e eretici in sinul bisericii.
- Mda 1 mormăi incet episcopul. Superstitio ...
- .,Superstitio est ignorantiae filia" • , se avintă vicarul.
Episcopul îl fulgeră cu o privire, iar vicarul tăcu.
Monsenlorul Gudmund lşi muşcă fără milă buza de Jos, ceea ce
era semn că ar cugeta adinc.
Preotul Conrad avea dreptate. Timpurile erau grele. Credincioşii
se molipsiseră cu toţii de ereziile lui L uther şi nimic nu-i mai oprea
să treacă ta noua credinţă. In curind bisericile catolice îşi vor inchide
portile, şi slujitorii lor vor rămîne pe drumuri. in timp ce reformati i
inli infează peste tot noi locaşuri de cult. O minune ca aceasta in­
timplată tocmai in eparhia lui e un dar al pronlel cereşti - glndea
episcopul - şi care trebuie folosit cît mal bine. Cuminte nu e ca
l>paima oamenilor de balaur să fie intrefinută de preofi. Căci dara � e
,.a afla intr-o zi adevărul - şi se va afla fără doar şi poate - , pres­
tigiul bisericii catolice va fi lovit atit de crunt in tot ţinutul că nu
se va mai putea ridica.
O Insulă nouă e cu totul altceva ; o insulă ivită astfel e o mi·
nune a lui dumnezeu. Mai intii, insula trebuie slinfitl. Procesiunea
făcută cu fast va atrage multime de credincioşi. Apoi pe ea s-ar puh•a
ridica o biserică. De ce nu ? O biserică închinată, de pildă, slintd
Margret, fiindcă Insula s·a ivit tocmai la sărbătoarea sfintei. Apoi
s finta va incepe la rindul ei să facă minuni, şi Insula va ajunge un
loc de pelerinaj vestit. Lucrind cu chibzuială, veniturile eparhiei pot
aj unge uriaşe.
Ochii ii străluc iră şi ii zimbi lui sira Conrad.
- De balaur nici nu vreau să aud, spuse el. E, desigur, o insuliî.
Şi insula trebuie sfinţită. Voi oficia eu insumi slujba peste trei zile.
Avem in vreo biserică de-a noastră o statuie a sfintei Margret ? se
;1dresă el clericllor.
- Este un altar al sfintei in biserica veche din Fantoft, se grăbi
1mul dintre ei să -i răspundă.
- Minunat 1 Ridici de acolo statuia , porunci el vicarului ; o vom
duce in procesiune pe insull, care ti va fi închinată. Puterea sfintei
va îndepărta duhurile rele, şi oamenii vor merge în pelerinaj la bi­
serica ce o vom înălţa, aşa cum se merge la Roma sau la sfîntul
mormint.
Proeotil
'
prbnlră vestea cu un murmur linguşitor şi respectuos.
\ � :·.

_" 1• Su�tîţia e fiica neşliin lei.

]9
 - Plai. atuaci , c:aatiiM&ă episc.oplll prloviad spre sira CoMad, vei
11vea grijă ca lasula să fie ce�eetată '' ca să se rldiee o cruce ac:eJo
unde va fi altarul sfintului Jecat, ti astlel insula va intra i n stăpi­
naea b&Rric:Jl. Cere-i 'llkan&lul tati banii de care al nevoie pentru
pre&iiirea �oceshlltii. Sfătuieşte-te �u el ia orice privinfă.
Sira Cowall. se inclină, făc:ind. semn că a iaţeles. E piscopul i i
întinse prletenes nalna hiÎ grăsuţă, iar preotul sărută cu smerenie
inelaJ.
- Sint mulţumit lle- dumneata. Sl.ujeştl pe domnul cu. multă rîvnii.
Imi voi aduce aminte la vre�ae. Deci ne-am in�les : peste trei zfle,
adică duminkă, voi veai la Belmo ca sa merg pe iosulă. Pregăteşte
tc.tul sii fie la înăL!ime-
La acest� c:u.viatc. sira Coarad mai făcu o pleddune adîncă şi
ieo�i urmat de vicar.
Episcepul Gudmund îşi fred miinile multumit. Se �tindea la ui­
mirea arhiepisc:opului Tfleobaltl cînd va afla toată povestea asta. Tru­
faşul acela aesulerit a prins de veste acum un an că intr-o eparhte de
a lui o femeie născuse cinci �temeni. A făcut atîta vifvă cu gm�errii
lui el vestea a ajuns pimă la Copenhaga. l-a botezat ift c:atedrafa din
Nidaros cu mare pempă şi a spus tuturora că ii ia snb iflalta sa ocro­
tire. Dar ce mai- insemnau acum bieţii. gemeni, cu care se fătea ar'hi­
episceplll . pe lîn(lă acel pămînt al figădulatei descoperit de monseo­
nlorul Gwlmund ?
ta intoarcere. sira Conrad il l(ăst pe 11/lltaus şezînd' pe treptele
de la poartă. Nu mai avusese curaj să înfrunte llmbofla &ătrrnel Frida
şi se aşeuse ia fllldll ul preotului. ca să nu · piardă priiefuf efe a-i
vecbi. Aşteptase multe ceasuri. şi Dl1&ptea se lăsase le mult cin d
auzi podiţa scirţîind, duoă ce se oprise o căruţă. Tresări şi sări in
pidooa re.
- Ai ven.it iu, Nikfaus ? întrebă preotul. Nu pna am Yl'ewte să
stau de vorbă. Am. atîtea tr.elluJ:I d nu-mi văd capul. li făcu totuşi
loc Să intre.
- Ce-a spus episcopul, părinte ? lntre&ă el, . în timp ce sint
Conrad se aşeza trudit intr-un jilf. Ce e cu insula mea ? Eu hc
Atoarte de om pelltru ea. fn ochi li strălucea o l'lotărire încfărftnică.
Preot•l îşi mîagUe bbbia incu.rcat.
- W.la asia. pot să ţi-o So()IID. acum, rămâne a bisericii. Va fi
sfintită în ziua de duminică de insuşi monseniorul G..WUulld şi mai
*iniu. se v.a clădi, p.e ea UIL lec&f de rug-ăcWu, î.adl i ut sliatei Mar­
gret.
- Dar, diapi dreptW ffiati'w, e iasala mea � sqă Nitlaus dez­
IIWiij d llit. • •• spa.s messer Gapd şi el Jtie- ..; llille.
- hat. că ai. llnftde .... �a-sa e,isclllplll a lloaărit aJtfef,
..

a.uAa, ill ţ� ta, ... lli t�esc_.,ent... ca re uia tari •C11 081CIIti, ci
ea s-a născut din ape, printr-o minune dumnezeiască. Şi alt fucaş
sfinţit 1111 Il blilpt t. lllijlec ol ei, ea 5ă •iM'ea8tlr Ht��e��i ler această
minu ne,

20
 Nlldaus păli la fată şi se lisă moale pe scaunul pe ca �-1 im­
plnsese butrina slujnlc4 adineauri. Pr�t•lu1 ii fu mtlii tie el.
- Frida, porunci el , ad 11 un p ăhărel de rachiu de la călu gări.
Cind Frfda s e infiţişă cu rachiol, il lui chiar el de pe tavi şi i-1 in­
Unse.
- Bea, băiete, şi nu- t i face i n �mi rea. Rachlul ăsta 4e buruieni
alină toate suferinţele. Şi-şi turnă şi el u n păhărcl. lţl fă gădu i esc
să-i vorbesc de tine monseruorulul Gudmund in ziua procesiu ni l .
Poate să-ţi dea în ..oire si pesari�l ti tu pe ace l e .locll ri, poate ch i ar
sa-ţi faci o colibi pe insula bisericii. Deocamdată avem iasă multe
de pus la cale. Tu eşti ajutorul meu de acum inainte. Tu vei merge
din nou pc insulă şi vei pune o cruce acolo unde se va slu j i daaainic:ă .
Caută clee i locul cel mai potrivit. ŞI măsoară fundurile, si ştim unde
poate acosta corabia cu monseaioral Gudmuad, să au piţjm vreo
ruşine. Daci e nevoie, ia clfiva oameni cu tine. Mai vorbi m ooi miine.
Ac11111 si nt trudit de drum. Şi, scufîn.tu-se în picioare, sira Coarad il
făcu semn lui Nikla11s să plece.

A lloua zi, tie dimineaţă, Gasparll porai spre J.ur ia barca lui
Niklaus. Aslaug îi i n so Jea Vremea se vestea fr111110 a să. Adia ua vint
.

llfOr dinspre miazăzi, c.are ii ducea tocmai bine îatr-acolo. N�klaus

se iadreptă spre insulă. Părea ursuz şi s upărat, nu ca de obicei. In­
Yăfatul il în t rebă ce are. Şi flăcăul ii povesti pe s curt toate cele aflate
de la preot de cu seară.
Doctorul Gaspa rd sta in picioare, privea tintă înainte şi-şi răsucea
aeliniştit fuiorul blrbii. .,Ua sfînt locaş 1 Hm 1 pufnea el minios. Pial
şi pe insula asta stearpă trebuie să pună .gheara p api s taşii . Ei nici nu
ştiu incă dacă e un pămînt ca toa te cel el alte sau vreo altă ciudăţenie ,

dar vor si exploateze minunea. Pe de altă parte, aici unul nu se în­

cumetă să vină să vadă la fa(a locului care e adevărul".
Niklaus îşi duse barca către scobitura din mal ştiută de el. Se
descălfă şi sări i n apă, ca re-i venea pînă la genunchi. La fel ficu şi
A s la 11 g. Traseră barca pe fuadul de nămol cUsos, apoi Il ajutară pe
fizician să coboa re. Acesta se uită in jurul său cu luare-aminte. îl
isbi şi pe el forma ciudată a insulei. Se aJungea ca un trup uriaş,
pufia cocoşat şi ro tunjit, apoi se subţia într-un fel de git şi se lăţea
iar într-o movilă mai înaltă, care ar fi închipuit foarte bine capul
unei dihănii. O luă inainte nerăbdător alunecind p r in mocirla cleioasă ,
dar cercetind totul cu multă băgare de seamă.
- Vezi tu, Aslaug, strigă N i klaus finind-o strîns de brat. aci
\' rea u sâ clădesc adăpostul bărcilor, fiir.dcă nu poate ajunge fluxul.
Nici nu se poate închipu i Joc mai bun de pescuit ca insula asta. Aci
va fi uscătoria. Şi incepu să fe arate cu gest u ri largi t ot ceea ce el
vedea aievea : casa şi păş•mile, şi pomii. Gaspard dădea din cap şi
incuviinta cu blin d ef e, dar işi vedea de treabă ; luă un pumn de n:.­
mol şi-1 1)rivi de aproape, fră m i nt in du- 1 in d eget e şi miros·ndu-1. Intri!
timp, flăcăul trăncănea într-uaa. Aslaug se uita uneori pe furiş la
el :bliiatr li era dra�r. dar fncbip.uirea lui prea o lua razna. Ea nu

21!
 vedea in fata ochilor decit o întindere pustie şi rnocirloasă, atit de
tristă şi de po�9morită, că li se fringea inima de jale. Cum puteau
fi aci livez i ş i păşuni ? Oricum ar fi fost, intinderea as ta era o insulă,
hira doar şi poate. Cu toată forma ri ciudată n-avea nimic inspaimin­
t <Hor ' sau misterios i n ea. Gaspard culegea de zor pietricele ca un CII·
l ' ilaş fiirâ minte - gindi Aslaug. lua fel de fel de ierburi de prin
biti şi moclrle, umplea flacoane şi gălefele.
- Cum vi se pare i nsula mea, messer ? întrebă Niklaus.
- Băiete, spuse el intr-un tirziu - văzlnd că flăcăul stătea tăcut
in fafa lui. aşteptînd răspuns -, la ce bun să·fl mai faci visuri ? l u
s ingur mi·ai spus că se va clădi aci o biserică • .

N iklaus il privi cu răutate.

- Ei şi-apoi ? N -au decit să-şi clădească biserica. le dau \'Oie.
E loc destul. Dar Insula tot a mea rămîne.
lnvă(atuf inălfă umerii şi nu·i mal răspunse. Era grăbit acum sâ
plece să cerceteze toată recolta in liniştea cămăruţei lui de lucru.
Dar Nlkla us trebuia mai întî i să coboare crucea pe care i-o dăduse
preotul. O i ncărcaseră in barca lui, dar nimeni nu voise să-I î nsofeasc;i.
Şi fiicăul se lupta fără spor s-o tragă afarl. Aslaug sări să- I ajute.
O luară pe umeri, încovoindu-se sub povară şi poticnindu·se prin mo­
cirla alunecoasă. Au tirit-o pînă la movila care se vedea spre marginea
insulei, de ai fi zis că e un cap. Capul Hafgufului. Acolo, in timp ce
Niklaus săpa de zor şi o înţepenea, Gaspard s-a aşezat mai la o parte
să se odihnească. Pămîntul acesta atît de ciudat ivit din ape - cugeta
el -, din toată mulţimea oamenilor, nu se găsiră decît un nebun, un
i nvăfat şi o femeie să se incumete să-I cerceteze, i n vreme ce sfinfiHe
lor stau la mal şi ne dau binecuvintarea.
Gaspard avusese dreptate. La schelă aştepta sira Conrad, plim­
bindu·se cu paşi mari, neribdător. Il privi cu uimire pe indrăzneful
călător, apoi t i salută cu mult respect, şi învăţatul ii răspunse cu ,·oie
bună, arătîndu-1 recolta lui, purtată in brate cu multă grijă de Cti
doi tineri.
- Ce spune messer doctor de minunea asta ? il ispiti preotul.
- E intr-adevăr un fenomen rarissim, minunat, dacă vreti, numai
prin faptul că nu e dat oricui şi oricînd să-I vadă. Jar eu pot spune
că sint bucuros că am putut culege observatii de o însemnătate covir·
şitoare pentru academia noastră.
Prevăzător, îşi i nvăluia vorbele ca i ntr-un fel de ceafă.
- Hm r Da r Voia domnului ! întâmpină preotul, Duminică VOIJI
face o procesiune pe insulă. Va sluji chiar monseniorul Gudmund,
spuse preotul.
Gaspard dădu din cap, dar se feri să-şi spunl gîndul: .,Proce­
siune 1 De asta au oamenii nevoie 1 După ce mal intii 1 -a lăsat să
creadă in balaur !" Salută pe preot şi porni spre casă în urma lui
Aslaug.
fn dimineata aceea de pomină, orăşelul Bolmo îmbrăcase haină de
sărbătoare. Şi firea întreagă parcă se pregătise şi ea pentru marta
slujbli a sllntlril. N iciodată marea nu se răsfăfase· mai leneş sub 111in·
giierea soarelui fierbinte. Insula se intindea întunecată şi pustie.
- Mamă 1 E tirziu. S-a adunat t oată lumea in piaJl. ŞI noi cind
mergem ? tipa micul Ole privind pe fereastră in piafă.
Nu mai avea astîmpăr. Maică-sa il îmbrăcase cu hainele cele noi
şi ii făgăduise că va merge şi el pe insulă, cu mătuşa Aslaug, dacă e
c uminte.
O muljime veselă şi pestrită umplea piata. Culorile vii ale şortu·
rilor de mătase, şalurile roşii, verzi, albastre, scufitele de horbotă alb,i
scrobihi luceau vesel şi se amestecau printre surtucele cafenii şi negri!
ale bărbaţilor. Un freamăt de glasuri şi de rîsete răsuna in văzduh.
Oamenii îşi uitaseră spaima. li i ncinta sărbătoarea de azi.
- Uite pe mătuşa Aslaug ! Şi Ole se repezi înaintea ei zburdînd.
C u pasul ei falnic, fata se indrepta intr-adevăr spre ei. Era gătită
cu o rochie largă llliachie, cu pieptar de catifea neagră strîns pe trup,
de sub care se vedea cămăşuta subtire şi cu mlneci largi şi crete. Coa•
deie ei bătaie şi groase cît o parîmă de corabie erau împletite cu pan•
glici colorate şi i i ajungeau pînă aproape de genunchi.
11 luă pe micul Ole de mînă, o sărută pe Trude, care rămînea acasă
cu copiii cei miel, şi se plerdu în multime. 11 căuta pe Niklaus. N u
nnlse d e dimineată l a ea, aşa cum i i făgăduise i n ajun. Acum e a îşi
croia drum printre lume zimbind şi dind binete tuturor, dar in sufletul
ei stăruia o mihnire.
- Ce frumos e 1 spunea Ole i ncintat. Nici de ziua regelui n·au
fost atitea steaguri.
In fala lor se inllta biserica de lemn înnegrit, şi turnurile ei as­
cutite se înfigeau adînc în albastru! cerului. Flamuri roşii şi ghirlande
împodobeau portalul ş i filfiiau în bătaia vîntului. La capătul dimpu·
trivă era casa lui messer Gaspard, singura casă cu două caturi din
Botmo. De la locul ei, Aslaug privi cu mîndrie intr-acolo. Avea infă­
tişare arătoasă. Fata scosese toate şalurile şi covoarele şi le atîrnasc
pe ferestrele deschise. Dar nici celelalte case şi dughene din piată nu
se lasaseră mai prejos. Fiecare avea măcar o cîrpă roşie agăţată in
chip de steag sau vreun macat frumos, sau citeva c rengi verzi cu care
să se împodobeasd. Da 1 avea dreptate micul Ole. Asemenea zi nu mai
cunoscuseră locuitorii din Bolmo. l nsuşi episcopul trebuia să soseasc;i
dintr-o clipă într-alta cu un intreg alai de preoti. Sira Conrad se Şi
dusese in întîmpinarea lui. N umai moş Trond, intr-un grup de pescari,
a rata supiirat.
- Nu mergi pe insulă ? il necăjeau oamenii.
- Eu nu am ce căuta acolo ! se răstea el. Daci sinteti nebuni cu
totii şi aveti poftă să vă înghită h a fgu fui, să vă fie de bine. Eu o să
vă fac o slujbă de pomenire.
- Dar nu e nici un h a fguf, moş Trond, il înfruntau oamenii. Doar
a splls·o epis-c opul nostru. E o minune a lui dumnezeu. O insulă nouă.
Au . s·-o -duc-ltpe sfinta Margret acolo in proceslune.
 - Am •but ta Ieri, spuse dnna. cind •�scircaa statuia d� platri
şi o ,_.. .ill llli suki. Uite, era e st•taJe cit llll•e lk m•re fi gre. d
de abia o duceau patru ....e&
In clipa ac�ea, un lrumit tr«u prin 111U l time , rispladindu-se dia
0111 î• ....
- V1M episcopul !
Lumea se tălăzui intr-o parte ca să facă loc caretel aurite cu patru
cal albi. In fun4•1 �1. eamenll Yburi un om a l q rotof�l şi zifllbitor
cu 111 i na ridicati in se11111 de binecuvîntare, Iar lintrl el şedea c�lar
preotul lor, sira Co11rad. După caretl veneaa şi alte butcl şi trlsurl
toti clericii din Fantoft, care licean
de tot fel•l, îR care se încărc:aseră
atai episcopullfi.
Clopotele inc�pură să sune, alaiul se opri in fata saerlstieî. Aci
urma să se faci ceremonia schilnhăril veşmintelor, şi apoi, dapl o
scurtă slu.fbi, trebuia să pemească procesiunea spre insală. Biserica
gemea de lume. Oamenii nu se mai slturau privind la episcopul lor,
care şedea feapăn i n jilful lui. Ei 1 Nu i i e dat oricui 10ă ndă de aproape
chipul cel sfinţit. Dar tind a laceput schimbana ve�mintelor au fost
şi mai llimifl, mal ales femeile, care se minunau de odăjdlile rrele,
muiate in aur, pe care le f l neau diaconii smeriti pe braţe şi le i ntin4eau
pe rind mai-marelui lor.
Messer Gaspard prina �i el din locul ele cinste, unde fusese pof­
tit, şi chipul lui cuvios şi neclintit era de nepătruns. .,latl - gindi
e!- episcopul îmbrăcă in clipa asta un stif'lat alb ca zllpada, simbol
al nevir.ovăflei şi care trebuia deci să-i amintească să dacă o viaţă
fără de prihană. Şi blamida-i lungă purpurie e miJostenia şi dTagostea
înfocată pentru aproapele sia. Mitra care-I incinre fruntea are două
colţuri unite cu un singur nod, ceea ce î nseamnă că trebuie si unească
intr-insul ştiinja noului şi vechiului testament. Minuşlle pe care şi le-a
scos adinea uri arată că miinile trebuie să-i rămină nepătate de atln­
gertle lumeşti, iar toiagul c:e i se i ntinde acum e semnal rrijii neîn­
cetate ce trebuie să aibl de turma pe care o păstoreşte. Crucea de pe
piept Yăcleşte victoria pe care a avut-o asupra patimflor omeneşti.
Dar oa re îşi mal .aminteşte monsmionrf Gullmund de toate aceste
sintbofuri şi sfinte precepte ? Le-a uitat de nru4 t şi se !1Cuf1111.. iR
rnerirla picateler fără de teamă, 11ici 111fine... Cam aşa filozofa Gas­
pard i n coiful său, amintind�i de illvăţiturlle maestmhrf săli
fntsm•s.
Lumea, i n schimb, se minuna şi se desfăta la asemenea privelişte.
- Mătuşl Aslaug, se auzi deodatl o voce arfintie în tăcerea
adlacă din biserică, eu weau si mă lat episcop cind o să fiu mare.
OaJnellii iatoarseri capul, zîatbinct,
spre nricllf Ole. Aslaur se roşi
ca focul şi-1 strînse de mină, făcîndu-! semn sl tacă.
ID awşit, episcopvl ieşi dia biserică, la Sllaet�le clopotelor, i nco n­
jurat de t.t alaiul ele PftOti, fÎ se opri cta I&Ja spr� portal aJlepti nd.
fn urmă veneau f&se diacoAi Jdranni purtîDd statala sfintei sub un
urani�c de catifea purpurie. Mantia ei albastră strălucea instelati, Iar

24
la picioarele el se lncelicea balaurul ca un eline credincios. Fete tinere,
in a lb lnveJmlatate. presărau Hori in calea el, fi copiii dia cor lntonau
imn de slavi. Se alcihd corteaiul, iar procrsiuuea se UTili î.nc:et spre
schele. Preotii cădelnitau, fi ru găciu nile se l nălt au spre ceruri o dată
cu fumul lle tlmiie.
Oamenii erau cu tojii voioşi că temerile le fuseseri spulberate. ŞI
cei virstnici se bucurau la fel cu copiii, de vint, de soare, de cintece
şi de privel iştea aemalvlzută. Şi mai ştiau că la intoarcere ii aşteptau
în piaţ ă două butoai e cu bere dăruite de pirgar.
La ma l ul mlril, procesiunea s-a oprit. La schele aştepta o bale­
nieră frumos împodobită cu stegulefe şi flamuri, pe care au fost urcate
tcate prapllf'lle sfinte. Episcopul u indrepti spre ea. Inainte de plecare
binecuvintă bird\e cu un gest larg, chemind ocrotirea cerului asupra
lor, să le apere de furtuni şi izbelişti. Apoi păşi .greoi pe podefu l de
scinduri, aJutat de diaconi, care-I aşeză pe o bancă anume lmpodobl tă
cu perne şi covoare. Şi intre timp incepu îmbarcarea sfiatel, care se
f�cu c u cea mal mare grijă. Pe rind se adunari şi preoti i. şi lruutaşii
orăştlulul. Apoi marinarii ridicară ancora. In timp ce corabia se des­
prindea i ncet de m al , lumea se n:peua la birei. Luntre. bărcllfe şi
barcaze, tot ce se găsea la schelă, fură cotropite i ntr-o clipi de mul·
ţime. Corabia cu sfinta se depiirtase uşor, ia r piuă la ea ma rea mişuna
de ambarcatluni de tot felul, fiecare împodobită cu stegulete. fl atit
de înghesuite că nici nu se mai putea zări apa printre ele. Cu chiote
şi rîsete, oa rMnli ::ăutau să le despr\ndl unele de altele şi sl-şl ia
zborul pe urma corăbiei.
Aslaug rămăsese pe mal finîndu-1 pe micul Ole de mină. la .zaddr
il căutase pe Niklaus. Niklaus nu era nicăieri. Se vede că plecase mai
devreme. Barca lor nu se vedea la schele. Aslaug of tă . Şi n-ar Il lipsit
mult să izbucnească in plins, ca şi micul Ole, care vedea cu deznădejde
bărcile cum se depărtau.
- Dacă tăticul meu nu era plecat la pescuit baJene, se tinguia el ,
am Il fost cel dintii pe insull.
- Nu mai plinge, pu iule l Merg et i cu mine, spuse un glas \'oioa în
spatele lor. Aslaug se intoarse uimită şi-1 văzu pe Ruidkist. Zîmbea
larg, sticlindu·şi dinţii de sălbăticiuRt, �i-şi pipăia ca totdeauna ehi·
mirul plin.
Fata se sim fea atit de părăsită, de mîhnită, in mijlocul veseliei ce­
lorl alţi, incit îi zimbi şi ea, bucuroasă că iatilneşte un prieten.
- Cum se face că �ti singură ? Unde fi-e logodnicul ? Intrebi el
cu patină răutate.
- Niklaus a trebuit si plece mai de vreme. Avea o multime lie tre­
buri, rli spunse ea cu mindrie.
- Atunci, mergeţi cu mine, hotărt el. Ce noroc să vi intîla�esc !
Dar se feri să spună ci vlzuse p leci nd barca lui Nlklaus în zeri fi că
pe ea o ptndlse de departe pînă a •ă:lut-o ci rimine sin gură. lată,
barcazul meu e acolo, vă affeaptă. Şi, firi si mai aştepte răspuns, o
luă de braţ �� o trase intr-ac:olo.
 Era nou-nout barcazul lui Ruidkist şi era vopsit intr-o culoare fru­
moasl, ver4fi, , Cele două catarge erau împodobite cu· stegulefe. Nu
semlna deloc c u barca lor veche şi cîrpită, care lua apll. pe la toate
Incheieturile. Pe bancă era aşternută o pătură. Aslaug se aşeză cu micul
Ote lingă ea. Băiefaşul era in culmea fericirii. Pipaia totul cu minujele
lui, şi ochii il străluceau.
Ru!dkist desfăcu parima. Barca se de�prinse uşoară de la fărm.
- Mal ştii să manevrezi, Aslaug ? întrebă el, in timp ce in\indea
pi nzele.
Aslaug zlmbi cu mihnire. "la ce bun să ştie ?"
- Haide, ţ i ne cirma !
Şi barca porni ca săgeata pe urma celorlalte şi le ajunse î n curinJ.
Ole ciripea vesel, punind tot felul de întrebări Ruidkist ii ras-
pundea, căci Aslaug nu părea dornică să vorbească. Se uitară in jurul
lor. Pînă departe nu era decit o forloteall de bărci, o fluturare de culori
pestriţe, un murmur de cîntece, care acoperea foşnetul valurilor. Pra·
porele fesute cu aur de pe corabie filfiiau vesel in bătaia vintului.
Ţărmul rămăsese pustiu. Se zăreau doar străjile i n turn, iar pe
chei umbra lui moş Trond se frămînta neputincioasă şi se f.icea tot
mai mică.
Aslaug avea obrajii i mbujorati şi respira cu nesat aerul îmbătător
al largurilor, care-i lipsise atîta vreme. Aştepta cu nerăbdare slujba de
i'e insulă : pămîntul acela va fi atunci sfinţit şi închinat sfintei Mar·
11ret. Rugăciunile vor alunga duhurile rele c a re I tineau pe Niklaus i n
-

stăpînirea lor. Cerul era senin, marea liniştită, şi pe iubitul ei îl \'a

afla desigur acolo pe insulă.
Călătoria nu ţinu mult : după vreo două cea-;uri erau i n apro­
pierea insulei.
- Mai avem mult ? întrebă monseniorul Gudmund.
- Ajungem indată, i se răspunse. Nu mai avem nici o jumătate
de milă.
E-piscopul oltă uşurat. Bietul om nu punea bucuros piciorul pe n
corabie pentru că suferea cumplit de rău de mare. Şi acum, cu toate că
nu erau valuri mari, se ingălbcnise la faţă, şi, de sub mitra grea,
care-i apăsa fruntea ca un cerc de fier, broboane de. sudoare i se
prelingeau pe obraji. Ar fi vrut s·o scoală sau măcar s-o ridice pufin
in sus, dar nu indrăznea. Se gîndea că ar strica de tot solemnitatea
clipei. In jurul lui se alcătuise corul, care intona imnuri de slavă pentru
sfinta Margret. Cei din bărci înălţau şi ei glasurile, insofind corul. Văz­
duhul era plin de cîntece. In mijlocul mării, sub cerul senin, ele erau
de o măreţie neinchipuită. Adia o boare dulce, care se juca printre fla­
muri, printre florile şi viiturile albe ale lecioa relor şi c uteza să mişte
pina şi faldurile grele ale mantiei epis�opului.
Aslaug avea mereu ochii afintiji i nainte. Era nerăbdătoare să se
vadă ajunsi pe insulă. Pata cea intunecata cr.c:ştea treptat ; acum se
intindea lunguiaţă şi coco�ată ca o spinare. Barcazul lui Ruidkist, cu
pinzele noi şi prea puţin încărcat, o luase binişor inaintea celorlalte şi

26
i n curind au fo�t destul de aproape c a sa zarească un omulef care 1�
liicea semn şi care sări şi el i ntr-o barcă, pornind in intlntţJinarea lor.
- Niklaus ! strigă Aslaug, bucuroasă, şi incepu să filfiie o na­
framă albă.
lndemnaţi de strigătul ei, privirii şi alţii intr-acolo. Era inlr-ade ­
văr barca lui Niklans, numai că, in loc să se apropie, acum părea câ
se depărteazif . . Se indrepta din nou spre insula şi-1 văzură sărind pe
mal pe omuletul de adineauri.
De uimire, Aslaug rămase încremenită. De ce fugea Niklaus ?
Niklaus fugea de ei cu adevărat. Trase barc a in scobitura ştiută
de el şi porni cu paşi mari spre capătul insulei , repezindu-şi brajele i n
toate părţile, liră rost, c a u n ie-şit din minţi.
El venise pe Insulă singur, cind abia mijea de ziuă. Aşa il po­
runcise sira Conrad, cerindu-i să măsoare fundurile şi să găsească locul
cel mai prielnic pentru debarcare. Lăsase vorbă unul băiefaş s-o ves­
tească pe Aslaug de plecarea lui grabnică. O ruga să-I ierte şi să vină
cu messer Gaspard. 11 mina şi un gind nedesluşit : sil fie iar el cel
dintîi pe insulă, pe insula lui, s-o apere de cotropitorl.
Măsurase fundurile şi acum aştepta. Vlizu de departe flotila de
bărci cu baleniera episcopului intre ele, legănlndu-se greoaie ca o
cloşcl in mijlocul puilor, şi porni îndată în întîmpinarea el, aşa cum î i
poruncise sira Conrad. Dar, apropiindu-se puţin, ochiul l u i ager zărisc
in frunte barca lui Ruidkist. Cunoştea el foarte bine barcazul acela nou
vopsit în verde. Cu uimire şi cu ciudă o descoperise pe Aslaug. Nu în­
căpea nici o îndoială. Ea era. Cu un cap mai înaltă decit omuleful de
lîngă ea, avea coslfele bălaie şi cu mina filfila o năframă.
lată că şi Aslaug il părăsea in împrejurarea asta grea. Venise cu
Ruidkist ! Să rămînă cu Ruidkist ! Minios, intoarse barca in loc şi se
îndreptă iar spre insulă. N u mai voia să-i i ntimpine. N -aveau decit să
se impotmolească şi ei, şi episcopul cu sfinta lui cu tot. Furia lui era
la culme. Strîngea pumnii neputincios şi scrişnea din dinţi. Ar fi vrut
siH vadă pe toti nimiciji, inghiţiţi de balaurul, de hafguful bătrînului
Trond. Şi, odată cu ei, pe Ruidkist, şi pe Aslaug, necredincioasa Aslaug.
Gura lui bolborosea blesteme cumplite şi ameninţări. Dai Le va arăta
el tuturor. Va merge la rege cu jalba lui. Şi regele i i va da dreplak
Nu se putea să nu-i dea dreptate. Nu va lăsa papistaşilor un pămînt
care era in primul rind al lui N iklaus, biet pescar sărman. care păşise
cel dint i i pe el, dar care era, bun i nteles, şi al măriei-sale, fiindcă primea
dările cuvenite pentru el. Va merge chiar astă-seară la messer Gaspard
să-i întocmească o jalbă frumoasă pe latine-şte.
Cită vreme va fi stat N iklaus adincit in gîndurile sale posomorîte.
nici el nu-şi dădu seama. Dar deodată 1 se păru că aude un fel de vuiet
îndepărtat. Venea furtuna. Se uită in jurul lui ca trezit din somn. Fafa
mării se schimbase. Toată era numai un clocot de spume ; cerul rămînea
totuşi unin. iar tunetele nu păreau că vin de acolo, ci din adincuri.
Se t, nte1f!!l•IJ cu liece clipă, prefăcindu-se plnă la urmă intr-un fel de
llllijl"tt in,fri:coŞilt. Niklaus se înfioră. Nu era lucru curat cu insula lui.

'27
 Pămîntul p arcă îl fngta de sub pic:loare. Pesc:ăruşll il dădeau oc:ol, cu
tipetele lor ascuţite, vestltoare de furtuna, şi zburau apoi spre coasta.
Valuri mari se repezeau acum şi muşcau din mal, deşi nu era încă ora
fluxului. Nlklaus alergi spre scobltura unde-şi trăsese el barca. Dar
barca nu mal era acolo. Apa se involbura in virtejuri ametitoare. Deo·
dati., pimlntul se cutremură sub d atî t de tare că i l zvirfi pe o coastl .. ,
N•apucl bine să se ridice in genunchi, şi, in faţa lui, insula se despică
in două. Un hiu se căscă năpraznic, prin care zbucniră apele furioase.
Se agiti la vreme de mucllea prăpastiei, ca si nu lunece i n adinc.
Crucea! De-ar ajunge la cruce 1 Cn fiorul mortii i n suflet, pomi să
se tîrască pe pintece, ajutindu-se cu miinile şi ferindu·se să nu cadă

in vreo crăpătură dintre cele care se deschideau la tot pasul. "De-aş

putea urni crucea din loc, aş pune-o pe valuri şi ar putea să mă
tiai deasupra. Gindurile l se invălmăşeau. ,.Nu mor... n-am să mor...
cel •in bird au u mă uute.:. eu.� Aslaug"."
Dar bărcile nu se mai vedeau nicăieri, era singur printre talazurile
uriJnde, in .avircoli rea aceea al"raznică de sfîrşit de lume.
In sfîrşit, NlkJaus ajunse la cruce şi o luă in brate, i ncle,tat. Dar
tocmai in clipa aceea, pămintul se· surpl, un val uriaş se inlltl, ca
impins de Jos in sus, şi se rostogoli peste cruce, izbind-o In plin şi
priazîndu-1 pe NikJaus dedesubt. Lovit, insingerat, el Izbuti totu,! ,
luptind din răsputeri, să mai lasi o dată deasupra apei. Ochii lui
lmpăienjenitl de ceaţa morjil mai priviră o dată împrejur ; nu văzu
decit ape rele, spume, talazuri involburate. Insula nu mai era. In
tunete şi mugete aroaznke pierise. Niklaus închise oc:hii. Un vîrtej
Il sorbi cu crucea dimpreună şi-1 tîrî ln adinc. Blestemul lui se
implinise.
Bărcile pe care nu le mal putea vedea Nildaus nu erau prea
departe.' In voloşla obştească îşi urmau drumul lor spre insulă, cind
deodatl tunete insplimîntătoare au cotropit vizduhul plin de cîntece.
femeile îşi făcuri cruce speriate , blrbatil strinseră cirma in pumn
şi priviră în sus, cercetind norii şi adulmecind vîntul. Dar vîntul
era slab şi cerul senin şi albastru ca rochia sfintei Margret. Tune­
tele se lnteteau totuşi, se împleteau i ntr-un vuiet ameninţător. Marea
toată fierbea înspumată, plină de berbeci. ,.Ce să fie ?" se întrebau
-

oamenii i ngrijorati, de la o barcă la alta. Dar iată că acolo, depar!�.

se Intimpla ceva neobişnuit. Pata cea întunecată parcă prinsese viaţ;i.
Se clătina. se scutura ca din somn, părea că porneşte spre bărci să le
înghită.
- V ine ! v ;ne hafguful l
Spaima era la t:ulme. Femeile îşi pri nse ră strins în brale copil',
care ţipau şi se ghemuiră la fund. Bărbatii luptau din greu să întoarcă
bărcile, să fugii din fata prlpădului.
- _Du gtemmis ei ! Maică prea-curată, nu ne lăsa 1 se tînguiau
bidelc ·orme îngrozite. ·

28
 Valuri mari se năpusteau asupra lor, acoperindu-le bocetele.
Marea parcă se revărsase din matca ei şi se repezea în puhoale de
apă care clocoteau. &Mcile toate săltau ca nişte coJI de nud şl se
tineau anevoie printre virtejurl. Balaurul, după ce se mişcase greoi
şi amenintător, se invălulse In trimbe de spumă. Nu se mai zărea
decit crucea albă de la care Aslaug nu-şi lua ochii. ŞI plru deodată
că o gură uriaşă şi neagră s-a deschis iaghitind-o. Pe locul unde
fusese mai inainte insula, se năpusteau acum valuri care se ridicau
pînă la cer. ciocnindu-se intre ele şi mugind.
- Niklaus 1 striga Aslaug printre hohote de plins. Dar ni���e n i n-o
mai auzea. O groază nespusă i ngheta inimile oamenUor. Hafguful
1·enea spre ei pe sub apă. Se aplecau pe visle, tăcuţi, indîrjiţi. f.piscopul
se ingălbenise la fată ca 1tD .. ort intre pernele lui roşii, şi deeetele 1 se
zgîrciseră î ntr-o binecuvîntare ce nu mai avea rost.
In spaima lor, uitaseră cu totii de sfîntă. Şi. deodată, o văzură
clitinindu-se pe soclul el, gata să se prăbuşească. Săriri si o sprijine.
Citiva marinari, care stringeau pinzele, se aproplarl şi el de
statuia de piatră.
- Sfînta asta nu e bună la nimic, spuseră ei. Uite că nu ne-a
putut apăra de balaur. Ne îngreunează barca de pomană. Doar a-o
să pierim cu toţii di• pricina ei ! Şi, de-odată, zeci de bl'afe se fntin·
seră cu duşmănie şi-1 făcură vint in mare.
Gaspard se incleştase cu o mină de catarg ti nu lăsase ocheaa ul
nici o clipă. Din cind in cînd, il ştergea de spuma val urilor care îl
izbea in obraz : vizuse �ine cum insula se dăt in a se se cutremurase
,

�i apoi se despicase in două, prăbuşindu-se înghiţită de o viHoare.

şi luind cu ea pe Niklaus arătat de cruce.
- Oare ce s·a întîmplat ? îndrăzni să-I iatrebe, gîblit de spabnă
şi cu dillfil clăntinind, sira Conrad.
- Ceea ce am numit noi ins•lă fi cei aeşti•fori ufaur a dispă­
rut. E un fenomen cu totul deosebit, li răspunse el intr-un tîrziu hri
sira Coarad.
Dar şi pescartlor dia ..Uei le revenise rraiul, aCIIIII, el se depăr­
taseră de locul f'limejfliel şi valeaa tirmul aproape.
- l-atl văzut ? striga anal bărbos ca spete largi. El era,
H a fguful l L-au trezit din soma ci lltec ele alea ahrisite.
- Da, î nt i rea lîngă el unul spin, tremurînd încă de spafmll.
Mai latiJ s-a scuhlrat fi apoi a pomH-o din Joc fi am Yizut cum s-a
căscat o gară aria,ă, care a înhătat crucea fi a tras-o in adinc.
Femeile, ghemuite la fundul bărcilor, ascultau Îltfi'O'Zite. LI se
năzărea că yă4 nişte IJrate lungi care se mifcă pe deasupra apei, gata
să le inhaţe şi pe ele.
Oamenii tăceau iar ; luptau cu îndirjire si ajungă in port, care
plecîndu-se din răsputeri pe lopeţi, care tinind inclqtat cîrma sau
potrivind pinza după vint. Zărea• acum străjile din turn şi o 111ogîl·
deaţă care alerga de colo pînă colo pe tărm. Era, fără iadoia� mot

29
Trond. Era". scăpafi. Şi peste puţinii vreme, blrclle se imbulziră p �
urma corabiei. la schele.
Dar ce jalnică era i ntoarcerea aceasta 1 N imic nu rămăsese din
,·eselia şi increderea cu care porniseră. Praporele se zvîrcoleau ude,
biciuite de vint. Şalurile femeilor, frumos vopsite, se i nfăşurau umede,
triste pe umerii lor, iar bonetele de horbotă scrobită atîrnau pleoştite
lle-a lungul obrajilor palizi.
- Mulfumescu-fi fie, maică prea-curată, că ne-al mintuit, şopteau
femeile, făcîndu-şi cruce, în timp ce bărbaţii le ajutau să coboare.
Corabia monseniorului Gudmund işi l ăsase pinzele şi podoaba ei de
steaguri de toate culorile nu mai era acum decit o adunătură de
zdrenfe murdare şi ude.
- He 1 He 1 rîdea moş Trond cu rîsul lui răutăcios, înllmpinindu-î
pe marinari. V-a prins furtuna 1 A vrut hafguful să vă primească cu
cinste pe voi şi pe sfinta voastră.
Mai devreme fugise şi el, îngrozit de puhoaiele care năvăleau îne­
cind schelele, dar de cum se retrăsese apa, venise iar să pîn­
dească intoarcerea. Nu bănuia nici pe departe cele lntimplate, dar se
bucura ca un nebun de cbipurlle schimonosite de spaimă, de hainele
ude şi ponosite. Se strîmbă pînă şi la episcop, care era dus pe sus, ca
o păpuşă mare şi aurită. Moş Trond il privi îndelung, rînjind l<'t odăj­
diile pătate şi obrazul pămîntiu sub mitra slrîmbată pe o parte, ca
pă.lăria unui om beat. Diaconii îl suiră în careia lui cu cai albi, care
porni indată spre f antoft.
Intre timp, tot altţ bărci trăgeau la schele, şi lumea se grăbea
să coboare.
- El, povestiţi-mi şi mie minunile de pe Insula voastră. Cum a
fost slujba ? Şi ce a făcut sfinta ?
- Ce insulă ? Nu mai e nici o insulă ... H a fgu ful... Ai avut drep­
t;ote, moş Trond .. , S-a scufundat cu c ruce cu tot... L-a i nghitit pe
Niklaus...
Pescarii pe întrecute se repezeau să-i povestească , i nconjurîndu-1.
La asta chiar că nu se aşteptase bătrînul ; rămase o clipă incre­
menit, dar pe urmli bucuria lui se dezlinţui năprasnicli.
- Aşa, vezi 1 Ali vrut să-I păcăliţi pe hafgu l . Să-I puneti botniţă,
mitilelul de el, şi să-I legali cu panglicute şi să-I presăraţi cu flori ra
pe un mire. 1-ati dus şi o mireasă intr-o cuşcă de aur, şi uite ce a
făcut el cu mireasa voastră şi cu fioncurile şi cu lurninările sfintite şi
cu clopoţeii voştri. Ha 1 Ha ! şi risul lui ameninţător se amesteca î n
vuietul valurilor. .
- Are dreptate bătrînul, ziceau oamenii depărtindu-se. De toate
astea numai popii sint vinovati. Ei ne-au dus acolo orbeşte să ne
dea pradă hafgu fului. Şi unde le stă puterea? Că nici sfînta lor şi nici
măcar episcopul n-au fost în stare să potoleascA m i nia balaurului.
Nu se indurau să se risipească pe la casele lor. Mergeau toţi in
ceată, întărîtaţi foarte de întîmplările pe care le trăiseră şi căutînd
un Yinovrt pentru spaima lor.

30
 Se pomeniră cu tofil in plată. Ferestrele rasei l ui ' sira Con rad
se vedeau luminate. Oamenii se oprlra nehotil.rîfl in fata lor,
Un fiăcău vinjos cu plirul roşcat se urcă pe gard.
- Preotul ăsta e un mincinos fără pereche, fratilor, strigă el. -
, N u a spus el in predica lui că ăsta e balaurul cel din biblie ? Şi apoi,
deodati, a intors-o ş i ne-a păcălit cum că ar fi Insulă şi să mergem
la sflntire. Numai el e vinovat de moartea lui Nlklaus.
- A�a e ! strigară oamenii. Ne-a spus că n-avem de ce să ne
temem, că sfinta e ru noi. Haidem să ne răfuim cu el.
Dar .sira Conrad auzise glasurile lor şi le-o luă înainte.
- Staţi, oameni buni, zise el ieşind în prag. Ce v-a apucat ?
Veniti-vă in fire ! Eu v-am spus doar cel dintii că e balaurul , şeol u l
biblic, şi că trebuie să vă rugati domnului ca să vă mintuie de el.
Vina e a lui messer Gaspard, care ne-a aMlglt pe tofl, incepind cu
monseniorul Gudmund, arătindu-ne tot felul de dovez i cum el ar fi
insulă şi nu balaur. N-avefl decit să-i cereti socoteală de cele intim­
plate.
Oamenii il asc:ultară tăcuţi, şovăind. Avea dreptate preotul.
l nvătatul era vinovatul cel mare.
- Lasă că nici tu nu eşti mai breaz, indrugi mereu la minciuni,
·îl infruntă vlăjganul cel roşcat. Unde vă e puterea cu care vă lăudaţi
atîta ? De ce n-a făcut sfinta voastră o mir.une să-I scape pe Niklaus ?
Mai bine vă zvîrleam pe toţi în mare cum am zvirlit-o pe ea. Bine
a spus Luther al nostru, care e spaima popilor, că de la papă şi pinii
la episcop sil-i zvirlim pe tofi in mare, si sclplm de el.
Preotul nu-i răspunse. Era galben la faţă ca un mort şi se clătina
pe picioare, gata să se prăbuşească.
- Lasi-1, Bjoergulf, ii ziseră oamenii. Nu-ti mai pune mintea
cu el ...Haidem sl1 rou pierdem vînatul celălalt, mai de preţ. Te pom�:­
neşti că o fi dat bir cu fugiţii.
Dar Gaspard era in cămara lui de lucru. fncerca să-i spună un
cuvînt de mingiiere lui Aslaug, care plingt'a c u hohote.
Cînd îi auzi pe oameni zgîltiind uşa, el se arătă la fereastră şi
le zimbi prietenos.
- Bine-afl venit ! Şi eu vream să stau de vorbă cu voi. Poftiti
sus ! Aslaug vă deschide i ndată.
Oamenii se repeziră pe scări, bulucindu-se. Umplură intr-o clipă
odaia şi sala ; dar de cum păşiră î năuntru îşi pierdură îndrăzneala.
Priveau uimif! la lucrurile ciudate şi necunoscute din jurul lor. Apoi
se uitară cu milă la Aslaug, care avea ochii plinşl şi-şi frămînta i n
neştire şorful i n miini. Folosind tăcerea lor, invătatul incepu e l să
vorbească.
- Unul de-ai noştri a pierit astăzi şi-1 plîngem din toată inima.
Am trecut de altfel cu tofii printr-o primejdie de moarte. Dar cafă
acum să tragem invătătură din această grea incercare. Spusele mele
� - a u dovedit adevărate. Pămîntul cel nou ridicat la fata mării �-a
srurundat rhiar dinaintea ochilor noştri, printr-o mlfrare la fel cu

3 1�
cea dintii. ŞI lat l mărturiile culese de IIMae pe acest pămînt, care
arată că teama voastră a-avea ro st. Făcu semn lui Aslaur să s e
apropie. Ea ft în ti n se o cutie plină cu bud .fe le de piatri.
- Vedefl ul tot ce se afla pe lasula ca re a pierit. Bucăţile
acestea de roci UfOari fi poroasă au sint decit tuf vukanic şJ cenuşii
întărită de apa in care a sta t. lată şi .scoici car� erau pe fu ndu l
mlrii şi au fost ridicate la suprafaţă o iată cu lnsula . Veniţi mai
aproape ş i privi ţi .
Dar oameaii priveau cu nelncredere şi duşm ănie .

- Lasă mofturUe astea 1 spus e răstit Bjoergult Ne a migeş t i cu

scoici ş i pi etricel e parcă am fi copil. De unde ştim noi că le-al lua t
,

de pe insulă ? Poate că le aveai de mai i nain te in cămara ;tsta ele

vrăjitor. P rlv lfi munai ! Ridică o bîrcă de pe jos. O ţeastă de 0111 !
.

Şi altele multe ! Te i��edlci de ele. Şi uite colo scheletul ! De ce

ne clugropl morţi i ? Ce faci cu ei ?
Oamenti se apropiară amenintători, &irinrind pwnnii. Acum nic i
faptul eă As1 au g era ele fafă nu-i mal putea opri.
- 1mi slujesc să duc mai departe cercetările mele şi să pet ve ni
in aju1orul oamennor, să le alin suferinfeJe.
- Miate 1 Totul aci e numai minci ună şJ vr ă ji tori e 1 Şi vlăj­
t[&nul roşcat apucă un ceaslov pe care-I a runcă in mijlocul aparatelor
de stidL Altii n urmată pilda. Răsturrutrll. rlobul, sparseră aparatele.
Apoi se repeziri mai lndîrjiţi spre Gaspard. Dar credincioasa Aslaug
vefhea. Vlzu prim ejd ia de care invăfatul - minat de dorinfa lui de
a-i lumina pe oame n.l. - na-şi dădea incă seama. Cum se alia apărată
de masa lu�ă. cu o m işcare dibace, ea soflă ia luminare. Apoi î l
apucă pe învăţat de m i n ă şi-1 trase alari, pe uşifa scundă care se
deschidea in peretele de li n l[ă masă.
Urmă o invălmăşeali cumplită. Oamenii d ibuia u pe Jn tu neri c ,

inJurind, alunecind unii peste alţii, printre tioburt şi birei risip it e.

Pînă Lt u rmă, WJuJ sc ăpără WJ amnar şi văzură a t un ci că Gasp.dtd a

dispărut. Minia lor era la culme. Unde a pie ri t blestematul de vrăji­
tor l Să cercetăm pe ste tot l oc ul.-
- Ba mal bine să dăm foc casei. Trebuie să fie a sc un s prin vreun
cotloa.
- Foc 1 Foc ! Să piară cuibul vrăjitorulul !
Dădură foc hrisoavelor. vechi şi cărţ ilor, apoi coborî ră in grab;t.
O viJ vă ta ie cumplită se înălţă pînă la ce r. Dar Gasj)ard nu mai e;a
acolo. Aslaug şi cu el coborîseră pe o scăriţă de frln ghi e in grădina
din dosul casei �1 se pierdu seră in noapte.

(V m��Jre in IUllllilru; uiitor)