K urt Held • Zora cea roşie şi banda ei

K URT HEL D

Zoi a cea roşie şi banda ei

in roiiiâneşte de E d g a r P apu

E DI TU R A T I N E R E T U L U I
 Coperta de Felix Hoffman
reprodusă după edi ia germ ană

K u r t H eld
Die rote Zora und ihre Bande
Verlag H . R. Sauerlănder & Co.
A arau 1963
 C a p ito lu l 1

Băiatul de pe stînca de la mare

— B ranco ! B ranco !
O voce răguşită de fem eie strig a neîncetat acest num e
prin uli a stiîm tă, care, în orăşelul croat Seni, ducea din
p ia ă pînă jos, la port.
— B ranko ! B ranko !
Cea care striga în g u ra m are era b ătrîn a Stoiana, o fe
meie în altă şi eapănă, cu fa a zbîrcită şi uscată, însă b la
jină. P ăru l alb îi în v îlv o ra capul mic, ca o cunună sălbatică.
— B ranko ! B ranko ! începu ea din nou să strige.
Branko, cel căruia i se adresa chem area, era un băiat
înalt, de doisprezece ani. Ju ca bile cu nişte ortaci de-ai săi
în curtea din dos a unui palazzo ruinat. A uzea că-1 strigă,
însă pînă în tr-a tît se obişnuise cu acest lucru, încît îşi v e
dea tacticos de jo aca lui.
— B ranko ! B ranko ! Vocea se apropia şi d eodată în
fa a lui ap ăru b ă trîn a Stoiana. Branko... — zise ea din nou,
apoi, pe un ton dulce, aproape dureros, continuă : I-a tît
de departe...
în ultim ele zile, S toiana rostise de m ai m ulte ori aceste
cuvinte. B ranko se rid ică şi o urm ă pe bătrînă, care, de
în d a tă ce-1 văzu, se întoarse brusc.
B ranko era un b ăiat frum os ; avea aerul îndrăzn e al
tatălu i său, un p ă r negru, zburlit, şi o fa ă prelungă, cu
nasul ascu it şi proem inent. Ochii îi erau tot negri, însă
scînteierea lor lum inoasă îm prum uta ceva voios chipului său.
B ăiatul era fo arte în alt p en tru cei doisprezece ani ai lui,
însă tru p u -i sub ire era m ai d eg rab ă m lădios decît puternic.
Soarele îl arăm ise din creştet p în ă-n tălp i : şi m îinile, şi p i
cioarele, şi gîtul, şi fa a, ba chiar şi spatele, care, ici şi
colo, se zărea p rin g ăurile cămăşii.
D e bună seam ă că B ranko se n u m ăra p rin tre cei m ai
săraci copii din oraş, fiindcă, în a fa ră de-o căm aşă albăs

5
trie, ru p tă şi cîrpită, nu m ai avea pe el decît nişte p a n ta
loni jerp eli i.
T a tă l său era viorist. Se num ea M ilan şi trecea drept
unul din cei m ai buni viorişti de pe coastă. D eoarece cînta
neasem uit de frumos, toti îl iubeau în Seni. De cele mai
m ulte ori însă se afla pe drum uri şi- i m înuia arcuşul pe
la m arile sta iuni baln eare de pe litoral şi prin orăşelele
de pe coastă. C îştiga bani cu ghiotura, d ar nim ic nu a ju n
gea la Seni ; nici m ăcar cîte o ştire nu trim itea vreodată,
şi nim eni n -av ea h ab a r cînd o să se întoarcă.
B ătrîn a S toiana iu i pasul şi B ranko trebui şi el să se
grăbească. D in curte, ea ieşi iar în u li a strîm tă de-abia de
doi m etri, coti în tr-o v ăg ău n ă întunecoasă, unde cele două-
trei case aflate acolo îi înscriau direc ia la d re ap ta şi la
stînga, şi se opri d in ain tea unei uşi întredeschise. A şteptă
p înă ce o ajunse şi băiatul şi, uşurel, îl îm pinse înăuntru.
U şa d ăd ea de-a d reptul într-o odaie, care num ai p rin tr-o
g au ră prim ea o rază de lum ină. In sem iîntuneric se vedeau
două patu ri, o m asă, un scaun, o lad ă veche, pe care se afla
o spirtieră, şi un cuier. Pe patul din dreapta, chiar lîngă
uşă, stătea întinsă o femeie. A vea fa a albă şi ascu ită, iar
ochii m ari, larg deschişi, a in teau tavanul.
— I-a tît de d eparte ! se jelui p en tru -a doua o ară b ă
trîn a Stoiana, care, în urm a lui B ranko, intrase şi ea
în odaie.
Lui B ranko n u-i venea să creadă. Ori de cîte ori, cînd
pe m aică-sa o apuca un acces grav de tuse şi se prăbuşea
eap ăn ă pe pat, b ătrîn a S toiana îi spunea acelaşi lucru, şi
to tdeau n a cînd el sosea gîfîind, cu sufletul la gură, bolnava
deschidea ochii, rostea „B ranko" şi-i zîmbea.
B ăiatul îi privi fa a. D esigur că şi acum îl v a strig a iar
pe nume. D a r m am a răm ase ciudat de liniştită. Ochii ei
căutau fix spre tav an şi ea nu se m işcă nici cînd o muscă
începu să se plim be pe obrazu-i supt.
— M am ă ! şopti el şi alu n g ă musca, însă m aică-sa nu
se clinti.
Cu ochii larg deschişi, B ranko îi lu ă m îna albă şi stră
vezie ce zăcea pe cu vertura v ărg ată. M îna nu m ai era fie r
binte şi um edă ca de obicei, ci rece şi eapănă.
— D e astă d a tă este cu ad e v ăra t foarte dep arte ! B ătrîna
se apropie din p arte a cealaltă şi închise ochii m oartei.

6
 B ăiatul sim i că i se taie picioarele şi, într-o clipă, se
prăbuşi jos lîngă pat, unde izbucni în hohote.
— Bietul copil, bietul copil ! îngînă bătrîna. Acum nu-1
mai ai decît pe taică-tău.
B ranko îşi în ăl ă fruntea. Ochii m am ei erau închişi.
B ătrîna S toiana îi aşezase m îinile sub iri îm preunate pe
piept. P ăru l negru îi era strîns în tr-o basm a colorată. F a a
a ră ta şi mai alb ă ca înainte, însă p ărea m ai îm păcată, atît
de îm păcată şi de liniştită, încît s-ar fi zis că de m ult nu
m ai inea de această lume. B ranko se puse şi mai tare
pe plîns.
în tre tim p, b ătrîn a Stoiana, care îngenunchease de cea
laltă p arte a patului, se ruga sm erită şi făcea cruci, apoi
îl apucă strîns de m înă pe Branko.
— N u mai plînge — zise ea. M aică-ta a fost vitează
pînă la sfîrşit şi aşa trebuie să fii şi tu.
A scultător, băiatul se ridică în picioare şi-şi trecu ainîn-
două m îinile peste obraz. B ătrîna S toiana avea d rep tate :
m am a fusese vitează şi aşa voia şi el să fie. îşi în d rep tă
p riv irea către b ătrîn ă : „Ei, acum noi ce facem ?“
— N e ducem la moş Iosip, sacristanul bisericii Sfîntul
Francisc — răspunse bătrîna. Să trag ă clopotele ca să ştie
şi al ii că m aică-ta a m urit, d u p ă care o să vorbim cu el
pentru înm orm întare.
Biserica cea veche şi în a ltă se afla d o ar la două sute
de m etri dep ărtare. In tra ră prin m arele portal din mijloc.
Moş Iosip treb ălu ia pe la altar. Se în d re p ta ră spre el.
— Iosip — zise S toiana — m am a lui B ranko a m urit.
B ătrînul, pe care anii îl încovoiaseră d e-a binelea, îl
privi pe b ăiat cu ochii lui buni şi prietenoşi, m îngîindu-şi
barba albă.
— F rum oasa A nca ! hîrîi el. V ai, că num ai pe cei ti
neri îi ia D um nezeu ! Pe noi a r trebui să ne ia, Stoiana,
pe noi — chicoti el şi se strecură spre sacristie. V eni i să-i
spunem şi părintelui.
Sfin ia sa P aulus Lasinovic stătea d in ain tea unui pupitru
şi citea. A uzind paşi, îşi rid ică fa a rotundă, cu obrajii
pungi i, şi-i privi cu ochii săi prietenoşi.
în ciuda în fă işării sale tinereşti, sfin ia sa P aulus L asi
novic era tare bătrîn . Să m ai fi fost poate d o ar unul, în
tot oraşul, pe care el să nu-1 fi botezat sau cununat şi a

7
cărui suferin ă, fericire, durere sau bucurie să nu o cu
noască. *
C înd ochii preotului se o p riră asu p ra lui, B ranko îşi
sim i deo d ată sufletul greu. O are de cît tim p nu m ai fusese
la biserică ? P oate un an, poate şi doi, ba chiar m ai mult.
P reotul însă îl prinse de bărbie :
— Sărm an copil, ai p ierd u t-o pe m aică-ta. D a r să nu
plîngi. Şi eu m i-am p ierd u t m am a la unsprezece ani. D um
nezeu o să se-ndure de tine, aşa cum s-a în d u rat şi de mine.
A poi îl luă deoparte pe moş Iosip şi, îm preună, se pre-
u m b lară în sus şi-n jos prin încăperea strim tă, lum inată de
v itralii m ulticolore, vorbind în tre ei. D upă un răstim p, Iosip
îi conduse a fa ră din sacristie :
— O s-o-ngropăm poim îine, m am ă Stoiana. Po i atunci ?
L a două.
— Eu, una, pot. Şi, vezi bine, şi b ăiatu l o să poată —
răspunse bătrîn a. încolo, n-o să m ai fie nim eni la înm or-
m întare.
— D a ’ M ilan unde-i ?
— N u ştiu. Pe undeva p rin lume...
— A şadar, poim îine. M ă duc acum să tra g clopotele.
D ar în ce priveşte sicriul, a i vorbit cu cineva pîn-acum ?
B ătrîn a clătină atît de vîrtos din cap, încît p ăru l ei alb
se zburli în toate p ăr ile :
— N ici nu ştiu cu cine aş p utea să vorbesc. N -avem un
ban în casă. P oate cunoşti dum n eata pe cineva care să
facă un sicriu g ratis ?
Moş Iosip luă o priză de tabac şi clipi din ochii lui mici
şi înroşi i :
— Eu... nu. în Seni n -a i să găseşti pe nim eni care să
d ăruiască un sicriu unei biete m uncitoare la regie.
B ătrîn a S toiana îl luă ia r de m înă pe B ranko :
— A tunci nu ne răm îne decît s-o ducem la cim itir chiar
în cearceaful ei de pat.
C înd ieşiră în stradă, auziră d an gătu l clopotului de
m o r t : din g -d an g , d in g -d an g . Iosip trăg ea din răsputeri de
fun ia groasă.
P rin vecini se răspîndise vestea c-a m u rit frum oasa
Anca. în fa a uşii stăteau cîteva fem ei ; la t şi buhăit, P let-
nic cel pîntecos alerga tu lb u ra t încoace şi încolo ; era acolo
şi lu n g an a de Elena, o prieten ă a A ncăi, care locuia în

8
aceeaşi căm ăru ă cu ea, şi m ai veniseră şi alte zece-două-
sprezece m uncitoare de la regie. B ranko se repezi în d ată
către Elena. A ceasta îşi plecă spre el fa a -i prelu n g ă de
cal, îi luă capul în m îinile-i aspre şi-l m îngîie pe păr, zi-
cîndu-i :
— Sărm an copil ! în să brusc după aceea se adresă
Stoianei : A ştepta i preotul ?
B ătrîn a Stoiana clătină din cap :
— Păi chiar de la el venim . N -auzi i ? Iosip a şi în
ceput să trag ă clopotele.
— Şi cînd e în m o rm întarea ?
— Poim îine la două.
C elelalte m uncitoare de la regie se ap ro p iară şi ele de
S toiana :
— S-a nim erit bine. O să putem veni şi noi la în-
m orm întare.
B ătrîn a le privi un răstim p pe fetele astea g ătite ca
nişte brezaie, apoi spuse :
— D ar nu putem s-o ducem aşa la cim itir !
Fetele cătai ă m irate la b ătrîn ă :
— Ce vrei să spui, m ătuşă ?
— N -avem un chior pentru coşciug.
E lena îşi m îngîie b ărbia ieşită în a fa ră :
— C hiar nim ic ?
— Nici un gologănaş.
— P ăi ce facem atunci ?
S toiana se uită în ju ru l ei :
— Ia să-l în trebăm pe Pletnic.
B urtosul Pletnic, care ascultase cu interes convorbirea,
îşi scoase speriat m îinile din buzunarele hainei largi.
— D a cum nu !... Pe m ine !... strigă el. Ce sînt eu de
vină că ea a m urit ? Ba m ai m i-e datoare şi chiria pe
două luni.
S toiana îl privi un tim p pe omul acela diform , v îrît în
hainele lui ca în tr-u n sac :
— P ăi nu spuneai tu m ereu : „P en tru A nca fac şi pe
dracu -n p a tru 11 ?...
— D a — încuviin ă Pletnic, frecîndu-şi încurcat o b ra
zul — d a r atîta vrem e cît n u-i pe p u n g a mea.
E lena lu n g an a i-o tăie scurt :

9
 — Bine, bine, atunci p rieten ia încetează. L as’ că găsim
noi banii şi fă ră tine.
— U ite, ine cinci d in ari — spuse o alta. Lasă-1 d ra
cului de calic să putrezească pe au ru l lui !
— D a' cine a spus că nu v reau să dau chiar nim ic t
C eva acolo dau şi eu bucuros. P letnic moşmoli în punga lui
d o ldora de bani.
C înd ră stu rn a ră to i banii grăm ad ă, aveau nouăzeci şi
şapte de dinari.
— Vai, păi o s-a ju n g ă d o ar atîta p en tru un coşciug ?
în treb ă E lena, tînguindu-se.
— Ştii ce ? D u -te la Pacic — fu de p ărere b ătrîn a
Stoiana.
— De ce tocm ai la nem încatul ăla ? vru să ştie Pletnic.
— Şi el e tot atît de sărac ca A nca, şi m ai d eg rab ă au
inim ă nevoiaşii decît boga ii.
în tre tim p, B ranko in trase iarăşi în odaie. C hichinea a
era plină de lume. V reo două femei m ai bătrîne, pe care
B ranko nu le cunoştea, stăteau la m asa m icu ă şi pe patul
Elenei şi se rugau. Pe sp irtieră ap a d ădea în clocot. M am a
S toiana puse cafea în ap ă şi oferi celor din jur.
D upă o ju m ă ta te de ceas se năpusti pe uşă doctorul
Skalec. E ra un om greoi, cu fa a lată, cu fălci m asive şi
ochi m ari de broască. P u rta, ca totdeauna, o vestă albă,
d u p ă care îl cunoşteau to i, şi m esteca zahăr-candel.
— C e-am auzit ? zise el. A m urit A nca ?
B ătrîn a S toiana dădu din cap şi fem eile se ru g ară mai
încet. D octorul se apropie de pat, lu ă m îna A ncăi şi se
u ită la chipul ei.
— D a, d a — îngînă el. P ra f de tutun şi plăm îni p ră
pădi i, aşa ceva nu în d u ră nim eni m ultă vreme.
în clipa aceea in tră în odaie, cu sabo ii lui grei şi po-
ticnindu-se, sfrijitu l de Pacic.
— T reb u ie să iau m ăsura — se bîlbîi el, sco înd din
buzunar un m etru de tîm plărie.
— P rea m ult de lu at nu cred să ai — îşi dete doctorul
cu părerea. M i-nchipui că nu cîntăreşte m ai m ult de p a tru
zeci de kilogram e.
Ca un stol de p ăsări v en iră m ai tîrziu şi alte fete de la
regie. Pe cele m ai m ulte B ranko le cunoştea. A duseseră
flori. Buche ele sărăcăcioase. E rau însă tocm ai florile care-i

10
plăceau A ncăi : tran d a firi, crini, iasomie, cîrcium ărese
şi maci.
B ăiatul şedea în coltul cel m ai în d ep ărtat al încăperii
şi vedea totul ca p rin ceată. în că nu-i venea să creadă că
m aică-sa a m urit. în să ea zăcea acolo, la cî iva paşi de el,
şi fa ta ei slabă aproape că dispăruse sub flori.
C ătre seară fetele plecară şi răm aseră num ai bătrînele.
E lena îşi puse basm aua şi ieşi din odaie.
— D oar n-o să dorm aici — zise ea, legîndu-şi m ai
strîns basm aua. D upă o bună bucată de vrem e, se întoarse
în d ărăt. N u l-a văzut nim eni pe B ranko ? în treb ă ea.
B ătrînele îşi aru n cară p rivirile în ju r. B ăiatul şedea
tot acolo.
— Vino ! îl chem ă E lena. U n d ev a trebuie să dorm i şi tu.
Se duseră îm preună la cafeneaua lui Pletnic.
L at în spate şi m ătăhălos, P letnic sta du pă tejghea. în
a fa ră de el se mai aflau acolo moş Iosip şi un pescar tînăr.
Branko îl cunoştea pe v lăjg an u l acela cu pieptul ta tu a t cu
chipuri vesele, colorate. îl chem a Rista, iar E lena era lo
godnica lui. F a ta îl îm pinse pe B ranko în fa a tejghelei.
— Copilul nu poate să do arm ă astăzi unde e m oarta.
Bagă-1 şi dum neata în tr-u n a din odăile dum itale.
P letnic se scărpină în cap, apoi strîm bă din nas.
— Ia r eu... — m îrîi el — veşnic num ai eu...
— N u mai m îrîi — rîse Rista. N ici vorbă că o cam eră
liberă tot ai, iar ploşni ele dum itale au să se bucure cînd
or să aibă din ce să se-nfrupte.
— Ploşni e la m ine ?! se zborşi Pletnic, pe urm ă însă îl
înşfăcă pe B ranko de um ăr : Ei, hai, fie, din p a rte a m ea,
răm îi. II duse la m agazia unde de obicei îşi culca chelnerii.
B urtosul descuie o cam eră, îl îm pinse pe b ăiat în ău n tru şi,
arătîn d u -i o saltea de paie ce zăcea în tr-u n col , zise : Po i
să te lungeşti acolo.
B ranko se culcă num aidecît şi adorm i ; a doua zi de di
m inea ă era destul de tîrziu cînd, sim indu-se zgîl îit, se
trezi năuc.
E ra nevasta lui Pletnic, care-1 înşfăcâse de um ăr.
— Vino — spuse ea — dacă vrei s-o mai vezi q d ată
pe m aică-ta. C urînd o aşază în sicriu
O clipă, B ranko nu-şi dădu seam a ce s-a întîm plat.
— Pe cine ! în trebă el.

11
 — D a' prost m ai eşti I cîrîi fem eia uscă ivă. P e
m aică-ta !
B ranko gemu. A, da, uitase în tim pul nop ii : m am a lui
m urise şi trebuia să fie îngropată.
M aică-sa zăcea ^cum în tre scîndurile cele negre. C hipul
ei nu m ai p ărea a tît de străveziu ca în ajun. U n roşu-
deschis îi colora obrajii, ceea ce o făcea să arate m ai plină,
ba chiar aproape vie.
Pacic îşi adusese şi ucenicul, la fel de pirpiriu ca şi stă-
pînul. R idicară capacul deasupra chipului Ancăi.
— U ite-o că trăieşte ! strigă B ranko şi-i îm pinse pe
to i la o parte. . . . w.
B ătrîn a S toiana îl prinse zdrav ăn de m îini şi, clătinînd
din cap, spuse :
— Roşul acela e doar boiala d ată de fete pe obrajii
m aică-ti. A u v rut ca să se ducă frum oasă în cer, aşa cum
a fost şi pe păm înt.
C apacul o acoperi pe m aică-sa în întregim e. Pacic şi
ucenicul său b ătu ră cuiele şi duseră coşciugul în biserică.
B ătrîn a S toiana făcu la iu eală cură enie, clăti ceştile,
m ătu ră pe jos, aşeză p atu l la locul său ; B ranko o aju tă.
Pe la prînz veni E len a cu tot felul de pungi, pregăti
o supă, m ai pregăti una şi seara, apoi îl culcă pe Branko.
A stăzi p u tea să doarm ă ia r în odaie.
— i-e frică ? îl în treb ă ea, întinzînd cuvertura peste el.
B ranko clătină din cap. N u, nu-i era frică.
A doua zi se în g riji S toiana de el. îl spălă pe fa ă, pe
m îini şi pe picioare.
— Să m ergem — spuse ea cînd sună de am iază — tre
buie să vii şi tu.
E len a şi prietenele ei se şi aflau acolo. A şteptau în
fa a casei. F ata îl m ăsură cu p riv irea pe B ranko şi, arătîn d
spre căm aşa lui ru p tă şi spre pantalonii cîrpi i, zise :
— A şa nu te putem lua.
B ătrîn a S toiana rid ică bra ele :
— T o ate astea le-am văzut şi eu, d a r n -a re altceva.
F iindcă nu ştiau cum s-o scoată la capăt, se duseră iarăşi
la b ătrîn u l Pletnic. E lena a ră tă spre b ăiat :
— Copilul nu poate să vină cu noi la biserică în h a
lul ăsta.

12
 P letnic lu ă o p riză de tabac, îl răsuci pe B ranko de la
stînga la d re ap ta şi de la d re ap ta la stînga, îşi uguie buzele
şi zise :
— în tr-a d e v ă r, nu poate... Şi, după o pauză, în care
tim p străn u tă de m ai m ulte ori, ad ăugă : T rebu ie să ră-
m înă acasă.
— L ighioană ce eşti ! se o ărî E lena, rîn jin d u -şi din ii
de cal. în iad ai s-ajungi, ce m ai tu ra -v u ra !
— D a — îi in uă isonul şi celelalte — în focul ăl
veşnic !
Pletnic rîse dureros :
— P ăi m ă aflu în iad, m ă şi aflu... Şi uite că dracii
sar pe m ine şi m ă pişcă. D a ’, m ă rog, ce vre i de la m ine ?
— M ăcar nişte p antalo n i ca lum ea dă-i băiatului.
Pletnic se u ită din nou la B ranko :
— M ai degrabă o căm aşă i-a r trebui.
N evastă-sa, care, alături de burtos, p ărea şi m ai sfri
jită ca de obicei şi avea o fa ă ca o p a ră uscată, îşi spuse
şi ea p ărere a :
— Şi o h ain ă ?!
— N -av e i chiar nim ic ? în trebă E lena, tot m ai stăruitor.
P letnic lu ă iar o priză de tabac :
— P ăi să ne uităm şi să vedem...
C ăm aşa pe care o căpătă B ranko o lăsase acolo un
m uşteriu în loc de p lată. H a in a şi pantalonii erau chiar ai
lui P letnic : costum ul lui de la prim a îm părtăşanie. îl
păstrase.
— A sculta i ! Im ed iat du pă în m orm întare mi le -a d u
ce i înapoi ! ad ău g ă el şi am enin ă cu degetul.
T re b u iră să grăbească pasul. C înd aju n seră la biserică,
convoiul cu răm ăşi ele păm înteşti ale m am ei tocm ai cotea
în tr-o parte, după ce ieşise p rin p o rtalu l cel m are. Elena
îi îm pinse pe B ranko şi pe S toiana între coşciug şi preot,
iar ea se duse în spate, am estecîndu-se p rin tre m uncitoarele
de la regie.
B ătrîn a îl apucă pe B ranko de m înă, acesta însă şi-o
trase. N u, era destul de tare, n -av ea nevoie de m îna altuia.
P u tea să m eargă singur dup ă sicriul m am ei lui.
B ing-bang, bing-bang ! începură să se legene în acea
clipă clopotele, tînguindu-se peste casele şi acoperişurile
albicioase ale oraşului.

13
 B ing-bang, bing-bang ! U n u l d in clopote avea un ton
m ai adînc decît celălalt. V enea ca d in tr-o hrubă, iar celă
la lt fugea du pă prim ul, de-ai fi zis că vrea să-l aju n g ă
din urm ă.
U li ele erau pustii ; soarele stătea ca un jera tic aprins
deasupra oraşului şi alungase to ată suflarea. Pe m aidanul
unde se in ea tîrg u l se aflau d o ar cî iva catîri, iar un cîine
rătăcea p rin p ia ă de colo p în ă colo.
B ing-bang, bing-bang ! D angătu l clopotelor îi scoase
totuşi pe vreo d o i-trei inşi din casele lor.
C urcin cel burduhănos, cu m înecile albe sumese p înă
sus, în nişte p an talo n i cenuşii rufoşi, cu o şepcu ă um brin-
d u-i chipul ro tu n d şi prietenos, ieşi în prag ul brutăriei lui.
îşi duse m îinile streaşină la ochi şi cătă în sus către turnul
bisericii S fîntul Francisc, unde clopotele se b ălăngăneau în
coace şi încolo ca nişte pere mici.
Brozovic cel scund, cu am îndouă policarele v îrîte în
răscroitura vestei, îşi i i şi el fa a ascu ită din p ră v ălia sa
cu m ărfu ri de tot felul şi îşi a in ti p riv irea în sus.
— C ine-o fi m urit ? în treb ă Curcin, dîndu-şi şepcu a
pe ceafă.
Brozovic făcu o m utră ca şi cum voia să spună că h a
b ar n -are. în aceeaşi clipă îşi repezi iarăşi m u tra înainte,
ascu indu-şi-o ca pe-un bot de ştiucă. în apropiere răsunau
paşi. Curcin îi auzise şi el.
D upă cîteva secunde se ivi şi poli aiul Begovic de pe
u n a din acele ulicioare strîm te şi ceva m ai ridicate decît
cur ile, care străbateau oraşul Seni asem enea unei re ele
încîlcite de canale.
C urcin şi Brozovic îi v ăzură m ai întîi picioarele z d ra
vene, pe care poli aiul le aru n ca totdeauna înainte, ca şi
cum ar fi fost prea grele p en tru el. Apoi se a ră tă centironul
lat, de care a tîrn a revolverul, zărindu-se la răstim puri şi
m îinile, ce i se b ălăb ăneau înainte şi înapoi ; în dreapta
inea bastonul gros de cauciuc, um flat şi negru ca uri
cîrn at afum at. Pe urm ă se ivi vestonul slinos, pe care oricine
putea să ghicească ce m încase Begovic. L a gît, vestonul era
descheiat d în d la iveală pieptul p îrlit şi păros ca un codru
nepătruns.
A bia după ce se a ră ta se ră toate aceste p ăr i dintr-însul,
venea la rînd şi fa a lui Begovic : rotund ă şi roşie ca o

14
pătlăgică, cu nasul atît de tu rtit, de p arcă i-a r fi ars
cineva un pum n zdravăn. Sub nas îi atîrn au , de o p arte
şi de alta, o pereche i e m ustă i negre, pleoştite. încolo, nu
p rea m ai aveai ce vedea pe obrazul lui lat. Ochii îi erau
cu desăvîrşire ascunşi sub sprîncene stufoase, în ju ru l u re
chilor p ărul epos i se zburlea ca la o bufni ă, ia r cu de-
getele-i ca nişte cîrna i, Begovic tocmai îşi ştergea nădu-
şeala, care, de sub chipul său cafeniu, se scurgea g ră b ită pe
fru n te în pîrîiaşe cenuşii.
C urcin îi ieşi în ain te :
— Cine a m urit, Begovr •; ?
Begovic se opri, m ăsurîndu-1 din ochi pe omul care
cuteza să i se adreseze. E ra b rutarul. Ei bine, lui p utea să-i
răspundă. L ăsă bastonul de cauciuc să se legene :
— Frum oasa A nca. N evasta lui Babici. O m uncitoare
de la regie — m îrîi el.
— A lui M ilan Babici ?
Begovic încuviin ă p rin tr-u n semn :
— A lui. A cum vin şi ei.
D c altfel, se şi auzeau. O cîntare m olcom ă şi tără g ă n a tă
de glasuri sub irele şi, la răstim puri, o voce groasă, d e
sigur a preotului. Pe deasupra acestor voci pluteau încă
dan gătele celor două clopote. Cel m ic aproape că-1 a ju n
sese din urm ă pe cel m are. Sunetele se succedau tot mai
aproape unul de altul.
,,0 m uncitoare de la regie." Brozovic, auzind răspunsul,
in tră în prăvălie. P en tru o m uncitoare la regie n -a v ea chef
să mai zăbovească sub soarele acela dogoritor.
Convoiul cotea din u li a de unde venise Begovic. De
bună seamă, era cel m ai sărăcăcios cortegiu fu n e rar pe
care bătrîn u l Seni îl văzuse vreodată. în frunte m ergea
un băiat, cu veşm întul alb de m in istran t deasupra p an talo
nilor negri, p u rtîn d p rap u ru l cu sfîntul G heorghe ucigînd
b alau ru l. D upă el veneau p atru bărba i care duceau sicriul.
B ru taru l îi cunoştea pe to i, aşa cum cunoştea pe fiecare
de-aici. P rim ul era bătrînul G orian, un pescar care avea
o căsu ă în tr-u n golf, ceva m ai d ep arte de Seni. C hipul său,
încins de-o cunună de p ă r cărunt, era aspru, d ar nu ursuz.
L îngă el m ergea tîn ăru l Rista, în straiele lui de pescar :

15
p an talo n i albaştri, o hain ă de aceeaşi culoare şi, în picioare,
nişte cizme înalte. Al treilea şi al p atru lea uscă ivul acela
de Pacic şi ucenicul său. Sem ănau ca două picături de apă
de-ai fi zis că-s fra i. P an talo n ii lui Pacic erau atît de
scur i, că i se vedeau picioarele goale, şi acum fă ră ciorapi,
în căl ate cu sabo i grei. U cenicul p ărea şi m ai sfrijit decît
m eşterul. T îra piciorul d rep t : era m ai lung decît stîngul.
D easupra celor patru, d e-a dreptul pe um erii lor, se
clătina sicriul. A ră ta ca o g rin d ă afum ată, iar pe scîndu-
rile groase nu se afla nici m ăcar o învelitoare sau o cunună.
Im ed iat du pă sicriu venea sfin ia sa Lasinovic. G reul veş-
m înt b ro d at pe care-1 p u rta astăzi stătea ca un clopot m are
de au r sub chipul său rotund. P reotul m ergea încet, cu pas
m ăsurat, şi cînta litan ia a tît de tare şi de arm onios, încît
to i puteau s-o în eleagă.
în spatele lui m ergea Branko, b ătrîn a S toiana şi
moş Iosip.
S toiana p u rta o fustă lungă, cu cre uri, şi o bluză de cu
loare închisă ; singura-i podoabă era p ărul său alb ce-i că
d ea p în ă pe um eri. Iosip avea veşm întul lui de sacristan.
P ăşea tare încet, şi b arb a-i lu ngă trem u ra căci m ersul pe
soarele acela dogoritor îl stîn jen ea din cale afară.
C urcin îl ştia şi pe B ranko. E ra unul din băie ii care fă
ceau zarvă pe u li e şi de care, ca şi de m ul i al ii, trebuia
să-şi ferească pîinile. B ăiatul p u rta de obicei o căm aşă zdren-
ăroasă şi nişte p an talo n i rup i ; astăzi a ră ta atît de c a ra
ghios, încît C urcin trebui să-şi ină rîsul.
F a a m ică de copil a lui B ranko era în cad rată de g ule
rul galben al cămăşii, nespus de m are, peste care atîrn a
h ain a n eag ră a lui Pletnic, cu poalele ce-i ajungeau b ăia
tului p în ă la genunchi şi cu m înecile trecîndu-i de vîrful
degetelor. Sub h ain ă se vedeau pantalonii, la fel de m ari,
tot ai lui Pletnic, pe care nevasta acestuia îi prinsese la
brîu cu două ace de siguran ă.
Cei doi liceeni, opri i în spatele lui Brozovic, pe care
curiozitatea îl scosese iarăşi din p răvălie, rîseră şi ei^ cînd
îl v ăzu ră pe B ranko, însă copilandrul, care altă d ată i-ar
fi am en in at cu pum nii sau cu o p riv ire m înioasă, nu le
auzi rîsul, ci se u ita ca îm pietrit d rep t înainte.
Begovic se postase ceva m ai sus, cam la cî iva m etri mai
încolo, unde ulicioara d ăd e a în pia a de peşte. Sta bine

16
înfipt, ca şi cum în spatele său a r fi fost sute de inşi pe
care trebuia să-i oprească. Pe lîngă aceasta, îşi luase şi o
m u tră de înm orm întare. Cu ochii larg deschişi, p rivea intă,
în fa a lui, iar m usta a, bine netezită, în ep a în stînga şi în
d re ap ta cu v îrfu rile ei ca două ace. C hipiul şi-l îm pinsese
pe ceafă, iar b ra u l cu bastonul de cauciuc a tîrn a eapăn
în jos.
B ranko şi Begovic nu schim bară nici o privire, deşi de
obicei se priv eau totdeauna unul pe altul. B ranko — cu o
anum ită superioritate şireată, ştrengărească ; Begovic — cu
o uşoară m înie pe chip, ceea ce-1 făcea să-şi agite bastonul
de cauciuc.
B ranko nu le v edea şi nu le auzea nici m ăcar pe fetele,
care, în rîn d u ri largi, m ergeau în spatele lui. T o ate erau
m uncitoare la regie şi prietene de-ale m aică-si. N u a p u
caseră să-şi lepede rochiile lor deschise la culoare, cele m ai
m ulte în florate, şi ca sem n de doliu, îşi prinseseră în p ăr
un văl negru ce le cădea pînă la călcîie. E rau fete drăgu e,
cu fa a oacheşă sau rum enă, de cele m ai m ulte ori rotundă.
U n ele plîngeau, altele se îm brînceau sau şuşoteau în tre ele.
Nu, B ranko nu v edea şi nu auzea nimic. M ergea cu capul
plecat, d ar ochii săi m ari şi la rg deschişi priveau în cre
m eni i sicriul negru, şi cîteodată la um erii larg i ai b ă rb a
ilo r care-1 duceau. N u se gîndea decît la un singur lucru
şi anum e : cum se face că m erge dup ă un sicriu în care tre
buie să stea în tinsă m aică-sa ?
C ortegiul tăie p ia a m are din port. L a d re ap ta se afla
dugheana lui Rădic, negustorul de peşte, care îşi vindea
m arfa d im inea a şi seara ; acum însă, către am iază, locul
de desfacere era pustiu.
B ranko sim i că i se moaie genunchii, la fel ca alaltăieri
cînd se prăbuşise lîn g ă patul m aică-si şi, m ai bucuros, s-ar
fi trîn tit pe caldarîm . Ca şi atunci, lacrim ile îi inundară
obrajii.
B ătrîna Stoiana, care păşea alătu ri de el, m are şi fa n
tom atică, îl apucă strîns de m înă, înşfăcîndu-1 de încheietură
şi apăsîndu-1 vîrtos. A şa îl prinsese şi alaltăieri. N u ju rase
el oare atunci să fie la fel de curajos ca şi m aică-sa ?
B ranko îşi înăbuşi hohotul. în aceeaşi clipă, genunchii săi
îşi red o b în d iră vlaga.
<'
2 — 1626 17
 C ortegiul coti în d ep ărtîn d u -se de apă. D rum ul urca
uşor spre cim itir. Branko îl auzi gem înd pe b ătrîn u l G orian ;
Pacic gîfîia şi el şi îşi tot ştergea n ăduşeala de pe frunte
şi de pe ceafă.
în fa a cim itirului se afla un mic loc deschis. Aici sus
dogorea ca în tr-u n cuptor. A erul greu şi îm bîcsit de praf,
m ai-m ai să-l tai cu cu itul, i se aşeza ca o povară pe
um eri şi pe spate.
S fin ia sa Lasinovic făcu o pauză în cîn tarea litaniei.
Fetele am u iră şi îşi trecu ră batistele peste fe ele lor boite ;
num ai b ătrîn a S toiana nu d ăd ea sem ne de oboseală.
P o arta in tirim u lui era deschisă şi cortegiul intră.
— Acolo, în fund — spuse un om care inea o lopat
în m înă. Am săpat-o aproape de zid.
în cim itir zăpuşeala era şi m ai apăsătoare, iar oam enii
se grăbeau. A şezară coşciugul pe o lespede îngustă de
p iatră. P reotul îl binecuvîntă, apoi sicriul fu din nou săltat
în sus şi p u rtăto rii lui o p o rn iră într-acolo unde omul cu
lopata săpase groapa.
E ra col ul cel m ai periferic din m icul cim itir. C im brul
înflorea peste tot ; zvîcneau şopîrle, doi fluturi frum oşi se
zbenguiau şăgalnic, însă B ranko abia dacă vedea toate astea.
B ătrînul G orian şi cu Pacic, R ista şi ucenicul tîm pla-
rului lăsară jos, cu luare-am in te, sicriul. Om ul cu lopata
petrecu două funii pe dedesubtul lui, una la cap, cealaltă
la picioare, şi, încet-încet, frum oasa A nca coborî în groapă.
C înd sicriul se izbi de fund — B ranko sim i ca o lovi
tu ră în inim ă — fetele se ap ro p iară de groap ă şi aruncară
în ău n tru flori şi bulgări de păm înt. P reotul m ai binecuvîntă
o d a tă sicriul coborît, apoi plecă îm preună cu moş G orian
şi cu Iosip.
Cu to ii p ărăsiră cim itirul. în fa a por ii, fetele îşi scoa
seră vălurile, îşi şterseră lacrim ile şi îşi v îrîră nasul în cu
tiu ele lor cu pudră. Plecă şi E lena îm preună cu Rista,
Pacic şi ucenicul său. N um ai b ătrîn a S toiana şi B ranko mai
zăboveau acolo.
Branko, care în tot acest tim p îşi stăpînise cu bărbă ie
lacrim ile, nici chiar acum nu vedea şi nu auzea nim ic şi,
de altfel, nici nu voia să a u d ă nimic. A bia cînd bulgării
grei se loviră de capacul sicriului, îşi veni în tru cîtv a în fire.
A şad ar, m aică-sa zăcea acolo jos, în groapă. Sim ea cum

18
plînsul urcă din nou de la inim ă spre ochi, şi băiatului i
se puse un nod în gît.
B ătrîn a S toiana îl apucă de m înă.
— Vino — spuse ea — sîntem ultim ii.
Ieşi pe p o artă şi o luă spre oraş. D a r B ranko răm ase
intuit locului. N u voia să se întoarcă în oraş.
— M ă duc la m are — zise băiatul.
Cu m îna streaşină la ochi, m am a S toiana se uita
d u p ă el.
— Să te duci negreşit la b ătrîn u l P letnic — strigă ea în
u rm a lui. V rea să-şi v ad ă costumul înapoi.
B ăiatul în cu v iin ă p rin tr-u n semn, apoi în tr-o clipă se
şi m istui du p ă zidul cim itirului.
B ranko fugi pe o fîşie de ogor pietros, îng rădit, unde
creşteau grîu şi leven ică m iresm ată, sări peste un g ard de
m ărăcini şi ajunse în şoseaua largă, u m blată şi prăfoasă,
care, cu n en u m ărate cotituri d e-a lungul coastei, duce de
la Seni p înă la Fiume.
T ăie şoseaua, al cărei colb se depusese ca fă in a pe p i
cioarele lui, fugi în salturi încă vreo sută de m etri şi se
urcă pe o stîncă, la m arginea m ării. E ra un stei de p iatră
în alt pe care creşteau tufe de grozam ă şi de ienupăr şi care
se ridica falnic în tre smochini bătrîni. S p ălată de talazuri,
stînca in tra d e-a dreptul în apă. De aici puteai să vezi
p înă în fund, atît de lim pede şi de lum inoasă era m area
în locul acesta.
B ranko se aşeză jos, îşi sp rijini capul în m îini şi privi
peste ape.
L a d re ap ta se a fla insula Krk. De acolo, insula se vedea
ca o în g răm ăd ire de pietre, întinsă şi golaşă, care, de la
Seni, aju n g ea p înă sus, la Fiume. P riv ită de pe m are, a p ă
rea ca un ostrov încîntător, p re sărat cu m ulte sate m ărunte,
cu m ăslini, piersici şi caişi, cu colibe de pescari, cu vile şi
av în d un ărm m inunat.
L a stînga se afla insula Rab, m ai cenuşie, mai m ică şi
m ai pu in arăto asă decît insula Krk, iar în tre ele m area.
Se stîrni un v în t uşor. B ătea dinspre insule şi încre ea fa a
a lb astră a m ării, care, d in tr-o d ată, fu d ăru ită cu sute de
cununi e albe de spumă.
V
19
 U n v u ltu r zbură peste întinderi. Se lăsă glon pe ap ă şi,
cît ai clipi, se în şu rubă ia r în văzduh. A poi se opri plutind
în azur, ca un flu tu re m are, cu aripile desfăcute.
B ăiatul cătă în sus către el. Ce singură stătea pasărea
acolo în în ăl im i ! S ingură întocm ai ca şi el. Şi deodată
îl p o d id iră lacrim ile.
D a, nici m ăcar ta tă nu avea B ranko în acea clipă.
A desea trecea un an, b a chiar doi, p în ă să-l vezi pe
M ilan cel în alt şi sub iratic ivindu-se în port, cu chica lui
n eag ră şi lucioasă şi cu ochii săi scînteietori. D e obicei so
sea cu vaporul, însă venea şi pe jos, pe vechea şosea d in
spre Fium e sau pe că rarea ce cobora în serpentine din m un i.
D ar chiar şi atunci cînd se ivea, nu răm înea m ultă vreme.
D inspre m are sufla un v în t puternic, izbindu-1 pe băiatul
care plîngea. B ranko se opri din plîns, îşi trecu m îna peste
fa a-i în lăcrim ată şi căzu pe gînduri.
îl văzuse pe taică-său num ai de cinci ori. P rim a dată,
cînd avea doi ani, apoi la trei, la şase, la nouă ani, iar
ultim a oară picase tocm ai de ziua copilului.
De cîte ori sosea, M ilan Babici in tra m ai întîi în ca
feneaua burduhănosului de P letnic, cînta un cîntec la vioară
şi cerea să-i aducă vin de-ăl negru.
— A ven it M ilan ! A ven it M ilan ! C întă la vioară î
local la P letnic burtosul ! se răspîndea ca un foc vestea
p rin tot tîrgul.
C urcin îşi lăsa aluatul în voia D om nului şi alerga în-
tr-u n suflet. Brozovic se ru g a de clien i să nu se supere că
el se duce să-l asculte pe M ilan. C izm arul azvîrlea în tr-u n
ungher cizma la care tocm ai ciocănea şi dădea fuga la
Pletnic. Tom islav, fierarul, se în fiin a cu ucenicii lui, moş
Iosip se oprea în fa a uşii, aşijd erea şi preotul sau doctorul
Skalek, dacă se nim ereau să treacă pe-acolo, şi to i îl
ascultau pe M ilan.
N egustorii povesteau m uşteriilor, precupe ele slujnicelor
şi, p în ă suna clopotele de am iază pe la toate bisericile, se
afla şi la regie că a venit M ilan, aju n g în d u -i la ureche şi
frum oasei A nca.
M am a lăsa deoparte tu tu n u l tă ia t m ărunt, care stătea
d inain te-i în m orm ane uriaşe, zvîrlea cît colo h alatu l de
lucru, ru p ea vreo doi tra n d a firi de lîn gă un g ard şi-l căuta
ne M ilan. Ba nu, m ai întîi îl căuta pe el — pe chipul lui

20
B ranko, în ciuda lacrim ilor, înflori un zîmbet. B ranko îşi
am intea p rea bine cum m aică-sa îl trăg ea din ungherul unde
el tocmai se juca, îl spăla frecîn d u -i zadarnic fa a, gîtul şi
m îinile, apoi îi punea o căm aşă cu rată şi, în cele din
urm ă, se duceau am îndoi să-l caute pe taică-său.
M ilan însă de m ult nu m ai era la Pletnic. G înta prin
diferite localuri din Seni : îşi m înuia arcuşul la „H otel
A d ria ", zicîndu-i un cîntec-două în fa a lui M erculin, mai
cînta pen tru clien i la cafeneaua „N ehai", p en tru doctorul
Ivekovic, p rim aru l oraşului, p en tru văduv ă la „H otel Z a
greb “ sau p en tru ăra n i şi lem nari în vreu n a din cîrciu-
inioarele m ărunte din dosul catedralei. îi cînta fiecăruia
ceva la vioară, apoi fiecare cinstea cu scripcarul un p ah a r
de vin sau un rachiu, urîn d u -i din inim ă bun venit ca unui
fiu rătăcitor.
— M ilan ! striga m am a cînd, în sfîrşit, da de el.
— A nca ! răsp u n d ea ta tă l şi o cuprindea cu bra ele lui
m ari şi zdravene, sub care m icu a A nca aproape că dispărea.
A poi venea rîn d u l lui B ranko să fie a ră ta t şi adm irat.
— A şa — spunea tatăl — v a să zică tu eşti Branko. Ce
b ăiat gigea se face el ! P ărul, m îinile, ochii, totul leit ca la
mine, leit-poleit.
îl înşfăca, ridicîndu-1 în sus, şi-l săru ta pe g u ră şi pe
obraji.
L a început, B ranko se tem use de b ărbatul acesta voinic,
cu b arba n eag ră, care-1 zvîrlea în văzduh. Ba prim a oară
chiar plînsese, însă taică-său îşi trecuse b arba epoasă peste
obrazul lui, îl gîdilase şi rîsese pîn ă ce-1 făcuse şi pe
B ranko să rîd ă cu el.
U ltim a d a tă îl întrebase : „T u ştii să ii o v io ară în
m înă ?“ şi-i pusese cu băgare de seam ă v io ara lui în mîini.
S-o ină, ştia el, ba chiar şi să pişte strunele cele sub
iri sau să tra g ă cu arcuşul peste ele, d ar încolo habar
n -av ea de nimic.
— Restul las c-ai să-nve i tu — îl m îngîiase taică-său.
H ai acum !
In tra seră cîteşitrei în tr-o cafenea, iar B ranko băuse vin
dulce, m iresm at, m încase p ră jitu ri cu sirop cleios, bom boane
rotunde şi, cînd şi cînd, prim ise cîteo sărutare. A poi se d u
seseră la Brozovic, şi om ule ul cu m u tră de vulpe, care,
ori de cite ori îl vedea pe B ranko, îl ocăra, se arătase slu-

21
garnic în fa a Iui M ilan, iar B ranko trebuise să-şi sm ulgă
de pe el căm aşa cea veche şi căpătase una nouă, ba fusese
nevoit să-şi scoată şi pantalonii rufoşi, răm aşi prea mici,
iar Brozovic alesese al ii m ai largi şi m ai arătoşi ; ultim a
d ată căpătase o şapcă v ărg ată, un briceag şi o cingătoare.
P entru cîteva ceasuri, B ranko ştia ce m inunat lucru e
să ai un tată, şi încă unul pe care to ată lum ea îl adm iră şi
care cu to i trebuie să cinstească un p ah a r de vin.
D ar bucuria nu dăinuia m ult, doar cîteva ceasuri, ba
curînd B ranko n-o mai vedea nici pe m aică-sa. N u era
nici la regie, nici la p rieten a ei. 0 căuta şi întreba de
dînsa p retutindeni, d ar n-o găsea nicăieri : dispăruse parcă
lu ată de vînt.
C îteva săptăm îni ea b ătea drum urile îm preună cu
taică-său, îm părtăşind v ia a lui liberă, lipsită de griji. T a tă l
cînta la v io ară în vreo cafenea sau în vreo sală de dans,
apoi se călătoreau mai d eparte, dorm eau prin tufişuri, se
h răn eau cu ceea ce găseau ori cu ce li se d ăru ia şi se
scăldau în m are.
N icio d ată B ranko nu o căuta vrem e în d elu n g ată pe
m aică-sa. Ba chiar şi u ita că avusese o m am ă : se ducea la
prietenii lui, se fălea cu lucrurile sale noi şi cu cele d ăru ite
de taică-său.
în locul m aică-si, E lena îi d ădea cîte o bucată de pîine,
peşte uscat sau o fa rfu rie de supă, iar dacă-i m ai era foam er
se găsea to td eau n a în Seni cîte ceva de îm bucat : un castra
vete, ceva pătlăg ele roşii sau vreun m ăr. N um ai că trebuia
să fie cu ochii-n p atru ca să nu-1 înha e Begovic.
U ltim a d ată, m aică-sa se întorsese din cale a fa ră de
obosită. A ră ta p alid ă şi tuşea.
E lena a în treb at-o :
— Ce ai tu, A nca ?
E a a rîs :
— A, nim ic. E ra cam rece sub pomi. T rece şi asta.
D a r n -a trecut. G hiduşul doctor Skalec, care veşnic mes
teca zahăr-can d el, îşi uguia buzele şi făcea o m utră în
g rijo rată . M am a n -a m ai p u tu t să se ducă la regie, a fost
nevoită să stea în pat. D a r nici în p a t nu se înzdrăvenea.
T uşea tot mai rău şi în tr-o zi a scuipat sînge.

22
 Acum era m o artă şi zăcea în m icul cim itir al oraşului,
închisă în sicriul cel negru. Fetele aruncaseră păm înt d ea
supra ei, iar taică-său nu ştia nimic.
U nde era el oare ?
Pesem ne că-i m înuia arcuşul undeva p rin lume, şi rî-
dea, şi era voios, şi nici p rin gînd n u -i trecea că A nca m u
rise şi că B ranko sta singur pe ărm u l m ării.
B ăiatul se plesni peste fa ă, acoperindu-şi-o cu m îinile,
se trîn ti pe p ia tra cea albă şi începu să plîngă.
D eodată i se p ăru că-1 vede pe taică-său, auzi vioara,
auzi fiece sunet. Şi aceea care, urm îndu-1, venea către el
nu era oare m aică-sa ? Nici vorbă că ea era. M ergea re
pede, tot m ai repede. II ajunse pe taică-său, îi cuprinse
gîtul cu b ra ele şi p o rn iră îm preună. R ătăceau p rin tr-o
vale întinsă. M igdalii erau în floare şi m irosea a cim bru
şi a levăn ică. B ranko se u ita du pă ei. M aică-sa ridică b ra
ele în sus, aşa cum făcea cîteodată cînd era nespus de
fericită, iar ta tă l său cînta la v io ară m arşul care-i plăcea
lui Branko.
B ranko se înveseli. T o a tă d u rerea şi to ată restriştea se
risipiră. N ici m um ă-sa nu m ai a ră ta bolnavă, era iarăşi
frum oasa A nca, aceea pe care el o iubea, pe care to i o
iubeau, nu A nca cea slabă, palid ă, care-1 făcea să plîngă.
B ăiatul fu scuturat de-un fior de frig. îşi trecu m îinile
peste ochi. Să fi dorm it oare ? T otul să fi fost doar un
vis ? Se aşeză şi p rivi m area.
în tre tim p se întunecase d e-a binelea. V alurile se în
volburau negre-verzui. D eparte, spre miazăzi, erau roşii,
căci răsfrîn g erea soarelui, care tocm ai scăpătase dincolo
de m un i, m ai dăin u ia ca o văpaie deasupra cununilor de
spum ă. B ranko nu m ai văzuse nicicînd asem enea privelişte.
A pa ardea. Se ap ro p ia un vapor. Sem ăna cu un peşte uriaş,
care, cu ochii săi m ari, scînteietori, urcase din adînc, iar
acum plutea încet, cu lu are-am inte, peste valurile in
cendiate.
U n fior de frig şi m ai puternic îl scutură pe Branko.
Sufla bora, vîntul rece, tăios, uscat şi rău, care adesea vuia
ca un v ifor deasupra inutului, secătuind totul, nim icind
florile, aplecînd pom ii, vîntul de care to i se tem eau — ă
rani, p ăd u rari şi pescari.

23
 B ăiatul sări în sus. îi făgăduise b^trînei S toiana că se
va duce la Pletnic cel burtos. D a, trebuia să-şi ia răm as
bun de la faleza lui, de la m are, de la chipul m aică-si şi
de la năluca tatălui.
1 recu din nou pe lîngă m icul cim itir. U nele cruci în tre
ceau zidul în înăl im e, de asem enea şi o Fecioară, d ar el
nu in tră în intirim . Nu m ai avea ce căuta acolo. M am a lui
nu zăcea în gro apa întunecoasă, în tre scîndurile negre :
nem aiputînd să îndure strîm toarea aceea, îi ieşise lui M ilan
al ei în întîm pinare, iar acum rătăceau îm preună pe undeva
p rin lume.
De astă d ată in tră în oraş venind dinspre cîmpie prin-
tr-o p o artă îngustă zidită în vechiul zid, se afu n d ă în
uli ele, care aici erau m ai înguste decît jos, la m are, iar
o clipă mai tîrziu trecea pe lîngă biserica S fîntul Francisc.
L a cî iva paşi de-acolo se afla şi cafeneaua lui Pletnic.
în încăperea lungă, îngustă şi nu p rea în altă o lam pă
răspîndea o lum ină puternică. B ranko intră. P letnic sorbea
un rachiu, iar nevastă-sa bea şi ea unul. M ai erau acolo
moş Iosip şi al i doi bătrîni, iar în spatele lor, lîngă p ere
tele igiasios, văruit, şedeau la o m asă b ătrîn a Stoiana şi
Elena.
— B ună seara ! zise Branko.
— Iacătă-1 pe dezertor. M ai e în treag ă h a in a ? Pletnic
ieşi de după tejghea, îi smulse b ăiatului h aina şi o cercetă
la lum ină.
— N u i-am făcut nim ic — răspunse Branko.
— Nici nu te-aş fi sfătuit să-i faci ceva. Cincizeci de
ani am p ăstrat-o ca pe ochii din cap.
— Acum unde răm îne b ăiatu l ? în treb ă moş Iosip.
Pletnic ridică privirea. Sim ea el fă ră do ar şi poate că
în treb area i se ad resa lui.
— Ştiu şi eu ? m orm ăi negustorul.
— Ei ! exclam ă sacristanul, netezindu-şi barba. P înă
azi a avut şi el un culcuş la m aică-sa.
P letnic îşi arcui spinarea ca un pisoi :
— P în ă azi, d ar de azi în ain te nu m ai are. Şi aşa, A nca
m i-a răm as d ato are cu chiria pe două luni, p en tru ea şi
pen tru el.
 — A i d reptate, d ar patul tot e liber, nu ? întreb ă sa-
cristanul cu îndărătnicie.
— S -a ocupat chiar azi dup ă-m asă — bodogăni b u r
tosul. S -a m u tat o p rieten ă d e-a Elenei.
E lena în tări spusele lui :
— A m lu at-o eu să stea cu mine. A ltm interi m i-e frică
în odaie.
— Totuşi u ndeva trebuie să stea şi copilul ! Este ? şi
moş Iosip duse p ah aru l la gură.
U n răstim p se lăsă tăcerea în cafeneaua cea mică. T o i
se uitau la B ranko, iar B ranko se u ita la ei. N u se gîndise
de loc unde să mîie. Da, de cînd m urise m am a, nu mai
avea cămin. Răm ase cu ochii pironi i la burtosul de Pletnic.
Pleftiic se încovoie sub p rivirea băiatului.
— N u te uita aşa la m ine — m îrîi el tare. N -a m nim ic
de dat. Apoi se întoarse către ceilal i : De g rijă să-i p o arte
pezevenghiul ăla de M ilan !
— A şa ! croncăni b ătrîn a S toiana din ungherul ei. Iată-1
pe M ilan d in tr-o d ată pezevenghi, d ar pînă mai ieri i-era
cel m ai bun prieten !
— P în ă m ai ieri — bom băni negustorul — nici fiu-său
nu tră ia pe buzunarul meu.
— D ar încăperea în care a dorm it alaltăieri, nici aceea
nu mai e liberă ? întreb ă Elena.
Pletnic clătin ă din cap :
— A fost ocupată azi-dim inea ă de un pădurar.
— P ăi m ai are şi-o bunică — îşi dădu cu p ărere a b ă
trîn a doam nă Pletnic, întinzînd capul peste tejghea.
N egustorul se plesni vîrtos peste coapsele-i zdravene :
— B ătrîn a K ata ! B ătrîn a K a ta !
E ra nespus de fericit că nevesti-si îi trecuse p rin cap
asem enea gînd.
— N u s-a r p u tea spune că acolo l-aşteap tă pe copil
raiul — se îm potrivi Iosip.
— T o t e m ai bine să stai sub un acoperiş decît să n-ai
nimic. P letnic se aplecă spre B ranko : T u ştii unde locuieşte
b u n ică-ta ?
B ranko clătin ă din cap. B urtosul îl lăm uri :
— T raversezi p ia a şi pe u rm ă o iei în sus pe alee. Acolo
unde se face al doilea drum la stînga, m ai ai de m ers încă

25
tre i-p a tru sute de m etri şi dai de coliba ei. H ai, pleacă
chiar acum, p în ă nu se-ntunecă d e-a binelea.
D upă lu n g a-i cuvîntare, P letnic ieşi de dup ă tejghea,
îl luă pe B ranko de m înă şi, m ai înainte ca băiatul să-şi
d ea seama, ba chiar m ai în ain te de a-şi lua răm as bun de
la F.lena sau de la vreunul din ceilal i m uşterii, burtosul
îl şi scosese din local.
Pletnic îl îm brînci uşor :
— H ai, fugi ! Să n -a ju n g i prea tîrziu, că altfel bătrîn
nu- i mai dă drum ul în casă...

C a p ito lu l 2

Bătrîna Kata şi coliba ei

B ranko m ai privi o clipă lum ina prietenoasă a lăm pilor,

apoi trîn ti uşa cu zgomot. Se întunecase. D in stînga cădea
răsfrîn g erea unui felinar, d easu p ră-i pluteau cîteva stele.
B ranko o lu ă la trap. Să se ducă la b ătrîn a K ata ? îl
auzea aievea pe Pletnic spunîndu-i acest lucru.
O singură d a tă o văzuse pe bătrîn ă, aşa, în treacăt. Se
ivise jos în port, în altă şi fantom atică, pe cînd el se ducea
cu m aică-sa la p ia a de peşte. A nca se oprise :
— O vezi colo pe b ă trîn a aceea în a ltă ?
B ranko încuviin ă p rin tr-u n semn.
— A sta-i bunică-ta.
H olbase ochii cît cepele :
— V ai, ce n eag ră e şi ce rea trebuie să fie !
A nca îl strînse pe băiat lîn g ă ea :
— C hiar aşa şi este. L um ea spune că a r fi vrăjito are.

26
 El ridică p riv irea spre m aică-sa :
— C e-i aia „v răjito are" ?
— U n a care doreşte răul tuturor.
— Şi nouă ?
A nca rîse, însă rîsul ei nu m ai răsuna atît de lim pede
ca a ltă d ată :
— M ai ales nouă.
L a v ră jito a re a asta trebuia să se ducă el. Se strecură
încet p în ă jos la chei. Aici era m ai lum ină. T o ate lam pioa-
nele fuseseră aprinse şi un fu rn icar pestri m işuna lîng ă apă.
T o t Seni-ul se grăm ădise acolo. V reo doi p ăd u rari v o r
beau în tre ei. P rin fa a cîrcium ioarelor hoinăreau cî iva
m arinari. Se m ai aflau prin p re ajm ă şi ăra n i de pe la
sate. O droaie de pescari se tot îm pingeau p rin m ul im e.
M ul i liceeni um blau teleleu de colo-colo. N işte fete chi
coteau tare. C îteva m uncitoare de la regie se plim bau i-
nîndu-se la bra . A l i cetă eni ieşeau de prin casele lor.
V reo doi-trei solda i se în fiin a ră şi ei.
Se auzi un şuierat. Sosea vaporul poştal de la Fiume.
Fu pusă pasarela, şi cî iva pasageri şi m uncitori îşi croiră
drum p rin m ul im e. în frunte m ergea un englez, cu o şapcă
m are, cad rilată. D upă el veneau doi italieni, pe care-i re
cunoşteai după felul lor de a vorbi tare. U rm ătorii erau de
bună seam ă nem i. M uncitorii p u rtau veşm inte ponosite
peste căm ăşile lor rupte, iar hainele atîrn a u pe ei. ăran ii
aveau pe cap berete mici, roşii, cu canafuri negre şi lungi
ca nişte cozi de cal.
P o rtarii m icilor hoteluri se repezeau în ain tea călătorilor
şi strigau flu tu rîn d u -şi şepcile : „H otel A d ria ", „H otel Z a
greb", „H otel N ehai !“
B ranko se opri. Pe p o rtaru l de la „H otel Z ag reb ", cu
pantalon ii lui albi, m arinăreşti, şi cu h ain ă albastră, îl cu
noştea. E ra un vienez, se num ea R ingelnatz şi avea o m u
tră posacă.
Italienii se duseră la „H otel A d ria ", nem ii la „H otel
N eh ai". R ingelnatz luă valiza englezului şi porni în a
intea lui.
în urm a pasagerilor, m ul im ea îşi uni din nou rîndurile.
B ranko se mai uită o d ată la vapor. P asarela fu rid icată,

27
iar m icul vas se puse în m işcare, îndreptîn du-se spre in
sula Rab.
B ranko se răsuci pe călcîie, luînd-o pe urm ele lui Rin-
gelnatz.
în p ia a de peşte, două femei făceau cură enie în gherete.
Rădic îşi căra to ată m arfa în tr-o căru ă. D inaintea fa rm a
ciei stătea bătrîn ul Hom olic, arătîn d u -şi b u rta şi salutîn-
du-şi to i cunoscu ii.
L a „H otel A d ria “ cînta o orchestră de igani. C înta de
răsu n a strada, iar prim ul viorist îşi zbăn uia cîrlion ii în
coace şi încolo, de p arcă a r fi cîntat cu ei, nu ca arcaşul.
Aici, lum ea se îngrăm ădise şi m ai dihai decît pe ărm ul
m ării. B ranko zări în m ul im e două m uncitoare de la regie
care fuseseră la cim itir. L a am iază m ai aveau ochii scălda i
în lacrim i, d ar acum erau rum ene ca nişte păpuşi. Ba în lu
m ina albă a lam pioanelor electrice fe ele boite le luceau
de-ai fi zis că-s date cu ceară. P atru m arinari se lu ară
agale după ele, aru n cîn d u -le o glum ă-două, iar fetele rî-
deau tare, pline de voie bună, aşa cum rîsese odinioară
şi m aică-sa.
Pacic, tîm plarul, se a fla şi el acolo. Sub ire ca un plai-
vas şi cu h ain a ruptă, stătea lîngă ucenicul său. Se aşeza
seră am îndoi în spatele m uzican ilor şi dădeau de duşcă
nişte vinişor de-ăl negru.
C hiar lîng ă orchestră se înfipsese Begovic. F a a lui ca
o pătlăg ică roşie se în ăl a din gulerul eapăn al uniform ei ;
poli aiul trăg e a chiorîş cu ochiul, iscodind pretutindeni în
căutarea unei prăzi. Cum v edea vreun copil care nu era de
pe-acolo, sărea la el, v în tu rîn d bastonul de cauciuc. C hiar
şi aşa beat, se pricepea să-i atin g ă pe cei pe care-i intea.
Şi pe to i care se opriseră locului îi silea să plece.
— Sau te-aşezi la m asă, sau î i vezi de drum ! p o ru n
cea el, iar pe tîn ăru l R ista îl pocni în um ăr.
— C ă n-o să ne interzici să stăm pe Ioc ! protestă v lă j
g an u l de pescar. Ăsta, doară, e p ăm întul lui Dum nezeu.
— D a, însă nu cînd e m uzică — şi Begovic trim ise un
d am f de rachiu drept în obrazul ars de soare al tînărului
pescar. C înd cîntă muzica, to ată strad a e a p atronului şi
a m uzican ilor.

28
 — N u cum va spui asta, fiindcă patronul te -a cinstit cu
un rachiu ? în treb ă Rista, rîzînd.
— V orbă să fie, num ai cu unul ! cîrîi cizm arul cel co
coşat, care şedea în spatele lui Pacic. A păi num ai de cînd
sînt eu aici, M arculin i-a d at vreo şase.
Se oprise şi Branko. D ar iată că Begovic îl şi dibaci. îl
lăsă pe pescar în p la ta D om nului şi sări la băiat.
— Ce faci aici ? zbieră poli aiul, şi b ăiatu l sim i bas
tonul m îngîindu-i spinarea.
— M ă duc la bunică-m ea — răspunse B ranko, dînd
să plece.
Begovic însă îl înşfăcase de um ăr şi-l inea vîrtos.
— P arcă m ai te-am văzut eu astăzi ? pufăi el, cu ochii
scăpărînd fulgere. Se gîndi o clipă : A, da, azi au înm or-
m în tat-o pe m aică-ta. Ochii mici ai poli aiului se tîrîră la
loc în găvanele lor : Ei, hai, d u -te ! D e-aia n-am să te
altoiesc m îine — m orm ăi el şi-l îm brînci pe băiat făcîndu-i
vînt în prim a uli ă.
P e-aici trecuseră cu sicriul azi la am iază. D e la el din
p răv ălie Brozovic trăg e a ho eşte cu ochiul. C urcin îşi aşe
zase o bancă d in ain tea uşii ; şapca se afla alătu ri de el, iar
fa a lui b u hăită şi plină de făină, fa ă de b rutar, p ărea în
întuneric şi m ai albă decît la lum ina zilei.
Z arzav ag iu l sta pe vine în p rag u l casei sale, cu vreo
doi-trei vecini, în picioare, lîn gă el. V orbeau între ei sau
zvîrleau cîte o glum ă m uncitoarelor de la regie, solda ilor
şi m arinarilo r.
Cei in terp ela i rîdeau şi nu răm îneau datori cu ră sp u n
sul. în clipa cînd m uzica nu se m ai auzea, cîntau fetele.
Se m ai a lă tu ra ră cîntecului şi cî iva flăcăi. Da, to i erau
voioşi, num ai B ranko se furişa pe lîn g ă ei ca un cîine de
pripas.
D in jos, dinspre biserică, venea sfin ia sa Lasinovic. îşi
lepădase veşm întul fastuos şi îşi pusese un veston negru şi
o p ălărie n eag ră de pai, cu boruri largi. A lături de el m er
gea doctoiul Skalec şi m esteca zahăr-candel. B ranko m ai-
m ai să nu-1 recunoască, deoarece doctorul strîngea la piept
o servietă, aşa încît nu i se vedea vesta albă. Vreo doi prie-

29
teni de-ai lui B ranko se strecu rară în spatele m edicului şi,
cu toate că acesta se a fla în tov ărăşia preotului, începură
să cînte :
M inunat ni-e doctoraşul.
Are-o vestă cum e caşul
$i-o rotundă pălărie.
Boli să vindece el ştie.

Prind ologii iar să sară,

lată că şi m u(ii zbiară.
Sănătoşii doar nu scapă :
Doctorul îi bagă-n groapă.

Lui B ranko îi veni să rîdă. A cum p atru zile cîntase şi el

îm preună cu dînşii cîntecul pe care îi învă ase cizm arul cel
cocoşat, d rep t răzbunare că nevastă-sa m urise, deşi m ai-na-
inte îl chemase pe doctorul Skalec. B ăiatul v ru să se alăture
prietenilor lui, d ar aceştia am u iră cînd îl văzură şi se
traseră sfioşi la o parte, a intindu-1 cu privirea. „A, da
— gîndi B ranko — ştiu că m aică-m ea a m urit, şi d e-asta
sînt atît de sfioşi. Ei, d a r trebuie să m ă duc la alde bu-
n ică-m ea“ — şi coti iar la dreapta.
L a „H otel Z agreb" instalaseră un pian pe strad ă. U n
tîn ă r cînta la v io ară şi o fa tă îl acom pania. J u r îm prejurul
m uzican ilor, la nişte m ăsu e, şedeau clien ii. N u era însă
lum e de rînd, ca la „H otel A d ria ", ci oam enii „cei m ai de
vază" din Seni.
L a p rim a m asă şedeau, sfidător de proem inen i, nişte
ochelari m ari pe chipul prelu n g şi palid, prelungit şi mai
m ult de o ăcălie, al doctorului Ivekovic, prim aru l Seni-ului.
în fa a lui sta ghem uit, gros, pleşuv şi diform ca o broască
u m flată, dom nul Kukulic, directorul pescăriilor din Seni.
L a m asa u rm ătoare p u teau fi văzu i K aram an, b o g ăta
şul, Dunicik, m orarul cel burduhănos, şi im pozantul Smo-
lian, inginerul silvic al inutului, pe care unii, din pricina
asprim ii lui, îl botezaseră Sm olian cel rău, iar al ii, din
pricina chipului său palid, cu trăsătu ri energice, îi spuneau
Sm olian cel frumos.

30
 C elelalte mese erau ocupate de ofi eri, de func ionari
la regie şi de cî iva vilegiaturişti. Pe toate m esele se afla
m încare şi b ău tu ră. M irosea a cotlet de berbec la g rătar.
B ranko trase în piept m irosurile îm bietoare ; îi era foam e,
d ar nim eni nu i-a r fi d a t nimic.
L um ea se îngrăm ădise şi aici p e-afa ră, alcătuind un zid
gros. E rau m eşteşugari cu nevestele şi fetele lor, care p ri
veau pe deasupra tu felor în alte de iasomie, sădite în h îr-
daiele aşezate în ju ru l meselor. P rin p ia ă se fugăreau li
ceenii. Le n ecăjeau pe fete, ba m ai scoteau şi chiote.
P atro an a strigă „Linişte !“ U m b lîn d pe două cărări,
Begovic se şi în fiin ă în spatele băie ilor, însă fiindcă p rin
tre liceeni îl zări şi pe fiul p rim arului, se m ul um i doar să
ridice am en in ăto r bastonul de cauciuc.
B ranko in tră în p ia a cea largă, p av a tă cu plăci m ari
şi p ă tra te de p iatră , căreia to i îi ziceau „C linia". E ra un
p a tru la te r im punător în care se vărsau, ca nişte cursuri de
apă. diferite străzi şi uli e.
L a stînga, moş Tom islav, fieraru l, mai ciocănea încă
la o potcoavă. V izavi se în ăl a m arele p a la t episcopal. Peste
drum era liceul. L a lum ina puternică a lăm pilor, totul arăta
alb şi lustruit, ca spălat.
T recîn d pe lîn gă străvechea fîntîn ă, B ranko îşi m uie
m îinile în ap a răcoroasă, aşa cum făcea to td eau n a cîn
d ăd ea pe-aici, apoi şi le v în tu ră p rin aer, ca să se zvînte.
în p arte a aceasta a pie ei nu se vedea ipenie de om.
U n m ăg ar sta p rip o n it în dosul fîntînii. U n cîine se stră
duia p en tru a nu ştiu cîta o ară să se apropie de el, însă
m ăgarul zvîrlea din copite şi cîinele sărea repede înapoi.
B ăiatul îi privi un răstim p pe am îndoi, apoi îşi văzu
de drum .
Se^ strecură pe lîngă p alatu l episcopal, coti prin vechea
p o artă şi in tră în aleea larg ă care lega b ătrînul oraş p o r
tu a r cu h in terlan d u l croat.
Dincolo de p o artă se sfîrşea şi Seni-ul. în fa a lui
B ranko se desfăşura d o ar şoseaua, flan cată de o p arte şi
de alta de p latan i seme i. Frunzişul copacilor alcătuia o
boltă atit de com pactă, încît lum ina lunii nu răzbatea p rin
tre frunze. în apro p ierea copacilor se afla u nişte ziduri

31
în alte ; m ai departe, g răd in ile urcau pîn ă sus în m un ii ce
în cad rau oraşul ca un chenar ; prin g rădini se zăreau şi
case, d ar erau goale sau locuite d o ar cîteva luni pe vară.
B ranko se strecură în întuneric ca în tr-o gaură. N u era
fricos, deşi se afla singur cuc pe nesfîrşita şosea în tu n e
coasă. P riv ea m ereu la stînga. P letnic îi spusese s-o apuce
pe al doilea drum la stînga. în să trebuia să se in ă foarte
aproape de zid, să m earg ă d e-a lungul lui pentru a dibui
locul unde cotea drum ul, în tr-a tît de n ep ătru n să era bezna
sub copaci.
C ărarea îngustă urca mai în ain te pieptiş p rin tre g ră
dini, apoi se despletea în şerpuiri către o văg ău n ă adîncă.
Se făcu din nou lum ină. B ranko desluşi cîteva pietre
aşternute d e-a curmezişul drum ului, nişte tufişuri de ien u
păr, o tu fă în altă de grozam ă, doi m ăslini şi vreo cî iva
smochini bătrîni.
P rivi înapoi. M ersese pe pu in cinci sute de m etri, însă
coliba nu voia să se-arate de fel. D eodată văg ău n a făcu o
cotitură, şi chiar acolo, unde p ărea să-i fie capătul, se
înăl au , negre şi am enin ătoare, cîteva tufişuri, iar în dosul
lor p îlp îia o lum ină.
B ranko se apropie la trap . N u, nici acum nu-i era frică,
deşi inim a îi batea să-i sp arg ă pieptul. D e bună seam ă că
bunică-sa era v ră jito are, iar m am a se tem use de dînsa. Ei,
la u rm a urm ei, de ce să nu încerce ? în cel m ai rău caz o
să-l zvîrle afară, du pă care nu-i ram în ea decît să facă d e
g ra b ă cale în to arsă în oraş şi să-şi caute un adăpost unde
să doarm ă : fie jos, la m are, fie în vreo casă nelocuită.
C oliba stătea lip ită d e-a dreptul de stîncă. Z id u rile erau
d u rate din bolovani grei, p în ă şi acoperişul fusese întocm it
din lespezi de p iatră, sus inute de grinzi puternice. L îngă
colibă se m ai a fla o clădire, în spatele căreia se în g răm ă
d eau m orm ane de lemne.
L um ina pe care o zărise Branko se strecura p rin tr-o fe-
restruie îngustă. O uşă, însă, la care să b ată şi pe unde
să intre nu vedea. T reb u i să facă înconjuru l casei. U şa era
tă ia tă chiar în peretele în a lt de stîncă şi avea un ciocan
greu de fier.
B ranko îl ridică, apoi îi dete drum ul.

32
 — H ei ! H ei ! ^
B ăiatul auzi o voce lim pede şi stridentă. ^
— C ine-i acolo ? în treb ă în acelaşi timp o a ltă voce,
m ai sub ire, mai ascu ită şi m ai veninoasă.
— H a, h a ! se desluşi iarăşi glasul cel lim pede. O fi
poate bunul unchi Iacova... ^
— L u a -te -a r dracu să te ia ! bodogăni celălalt glas, de
astă d ată m ai tărişor, însă glasul cel lim pede izbucni în-
tr-u n hohot de rîs şi m ai vîrtos. ^
B ranko, care luase cu m irare seam a la toate astea, în
cepu să se cam îngrijoreze. Ia tă însă că cineva îşi tirşi p i
cioarele p rin colibă, un zăvor fu tras şi uşa se deschise.
—■ U n copil — rosti vocea ascu ită. H ai in tră în ău n tru !
— N u, este bunul unchi Iacova — o contrazise cea
la ltă voce, şi în aceeaşi clipă răsună iarăşi hohotul de rîs.
— Ei, hai şi in tră odată dacă vrei să intri, şi mai cu
seam ă închide uşa dup ă tine ! îi porunci prim a voce şi b ă ia
tul făcu întocm ai.
U şa d ăd ea în tr-o încăpere m are, sărăcăcios lum inată de
focul din vatră.
A bia acum văzu B ranko cine-i vorbise : era b ătrîn a
K ata, bunică-sa. L a lum ina focului el zări m ai întîi o mo-
m îie lu n g ă-lu n g ă şi jig ă rită ; în clipa aceea ea trecu pe lîngă
v a tră şi b ăiatu l îi văzu fa a.
B ătrîn a K ata sem ăna în tr-a d e v ă r cu o v răjito are. C hipul
ei era îngust ca o felie, pielea crîm po ită îi a tîrn a în tr-o
p arte şi-n alta p în ă sub bărbia-i adusă, iar nasul ascu it
stătea înfip t ca o săgeată între ochii săi m ari, cu sticliri
roşietice. In v ia a lui nu mai văzuse B ranko un nas atît de
m are, îngrozitor de m are. O cîrpă neagră, de sub care îş-
neau lungi şuvi e de păr, galbene şi albe, îi ascundea toată
fa a O trepe negre atîrn a u şi de pe trupu-i lung şi uscat,
ia r din tren ele acelea ieşeau, spînzurînd în jos, m îinile
slabe şi ciolănoase cu degete aşijderea, care, asem enea unor
gheare, ineau strîns un ciom ag zd rav ăn ce-i slujea bătrînei
d re p t reazem.
D a r pînă să-şi vină B ranko în fire din spaim a lui,cea
la ltă voce se făcu din nou auzită :
— Nici vorbă, este bunul unchi Iacova, nici vorbă... —
şi-n aceeaşi clipă se porni iar pe rîs.

33
 în încăpere, glasul acela răsuna şi m ai lim pede; şi mai
p u tern ic decît afară, la uşă, iar B ranko m ai bucuros a r fi
luat-o la sănătoasa, p în ă în tr-a tît rîsul ăsta îi înghe a m ă
duva în oase.
— D a r m ai taci odată, lighioană afu risită ! răcni b ă
trîn a şi, înşfăcînd strîns ciom agul, îl v în tu ră u ndeva
p rin aer.
U rm ărin d direc ia ciom agului, B ranko descoperi, în sfîr-
şit, că vocea nu ap a r in ea nicidecum unui om, ci unui p a
p agal, care stătea, m are şi înfoiat, pe o stinghie deasupra
vetrei. opăin d , p asărea se trase înapoi, ferindu-se de bîta
bătrînei, şi rîse şi m ai dihai.
M irat, b ăiatu l încrem enise cu p riv irea a in tită în sus la
pap ag al, cînd ciom agul bătrîn ei îl atinse, de loc dezm ierdă-
tor, pe u m ăr şi m om îia cea lung ă m îrîi :
— Ai să catadicseşti o d ată să-m i spui de ce-ai venit ?
B ăiatul îşi luă inim a în d in i şi îngăim ă :
— Eu sînt Branko...
— A i m ai auzit u n a ca asta, Koko ? se adresă p a p a g a
lului bătrîn a. In tră în casă şi spune că-1 cheam ă Branko.
Păi în Seni sînt sute de-ald e Branko.
B ăiatul se apropie un pas :
— Eu sînt B ranko al A ncăi.
— A nca, A nca... — m orm ăi bătrîn a, în v îrtin d ciom agul
în m înă. P ăi şi d e-alde A nca ştiu vreo duzină.
— T a tă l m eu este M ilan — o in u B ranko vitejeşte.
D um neata eşti bunica mea.
— H i-h i ! chicoti bătrîn a, care în tre tim p se aşezase
pe un scaun m are lîngă foc, d ar care acum se ridică iar în
picioare. Fiul lui M ilan — zise ea, p riv in d în sus spre p a
pagal. U ite c-ai avut drep tate, jivino ! E grozav cum sim te
el sîngele neam ului ! H a -h a ! rîse ea din nou.
S -ar fi zis că p ap ag alu l în elesese cuvintele bătrînei, căci
ipă din răsputeri :
— N ici vorbă, nici vorbă, este bunul unchi Iacova...
B ătrîn a îi răspunse :
— C hiar Iacova nu-i el. E însă nepotu-său — apoi,
adresîndu-se din nou băiatului, continuă : Şi, m ă rog, ce
pofteşti de la m ine ?

34
 — M aică-m ea a m urit.
— E u l-am dăscălit destul pe M ilan. I-am spus în tr-u n a
să-şi ia un brad, nu un piersic. Pe m um ă-ta, se vedea cît
de colo că o suflă cel d intîi vîntule .
— Ei zic că a m urit de oftică — se îm potrivi Branko.
— T o t un drac e. N işte p ră p ăd i i ca ăştia m or de orice
boală. u u u
Se ghem ui pe scaun şi, cu ciom agul în m înă, se apucă să
zgîrie niscai cercuri pe duşum eaua de lut.
în tre tim p B ranko cercetă încăperea. P apagalul, o p a
săre m are şi frum oasă, se apropiase de foc. A vea capul
galben şi verde, sp in area n eag ră şi alb astră, iar pieptul îi
scînteia alb şi gălbui, în tim p ce aripile şi vîrfu l bifurcat
al cozii erau alb astre şi roşietice.
în spatele lui Koko m ai o p ăia ceva. L a început băiatul
crezu că e um bra pap ag alu lu i, însă era altă pasăre. Se
mişca în u rm a pap ag alu lu i, tot m ai aproape, şi p ărea să fie
neagră, d eşteap tă şi vicleană. B ranko se dum iri în d a tă :
era un corb.
B unica vorbi iar :
— T o t nu ştiu de ce-ai venit la m ine ?
B ranko îndrăzni să facă încă un pas :
— N u m ai am p a t unde să dorm şi lum ea a spus să
viu la dum neata.
— H a -h a -h a ! B ătrîn a se porni pe un rîs şi m ai ascu
it, nem aiputîndu-se opri. P ap ag alu l se puse şi el pe rîs,
ia r corbul, la rîn d u l său, b ătu din aripi. în sfîrşit, b ă trîn a
îşi regăsi glasul : Z ici că lum ea te-a trim is la m ine... lu
m ea... H a -h a !... A ltm interi, p en tru to i sînt o v răjito are,
şi oam enii îşi ascund copiii cînd m ă văd, iar azi, poftim ,
îmi trim it un înc în casă. H a -h a -h a !... N -a u chef, nu, să-l
ie cu de-ale gurii pe-un biet orfan ! şi-l îm brînci pe B ranko
cu degetele ei noduroase.
— Eu nu ştiu — răspunse băiatul, ferindu-se în lături.
B ătrîn a nu p utea să se liniştească.
— Lum ea... lum ea... — bom bănea ea — şi tu te-ai luat
du p ă to i şi mi te-ai şi în fiin at, m ăcar că- i în d ru g au doar
lucruri rele despre m ine, hai ?
B ranko o privi pe b ătrîn ă vitejeşte :
— N u m i-e frică de tine.

35
 — A sta chiar aş fi v ru t să te povă uiesc, băiete, că
do ar eşti nepotul lui Iacova şi fiul lui M ilan.
— A l bunului şi bătrîn u lu i unchi Iacova — cîrîi p a p a
galul în tre o vorbă şi alta.
— D a ’ taci odată, lighioana dracului !
K ata am en in ă iarăşi cu bîta. în acelaşi tim p se ri
dică în picioare, d ar nu se în d rep tă spre pasăre, aşa cum
se aşteptase B ranko, ci spre un d ulap străvechi ce se clătina
alătu ri de v atră, şi scoase de-acolo un blid. Se întoarse
apoi cu blidul şi i-1 îndesă lui B ranko în m înă :
— M i-a m ai răm as p u tin ă supă... i-o dau ie. N -a i d e
cît sa dorm i la m ine în n o aptea asta, însă dacă cei de-acolo
de jos — ridică pum nul uscat şi am enin ă către oraş — îşi
închipuie că pot să m i-i trim ită plocon pe orfanii lor, se
înşală am arnic. B ătrîna K ata abia poate să-şi in ă ea zilele.
M îine dim inea ă, tunde-o înapoi jos la ei.
B ranko nu răspunse nim ic. E ra p rea absorbit de m irosul
îm bietor al supei, pe care bătrîn a, cu un polonic, i-o tu rn a
în strachină d in tr-u n ceaun ce a tîrn a d easupra focului.
A bia acum sim ea el cît de flăm în d era. în ultim ele
zile îm bucase d o ar cîte ceva pe apucate, iar azi nu pusese
nim ic în gură. Supa aproape că m ai fierbea în m în a lui,
aşa încît băiatul se căznea să nu scape strachina şi sufla
de zor în tr-în sa, apoi duse blidul la gură, sorbind cîte p u
in şi num ai după ce suflase m ai-n ain te de n enum ărate ori.
în tre tim p b ătrîn a se aşezase iar lîngă foc şi, cu ochii
a in ti i în v atră, clătina din cap şi bodogănea în tr-u n a :
— Lum ea... H a -h a ! Lum ea...
C hiar şi p apagalul se liniştise, iar corbul, în spatele lui,
sta cuminte. D eodată p asărea cea m are prinse din nou să
strige :
— Ia seam a, Iacova ! Ia seama, bunul m eu unchi Ia
cova !
B ranko privi încrem enit în sus. în aceeaşi clipă, cu un
zvon m iorlăitor, îi sări pe u m ăr un m otan, izbind p uternic
blidul, care căzu jos ; m otanul du pă el.
N egru ca sm oala, năprasnicul anim al rostogoli în aşa
fel strachina, că o aşeză iar cu fa a -n sus şi se-apucă zorit
să hăpăie ce m ai răm ăsese pe fund.

36
 T u lb u rat, B ranko răm ase pironit locului, privind cu
g u ra căscată la huidum a de m otan. B ătrîna luă şi ea am inte
la cele în tîm p late :
— i-a fu rat M orro supa ? F ir-ai să fii tu de drac
neg ru ! Şi zvîrli cu unul din sabo ii grei după cotoi, care
sări la o p arte m io rlăin d fioros. Apoi trase cu bă ul stra
china m ai aproape şi-o um plu pentru a doua o ară : Ei,
acum ia seam a şi fii cu ochii-n p atru !
B ranko îi m ul um i şi, sorbind, dădu g ata al doilea blid.
în tim pul ăsta tot căta cu coada ochiului la m otanul cel
negru, ce se ghem uise lîngă v a tră şi-l p riv ea in tă cu ochii
lui m ari în care ju ca focul ca două lu m înări aprinse. „D er-
bedeule ! D erbedeule !“, ocăra p ap ag alu l, uitîndu-se în jos
spre m otan, d a r acesta nici că se sinchisea, ba după un răs
tim p se apropie din nou de Branko.
D e astă d ată începu să toarcă, în ă l ă capul, privindu-I
pe băiat, şi-şi arcui spinarea. B ranko se sim ea intim idat
de acel cotoi cît toate zilele, d ar cînd b lan a m oale şi m ă tă
soasă îi atinse genunchii, băiatul se aplecă să-I m îngîie.
P ăru l negru prinse să pîrîie uşor, sco înd scîntei, de p arc-a r
fi fost p resărat cu p ra f de puşcă. M otanul începu să toarcă
şi m ai vîrtos. Lucrul acesta îl mişcă în tr-a tîta pe Branko,
încît, deşi flăm înd, puse blidul d in ain tea cotoiului.
D a r abi^ se aplecă m otanul, vîrîndu-şi botul în m încare,
că se şi pom eni cu tovarăşi la m asă. D ouă găini negre,
d espre care B ranko h ab a r n -av ea de unde au ră sărit aşa
d eo d ată, încercau, de asem enea, să se înfrupte din fiertură.
M otanul pufăi m înios spre ele, însă o rătăniile nu se d ă d u ră
bătute. M îrîitul pisicii atrase aten ia b ătrîn ei :
— la te u ită ! cîrîi ea. Ce ? S-a şi făcut ziuă de v -a i
trezit, lighioane afu risite ce sînte i ?! N um aidecît la col ul
vostru, *că de nu, acuşica vin la voi şi v ă snopesc ! Şi
îm pinse cu piciorul m ai întîi o găină, apoi pe cealaltă.
G ăin ile zbu rătăciră pe o stinghie aşezată pe o buturugă,
cotcodăciră de cîteva ori speriate, apoi îşi v îrîră capul sub
a rip ă şi îşi v ăzu ră m ai departe de somn. B ranko se uită
la b ă trîn ă :
— M ai ai şi alte anim ale, bunico ? în treb ă el.

37
 B ătrîn a K ata privi n em ul um ită înapoi :
— N u, astea-s toate. Koko, papagalul, corbul, M orro şi
cele două găini. D ar să nu-m i m ai spui „ b u n i c o a u z i , că
nu-m i place.
— P ăi d o ar m i-eşti bunică.
— Eu sînt b ă trîn a K ata, şi b ă trîn a K ata v reau să ră-
m în, iar tu, dacă vrei cu tot dinadinsul o bunică, apăi
cată- i u na în Seni.
— H a -h a ! cîrîi papagalul. L a asta ce m ai are de zis
bunul unchi Iacova ?
— T u să taci din g ură, dihanie ! F ăcută foc şi p ară,
b ătrîn a am enin ă p ap ag alu l cu pum nul ridicat.
— A cesta era b ărb atu l d um itale ? în treab ă copilul,
curios.
B ătrîn a pufni de rîs :
— D a, da, bărbatul m eu. E ra şi el tot un nepricopsit
de viorist ca şi taică-tău. Nu-1 găseai niciodată acasă, şi
tot ce-am m oştenit de la el e num ai p ap agalul ăsta dim
p reu n ă cu M ilan.
— T a tă l m eu nu -i un nepricopsit de viorist — ripostă
B ranko, m îndru. Este cel m ai bun viorist din Seni.
B ătrîn a se apropie de el :
— D a ' ce altceva e decît un nepricopsit ? H a -h a -h a !
A i tu un p an talon întreg pe tine, o căciulă pe cap sau
b u rd ih an u l plin, aşa cum au copiii oricărui m u n tito r cinstit
din Seni ? N -a i nim ic din toate astea. U n nem încat, asta
eşti, n -ai nici m ăcar pe cineva care să- i p oată da o fie r
tu ră caldă, şi lum ea te trim ite la b ătrîn a K ata ca să te
în g rijească ea cu de-ale gurii. H a -h a -h a ! Şi flu ieră-v în t
ăsta mai are nas să-ndruge că taică-său nu-i un viorist la
fel de nepricopsit ca şi bunicu-său. B a-i şi mai nepricopsit !
N icio d ată b ătrîn u l Iacova nu l-a lăsat pe M ilan al lui să
um ble ca un cîine de pripas, cum te lasă M ilan pe tine.
B ranko făcu cî iva paşi înapoi. în d răzn i totuşi să în
trebe :
— M ai trăieşte bunicu-m eu ?
— Ştiu tot a tîta cît ştiu şi dacă taică-tău m ai trăieşte.
D a r ia vezi- i de treab ă şi nu te m ai întinde la vorbă. Am
p ălăv răg it destul. H ai m ai bine să te duci la culcare —

38
spuse ea, aprinzînd la focul din v a tră o to r ă de răşină,
care în d ată începu să ard ă cu fla c ă ră m are.
B ătrîn a K ata străb ătu încăperea, pe care to r a o lu
m ina ceva m ai m ult. D ar, în a fa ră de găini, de p ap ag al
şi de corb, nu p rea aveai ce să vezi acolo. L a stînga vetrei
se m ai aflau o m asă de lem n şi două scaune, ia r în dosul
lor un p a t ; d easu p ra patului atîrn a u cîteva oale şi tingiri.
Cele cîteva bulendre îm preună cu v atra , cu dulapul şchiop
şi cu bu turuga erau tot ce se găsea în colibă.
B ătrîn a îm pinse o uşă ce d ăd ea în tr-o m agazie :
— U ite, po i să dorm i aici. Şi- i m ai spun încă o d ată
că m îine d im inea ă faci cale-ntoarsă la oraş. T rase zăvorul
unui oblon : H a i in tră f Pe u rm ă închizi oblonul la loc, şi
vezi să nu ciordeşti nim ic în ain te de plecare, fiindcă să
ştii că trim it to i dracii d u p ă tine.
— In v ia a m ea n -am fu ra t — răspunse B ranko şi se
ghem ui pe paiele risipite pretutindeni.
— L as’ c-ai să-nve i — zise ta re bătrîna. T o i flăm înzii
fură.
Apoi îşi tîrşi picioarele spre colibă. 0 clipă m ai tîrziu,
B ranko auzi cum se învîrteşte o cheie în broască şi cum
b ătrîn a se aşază, trîn tin d u -se, în scaunul ei.
G rozav de obosit, băiatul se chirci pe paie şi încerca să
adoarm ă. T recu însă cam m ultişor p înă să poată a ipi. Pe
d in ain tea ochilor i se perin d au m ereu chipuri noi. P a p a g a
lul, corbul... Ce caraghios fusese m otanul... şi găinile... şi
bunică-sa... N u erau chiar a tît de rele v răjito arele, cum
spunea lum ea. P en tru o clipă, şi înm orm întarea, şi m aică-sa
i se iv iră din adîncul m in ii, d a r în curînd d isp ăru ră iarăşi,
luîn d u -le locul im aginea papagalului şi a m otanului m ior
lăitor.
C înd se trezi, era încă foarte devrem e : ceva i se freca
de obraz. Deschise ochii : iată, m otanul cel negru. T orcea
dom ol, cu spinarea arcuită, apoi căscă, arătîn d u -şi din ii.
— Şi tu ai dorm it aici ? în treb ă Branko.
M otanul începu să toarcă m ai zgomotos, frecîndu-se de
picioarele băiatului.
— N u cum va i-o fi foam e ? Şi m ie mi-e.

39
 V ru să se scoale şi să treacă dincolo, în încăperea b u
nicii, însă îşi aduse am inte că ea îi spusese ca, de în d ată
ce se va trezi, s-o şi tu n d ă la dracu-n praznic.
B ranko se scărpină încurcat. N u -i era chiar atît de
foame, ca să se sim tă îndem nat cu orice p re să b ată la
uşa ei. în să tare m ult a r fi v ru t să v ad ă papagalul la lu
m ina zilei, căci dorea să se încredin eze dacă era m ai m are
decît p ap ag alu l de la „H otel A d ria “ şi dacă, în a fa ră de
pene albastre şi roşii, m ai avea şi pene verzi în coadă.
D e asem enea, a r fi dorit nespus să ştie dacă şi corbul poate
să vorbească şi, fireşte, voia s-o m ai v ad ă o d ată şi pe
bunică-sa.
D eodată o auzi că um blă ; îşi tîrşea picioarele încoace
şi-ncolo, iar p ap ag alu l p ă re a să fie treaz d e-a binelea, însă
nu vorbea, ci se m ul um ea doar să cîrîie.
B ranko îşi luă inim a în din i. Se duse la uşă, ciocăni
şi zise :
— Bunico !
Paşii tîrşi i se apropiară.
— T o t n -ai plecat, îm pieli atule ? strigă bătrîna. T o t
te m ai lăfăi în paiele m ele ? V ăd eu că trebuie să pun
m îna pe ciom ag şi să te d au a fa ră cotonogindu-te !
B ranko se m iorlăi :
t Aş v re a să m ai văd o d ată papagalul...
B ătrîn a îl ocărî şi m ai av an :
— N u m ai ai nim ic de văzut... Şi pe nim eni. C ară-te
dracului de-aici ! O ri în elegi de vorbă bună, ori.
O auzi cum răsuceşte cheia în broască. B ranko se trase
iute înapoi, poticnindu-se.
— U ite că plec... — îng ăim ă el.
— Şterge-o repede... A cuşica !...
B ranko trase cu coada ochiului în sus la oblon. Făcu
o săritu ră şi iată-1 călare pe m uchia lui ; în aceeaşi clipă
cheia se în v îrti şi uşa se deschise.
— A m şi ieşit a fa ră — m ai strigă B ranko şi îşi dădu
drum ul la p ăm în t de cealaltă p arte a oblonului.
— Ai avut noroc — cîrîi b ă trîn a du p ă el.
B ranko se rid ică de jos. „Vai, sărm anul unchi Iacova !“
îl auzi pe p ap ag al tînguindu-se. „Vai, sărm anul unchi Ia
cova !...“ A poi băiatul se d ep ă rtă în goană.

40
 C a p ito lu l 3

Lui Branko îi e foame

şi de aceea ajunge la închisoare

L a început, B ranko făcu nişte salturi atît de grozave,

încît coborî v ăg ău n a aproape venind de-a berbeleacul. în să
nu fugea fiindcă s-ar fi tem ut de bătrînă, ci fiindcă sim ea
o n eg răită plăcere să gonească aşa, ca scăpat din puşcă.
Ba îi veni chiar să şi rîdă. M am ă D oam ne ! Cum m ai ră c
nise bunica şi cum se tînguia pap ag alu l : „Vai, sărm anul
unchi Iacova !“...
L a lum ina zilei, v ăg ău n a a ră ta cu m ult m ai atră g ăto are
decît noaptea. T ufişu rile de ienupăr aveau v îrfu rile verzi,
cu prelungiri înflorite. L a d re ap ta şi la stînga răsăreau alte
tufe. Sus pe creastă cî iva piersici îşi desenau conturul pe
cer. P ietrele m ari sticleau la soare, ia r iarb a era p resărată
cu m ărg ă ritare m ulticolore de rouă ; chiar şi m ăslinii, şi
bătrînii smochini se înveşm întaseră cu frum oase boabe de
m ărg ăritar.
B ăiatul ajunse pe alee. Z iua, ea p ărea şi m ai întunecoasă
decît în tim pul nop ii. P latan ii cei groşi, care nu lăsau lu
m ina lunii să se strecoare prin frunzişul lor, îm piedicau şi
razele soarelui să străbată. R ăcoarea nop ii nu pătrunsese
nici ea acolo, aşa că sub p latan i stăru ia o zăpuşeală um edă.
M aşina poştei, care făcea cursa către locurile P litvicu-
lui, venea hurducîndu-se din oraş. O cireadă de vaci în ain ta
greoi în fa a m aşinii. Şoferul claxonă, însă fu nevoit să
oprească, deoarece vacile nu se dădeau la o parte.
L a vrem ea asta şoseaua era îndeobşte foarte anim ată.
U n ăiăn u ş, ca-re-1 p rivi sfidător pe B ranko, m îna din spate
p atru m ăgari, fiecare îm povărat cu un m unte de coşuri,
lăzi şi saci. D ouă fem ei călare pe catîri m ergeau la tra p
spre oraş. M ai erau şi care m ari ărăneşti, trase de boi,
ce coteau spre alee, şi, p rin tre ele, fete şi femei m ergeau
încovoiate sub g reu tatea coşurilor ; un flăcăian d ru îm pin

41
 gea un cărucior, iar doi biciclişti veneau sunînd de zor în
u rm a cirezii de vaci.
D inspre oraş, alt fu rn icar de lume. P ăd u ra ri care m er
geau la lucru, un grup de tineri m uncitori de la carierele
de p ia tră care fluierau un cîntec, oam eni din Seni îndrep-
tîndu-se spre grăd in ile lor, un faeton de lă p ta r ce se d u
cea la ară.
D u pă ce trecu de poartă, B ranko in tră în pia ă. Soarele
se ridicase m ai sus şi b ătea în frum oasele lespezi p ătra te
care acopereau tot locul acela. Sub lum ina lui, p ia a a ră ta
ca o oglindă uriaşă, pe care oam enii se iveau ca nişte pete
cenuşii, m urdare.
B ăiatul se în d rep tă spre fîntînă, îşi cufundă fa a în ap ă
şi se apucă să-şi frece de zor obrajii cu m îinile, apoi se
scutură ca un cîine, îm proşcînd stropi în toate păr ile.
A ici, la fîn tîn a aceasta, se sp ă la el în fiec are d im in e a ă.
Şi ceilal i copii sărm ani din Seni tot aici se spălau, dacă
nu cum va găseau m ai cu cale să nu se spele de loc sau
să se în m o aie re p e d e în m are .
Acum, în p ia ă nu aveai cine ştie ce de văzut. Cu
şapca lui alb ă trasă pe fru n te a-i posom orită, R ingelnatz
m ătu ra gunoiul în fa a „H o telu lu i Z a g re b “. L a dreapta,
lîng ă p alatu l episcopal, ă ra n ii îşi p riponiseră vacile, şi
m ereu soseau al ii ; fiece ă ra n îşi lega vaca de drugii de
fier, anum e puşi acolo şi alcătuind un p ă tra t între m arile
coloane de p iatră. D in ain tea fierăriei, moş D răg an potcovea
un catîr.
Br.anko. privi o clipă într-acolo. D ră g an inea sus picio
rul dobitocului, iar T om islav, lin iştit şi serios ca totdeauna,
aducea potcoava. în tre tim p, ucenicul lui strîngea cu un
cleşte de lem n n ările catîrului. Bietul dobitoc încerca să
zbiere, să m uşte, să zvîrle din copite, d a r era p rea tîrziu.
Ori de cîte ori anim alul se cutrem ura, ucenicul sucea
cleştele de lem n, aşa încît d u rerea pricin u ită la bot era
m ai crîncenă decît cea de la picior, şi de tare ce-1 d u re a în
fa ă, anim alul abia m ai sim ea că, în spate, T om islav îi
bătea o potcoavă la copită. A bia dup ă ce ucenicul slăbi
strînsoarea la n ări şi bietul ca tîr putu iar să se m işte în
voie, deoarece D ră g an îi dăduse drum ul la picior, abia
atunci sim i dobitocul că şi cu piciorul lui se întîm plase

42
ceva. Şi-l izbea mînios de caldarîm , însă potcoava răm înea
bine în epenită.
D ră g an lovi uşurel catîrul de vreo cîteva ori peste
grum az, şi surul se potoli. O clipă dup ă aceea o lu ă domol
din loc, cu un sac în spinare, jos spre chei.
B ăiatul îi u rm ări pe am îndoi. Pe străzi era linişte. G ră
sunul de C urcin tocm ai ridica oblonul de lem n al g a la n ta
rului. Brozovic dăduse uşa de perete şi tîra a fa ră nişte bu
toaie cu dopuri de p lu tă p en tru a le aşeza în fa a p ră v ă
liei. C izm arul cel cocoşat nu deschisese încă, de asem enea
nici la „H otel N e h a i“.
în p ia a m are de lîng ă chei se şi în fiin aseră prim ii
ăra n i cu fructe, cartofi noi şi legum e. B ranko trecu la tra p
pe lîngă ei, în d rep tîn d u-se spre m are.
L a ărm acostaseră două vase pescăreşti. B ranko îl
cău tă cu p riv irea pe moş G orian, p rieten bun cu taică-său,
care, la vrem ea asta, h ălăd u ia cam totd eau n a pe chei, însă
nu-1 văzu decît pe R ădic cel costeliv şi vreo cî iva pescari
din Rab care descărcau peşte.
B ăiatul se tot în v îrti de colo-colo, făcînd n av eta între
pia ă şi cele două vase. M ai v en iră şi al i ărani. A duceau
pătlăgele roşii şi le g răm ăd eau în movile. ărăn u şu l pe
care-1 văzuse m înînd cei p atru m ăgari descărcă povara din
spinarea anim alelor şi-şi aşeză m a rfa dinainte. A vea fragi,
legum e, tru fa n d ale şi piersici. El însă nu vindea cu bucata,
ci cu coşul. R ădic rîn d u ia în stive găle i cu scrumbii de
m are. Fragezii peştişori sub iratici, cu spinarea lor m ăsli
nie, întunecată, străluceau m inunat în soarele de dim inea ă.
T ru p u l lor avea culoarea opalului, iar cei cu boturile căs
cate îşi a rătau din ii tăioşi şi ascu i i.
Pescarii din insula R ab vindeau bibani de m are, acei
peşti m ari m ăsurînd ju m ătate de m etru. Pe tru purile a r
gintii, înspăim întătoare la vedere, se în tin d ea o dungă n e a
gră. Z ăceau acolo grei, ca şi cum s-a r fi odihnit pe scîndu-
rile albicioase ale stelajelor. O ri de cîte ori trecea pe lîngă
ei, B ranko făcea un ocol.
Ceva m ai încolo, M aria cea bărboasă îşi rîn d u ia şi ea
taraba. V indea zaharicale, ciocolată şi tot soiul de p ră jitu -
rele. Se legăna ca o ra ă . bălăbănindu-şi trupul îndesat în
coace şi încolo în tre un cărucior şi m ica ei dugheană, ocăra
de una singură, însă nu se lăsa a ju ta tă de nim eni, fiindcă

43
pen tru ea to i oam enii, d a r m ai cu seam ă copiii, nu erau
decît nişte ho i şi nişte secături.
Sosiră şi prim ii cum părători. N evasta lui C urcin, cu o
bluză de culoare deschisă, slujnica preotului, cu o sacoşă
cît toate zilele, pe care o in ea dinainte. P letnic îşi mişca
bu rd ih an u l u m flat de la o tara b ă la alta. O clipă, ochii i se
o p riră asupra lui Branko, apoi îşi întoarse p riv irea în p a r
tea cealaltă.
T o t um blînd aşa teleleu, b ăiatului i se făcu foame. D ar
ce să m ănînce ? De obicei cînd îl chinuia foam ea — şi
asta se în tîm p la destul de des, ori de cîte ori o zbughea
d im inea a din casă fă ră a m ai aştepta ca m aică-sa să fiarb ă
cafeaua sau cînd, la prînz, ea trebuia să m ai răm în ă la
lucru, şi d e-ab ia către orele p atru putea să încropească o
am ărîtă de supă — nu-i răm în ea decît să treacă pe-aici şi
să culeagă de pe jos vreo roşie, sau era om enit de C urcin
cu o bucată de pîine. Ici-colo m ai ciupea el cîte-un m ăr
sau cîte o caisă cînd nu-1 vedea nim eni, şi dacă-1 vedea ci
neva, m ai cu seam ă butucănoasa de M aria, îl am enin a cu
pum nul şi-i striga : „Am să te spun m aică -ti“ sau : L as’
c-o s-o pun în socoteala m a ic ă -ti“.
Acum nu m ai putea să facă aşa ceva. M aică-sa murise.
N ici nu m ai îndrăznea. T o ată dim inea a, M aria se uitase
chiondărîş la dînsul, iar cînd el îşi m ai aruncase o d ată
ochii spre borcanele-i cu zaharicale, ea începuse să cîrîie :
— A ha, ai de gînd să şterpeleşti ? Ia seama, că te d
pe m îna lui Begovic.
în să cu cît zăbovea m ai m ult p rin pia ă, furişîndu-se
m ereu d in tr-u n loc în tr-a ltu l, foam ea îl scurm a tot m ai
av an . Se aşeză pe chei : „P arcă-i un făcut ca tocm ai astăzi
să nu vie moş G orian !“ N ici vorbă că el l-a r fi îm biat cu
o b ucată din pîin ea lui, aşa cum făcea to td eauna cînd B ranko
se aşeza lîn gă dînsul. Sări iar în sus, căci foam ea nu-i da
pace, şi se trezi din nou um blînd p rin tre tarabe.
Văzu pe jos un morcov. îl ridică şi m uşcă dintr-în su l,
însă asta îi înte i şi m ai m ult foam ea. Ah, de nu i-a r face
a tît cu ochiul piersicile şi caisele, aşijderea şi peştii, care
se îng răm ăd eau în m orm ane tot m ai în alte pe mesele pes
carilor. Ba îşi m ai în jg h eb aseră tarabele şi doi brutari, iar
m irosul pîinii calde în tr-a tît îi gîd ila nările, că p arcă a r fi
avut pîinea sub nas, g ata să m uşte dintr-însa. Fu cît p-aci

44
să înha e una, cînd îi veni în m inte ceea ce-i spusese ieri
bunică-si : „în v ia a m ea n -am fu ra t" ... şi ce-i răspunsese
ea : „Las’ c-ai să-nve i. T o i flăm înzii fu ră".
N u, nu voia să fure. Strînse din din i, îşi încleştă pu m
nii şi dăd u pe d ep arte ocol tarabelor. U rc ă sus, în parc,
şi se ghem ui pe o bancă. Se făcuse cald d e-a binelea, m uş
tele se ad u n aseră roi în ju ru l lui, în copaci bîzîiau albinele,
iar în văzduh, chiar deasupră-i, cîrîiau vreo do i-trei pes
căruşi. M ult însă nu pu tu să rabde. Parcă-1 trăg e a a a
devale, la chei. N u, nu trebuia să fure. Cine ştie, poate
m ai găseşte vreu n m orcov sau vreun peşte, pe care să-l
frigă, sau niscaiva caise fleşcăite, aruncate de careva fiindcă
nu puteau fi vîndute.
în tre tim p, p ia a se um pluse de lume. U n fu rn icar de
femei trecea de la o tara b ă la alta. Pescarii trim iteau să
li se aducă noi can tită i de peşte de la vaporaşe. F lăcăia-
şul acela cu m ăgarii îşi vînduse to ată m arfa. Acum vorbea
cu o fa tă slabă şi ciolănoasă, care stătea lîngă el. Lui
Branko, fa ta aceea îi atrăsese aten ia to ată dim inea a. Pe
fa a ei asp ră şi slăbu ă ju cau doi ochi luminoşi, plini de
în drăzn eală. P istruii îi ajungeau p în ă pe nas, iar un p ăr
roşu-aprins îi în v îlv o ra ca un foc creştetul. C a şi B ranko,
era descul ă şi cu capul gol şi, tot ca el, se în v îrtea în
coace şi încolo p rin tre tarabe. Pesem ne că-1 cunoştea pe
flăcău, deoarece tăifăsuiau în tr-u n a. Ia tă că el o cinsti cu
vreo două-trei pătlăg ele roşii. F ata le v îrî sub jerseul verde,
care, îm preună cu o rochie veche, cafenie, era tot ce avea
pe ea.
B ranko se strecură din nou pe lîngă R ădic ; acesta toc
m ai v in d ea slujnicei p rim aru lu i un castron întreg de
scrumbii.
— Sînt proaspete ? întrebă fata.
— C a dum n eata de proaspete — glum i R ădic şi-i d e
şertă peştele în sacoşa de pia ă. D eşertînd m arfa, un peşte
căzu pe jos în apăraie.
^ S lujnicu a nu băgă de seam ă, căci vorbele lui R ădic o
făcuseră să rîdă. N ici Rădic nu observă ; num ai B ranko’
zări jos, în tre tălp ile fetei, peştele căzut în ap a m urdară.
îşi roti p riv irea ju r îm prejur. O are a m ai văzut cineva
Peştele ? N u, d o ar roşcovana aceea, care se afla tot lîngă
flăcăul cu m ăgarii. în aceeaşi clipă ea se u ită spre Branko-

45
şi-i făcu semn cu ochiul, ca şi cum ar fi v ru t să spună :
„Dacă nu-1 iei tu, îl iau e u “.
B ranko se aplecă şi v ru să vîre p e ş te k în sîn, cînd se
pom eni cu un pum n zd rav ăn în ceafă.
— D erbedeule ce eşti ! răcni un glas aspru, rău şi brutal.
B ranko se întoarse tresărin d : era K aram an, bogătaşul,
care-1 înşfăcase cu m îinile lui m ari şi puternice ca nişte
baroase, inîndu-1 strîns.
— Ce s-a-n tîm p lat ? în treb ă Rădic, ieşind de dup ă ta
rab a lui.
S lujnica holbă şi ea ochii, uitîndu-se m ai întîi la
B ranko, apoi la K aram an.
— A fu rat, pungaşul ! F a a buh ăită a bogătanului, cu
ochii mici, îm p lîn ta i ca doi nasturi negri, se roşise toată.
D e la dum n eata a fu rat ! continuă el să răcnească şi, ară-
tînd coada peştelui ce ieşea p rin deschizătura cămăşii lui
Branko, îl trase afară.
— E ra pe jos — bîigui băiatul. E u d o ar l-am ridicat...
Rădic, care, de felul lui, nu era un căpcăun, tocm ai se
preg ătea să spună : „Lăsa i-1 în p la ta D om nului ! I-o fi
foam e, că dacă a căzut în m urdărie, tot nu-1 m ai cum pără
nim eni", însă K aram an prinse a zbiera a tît de tare după
Begovic, încît se ad u n ă lum e după lume, aşa că R ădic trecu
la locul lui d u p ă tarab ă, v rîn d m ai întîi să v ad ă ce-o să
spună m ul im ea de to ată tărăşen ia asta.
Begovic, cu bastonul de cauciuc în m înă, cu chipiul d at
pe ceafă şi cu vestonul descheiat, căci tocm ai se cinstise
cu un rachiu în cîrcium a din fa a pie ei, sosi în pas a le r
gător. T ăie în două m ul im ea cu degetele-i groase ca nişte
castrave i :
— U n derbedeu ! U n derbedeu ! U nde e ?
— A ici ! Şi K aram an îl îm brînci pe b ăiat spre Begovic,
inîndu-1 vîrtos de gît, că i se vedeau urm ele degetelor pe
pielea lui Branko. Aici ! Şi ridică peştele sus de tot : U ite.
asta a furat.
Begovic se sim i dezam ăgit în zelul lui. D ucă-se d ra cu
lui băiatul cu fleacul lui de peştişor cu tot, cînd în pia ă,
la spartul tîrgului, găseşti pe jos o duzină întreagă. D e ce
n aiba K aram an, bogătaşul, face a tîta zarv ă pen tru nim ica
toată ?

46
 Se m ai b ăg a ră şi al ii-n ciorbă. E ra acolo şi Susic, peti-
carul cel m ititel, un m oşneag cu tichie roşie şi cu o barbă
albă ce-i a tîrn a peste caftan. Se m ai aflau şi vreo cîteva
femei bătrîne, un m arinar, doi p ăd u rari şi, în a fa ră de slu j
nica p rim arului, alte trei slujnice.
— P ăi nu vede i că num ai foam ea l-a îm pins pe copil
la o treab ă ca asta ? se stropşi u n a din bătrîne.
Susic îşi scoase tichia :
— Auzi, dom ’le ! Să faci a tîta tăm bălău p en tru un am ă-
rît de peşte ! D a-n ap ă sînt cu m iile !...
— U ita i-v ă num ai cum l-a sugrum at pe băiat, parcă
i-a r fi pus ju v ă u l de gît — m îrîi m arinarul.
— Lasă-1 în p lata D om nului, Begovic ! strig ară în tr-u n
glas p ăd u rarii.
G rozav chef a r fi avut Begovic să le dea ascultare, însă
K aram an i se adresă din nou :
— N u există — spuse el. L -am văzut eu. B ăiatul a
fu rat cu bună ştiin ă şi trebuie pedepsit. Şi, m ă rog, şti i
voi cine sînt eu ? Se întoarse cu tot tru p u -i m ătăhălos spre
Begovic : Eu sînt K aram an, ferm ier şi consilier com unal,
şi dacă nu în h a i im ediat puşlam aua, o să vorbesc cu p ri
m arul.
L um ea începu să m urm ure şi mai ab itir :
— K aram an bogătanul !
— Z g îrie-b rîn ză !
— ĂI care jupoaie lum ea !
— Pe el să-l bage la başcă !
K aram an i se adresă încă o d a tă lui Begovic :
— Pui m îna pe el, sau m ă duc eu să chem p oli ia ?
Begovic îl înşfacă pe B ranko de um ăr.
— L -a i văzut cu ad ev ărat pe b ăiat furînd, dom nule
K aram an ? în treb ă el.
— Cu am îndoi ochii ! Poftim , uite şi p ra d a ! Şi ridică
iar peştele în sus.
— M ai e cineva care l-a văzut ? P oli aiul se întoarse
spre ceilal i.
— Eu ! răsună o voce lim pede. F a ta cu p ăru l roşu se
înfiin a lîngă Begovic, p riv in d u -i cu ochi scăpărători dc
m înie şi pe K aram an, şi pe poli ai. Eu am văzut — repetă
ea. Peştele zăcea de m ultă vrem e pe jos. L -a m irosit un
cîine, iar o femeie a călcat peste el. A bia pe urm ă a venit

47
 b ăiatul şi l-a rid icat de jos — încheie roşcovana, arătîn d
spre B ranko şi to todată fulgerîndu-1 cu privirea.
— Aşa, va să zică... — m orm ăi Begovic şi se u ită la
K aram an să v ad ă dacă nu cum va, după această m ărturie,'
an trep ren o ru l şi-o retrage reclam a ia.
D ar K aram an — tru p u l lui m ătăhălos, de nam ilă, crescu
parcă şi m ai dihai — răm ase cu ochii a in ti i la fată.
— O are nu te-am m ai văzut eu v reo d ată pe tine ?
în treb ă el.
— Pe m ine ? E a clătină atît de tare din cap, că p ăru l
i se zburli în toate păr ile. Nici pom eneală de-aşa ceva.
— Fireşte ! G lasul lui K aram an deveni puternic şi bu-
bui ca o trom petă în to ată p ia a : T e dă p ăru l de gol, că
d u p ă p ăr te cunoaşte oricine te-a văzut o dată. A laltăieri
te-a i îndesat la caisele mele, acum o săptăm înă la fragii
mei, acum...
Bi usc, fa ta se făcu nevăzută. E a se m istui în m ul im e
ca şi cum ar fi în ghi it-o păm întul.
— Ci opreşte-o, be ivan n ărăv it ce eşti ! u rlă K aram an,
scos din m in i de m înie şi îm brîncindu-1 pe Begovic la «
p arte. în h a -o ! Pune m îna pe ea !
Begovic însă sta p iro n it locului de parcă prinsese r ă d ă
cini. Se sim ea jig n it că ferm ierul îl făcuse be ivan.
— D oar pe unul singur pot să pun m îna — m îrîi el —
nu pe tot oraşul ; p înă acum a i v ru t ca num ai p e-ăsta să-l
arestez — zise el şi-l scutură pe Branko.
A tunci bogătaşul se năpusti el însuşi prin m ul im e cu
cogeam itea-i fă p tu ră lă tărea ă, dînd să alerge după fată,
d ar, iscodind cu p riv irea în toate păr ile, d o ar-d o ar i-o
zări chica roşie, constată că m icu a dispăruse de m ult.
Begovic sta p ro ăp it tot acolo, cu Branko.
— L -a m ai văzut cineva ? rep etă el m ecanic întrebarea.
T o i cei de fa ă clătin ară din cap în semn că nu.
P oli aiul se apropie de negustor :
— Peştele e al dum itale ?
R ădic zîmbi încurcat :
— N ici eu nu ştiu ce să zic. A m sute de peşti şi-i
vînd la cîntar.
— D ar, m ă rog, unde-i peştele ? în trebă slujnica p ri
m arului şi îşi roti p riv irea ju r îm prejur.

48
 M arin aru l se porni pe rîs cu capul d at pe spate :
— Eu cred că l-a şterpelit K aram an.
C eilal i îi in u ră isonul la rîs.
— P ăi n-am spus eu de la început ? se am estecă în
vorbă unul din p ăd u rari. Pe K aram an să-l bage la başca.
— Faci o reclam a ie în leg ătu ră cu fu rtu l ? Begovic
scoase un carnet din buzunar.
N egustorul nu ştia nici el dacă să zică da sau ba. De
d ra g u l celor d in j u r a r fi sp u s b u curos ba, în să K a ram an ,
bogătaşul — de care to i se tem eau şi care, în toiul verii,
cînd avea vreo duzină de slugi, îi cum păra la peşte cu
chintalele — p u tea să se întoarcă d in tr-u n m om ent în tr-a l-
tul şi să afle.
— D acă vrei, m ai gîndeşte-te... — m orm ăi Begovic.
P în ă una alta, eu îl duc pe b ăiat la poli ie. D acă p în ’ di-
sea ră nu vine nici o reclam a ie, eu îi fac vînt afară.
Rădic încuviin ă.
— Face i loc ! Begovic îşi recap ătă cu raju l obişnuit,
d ăd u m ul im ea la o p arte cu bastonul de cauciuc, îl îm
pinse pe B ranko p rin tre ei şi, îm preună, îşi v ăzu ră de
drum . A bia acum se u ită m ai aten t la făptaş. A ha ! ex
clam ă el. M ătălu ă m i-eşti, care va să zică ! Şi-l îm brînci
uşor pe băiat. A tunci nu degeaba te-am altoit eu ieri.
T recu ră pe lîngă b ătrîn a M aria.
— H a -h a ! Fem eia îşi a ră tă fa a bărboasă din d u
g h e a n ă : Mi s-a pus pe şterpelit dum nealui ! M i-am în
chipuit eu...
— D a ’ n -am şterpelit — se porni B ranko să urle. M i-era
foame...
B ătrîn a rîse şi m ai strident :
— P ăi tocm ai asta se cheam ă şterpeleală, m ă dobi-
tocule !
în fa a „H otelului A d ria “ sta burduhănosul de M ar-
culin.
— A rzi un rachiu, Begovic ? în treb ă el.
— Păi acum sînt cu un arestat — şi Begovic a ră tă spre
Branko.
— Ei, las-o m ai moale, hai ! U n răchieş colo e ca şi
cum n -a r fi. îi tu rn ă lui Begovic. Ce crim ă a făp tu it
ju n e le ?

■4 — 1626
49
 — A fost cam lung de m înă. Begovic bău, apoi îşi
şterse cu g rijă bărbia.
— D a ’ pe ce-a pus m îna ?
— P e-u n peşte.
O m ul rîse :
— M ăiculi ă, D oam ne ! P ăi peşte avem berechet în
Seni.
— A şa a zis şi moş Susic — m ărturisi Begovic — însă
K aram an, bogătaşul, a cerut ca băiatul să fie arestat.
— Ă la ? rosti g îfîit M arculin. Ă la a r face m ai bine
să-şi v ad ă de el decît de al ii.
Begovic tu rn ă pe gît şi-al doilea p ăhărel, după care
salută zicînd :
— Să şti i că n-am auzit nimic, dom nule M arculin.
— Ba po i să spui lin iştit oricui — şi-i tu rn ă lui Be
govic şi-al treilea păhărel.
C î iva copii ascultaseră convorbirea. C înd Begovic şi
B ranko p o rn iră m ai dep arte, aceştia le tă ia ră calea, stri-
gînd în g u ra m are să a u d ă to i :
— B ranko a fu ra t ! B ranko a fu rat !
B ranko se făcu foc şi, m ai m ult decît orice pe lume,
a r fi dorit să se năpustească asupra m icilor puşlam ale. D ar
to to d ată se sim i m îhnit, fiindcă, p rin tre copii, zărise şi doi
prieteni de-ai lui. Cu cîteva zile înainte se ju caseră îm
preună. Ba m ai m ult : ieri îl priviseră ca pe ceva neobiş
nu it şi se dăd u seră sfioşi la o p arte din drum ul său, iar
astăzi îl făceau ho şi-l ocărau.
Brozovic stătea în fa a prăvăliei lui. M ai întîi luă o
priză de tabac, apoi se ciupi de nas. Cînd îi văzu pe Be
govic şi pe B ranko, clătină din capul său uguiat.
— N a, na, n a ! exclam ă el. Ia n te uită, băiatul a şi
aju n s un vagabond n ărăv it ca şi tat-su !
Fiul lui, la fel de m ăru n t ca şi p ărin tele său, stătea a lă
turi, iar şapca-i de licean îi adum brea fa a ascu ită. D eo
d a tă prinse a striga în g u ra m are :
— H o ule ! H o ule !
B ranko se în fu rie rău de tot, şi cum Begovic, de cînd
băuse cele trei păhărele, îl inea doar uşor de um ăr, se
smulse şi se repezi la Brozovic şi la fecior-su.
— T ată l meu n u-i ho ! le strigă el şi ridică pum nul,

50
d ar n -ap u că să lovească, deoarece Begovic îl şi înşfăcă de
căm aşă şi-i croi vreo două cu bastonul de cauciuc.
— Să nu-m i faci m ie figuri d in tr-aste a ! bîigui poli
aiul, clătinîndu-se pe picioare şi inîndu-1 strîns pe băiat,
care, în ciuda chelfănelii, se sm ucea în tr-u n a. P oli aiul iz
buti să-l dom olească*şi-l îm pinse m ai departe.
O lu ară -n sus pe-o ulicioară şi nu se m ai în tîln iră decît
cu o bătrîn ă, care nici nu întoarse capul spre ei. L a răspîn-
tia urm ăto are se a fla sediul sec iei de poli ie.
D ordevic, celălalt poli ai stătea d in ain tea uşii.
— A d at D um nezeu să-l aduci ?
— P ăi ce ştii tu despre el ? în treb ă Begovic, m irat.
— Ştiu tot. D ordevic îşi schimonosi în tr-u n rîn jet fa a
p roaspăt rasă şi, văzîndu-1 pe Begovic că se zgîieşte la el
ca prostu’, continuă m ai lăm urit : A telefonat p rim aru l că
i-a p re d at K aram an un ho . Şi că, d ac ă-a i venit, să-l
an u n de în d a tă ce sînte i aici.
Begovic făcu o m u tră şi m ai tîm pă.
— M aica ta, C ristoase — m îrîi el — pentru un peşte
îm pu it, să stîrnească a tîta zarvă !
D ordevic îl linişti, bătîndu-1 pe u m ăr :
— Adu-1 o d ată în ău n tru pe ho ul tău de peşte. C ă doar
n-o să-l spînzurăm chiar pe loc.
P înă atunci B ranko îl urm ase pe Begovic fă ră a crîcni,
acum însă, cînd să treacă prag u l ce ducea sus, la poli ie,
începu să se zbată îm potrivindu-se. C lădirea, gratiile groase
de la ferestre, precum şi firm a pe care sta scris am enin ător
„Sec ia de poli ie — S en i“, toate îl băgau în răcori. Şi b ă
iatul se zbătea tot m ai avan.
— A sta-i bu nă ! Begovic îl îm brînci cît colo : Ce, i
s-a făcut iar de bastonul m eu ? D a r nu recurse la baston,
ci îl luă pe sus şi-l trecu peste prag.
B ranko îşi dete capul pe spate ca să m ai v ad ă o d ată
lum ina soarelui. în clipa aceea zări jerseul verde-deschis
şi ciuful roşcat al fetei care-1 apărase atît de vitejeşte în
pia ă. De altfel, i se păruse lui de cîteva ori pe uli e că
vede străfu lg erîn d jerseul, însă acum îi ap ă rea desluşit, şi
în d a tă du p ă aceea zări şi chipul fetei. îi făcea semn. A sta
parcâ-1 m ai linişti pe Branko, d rep t care încetă să se mai
îm potrivească.

51
 Begovic îl duse în tr-o încăpere unde, în a fa ră de un
birou şi de o bancă, se afla u nişte dulap u ri în alte cu dosare
şi o pendulă.
— Ia spune cum te cheam ă, puştiule ! i se ad resă
D ordevic, care trecuse la birou.
— B ranko — m îrîi b ăiatu l cu glhs înăbuşit.
— Z i-i m ai departe... vreau să ştiu şi celălalt nume.
— Babici.
— Şi unde stai ?
— N icăieri — răspunse B ranko, o ărît.
— D a ’ m am ă n-ai ?
Begovic se grăbi să-i facă semn, apoi spuse :
— A m urit alaltăieri.
— A şad ar, decedată. D ordevic desenă o cruce pe h îr-
tia lui.
— T a tă l ?
B ranko iară nu răspunse.
— M ilan e tat-su — zise Begovic în locul lui.
D ordevic lăsă tocul din m înă :
— M ilan... M ăi, ce viorist grozav ! în v ia a m ea n-am
auzit altul ca el !
B ranko iz b u c n i:
— Brozovic l-a făcut ho .
D ordevic rîse :
— Brozovic... Aşa, care va să zică. P ăi dacă- i m ai
spune v reo d ată u n a ca asta despre tată-tu , apăi răspunde-i
să bage de seam ă să nu venim noi iar şi să constatăm că
g reu tă ile lui dau lipsă la cîntar. A poi se adresă lui Be
govic : Unde-1 băgăm ?
Begovic, care se aşezase pe un scaun şi închisese ochii,
sări în sus :
— C e-ai zis ?
— Unde-1 băgăm ?
Begovic stătu pe gînduri :
— Cel m ai bine ar fi în celula din dos.
— L a asta m -am g în d it şi eu — încuviin ă D ordevic.
E celula cea m ai m are şi m ai lum inoasă, acolo n-o să-i fie
atît de frică.
— M ie nu m i-e frică — rosti B ranko tare.
D ordevik se u ită la el :

52
 — Binişor, băiete, nu te g răbi să spui asta. C înd stai
acolo ziulica-n treag ă singur cuc, fă ră să vrei i se face frică.
Begovic luă o leg ătu ră de chei din perete şi, dup ă ce
străb ătu clădirea, îl scoase pe B ranko în tr-o curte. De clă
dire se lega o arip ă laterală. F erestruicile aveau toate g ra
tii, num ai ultim a, ceva m ai m are decît celelalte, era p re
văzută doar cu două bare de fier puse în cruce.
In tra ră în arip a laterală. în fa a lor se în tin d ea un
coridor lung, cufu n d at pe ju m ătate în întuneric. D in p atru
în p atru m etri se căsca în zid o uşă grea, încuiată cu zăvor
şi lacăt. . . .
Begovic o lu ă d e-a lungul coridorului, tîrîndu-şi picioa
rele. Se opri la ultim a uşă, m oşm ondi la leg ătu ra de chei,
apoi descuie şi-l îm pinse pe B ranko înăuntru.
— A şa — zise el — răm îi aici p în ’ te-oi scoate iarăşi.
Şi la douăsprezece fix î i aduc ceva dem încare.
B ranko nu răspunse ; îl auzi pe poli ai trîn tin d uşa după
el, apoi îşi roti p riv irea ju r îm prejur.
încăp erea m ăsura p atru m etri pe p atru. T otul în ău n tru
era alb : pere ii, tav anul, pîn ă şi podeaua, p re sărată cu
nisip, scînteia albicioasă. Şi nim ic altceva decît un h îrd ău
cu capac. F ereastra pe care B ranko o văzuse d e -a fa ră se
găsea pe peretele din fund, cam la doi m etri înăl im e, alcă
tuind un p ă tra t cu la tu ra de ju m ă ta te m etru. B arele de fier
puse în cruce, care îm păr eau fereastra în patru , erau so
lide şi adînc în fip te în piatră.
B ranko îl auzi pe Begovic cum trage zăvorul şi cum
răsuceşte de două ori cheia în lacăt. D e asem enea îl auzi
cum îşi suflă nasul şi o ia în d ă ră t pe unde a venit, tîrşin-
du-şi picioarele.
F rica puse stăpînire pe el. D a, d in tr-o d ată îl cuprinse
o frică grozavă. Se năpusti asupra uşii şi vru s-o for eze,
însă era solidă. Sări în dreptul ferestrei şi încercă să aju n g ă
pîn ă la ea, d a r nu izbuti nici cu aju to ru l h îrd ăului. începu
să strige, mai întîi jalnic, apoi m ai tare, dar, cum nim eni
nu-1 auzea, se lăsă păgubaş şi se ghem ui în tr-u n col .
L acrim ile începură să-i şiroiască pe obraji. Da, plîngea
fiindcă se vedea în g au ra aceea, fiindcă totuşi furase, ceea
ce el n -a r fi v ru t în ruptul capului, fiindcă lum ea îl ocărîse
şi pe taică-său, şi pe el ; plîngea pentru toate, şi plînse
am arnic, pînă cînd po vara ce-i apăsa inim a se m ai uşură.

53
 N u putu să-şi dea seam a cîtă vrem e plînsese aşa, cînd
d eo d ată auzi un zgrăm p ănit sub fereastra lui. V enea ci
neva ? Se u ită în sus. N u văzu nim ic, însă zgom otul se des
luşi mai lim pede. Tocm ai cînd voia să se ridice şi să des
chidă gura, zări o m înă care apuca strîns drugii ferestrei,
iar o clipă m ai tîrziu se a ră tă ceva verde şi,m ai-n ain te ca
B ranko să-şi v in ă în fire din m irarea ce pusese stăpînire
pe el, se ivi p ăru l roşu şi capul fetei pe care o văzuse cu
p u in m ai-nainte.
Sta coco ată acolo sus şi se uita in tă la el. Fireşte însă
că nu p u tea să v ad ă nim ic, fiindcă p riv ea de la lum ină
în întuneric.
— Eşti aici ? în treb ă ea în şoaptă.
— D a — răspunse B ranko. tulburat.
F ata duse un de^et la g u ră :
— Ssst ! N u vorbi aşa tare, să nu n e-au d ă cineva.
B ranko tăcu. E a se aşeză pe pervazul ferestrei şi băiatul
putu s-o v ad ă bine.
— Cît e de-acolo de jos p înă la m ine ? în treb ă ea.
— Doi m etri... P oate şi m ai m ult.
— Po i s-aiungi pîn ă sus ?
B ranko clătin ă din cap :
— N u m erge.
— Aici a fa ră a mers. T o t zidul e num ai crăpături.
— Aici e neted ca-n palm ă — răspunse B ranko, trist.
— D a ’ nu-i nici un h îrd ă u ? continuă să întrebe fata,
a intin d u -şi priv irile în încăpere.
— N ici cu h îrd ău l nu se poate. A m încercat.
— Adu-1 totuşi lîngă perete. E u î i întind m îna... sau
nu, stai, poate m ai bine piciorul. F ata îşi întinse picioarele
p rin tre gratii.
B ranko apropie h îrd ău l şi se urcă pe el. P în ă la picioa
rele ei, p îrlite de soare, zdravene şi cam jegoase, abia-abia
ajung ea cu degetele. N u p utea însă nici să le cuprindă,
nici să se aga e de ele ca să se salte p înă sus.
— N u m erge — zise el încă o d a tă şi se dădu jos de
pe hîrdău.
— H m ! făcu fata, in în d u -şi capul eapăn şi d at m ult
pe spate, p en tru ca, în tr-o nouă încercare, picioarele să-i
coboare m ai jos în celulă. H m ! D upă un răstim p zise ia
răşi : A şteap tă pu in. O să m ă gîndesc la ceva m ai bun.

54
 B ranko văzu cum dispar tre p ta t m ai întîi picioarele,
apoi capul şi, în cele din urm ă, m îinile.
Se sim ea din cale a fa ră de tulburat. O are cine este
fa ta asta ? Şi cum de se-ngrijeşte de el, cînd to i, ch iar şi
prietenii lui l-au p ărăsit ? A bia dacă a văzut-o m ai-nainte.
Cel m ult o d ată, jos la chei. C e-a spus K aram an, b o găta
şul ? Că i-a r fi fu ra t nişte caise. D ar ce im p o rtan ă are,
dacă ea îl a ju tă să scape ? Se în v îrti ca o sfîrlează încoace
şi încolo. Şase paşi p în ă la uşă şi şase paşi înapoi. Să spe
răm c-o să se-ntoarcă. Să sperăm că n -a văzut-o nim eni şi
să sperăm că Begovic sau D ordevic n -au să se înfiin eze
acolo p în ă ce el nu va părăsi celula.
Să se fi scurs aşa cam o ju m ătate de ceas de la plecarea
fetei. B ranko auzi b ătîn d unsprezece şi ju m ătate şi, dup ă
un răstim p, douăsprezece fă ră un sfert. F ata trebuia să se
arate negreşit, căci altfel i-o lua Begovic înainte.
D eodată B ranko auzi din nou zgrăm p ănind la fereas
tră. în să nu fa ta se ivi, ci o p ră jin ă . C ineva o îm pingea
în ău n tru p rin tre barele aşezate în cruce la fereastră şi îm
pinse p înă cînd p ră jin a se în epeni în tre drugi şi zid.
D upă un m inut se p ro ăpi şi fa ta pe pervazul ferestrei.
— Ia tă -m ă-s înapoi — spuse ea, rîzînd şi arătîn d u -şi
din ii. A m adus o p ră jin ă . Ia seama. A m s-o las spre
tine. O smuci p u in şi p ră jin a se aplecă în jos. D ă-te la o
p arte — mai şopti ea. B ranko sări iute la perete cînd p ră
jin a tocm ai cobora. Ei, acum trebuie s-o potriveşti la fe
reastră — îl povă ui fata. Eu o in şi tu te ca ări pe ea.
B ranko cuprinse cu bra ele şi cu picioarele p ră jin a cea
groasă şi începu să se salte în sus.
— B agă de seam ă ! F ata îi întinse m îna, apueîndu-i
zd rav ăn degetele.
în că o sinucitură, şi iată-1 sus.
Se aflau fo arte aproape unul de celălalt. B ranko văzu
că fa ta avea buze sub iri, urechi m ici şi ochi căprui, lum i
noşi. Cum străluceau aşa, p ăreau a fi de chihlim bar, iar
pistruii îi n ăp ăd eau to ată fa a, chiar şi nasul ascu it şi
obraznic.
— Cine eşti tu ? în treb ă el.
— L as’ că- i povestesc m ai tîrziu — răspunse fata.
Acum m ai trebuie să te strecori prirttre gratii.

55
 EI uitase cu desăvîrşire de treab a asta. In tre ei mai erau
gratiile. B ranko se prinse cu n ăd e jd e de barele reci şi te
m einic înfipte. încercă să le zgîltîie.
— N u cred că le putem smulge.
E a se puse pe rîs.
— N ătîn g u le ! exclam ă cu d o jan a în glas. C red şi eu că
nu le putem smulge. T rebuie să te strecori p rin tre ele.
— D a ’ crezi c-o să-ncap ? şi B ranko îşi trecu iute capul
prin p ătra tu l de sus.
— M ăcar să-ncerci şi, de n-oi putea, va trebui să răm îi
acolo p în ă-ti dă Begovic drum ul.
B ranko îşi repezi capul înainte, d ar um erii îi răm aseră
tot înăuntru.
— Sînt p rea gros — oftă el şi vru să sară în d ă ră t în
celulă.
— T ra g e- i capul înapoi — îi porunci ea — şi încercă
să vîri m ai întîi b ra ul stîng. Aşa... — îl a ju tă fata. Acum
capul... pe urm ă um erii.
încercă să-l trag ă afară.
— N u, zău, sînt p rea gros !
— N u vezi că eşti pe ju m ătate a fa ră ? Ia m ai încearcă
o dată.
Se m ai îndesă pu in, sfor îndu-se, şi tocm ai cînd voia
să spună din nou că nu m erge, auzi la toate bisericile bă-
tîn d ora douăsprezece şi to to d ată nişte paşi d e-a lungul
coridorului.
— Vai — se jelui el — cred că vine Begovic ! Se propti
şi mai vîrtos.
— Lasă-1 să vie ! îl consolă fata. Acum doar olecu ă
să- i mai sugi b u rta şi, p în ă descuie el uşa, te şi vezi afară.
B ăiatul spînzura pe ju m ă ta te de cealaltă p arte a fe
restrei, însă nu mai avea nici un punct de sprijin.
— D ă- i drum ul jos — spuse ea. T e in eu.
B ranko se supuse.
Pe coridor, Begovic — fiindcă, în tr-ad e v ăr, Begovic
era : îi aducea lui B ranko m încarea — încerca zadarnic
să descuie uşa. M ai dăduse o ra ită p rin oraş şi, p re tu tin
deni, du p ă ce i se făcuse cinste cu un p ăh ă rel-d o u ă de r a
chiu, fusese nevoit să povestească p ă an ia cu b ăiatu l arestat
şi cu peştele şterpelit. De astă dată, şi m ai ab itir ca-nainte,
poli aiul îşi sim ea picioarele şi m îinile şovăielnice.

56
 Branko, agă îndu-se de fată, p utu să-şi tra g ă şi picioa
rele afară. P rivi în jos : fereastra nu m ai era atît de sus
ca în celulă.
— H ai sări — îl îndem nă fa ta — că altfel pun ia r
m îna pe tine !
B ranko sări. în această clipă Begovic deschise uşa st
in tră în celulă. „ u. .
— N a, ine-aici — zise el şi vru să-i în tin d ă b ăiatului
blidul, cînd văzu p ră jin a şi încăperea pustie.
— F ir-a r a naibii de treab ă ! se tîngui poli aiul. Puş-
lam aua a şters-o şi tocm ai acum trebuie să vie şi prim arul
să v ad ă ce-i cu el.
îşi aru n că ochii în sus. B ranko dispăruse, d ar Z o ra
încă nu plecase de la fereastră. F a ta scoase lim ba la el.
— L a revedere, Begovic ! îi strigă ea.
Speriat, Begovic scăpă din m înă strachina şi răm ase cu
ochii holba i la fată.
— Ce m ai, sînt beat tu rtă ! îngăim ă el. Ştiu c-am în
chis un băiat, şi-acum a văd că-i fa tă aia care-o ia la
sănătoasa.
Z o ra îşi scutură părul.
— Da, sînt fa tă — rîse ea — şi ca să ştii cu cine
ai d e-a face, iată : eu sînt Z o ra cea roşie.
în aceeaşi clipă îşi dezlipi m îna de pe drugi şi dispăru.

C a p ito lu l 4

Zora cea roşie şi banda ei

B ranko sta ghem uit la păm înt, cînd fa ta sări lîng ă el.
— Eşti Z ora cea roşie ! exclam ă el, cuprins de uim ire.
B ranko auzise m ulte lucruri despre f a t ă : conducea o
band ă, foarte tem ută în Seni.
— V ino ! H a i repede ! îi curm ă ea vorba. Begovic poate
să sosească d in tr-o clipă în tr-alta.

57
 F a ta se av în tă pe prim ul zid în tîlm t în cale şi-l în
căleca. B ranko o urm ă grăbit.
în m ah alau a aceea casele erau îndesate unele în tr-a l-
tele, d a r în dosul fiecăreia se m ai afla şi cîte o fărîm ă
de curte, şi cîte un zid.
Z o ra p ărea să ştie aici d e-a fir-a -p ă r tot rostul şi, aşa
cum pregătise elib erarea lui B ranko, pusese la cale şi fuga.
L a tem elia zidului u rm ăto r se aflau două lăzi. Z o ra se şi
că ărase sus.
— D upă ce te-ai u rc at pe zid — îi strigă ea — răs
to arn ă lăzile cu picioarele.
B ranko făcu întocm ai.
U rm ăto ru l obstacol era un zid înalt. Z o ra proptise acolo
o p ră jin ă . D e astă d a tă ea aşteptă p înă ce B ranko ajunse
sus, apoi trase ră p ră jin a d u p ă ei.
îl auziră pe Begovic.
— D ordevic ! striga el. D ordevic, puşlam aua a spălat
p u tin a !
— Ce ? Ai înnebunit ? zbieră cel interpelat. T e spîn-
zură p rim aru l. U n d e e ?
— U ite-acolo ! Acolo ! şi nefericitul a ră tă spre cei doi
care tocm ai se av în tau peste al treilea zid.
— A lea rg ă du pă ei !
Begovic o şi rupsese la fugă.
Z o ra şi Branko trecu ră de lotul de locuin e.
— Acum , acolo sus — îi şopti Z o ra şi-l trase pe-o
m ică treap tă.
Copiii m ai escalad ară un zid, coborîră în tr-o şură şi îşi
tra s e ră o clip ă ră s u fla re a , ciu lin d u re c h e a să v a d ă dacă
se m ai aude cum va poli aiul, d ar nu auziră nimic.
— H ai vino ! Z o ra smuci de un zăvor şi deschise un
mic oblon : P e-aici, afară...
P revăzător, m ai în ain te de a o urtna, B ranko îşi scoase
m ai întîi capul p rin deschizătură. O are unde se afla u ?
B ăiatul făcu ochii m ari : oblonul se deschidea în ve
chiul zid ce îm prejm uia p a rte a de sus a S eni-ului şi d ădea
chiar pe şoseaua care, în co n ju rîn d oraşul, ducea către m are
şi de-acolo la Fiume.
P en tru o clipă lum ina ce n ăp ă d ea din toate p ă r ile îl
orbi, apoi ştren g aru l sări d u p ă to v arăşa lui. Z o ra se uită
cu lu are-am in te de ju r îm prejur.
 — N u ne m ai răm îne decît să traversăm şoseaua şi s-o
luăm p rin g răd in i ! strigă ea. Şi cu asta sîntem salva i !
O zbughiră de p a rte a cealaltă. Z o ra se şi afla pe un
zid, cînd auziră glasul lui D ordevic :
— Begovic ! Begovic ! Iacătă-i !
C a să pu nă sus m în a pe ei, D ordevic ocolise în fugă
lotul de case, însă sosise cu un m inut p re a tîrziu.
— Sus, încoa’ la m ine ! strig ă fata. B ranko se şi afla
lîngă ea. A cum alea rg ă p în ’ i-o ieşi lim ba de-un cot, d ar
ine-te m ereu d u p ă mine.
Copiii căzură pe un strat de varză, apoi se tîrîră o
bucată p rin tre rugi de zm eură, săriră peste un m orm an de
gunoi, se fu rişară pe lîngă un u m b rar şi o lu a ră la goană
de le sfîrîiau călcîiele. Z o ra cunoştea fiece col işor. T ă ia
prin tufişuri, ocolea orice sîrm ă ghim pată, orice zid p rea
înalt, ştia fiece p o artă care era deschisă, iar la acelea ză
vorite ştia cîte o sp ărtu ră sau se că ă ra pe ele şi sărea pe
p arte a cealaltă.
S trăb ătu ră astfel vreo şapte-opt g rădini, B ranko abia-
abia m ai sufla.
— M ai are vreu n rost să fugim de ei ? gem u el. T o t
au să p u n ă m îna pe noi.
Pe ju m ătate supărată, pe ju m ătate înveselită, Z o ra se
u ită la el :
— A tîta vrem e cît ne m ai in picioarele, trebuie s-o în
tindem , şi a tîta vrem e cît nu n e-au luat încă de gît, mai
putem scăpa din ghearele lor.
U n alt zid le ieşi în cale. C înd B ranko îl sări şi pe
ăsta, se pom eni pe şoseaua cea largă, pe care călătorise de
dim inea ă.
— T rav ersează iute şoseaua şi fă- i v în t peste zid ; cred
că tot m ai sînt pe urm ele noastre.
B ranko tăie şoseaua d e-a curmezişul şi se c ă ă ră an e
voie pe zidul dim potrivă. D eodată îl auzi atît pe Begovic
cît şi pe D ordevic cum se apropie gîfîind. D e astă d ată
Begovic înconjurase în fugă grădinile, în vrem e ce D o r
devic se luase du p ă ei. O v ăzură pe Z ora.
— A cilea-i d racul ă la de fată... — gîfîi Begovic cu
răsu flarea tăiată. A şa că nici b ăiatu l nu poate fi departe...

59
 Se apropie abia mai trăg în d u -şi sufletul. D ar p înă să
a ju n g ă el la zid, Z ora îşi şi făcuse v în t dincolo. E a trecu
în goană pe lîn gă B ranko şi, ciripind ca un sticlete, se
în d re p tă spre un chioşcule . In aceeaşi clipă se zbătu un
oblon al chioşcului şi la ochiul ferestrei se ivi un cap
de copil.
— Ieşi i a fa ră — şopti Z o ra — sîntem urm ări i.
D in tr-u n cap se făcu ră trei, şi cîteşitrei băie ii săriră în
grădină.
P rim ul era m are, grăsan şi a ră ta cu desăvîrşire necioplit.
Pe un tru p la t sta în fip t un cap deopotrivă de bolovănos.
A vea p ăfu l zburlit ca un arici, urechile neobişnuit de m ari,
nasul gros, ia r dacă ochii n -a r fi p riv it atît de m elancolic,
l-a i fi p u tu t lua, din creştet p în ă-n tălpi, drept un bătăuş
şi un cu itar cum scrie la carte. V enea către ei cu pas rar,
b ălăb ăn in d u -şi m îinile, la fel de butucănoase ca şi restul
trupului.
A l doilea, dim potrivă, era m ărunt, aproape m ititel, însă
nespus de iute şi de n eastîm p ărat. I-o luă înainte celui
m are şi aju n se prim ul la ei.
A l treilea, cam de înăl im ea lui B ranko, sem ăna cu el
şi la statu ră, şi la înfă işare, num ai că ochii înguşti şi oblici,
g u ra m are, precum şi o linie ce cobora de la nas pîn ă la
bărbie dăd eau fe ei sale un aer răutăcios, ba chiar respin
g ăto r.
— Cine vă u rm ăreşte ? izbucni m ititetul, ridicîndu-şi
fa a ascu ită şi nasul cîrn spre Zora.
— Doi poli ai, N icola, Begovic şi încă unul — şopti
fata. A cuşi-acuşi trebuie să pice aici.
U riaşul îşi a ră tă pum nii şi din ii :
— Să poftească num ai, că le -a ră t eu lor.
— Eşti nebun, P avle ! îi tăie vorba Zora. N -av e i a lt
ceva de făcut decît să fugi i voi în locul nostru, atît.
—' A sta-i tot ? întrebă al treilea.
^ — Da, D uro — răspunse ea. Bagă de seam ă ce- i spun,
că tu eşti cel mai deştept d in tre to i. N oi am îndoi intrăm
în chioşc Voi închide i obloanele şi vă aşeza i apoi aici.
De în d ată ce Begovic şi celălalt dau cu ochii de voi, o ru-
p e i la fugă, fiecare în a ltă parte, iar peste un ceas ne
vedem din nou sus Ia rugii de mure.

60
 D uro încuviin ă din cap şi N icola îşi frecă m îinile :
— Straşnic o să m ai fie !
D ar P avle spuse :
— Eu mai bucuros le-aş fi tras o chelfăneală.
D eodată îl şi auziră pe Begovic în d rep tu l zidu
lui, spunînd :
— Vino, D ordevic, dă-m i o m înă de aju to r. Singur nu
mai aju n g eu dincolo...
Pare-se că D ordevic se şi înfiin ase acolo, căci peste o
clipă, m îinile m ari ale lui Begovic bîjbîiau pe creasta
zidului.
— în ă u n tru — şuşoti D uro către Z o ra şi Branko.
Şi iată-i la adăpost. D uro închise obloanele şi în tu n e
ricul îi învălui pe am îndoi.
în tre timp, cu chiu cu vai, Begovic se ca ă ră pc zid.
Z ăbovi sus cîteva secunde. A ră ta ialnic. E ra fă ră chipiu,
iar cele cîteva fire de p ă r pe care le m ai avea i se zbur
liseră epene-n sus. Vestonul îi era descheiat şi, dup ă cît se
vedea, îşi pierduse şi centironul ; nu mai ivea nici bastonul
lui de cauciuc, iar sudoarea îi curgea şiroaie pe fa ă, d e
p arcă i-a r fi tu rn a t cineva o căldare în cap.
— A oleu ! gem u poli aiul. A olică ! şi-şi ştergea cu
am îndouă m îinile năduşeala de pe frunte. A bia după
aceea îşi aru n că p riv irea în jur.
Cei trei băie i, stînd jos pe iarbă şi cu nişte căr i d e
joc în m înă, îşi in terp retau rolurile adm irabil. M ai în tîi
făcură nişte m utre ca şi cum Begovic a r fi fost o nălucă.
Begovic, de asem enea, se u ita intă, cu ochii m ari, jos
spre ei.
— D ordevic ! strigă el. Ia tă -i aici, însă nu m ai sînt
doi, ci trei.
— îm i vine să cred că eşti beat tu rtă — îşi dete cu
p ărere a D ordevic, ivindu-se la rîn d u -i pe creasta zidului.
C înd băie ii îl v ăzură şi pe D ordevic, D uro fu prim ul
care azvîrli căr ile.
— Doi poli ai d in tr-o d ată ! A sta-i p rea m ult p en tru
m ine — strigă el şi o rupse la fugă.
Al doilea care zvîrli căr ile fu Nicola.
— Ia r cînd m ai e şi D ordevic p rin tre ei, apăi e ja le
m are — ad ău gă puştiul şi se năpusti în direc ie opusă.

61
 P avle răm ase pe iarbă. F a a lui m are şi b la jin ă era
m uncită de gînduri. D ecît s-o şteargă, m ai bucuros s-a r fi
lu at la bataie cu am îndoi, cu atît m ai m ult cu cît se v e
d ea că sînt p ră p ăd i i de oboseală. în cele din urm ă îşi strînse
şi el căr ile, se ridică tacticos şi m orm ăi :
— H a i să m ă car şi eu m ai bine...
In tre tim p Begovic îl trăsese pe D ordevic sus pe zid.
— Ei, acum a-i vezi ? Şi a ră tă spre copiii care fugeau
în toate p ăr ile. Sînt sau nu trei ?
— M ă, d a ’ deştept m ai eşti ! cîrîi D ordevic. O ri că-s
doi, ori că-s trei, de prins trebuie să-i prindem .
Begovic se scărpină în cap :
— M ăcar spune-m i pe care d in tre ei ?
— E u o să m ă iau du pă ăla m are — zise D ordevic.
Ă la p are să fie cel m ai mototol.
S ări jos de pe zid şi se luă d u p ă Pavle. Begovic îşi m ai
trecu o d a tă m îna p rin păr.
— O f, vai de păcatele mele, mie în to td eau n a îmi lasă
ce-i m ai greu — gem u el, apoi începu să alerge du pă N icola.
Z o ra şi B ranko, care, lipi i de oblon, priveau in tă prin
crăp ătu ri, v ăzu ră şi auziră tot. Z o ra îşi frecă m îinile de
bucurie şi se porni să trop ăie şi să opăie încoace şi încolo.
B ranko m ai g îfîia încă şi era tot cu sufletul la gură. D ar
constată bucuros cum d isp ăru ră m ai întîi băie ii, iar în cele
d in u rm ă şi Begovic îm preun ă cu Dordevic.
— Ei, acum ce facem ? în treb ă el, şi cum fa ta nu -i ră s
punse im ediat, continuă : Eu tare-aş avea chef să răm în aici.
— E m ult p rea prim ejdios — fu de p ărere Z ora, care
se tot u ita iscoditoare d u p ă poli ai. N u, dacă nu pun m îna
pe nici unul din cei doi, pot să se în to arcă şi-atunci or să-şi
v îre nasul în to ate ascunzişurile. T reb u ie să plecăm mai
d eparte.
— P ăi unde ? vru B ranko să afle.
— Ai auzit do ară : la tufişurile de m ure. Acolo sus,
a f a ră din oraş. Deschise obloanele, cercetă cu luare-am inte
încă o d a tă ju r îm p reju r şi sări în grădin ă. B ranko o urm ă.
M ai-n ain te d e-a escalada prim ul zid, Z o ra întoarse din nou
capul : Ai închis obloanele la loc ?
B ranko răspunse că nu.
— Repede, închide-le ! porunci ea. A ltm interi, poli aii
o r să-şi dea num aidecît seam a că ne-am ascuns acolo.

62
 B ăiatul se întoarse în d ă ră t şi îndeplini ordinul fetei.
Cei doi se tîrîră , se cătă rară, coborîră şi se furişară, de
astă d ată m ai încet, în ain tîn d m ereu ; fu ră nevoi i să sară
peste alte cinci-şase gard u ri, ziduri şi tufărişuri, trecu ră
pe lîn gă o fîn tîn ă îşnitoare, pe lîngă nişte caişi frum oşi, pe
lîngă o m in u n ată p ajişte înflorită. B ranko văzu flo area-soa-
relui, crini, m aci cu capsule pocnitoare, pintenaşi, tra n d a
firi, şi răm ase uim it cît de sălbatice şi de frum oase erau
locurile de cealaltă p arte a zidurilor, pe care el n u le v ă
zuse niciodată, deoarece, îm preună cu tovarăşii lui, nu se
jucase decît tot p rin cur i şi beciuri sau jos la m are.
N u în tîln iră aproape pe nim eni. D oar o fem eie b ă trîn ă
ce pliv ea buruieni, o pisică, un moş care şedea la soare şi
care abia le aru n că o p riv ire cînd ei trecu ră în goană, p re
cum şi un cîine astm atic, p rea gras însă ca să-i p o ată aju n g e
din urm ă. D upă ce se tîrîră p rin ultim ul tufăriş, se v ăzu ră
în tr-u n hă iş de porum bare, de m ure, de zm eură şi de
grozam ă.
D a r după ultim ul zid, to ată frum use ea, izolarea şi d i
chisul g răd in ilo r p ie riră ca suflate de vînt. încep ea o re
giune p îrj oli ă, n ecu ltivată, m ai în tîi n ăp ă d ită de ierburi,
apoi din ce în ce m ai sărăcăcioasă.
Copiii m erseră vreo cî iva m etri prin albia Potocului,
pe urm ă se u rc ară pe un dîm b. A rşi a era aici aproape de
nesuferit. T u fişu rile se i eau chircite, ca nişte tufe m ititele.
D in ce în ce se îndeseau p ia tra şi stîncă. D e asem enea nu
m ai văzură nici o floare, ci abia cîte un fir de iarb ă ici-colo.
în dosul dîm bului, unde era ceva m ai m u ltă um bră,
începea tufărişu l de m ure despre care pom enise Z ora. T o a tă
p arte a din spatele dîm bului o pornea în jos şi cobora pîn ă
la m are.
— U ite acolo ne adunăm noi. Z o ra a ră tă spre zidul de
epi şi de v reju ri.
— Acolo ? îngăim ă Branko. T u fărişu l i se p ărea cu n e
p u tin ă de străb ătu t, ia r v re ju rile atît de tari şi de epene,
încît era în cred in at că nici un cîine sau alt anim al n -a r
putea răzbate p rin hă işul acela.
— N u luăm pe nim eni care nu-i din b an d a n o astră
— vorbi Z o ra m ai d eparte — tu însă po i să vii. E doar
b an d a m ea, aşa încît hai să m ergem !

63
 Se aplecă, trase a fa ră cîteva v re ju ri care erau bine
v îrîte în păm înt şi le aşeză alături. încetul cu încetul se
deschise un drum de trecere.
— T îrăşte -te încoace ! şi a ră tă înspre deschizătură.
— Cum, asta a i făcut-o voi ?se m inună Branko. Sîn-
te i tare deştep i !
— M ai bine ia seam a cum o închid la loc — răspunse
Z o ra şi, du pă ce se tîrî în urm a lui, îşi roti prevăzătoare
p rivirile în toate păr ile, apoi vîrî la loc, cu g rijă, v reju rile
în păm înt.
— Acum nici m ăcar vulpea sau iepurele nu m ai pot
să intre — zise ea, m îndră. N u - i răm îne decît să te tîrăşti
m ai departe.
B anda tăiase un coridor drept. B ranko însă trebuia m e
reu să se lase în p atru labe, căci, de în d ată ce se ridica,
tufele îl în epau fie la gît, fie în spinare.
De două ori coridorul făcu un ocol larg, şi o d ată Z o ra
fu nevoită să se strecoare pe lîngă el, deoarece drum ul se
închidea brusc, fiind cam uflat cu grijă.
— Aici chiar că nu mai in tră nim eni dacă nu ştie
rostul — o lău dă din nou Branko.
— Şi nici nu m ai iese — adăug ă fata. De ieşit e şi
m ai greu.
C oridorul d ăd ea în tr-u n loc deschis şi, în sfîrşit, p u tu ră
să se ridice în picioare. Se aflaru pe un teren rotund, cam
d e zece m etri p ătra i.
— Ia tă -n e şi-aici — zise Zora. Acum s-aşteptăm pînă
v in şi ceilal i.
B ranko se uită ju r îm prejur. Văzu acolo resturile unei
vetre. Rugii de m ure erau atît de înal i, încît nu se z
nim ic dincolo de ei. Ba m ai m ult : dacă te apropiai d~
tufişuri, chiar cînd soarele era Ia am iază, tot mai găseai
oleacă de um bră.
Z o ra se ghem ui sub nişte tufe, îşi cuprinse capul cu
b ra ele şi încercă să adoarm ă. Branko se chirci lîngă ea,
p riv in d -o lung.
De cînd fa ta îl scosese din tem ni ă, el încă nu-şi venise
în fire. Acum răsufla în voie şi se gîndea la cele petrecute.
Z o ra închisese ochii, aşa că el putea s-o cerceteze cu
luare-am inte. Pe fa a ei stăru ia o expresie duioasă, de fată,
în tim p ce p înă acum chipul său fusese grav, cu un aer

64
 băie esc, b a uneori chiar aspru şi răutăcios. M îinile îi aco
pereau p ăru l roşu, iar pistruii abia se mai vedeau în um bra
rugilor de m ure. în tre a g a -i în fă işare respira un farm ec
plin de fem initate, şi nu num ai at?t, d a r era d e-a dreptul
frum oasă. O are de ce îl scăpase ea din închisoare şi se că-
ărase apoi peste mai toate g ard u rile şi zidurile din Seni
ca să-l salveze ?
A ducîndu-şi am inte de toate astea, Branko se întristă.
îi v en iră în gînd chipurile băie ilor din Seni, care-1 ocă
riseră şi-l făcuseră puşlam a. T o i îl trădaseră, îl părăsiseră,
chiar şi prietenii lui, num ai fiindcă ridicase de jos un peşte,
da, to i, în a fa ră de fa ta asta străină, num ită de toată lum ea
Z o ra cea roşie, care-1 salvase.
Z o ra sim i că B ranko se u ită la ea.
— Ce te zgîieşti aşa la m ine ? i se adresă ea deodată,
m ijindu-şi ochii.
B ranko spuse deschis ceea ce gîndea.
— L a d rep t vorbind, de ce m -ai salvat ? o întrebă el.
— N ici eu nu ştiu.
— Eu însă aş vrea să ştiu.
— N u pot să- i spun.
— Totuşi m ai-n ain te nu m -ai cunoscut de loc.
— Am văzut că erai flăm înd, şi eu ştiu ce-nseam nă
să- i fie foam e şi să n-ai ce mînca. Pe urm ă am vru t să- i
vin în aju to r cînd K aram an a pus m îna pe tine, şi trebuia
să te -a ju t şi cînd Begovic te-a dus la închisoare.
— D a' nu poate să-m i in tre-n cap că toate astea le-ai
făcut pen tru m ine — răspunse Branko.
— Ia lasă ! îl luă ea în rîs. Ce rost are să- i frăm în i
a tîta m intea ? Eu nu-m i bat prea m ult capul şi totdeauna
fac ce trebuie.
— Ba eu, dim potrivă, chibzuiesc to td eau n a înainte de-a
face ceva.
Z o ra îl privi un tim p gînditoare, iar băiatul se înroşi
din creştet p în ă-n tălpi. Apoi ea zîmbi :
— Bine, atunci n-ai decît să chibzuieşti, d ar chibzuieşte
pe-ndelete. Sînt obosită şi vreau să dorm.
în tre tim p D ordevic fugea du p ă Pavle, iar Begovic după
N icola. D ordevic însă se înşelase crezînd că va pune m îna
pe Pavle.

65
 B ăiatul acela m are era m ai iute şi mai dibaci decît
arăta. Cu o iu eală nem aipom enită, aproape ca o huidum ă
de urs, o lu ă la trap, sări peste g ard u ri, se av în tă peste
ziduri şi, m ai-n ain te ca D ordevic să se tîrască prin cel din-
tîi tufăriş, îl şi p ierd u din vedere.
Begovic avu m ai m u lt noroc. II u rm ări cî iva paşi pe
N icola, apoi se aşeză jos. N u, nu m ai p u tea să se in ă pe
picioare, şi de i-a r cere to i p rim arii A driei, ba chiar şi
episcopul, să-l în h a e pe golanul ăla, el de-acolo nu se m ai
m işcă şi nici n -o să se m işte pîn ă cînd nu v a fi iar în
stare să m eargă fă ră să gîfîie.
N icola, puştiul cel iscoditor, îşi d ăd u curînd seam a că
Begovic nu-1 m ai urm ăreşte. D e aceea se strecură încetişor,
făcînd cale întoarsă, ca să se uite la băiatu l acela străin
adus de Z ora.
Begovic, care tot m ai gîfîia, ciuli urechile. „La dracu,
iată că vine cineva. T e pom eneşti că eu, cu aşteptatul, oi
avea m ai m ult noroc decît D ordevic cu alergatul."
îşi in u răsu flarea şi răm ase nem işcat. D eodată N icola
ieşi din prim ul tufiş.
— A m pus g h eara pe tine ! strigă poli aiul şi-l în-
şfăcă pe ştren g ar m ai în tîi de bra , apoi de gît.
N icola ip ă şi, ager cum era, se în v îrtea şi se sucea ca
un peşte, însă Begovic îl in ea zdravăn. Pe urm ă îşi duse
fluierul la g u ră şi fluieră. D ordevic auzi flu ieră tu ra şi se
opri locului. „A ha — îşi zise el — Begovic a pus m îna pe
u n u l.“ Şi fiindcă tot pierduse u rm a băiatului d u p ă care
fugea, se întoarse înapoi.
P avle şi D uro auziră şi ei flu ierătu ra. D uro şuieră p rin
tre din i, aşa cum făcea to td eau n a cînd era su p ărat : „F iiu“...
— N u m ai încape vorbă — m orm ăi el — că tîm pitul
ăla de P avle s-a lăsat prins.
Lui P avle îi trecu acelaşi lucru prin gînd. El se gîndea
însă la D uro, fiindcă niciodată nu se întîm plase să-l p rin d ă
cineva pe Nicola.
N icola încă se m ai zbătea ca un peşte în năvod, zgîria
şi stuchea, ia r Begovic îşi d a seam a că pe zvîrluga asta,
iute ca arg in tu l viu, n-o s-o p o ată ine m ult. De aceea m ai
fluieră o dată.
— U ite că vin ! strig ă D ordevic, m ărind pasul.
— A bia pot să-l m ai iu ! se văicări Begovic.

66
 — D a ’ trăsneşte-i u n a cu bastonul de cauciuc ! îi strigă
Dordevic.
— Ai d reptate. Begovic îşi duse m îna acolo unde-i
a tîrn a de obicei bastonul de cauciuc, însă ia-1 de unde
nu-i ; acelaşi lucru cu revolverul şi cu centironul.
— D oam ne D um nezeule ! strig ă el, îngrozit, bîjbîind
şi cu cealaltă m înă ceva m ai jos de cingătoare.
N icola se folosi de m om ent şi vru să-şi ia valea, însă
d e astă d ată fu înşfăcat m ai vîrtos : D ordevic îl prinsese
.şi de gît, şi de guler.
— D a ’ ce urli aşa ca din g u ră de şarpe ? îl în trebă el
pe Begovic.
— B astonul de cauciuc şi revolverul m eu au dispărut.
D ordevic rîse :
— L e-ai p ierd u t acolo sus pe alee, de cealaltă p arte
a şoselei. A cum linişteşte-te şi să vedem m ai bine de p ăsă
rică asta ce-a picat în la . îl răsuci pe N icola :
— D a ’ ăsta n u-i B ranko Babici ! F erească D um nezeu !
Begovic se zgîi şi el la N icola :
— în orice caz, e ăla care a rupt-o la fugă şi pe care
eu trebuia să-l prind.
— A m ru p t-o la fugă — zise N icola, redobîndindu-şi
cu raju l — fiindcă, nitam -nisam , a i ap ă ru t dum neavoastră
am îndoi pe zid.
— Aşa, care va să zică... D a ’ pe-o fa tă şi pe-un alt
b ăiat nu i-ai văzut ? în treb ă Dordevic.
— Ba da — încuviin ă cu sîrg N icola — însă au luat-o
devale — şi a ră tă spre oraş.
— A bia acum a spui ? m îrîi Begovic, scrîşnind din din i,
şi fiindcă tot m ai şedea jos, nu se sculă în picioare, ci se
tîrî spre N icola.
— P ăi d o ar nu m -a i în treb at nim ic, nici pe m ine, nici
pe p rietenii mei — se dezvinovă i N icola. D acă n e-a i fi
în treb at şi nu v -a i fi n ăpustit asupra noastră de-acolo de
sus, că n e-a i băg at în sperie i, n-am fi fugit nici noi de
dum neavoastră. Ba poate că v-am fi dat o m înă de a ju to r
să-i prin d e i pe-am îndoi.
— D a voi ce-nvîrtea i pe aici ? în treb ă Begovic, aspru.
— P ăi a i văzut şi dum neavoastră — răspunse N icola.
Ju cam căr i.

67
 — A sta făceam — ro stiră în tr-u n glas, ca un ecou,
D uro şi Pavle.
în tre tim p ei se ap ro p iaseră binişor, însă răm aseră cam
la vreo zece paşi de poli ai.
Begovic şi D ordevic se u ita ră buim aci la ei.
— A sta-i to ată ban d a — zise prim ul.
— Ia r fa ta şi B ranko nu sînt cu ei — se jelu i a pagub ă
Dordevic.
— V ăd şi eu. Begovic se u ită mînios la colegul său,
apoi le strigă celorlal i doi : Ia n pofti i m ai aproape !
— C ă n-oi fi prost ! rîse Duro. P ute i să-m i spune i şi
de-acolo ce dori i.
— N ici eu nu vin — m orm ăi Pavle.
— V a să zică a i ju c a t căr i ? îi în treb ă Dordevic.
— D o ar atît — şi P av le scoase căr ile de joc din b u
zunar : Iote-le, ale m ele-s aici.
— P ăi astea sînt căr ile doctorului Skalec — zise D o r
devic, cercetîndu-le m ai atent.
— Da, d a r eu sînt nepotul lui — răspunse D uro, şiret.
D ordevic pufni în rîs :
— M ai lipseşte d o ar să spui că ăsta pe care am pus
m îna e feciorul îm p ăratu lu i C hinei şi că g ăliganul de colo
e o drasla sultanului din M aroc. N u, nu, băiete, nepotul doc
torului Skalec, dac-o fi av în d vreunul, nu a ra tă ea un porc.
D uro făcu o m utră jig n ită :
— A şa arătăm noi totdeauna cînd ne jucăm de-a b a n
di ii. Ba ieri n e-am m în jit cu funingine, fiindcă voiam s-o
facem pe negrii.
D ordevic stătu un răstim p pe g înduri, apoi cătă la
Begovic.
— D ucă-se dracului şi d ă-le drum ul — fu de p ărere
Begovic — fie c-or fi au ba nepo ii doctorului Skalec. Noi
pe Z o ra cea roşie şi pe B ranko Babici trebuie să-i înhă ăm .
D ordevic îşi frecă b ărbia rasă :
— A şa zic şi eu ; ăsta a r fi cel m ai bun lucru. M ai ştii ?
T e pom eneşti că vreunul din gaşcă e cu ad e v ăra t nepotul
doctorului Skalec ! A păi ne scarm ănă prim arele de două
ori p e-atîta. E cuscrul doctorului, d a ’ las’ că nici altm interi
nu n e-aşteap tă vreo bucurie dacă ne întoarcem la poli ie
fă ră Branko.

68
 Ii d ăd u drum ul lui N icola, îm brîncindu-1 cît colo, aşa
în cît b ăiatu l m ai întîi se duse de-a berbeleacul prin iarbă,
p în ă să p o ată sări în picioare ca s-alerge la P avle şi la
D uro.
— O să te spun lui unchiu-m eu ! strigă D uro în gura
m are.
— O să-i spunem , n-av e i nici o g rijă ! re p etară P avle
şi N icola, apoi, lăsîndu-i în p la ta D om nului pe Begovic şi
pe D ordevic, o ru pseră la fugă.
E ra ceasul p a tru cînd aju n seră, în sfîrşit, la tufărişul
de m ure. P avle începu să adulm ece ca un cîine.
— A u şi sosit — spuse el.
— Z ău ? M iroşi tu asta ? îl lu ă în rîs D uro.
— Nu, d a r văd. V reju rile sînt altfel vîrîte.
îşi croiră drum şi se tîrîră spre tufe.
B ranko se trezi din somn, fiindcă auzi o voce care
spunea : ,.U ite-i că dorm ". Deschise ochii anevoie. A tunci
aceeaşi voce zise :
— N u, băiatul e treaz.
Zgom otul glasului o trezi şi pe Z ora. Se sprijini pe bra-
ele-i arse de soare, se u ită la cei trei şi, rîzînd, îl în treb ă :
— A i reuşit să scăpa i ?
— Ba bine că nu.
N icola povesti d e-a fir-a -p ă r. Z o ra pufni în rîs de c î
teva ori. Şi pe B ranko îl pufni rîsul. N u putea în ruptul
capului să şi-l închipuie pe Begovic fă ră bastonu-i de
cauciuc.
Apoi se lăsă o linişte adîncă. N icola îl m ăsură cu p r i
v irea pe Branko, iar B ranko pe N icola. Şi P avle trase cu
rios cu coada ochiului la B ranko, num ai D uro se purta ca
şi cum B ranko n -a r fi fost de fa ă.
Z ora, care un răstim p urm ărise toate astea, sări deo-
d a tă -n sus :
— Nici nu v-am spus încă cine-i el.
— îl cheam ă B ranko — strigă Nicola.
— Babici — turui P avle la rîndul său.
D uro spuse scurt :
— Şi-l caută p rim arul. Deci o fi făcut tot soiul de bles
tem ă ii.
— De unde a i şi a fla t ?! se m iră Z ora.
— Begovic şi D ordevic au povestit — răspunseră băie ii.

69
 — A tunci m ai afla i că a stat şi la închisoare. K a ra
m an, bogătaşul, a pus să-l aresteze : luase de pe jos un
peşte. Eu l-am scos de-acolo.
P avle holbă ochii cît cepele. N icola făcu un bot ascu it.
T u lb u rat, D uro m esteca un fir de iarb ă în din i.
B ranko adeveri spusele fetei :
— Ieri am p ierd u t-o pe m aică-m ea. M i-era foame. Ain
văzut pe jos un peştişor şi l-am luat. Begovic m -a dus la
închisoare. Z o ra a v îrît o p ră jin ă p rin tre drugii ferestrei
şi am şters-o am îndoi.
De astă d a tă P avle spuse d o ar „v ai“ şi continuă să p ri
vească la ei cu ochii larg deschişi. N icola căta cînd la b ă
ie i, cînd la Z ora. D uro p ărea că-şi redobîndise calm ul. Se
u ita şi el la B ranko, însă nu tocm ai prietenos.
— Şi ce facem cu b ăiatu l ? în treb ă el.
— Eu aş v rea să-l prim im în b an d a n o astră — ră s
punse Zora.
— A r fi grozav ! chiui N icola. Putem fi foarte bine
cinci.
P avle ridică şi el capul :
— N ici eu n -am nim ic îm potrivă. Cel pe care-1 caută
p rim aru l poate să ne fie de folos.
D uro nu rosti un cuvînt. îşi uguie buzele şi privi in tă
la B ranko. B ranko, de asem enea, se u ita la el. F a a aceea,
to ată num ai şiretenie şi gîn d u ri ascunse, îi displăcu şi mai
m ult decît p rim a oară.
— Ei, tu ce zici ? îl îndem n ă Z o ra pe Duro.
— T u ştii că eu sînt contra oricărui nou venit — spuse
Duro.
F ata se în cru n tă şi făcu o m u tră supărată.
— Noi însă sîntem cu to ii pentru.
— A tunci trebuie ca m ai întîi să fie supus cel pu in
la proba jocului cu briceagul. D acă ştie jocul cu briceagul,
n-am nim ic îm potrivă.
— Bine — zise Z ora, lum inîndu-se iar la fa ă.
— Bine — în cu v iin ară N icola şi Pavle.
— Cunoşti jocul ? îl în treb ă Z o ra pe Branko.
— Da... am văzut cum se joacă... Ju cau cîteodată d u l
gherii şi m arin arii jos pe chei.
F ata se adresă lui P av le :

70
 — Ai un briceag ? P avle făcu sem n că da. A tunci scoa-
te-1. Şi fiindcă el n -a ju c a t niciodată, are d rep tu l să-ncerce
de trei ori.
V lăjg an u l scoase din buzunar un briceag m are, v îrît în-
tr-o teacă de piele. îl trase a fa ră din teacă şi-i pipăi
tăişul.
— începe o d ată ! spuse Z ora, nerăbdătoare.
P avle se lăsă în genunchi, iar B ranko trebui să se aşeze
din ain te-i în aceeaşi pozi ie. A poi strînse cu p utere bricea
gul în m îna lui m are şi-i făcu v în t cu v îrfu l în jos. B ricea
gul se în fu n d ă p în ă-n prăsele.
— A sta a fost n um ărul unu — spuse el şi, dup ă ce
trase briceagul din păm înt, i-1 dăd u lui Branko.
B ranko strînse cu itaşul întocm ai ca şi P avle şi-l zvîrli
cu putere. Zîm bi : cu itul se înfipse aşijderea.
— Stai, nu te bucura p rea devrem e — rîn ji D uro, b at
jocoritor. L a p rim a probă reuşeşte şi-un înc.
P avle prinse briceagul în tre degetul a ră tă to r şi cel m ij
lociu, în aşa fel ca degetele îm preună cu tăişul să fie în
d rep tate spre fa a lui, apoi răsuci fulgerător m îna şi b ri
ceagul, v îjîind, se în fu n d ă în păm înt p în ă-n prăsele.
De astă d a tă B ranko nu reuşi decît la a doua încercare.
Şi nici chiar atunci briceagul nu se îm p lîn tă atît de adînc
ca la Pavle.
— N u m ărul trei e şi m ai greu — an u n ă N icola, cu
ifos.
B riceagul se a fla din nou în m în a lui Pavle. El îl aşeză
în aşa fel pe podul palm ei, încît prăselele să vie în tre
v îrfu l degetelor, iar lam a să a ju n g ă dincolo de încheietura
pum nului. Cu o m işcare ra p id ă îl azvîrli în sus, îşi retrase
la iu eală m îna, şi briceagul nim eri cu v îrful în iarbă.
De astă d ată, m ai înainte de a executa m işcarea hotă-
rîtoare, B ranko cum păni un răstim p briceagul în m înă, fă ră
a-şi dezlipi o clipă ochii de pe el, şi în tr-ad e v ăr, reuşi la
fel de bine ca şi P avle : briceagul se înfipse cu vîrfu l în
păm înt.
P avle repetă figura, num ai că de rîndul ăsta, în loc
să-şi potrivească briceagul pe podul palm ei, şi-l puse pe
dosul m îinii. B ranko execută fă ră nici o greu tate şi această
probă.

71
 Cel de-al cincelea şi al şaselea exerci iu erau şi m ai
dificile, si de fiece d a tă B ranko nu izbuti decît abia la a
treia încercare să înfigă cum se cuvine briceagul în p ă
m înt. Şi în tr-u n caz, şi în celălalt trebuia să ii briceagul
d e-a-n d ă ratelea , adică cu prăselele în podul palm ei şi cu
lam a în tre degete, d u p ă care urm a să-l zvîrli spre tine,
retrăsrîndu- i la iu eală m îna.
Z o ra se u ita în co rd ată la el : D uro, de asem enea, era
cu ochii in tă la fiecare gest al lui Branko, iar m icului N i
cola îi curgea saliva din gură, în tr-a tît era de em o ionat.
— Acum vine p arte a cea m ai erea — spuse Pavle.
— Ba nu — fu de p ărere N icola. U ltim a-i cea m ai
£ re a - „ . .
— N ici una nu-i g rea — se am estecă D uro, disp re u i
tor. E u le-am făcut pe toate de prim a dată.
P avle inea acum briceagul în tre din i. F,1 înclină uşor
capul, apoi îl smuci iute în sus, în aşa fel că briceasrul
zbură vertiginos, tăind aerul cu lam a, după care coborî
v îjîin d cu v îrful în jos.
Z o ra b ătu din palm e :
— F ig u ra asta o faci to tdeauna foarte bine.
P avle se um flă în pene, auzind lau d a şi fa a Iui lată
se schimonosi în tr-u n rîn jet.
— P en tru că o fac şi foarte des — ad ău gă el.
P în ă atunci B ranko im itase bucuros tot ce-i arătase
Pavle, d a r să ia briceagul în g u ră se tem ea.
D uro, văzîndu-1 că şovăie, îl înghionti cu cotul pe
Nicola.
— N u m ai v rea — chicoti el, batjocoritor.
— P ăi n -am zis eu ? se sume i N icola. A sta-i cea m ai
grea- . . . „
— îi e frică, vezi bine ! rîse Duro.
B ranko nu voia în ru p tu l capului să le dea p rileju l de
a spune despre el u n a ca asta. Şi iată că briceagul se şi
afla în tre din ii lui, d ar din nou îl cuprinse şovăiala, şi
num ai cînd în tîln i p riv irea în cu ra jato are a Zorei, îl azvîrli
în sus.
A fost cu m ult m ai sim plu decît şi-a închipuit B ranko.
Totuşi, briceagul căzu cu tăişul d e-a latul. A doua o ară a
m ers m ai bine, iar a treia oară s-a în fip t în păm înt, la
fel ca şi la Pavle.

72
 — B ravo ! izbucni Zora.
N icola se grăbi să strige şi el „bravo", făcîndu-i lui
B ranko un semn în cu ra jato r cu capul, iar Pavle, care a p u
case să trag ă cu itul din păm înt, m ărturisi m orm ăind :
— Ce-i drept, era înfipt tot a tît de adînc ca şi la m ine.
U ltim ul exerci iu p ărea a fi m ai uşor. P avle lu ă b ri
ceagul în tre policar şi a ră tă to r şi-l zvîrli, însă nu înainte,
ci înapoi. A dică îşi lăsă m îna în jos, iar briceagul se r ă
suci doar cu o clipă m ai-nainte de a cădea la păm înt.
B ranko încercă şi el, însă cînd lăsă m îna în jos, lam a
îi crestă pielea şi, colac peste pupăză, briceagul căzu pe
muchie.
— N u m ărul ăsta trebuie executat mai repede. P avle îi
a ră tă din nou.
B ranko încercă, însă în clipa cînd azvîrli briceagul,
cineva îl îm brînci. El se întoarse. în aceeaşi clipă bricea
gul căzu, însă nu la păm înt, ci pe m îna lui, p ătru n zîn d
adînc în carne.
— A u ! u rlă B ranko, aruncînd cît colo briceagul şi p ă
lind la fa ă. A oleu ! mai strigă el o dată, că ci îl durea, apoi
răcni furios : C ineva m i-a d at brînci ! Se întoarse din nou.
D uro se ghem ui în spatele lui. T u ai fost ăla ! se o ărî
el. T u !
D uro îşi plecă ochii :
— P oate că fă ră să vreau te-am atins. Am v ru t d o ar
să văd dacă faci aşa cum trebuie.
— Ba dinadins ai făcut-o ! ip a B ranko cît îl lu a g u ra
şi, cu m îna însîngerată, îi venea să-l plesnească pe D uro
peste fa a -i m ironosi ă.
Z o ra se repezi spre el.
— Ia ara tă -m i şi m ie — spuse ea.
R an a era destul de adîncă şi sîngera tot m ai m ult. F a ta
rupse o fîşie din căm aşa ei de pînză şi-i în făşu ră m îna lui
Branko.
— A şa, acum ridică bra ul şi ine-1 în sus — îl sfătui
ea. O să se oprească num aidecît.
B ranko făcu întocm ai, d ar sîngele răzbătea prin pînză şi
se prelin g ea pe b ra în jos.
— Ştiu eu un leac m ai bun — spuse Pavle. Cel p u in
aşa făcea totdeauna ciobanul nostru.

^3
 — C are anum e ? în treb ă Branko.
P avle ad u n ă o g ră m ă jo a ră de nisip, îşi slobozi udul
d easu p ra, apoi apăsă nisipul jila v pe rană. Sîngele se opri
num aidecît.
— Vezi că a ju tă — şi o rază de bucurie trecu peste
fa a bună, de cîine credincios, a lui Pavle. A cum a scutură
nisipul, şi Z o ra poate să te oblojească din nou cu cîrpa
a ia a ei.
F a ta procedă cu şi m ai m ultă g rijă decît prim a dată.
— T e mai doare ? îl în treb ă ea.
B ranko clătin ă din cap :
— M ă ustu ră ni el.
O clipă tăcu ră cu to ii. D eo d ată D uro spuse :
— C are va să zică n u poate fi p rim it în b an d a noastră !
— Şi de ce nu ? Z o ra se u ită în j u r cu ochii săgetători,
ia r P avle şi N icola îl p riv iră m ira i pe Duro.
— U ltim a probă n -a dus-o la bun sfîrşit.
— F iindcă m -ai îm brîncit ! ripostă Branko.
— i-am m ai spus o d a tă că n-am făcut-o dinadins,
şi chiar dac-aş fi făcut-o vorba e că briceagul, în loc să
se-n fig ă în păm înt, s-a -n fip t în m îna ta.
— P ăi a fost d o ar la a doua încercare — spuse Pavle,
liniştit. A re d rep tu l să-ncerce şi-a treia oară.
— D acă m ai are cu raj — ad ăugă D uro, ironic.
B ranko clocotea de furie.
— N u duc lipsă de cu raj, n-ai g rijă. H ai, dă-m i b ri
ceagul !
P avle se scotoci din nou p rin buzunar, îl scoase şi i-1
întinse.
B ranko izbuti de m inune ; deşi b ăiatului îi trem u ra
m îna, briceagul se răsuci în aer şi se înfipse în păm înt.
— A cum a eşti cu ad e v ăra t de-al nostru !
Z o ra îl p riv i m în d ră în ochi. N icola se m ul um i să cli
pească num ai. P avle îi întinse m îna.
— Eşti un b ăiat viteaz — zise el şi-l strînse a tît de tare
cu degetele-i puternice, în cît bietului B ranko aproape că i
se făcu din nou rău.
Z o ra îl înghionti pe D uro :
— N u vrei să-i dai şi tu m îna ?
— N u ! m orm ăi D uro, clătinînd din cap.

74
 — N u te bucuri că l-am prim it pe B ranko în banda
noastră ?
D uro clătin ă iar din cap.
„Ei — se gîndi B ranko — ăsta, cel pu in, nu se-as-
cunde.“ Ştia că-şi cîştigase trei noi prieteni, d ar şi un duş
m an, ba chiar unul fo arte prim ejdios dacă a r fi să ju d ecăm
după în tîm p larea cu briceagul.
Z o ra se u ită lung la Duro.
— O să vorbim noi m ai tîrziu despre asta — spuse ea.
Acum să m ergem .
N icola şi P avle o şi lu a ră tîrîş pe drum ul croit p rin tre
tufe. D uro îi urm a, iar după ei venea Z ora. M ai-n ain te ca
fa ta să se facă nevăzută p rin tufăriş, se m ai întoarse o
d ată :
— D a r tu, B ranko, te bucuri ?
— M ă bucur — răspunse băiatul, încuviin înd p rin tr-u n
semn.
Z o ra îşi în d ep ărtă pletele roşcate ce-i cădeau în ochi :
— Şi eu m ă bucur.
P avle aşteptă p în ă ce ieşiră cu to ii din tufăriş, apoi'
închise cu g rijă drum ul de trecere. In tre tim p ceilal i,
coborîră dîm bul în fugă. O in u ră tot în tr-u n trap. Z o ra
alerga în fru n te B ranko sim i din nou că nu-1 m ai in
picioarele ; uneori îi venea am e eală din pricina durerii de
la m înă. Tocm ai voia să-i spună lui N icola, care alerga
în aintea lui, cînd Z o ra se opri, îşi aruncă ochii în toate
p ăr ile ca nu cum va s-o v ad ă cineva şi se tîrî în tr-u n tufiş
de grozam ă.
D uro şi dispăruse în tufiş, N icola, de asem enea. B ranko
îi urm ă şovăind şi o văzu pe Z o ra stînd în fa a unei g ău ri,
acoperită de grozam ă.
— D a ’ încotro o luăm a c u m a ? în treb ă el.
F a ta îşi duse m îna la gură, a ră tă spre g au ră şi zise
î n c e t:
— Aici înăuntru.
In h ru b ă dom nea un întuneric beznă. B ranko trebui să
se tîrască în p atru labe, căci hruba nu era p rea în altă. L a
tot pasul te îm piedicai de pietre şi cioburi. îl du reau g e
nunchii, aşijd erea şi m îinile. C îteodată un zid se în ăl a în

75
fa a lui, şi el îşi zicea că hruba, care cu tim pul se tra n sfo r
m ase în tr-u n coridor îngust, se sfîrşeşte.
— T îră şte -te m ai d ep arte ! şuşoti Z o ra în spatele lui.
T îră şte -te m ai departe !
Şi în tr-ad e v ăr, coridorul făcea un cot. în că nu se
sfîrşea.

C a p ito lu l 5

Cetatea uscocilor

B anda se tîrî în p atru labe aproape vreo cinci m inute,

p în ă cînd, în sfîrşit, undeva licări o rază de lum ină. în
aceeaşi clipă B ranko sim i cum coridorul se înal ă. N u
trecu m ult şi putu din nou să se ridice în picioare. Se afla
în tr-o încăpere pe ju m ă ta te cu fu n d ată în întuneric, în care
lum ina p ătru n d e a p rin tr-o sp ărtu ră din zid.
T o to d ată văzu că D uro şi P avle se tru d eau să urnească
cogeam ite bolovanul, sp rijin it de unul din ziduri. P în ă la
u rm ă izbutiră să-I rostogolească, şi iată că o nouă deschi
ză tu ră ieşi la iveală.
D uro porni m ai departe, P avle şi N icola îl urm ară.
— H a i-n ain te ! Şi Z ora, care m ergea în spatele lui
B ranko, îl îm pinse pe b ă i a t : T rebuie să intrăm acolo.
D eschizătura da în tr-o încăpere cu trepte. O scară
ab ru p tă, în spirală, urca aproape d re ap tă ca o lum inare.
N -a v eau cum să suie altfel, decît că ărîndu-se pe ea cu
m îinile şi cu picioarele. D in cînd în cînd o rază de soare
răzbătea p rin vreo c ră p ă tu ră şi lum ina treptele. Branko
b ăg ă de seam ă că scara era foarte veche, iar pietrele înalte
şi m ari.

76
 — U f ! gem u N icola deasupra lui.
In trase în tr-o încăpere spa ioasă, m ăsurînd cam doi m e
tri lă im e, destul de în altă şi lungă de aproape zece m etri.
A vea nişte deschizături în form ă de creneluri, pe unde
răzbăteau razele soarelui în asfin it.
Z id u rile erau p retu tindeni alcătuite din bolovani, aşe
za i grosolan unii peste al ii şi prinşi în tr-o tencuială n e
m eşteşugită. L a creneluri, grosim ea zidului atingea cel p u
in o ju m ătate de m etru. Peste tot zăceau risipite pe jos
lem ne, iar în tr-u n ungher se afla o m ică v atră încropită
din pietre ; ici-colo vedeai grăm ădite p ături, talaş şi fîn.
P artea din fund a încăperii era ceva m ai rid icată ; două
trepte duceau acolo, unde, de asem enea, zăceau risipite pe
jos paie, fîn şi alte lucruri.
— Ă sta-i culcuşul m eu — spuse m în d ru N icola, făcîn d
semn către p rim a g răm ad ă de fîn şi paie.
B ranko se apropie. Se aflau acolo doar cîteva zdren e,
nişte sabo i vechi, cioburi de sticlă colorată şi o praştie.
— D espre astea voiam să- i vorbesc — şi N icola îl
înghionti pe B ranko, a ră tîn d în sus.
B ranko se u ită într-acolo. Soarele zugrăvea cercuri g a l
bene pe cîteva poze. B ăiatul se apropie. E rau chipurile u n o r
vedete de cinem a şi de teatru, pe care N icola le tăiase din
ziare şi reviste şi le lipise pe perete.
— A sta îmi place mie cel m ai m ult — spuse el, atin -
gînd uşor cu degetele-i sub iri chipul unei cîntăre e grase.
B ranko se u ită m irat la puştiul cel vioi, cu g u ra col u
roasă şi cu p ăru l lung, albicios, atîrn în d u -i în ju ru l capului
uguiat.
— De ce ?
— N ici eu nu ştiu ! m ărturisi glum ind N icola — însă
îmi place. Şi ca şi cum n -a r m ai fi vru t să vorbească des
pre asta, îl duse pe B ranko la culcuşul urm ător.
— Aici cine doarm e ? întrebă B ranko, cercetînd din
ochi culcuşul.
P avle se apropie de ei :
— Eu !
V lăjg an u l nu colec iona stele de cinem a, ci boxeri*
înotători, cam pioni la sărituri, biciclişti şi atle i.

77
 — O d a tă şi odată o să fiu şi eu ca unul din ăştia —
şi g ălig an u l a ră tă spre un japonez care ridica în aer al i
trei inşi.
— P ăi ai tu atîta p u tere ? îl în treb ă Branko.
— A cum a n-am . D a r dacă m ănînc zdravăn şi ridic
m ereu greu tă i, apăi m ă fac înc-o d ată pe-atîta. Ă sta — şi
a ră tă spre un b ărb at care, de pe o tram b u lin ă înaltă, sărea
în ap ă — este cam pionul am erican la sărituri. U ite aşa o
să sar şi eu în tr-o zi.
F oarte grav, P avle p riv ea in tă poza cu ochii lui m ari,
p ărîn d a fi u itat de tot ce-1 înconjoară. D uro. care stătea
în spatele lor, îl lu ă în rîs :
— Ei, da, vezi, d e-asta i-e frică de ap ă şi nici m ăcar
nu ştii să-no i.
N icola rîn ji, cu fălcile încleştate.
— L as’ c-o să-n v ă eu, n -av ea tu g rijă — răspunse
P avle, plin de încredere. A bia am treisprezece ani. Şi, de
altfel, m -am şi v îrît p în ă la b u rtă în apă. ine i m inte ce
vă spun : nu trece anul şi-o să m ă vîr p în ’ la gît.
D uro continuă să-l zeflem isească :
— N u m ai apucăm rioi în vecii vecilor s-o vedem şi
pe-asta.
— Facem prinsoare ? se o ărî P avle ; stătu o clipă pe
g în d u ri, apoi continuă : P e poza cam pionului la săritu ri —
şi-i întinse lui D uro m îna.
A cesta însă îi întoarse spatele :
— N u fac eu prinsoare cu tine. Şi m ai cu seam ă pe-o
p îrlită de fotografie ca aia.
B ranko, n ev rînd să se am estece în ciorba lor, trecuse
între tim p la al treilea culcuş. A ră ta mai bine rîn d u it decît
prim ele două, ia r deasupra erau bătute trei scînduri. De
p rim a scîndură atîrn a u m ai m ulte poze cu cai, de a doua
nişte curse şi o praştie, aşa cum avea şi N icola, iar pe a
treia, la in terv ale egale, se aflau flu tu ri prinşi în ac.
N icola îl urm ase pe B ranko :
— Aici doarm e D uro. El vrea să se facă agricultor sau
crescător de cai. în tin se m îna spre curse : Cu astea prinde
păsări. S ăp tăm în a trecută a prins un sticlete, însă era prea
pui. D upă trei zile a m urit. De ce-o fi strîng înd fluturi, h a
b ar n-am . ii străpunge cu un ac şi-i înfige în perete. Iaca,
p en tru unul ca ăsta a b ătu t d rum urile o săptăm înă înche-

78
 iată — lăm uri băiatul, arătîn d spre un flu tu re m are, n u
m it „coada rîn d u n icii4-. C înd e vorba de fluturi, p arcă-i
nebun, nici nu m ănîncă, nici nu bea p în ă nu vede insecta
prinsă pe scîndura asta.
B ranko se apropie spre a se u ita m ai bine la fluture.
— E frum os — m ărturisi el.
— T iii ! exclam ă N icola, plescăind din lim bă. L a soare
să-l vezi !
Z ora, care in trase cea din urm ă în încăpere, trecu p e
lîngă to i, apoi se sui pe o scări ă.
B ranko se u ită după fată. N icola îi dete cu cotul.
— Da, acolo îşi are ea culcuşul — turui el. în să nu
lasă pe nim eni să se urce sus. L a scări ă e gran i a. „V reau
să-m i am culcuşul meu de u na sin g u ră41, a spus ea, şi cînd
D uro a v ru t să se aciueze acolo şi s-a dus la ea, Z ora...
h aişt-h arşt... l-a zv îrlit de nu s-a văzut p înă jos. N icola
vorbea în şoaptă, ca nu cum va D uro, care se a fla d in ain tea
culcuşului său, să-l au d ă ; apoi ad ău g ă : Z o ra-i puternică,
mai puternică decît noi to i.
B ranko se apropie de-o ferestruie şi privi afară . Soarele
îl orbi, d a r cînd ochii i se deprinseră cu lum ina, văzu un şir
de înăl im i, copaci m ari şi vreo zece-douăsprezece case din
Seni ; deşi îşi m unci m ultă vrem e m intea, gîndindu-se cam
pe unde a r p utea să se găsească el, nu putu să dea de rost
întrebării.
C înd se întoarse de la fereastră, băie ii se îndeletniceau
cu diferite treburi. D uro sta ghem uit în fa a vetrei mici şi
vîra în ău n tru talaş. N icola aducea d in tr-u n u n gher ap ă în
tr-o oală. P avle căra lem ne. G ăliganul era în tr-a d e v ă r vîn-
jos. R upea în m îini crăcile groase ca pe nişte chibrituri.
B ranko tocmai se p reg ătea să le dea şi el o m înă de
ajuto r, cînd se ivi din nou Z ora, coborînd pe scări ă. P ăru l
îi era d at pe spate şi strîns în tr-o p an glică ; în a fa ră de asta,
îşi lepădase jerseul şi îm brăcase peste rochie o bluză care
odată pesemne fusese galbenă.
— T o t nu ştiu unde sîntem — spuse Branko.
— Vino ! Z o ra îl sili să se răsucească pe călcîie şi-l îm
pinse în aintea ei. O să- i arăt. Se în d re p ta ră din nou către
scara în spirală, însă cînd B ranko vru să intre p rin deschi
zătură. Z o ra îi spuse : Stai, ne urcăm pe altă scară.
— U nde ?

79
 — A şteap tă pu in.
S cara aceasta ducea m ai departe, însă, ca şi jos, in tra
re a era astu p ată cu ditam ai bolovani, pe care treb u iră să-i
d e a binişor la o parte.
— D e ce închide i m ereu in trările ? în treb ă Branko.
— Ai să-ti dai singur seam a — răspunse Z ora. In orice
caz, să ai g rijă să le închizi şi tu m ereu, fiindcă, dacă des
co p eră cineva ascunzătoarea noastră, s-a zis cu noi.
Scara avea vreo treizeci de trepte şi ducea în tr-o sală
m are şi posom orită, cu tavanul sp rijin it pe coloane groase de
p ia tră şi de lemn. A bia făcuseră cî iva paşi, că se şi des-
p rin seră de pe tavan o sum edenie de vietă i negre ce zb u ră
tăceau c-un şuier lin în ju ru l capetelor lor.
B ranko se trase speriat înapoi. Z o ra pufni în rîs :
— N u -ti fie frică. Sînt lilieci.
— A tît de m ul i, n-am m ai văzut...
F a ta rîse din nou :
— Ian te u ită colo sus. Ai să vezi şi m ai m ul i.
D u p ă a doua coloană atîrn a u cu m iile, prinşi ciorchine
unul de altul, m ari şi mici, slabi şi graşi. C apetele lor ascu
ite ca de cîine, cu urechi lungi, uşor îm păroşate de smocuri
rare, a tîrn a u toate în jos. Ai fi zis că d ihăniile au fost spîn-
zurate.
Liliecii d ă d u ră cu to ii semne de nelinişte. M ai întîi îşi
m işcară de cîteva ori urechile la d re ap ta şi la stînga, apoi
îşi d esfăcură aripile, iar o clipă mai tîrziu îşi lu ară zborul,
şi nici n -a p u cară copiii să se dum irească bine, că ei şi zbu
rătăceau ca un nor negru în ju ru l lor.
B ranko se opri din nou şi vru să se întoarcă înapoi. Z ora
il m şrăcă de um ăr :
— 1 ine m îna în fa a ochilor şi haide ! M ai avem cî iva
paşi şi scăpăm de ei.
Pe du pă o coloană scara se continua. A cum era m ai co
m odă, se lărgise întrucîtva, aşa că nu trebuiau să m eargă
în p atru labe. A ju n seră d in ain tea unei uşi ce nu era astu
p a tă şi p utea fi uşor îm pinsă.
în în căperea în care in tra ră duhnea îngrozitor. Se răs-
p în d ea o m iazm ă de ti se făcea rău ; peste tot vedeai pe
jos oase, pene, resturi de lîn ă şi, m ai cu seam ă, m urdărie de
p ăsări, iar d in tr-u n ungher răsună un p u făit furios.
— Ce m ai e şi asta ? B ranko răm ase p ironit locului.

80
 E ra un cap m are care pufăia aşa ; băiatul văzu însă n u
mai ochii, un cioc puternic şi o cunună zburlită de pene în
ju ru l creştetului. ^
— O b u fn i ă — îi şopti Z o ra la ureche. Sări repede
dincolo ! Cu ea n u-i bine să- i faci de joacă.
O zbughiră în tr-u n suflet şi nu se o p riră decît dup ă ce
se strecuraseră şi p rin tr-a doua, şi p rin tr-a treia uşă. în c ă
perile dăd eau u na în tr-a lta , d a r erau la fel de pustii ca şi
prim a. în unele locuri duşum eaua era sp artă şi prin găurile
negre puteai să vezi ca şi prin sp ărtu rile din ziduri.
— A cum b ag ă bine de seam ă — îi atrase Z o ra lu area-
am inte. N e aflăm la treizeci de m etri înăl im e.
Scara urca din nou, însă ducea doar cî iva paşi m ai sus,
în tr-u n fel de cote . B ranko desluşi un gungurit şi se uită
m irat la Zora.
— Sînt porum bei — zîmbi fata. Porum beii noştri. îşi au
cuiburile aicea sus. C îteodată sînt şi douăzeci, alteori num ai
vreo trei-p atru . Ere ii şi şoimii Ie dau adesea tîrcoale.
— M înca i şi voi d intr-înşii ? vru să ştie Branko.
Z o ra făcu semn că da.
— în să num ai cînd n-avem chiar nimic, nim ic dem în-
care. L a d rep t vorbind, porum beii sînt ai lui Nicola. El îi
hrăneşte, iar cînd sîntem nevoi i să m încăm şi noi vreunul,
îi vine să se spînzure, nu alta.
Se u ita ră am îndoi în hulubărie. E ra o sp ărtu ră m are în
zid, pe care N icola şi Pavle, du p ă cum povestea Z ora, o
astu p aseră ca vai de lum e cu scînduri p en tru a feri porum
beii nu num ai de ere i, ci şi de v în t şi de soare.
— Le vezi p e-alea două din fund ? şi fa ta a ră tă spre
dou ă porum bi e albe ca zăpada ce şedeau retrase în tr-u n
col . Ele clocesc. N icola poate să le ridice şi să se uite în
cuibar. Fiecare are cîte două ouă, zice el, şi-n cîteva zile
o s-avem încă p atru porum bei.
De la hulubărie, o scară de lem n ducea sus. E ra foarte
şubredă şi trebuiau să m eargă cu m ultă b ăgare de seamă.
Sus, p ărea să fie chiar şubredă de tot. Z id u rile aveau şi ele
sp ărtu ri, unele atît de largi, încît puteai să intri într-însele.
— C ată să urci fă ră să faci zgomot — şopti fa ta — ca
să po i vedea şi alte lucruri. în să pesem ne că vorbise p rea
tare, fiindcă în aceeaşi clipă se în ă l ă în zbor o pasăre. E ra

ft — K..V. 81
destul de m are : de la o arip ă la a lta m ăsura aproape un
m etru.
— Ă sta-i un vindereu, un şoim de stîncă — îl lăm uri
Z ora. Vezi colo ? întrebă ea, a ră tîn d spre sp ărtu ra din zid.
Acolo îşi are cuibul. C red că sînt două ouă într-însul. D eo
d ată începu să chiuie : A u şi ieşit şoim ule ii ! U ite ce c a ra
ghioşi sînt !
Z o ra rîdea. B ranko se aplecă asupra spărturii şi putu să
v ad ă cuibul, alcătuit din ram uri, pene, frunze, m u rd ărie şi
resturi de var. Şoim ule ii erau m ititei şi golaşi ; num ai capul
şi ciocul erau m ai m ari. M icu ele fă p tu ri îşi descleştară
ciocurile şi p rin seră să piuie. Ba încercară chiar să se ridice.
E rau însă p re a firavi şi se răstu rn ară.
— Să n u-i sufli o vorbă lui D uro că au ieşit puii — îl
ru g ă Z o ra pe B ranko în tim p ce suiau m ai departe. El
om oară toate păsările, şi m ie şoimii îm i sînt atît de dragi !
— Po i să fii sigură că n-o să-i spun — m orm ăi îm
b u fn at B ranko, punînd cu lu are-am in te un picior înaintea
celuilalt.
Se aflau pe a treia scară de lem n, cînd Z o ra i-o a ră tă pe
cea urm ătoare, zicînd :
— A sta-i ultim a.
B ranko pufni în rîs :
— C redeam c-o să tot suim aşa p în ’ la cer...
D upă cîteva secunde însă am u i d e-a binelea, deoarece
se aflau chiar în cer. T o a tă bezna, m ucegaiul, spaim a, m iaz-
mele, tot ce era negru şi ap ăsăto r dispăru ca prin farm ec.
D easupra lor se boltea un singur şi lum inos cer albastru.
P arcă a r fi u rcat d in tr-u n p u adînc chiar în m iezul soarelui,
şi se sim eau orbi i.
— O ! exclam ă Branko.
— O ! strigă şi Z ora, întinzînd bra ele, ca şi cum a r fi
v ru t să se apropie şi m ai m ult de cer.
— Frum os m ai e ! spuse B ranko, recules.
— C eva m ai frum os nici c-am văzut — zise şi fa ta —
deşi eu aproape în fiecare zi văd asta.
A bia acum îşi roti B ranko p riv irea ju r îm p reju r şi îşi
dăd u seam a unde se află : în Vechea cetate care se în ăl a
la stînga, pe o colină, d easu p ra Seni-ului.
C etatea alcătu ia un uriaş p a tru la te r de ziduri care m ă
surau cam vreo cincizeci de m etri în înăl im e. G rosim ea lor

82 .
era de un u p înă la doi m etri ; d easupra se ridicau p atru
turnule e, d in tre care unul năruit.
Jos, la poale, se în tin d ea oraşul Seni. B ranko văzu stră
zile care, de-acolo de sus, a rătau ca nişte dungi, privi casele
ce p ăreau nişte ju cării. P în ă şi tu rn u rile bisericii Sfîntul
Francisc şi ale catedralei se în fă işau ochilor do ar ca nişte
v îrfu ri de suli ă av în tîn du-se spre cer din tot acel v ălm ă
şag de p iatră , iar p alatu l episcopal, a cărui lă im e şi în ă l
im e îi insuflaseră to tdeau n a respect lui B ranko, privit din
cetate, nu era altceva decît o p ia tră albă, lunguia ă.
— U ite un om pe C linia — zise Branko.
— Şi dincolo altul — rîse Z ora. P ăi de ce să nu se ducă
oam enii şi-n p ia ă ?
— D e-aici totul p are atît de mic — spuse băiatul.
— D a r ia u ită-te la m un i — îi atrase aten ia Zora.
A cum noi părem mici...
B ăiatul îşi în d rep tă p rivirea într-acolo. C olina pe care se
a fla cetatea se în ă l a cam cu nouăzeci p în ă la o sută de
m etri d easupra oraşului, cu toate acestea puteai vedea pînă
h ăt-d e p arte în inut.
Dincolo de oraş se în ăl au pînă în slava cerului m un ii
cei povîrni i. T o tu l era aproape num ai stîncă, d o ar ici-colo
m ai scînteia un petic verde, fie pe steiurile pleşuve, fie pe
nisipul galben sau pe păm întul roşietic-cafeniu.
M un ii încingeau oraşul ju r îm prejur. în unele locuri se
zărea, ca despicată în stîncă cu toporul, cîte o p răpastie, însă
tăietu rile nu erau adînci, iar m ai d ep arte se în ăl au al i
m un i.
B ranko a ră tă către ei :
— Cam ce în ăl im e să aibă ?
— Ghiceşte.
— T ei sute de m etri.
— M ai mult.
— Cinci sute de m etri.
— M ai mult.
— O m ie de m etri.
— A cum e p re a m ult ; şapte sute de m etri — rîse Z ora.
— Aş vrea să urc şi eu o dată acolo sus — oftă Branko.
De-acolo, din v îrf, de bună seam ă că po i vedea si mai
departe.

83
 — Se vede în tr-a d e v ă r foarte departe. M ai cu seam ă în
largul m ării.
— T u ai fost v reo d ată sus ?
— De m ulte, de foarte m ulte ori. N oi urcăm des pe
m unte.
— A tunci să m ergem cît m ai curînd în tr-o zi. Eu n-am
fost niciodată pe m unte. Se uită din nou spre culmi : D ar
ce sînt crestele alea verzi pe care le au am îndoi m un ii ?
B ăiatul a ră tă spre d reap ta, unde, du pă prim ele înăl im i, se
ridicau altele, m ai depărtate.
— Copaci — răspunse Z ora.
— P ăi cresc copaci pe m un ii aceia pleşuvi ?
— Că prost m ai eşti ! Sigur că cresc copaci, şi încă
cî i ! M ii şi zeci de mii. Şi nu m ărun i ca aicea jos în parc
sau în grădini. Copaci de cinci şi de zece ori m ai m ari. E a
rîse. Că do ar i-ai văzut şi tu. P ăd u ra rii îi cară jos şi-i duc
pe chei.
— Păi eu ziceam că vin de departe, foarte de departe...
— Sînt şi d in tr-aceia — încuviin ă Z o ra — însă cei m ai
m ul i vin din m un ii noştri.
B ranko nu-şi mai lua ochii de la culm ile acelea. F ata
se întoarse cu spatele şi-l bătu pe um eri :
— Ian te u ită acum şi m area.
B ăiatul făcu o m u tră şi m ai m irată.
— O ! exclam ă el. De aici e cu m ult mai frum oasă decît
de pe stîncă mea.
— Ce ? T u ai o stîncă ?
— Da, jos la ărm , însă de-acolo nu vezi decît m area,
insula Rab şi Krk, ap a d in tre insule şi-atît ; de-aici însă se
vede şi m area dincolo de insule.
— U ită-te, u ită-te bine. D e-aici se vede pînă h ăt-de-
parte, foarte departe... — zise Z ora.
V ăzută din cetate, m area era, în tr-ad e v ăr, frum oasă. Se
a ră ta întunecată, ca o dung ă n eag ră : asta era m area în tre
insule. V eneau apoi falezele cafenii şi roşii, care, lum inate
de soarele ce scăpăta, luceau ca nişte bucă i m ari de lem n
p refăcu te în jeratic. A bia dincolo de ele începea m area ad e
v ărată, m area care se în fă işa ochilor m ai întîi alb astră, apoi
albăstruie, apoi tot m ai deschisă la culoare, apoi albă şi atît
de ne ărm u rită, încît nu m ai deosebeai unde se sfîrşeşte, ia r
d easupră-i cerul, la început siniliu, pe urm ă lum inîndu-se

84
trep tat, pînă ce, coborînd brusc, se contopea cu m area, ca
şi cînd s-ar fi sfîrşit totul : m area, cerul, păm întul, lum ea,
totul, absolut totul.
B ranko suspină din adîncul inimii :
— Şi aici trăi i voi ?
— Aici trăim noi — răspunse Z o ra simplu. Aici trăim
noi de opt luni.
— L a început m i-a fost frică, atunci cînd a trebuit să
in tru p rin deschizătura aceea întunecoasă — m ărturisi
Branko. M i-a fost frică şi cînd am văzut puzderia aia de
dihănii.
— L a to i n e-a fost frică prim a d a tă — îl linişti fata.
Acum însă n e-am deprins şi cu dihăniile, şi cu întunericul.
— N ici p rin gînd nu m i-ar fi trecut că voi locui i tocmai
aici. In oraş, ştii, se spune că nu-i voie să te sui în turn.
Şi se m ai spune c-ar fi şi prim ejdios, că-n cetate bîntuic
stafiile.
— De locuit n u-i voie să locuim aici — spuse Z o ra —
însă unde să ne m ai adăpostim şi noi ? C ă-i prim ejdios, şi
asta-i ad e v ăra t ; la început am crezut şi noi că bîntuie sta
fiile, pe u rm ă însă am văzut că nu era decît vîntul sau
vreun trunchi care trosnea sau bufni a, iar acum — rîse ea,
voioasă — noi o facem pe stafiile, mai ales cînd vine
cineva.
— Şi vine des ?
— U neori, vreun străin curios. A lteori, cineva din Seni.
De aceea ne străduim în fel şi chip, ca să nu ne pom enim
în tr-o bună zi cu vreu n m usafir nepoftit în v ăg ău n a noastră.
— D ar cum n aib a a i aju n s voi aici ?
S tînd rezem ată de p arap etu l larg, Z o ra răm ase o clipă
pe gînduri, apoi zise :
— C înd am întem eiat banda, ne duceam traiu l în tu fă
rişul de m ure. A poi vrem ea s-a răcit şi ne-am m utat sălaşul
prin grădini. Locuiam cînd sub vreu n şopron, cînd în vreun
chioşc, însă de cele m ai m ulte ori pro p rietarii îşi dădeau
seam a că, în a fa ră de ei, m ai erau şi al ii care locuiau în
acaretu rile lor. S -au pus, d ară, să ne pîndească ; o d ată au
fost cît pe ce să ne înha e, a ltă d ată un cîine l-a m uşcat pe
N icola, şi P avle a trebuit să-l om oare, m ai tîrziu au tras
cu arm a asupra noastră, pînă cînd, în sfîrşit, în tîm p lăto r eu

85
 am descoperit tu rn ul şi le-am spus celorlal i : „H ai să ne
m utăm în tu rn “.
— T u l-ai descoperit ? întreb ă Branko.
— D a, am trecut din întîm plare pe-aici şi m i-am dat
seam a că a r fi o ascunzătoare straşnică pentru noi, aşa că
le-am spus şi celorlal i. B ranko se ghem ui pe o grind ă, în
vrem e ce Z o ra continuă să povestească : L a început am
locuit jos, lîn g ă fîntînă. O să- i a ră t eu m îine. Acolo însă
trebuia m ereu să ne-ascundem cînd venea cineva. M ai tîr-
ziu am găsit în căperea aceea lungă, unde locuim acum.
N icola, care to ată ziua îşi făcea de lucru prin turn, a des
coperit cu tim pul hruba, scara care duce aicea sus, precum
şi pe-acelea de lem n pe care le-am urcat noi acum. N e e
ta re de folos, aşa m ititel cum este şi nici prea grozav de
puternic.
— E m ai iute ca o nevăstuică — spuse B ranko — şi are
m are curaj !
— M ai ales g u ră m are ! rîse Z ora. Să-l auzi cum sare
cu g u ra cînd ne luăm la h a rtă cu al i băie i ; şi mai ales
cînd v rea cineva să ne facă vreun rău.
B ranko îşi aruncă iar p riv irile asupra oraşului. încet-
încet, soarele cobora tot m ai jos. O cea ă străvezie învăluia
casele, iar pe chei licăreau prim ele lum ini. Sus, în tu rn , nu
se întunecase încă, şi ei cutezară să facă doi-trei paşi mai
departe.
In ju ru l crenelurilor se în tin d ea un coridor larg : ducea,
de la un ieşind al turnului, către celelalte. C înd aju n seră la
turnule u l su rp at — du pă spusele Zorei, în urm a căderii
trăsnetului — treb u iră să se catăre cu m ultă lu are-am in te
pe nişte scînduri. M ai încolo îi pîndeau m ai pu ine p rim ej
dii. De o p arte şi de alta, coridorul era flan cat de două
ziduri. Z id u rile aveau creneluri adînci, aşa că sem ănau mai
deg rab ă cu nişte culmi zim ate decît cu nişte ziduri. P rin
oricare crenel puteai să priveşti jos fă ră a p utea să fi zărit
de cineva.
în unele locuri se m ai aflau şi balconaşe, făcute înadins
să po i ieşi un pas în a fa ră şi să- i roteşti p riv irea asupra
întregului zid. în alte p ă r i găseai scobite în ziduri gropi
mici, pline cu păm înt, unde creşteau flori, tufe de agrişe,

86
un cireş sălbatic, soc, tot soiul de b ălării, m ai cu seam ă
urzici.
B ranko rîse :
— P în ă şi tufişuri ave i aicea sus.
Z o ra dăd u din cap.
— D uro zice că m ai-nainte, cînd cetatea era asediată,
oam enii cultivau legume, fiindcă în gropile acestea vin din
toate p ăr ile nişte evi mici de apă, iar p ăm întul d in ău n tru
are peste ju m ătate m etru adîncim e.
B ranko tăcea, cercetînd din ochi in terio ru l turnului. Z o ra
se rezem ă alătu ri de el :
— Aici sîntem foarte sus. Jos este o curte m are, în ju ru l
căreia s-a clădit în treag a cetate. în m ijloc se află o fîntînă.
T rebuie să fie foarte adîncă. Se spune chiar că de la ea
pleacă o galerie care duce p în ’ la m are.
B ranko încercă să privească în jos. Z id u rile groase, ce
nuşii străpungeau hăul, grele şi am enin ătoare. B ăiatului i se
păru că vor să-l trag ă după ele în adînc şi se dăd u repede
înapoi.
— D a ’ care-i propriu-zis num ele cetă ii ? în trebă el.
— Cei din Seni îi spun „C etatea14, însă ea se num eşte
„N eh aig rad “, iar noi îi zicem „C etatea uscocilor".
— M am a îi spunea şi ea num ai „C etatea" — zise B ranko,
priv in d d rep t înainte. Să-m i explici şi m ie de ce îi zice i voi
„C etatea uscocilor".
Z o ra se în d ep ărtă de el :
— îi zicem „C etatea uscocilor", fiindcă ne zicem no u ă
înşine „uscoci".
B ranko se u ită in tă la ea :
— V ouă ?
Z o ra se duse şi se rezem ă ceva m ai departe, şi atunci se
văzu ce mici îi răm ăseseră şi bluza galbenă, şi rochia ca
fenie.
— D a ’ nouă — răspunse ea, h o tă rîtă — fiindcă şi noi
vrem să fim tot atît de viteji ca uscocii.
— D a ' eu n -am p rea auzit vorbindu-se despre ei — spuse
Branko.
M irată şi nem ul um ită, Z o ra îşi scutură coam a-i roşie.
— Cum ?! U n b ăiat din Seni să nu ştie cine au fost
uscocii ?

87
 — A, acum m i-aduc am inte că taică-m eu m i-a povestit
p arcă ceva despre ei. D a, da, m i-a cîntat şi la vioară un
cîntec cu uscocii. Stai, poate mi-1 am intesc. Şi începu :
Frumos e-n largul mării...
Se scaldă-n roşu-viu fregata,
Uscocilor, fi(i gata !

Z ora prinse şi ea să cînte. T ot în doi cîn tară m ai d e

p arte :
Zvoneşte valul depărtării.
Fac zid , trăsnesc rafale.
H ultanul ipă în văzduhuri...
V îslim zburînd ca nişte duhuri
La nave Printre pale.
Voioşi lăsăm păm intul.
C înd steag turcesc se-aiată-n Iar guri
Sau, din Vene ia, calarguri,
N o i îi izbim ca v în tu l!

Z ora, care cîntase cu patim ă, continuă lăm u ririle :

— Uscocii erau cei m ai vesti i cavaleri, navigatori şi
căpetenii de oşti de pe întinsul A driaticii. D u-te la biserica
S fîntul Francisc, acolo odihnesc ei înm orm înta i sub lespezi
m ari de p iatră, şi pe lespezile acelea po i citi faptele vite
jeşti şi luptele lor.
— Acolo am fost eu botezat — spuse Branko.
— Păi dacă-i aşa, cu atît m ai rău că nu ştii nim ic des
pre ei. T im p de m ai m ulte veacuri, au fost cei m ai de seam ă
eroi ai C roa iei. Ei au d u ra t zidurile din ju ru l Seni-ului.
T o t ei au în ă l a t şi cheiul, şi cetatea N e h aig rad şi, vezi tu,
acolo departe, culm ea aceea ro tu n d ă ? Şi fa ta a ră tă spre o
stîncă av înd form a unui trunchi de con dom inînd oraşul.
B ranko încuviin ă p rin tr-u n semn.
— Acolo sus m ai aveau o cetate : cuibul lor de vulturi.
D acă v răjm aşii veneau puzderie, ei se retrăg eau în cuibul
acela de vulturi. în să num ai de vreo tre i-p a tru ori s-au
retras acolo sus ; în rest, to td eau n a i-au b ătu t pe vrăjm aşi.
— Aş v rea să-m i povesteşti m ai m ulte despre ei — stă
rui Branko.

88
 — I-au învins şi pe vene ieni, şi pe turci, s-au mai răz
boit şi cu ungurii, şi cu im periul germ an ; p rin tre ei se afla
şi o tîn ă ră dom ni ă, care pleca în to td eau n a cu bărba ii la
luptă ; era la fel de vitează ca şi ei ; ba se povesteşte că s-a
dovedit chiar m ai vitează.
Z o ra strălucea to ată cînd spunea asta. N u se m ai u ita
la B ranko, ci p rivea in tă către cuibul de vulturi, unde soa
rele tocm ai scăpăta, m îndru şi în v ăp ăiat.
B ranko ar fi v ru t să-i mai p u n ă şi alte întrebări, d ar
răsări D uro. Pesem ne că stătea de m ult în spatele lor şi
asculta, deoarece ieşi fo arte calm d in tr-o nişă şi nim ic nu
vădea că urcase atîtea scări. A vea un aer ursuz, aproape
furios.
— De ju m ătate de ceas vă caut — m orm ăi el.
— I-am a ră ta t lui B ranko cetatea — se dezvinovă i
Z o ra — iar acum îi povesteam despre uscoci.
D uro îl privi supărat pe B ranko :
— A r fi p u tu t să facă ceva mai folositor. în tre tim p a
trebuit să gătim noi m încarea.
— O d ată şi o dată, tot trebuia să v ad ă şi el cetatea
— spuse Z ora, apăsat. H aide, B ranko, am isprăvit — în
cheie fata, făcîndu-i semn băiatului. Apoi, adresîndu-se lui
D uro : Şi pe urm ă m i-e şi foame...
Copiii o lu ară înapoi, că ărîn d u -se pe aceeaşi cale lungă.
A iunşi în în căperea unde h ălăd u ia bufni a, Z o ra se pregăti
să sară D uro însă o re inu :
— Stai o clipă ! C red că s-a cărat...
în tr-a d e v ă r, d ih an ia sinistră nu se mai vedea ghem uită
în col ul ei, totuşi în ae r stăru ia încă un m iros greu. De
asem enea, m ul i lilieci îşi luaseră zborul. M ai atîrn a u doar
ici şi colo p rin încăpere, d ar şi aceştia băteau din aripi,
g a ta -g a ta să se desprindă.
In tra ră în încăpere. Z o ra adulm ecă :
— M iroase a ouă.
— A m făcut ochiuri la capac — zise Duro.
P avle şi N icola şedeau jos pe pardoseală. T ig aia cu ouă
se a fla între ei.
— D a ’ ştiu că a i z ă b o v it! ocărî N icola. L a fel şi D uro,
care a plecat în cău tarea voastră. N oi în tre tim p am în
ceput să m încăm .

89
 — De n-aş fi fost cu ochii-n p atru — se bîlbîi Pavle,
tu lb u rat — N icola a r fi h alit tot ! I
— Ba tu ! i-o reteză N icola şi, întorcîndu-se către Z ora,
ad ă u g ă : A trebuit să-i dau cu lin g u ra peste bot !
— M incinosule ! zbieră v lăjg an u l, furios. Ba eu lui ! Că
era să-i strivesc degetele.
V rîn d să-l potolească pe Pavle, Z o ra îl bătu pe u m ăr :
— L a s’ că ştiu eu cine um blă cu şoalda !
N icola clipi din ochi :
— Şi eu ştiu.
— D a r ia arăta i-m i, m ă rog, ce-a m ai răm as în tigaie
— se răsti D uro.
P av le rid ică iute capacul : m ai erau cinci ouă.
— C îte au fost ? în treb ă Z ora.
— Z ece — răspunse Pavle.
— V ai ! suspină N icola, făcînd pe spăşitul. T e pom eneşti
c-oi fi m încat eu unul m ai m ult... C redeam că sînt cinci
sprezece : trei de căciulă.
Z o ra îl am enin ă cu pum nul :
— P entru isprava asta m îine ai să cape i un ou mai
pu in.
— F oarte bine — se resem nă pe loc N icola şi continuă
rîzînd : A şadar, m îine... P ăi astea au fost ultim ele. M îine
nici unul din noi nu cap ătă nimic.
Cei trei se aşezară în ju ru l tigăii. Lui B ranko 1 se dădu
lin g u ra lui P avle — o lin g u ră de lem n, ia r N icola îi întinse
o felie g roasă de pîine.
D uro şi Z o ra prim iră şi ei cîte o bucată, apoi fa ta îm
p ăr i ochiurile în trei por ii dup ă care îm pinse, m ai întîi
către D uro, apoi către B ranko, p arte a cuvenită.
B ranko începuse să m uşte din pîine şi tocm ai voia să-şi
ia şi p o r ia de adineauri, cînd D uro îl opri cu un g e s t :
— N -a i in tra t tu ultim ul ?
— A şa cred — răspunse Branko.
D u ro a ră tă cu capul î n d ă r ă t :
— In tra re a a răm as n eastu p ată şi totdeauna ultim ul tre
buie s-o închidă.
B ranko, am intindu-şi vorbele Zorei cu privire Ia cît de
im p o rtan t este să se în ch idă orice coridor din cetate, îşi

90
 vîrî pîin ea în buzunar şi sări de la locul său. P avle se rid ică
şi el :
— T u n -ai m încat, Branko. L as’ că m ă duc eu.
D uro îl privi chiorîş :
— De cînd, mă rog, un uscoc liber slujeşte la altul ?
Ultimul trebuie să închidă coridorul, nu tu ! şi îl trase îna
poi pe Pavle, silindu-1 să stea jos.
Deşi îi venea greu, cu m îna lui oblojită, să facă trea b a
asta, B ranko îm pinse bolovanul în d reptul deschizăturii şi se
întoarse apoi la locul său. în tre tim p, D uro isprăvise
de m încat şi se trîn tise pe spate. Z o ra însă s-ar fi zis că-1
aşteptase, fiindcă-şi m ai inea felia de pîine în m înă.
— H ai, vino acum ! P avle îm pinse spre el o p ia tră pe
care să se aşeze.
B ranko lu ă loc şi îşi scoase pîinea din buzunar, însă cînd
să în tin d ă m îna du p ă p o r ia lui de ouă, ia-o de unde nu-i :
tigaia era goală. B ăiatul se bucurase a tîta la gîndul că o
să m ănînce ochiuri, încît făcu o m utră lungă şi consternată.
— Ce ai ? îl în trebă Zora.
— N u m ai e nim ic în tigaie...
— De astă d a tă nu-s eu vinovatul ! strigă N icola.
— Şi nici eu — se ju ră Pavle.
— A tunci pesem ne că mi-s eu — se am estecă D uro,
stînd trîn tit pe spate. D a, eu sînt, cu siguran ă că eu sînt ?
Cred c-am u itat că sîntem cinci şi m i-am zis că şi ultim ul
ou e tot al meu.
S upărat, B ranko îl privi in tă pe D uro, P avle se u ită
în cruntat la tovarăşul său. Z ora, la rîndu-i, furioasă, lu ă
oul de pe felia ei de pîine şi zise :
— U ite, ia-1 pe-al meu. Şi-l puse pe bucata lui Branko.
Mie azi nu p re a m i-e foame.
D uro îşi dete seam a că to i erau de p arte a lui B ranko,
şi nu a lui. Asta-1 făcu să sară în sus.
— Şi-aşa m încăm pe sponci — se jelu i el — iar eu n u
m ă pot sătu ra ca lum ea chiar şi fă ră m usafirul nou venit.
H aide i să facem rost de ceva pe cinste !
— U nde ? în treb a ră N icola şi P avle în tr-u n glas.
— V eni i şi nu m ai în treb a i a tîta !
— A h ! exclam ă N icola, stîm it de D uro. Stai că vin t
 P avle sări şi el în sus :
— Şi eu !
— M ergem cu to ii — ad ău g ă Duro.
— Şi chiar n -ai de gînd să ne spui unde ? îl întreba
Z o ra.
în să D uro şi ajunsese la scară :
— O să vă spun num ai d u p ă ce-om fi afară.

C a p ito lu l 6

H o ii de găini, dar Branko refuză să se amestece

Se scurse m ai bine de o ju m ătate oră p înă ce banda

coborî scara, se tîrî d e-a lungul nesfîrşitului coridor şi ajunse
d in nou sub cerul liber. B ranko era ultim ul, d a r Z o ra îl aş
tepta. Ba chiar îl a ju tă să astupe in tra re a în hrubă. C înd
se rid icară în picioare, uitîndu-se în ju r du p ă ceilal i, nu m ai
văzură pe nim eni.
Z o ra trase cu urechea un răstim p.
— Sînt tocm ai p rin g rădini — spuse ea şi o rupse la
fugă. ^
F ata alerg a sprin tenă şi, deşi descul ă, călca de-a dreptul
pe pietre, peste ierburi, cioburi şi spini.
V edea la tim p orice obstacol, cu toate că începuse să se
întunece d e-a binelea. M ătu ra cu rochi a v îrfu rile gardurilor,
sărea peste gropi, încăleca iute îng răd itu rile, iar B ranko
ab ia-ab ia putea să se in ă pe urm ele ei.
D upă cîteva m inute îi aju n seră pe ceilal i. D uro se afla
m ereu în frunte. P avle alerg a m ai greu, d ar tot repede,
in în d u -se la un pas de tovarăşul său. N icola era al treilea.
B anda ajunse la şosea, o trav ersă şi goni m ai departe.
C a o h aită de lupi, m ătu rau totul în cale, urcînd şi cobo-

92
rînd colnicele m ereu cu aceeaşi iu eală. Pe B ranko îl cam
obosise această goană. N icio d ată nu alergase cu a tîta în-
dîrjire. G oniră o clipă pe ărm ul m ării şi se lip iră de stînci,
fiindcă trecea cineva pe şosea, iar ei se fereau de orice
străin. A „ . .
N u era însă decît o pereche de îndrăgosti i ; D uro flu
ieră uşor şi b an d a se aşternu din nou la drum . Se tîrîră
mai d ep arte de-a lungul falezei, săriră din stîncă în stîncă.
Sub ei plescăia apa. Pe cer strălucea luna, şi stropii îm
proşca i în toate p ăr ile străluceau în mii de culori.
T ă ia ră şoseaua p en tru a doua oară, străb ă tu ră cîteva
mici ogoare pietroase, arate ru d im en tar, se strecu rară ca
nişte um bre p rin tr-o veche carieră de p iatră, şi num ai cînd
se v ăzu ră sus, la m arginea unei livezi, Duro. se opri.
— V ede i casa de colo, jos, pe ărm u l m ării ? în trebă
el, arătîn d spre un g olf care in tra adînc în uscat.
Copiii încu v iin ară cu un semn.
— Acolo sînt găinile. L e-am văzut ieri. N icola să se
posteze aproape de şosea. N oul venit — el nu-i rostea n u
m ele lui Branko — să răm înă aici sus, lîngă pomi. D acă
vine cineva, huhui i de trei ori ca bufni a, d a ’ nu prea
tare. Pavle, Z o ra şi cu m ine coborîm jos, în curte, şi fa
cem rost de o găină.
T o ate astea le lăm uri scurt şi pe un ton aproape p orun
citor, ia r p în ă s-apuce vreunul să obiecteze ceva, el şi
începuse să coboare, în tim p ce Z o ra şi P avle îl urm au.
B ranko, care răm ase în urm ă, abia îi ajunse. N icola
îi şopti :
— Ei sînt colo jos, la casa aceea ; vor să şterpelească
o găină... Eu stau să păzesc la şoseaua din vale, şi tu
aicea sus.
B ranko se m ul um i să dea din m înă ; N icola se p re
găti s-o ia din loc, d a r deodată se întoarse :
— Stai ! spuse el. D acă se-ntîm plă să vie cineva, tre
buie să huhuim ca bufni a. T u ştii să faci ca bufni a ?
B ranko se trîn ti jos. E ra zdrobit de a tîta alergătură.
— O să-ncerc — gîfîi el.
S tătea lungit în tr-u n tufiş de levăn ică. Inim a îi bătea
să-i sp arg ă pieptul. N icola se mai u ită o d ată spre el, apoi
se dăd u d e-a d u ra pe povîrniş, d ar num ai pînă la şosea.
 C eilal i m ai ale rg a ră o bună bucată de vrem e, şi abia
la vreo sută de m etri de casă D uro o luă la pas.
— N -o fi vreun cîine pe-aici ? şopti Zora.
— C red că nu — răspunse încet Duro.
— E întuneric beznă — şuşoti iar fata.
D uro a ră tă spre m are :
— A colo-i lum ină. C red că-s duşi la pescuit.
C asa era în co n ju ra tă de-un zid de p ia tră crăp at ici-colo,
în spatele căruia creşteau tufişuri dese şi un sm ochin bă-
trîn . D uro sări uşor zidul, apoi se strecură către casă.
C asa nu era p rea m are. Fusese clăd ită din pietre larg
îm binate în tre ele şi e ra d a tă cu v a r num ai pe p a rte a ce
p riv ea spre m are, acolo unde se deschideau şi ferestrele.
Se ap ro p ia ră de o stivă de lem ne, unde atîrn a u nişte
năvoade.
— N ăv oadele-s aici. T e pom eneşti c-or fi acasă... —
şopti iar Z ora.
D uro o linişti :
— P ăi atunci a r fi şi lu n tre aici. C ă doar le-am văzut
ieri. N ici vorbă că-s pleca i de-acasă.
Copiii lunecară furiş ca nişte vulpi, dînd ocol casei.
In spatele ei a fla ră acaretul sărăcăcios.
— C u sig u ran ă că aici sînt găinile — m urm ură D uro,
strecurîndu-se m ai departe.
T ra se ră un zăvor şi in tra ră înăuntru. P retutindeni în
încăpere zăceau cutii, unelte de pescuit, o ancoră veche şi
b u lendre risipite talm eş-balm eş.
D uro adulm ecă :
— N u p rea-m i m iroase a găini !
Z o ra iscodi şi ea p rin toate ungherele, cînd îl auzi pe
P avle în spatele ei :
— V eni i ! G ra jd u l e în dosul grădinii, în p a rte a cea
laltă.
O coliră g ardul micii g răd in i de legum e, unde creşteau
tra n d a firi, iasom ie şi cîteva tulpini de floarea-soarelui ale
căro r tipsii păreau, în lum ina lunii, nişte discuri m ari de
argint.
în dosul g rădinii se a fla încă o colibă, m ai încăpătoare
decît cea de lîngă casă. Pavle, care o cercetase furiş, des
chise uşa. L a început, nici aici nu d ăd u ră peste orătănii,
ri d o ar o capră se rid ică de jos, îi privi m irată si se porni
să behăie tare.
— D a ' taci o dată, afurisito ! ocări cu glas coborît Pavle.
în să behăitul anim alului prinse bine, deoarece înce
pură să se foiască şi găinile. S tăteau coco ate sus, pe o
stinghie.
E rau şase orătăn ii, şi aşa de n ătînge şi pline de uim ire
se uitau în jos, că p arcă n -aştep tau decît să fie luate ca
din oală.
— Ai adus sacul ? îi şopti D uro lui Pavle.
— Ba bine că nu — răspunse g ălig an u l, sco îndu-1 din
sîn, unde-1 inuse ascuns.
în tre tim p Z ora, care se cătărase pe un hîrd ău , înşfăcă
de picioare o g ăin ă şi o trase jos. P asărea b ătu din aripi
şi cotcodăci jaln ic, în vrem e ce c a p ra se porni din nou să
behăie, aşa încît pe D uro îl n ăp ădi frica.
— A u să ne p rin d ă — îngîn ă el şi se şi în d re p tă
spre uşă.
— A iurea ! replică Pavle, liniştit, luînd din m îna Z orei
g ăina care cotcodăcea în tr-u n a şi vîrîn d -o în sac. C înd
văzu că şi Z o ra d ă să plece, zise ta re m irat : P ăi crezi
că-i d e-aju n s ?
— E m ai cum inte să plecăm — răspunse fa ta , ur-
mîndu-1 pe Duro.
P avle se m ai u ită o d ată la găini : o rătăniile se vî-
rîseră u na în tr-a lta şi se cufundaseră iar în somn. G ă lig a
nul îşi trecu m îna peste fa ă : „Ce-i drept, două n e-ar
prinde m ai bine decît u n a “ — se gîndi el — însă cum
Z o ra tocm ai îl chema, se grăbi să iasă afară.
D uro se şi afla la zid.
— N e-au auzit, nici vorbă că n e-au auzit şi se în
torc acasă. D acă nu vă grăbi i, pot să ne înha e.
Z o ra îşi aru n că ochii spre m are. D uro avea dreptate.
La stînga, lîngă smochin, o lu n tre era îm pinsă spre ărm ,
iar în luntre fa ta zări un ins m ai bătrîn. Om ul vîslea de
zor şi iscodea cu p riv irea spre casă.
F ata aşteptă p înă ce-o ajunse şi Pavle.
— U m blă binişor şi ia seam a să nu te v ad ă — îi şopti
ea. V or fi aici din tr-o clipă în tr-alta.

95
 Se lip iră strîns de zid, şi tocmai cînd luntrea scrîşnea f la copii, însă văzu că cei trei şi ajunsesera la şosea, ca
pe nisip, ei ajunseseră sus. Se tîrîră în p atru labe, iar cînd ' N icola li se alăturase şi tusp atru urcau degraba spre el.
se a fla ră în um bra p rim ilor pomi, o lu a ră la fugă. B ranko le ieşi în în tîm p in are :
In tre tim p, B ranko îşi venise în fire. Inim a tot îi mai — D e la casa aceea de jos veni i ?
zvicnea in piept, insă, încet-m cet, b ătăile ei deveniră mai D uro îl îm brînci furios : „
regulate şi el se sim i m ai bine ; se ridică m ai întîi în capul ' — D a, de-acolo, şi nu m ai în treb a atîta. Sintem u rm ă
oaselor, apoi în picioare. ri i — şi zbură ca o săgeată pe lîn gă el.^ a
P rivi în ju ru l său. C erul era spuzit de stele. Spre apus Z ora, N icola şi P avle continuau sa alerge^ aşa incit
p lutea, uriaşă, luna. B ăiatul putea să desluşească lim pede Iui B ranko nu-i răm ase altceva de făcut decît să-i urmeze.
totul : m erele care atîrn a u în pom ii stufoşi, frunzele şi B anda goni iarăşi peste cîm puri, livezi şi pripoare, şi
crengile răsucite. în tre a g a lum e zăcea cu fu n d ată în tr-u n abia cînd aju n seră în tre stîncile ocrotitoare ale carierei de
ciudat clar-obscur. N icio d ată pînă atunci nu trăise ase- p iatră D uro se opri. w .
menea^ clipă. Şi totuşi nu-i era cîtuşi de pu in team ă, dim — Aici sîntem la adăpost — 1 se adresa el^lui JNicola,
potrivă, sem iîntunericul acela avea ceva liniştitor. apoi către B ranko : P ostează-te sus pe creastă şi fii cu
M erse p înă la m arginea livezii. Acolo jos se întindea ochii-n p atru !
şoseaua. N icola nu se zărea nicăieri : pesem ne că se ascun B ranko însă se apropie :
sese du pă tufişurile de ienup ăr ce se rînduiau în tr-u n şir — T e-am m ai în treb at o d a tă dacă a i fost acolo jos,
lung, ca nişte solda i uriaşi. la casa aceea de pescar. . .
De p arte a cealaltă a şoselei, colnicul se prăv ălea abrupt — Şi eu i-am răspuns — se stropşi D uro iar tu ai
spre apă. M area j>e liniştise şi strălucea argintie ca fa a în eles foarte bine ce i-am spus.
n etedă şi nesfîrşită a unei oglinzi. — D e-acolo a i fu rat ?
O are unde se aflau ? D e bună seam ă că el nu mai P avle rid ică în sus sacul ■
fusese, niciodată pe-aici. Văzu luntrele pe apă, văzu şi to r — O g ăin ă ! u
tele pescarilor care ieşeau noaptea în larg, văzu golful — Şti i voi că cel căruia i-a i fu rat g aina e un pescar
cu ciudata-i arcuire^ in trîn d adînc în m al şi d in tr-o d ată foarte sărac şi că, pe deasupra, m ai m i-e şi prieten ?
zări şi casa ce se în ăl a pe ărm ul golfului. P ăi asta-i casa D uro, care-i luase sacul lui P avle, rîse :
lui moş G orian ! B ranko făcu iar cî iva paşi şi privi cu şi — C înd ne îm boldeşte foam ea, furăm de unde putem .
m ai m ultă luare-am inte. N -avem cum să-ntrebăm dinainte dacă om u-i sărac sau
Recunoscu totul — şi m icul acaret, şi smochinul... N ici
vorbă, pe-aici mai fusese el, şi încă de m ulte ori. Moş G o bogat. . . „ . *•
M irat de atacul lui Branko, P avle îşi ridică în sus m îi
ria n era bun prieten cu taică-său, şi taică-său se ducea to t nile lui greoaie, apoi spuse :
deau n a la ^el^ cînd poposea în Seni. E ra bun prieten şi cu — Şi nici m ăcar nu era sin g u ra g ăin ă pe care o avea.
B ranko. B ătrînul fusese şi la înm orm întarea m aică-si, iar M ai erau şase acolo.
B ianko Jşi pusese in gm d ca după înm orm întare să stea — Şase !... se o ărî Branko, şi m ai furios. K aram an are
de vorbă cu el, însă mai tîrziu, acolo, pe stîncă lui, uitase pe pu in trei sute. D acă e să fu ra i, atunci fu ra i de le el !
de tot şi de toate.
N icola fluieră :
1 • ? f a n k° se aşeză iar jos. îi v eniră în m inte cuvintele — K aram an are un cîine.
Iui D uro : „Acolo sînt găinile, le-am văzut ie ri“. Sări ca D uro rîse din nou :
a ^ ’ .P entl^u num ele lui D um nezeu ! N -o r fi fu rat tocmai — Lasă-1 pe el să se ducă m îine şi să fure de-acolo o
găin ile lui moş G orian ? A r fi v ru t să alerge în tr-u n suflet găină.
96 97
 B atjocura îl înfurie şi m ai abitir pe B ranko :
— Eu socotesc că sînte i uscoci şi că vre i să fi i la fel
de viteji ca şi aceia care odihnesc în biserica S fîntul F ran-
cisc. D ar sînt în cred in at că niciodată un uscoc n -a p ră d at
un om sărm an, şi mai cred că niciodată un uscoc nu s-a
tem ut de un cîine. F ulg erîn d -o şi pe Z o ra cu o privire
m inioasă, ad ău g ă : Şi nici o uscocă.
— Şi mă rog ce pofteşti ? se răsti ea, apropiindu-se.
— Ce poftesc ? Poftesc să-i ducem num aidecît lui moş
G orian găina inapoi, şi dacă n-ave i voi cu raju l să face i
treab a asta, o s-o fac eu, şi-apoi m ergem la K aram an,
bogătaşul, şi luăm de-acolo a ltă găină.
Z o ra îl privi fă ră să scoata o vorbă. P avle făcu num ai
„Hm, h m “, iar m icul N icola nu zise nimic.
— V re i, sau nu vre i ? îi fulgeră Branko.
— Poftim şi ia- i g ăina ! spuse D uro, batjocoritor.
D u-i-o înapoi ! şi aruncă o ră ta n ia la picioarele lui Branko.
B ăiatul se aplecă s-o ridice, d ar se m înji de sînge.
— Ai om orît-o ! strigă el şi vru să sară la D uro, să-l
înha e de gît.
D uro rîse :
— M ăi prostule, păi asta face toată lum ea cu orice
găin a în ain te de a o frige. Pavle, jum uleşte-o ! continuă
el, liniştit. N icola şi cu m ine ne ducem să căutăm lem ne.
Z o ra face focul, ia r tu, i-am mai spus o dată, tu trebuie
să te duci acolo sus şi să fii cu ochii-n patru. Uscocii sînt
datori să asculte cînd căpetenia lor le dă poruncă.
— D upă cîte ştiu, Z o ra e căpetenia bandei. B ranko tre
m ura de furie din cap p în ă -n picioare.
— A şa e — răspunse D uro. în să cînd unul din noi
are o propunere pe care o prim esc to i, atunci el este că
petenia şi ceilal i l-ascultă.
Ochii lui B ranko săgetară din nou ochii Zorei :
— I-a d e v ă ra t ?
Z o ra încuviin ă din cap.
B ranko îşi a in ti iar p riv irea spre găină. P avle o şi
jum ulea. N icola adusese lem nele. în curînd aveau s-o frig ă
şi s-o m ănînce. O ricum , nu m ai era nim ic de făcut. G ăin a
lui moş G orian îm p ărtăşea soarta tu tu ro r găinilor. Aşa că
B ranko se în d rep tă spre m alul carierei de p iatră , aşa cum
îi poruncise Duro.

98
 Z ora, care îi urm ărise privirea, d a r o interpretase greşit,
îi strigă din u rm ă :
— De în d a tă ce-i gata, te chem ăm sau î i trim item şi
ie o bucată acolo sus.
B ranko se întoarse brusc :
— N u v reau nici o fărîm ă din găina asta ! Nimic.
D in g ăina lui moş G orian nu pun nici o fărîm ă în g u ră !
A juns sus, se rezem ă de un frasin b ătrîn şi privi in tă
înainte. F u ria îi m ai clocotea în inim ă, însă nu num ai îm
potriva lui D uro, de care se încredin ase pe deplin că-i
era şi că-i v a răm îne duşm an, ci şi îm potriva lui P avle
şi a lui N icola, ba chiar îm potriva Zorei şi a lui însuşi.
Şi nici m ăcar nu putea să spună de ce strînge din din i
cu a tîta în d îrjire, că din ii scrîşneau. D esigur că atunci
cînd a fu rat găina, banda n -av ea de unde să ştie că moş
G orian este un om sărac şi că, pe deasupra, m ai e şi p rie
ten cu el şi cu taică-său. De asem enea, copiii nu puteau
să-şi închipuie că B ranko — şi de lucrul acesta şi-a dat
lim pede seam a — m ai are încă m ustrări de cuget cînd e
vorba de furat. El însuşi devenise ho , şi Z o ra tot ca ho
îl scăpase din închisoare. Pe lîng ă asta, copiii flam înzeau
şi trebuiau să m ănînce, şi dacă n -a r fi furat, nim eni nu
le -a r fi d at nim ic în Seni — B ranko o ştia p rea bine.
Insă oricît a r fi sucit-o el pe o p arte şi pe alta,
oricît a r fi cum pănit cuvintele, ceva suna fals, un d ev a în
g în d u rile sale se m ai căscau prăpăstii. în cele din u rm ă
h o tărî m ăcar a tîta : să îndrepte cele întîm plate. Da, asta
trebuia negreşit s-o facă ! în noap tea u rm ăto are se va duce
la bătrînul K aram an şi, chiar d e -a r avea o duzină de
cîini, o să-i fure o găină. Ba nu, chiar două găini ! Şi le
va duce în cote ul lui moş G orian. D upă ce gîndul acesta
i se închegă bine în m inte, se m ai linişti şi începu să se
plim be încoace şi-ncolo.
în tre tim p, de jos se auzi zgomot de lem ne sp arte ;
cineva scăp ără un chibrit şi flăcările se în ă l a ră în văzduh.
— Ia seam a — îl ocări D uro pe N icola — focul poate
fi văzut de oriunde.
P avle şi Z o ra se aşezară d in ain tea focului, aşa că lu
m ina lui nu se m ai desluşea atît de lim pede.
D upă un răstim p, arom a frip tu rii răzbătu p înă sus, la
el. M irosea plăcut. B ranko adulm ecă cu nesa . De m ultă

99
vrem e nu m ai mirosise şi nici nu mai m încase ceva atît
de bun ; şi-l scorm onea o foame, că începu să-l d o ară sto
m acul. D ar îşi puse în gînd să răm înă tare. N u, din găina
asta n-o să se înfrupte.
Se ivi Pavle, cu un h a rta n în m înă.
— U ite, ine o bucată.
— D oar i-am spus Z orei că nu-m i trebuie nici o fărîm ă
din găin a asta — răspunse B ranko, răstit. N -a i decît să
m ănînci tu p or ia mea.
P avle clătin ă din cap :
— Z o ra m i-a spus răspicat să i-o dau ie.
— Spune-i şi tu tot atît de răspicat că nu prim esc !
se ră oi Branko, furios că m irosul îm bietor aproape-1
am e ise.
— O să-i transm it — şi P avle îşi dete drum ul devale.
D upă cîteva m inute urcă chiar Z o ra pînă la el.
— Eşti un prost — îl dojeni ea. i-a m încat D uro
por ia.
— F oarte bine ! m îrîi Branko. D oar el a fu rat găina.
F a ta îl privi o clipă, nem ul um ită :
— Ba noi to i am furat-o. B agă- i bine în cap asta.
Şi-acum , vino ! T rebuie să plecăm .
In tre tim p P avle stinsese focul. D uro azvîrli oasele şi
plecară.
De astă d ată Z o ra m ergea în fru n te ; ea alerg a şi mai
repede decît D uro, aşa că după o ju m ătate ceas se aflau
în fa a cetă ii.
F ata tocmai dispăruse în hrubă, P avle şi D uro. la fel ;
deo d ată D uro întoarse capul şi-i spuse lui N icola :
— N u u ita să te duci la b ru tar.
P uştiul încuviin ă p rin tr-u n semn, apoi i se adresă Iui
B ranko :
— Vii şi tu cu m ine ?
— încotro ?
— Să aducem pîine din oraş.
— Şi p e-asta o fura i ?
N icola rîse :
— N u, asta o fu ră al ii pentru noi.
— Cine anum e ?
N icola rîse şi mai tare :
— B rutarul.

100
 B ranko îl îm brînci cît colo pe puşti :
— M in i !
— N u, nu. H ai vino, o să- i povestesc...
S trecurîndu-se am îndoi, coborîră din nou dealul şi se
tîrîră prin alb ia Potocului ; era adîncă, iar m alul celălalt
se ridica şi m ai abrupt. în tim p ce se tîrau astfel, spriji-
nindu-se şi trăg în d u -se unul pe altul, N icola începu să-şi
depene povestea :
— P îinea o căpătăm de la C urcin burtosul.
— D e la el ?! îl întrerupse Branko. Păi p e-ăsta îl
cunosc şi eu.
— Sîntem prieteni la to artă — continuă N icola. E
m ult de-atunci. Să tot fie trei luni de cînd noi îi furam
pîinea. O d ată stam ghem uit în coridorul casei lui şi-l
aşteptam să sosească cu pîine p ro asp ătă ; n-am fost însă
destul de iute de picior şi m -a prins. G îndeam că s-a zis
cu m ine ! „C urcin o să m ă ia de g u ler şi-o să-m i tra g ă o
m am ă de bătaie ; pe urm ă o să-l cheme pe Begovic, care
o să m ă cinstească cu încă un rîn d de bătaie şi o să mă
bage la başca.“ D a r C urcin m i-a zis doar a tît : „A şadar,
tu eşti ho ul". M ă sfredeli cu p riv irea un răstim p, apoi
spuse : „H m, nu prea ară i tu a om care fu ră de plăcere.
Ia poftim m ătălu ă la m ine în odaie, şi cînd term in cu
treaba, o să stăm de v o rb ă“.
Fireşte că eu am în eles lu crurile aşa cum le-a r în elege
oricare din noi. M i-am zis : „V rea m ai întîi să isprăvească,
poate, cu căratul pîinii... Sau poate vrea să-l aducă pe B e
govic... sau să-şi facă rost de un ciom ag11. în orice caz,
nici o clipă n -am crezut în vorba lui prietenoasă şi, în
sinea m ea, m ă sim eam ca to i ho ii prinşi asupra faptei.
N ici nu-m i trecea p rin m inte s-aştept liniştit, îm i um bla
gîn d u l să găsesc un tertip şi să ies din odaia unde m ă
vîrîse. M i-am rotit ochii ju r îm prejur. E ra o odaie veche,
cu un cuptor de pîine, preschim bată acum în căm ară de
făină. D inaintea m ea se arcuia cogeam ite cuptorul, la
d re ap ta se rîn d u iau sacii plini cu făină, iar la stînga o
m asă veche de frăm în ta t aluatul şi cî iva saci goi. încolo,
nu mai aveai ce vedea decît uşa, care era încuiată, şi o
ferestruică, aşezată foarte sus şi a p ă ra tă cu p lasă de
sîrm ă.

101
 M i-am aru ncat ochii spre ea şi m i-am zis că aş putea
desface plasa. D ar cum n aiba s-ajung p în ă acolo ? Am
încercat să urnesc din loc copaia de aluat, ca s-o îm ping
sub fereastră. E ra prea grea. A m v ru t să tîrăsc într-acolo
un sac cu făină, d ar era şi mai greu. M -a cuprins deznă
dejdea, şi fiindcă burtosul de C urcin zăbovea, deznădejdea
m ea creştea clipă de clipă. în cele din urm ă a sosit. M ă
mai gîndisem că, atunci cînd o să in tre el, m -aş putea stre
cura p rin tre picioarele lui, însă a in tra t a tît de repede şi
atît de p u in a crăp at uşa, încît m i-a fost cu neputin ă.
S-a întors apoi să încuie uşa pe din ăuntru, m i-a făcut cu
ochiul şi m i-a zis : „A sta nu pentru tine o fac, ci pentru
n ev astă-m ea“. Eu n-am priceput vorbele lui şi l-am privit
m ai d ep arte neîncrezător.
S-a aşezat pe un sac cu făin ă şi m -a chem at la el. Eu
m -am ap ro p iat încetişor. „Ei, copilul m eu — zise el, cît
m ai prietenos cu pu tin ă. Ia spune-m i tu mie, de ce-mi
furi m ereu pîinea ? “ Pe ju m ătate în d îrjit, pe ju m ă ta te în
spăim ântat, i-am răspuns : „Fiindcă m i-e fo am e“. „P ărin i
n -ai ? “ m -a întrebat. „ N u .“ „Şi nici b u n ici?" A m spus
iarăşi : „ N u “. Şi-apoi : „N ici unul din noi n -a re părin i,
nici ceilal i p en tru care fu r p îin e“. „Cum adică ? a zis el.
Sînte i m ai m ul i ?“ „P atru " — am răspuns eu, prinzînd
un pic de inimă.
îşi trecu de cîteva ori m îna-i lată şi albă peste obraz
apoi îşi m îngîie şoldu-i zdrav ăn, d u p ă care îmi vorbi aşa :
„Da, în tr-ad e v ăr, n -ai m u tra unuia care fu ră pîine de p lă
cere. U ite, am să- i spun ceva. Z ilnic pregătesc un coş cu
pîine veche, pe care nevastă-m ea i-1 d ă lui Brozovic p en
tru porcii lui, iar p en tru treab a asta el o cinsteşte cînd şi
cînd cu cîte-o sticlă de rachiu. Ce face ea cu rachiul, h ab a r
n-am . Sau îl bea, sau îl d ă altora. P ăre rea m ea e că m ai
m ultă nevoie de pîine ave i voi decît porcii. Eu pun în
fiece dim in ea ă coşul aici în ău n tru , la cinci fix. D e la ora
cinci pute i să lua i din coş cîtă pîine vre i... în să num ai
p în ă la şapte. L a şapte, n ev astă-m ea o duce lui Brozovic.
A şadar, să nu întîrzia i. N e-am în eles ? “ N icola îl privi
pe B ranko, lum inat la f a ă : M i-a întins chia*- şi m îna.
D e-atunci luăm în fiecare dim in ea ă pîine de la C urcin, şi
nu e totdeauna num ai pîine veche. N icola închise un ochi

102
în semn de d esfătare : C îteodată, cînd pîinea s-a copt,
Curcin ne pune în coş chiar şi franzelă caldă.
Copiii aju n seră lîng ă un zid scund. Se c ă tă ra ră pe el,
de-acolo pe-u n acoperiş, apoi coborîră în tr-o curte : era
curtea brutăriei.
— Ai g rijă şi um blă încet — îi atrase el aten ia lui
Branko. T reb u ie să trecem p rin to ată casa.
A pasă pe clan a unei uşi, deschise şi iată-i în tr-u n co
rid o r lung, unde îi izbi un m iros plăcut de pîine proaspătă.
— Aici e.
Puştiul deschise încă o uşă şi-l trase pe B ranko în ăuntru.
în căp erea a ră ta întocm ai cum o zugrăvise N icola. Coşul
de pîine sem ăna cu o copaie lungă şi era plin de chifle
uscate, jim ble şi resturi de cozonac. N icola adulm ecă :
— Vezi ? Şi luă din coş o pîine : A sta-i proaspătă.
H ai, burduşeşte- i buzunarele.
T reb u iau d o ar să-şi mai îndese în sîn cîteva bucă i de
pîine, cînd uşa se deschise larg, d in tr-o izbitură, şi cineva
strigă tare :
— H o ii ! H o ii ! Apoi uşa se trîn ti iarăşi cu pocnet,
cheia se în v îrti de două ori în broască şi vocea continuă
să strige : H o ii ! H o ii !
De spaim ă, N icola răm ase cu g u ra căscată şi lăsă să-i
cadă pîinile pe care le in ea în m înă.
— A sta-i nevasta m eşterului — bîigui el, jaln ic. Vai,
D oam ne, s-ar p u tea s-o pă im u rît !
— C hiar aşa de rea e ? în treb ă Branko, m ai pu in spe
riat.
— M eşterul m i-a spus că-i m ai rea decît d ra cu ’ şi să
ne ferim să nu cum va să ne prindă.
— Ce facem acum ? B ranko îşi roti privirea în toate
păr ile.
— N im ic — se tîngui N icola. N u m ai avem nim ic de
făcut.
în tre tim p, nevasta brutarului, ip în d în tr-u n a , se repezi
în încăperea unde se cocea pîinea.
— C urcin ! strigă ea. D a ’ tu, omule, n-auzi ?
— Coc pîin ea — răspunse m eşterul. Ce s-a întîm plat ?
— Sînt ho i în căm ara cu fă in ă ; eu strig de-m i scuip
bojocii, şi tu nu te mişti.

103
 — în căm ara cu făin ă ? repetă a ra r C urcin, care bănuia
cine poate fi acolo. Păi ce naiba să fure din căm ara cu
făin ă ?
— T u, vezi bine, trăieşti pe altă lume ! în fiece dim i
n ea ă dispare o parte din pîinea veche. L a început nu-m i
venea să cred. M ă gîndeam şi eu : „Cine să fure pîine
veche în Seni ?“ Apoi m i-am zis că o fi vreo pisică, d ar
am cîn tărit pîinea. S eara erau unsprezece pfunzi, iar a
doua zi d im inea ă num ai nouă. Ce cogeam ite de pisică e
aia ca să fure doi pfunzi ?!
— O r fi şobolani ? m ai tărăg ăn i m eşterul vorba, sco-
înd pîinea caldă din cuptor.
— Şobolani ! N ătăfle u le, d o ar i-am spus adineauri
că sînt ho i în ău n tru ! M -am aşezat la pîndă. A u ^venit
sărind peste zid. I-am auzit cu urechile mele. A m deschis o
clipă uşa la căm ara cu făină. Sînt două puşlam ale. I-am
văzut cum m ă vezi şi te văd, apoi am încuiat repede uşa
şi am strigat du p ă tine.
— Doi, ai zis ? făcu b ru taru l. H m ! m orm ăi el, fre-
cîndu-şi m îinile albe u n a de alta, şi-apoi de pantaloni. Ia
să văz şi eu.
Coborî tacticos de la cuptorul lui, gîndindu-se cum să
facă să-i libereze din căm ara cu făin ă pe cei doi băie i —
căci nu puteau să fie decît ei — fă ră ca tertipul să sară-n
ochi nevesti-si. D eodată începu să-şi frece mai iute m îi
nile.
— Doi, ai zis ? repetă el.
— Doi, omule, doi ! Doi v lăjg an i zdraveni !
— H m ! C urcin răm ase locului. I-aici ucenicul ?
— N u. D oar ştii şi tu. L a vrem ea asta e plecat cu p ri
m ul rînd de pîine.
— A tunci mai bine b ate-n tîi d arab an a la p ră v ălia lui
Brozovic, ca să-m i trim ită aju toare. L a u rm a urm ei, doi
v lăjg an i zdraveni sînt în stare de orice !
— F oarte bine — încuviin ă femeia. Am plecat ! îşi
încinse repede un şor dinainte, fiindcă era num ai în că
m aşă şi cu h alatu l de noapte, şi o tuli în stradă.
în tre timp, C urcin descuie iute căm ara cu făină. Fireşte,
cei doi băie i stăteau lîngă copaie. N icola, care între tim p
îşi culesese pîinile de pe jos, se u ită jaln ic la Curcin.
Branko, ceva mai liniştit, stătea în spatele lui.

104
 — M are bucluc pe capul nostru ! spuse b ru taru l. P rin
cUrte nu pute i ieşi, fiindcă jum ătate din vecini s-au şi
trezit din somn la zbieretele nevesti-m i : în stradă, ia r nu
se poate. Ce ne facem ? Pe unde scoatem căm aşa ? D eodată
îl fu lg eră un gînd. Rîse pe în fu n d ate şi se în d rep tă în
vîrful picioarelor spre cuptor : P oate că pute i ieşi pe-aici...
Da, nici vorbă — se lum ină el. Aici e şi hornul cel vechi.
Deci curaj, băie i ! Şi deschise larg uşa cuptorului.
Cei doi ştrengari şovăiră văzînd g au ra aceea neagră.
— H o tărît lucru că la Begovic n u -i m ai frum os ! con
tinuă Curcin. Şi-atunci s-r\ zis şi cu pîinea ! A şadar, la
plim bare, în cuptor !
— Da, d a r cum o să ieşim a fa ră ? în treb ă N icola, încă
temător.
— In tra i, in tra i num ai... N u sim i i că vine de sus
aer curat ? D upă ce v ă tîrî i vreo trei m etri în cuptor, da i
de un horn. E destul de larg, şi chiar un om în to ată firea,
dacă n u-i p rea gras, poate s-o ia în sus, tîrîn d u -se în ău n
trul lui. în pere ii hornului sînt în fip te scoabe de fier, iar
sus are o deschizătură a tît de m are, încît pute i ieşi uşor
pe brînci afară. Şi-atunci sînte i chiar d easupra Potocului.
Vă da i drum ul d e-a d u ra pe acoperiş şi ia tă -v ă scăpa i.
— M ul um im , m eştere ! B ranko se şi furişă în cuptor.
C urcin îl înşfăcă de p an talo ni :
— Ia stai ni el, nu eşti B ranko ?
B ranko îşi încordă muşchii fe ei.
— Da, eu sînt.
— Ai fost şi pe la m a e-frip te ? M i-a povestit Iosip că
te-au trim is la ald e bunică-ta.
— Bunica nu m -a v ru t — răspunse Branko. C hiar a
doua zi m -a zvîrlit afară.
— V ră jito a rea dracului ! bodogăni C urcin, supărat. L as’
că asta i-o spun eu.
în tre tim p N icola intrase şi el tîrîş în cuptor, iar b ru taru l
închise uşa.
— H ei ! îl auziră băie ii strigînd. Pesem ne că deschisese
iarăşi uşa cuptorului. M îine v ă-ntoarce i aici pe-acelaşi
drum. N ici vorbă că de azi înainte baba m ea o să încuie
uşa încă de cu seară. Sta i, cred că şi m ai bine a r fi să
vă pun pîinile d e-a d reptul în cuptor ; în felul ăsta n-o să
mai fie nevoie să in tra i în căm ara cu făină.

105
 în tre tim p nevasta lui C urcin trîm bi ase din răsputerii
în d rep tu l prăvăliei lui Brozovic.
în sfîrşit, m u tra de vulpoi a negustorului se a ră tă la
fereastră.
— Ce s-a în tîm p lat ? strigă el. A lu at foc ? Eu nici nu
m -am sculat încă...
— S înt ho ii la noi, dom nu’ Brozovic, ho ii ! Doi... D acă
pute i veni să-i da i o m înă de aju to r lui bărbatu-m eu.
— H o ii, doam nă C urcin ?! A bia acum o recunoscuse.
Şi zici că-s doi ? A păi tam an pe m ine m ă chem a i, un om
b ătrîn ? N u şti i că p en tru asta avem poli ie ? O ju m ătate
de duzină de poli işti în Seni pe care-i plătim din banii
noştri. D a i o fugă p în ă la poli ie sau... sta i, îl trim it pe
b ăiatu l m eu — şi m u tra lui dispăru de la fereastră.
în tre tim p cizm arul cel cocoşat se arătase pe strad ă, iar
o d a tă cu el, încă vreo doi pescari ce se întorceau de la
pescuitul de noapte ; de asem enea, se mai iviră şi al i cî iva
inşi.
— Ia veni i ! îi îndem n ă cizm arul. Eu am m ai m ult
curaj. N -a i g rijă, că eu şi cu bărbatul dum itale o să pu
nem m îna pe ho i !
— M ergem şi noi — spuseră pescarii. Lui C urcin, b u r
tosul, cu d rag ă inim ă îi facem un bine.
îm p reu n ă cu alte do u ă femei de p rin vecini, erau cu
to ii opt ; în arm a i cu bastoane şi ciomege, p ătru n seră în
brutărie.
— Sfinte D um nezeule ! strigă din răsputeri nevasta lui >
C urcin. U şa-i deschisă. B ărbatu-m eu a in tra t singur în ău n
tru. Şi ce linişte e ! D eie D om nul să nu fi p ă it nim ic !
C hiar în clipa aceea se ivi şi C urcin în prag.
— Ia tă că m ai trăiesc — zîmbi el — şi ho ii tăi au ]
spălat putina. în orice caz n-am m ai găsit nici urm ă din ei.
— V ă ju r însă că i-am văzut — spuse nevasta lui
C urcin, rid icînd m îna dreap tă. Ba chiar am şi încuiat uşa.
E rau aici. U nul scund, iar celălalt în alt şi gras. Ba am mai ‘
văzut şi că aveau pîine în m îinile lor.
T o a tă lum ea se bulucise în ju ru l brutăresei şi privea I
ju r îm prejur.
— H m ! m orm ăi cizm arul. în tr-a d e v ă r, nu se vede pi- I
cior de ho pe-aici.

106
 U n u l din pescari se u ită sub copaie :
— N ici aici n u-i nim eni.
— D ar dacă s-or fi ascuns în saci ? îşi dete cu p ărere a
o femeie şi încercă să ridice unul.
— Ă ştia sînt p re a grei — rîse m eşterul — pe ăştia
num ai un b ru ta r îi clinteşte din loc, dom nişoară.
— Sta i ! strigă cizm arul, care era m are pehlivan. Poate
c-au şters-o prin cuptor. încercă să deschidă uşa. M ergea
foarte uşor. Ia u ita i-v ă ! zise el. U rm ele sînt aici, m eştere
— şi a ră tă funinginea în care se în tip ăriseră m îinile şi tă l
pile fugarilor.
T o i se g ră m ă d iră într-acolo.
— Pe aici au şters-o — spuse C urcinoaia, răsuflînd
uşurată.
M eşterul îşi netezi b ărbia :
— S -ar p u tea s-ave i d reptate. îi îm pinse la o p arte
pe ceilal i şi se tîrî o bucată în interiorul cuptorului, tot
ciulind urechea. N u se m ai auzea însă nim ic. Copiii se aflau
deci în siguran ă. Ce m ai calea-v alea ! E lim pede ca lu
m ina zilei — zise el — cînd ieşi afară. în tr-a d e v ă r au
şters-o p rin cuptor şi... pe-aci i-e drum ul !
— V ai ! se jelu i b rutăreasa. Şi eu care credeam că i-am
prins în cursă ! în fiecare zi ne fu ră pîinişoare şi jim ble.
în tre tim p sosise şi Begovic. C hipiul îi stătea strîm b pe
cap. V estonul nu şi-l încheiase, iar bastonul de cauciuc i
se b ălăb ăn ea pe-un şold. îşi croi drum , dîndu-i la o p arte
pe cei de fa ă :
— L a dum n eata s-a săvîrşit furtul, C urcin ? în treb ă el
cu glas hîrîit.
— D a, însă nu m are lucru : pîine veche.
N ev astă-sa îşi plesni palm ele d easupra capului :
— Poftim , asta n u -i m are lucru la el !
Begovic îşi m îngîie b ărbia :
— A i pus m îna pe ho i ?
— N e -au scăpat p rin tre degete, dom nule poli ai.
C urcinoaia îl trase în căm ara cu făin ă :
— I-am încuiat aici.
— Şi acum unde-s ?
— Şi-au lu at valea p rin cuptor — răspunse Curcin.
— Să văd şi eu, n ea p ăra t trebuie să văd — spuse Be
govic, dîndu-şi aere.

107
 — M ă rog, m ă rog... Cu un zîm bet stingher, C urcin îl
lăsă pe Begovic să treacă. V ă rog însă pe m ine m ă ierta i
— m ai ad ău gă el. T rebuie să m ă-ngrijesc de pîinile mele,
altm in teri ju m ătate din oraş n-o să aibă azi ce m înca şi,
p en tru a tîta lucru, zău că nu face.
— D u -te liniştit — spuse nevastă-sa, tulburată. L as’
c-o să-i a ră t eu dom nului poli ai.
Băie ii, în tr-ad e v ăr, plecaseră de m ult. G olul d in ăuntrul
cuptorului p rin care fuseseră nevoi i să se tîrască m ăsura
cam ju m ă ta te m etru, aşa că sosiră cu bine la g u ra hornului.
Ia r hornul era destul de larg şi-l străb ă tu ră fă ră nici o
greutate. C înd aju n seră sus, sm ulseră cîteva igle, ca să
lărgească g u ra hornului, apoi ieşiră pe acoperiş.
— Ce facem acum ? Branko iscodi panta acoperişului.
— C urcin a zis să ne rostogolim în jos — spuse N i
cola, căruia îi revenise buna dispozi ie. în iad am fost, ne
răm îne doar s-ajungem în cer.
P o rn iră în ainte pe brînci.
— D ă-m i m îna — zise N icola, însă B ranko şi începuse
să lunece pe acoperiş în jos, cu un v îjîit lung, şi se p ră
văli în adînc...
Căzu în albia Potocului pe un m orm an de zdren e.
— M ai trăieşti ? N icola privi încordat, în jos, spre el.
— D a, da, d ă- i drum ul fă ră grijă. Ba chiar am căzut
pe moale.
O clipă du pă aceea se pom eni cu N icola alătu ri de el.
B ăie ii ad u n a ră la iu eală to ată pîinea ce le căzuse din
buzunare în tim pul lunecării, se c ă ă ra ră pe m alul povîrnit
al rîului, iar cinci m inute m ai tîrziu se şi tîrau pe cărările
cunoscute, p rin tre tufişuri.
C înd aju n seră la cetate, se făcuse aproape ora şase şi
soarele lum ina cu razele lui.
— D e-a i şti cum a ră ta i ! rîse Zora.
— N oi ? Şi B ranko se şterse pe fa ă
— Da, voi. Z o ra se porni şi m ai tare pe rîs.
Pavle şi D uro, de asem enea.
Cei doi băie i se p riv iră unul pe altul. A bia atunci
v ăzură că fu n inginea' le acoperea nu num ai m îinile şi pi
cioarele, ci gitul şi fa a toată. H ornul lui C urcin îi smolise,
de p arcă erau ad ev ăra i negri.

108
 C a p ito lu l 7

Moş Gorian

îşi petrecu toată ziua în turn. D uro întoarse spa

tele tu tu ro r şi se apucă să citească o carte pe care o găsise
Nicola. G hem uit în culcuşul lui, P avle cioplea linguri de
lemn. N icola se dusese la porum beii lui, iar Z o ra sta co
co ată în cuibul ei, la care urca scări a, şi cosea.
B ranko zăbovi un răstim p lîngă P avle şi lu ă lec ii în
arta cioplitului, în d eletnicire în care P avle — altfel neînde-
m înatic — se a ră ta deosebit de dibaci, apoi h o inări prin
toate ungherele cetă ii ; coborî m ai întîi jos, în hrube, pe
urm ă se urcă p înă la coridorul cu creneluri. C înd se în
toarse, pe înserate, ceilal i şedeau tot acolo, fiecare pe ro
g ojina lui, ia r atm osfera apăsătoare declanşată din clipa
cînd se produsese tărăboiul acela p en tru g ăin ă nu se ri
sipise încă.
Cam pe la ceasurile nouă Pavle se ridică şi zise :
— M ă duc du pă apă.
D uro luă două cutii de tinichea şi plecă îm preună cu
dînsul. O clipă m ai tîrziu, coborî şi Z o ra de sus, din cul
cuşul ei, se apropie de B ranko şi-l în treb ă :
— T o t m ai vrei să te duci la K aram an ?
B ranko făcu semn că d a :
— îi fur două găini şi i le duc lui G orian.
— M erg cu tine — spuse Zora.
— De ce ? B ranko se u ită aten t la ea.
— M erg cu tine — rep etă fa ta — mai m ult n u - i spun.
Cei doi o lu ară de astă d ată pe alt drum . De la scara
în spirală, dacă scoteai cîteva pietre, dădeai d e -a dreptul
pe scara p rincipală, care ducea din curte, p în ă sus, la
foişor.
— Pe-aci o luăm num ai în caz de prim ejd ie sau cînd
avem zor m are — îl lăm uri fata.

109
 C u rtea era ca un pu îngust şi p ătrat. Z id u rile groase
coborau ab ru p t aidom a unor pere i de stîncă. F întîna, a fla tă
chiar în m ijlocul p ătra tu lu i, secase. Z o ra zvîrli o p ia tră
înău n tru . T recu m ultă vrem e p înă ce p ia tra atinse fundul.
O p o a rtă închidea curtea. în p arte a de jos, două scîn-
d uri nu erau bine prinse. Z o ra le desfăcu şi se fu rişară iute
a fa ră din cetate.
D in dosul cetă ii, copiii coborîră în tr-o văgăună. C urtea
bogătaşului K aram an se a fla chiar la ieşirea din această
rîpă, acolo unde firicelul de ap ă ce curgea p rin zănoagă se
vărsa în m are.
Z o ra v ru s-o ia la trap , însă B ranko o opri.
— M ai avem tim p — zise el. Cu siguran ă că înainte
de unsprezece K aram an n u se culcă şi, chiar dacă m ergem
încet, tot sîntem în tr-u n ceas acolo.
Păşeau alătu ri, unul lîn g ă celălalt. Z o ra i-o lu a m ereu
în ain te cu ju m ă ta te pas. F a ta avea un aer străin, distant.
„F ără d o ar şi poate că tot nu i-a trecut su p ărarea — gîndi
B ranko ; totuşi e frum os din p arte a ei c-a venit cu m ine.“
L îngă un mic povîrniş Z o ra se opri şi începu să a d u l
mece :
— Pe aici trebuie să fie caise.
B ranko trase şi el cu nesa aerul pe nări :
— M ie nu-m i m iroase.
— Ce m ai, nici nu încape vorbă ! spuse ea. Vino, ne
că ărăm colo sus.
F a ta avea d rep tate : pe creastă se afla u n şir de caişi.
E ra m ai în tuneric decît n oaptea trecută. L u n a p lu tea as
cunsă d u p ă un văl de nori.
— Să sp e ră m c -o r fi şi fru c te — zise B ranko, sceptic.
Z o ra adulm ecă din nou :
— P ăi fructele răspîndesc m ireasm a asta, nu pomii.
P ip ă iră p rin tre frunze : d ă d u ră peste caise m ari şi
coapte. C uleseră m ai m ulte şi m uşcară lacom dintr-însele.
V ăgăuna se lărgea. P e povîrnişurile ei se în tin d eau cî
teva ogoare. C a toate ogoarele de pe-aici, şi acestea erau
în g răd ite cu ziduri de p ia tră p en tru a fi ferite de bora.
D upă cîteva sute de m etri ză riră o lum ină. B ranko a ră tă
într-acolo :
— A sta-i curtea lui K aram an. Ai văzut că ferm ierul
nu s-a culcat încă ?
 C ă ărîndu-se, m ai u rcară o vrem e pe pripor p în ă a ju n
seră chiar d easu p ra cur ii. E ra un p ă tra t jn a re , cu laturile
rnărginite de clădiri. L ocuin a lui, lungă şi cu un etaj,
dădea spre m are ; în tr-o p arte se rîn d u iau g ra jd u rile , in
c e a la ltă , pivni ele. U n zid în alt închidea la tu ra din dos.
în sem iîntunericul lăptos, curtea p ărea o fo rtărea ă.
T oate contururile se topiseră, iar pom ii care se aflau în ău n
trul ca şi în a fa ra p ătra tu lu i sem ănau mai degrab ă cu nişte
făpturi uriaşe, fantom atice, decît cu nişte paşnici pruni, peri
şi m eri. u p
Copiii se u ita ră în jos spre curte. D eodată Z o ra il apuca
pe B ranko de m înă :
— Vezi cîinele colo, lîngă pom ?
Şi B ranko îl văzu : stătea sub un p ă r uriaş şi p riv ea în
direc ia lor. D u pă cîteva secunde o şi lu ă din loc în d rep -
tîndu-se spre ei.
De cînd cu cearta lor, B ranko num ai la cîine nu se
gîndise. Ia r în aju n , cînd D uro pom enise de cîine, nu-şi
închipuise că a ra tă altfel decît jav rele, m ulte la num ăr, pe
care le ştie el şi care, la prim a p ia tră azvîrlită, îşi v îră
coada în tre picioare şi o tulesc.
C îinele lui K aram an însă nu era o ja v ră , ci un cîine-Iup
zdravăn, bine legat, cu pete cafenii. D e în d a tă ce o porni
spre ei, cînd m ai încet, cînd alergînd, B ranko făcu o m u tră
la fel de speriată ca şi Z ora.
în a fa ră de sacul pentru găini, b ăiatu l n -av ea nim ic
la el cu care să p o ată în fru n ta un d u lău atît de m are. Nici
m ăcar o p ia tră sau o bîtă.
Se răsuci pe călcîie. Z o ra îl im ită : sta cu g u ra în tre
deschisă, sprijin in du-se tem ătoare de B ranko.
— C red c-ar trebui s-o rupem la fugă — bîigui băiatul.
Z o ra clătin ă din cap :
— A sta ar fi cea m ai m are prostie. P în ă s-ajungem la
prim ul pom , cîinele v a fi lîn gă noi.
D ulăul m ai avea d o ar vreo treizeci de m etri p în ă la
ei. Coti pe dup ă un tufiş şi copiii îl v ăzură lim pede : era
un cîine m are şi falnic, cu un cap nobil, ascu it, cu un m i
n u n at tru p sub iratic şi cu picioare lungi, puternice.
— Uite-1 că şchioapătă ! strigă B ranko, răsu flîn d uşurat.
Z o ra m ai prinse un pic de curaj :
— Şi dă din coadă...

111
 B ranko îl auzise o d ată pe K aram an strigîndu-şi d in e le
„L eo“ ; se în d rep tă către anim al şi-I chem ă în şoaptă :
— Leo ! Leo !
C îinele şchiopăta, în tr-ad e v ăr, d ar cînd îşi auzi num ele,
porni m ai repede spre B ranko, ba chiar se lăsă m îngîiat.
Z o ra se apropie şi ea. B ranko rîse :
— De cîinele ăsta i-e ra ie frică ?!
— Lasă, n-o m ai face pe viteazul ! se o ărî fata. Că
doar ai trem u rat m ai straşnic decît m ine !
Cîinele o lăsă şi pe Z o ra să-l m îngîie şi, chclălăind,
se rostogoli pe spate.
— D a' ce-o avea, fra te ? în treb ă Branko.
— O fi răn it la labă. Ia u ită-te cum o ridică.
Z o ra prinse cîinele de piciorul pe care acesta îl în
tin d ea cu fereală. îl pipăi, în ain tîn d către labă. Cîinele
schelălăi din nou, d a r în acelaşi timp dădu vesel din coadă.
— D in păcate, nu pot să v ăd nim ic — spuse Zora.
B ranko scotoci p rin buzunar :
— S -ap rin d un chibrit.
L a flac ăra lum inoasă a chibritului, copiii v ăzu ră că d u
lăului îi intrase un ciob în tr-o p ern i ă a labei ; ca să şi-l
scoată, bietul anim al îşi frecase laba de păm înt, făcîndu-şi
astfel o ran ă larg ă şi sîngerîndă.
Z o ra se aşeză jos :
— îm pinge-1 spre m ine ca să-i iau piciorul îr. poală.
B ranko încercă să îm pingă dulăul, d ar acesta sări sin
g ur şi-şi puse laba în poala fetei.
— M ai ap rinde un chibrit.
B ranko, care m ai avea doar trei chibrituri, aprinse o
surceluşă.
Z o ra încercă să apuce ciobul cu o bucată de pînză. N u
era de loc sim plu, căci bucă ica de sticlă se înfipsese adînc.
Leo îşi sm ucea cînd şi cînd piciorul, d ar nu m ai chelălăia,
ci d o ar o p riv ea cu ochi m ari pe Z o ra cum se străd u ia să
scoată ciobul.
— iacătă-1 ! Şi fa ta răsu flă uşurată, ridicînd în sus bu
că ica de sticlă.
C îinele se repezi cu capu-n sus şi vru să înha e ciobul,
apoi puse prev ăzător laba în păm înt. M ai chelălăi o dată,
d a r constată că d u rerea i se m ai potolise, aşa că atinse pă-
m întul de m ai m ulte ori cu piciorul bolnav.

112
 — O să-i spăl ra n a la rîu — zise Z ora.
Branko încuviin ă :
— Ia r eu o să cobor pînă la b ătrîn u l K aram an.
Rostise în şoaptă aceste cuvinte, ca şi cum s-ar fi tem ut
să nu-1 audă cîinele.
— H ai, Leo ! Z o ra sări în picioare şi-l apucă de zgardă.
Leo însă o u rm a de bunăvoie.
în tre tim p B ranko se în d rep tă spre casă. Se u ită după
lum ină : era stinsă. A veau noroc : K aram an se culcase.
P o arta grea era zăvorită. Ce bine că B ranko iscodise
casa, privind-o de pe colină. îi dădu ocol prin spate, iar
acolo se că ă ră pe zid.
în curte se lăsase o cea ă lăptoasă, ca de altfel peste
tot în noap tea aceea. Z ări un m orm an de gunoi, un po
rum bar şi, la d reap ta, o scară de lem n, care, desigur, ducea
la cote . Deschise uşa : da, iată găinile. A dulm ecă. D upă
o clipă aprinse şi penultim ul chibrit.
N u se înşelase : cote ul lunguie era ticsit de orătănii,
înşfăcă două păsări care m o ăiau m ai aproape de uşă, le
v îrî în sac şi se m istui în beznă.
Z ora încă nu isprăvise cu dulăul.
— M -am întors — îi strigă băiatul.
— Ai pus m îna pe găini ?
— îh î — încuviin ă el.
— L asă-le sus şi coboară !
B ranko puse sacul la răd ăcin a unui pom şi lunecă
în jos.
Z o ra legase lab a cîinelui cu o cîrpă, iar acum îl h răn ea
cu un rest de pîine, găsit în buzunarul rochiei.
— Ia pipăie-1 — spuse ea — să vezi ce slab e sărm anul !
L ucrul acesta îl izbise pe B ranko de prim a d a tă :
cîinele m are, cu pete cenuşii, a ră ta în tr-a d e v ă r destul
de jalnic.
— M ai am şi eu o bucată de pîine — zise el şi o scoase
din buzunar.
D ulăul adulm ecă, apoi îşi v îrî botul în palm ele b ăiatu
lui, luă codrul şi-l sfărîm ă în tre din i.
Z o ra îşi netezi băsm ălu a :
— Ce n e-ar m ai fi făcut Leo de petrecanie dacă n -a r
fi avut ciobul în fip t în labă.
— îh î ! răspunse scurt băiatul.

8 1626
—
113
 Cîinele isprăvise de m încat şi sărind, le d ăd u ocol de
cîteva ori. M ergea m ai bine, deşi tot m ai şchiopăta.
— Şi-acum ce facem cu el ? în treb ă Branko.
— Şi eu m -am gîndit la asta. O să se ia d u p ă noi
cînd plecăm .
— M ai ai cum va vreo bucată de pîine ?
Z o ra i-o arătă.
— D ă-o -n co a’ ! O s-o arunc departe peste rîu, iar noi
oluăm la fu gă p rin apă. P în ă ce cîinele găseşte pîinea,
sîntem d ep arte şi, în apă, nu ne m ai poate lua urm a.
— L as’ c-o arunc eu — spuse Z ora. T u d u -te si adu
sacul, sau poate vrei să-l laşi sus ?
B ranko se scărpina în ceafă : Poftim că si uitase de
găini !
Z o ra muie m ai întîi pîinea în apă.
— Leo, şo ! strigă ea şi-o aruncă din răsputeri cît mai
departe.
Leo trecu prevăzător prin apă, ieşi pe m alul celălalt şi
dispăru în întuneric. în aceeaşi clipă Z o ra o luă la fugă pe
rîu în jos.
D upă un mic ocol, B ranko se şi afla aproape de m are.
— Vine cum va ? în treb ă băiatul, ciulind urechea.
— D a ’ ine- i g u ra ! şuşoti Z ora, înciudată. C îinele
aude m ult m ai bine decît omul.
F ata o rupse iar la fugă. N um ai după ce goni aşa în
salturi, m ai m ult p rin ap ă sau pe p la ja p re să ra tă cu pietre,
Z o ra se opri la adăpostul unei stînci.
— Aşa... — spuse ea, g îfîin d — acum să ascultăm ...
A u ziră cîinele, însă foarte departe. Leo lă tră de cîteva
ori, însă nu furios, cum la tră de obicei cîinii, ci aproape
cu triste e.
— N u cred că mai vine după noi — îşi dete cu părerea
Branko.
— N ici eu nu cred. Z o ra îşi în d ep ărtă p ăru l ce-i cădea
în ochi. D ar tot m ai bine-i să ne vedem de drum .
Copiii g o n iră pînă la golful unde se afla coliba lui moş
G orian. Acolo unde se d espăr iseră noap tea trecută,
B ranko se opri.
— T u a r trebui să răm îi aici — îi zise el fetei. M ă duc
singur.

114
 Z ora clătin ă din cap : , . „ .
— V in şi eu cu tine. E u am m ai fost acolo şipot să- i
a ră t unde-i cote ul. ^
— A ! exclam ă B ranko, dîndu-şi aere. L a moş G orian
nu-i col işor pe care eu să nu-1 ştiu. ^
— N -a re a face, tot vin şi eu — se în căp ă în ă Zora.
în casă era în tu n eric şi linişte.
— Azi nu s-au m ai dus la pescuit. U ite, v ăd luntrele
la locul lor — şi fa ta a ră tă spre ărm .
— G orian o fi dorm ind — o linişti Branko. E om
b ătrîn şi, cînd n -a re zor să pescuiască, se culca totdeauna
devrem e.
îm pinseră uşa şi in tra ră în colibă. în a ju n lum ina lu
nii răzbătea în m ica încăpere, acum însă era un în tu
neric de să- i bagi degetele-n ochi.
— Ia seam a — şuşoti Z o ra — aici la d re ap ta trebuie
sâ fie capra.
Branko îi răspunse tot atît de încet :
— Am şi deschis sacul.
Pe d a tă ăcăn i un zăvor în spate şi în aceeaşi clipă
scăpară o lum ină.
— N u i-am spus eu, A ndia, c-or să vină şi azi ? se
auzi o voce adîncă. H o ii vin to td eau n a de două ori, mai
cu seam ă dacă p rim a d ată n-au fu ra t tot.
Z o ra îşi duse m îna la inim ă — se speriase cum plit.
Şi lui B ranko i se tăie pen tru cîteva clipe răsuflarea. R e
cunoscu vocea : era a lui moş G orian.
F ata îşi redobîndi calm ul. Iscodi cu p riv irea ju r îm
preju r. U şa era încuiată. Zgom otul zăvorului îi mai răsuna
în urechi, d ar iată, acolo e o fereastră. C ine ştie ? S -ar
p utea să scape sărin d pe geam . Se săltă în sus, însă si fe
reastra era închisă.
Moş G o rian luase toate m ăsurile.
— H a, ha, h a ! rîse el. Vezi tu, A ndia, vor s-o şteargă
pe fereastră. Ei bine, nu ! A păi cînd punem m îna pe ho i,
avem g rijă să-nchidem şi ferestrele.
Z o ra căută să-l descopere pe cel ce vorbea. L a urm a
urm ei, unde se află ? Nu-1 văzu. Şi cu cine vorbeşte ? P oate
că nevastă-sa e cu el în colibă. Ochii ei cercetau în treag a
încăpere, pe care flac ăra — o sim plă to r ă de răşină din-

115
tr-acelea pe care le folosesc pescarii pe ap ă — abia-abia o
lum ina. ^ u , _
D ar în a fa ră de B ranko, care, speriat, rămăsese^ pironit
în m ijlocul colibei, Z o ra n u zări decît cele cinci găini co
co ate pe stinghie şi capra. C înd capra întoarse capul spre
fată, în aceeaşi clipă ieşi la iveală şi chipul bărbos al
unui bărbat. ^
— D a, da, A n d ia — continuă b ătrîn u l — ian te uită
pu in la cei doi ho i. U nul e un băiat, celălalt o fată. Eh,
eh — icni el — nu-i aşa că-s tot ăia d e-au fost ieri ? Rîse
din nou : Fireşte, nu puteau să ştie că rostul tău e să-m i fii
paznic aici. i-a i în d ep lin it bine d ato ria cu behăitul tău
— şi moşul m îngîie cap ra pe spinare — num ai că eram
prea d ep arte pe apă, iar cînd am sosit, ei şi spălaseră p u
tin a cu găin ă cu tot. D a r moş G orian a avut d rep tate :
au venit iarăşi şi, de astă dată, am pus m îna pe ei ! Şi
b ătrîn u l rîse m ai cu poftă. Apoi se sculă încet de jos,
m orm ăind : A şa, A ndia, şi-acum ia să-i vedem noi la
m u tră pe ho ii ăştia !
Şi cum se ridica el tacticos, cu capul său m are, încu
n u n at de p ă r cărunt, cu ochii larg deschişi, a in ti i m u stră
tor, ba chiar mînioşi, asu p ra copiilor, cu o b îtă zd rav ăn ă
în m îna în tin să înainte, sem ăna cu un uriaş.
Z o ra începu să alerge de colo-colo. N u -i era frică cîtuşi
de pu in, d a r voia să găsească o ieşire din im pasul în care
se aflau. Se repezi spre lum ină. „O s-o sting — se gîndi
ea — şi pe întuneric, n-o să ne m ai v a d ă .“
B ătrînul rîse din nou :
— H a, ha, h a ! Vezi tu, A ndia, şi la asta m -am gîndit ;
de aceea am lu at o faclă de răşină. Suflă, fetico, suflă cît
ăi putea, că facla de răşină tot n-o stingi tu !
Z o ra îşi dădu iute seam a de aceasta. Cu cît sufla, cu
atît flac ăra creştea mai în a ltă şi mai lum inoasă.
— Ce zici, A n d ia ? S ă-l luăm m ai întîi pe b ăiat în
tărb acă ? în treb ă moş G orian. Fireşte, pe el să-l luăm în
prim ire !
Şi m ai-n ain te ca B ranko — care, încrem enit şi cu g u ra
căscată, răm ăsese cu ochii pironi i la bătrîn , b a m ai ascul
tase şi convorbirea cu capra, pe care, de altfel, o cunoştea
p rea bine — deci m ai-n ain te ca B ranko să facă cel mai
mic gest de ap ărare, G orian mi i-1 înşfăcă şi mi i-1 vîrî

116
 cu capul între picioare, p en tru ca apoi să-l croiască fără
m ilă cu bîta peste buci.
— A oleu ! răcni băiatul, pe care d u rerea îl aduse ia
răşi cu picioarele pe păm înt m ai repede decît a r fi dorit-o.
Au, au ! şi se zbătea să scape dintre genunchii bătrînului.
Moş G o rian însă îl altoia tacticos.
— Au, au ! striga B ranko tot m ai jalnic.
— A şa ! m orm ăi în sfîrşit bătrînul, dep ărtîn d u -şi g e
nunchii. Socotesc, A ndia, că a încasat destul ; acum vine
rîndul dom nişoarei să-şi prim ească por ia.
B ranko abia de m ai sim ise ultim ele lovituri. N ici vorbă
d u rerea îl zăpăcise, iar cînd b ătrîn u l îi dădu drum ul, b ă ia
tul se clătină şi căzu pe spate în paie. D ar cînd îl auzi
că are de gîn d s-o chelfănească şi pe Z ora, îşi veni pe
d ată în fire.
— N u ! strigă el, cu ochii în lacrim i. N u ! Să n-o ba i
pe fa tă !
— Ian auzi, A n d ia — zise b ătrînul, care în tre tim p,
fiindcă ciom ăgitul îl cam obosise, se aşezase greoi pe o
g ăleată. H o ul nostru mai e şi cavaler. A sta nu-ntîlnesti
la orice golan ! Ia să-l vedem noi m ai de aproape. Şi-l
înşfăcă din nou pe B ranko, ridicîndu-1 de jos.
B ranko m ai avea încă lacrim i pe obraz. Cu o m înă în
cerca să şi le şteargă, iar cu cealaltă se inea de p arte a
ciom ăgită, care-i ard ea ca un foc mocnit.
— N u — îngînă el din nou — pe fa tă să n-o ba i !
G orian luă to r a şi, în d ep ărtîn d m îna lui B ranko, îi
lum ină fa a.
— T u eşti, B ranko ?! T u ? zise moşul, d înd drum ul
m îinii copilului. Vezi tu, A n d ia — continuă apoi cu voce
surdă — chiar ieri vorbeam despre asta : „O are ce-o m ai
fi cu feciorul lui M ilan ? P oate a r fi bine să-l luăm la noi
acasă". Vezi tu, A ndia, niciodată să nu te pripeşti : ne-am
fi adus în casă un derbedeu de m ai m are dragul.
— Eu nu sînt derbedeu — replică B ranko, pentru
p rim a d a tă m ai cu tărie, şi, în ciuda durerii, b ătu din p i
cior. N u sînt derbedeu, şi nici fa ta nu este.
— Ian auzi-1 ce spune, A n d ia ! rîse bătrînul. Auzi-1
num ai ! Şi ad ău gă ceva m ai tare : D a ’ cine, mă rog, m i-a
şterpelit ieri g ăin a ? Şi cine, chiar adineauri, zicea : „Am
şi deschis sacul“.

117
 B ranko, care, în sfîrşit, îşi redobîndise şi graiul, şi cu
ra ju l, răspunse :
— D a ’ noi n -am vru t să furăm găini. i-a m adus du-
m itale două găini, iar eu am deschis sacul ca să d au d ru
m ul o rătăn iilo r, şi după aceea vroiam să plecăm .
B ătrînul răm ase cu g u ra căscată. Se sculă în picioare :
— Voi m i-a i adus găini ? R idică facla ceva m ai sus
şi cătă ju r îm p reju r. ^
C ap ra îşi tot răsucea capul, ca şi cum a r fi în eles şi
ea despre ce este vorba. Şi cît pe-aci să-i pice facla din
m înă bătrîn u lu i ! în tr-a d e v ă r, în col ul din stînga al co
libei şedeau ghem uite două găini. Se strîngeau^ u n a în-
tr-a lta , şi cum lum ina cădea asupra lor, începură să cot-
codăcească.
Moş G orian se u ită încă o d a tă sus pe stinghie — cele
lalte găini erau toate acolo — apoi se u ită din nou la cele
două din col . C apra, de asem enea, le privea, şi de astă
d a tă behăi chiar m ai tare ca de obicei.
B ătrînul se aşeză iarăşi pe g ăleata lui. ^
— P ăi de ce nu m i-ai spus înainte d e-a te ciom ăgi,
copil prost ce eşti ?
A cum nu m ai vorbea cu capra.
— Tocm ai voiam să spun — se bîlbîi B ranko — însă
p în ă s-apuc să deschid gura, m -am şi pom enit strîns în tre
genunchii m atale. Şi-apoi... — b ăiatu l şovăi o clipă — ...ce-i
d rept, am fost ieri pe-aici şi am fu ra t o găină.
— H m ! pufni G orian pe nas. Ia r azi te -a m ustrat
cugetul că l-ai păgubit pe moş G orian de-o găină şi ai
v ru t să dregi ho ia, ai ?
B ranko încuviin ă din cap :
— E u a treb u it să stau de veghe şi n-am ştiut că găina
a fost fu ra tă de la m atale. C înd am a fla t m ai tîrziu, am
spus pe loc : „O să-i duc înapoi g ăin a lui moş G o ria n “.
în să ei i-au sucit repede gîtul, au ju m ulit-o, au frip t-o şi,
p în ă să-m i d au eu bine seam a, au şi m încat-o. E u însă
n -am pus în g u ră nici o fă rîm ă din ea şi-am zis : „N u, din
g ăin a asta eu nu m ăn în c“. P e u rm ă m -am ju ra t să- i aduc
două găini p en tru g ăin a fu rată.
— H m ! pufni ia r b ătrîn u l. Şi tot p en tru treab a asta
a venit şi fa ta cu tine ?

118
 — E a este Z o ra cea roşie — spuse B ranko, seme .
Acum sînt şi eu în b an d a ei.
Moş G orian p u fn i iar pe nas :
— Aşa, aşa... şi o trase pe Z o ra spre el. T u eşti Z o ra
roşcovana... A m auzit eu m ulte despre tine şi despre banda
ta. L ucruri nu p re a bune... D a i tîrcoale ogoarelor şi trăi i
din furtişaguri.
Z o ra îl privi lin iştită pe b ătrîn :
— L uăm num ai ce ne trebuie.
Moş G o rian se adresă iar caprei :
— V orbeşte întocm ai ca tine, A ndia. Şi tu î i iei sin
g u ră num ai ce- i trebuie, nu ? Şi o ciocăni cu degetul pe
spinare.
„B eee“ — făcu capra, uitîndu-se la moşneag.
G orian se întoarse din nou spre fa tă :
— Voi însă nu sînte i capre. C e-i drept, sînte i copii,
d a r trebuie să vă căuta i un rost, să v-apuca i de ceva
m ai acătării.
— Pe noi ne gonesc to i — răspunse Z ora. o ărîtă.
B ătrînul îl îm punse pe B ranko :
— Şi pe tine ?
B ranko d ăd u din cap :
— M -au trim is la bunică-m ea...
G orian rîse uşurel :
— Şi ea ce-a spus ?
— Să m ă duc să fu r !
— Şi tu i-ai u rm at sfatul ?
B ăiatul se înroşi ; G orian a flă şi tărăşen ia cu peştele
căzut pe jos, în pia ă, şi cum bogătanul K aram an a pus
să-l aresteze pe B ranko, şi fuga lui, cu aju to ru l Z orei, din
închisoare.
— Ia r acum m ă num ăr şi eu p rin tre cei din banda
ei — încheie Branko.
— H m ! m orm ăi b ătrîn u l du p ă un răstim p, cu ochii
a in ti i în gol. C î i sînte i, d a ră ?
— Cinci — răspunse Branko.
B ătrînul se scărpina dup ă ureche :
— Cinci... E p rea m ult pen tru mine. Doi poate că aş
fi luat.

119
 — N ici n-am prim i — răspunse Z ora, în d îrjită , în
locul lui B ranko. N oi sîntem o b an d ă în lege, sîntem us-
coci şi locuim... D ar în d ată se bătu peste gură.
— îm i închipui pe unde-m i locui i. Pesem ne în vreun
şopron sau în vreun g rajd ... în să chiar cinci — şi moş
G orian se scărpina iar du p ă ureche — nu, A ndia, ce zici ?
cinci ar fi, în tr-ad e v ăr, cam p rea m ul i.
M oşneagul se aplecă. C ele două găini ieşiseră din col
ul lor şi scurm au p rin tre picioarele lui. în şfăcă una şi o
ridică în sus : era un cocoşel num ai piele şi os.
— H a, h a ! rîse el. Ia uite, A ndia, m i-au adus v ră b iu a
asta în schim bul găinii noastre celei grase.
— Păi tocmai d e-aia sînt două.
Şi B ranko lu ă de jos cealaltă pasăre. E ra tot un cocoş
tîn ăr, la fel de p ră p ă d it ca şi celălalt.
— Ei ! zise b ătrînul. P en tru m ine, schim bul ăsta nu-i
un chilipir. De unde le-ave i ?
— D e la K aram an, bogătanul — spuse băiatul, co-
dindu-se.
— H m , şi vi le-a d at aşa, pe veresie ? G orian făcu
ghiduş cu ochiul, m ai întîi spre B ranko, apoi către Zora.
— N u, le-am lu at noi — se grăbi să răspu nd ă băiatul.
B ătrînul îl bătu cu p alm a peste piept, apoi îşi m îngîie
barba, netezindu-şi-o.
— Ai m ai auzit una ca asta, A n d ia ? Ei le-au luat, iar
mai ad in eau ri strigau în g u ra m are : „N u sînt ho !“
— O ! exclam ă Branko. P ăi chiar eu am in tra t în
po iată şi era puzderie de o rătăn ii acolo. P oate cîteva sute.
B ătrînul zîmbi pe sub m u sta ă :
— C red că şi taică -tău tot aşa a r fi vorbit, B ranko. L a
fel şi bunelul tău... şi pe el l-am cunoscut. în să fie că furi
o g ăină de la unul care are o mie, fie că fu ri de la altul
care are num ai şase, furtişagul tot furtişag răm îne.
— Ba nu ! sări B ranko, iar Z o ra clătină şi ea din cap,
apoi zise :
— P ăi în p ia ă se vorbeşte că ăst K aram an a r fi şi el
m are pungaş.
B ătrînul dăd u din cap, dezaprobator :
— Cu toate astea, n-av e i nici un d rept să fu ra i de
la el ; că, altfel, oricare pungaş ar avea tot d reptul să fure

120
Je la voi, pe m otiv că şi voi sînte i pungaşi, la rîndul
v o stru . ^ ^ ^
— Păi atunci m -aş apăra! zise Branko, încleştînd
p u m n ii . ^
— Şi eu, tot aşa ! se sum e i Z ora, arătîn d u -şi din ii.
— Ei, atunci pute i să fi i siguri că şi K aram an o să
se apere — îşi dete cu p ărere a G orian. în să nu singur.
Cînd o să v ad ă m îine în zori că-i lipsesc doi cocoşei, şi
nici vorbă c-o să vadă, fiindcă b ătrîn u l zgîrie-brînză îşi
num ără zilnic cel p u in de trei ori tot avutul... atunci o să
se ducă la Seni şi o să anun e poli ia ! Ia r poim îine, o
să-i vezi pe copoi scotocind p retu tin d en i, adulm ecînd prin
toate b u cătăriile şi p rin toate cote ele ! Şi-or să vină, fă ră
doar şi poate, şi la m ine şi or să m ă-ntrebe : „G orian, co-
coşeii ăştia sînt ai tăi ?“ Ia r eu n-o să pot spune nici da,
nici ba, că dacă spun „ d a “, ei au să-i istorisească lui K a
ram an că num ai la m ine au văzut doi cocoşi, şi dacă spun
„nu", or să m ă um fle num aidecît cu cocoşi cu tot şi-or să
mă bage două-trei luni la başcă !
C înd b ătrîn u l tăcu, copiii răm aseră m u i p riv in d tu l
bura i în gol.
— Ei ! G orian îi zgîl îi uşurel pe-am îndoi. Ce m ai spu
ne i acum ?
— P oate c-ar trebui să-i tai im ediat — propuse Branko.
Z o ra bătu din palm e.
— Să-i frigem la frigare, ca aseară. L a asta, sînt eu
m eşteră ca nim eni altul — şi, înşfăcînd un cocoşei, dădu
să-i sucească gîtul.
— Stai ! sări ca ars bătrînul. Stai ! D in asem enea frip
tu ră n-o să se aleag ă m are lucru. N iciodată moş G orian
n-a m încat lucru de fu rat şi nici azi nu i-a r prii asem enea
bucate. U n d e i-e sacul ? îl în treb ă el pe Branko.
B ranko îl căută : era pe jos, în spatele lui.
Moş G orian luă sacul :
— D ă cocoşul încoa’ ! îi porunci Z orei şi vîrî o rătan ia
în sac. C elălalt u n de-i ?
B ranko şi înhă ase pasărea.
— în ă u n tru cu el ! M oşul legă cu o sfoară g u ra sacului.
Aşa ! zise apoi m ul um it. A cum lua i sacul la spinare şi
duce i înapoi cocoşii b ătrîn u lu i K aram an.
— Cum să facem aşa ceva ? întreb ă Branko.

121
 — T re a b a voastră. Voi i-a i adus, tot voi să-i duce i
în d ărăt. D e bu n ă seam ă că n-o să v ă fie mai greu. Se
ridică şi puse m îna pe faclă. D e altfel, trebuie să pleca i
fă ră zăbavă. E u o să ies în larg. Ieri m i-a i p ră p ă d it două
ore de pescuit, iar azi am p ierd u t a ltă ju m ă ta te din noapte
ca să v -aştep t pe voi ! D acă nu pescuiesc vreo zece kile
de peşte, A n d ia m ea şi cu m ine n-o s-avem ce m înca săp
tăm înile v iitoare şi-o să fim sili i să ne-apucăm şi noi
de fu rat !
îi întinse lui B ranko sacul şi-i îm pinse pe copii
spre uşă.
— N u putem să te-nso im şi noi pe apă ? întreb ă Z ora.
Eu am fost deseori la prins peşte.
— Şti i, dară, să vîsli i ?
Copiii se g ră b iră să răsp u n d ă „ d a “.
— H m ! m orm ăi bătrînul. N u v -a i gîndit rău... Pe
moş O rlovic, care m -a ju tă de obicei, l-a răpus ieri reu
m atism ul şi zace-n pat, iar dac-am fi trei, apăi am putea
arun ca şi năvodul.
— A r fi straşnic ! C opiii ra d ia u de fericire.
— A tunci lăsa i sacul aici. Cocoşii voştri pot să m ai
aştepte cîteva ceasuri. D a i fuga la lu n trea cea m ică de
acolo şi îm pinge i-o la apă.
Be i de bucurie, copiii se n ăp u stiră către luntre, şi cît
ai clipi, ea se şi legăna pe valuri.

C a p ito lu l 8

Noaptea pe mare

^ O adiere uşoară m îna deasupra m ării cea a care se

lăsase pe uscat ca^ o perdea groasă, însă, încet-încet vîntul
începu s-o îm pingă spre insule.

122
 L u n a îşi cernea razele întocm ai ca în ajun. R ăsăriră şi
stelele ; cetatea din Seni se vedea lăm urit, iar în spatele
ei, m un ii. ^ ,
B ranko şi Z o ra şedeau alătu ri pe banca largă. B ăiatul
cufunda în apă vîsla dreaptă, iar fa ta pe cea stîngă. T re
cuse o b ucată de vrem e p înă îşi potriviseră m işcările în
acelaşi ritm , d ar acum lu n trea tăia lin apa.
în tre tim p, b ătrîn u l îm pinsese a doua luntre în ap ă şi-i
urm ă pe copii. ^
— V ede i colo lum ina cea m a re ? ! Ie strigă el. Este
farul de pe Rab. în direc ia aia să ine i cîrm a.
Copiii cu fu n d ară m ai repede vîslele în apă. Cu cît
înaintau în larg, cu atît m ai uşor li se p ărea să spintece apa
cu lope ile grele de lem n. S tratul lăptos de la su p rafa a
apei era neted ca untdelem nul şi lu n trea lor zbura ca o .
săgeată. ^ ^ ^
Copiii, care la început stătuseră epeni şi stîngaci pe
bancă, se aşezară ceva mai la larg u l lor şi priveau ju r
îm prejur.
E ra, în tr-ad e v ăr, m inunat să m ergi noaptea pe m are.
C înd cufundau vîslele în unde, se iscau cercuri argintii,
iar cînd le scoteau, străluceau în aer mii de perle scli
pitoare. ^
Ce linişte dom nea pe m are ! N u se auzea decît ples
căitul ritm ic al vîslelor şi, în răstim puri, vîslele lui moş
G orian.
— Ce d ep arte răm îne în u rm a no astră ! rîse Branko.
— A bia de-1 m ai zăresc... — spuse Z ora, iar dup ă o
pauză în trebă : T e -a bătut rău ?
— T ot m ă m ai doare, d ar cînd stau jos, îm i trece.
— N u ştiam nici eu ce să fac cînd el te croia cu cio
magul — continuă Z ora. T ot tim pul am avut im presia că
pe m ine m ă bate.
— încolo, e un om foarte cum secade — spuse Branko.
— L a început am crezut că sînt doi în g rajd .
— F iindcă vorbea cu capra lui. Ştiu asta. A şa face
mereu. T aică-m eu spune că s-a cam icnit de cînd i-a
m urit nevasta, însă, altm interi, e cel m ai bun om din lum e !
— Cum ? T u ai ta tă ? îl în treb ă Z ora, uim ită.
— îl cheam ă M ilan şi e cel m ai iscusit viorist din
Seni — m ărturisi Branko.

123
 Z o ra răm ase o clipă dusă pe gînduri.
— Mi se p are că l-am auzit şi eu odată. E ra în tr-o .
p rim ăv ară. C înta la „H otel Z a g re b “.
— El trebuie să fi fost — se grăbi s-o încredin eze
Branko. P rim ăv ara trecută a venit ultim a d ată pe aici.
— Ai şi m am ă ? îl în treb ă iar fata.
B ranko clătin ă trist din cap, şi o clipă lăsă vîsla să se
tîrască pe apă, astfel încît lu n trea se suci brusc la stînga.
— N u, m am ă nu m ai am — răspunse el în tr-u n tîrziu.
D a — şi apăsă pe „ d a “ — au în g ropat-o acum trei zile.
Z ora nu m ai zise nimic. încercă să-şi potrivească r it
m ul vîslitului cu al băiatului, şi num ai dup ă ce se scurse
o bună bucată de vrem e spuse :
— M aică-m ea a m u rit acum p atru ani.
— N u cred în ruptul capului că m aică-m ea a m urit
— zise răspicat Branko. I-a fost tare d or de M ilan şi
n -a m ai p utut să rabde, aşa că s-a dus după el să-l caute.
Z o ra răm ase cu p riv irea a in tită în gol :
— M aică-m ea a m urit de dorul A lbaniei.
— Sînte i din A lb an ia ? Şi B ranko făru ochii m ari.
— D a — spuse Z ora. în ain te de a fi uscocă în Seni,
eram albaneză.
— A lb an ia e departe... — m urm ură Branko.
— Am călăto rit pe o m ică luntre cu pînze. N e -au tre
buit paisprezece zile ca s-ajungem în Seni.
— L a u rm a urm ei, de ce a i plecat, dacă pe m aică-ta
a chinuit-o în tr-a tîta dorul de a ră ?
De astă d ată Z ora fu aceea care uită să m ai vîslească : I
— A sta-i o poveste lungă, pe care n-am istorisit-o n i
m ănui.
B ranko o privi lung pe fa tă :
— M ie po i să m i-o spui fă ră grijă.
Z o ra în cu v iin ă din cap :
— Da, ie cred că pot să i-o spun. N u ştiu de ce, dar
chiar de prim a d ată cînd te-am văzut h o inărind p rin pia ă,
am sim it că ie pot să- i spun orice, şi cum azi te-ai
a ră ta t atit de viteaz şi nu l-ai lăsat pe moş G orian să m ă
bată, m -am gîndit o clipă că aş v rea să am un frate ca tine.
Branko se u ită stingherit în lături, apoi repede trebui
să apuce zdravăn vîsla : ieşiseră din golf în largul m ării
şi, dinspre d reapta, curentul era mai puternic.
 Z ora, de asem enea, se îndoi mai m ult din şale şi, dup ă
cîteva m işcări de vîslă m ai puternice, izbutiră să-şi reia
drum ul spre far.
— L a noi în a ră — începu Z o ra — m ai dăinuie încă
vendeta. N u ştiu dacă pot să te lăm uresc bine, însă bu
nicul tatălu i m eu a ucis pe unul din fam ilia D hailan, şi
atunci to i D h ailan ii s-au ju ra t să nu se lase p în ă ce n-au
să om oare şi ei pe unul sau pe m ai m ul i din fam ilia
noastră. Eu eram m ică de tot cînd tatăl m eu a fost* ucis.
D upă aceea, fra ii tatii au ucis şi ei, la rîndul lor, cî iva
D hailani, iar fra ii D h ailanilor n e-au m ăcelărit aproape
toată fam ilia, de n -a u m ai răm as decît m icul Dinco, prunc
de trei luni, m am a m ea şi cu m ine. Cum u rm a să fie om orît
şi Dinco, m aică-m ea a fugit în tr-ascuns cu noi la m are :
a d at cîteva salbe de-ale ei unui pescar croat, care tocmai
voia să se în to arcă acasă cu lu n trea lui, şi pescarul ne-a
dus pînă la Seni.
— O ! exclam ă B ranko, care ascultase cu răsu flarea
tăiată povestirea Z orei. Şi pe urm ă a i răm as în Seni ?
— M aică-m ea a găsit de lucru m ai întîi la regie, apoi
spăla rufe p en tru m arin ari, uneori şi pen tru altă lume,
şi cîrpea bulendrele. D a r tîn je a m ereu de dorul A lbaniei,
pînă re, în tr-o b u n ă zi, a căzut la p at şi a m urit.
— D a ’ cu tine şi fratele tău ce s-a în tîm p lat ?
— Dinco a m urit şi el la cîteva zile, iar pe m ine m -au
dat la călugări e, acelea în straie cenuşii, cu m în ăstirea pe
aleea Iosif.
B ranko le văzuse şi el pe fem eile acelea în veşm inte
cenuşii, cu bonete ca nişte aripi şi strecurîndu-se ca nişte
um bre pe străzile Seni-ului.
— C înd tră ia m aică-m ea, puteam să fac tot ce-m i tră s
nea p rin cap ; la surorile cenuşii trebuia să fiu to ată ziua
cum inte, să scriu, să citesc, să cînt sau să m ă rog. C iteam
m ai ales din cronici vechi, şi ce m ult îmi plăcea cînd scria
acolo despre uscoci ; însă după ce le-am citit pe toate, v ia a
mi s-a p ăru t tot m ai plictisitoare în casa aceea cenuşie,
aşa că m i-am lu at valea. De două ori m -au adus înapoi şi
m -au in u t m ultă vrem e sub cheie ; iar cînd m -au găsit
a treia oară, du p ă altă fugă, m i-au spus că, dacă m ai fug
o d ată, o să m ă-n ch idă în tr-o m înăstire sus de tot în m un i,
o m înăstire cu ziduri înalte, şi că de-acolo n-o să m ai pot

125
 ieşi. A tunci m -am ascuns cum m -am priceput mai bine,
fiindcă m i-era groază de zidurile acelea înalte ; m -am
ascuns în tufele de m ure p rin pădurice. L a început m i-a
fost foarte frică, m ai ales noaptea, aşa singură-singură, în
hă işul acela des... D ar curînd a venit Pavle...
— A ha, a venit Pavle... — repetă Branko.
Z o ra v ru să povestească m ai departe, cînd auziră vocea
lui i o ş G orian în spatele lor.
— Ce ? N u m ai pute i ? strigă el şi încercă să treacă
| A V ►
pe lingă ei.
Copiii nu-şi d ăd u seră seam a că, în tim p ce Z o ra îşi
d ep ăn a povestea, ei îşi încetiniseră m işcările, p en tru ca
apoi să înceteze cu desăvîrşire să m ai vîslească.
— Ba putem ! zise B ranko, apucînd cu n ăd e jd e vîsla.
Z o ra o înşfăcă şi ea zd rav ăn pe a ei şi, dup ă cîteva lopeti,
îl lăsară iar pe b ătrîn în urm ă.
— M ai avem de m ers o ju m ătate bun ă de ceas ! le
strigă de d ep arte moş G orian. Şi vede i să nu pierde i fa
rul din ochi.
C urentul apei nu m ai era atît de puternic, însă v a
luri mici încre eau fa ta apei, plesnind lu n trea ca nişte
lovituri de bici.
— V a să zică prim ul pe care l-ai în tîln it a fost P avle
— reîncepu Branko.
Z o ra îşi în lă tu ră o şuvi ă de p ăr ce-i cădea în ochi.
- L -am văzut în tr-o zi jos pe chei. E ra la fel de m a
ca şi azi, însă u rla cît îl lua gura, îi curgeau lacrim ile şi
roaie pe o b raji şi d e-a lungul nasului şi i-am tras un pi
cior şi l-am în treb at : „Ce n aib a urli aşa ?“ A tunci s-a
u itat la m ine cu ochii lui m ari şi m i-a spus hohotind : „M -a
bătu t tata, m -a zvîrlit a fa ră şi m i-a zis că, dacă m ă m ai
prinde acasă, m ă om oară !“ L -am în treb at : „Păi de ce ?“
„N u ştiu, m i-a răspuns Pavle. T a ta e cizm ar, eu trebuie
să-l a ju t şi dum nealui zice că fac totul de m în tu ială !“
„Şi e ad e v ăra t ? “ l-am iscodit eu. „Da, m i-a m ărtu risit el,
eu trebuie să cercetez în căl ările şi pe d in ău n tru , nu num ai
pe d in afară." Pe vrem ea aceea nu m ai m i-era chiar a tît de
frică, însă m ă sim eam p re a singură, de aceea i-am spus :
„Vino cu mine. Acolo n u - i face nim eni nim ic, nici să te

126
bată nu m ai p o a te “... în tîi s-a u ita t ca p rostu’ la m ine, apoi
m-a în treb at : „D a’ nu cum va ai ceva de m încare şi pen tru
mine ? M i-e o foam e de lup. T o a tă ziua m i-e foam e14.
_Tu vino — i-am răspuns — eu m ă satur totdeauna şi-ai
să te saturi şi tu .“ D u p ă ce-a m ers o bună bucată cu mine,
s-a oprit iar şi m i-a zis : „Să ştii că şi tu trebuie să fii cu
ochii pe m in e“. „Păi de ce ?“ l-am întrebat. „Ei, fiindcă
pe tot ce pun m îna fac harcea-parcea. “ A m rîs cu hohote
şi i-am răspuns : „La m ine ai n im erit-o de m inune, căci
acolo unde stau eu, n -a i decît să faci totul harcea-parcea.
Pe B ranko îl pufni rîsul :
— Da, chiar că şi poate... Şi prin tufe, şi p rin turn...
0 să treacă m ult şi bine, pînă să izbutească să facă totul
harcea-parcea...
— Ba acum ne e foarte de folos — spuse Z o ra — şi-i
foarte cum inte ; în loc să p răp ădească tot ce-i pică în m înă,
face făcăle e şi linguri. E şi grozav de puternic, şi l-ai auzit
doară : vrea să d ev ină şi m ai puternic.
— Şi-i cel m ai bun în otător — replică Branko, rîzînd.
— N u rîde — zise Z ora, serioasă — o dibăceşte bine
şi cu apa.
V alu rile se în ăl au m ai sus şi stropeau în luntre. T re-
buiră să înainteze cu luare-am inte. B ranko îsi continuă în
trebările .
— Şi pe urm ă a venit D uro ?
— N u. M ai întîi a venit N icola. P avle l-a adus în tr-o
bună zi cu el. „U ite încă unul, m i-a spus el ; n -a re nici
tată, nici m am ă", şi l-a tîrît în ău n tru , pe poartă. P e-atunci
locuiam jos în cetate. L -am în treb at de unde l-a cules. „A
vrut să fure m ere şi l-am p rin s“, m i-a răspuns Pavle. „E rau
m erele tale ?“ l-am în treb at eu. „Nu, însă erau tocm ai m e
rele pe care vroiam să le fur eu, a m ărtu risit Pavle. M ai
întîi i-am tras vreo cîteva scatoalce şi fiindcă tot nu părea
m ul um it, l-am luat cu m ine.“
— îm i place şi N icola — spuse B ranko, rîzînd, şi îşi
am inti cum au m ers ei tîrîş prin hornul lui C urcin, apoi
cum şi-au d at drum ul pe acoperiş în jos. Stai, ce-a zis
atunci N icola ? A, da : „în iad am fost, ne m ai răm îne
s-ajungem în ce r‘‘.
Z o ra zîmbi şi ea, deşi nu în elegea prea bine de ce
Branko se prăpădea de rîs.

127
 — E plin de haz ! zise fata. De cîte ori nu ne-a făcut
el să rîdem cînd nouă ne venea să plîngem .
— L u a i-o la d re ap ta ! auziră ei glasul lui moş G orian,
departe, în u rm a lor. C am vreo sută de vîsle la d re ap ta !
A ştepta i-m ă acolo, că vin şi eu.
Z o ra cu fundă vîsla adînc în apă, iar B ranko o trase
afară. L u n trea se în vîrti ca o sfîrlează şi începu să se c la
tine atît de vîrtos, că treb u iră o clipă să se in ă unul de
altul. Ba Z o ra îşi înfipse cu n ăd e jd e degetele în umerii
lui Branko.
— in -te bine ! E u m i-am redobîndit echilibrul. în
acelaşi tim p el atinse ap a cu latul vîslei, şi lu n trea încetă
să se m ai clatine.
Copiii îl aştep tară pe bătrîn. B ăiatul nu se putu stă-
pîm şi continuă cu în treb ările :
— Şi-apoi a venit D uro ?
Z o ra încuviin ă p rin tr-u n semn :
— N u l-am cunoscut şi nu l-am văzut niciodată. El însă
ne urm ărea de cîtva tim p şi chiar dibuise că ne ducem
zilnic în turn. în tr-o dim inea ă a venit la noi şi n e-a spus :
„Trebuie să m ă prim i i şi pe m ine în b an d a voastră, altfel
vă denun lui Begovic că v -a i ascuns aicea sus1*. P avle l-a
şi în h ă at de gît : „Să-l -arunc în fîn tîn ă ?“
— V ai ! strigă B ranko. A sta m ai lipsea !...
Z o ra clătin ă din cap :
— Desigur, n -a r fi fost bine de loc. T u încă nu-1 cu
noşti îndeajuns. D uro e de m are folos, şi dacă nu l-am
avea pe el, n e -a r m erge deseori prost de tot.
— Ştiu, num ai că e un prefăcut — replică Branko.
— Poate, fa ă de tine — se învoi Z o ra — însă fa ă de
noi n -a fost niciodată.
V îslind, moş G orian se apropiase m ult de ei.
— M ăi, d a straşnici barcagii m ai sînte i ! îi lău d ă el.
Am năd uşit tot, p în ă să v -a ju n g ! şi se şterse pe fa ă.
— Acum ce trebuie să facem , moş G orian ? în treb ă Zora.
— A şteap tă pu in, fetico. M ai întîi să-m i tra g o clipă
sufletul — şi răsuflă adînc de cîteva ori, în tim p ce lu n
trea aluneca încet pe lîn gă lu n trea copiilor.
— A ve i cum va un chibrit ? întreb ă moşul.
B ranko mai avea un bă .

128
 — R idica i în sus scîndura din fa ă. Şi a ră tă spre prova
luntrei lui. G a ta ? •
— în d ată, în d a tă ! strig ară B ranko şi Z ora.
— Acolo. în fa ă, sînt două facle. D a i-m i încoa’ una !
M ul umesc. Pe cealaltă înfige i-o în furca din fa a voastră
şi aprinde i-o.
Z o ra îşi făcu palm ele căuş şi B ranko frecă chibritul de
cutie. D upă cîteva secunde to r a lor ard ea cu o flac ără lu
m inoasă. B ătrînul le-o întinse şi pe a lui, iar ei o aprinseră.
— Acum lua i bine seam a ce vă spun — începu b ă
trînul. A m aici năvodul m eu ăl m are. îl luăm în tre cele
două lu n tre ale noastre. P a rte a de sus o leg la pupa lu n
trei mele, cea de jos e mai g rea şi cade în apă. ine i
funia ! şi le-o întinse. Cu ea, lega i m arginea cealaltă a
năvodului de lu n trea voastră, însă lega i-o strîns, şi în aşa
fel, ca năvodul să in tre bine în apă. Ei, ce zice i, o să fi i
în stare ?
B ranko tocm ai înnoda funia.
— Acum lega i m ai departe spre dreapta. N ăvodul
cade încet în apă. C înd vede i că funia e bine întinsă, opri-
i-vă. Pe urm ă, o d ată cu fluxul, o să intrăm iarăşi în
golf. D ar să nu m ai scoate i o vorbă, trebuie să tăcem mîlc.
Copiii lăcu ră repede semn că au în eles. E rau cu totul
absorbi i de m unca lor şi lăsară lu n trea să plutească încet.
N ăvodul plescăi în d rep tu l lui moş G orian.
— Sta i ! strigă bătrînul. M erge bine, însă ave i g rijă
să p ăstra i m ereu aceeaşi distan ă. R idica i m ai sus vîsla
d re ap tă şi lua i seam a la năvod.
Copiii îi u rm ară sfatul şi îşi schim bară locurile. B ranko
se aşeză la pu p a luntrei, iar Z ora, lîn gă tor ă. Pe chipul
băiatului cădea din plin lum ina lunii.
— P arc ă ai fi străveziu ! şopti Z ora. Pot vedea în
spatele tău şi m area, şi luntrea.
— ia r tu p arcă ai arde — răspunse Branko.
T o r a de răşin ă ce p îlpîia lîng ă capul Z orei îşi unduia
flacăra pe fa a ei, colorîndu-i-o în nuan e stacojii, încît
ai fi zis că i-au lu at foc obrajii.
T reb u iau să ia seam a ca nu cum va funia să se în
tin d ă prea tare. Priviră plutele prinse de frânghia ce dăn-
uia pe apă. Copiii sim eau cum talazurile îi m înă tot mai

129
iute în golf. U neori ap a îi îm proşca din creştet p în ă-n tălpi,
atît de sus băteau valurile în lu n trea lor.
— O r fi in trat niscai peşti în năvod ? în treb ă Z ora
încet.
B ranko îi răspunse scurt :
— T aci ! Să nu m ai suflăm o vorbă.
B ăiatul fu iar nevoit să sucească repede cîrm a, deoa
rece funia se întinsese p rea tare. D eo d ată la su p rafa a apei
se zbătu un peşte m are.
— Ai văzut! exclam ă Zora. A sărit peste năvodul
nostru.
B ranko pufni în rîs :
— A şa ai face şi tu dacă ai fi peşte.
L u n trele aju n seră în pragul golfului şi, îm pinse de
curent, in trau într-însul.
— A p ro p ia i-v ă încet — îi îndem n ă b ătrîn u l — şi tr a
ge i p u in năvodul în lu n trea voastră. D ar, şti i, încet
de tot...
B ranko aşeză cîrm a pieziş şi copiii traseră spre ei mai
întîi funia, apoi năvodul. E ra greu şi treb u iră să se in ă
zdrav ăn de pere ii luntrei.
L un trele se aflau cam la opt m etri u n a de alta, şi copiii
trăg eau cu n ăd e jd e de năvod.
— E un peşte aici ! strig ă B ranko, tulburat.
— P e-ăsta, prim ul, voi 1-ati prins ! Şi moş G orian se
aplecă înainte. P une i m îna pe el şi zv îrli i-1 în butoiul din
spatele vostru.
B ranko apucă peştele, care se vîrîse în tr-u n ochi al
năvodului. D ar, încercînd să-l înha e, scăpă din m înă n ă
vodul ; atunci sforile grele se cufundară iar în apă, cu
peşte cu tot. Z o ra rîse :
— N oroc că năvodu-i legat, altm interi nici vorbă că
moş G orian n e-ar fi trim is la to i dracii ! N ăvodul trebuie
să-l ii cu stînga, iar peştele să-l sco i cu dreapta.
T ra seră din nou. Peştele era tot acolo. B ranko încercă
să-l apuce cu g rijă. Se zbătea ca arg in tu l viu, iar cînd
b ăiatul se preg ăti să-l înşface, peştele începu să se zvîrco-
lească încoace şi-ncolo, d ar B ranko izbuti să-l arunce-n
butoi. Z o ra prinse şi ea unul. Deşi era m ai mic decît al
prietenului ei, p u in a lipsit să nu-1 scape.

130
 Copiii trăseseră aproape întreg năvodul în barcă, şi lun-
trele se apropiau tot m ai m ult. Se p ărea că moş G orian
avusese m ai m ult noroc : prinsese cinci sau şase peşti.
— N oi n-avem decît doi — spuse Z ora, am ărîtă.
— Fi i şi voi cu ochii-n p atru — îi îndem nă m oşneagul.
N ăvodul e destul de greu. Peştii m ari sînt m ai la fund.
Şi în tr-a d e v ă r aşa era. D eodată sub ochii copiilor ples-
căiră vreo doi cogeam ite peşti. M ai întîi ieşiră la iveală
doar aripioarele, apoi trupurile argintii, prea m ari ca să
treacă p rin ochiuri, şi de aceea se în v îrteau de colo-colo,
liberi, în năvod.
— L ăsa i năvodul slobod — strigă b ătrîn u l — îl trag
eu spre mine.
Moş G orian făcu întocm ai şi năvodul lunecă în lu n
trea lui.
— T are-s frum oşi zdrahonii ăştia ! îi ad m iră el şi
scoase unul afară. A poi îl înşfacă pe al doilea, pe-al tre i
lea, însă ultim ul, cel m ai m are, se av în tă spintecînd aerul
şi, p în ă să-l p rin d ă b ătrînul, dispăru în apă.
— S-a dus dracului ! ocărî G orian, uitîndu-se după
peşte cu o m u tră a tît de jalnică, d ar to to d ată şi comică,
încît pe copii îi pufni rîsul. D a, da, peştii ăştia sînt mai
şire i decît s-ar crede — zise el, rîzînd şi scărpinîndu-se în
barbă. Şi eu care m ă şi vedeam cu zece dinari la chim ir !
M oşneagul m ai stătu o clipă să răsufle, în tim p ce
luntrele se apropiau iarăşi u na de alta.
— N -a i obosit ? îi întrebă el.
B ranko clătin ă din cap :
— N ici vorbă de oboseală !
Şi, în tr-ad e v ăr, nu se sim ea de loc obosit.
B ătrînul <şi aprinse luleaua, iar vîntul m îna fum ul aro
m at înspre copii.
— Şi nici frig nu vă e ? continuă moşul.
— N u, nu ! Ba chiar ne e cald. *
D upă ce-şi cu ră ă luleaua stinsă, bătrînul apucă iar
vîslele :
— Ia să m ai încercăm o dată.
U n răstim p lun trele lunecară d e-a lungul golfului ; d ar
cînd traseră a fa ră năvodul, în ău n tru nu se aflau decît p atru
peştişori. V îsliră din nou spre larg, unde av u ră m ai m ult

131
noroc, prinzînd peste o duzină de peşti. Moş G orian, care-şi
îngădui încă o lulea, îşi dete cu p ărerea :
— Peştii se în d rea p tă către ărm . D acă şi de-acum în
colo ne-or pica tot atît de m ul i în năvod, putem spune
că am avut un pescuit bogat.
Copiii se descurcau din ce în ce m ai bine. în v ă a ră cum
să p rin d ă zdravăn năvodul, ca să p o ată apuca peştii cu
am îndouă m îinile cînd erau prea m ari. A bia de mai
scoteau cîte o vorbă, cu ochii doar la plute şi la peşti.
Cînd se în d rep ta ră p en tru a p a tra o ară spre larg,
B ranko se ridică deodată în picioare.
— D a ’ ce-i cu tine ? îl în treb ă Zora.
— Ia priveşte pu in ! Şi B ranko a ră tă spre orizont.
E ra în tr-a d e v ă r o privelişte ra ră ! D upă geana de lu
m ină ivită în zare, copiii ghiciră că se face ziuă, că în
curînd va răsări soarele. Şi g eana aceea de lum ină, iu
vîrful în fip t în d ep ărtări, se aşternea peste ape lă indu-se
necontenit şi în ain tîn d spre ei ca o im ensă piram idă.
— Ă sta-i soarele — zise Z ora, care văzuse adesea ase
m enea privelişte, şi-şi d ăd u pe spate p ărul căzut în ochi.
B ranko răm ase în picioare în m ijlocul luntrei, cu ochii
a inti i către răsărit. G eana aprinsă se făcea tot m ai lu
m inoasă şi, deodată, îşni din adîncuri chiar soarele. Se
în ăl a ca un glob de ja r pe crestele m un ilor, iar ju r îm
p re ju r ab u ieau negurile, ca şi cum sub dogoarea lui a r fi
prins să fiarb ă totul.
— E m ai frum os decît apusul, pe care l-am privit nu
dem ult — zise Branko.
Z o ra se u ita şi ea :
— O să fie şi m ai frumos. A şteaptă ni el.
Şi tot cuprinsul m ării, lum inat de soare, se prefăcu în
arg in t topit. B ranko nu văzuse n iciodată ceva m ai m inunat ;
curînd astrul ceresc începu să urce tot m ai sus, iar argintul
se preschim bă în aur.
— O ! exclam ă băiatul. T o a tă ap a e de aur ! D e-aş
avea şi eu m ăcar o fărîm ă !
— Ei, hai, na şi ie un pum n de au r ! glum i Zora,
împroşcîndu-1 cu apă.
Branko, nici una, nici două, vru s-o stropească şi el.,
cînd îl auzi pe moş G orian strigînd :
— H aidem ! Să m ergem ! A m isprăvit !

132
 U ltim a încercare a fost cea m ai rodnică : B ranko prinse
unsprezece peşti, iar Z o ra treisprezece ; butoiaşul lor
era plin.
— Acoperă-1 cu un sac — spuse Z o ra — să nu sară
iarăşi a fa ră vreunul.
N egăsind nici un sac, B ranko puse o scîndură pe g u ia
butoiaşului.
B ătrînul trase năvodul spre el, dup ă care îl aşeză cu
lu a re -am inte în luntre. Z îm bind pe sub m ustă i, zise ca
pen tru sine :
— Ce-i drept, sînte i nişte copii care aduc noroc. E tare
m ultişor de cînd n-am m ai pom enit a tîta peşte la rni-
ne-n butoi !
— Şi-al nostru-i aproape plin — zise Z ora.
— A tunci putem să ne întoarcem linişti i acasă — şi
bătrînul apucă vîsla.
V întul se potolise, m area era calm ă şi sem ăna cu o
uriaşă albie plină cu aur, iar el vîslea p rin aurul acela.
L untrele se aflau încă departe în larg ; aveau m ai bine
de ju m ătate de ceas p în ă să aju n g ă în dreptul colibei lui
moş G orian şi din clipa aceea, încă zece m inute pentru ca
lu n trea lor să scrîşnească pe nisip. Z o ra căscă :
— M -a ajuns oboseala...
— Şi pe mine. M ai ales m îinile, abia le m ai sim t — zise
Branko, întinzîndu-se.
C ît despre m oşneag, se inea m ai an oş ca ei, şi luntrea
lui alunecă alătu ri de a lor pe nisip.
— H aid e i ! strigă el. T rebuie să punem năvodul la
uscat.
Le întinse unul din capete şi ei traseră p lasa a fa ră din
barcă.
— A tîrn a i-o în p ari ! şi m oşneagul le a ră tă parii, în
vrem e ce el a tîrn ă capătul celălalt. A cum aduce i încoa’ bu
toiaşul vostru. B ătrînul le făcu prieteneşte cu ochiul : la
să vedem noi ce-am prins...
Goi ian ridică lesne h îrd ăul lui şi-l tîrî pînă la o m asă
m are de p iatră, alătu ri de care se a fla o albie goală şi două
putini, de asem enea goale. B ranko şi Z o ra însă nu putui ă
să-l care tot atît de uşor pe-al lor.
A ştepta i că vin acum a să v -a ju t ! strigă m oşneagul.

133
 D eşertară am îndouă butoaiele în albie, unde era pu ină
apă. Peştii se m lâdiau, se îm pleteau în tre ei şi încercau să
scape strecurîndu-se spre m argini.
A bia acum constatară copiii ce m ul i erau. Cu greu p u
teau să-i num ere. Şi ce înv ălm ăşeală veselă de capete, de
arip io are şi de cozi ! L a lum ina soarelui v ăzu ră to ată v a
rietatea de culori. N ici un peşte nu sem ăna cu celălalt. N i
ci cînd nu avuseseră p rileju l să adm ire asem enea privelişte.
U n u l argintiu, celălalt cenuşiu, altul bătea în verde, altul
avea pică ele negre. C apetele, cozile, aripioarele, fiecare
era altfel.
Moş G o rian se aşeză lîngă albie şi vîrî m îna în ău n tru :
— Ă sta-i un lip an — zise el şi scoase un cogeam ite
peşte, p estri şi acoperit cu solzi ; avea spinarea cenuşiu-în-
chis, coastele străluceau argintii, iar b u rta albă ; dungi n e
gre îi b răzd au tot tru p u l d e-a curmezişul. B ătrînul cîntări
lipanul în m înă : T ra g e trei pfunzi cum m ă vezi şi te văd.
— De unde cunoşti peştii atît de bine ? în treb ă Branko.
Moş G o rian rîse :
— A păi cum să nu-i cunosc ! O v ia ă în treag ă am avut
d e-a face cu peştii. D e altfel, lipani sînt foarte m ul i pe-aici.
Ă ştia-s cei m ai grei. E lipanul de m are, căpă înos — şi a ră tă
spre cap şi aripioare.
B ătrînul lovi peştele în cap cu o bucată de lem n, îi des
pică tru p u l şi, du pă ce lăsă să i se scurgă m ăruntaiele, îl
îm pinse deoparte. Apoi scoase altul din albie :
— Ă sta-i tot un lipan. U ita i-v ă bine la el. îl recunoşti
totd eau n a după cap şi d u p ă coadă. N u ştiu dacă alt peşte
are coada atît de adînc despicată ca lipanul.
U rm a ră apoi scrum bii de m are. E rau cei m ai vioi peşti
şi-i lunecau neîncetat b ătrîn u lu i p rin tre degete. Ieşind din
apă, tru p u rile lor seînteiau în toate culorile, însă cu cît stă
teau m ai m ult afară , la aer, cu a tît se întunecau, pîn ă cînd
strălucirea lor opalină se preschim ba în tr-u n verde-m ăsliniu
fo arte închis.
— M ai sînt scrum bioare în ău n tru ? întreb ă moş G orian
şi privi în albie. P e-ăştia to i îi punem în butoiul cel m are.
O să-i duc la Seni doar cînd o să am pe p u in vreo cincizeci.
B ătrînul scoase, unul d u p ă altul, şi ceilal i peşti din a l
bie. E rau vreo cî iva bibani de m are sub irateci : se zvîrco-

134
leau lovind cu cozile şi-şi a ră ta u din ii. R înjeau furioşi ca
fiarele de p rad ă, cum şi erau, de altfel. Moş G orian spuse :
— Ă ştia-s cei m ai de pre din to ată p ra d a noastră. La
„H otel Z a g re b “ or să aju n g ă ei !
P rin tre bibanii de m are se m ai aflau şi stavrizi, guvizi
şi cîteva scrumbii de m are. B ătrînul aru n că înapoi, în albie,
doi stavrizi :
— P e-ăştia n u-i cum pără nim eni, sînt p rea m ărun i.
Guvizii scînteiau argintii, iar capul în culoarea aurului.
Stavrizii, de asem enea, străluceau ca argintul. A veau botul
adînc despicat, cu falca de jos m ai ieşită în afară.
— Oho ! exclam ă bătrînul. la te u ită ce-am prins ! şi
inu în lum ina soarelui un peşte lătăre .
L ighioana era scurtă, cu tru p u l u m flat şi în form ă de
romb, cu am îndoi ochii în p arte a stîngă, aşeza i unul d ea
sup ra altuia. Botul se căscă m are, iar copiii văzură un şirag
de din i ascu i i m ergînd pîn ă în fundul gîtlejului.
— A sta rareo ri cade-n năvod — spuse bătrînul. E u n
calcan.
C alcanul picase în plasă îm preună cu cîteva m rene m au ,
care, cu căpăcelele rubinii ale branchiilor, cu spinarea lor
galb en -b ru nă, cu restul trupului alb şi strălucind ca sideful,
şi cu dungile g alb en e-aurii ce le brăzd au aripioarele pecto
rale şi coada, tărcate şi de mici pete de un ro şu-aprins, em u
cei m ai frum oşi, cei mai colora i peşti din celălalt butoi.
— îi pun bine şi p e-ăştia — spuse bătrînul. A bia pe
vineri îi duc la pia ă. V inerea, senienii cum pără şi peşti mai
scumpi.
— Ai văzut ? spuse Z o ra şi-l înghionti pe Branko. M ie-
nele au b arbă — şi a ră tă spre firele ce atîrn a u de branchiile
m renelor.
G orian încuviin ă din cap :
— Cu ele în lă tu ră m îlul şi stîrnesc m icile vie uitoare care
se-ascund acolo spre a se feri de m rene.
D in ain tea b ătrîn u lu i, m orm anul de peşte creştea tot m ai
m ult. în soare şi azvîrli i claie peste grăm ad ă, peştii îşi
p ie rd e a u văzînd c u ochii fru m o a sele lo r culori, tra n s fo rm în -
du-se în tr-o m ovilă de peşti m or i, aşa cum copiii m ai văzu
seră de atîtea ori în pia ă.
— P ăcat ! zise B ranko cu glas tare.

135
 B ătrînul se u ită la el :
— P ăcat, de ce ?
— Că au m urit. Vii, a ră ta u cu m ult m ai frumoşi.
— Da, peştii sînt frum oşi — încuviin ă moşul. M ai cu
seam ă cînd îi sco i din apă. însă orice vietate trebuie să
m oară. Şi-apoi, cei m ai m ul i peşti sînt răpitori şi trăiesc
h răn in d u -se cu al i peşti, ia r cei ce nu se hrănesc cu al i
peşti m ănîncă vierm işori şi crustacei. D e-aia au fost lăsa i
pe lum e : ca să-i m încăm noi, aşa că nu trebuie să vă fie
m ilă de ei.
— T otuşi vii erau m ai frumoşi — repetă Branko.
G orian se uită la el :
— Şi noi, vii, sîntem m ai frum oşi, m ăi băiete !... Ei,
haide, ia lua i... — şi moşul îm pinse către ei ju m ătate din
g ră m a d a de peşti. A ve i în ce să-i pune i ?
— N oi ?! în treb a ră Z o ra şi Branko, m ira i.
— D a, voi. P ăi doar şi voi a i pescuit şi, la noi, pes
carii, p ra d a se îm parte totdeauna.
— Da, însă noi i-am d a t doar o m înă de ajutor.
— P ăi tocm ai de aceea — rîse bătrînul. Şi nu num ai că
m -a i aju ta t, d ar v-a i dovedit chiar de prim a d ată nişte
pescari fo arte destoinici. L u a i-i, fă ră m ultă vorbă. Sînt ai
voştri ! Sau crede i cum va că eu o să fur p la ta unor m u n
citori cinsti i ? Moş G orian n u -i nici derbedeu, nici înşelător.
Şi cum copiii tot nu îndrăzneau să pun ă m îna pe peşti,
m oşneagul în h a ă un sac şi-i îndesă înăuntru.
— Ei, haide, lu a i-i de-aici că, de nu, m ă supăr rău ! se
burzului el.
Z ora, sfioasă şi adînc m işcată de bu n ătatea bătrînului, se
apropie şi-i luă.
— M ul um esc — se bîlbîi ea, şi apoi încă o d ată : M u l
umesc.
— D a ’ n-av e i de ce să-m i m ul um i i — rîse moş G orian.
D acă n -a i fi venit voi, a r fi trebuit să ies la pescuit cu
u n d i a şi pute i fi în cred in a i că n-aş fi prins nici ju m ătate
din ce m i-a răm as acum. N u, eu trebuie să vă m ul um esc
vouă — şi strînse m îna copiilor.
— N e dai voie să m ai venim şi să te-aju tăm , moş G o
rian ? în treb ă fata.
B ătrînul îi făcu semn cu ochiul :

136
 — Bucuros. N um ai să-m i spune i adresa voastră, ca să
ştiu unde să vă înştiin ez.
Z o ra îi răspunse şi ea, clipind din ochi :
— îl cunoşti pe C urcin ?
— Pe b ru taru l cel burtos ? Păi cine nu-1 cunoaşte ? D oar
de la el cum păr pîine o d ată la trei zile.
— Spune-i dum n eata lui, ia r el o să ne spună nouă.
— Ia n te u ită ! exclam ă m oşneagul, m îngîindu-şi barba.
V a să zică nici moş G orian nu poate a fla m ai m ult ?
— Uscocii nu vorbesc m ult... — replică Zora.
— Fie şi-aşa... Acum, hai, duce i-vă. M ăcar un cesule ,
s-apuc şi eu să dorm — şi le întinse încă o d a tă m îna. T oc
m ai d ăd eau să iasă pe poartă, cînd b ătrîn u l strig ă din
răsputeri : Sta i ! Sta i ! V -a i lăsat găinile aici.
— V ai ! gem u Z ora. C redeam că ai u itat de ele.
— N u, nu — zise b ătrînul. V eni i încoace ! Sînt în g rajd .
D uce i-le frum uşel de unde le-a i lu at ; iar de nu face i
treaba asta, atunci sa nu v ă m ai calce piciorul pe la moş
G orian ! îi am enin ă b ătrînul pescar. ,
§i B ranko lu ă orătăniile.

C a o ito lu l 9

Liceenii

Z o ra ducea sacul cu peşte, B ranco sacul cu orătănii. M er

geau tăcu i. C înd le ap ăru în fa a ochilor gospodăria lui
K aram an, bogătanul, Z o ra se u ită la Branko.
— Cum faci cu cocoşii ?
— N ici eu nu ştiu — răspunse băiatul, dînd din um eri,
apoi se aşeză jos.

137
 — Ce m ai tlira-vura, lăsăm sacul aici şi plecăm — p ro
puse Z ora. ^
— P ăi atunci or să-şi d ea seam a că cineva a v ru t să fure
cocoşii. N u, trebuie să ne gîndim la altceva m ai bun.
P o arta cea m are a cur ii se deschise. D ar cel care ieşi
nu era K aram an, ci unul din arg a ii lui, un lungan cu o
beretă roşie. L u nganul îm pinse la perete şi al doilea canat.
Copiii se tîrîră către un tufiş şi răm aseră acolo nem iş
ca i, cu ochii in tă în ogradă.
A rg atu l in tră din nou în curte. N u trecu m ult şi ieşiră
legănîndu-se cîteva ra e, iar după ele, cu gînsacul în frunte,
vreo duzină de gîşte. M ărşălu iau toate în jos, către riu.
— U ite ! sări Z o ra -n sus. Acuşi vin şi găinile...
D ouă găini m ari şi un cocoş iscodeau curioşi din mers.
— D ă-m i mie sacul — şi Z o ra i-1 smulse şi se furişă
încet, din tufiş în tufiş, spre poartă.
C înd aju n se la drum eagul ce ducea spre curtea lui K a
ram an, desfăcu sacul şi scoase cocoşii afară. L a început, o ră
tăniile, am e ite, făcură cî iva paşi, b ătu ră din aripi şi o lu ară
la picior.
Cel m ai m ic încercă să cucurigească ; al doilea, cu glas
încă jaln ic, îl im ită după o clipă. Le răspunseră nişte cocoşi
din curte şi, ca şi cum d o ar atît a r fi aşteptat, cei doi se
năp u stiră pe p o artă, zburătăcin d ca nişte sălbatici.
Z o ra se întoarse la locul de unde plecase şi începu
să rîd ă :
— A fost mai sim plu decît credeam .
A poi copiii puseră peştele în am îndoi sacii. E ra frig, aşa
că se aştern u ră iute la drum . B ătea orele şase cînd aju n seră
sus, in cetate.
Din to ată ban d a, num ai P avle se afla în bîrlog şi sta
dus pe gînduri. C înd Z o ra şi B ranko p ăşiră pragul încă
perii, sări în sus înveselit :
— Ia c ă tă -v ă ! A i sosit ! strig ă el neîncetat. Ia c ă tă -v ă !
A i sosit !
— D a ’ u n d e-ai vrea să fim ? în treb ă Z o ra m irată.
— A m crezut că v-o fi m uşcat cîinele lui K aram an şi
că vreunul din arg a ii bogătanului sau chiar el însuşi o fi
pus m îna pe voi.
— L a u rm a urm ei, de unde şti i c-am fost la K a ra
m an ? în treb ă Branko.

138
 — Păi chiar tu ai spus c-ai să te duci Ia el — răspunse
Pavle şi, dupc un răstim p, ad ăug ă încurcat : D uro v -a
văzut cînd a i coborît înspre el.
Z o ra se u ită în ju r :
— D a ’ el un d e-i ?
— A plecat să vă caute.
— Şi N icola ?
— S-a dus, ca de obicei, la C urcin s-aducă pîine.
Copiii puseră sacii jos.
— Ia ghiceşte, Pavle, ce-avem în ău n tru — zise Zora.
P avle ridică sacul ei :
— E greu... A dulm ecă o clipă : ...şi m iroase a peşte.
A ve i peşte ?
— A m îndoi sacii sînt plini — încuviin ă grabnic Zora.
Ai untdelem n ?
— O jum ătate dc sticlă.
— A d-o repede. P în ă vin ceilal i, să p ră jim niscai
peşte.
B ranko porni du p ă lem ne şi hîrtie, iar peste cîteva
clipe focul p îlp îia vesel. Z o ra puse deasupra flăcării o ti
gaie — găsită u n d ev a pe ărm — azvîrli în tr-în sa cî iva
peşti, tu rn ă u n tdelem n şi curînd în încăpere se răspîndi un
m iros de untdelem n şi de peşte p ră jit.
Cel dintîi sosi N icola. Piciul se bucură din inim ă că
Z o ra şi B ranko se înapoiaseră, apoi, lih n it de foame, trase
pe n a s :
— A i adus peşte ?... Şi se năpusti în d ată asup ra celui
mai m are.
^— Priveşte, avem o g răm ad ă — zise Z ora, deşertînd şi
celălalt sac.
N icola făcu ochi m ari :
— Cum ? A i fu ra t un în treg năvod ?
Z o ra clătin ă atît de vîrtos din cap, că i se zburli toată
h ălăciuga :
— Â stă-n o ap te am fost la pescuit îm preun ă cu moş
G orian, şi el n e-a d ă ru it ju m ătate din ce-am prins tustrei.
— C e-a zis de găinile voastre ?
— N -a v ru t să le prim ească. A trebuit să le ducem
înapoi la K aram an.
N icola d ăd ea cu sîrg din fălci :
— Ş i-a i făcut voi u na ca asta ?

139
 Z o ra şi B ranko în cu v iin ară p rin tr-u n semn.
N icola încetă să m ai mestece :
— A d e v ărat ? A poi se uită din nou la peşti : Ă ştia
n e-aju n g p en tru vreo tre i-p a tru zile, aşa că v ă iertăm !
— T rebuie să-i punem la uscat — zise Z ora, dusă pe
gînduri. Peştele proasp ăt nu ine m ult.
— în insula Rab localnicii îi aşază d e-a dreptul la
soare — spuse Pavle, care văzuse cum se face treaba asta.
— Eu zic, m ai bine, să-i afum ăm — propuse N icola.
Z o ra fu de aceeaşi p ărere :
— M ai întîi îi p răjim ni el. P avle ne întocm eşte o
afu m ăto are şi-i atîrn ăm acolo.
M estecînd d in tr-u n lipan, P avle privi la Zora.
— D a ’ lasă-m ă acum să-m buc liniştit din peştele
m eu — vorbi el cu g u ra plină.
N icola le făcu semn cu ochiul :
— D acă ne-o m ai răm îne ce să afum ăm du pă aceea !
— O f ! P avle m ai luă u n lipan : Iată-m ă-s aproape gata.
Pe n eaşteptate D uro răsări în spatele lor. Ca de obicei
in trase fă ră zgomot în încăpere.
— Sînt de la moş G orian ? în treb ă el, a ră tîn d spre
peşti.
Z o ra în cu v iin ă p rin tr-u n semn. E ra m în d ră nevoie m are.
— A m văzut cînd vi i-a d at b ătrînul.
Z o ra în ă l ă capul :
— N u ni i-a dat. Noi i-am prins.
D uro se prefăcu că nu aude.
— A m fost m ai întîi pe la K aram an şiv-
acolo şi fiindcă nu era i de găsit, m -am dus la G orian.
— P ăi am venit de m ult — spuse B ranko, uitîndu-se
la el.
— A m adus nişte caise — şi D uro îi azvîrli două
Z o rei în poală. A m v ru t şi eu să v-aduc ceva.
Z o ra m uşcă d in tr-o caisă, d a r repede o scuipă din g u ră :
— P ăi sînt verzi. A lea pe care le-am m încat noi azi-
n o ap te erau m ai zemoase şi m ai coapte.
în p rim a clipă D uro n u răspunse, apoi spuse :
— D a, d ar eu le-am cules ziua. K aram an chiar m -a
şi văzut.
Băie ii însă nu-1 m ai ascultau. în tr-u n col , P avle clă
d e a o afum ătoare. N icola şi B ranko înşirau peştii pe o

140
 sîrm ă şi-i atîrn a u înăuntru. Z o ra cără lem ne şi aprinse fo
cul ; astfel în cercară ei să afum e peştii.
T rei zile nu m ai ieşiră din bîrlog şi m încară num ai
peşte. 0 d ată Z o ra se duse după cireşe, d ar nu se copseseră
încă. C înd nu m înca, P avle cioplea linguri. N icola, îm preună
cu Branco, îşi vizita porum beii, în tim p ce D uro citea din
cartea lui sau p rivea plictisit în gol.
în cea de a p a tra dim inea ă, cînd P avle v ru iarăşi
s-aducă peşte din afum ătoare, Duro, care în tot acest tim p
se arătase m orocănos, spuse cu a r a g :
— M -am sătu ra t de blestem atul ăsta de peşte. Aş vrea
să m ai m ănînc şi altceva.
— N -a i decît să te duci să- i aduci altceva — îl fu l
geră Branko.
— A şa o să şi fac ! Şi D uro sări în sus.
P avle se întoarse cu m îna goală :
— A du şi pentru noi ceva. U ltim ii p atru peşti au dis
părut.
Z o ra coborî din culcuşul ei :
— E ra o m reană şi trei scrumbii. A seară le-am v ă
zut acolo.
— Au d ispărut fă ră urm ă ! spuse Pavle, tu lb urat, ară-
tînd sîrm a de care fuseseră ag ă a i peştii.
B ranko cercetă sîrm a. în a fa ră de branchiile m renei
şi de din ii ei ascu i i, nu m ai răm ăsese nim ic din cei p atru
peşti.
— N im eni d in tre noi n -a făcut asem enea ispravă
— spuse el. A sta au făcut-o şobolanii.
P avle strînse pum nii :
— A h, şobolănim ea asta ! Mi se p are că i-am auzit.
C red că era cam dinspre ziuă cînd au d at g ata peştele.
— Ce-aş putea s-aduc ? în treb ă Duro. Se oprise ne-
h o tărît pe scară.
— V in şi eu cu tine. C eva tot o să găsim noi — îl
asigură Zora.
P avle îşi duse un deget la fru n te :
— Azi nu-i m iercuri ?
— Ba cred că d a — răspunse fata.
— P ăi m iercuri vine Stiepan. Poate că n e-a adus
el ceva.
— H ai să vedem ! şi Z o ra se în d rep tă spre scară.

141
 — Fii însă cu ochii-n p a tru ! îi strigă N icola din urm ă.
De cînd l-ai scăpat pe B ranko din închisoare, n-aş putea
spune că Begovic te iubeşte p re a m ult.
— De unde ştii ?
— M i-a spus-o Curcin. P oli aiul stă şi adulm ecă p re tu
tindeni ca să p u n ă g h eara pe tine şi pe Branko.
— N -a re decît s-adulm ece cît o pofti... — zise fata,
rîzînd. Pe Z o ra cea roşie nu pui m îna chiar atît de uşor.
O clipă m ai tîrziu dispăruse îm preună cu D uro.
B ranko şi N icola d ereticară p rin încăpere, în tim p ce
P avle se apucă iarăşi să m eşterească la lingurile lui. M ai
apoi B ranko se aşeză lîngă Pavle.
— C ine-i S tiepan ăsta ? în treb ă el.
P avle tocm ai cioplea coada unei linguri.
— U n fecior de ă ra n — răspunse el în tr-u n tîrziu.
— îl cunoaşte i ?
— îh î — încuviin ă Pavle.
— Bine ?
P avle se u ită la el :
— P ăi altfel cum crezi că n e -a r da cîte ceva ?
N icola veni lîn gă el.
— în tre a b ă -m ă m ai bine pe m ine — rîse el. D acă
P avle o să- i răsp und ă tot aşa, apăi nici p în ’ d iseară n-ai
să afli cine e Stiepan.
B ranko se întoarse către N icola :
— A tunci, povesteşte...
— Stiepan e un flăcău din apropiere de B rinie, un sat
cam la cinci ceasuri de aici. în fiecare m iercuri el aduce la
oraş unt, ouă şi legume. P en tru cea m ai m are p arte din
marfa lui are clien i permanen i, cărora le-o duce acasă ;
restul la pia ă.
— S tiepan ăsta e unul în a lt ? întreb ă el.
— Cam cu o ju m ătate de cap mai în alt decît tine.
— N -a re p ăru l negru ?
— P ă r negru şi n asu-n vînt.
— Şi n -a re p a tru m ăgari ?
N icola încuviin ă cu tărie :
— C îteodată şi cinci, şi şase, depinde de cîte coşuri
trebuie s-aducă la oraş.
— L -am văzut o dată ; vorbea cu Z ora. A sta a fost
chiar în ziua cînd m -au băgat la zdup.

142
 — îi ştii şi pe liceenii care se jo acă în aleea Josef ?
— Pe feciorul lui Brozovic, ăla cu capul uguiat, pe
Skalec burtosul, feciorul doctorului, şi pe M arculin de la
..Hotel A d ria “, de ăştia vrei să zici ?
— D a — răspunse grăbit N icola — şi băiatu l ăla gras
al m orarului, pe u rm ă băiatu l lui K aram an, şi feciorul in
ginerului silvic, şi feciorul prim arului. Ei se pun totdeauna
la p în d ă cînd trece S tiepan pe alee şi-i răzle esc m ăgarii.
O d ată ne-am nim erit şi noi pe-acolo.
— Voi ! Voi ! izbucni P avle şi ridică lin g u ra pe care
o inea în m înă, fulgerîndu-1 pe N icola cu privirea.
— Ei, fie, nu noi, ty — se învoi rîzînd puştiul.
P avle îl îm punse uşor cu degetul în piept :
— Eu şi Zora... — începu el, rîn jin d — ... i-am ...
— Snopit — com pletă N icola — şi de-atunci Stiepan
ne e prieten, iar dacă-i m ai răm îne ceva m arfă, ne-o dă
nouă.
— Ba de m ulte ori ne-aduce şi cîte ceva anum e pentru
noi — se am estecă iar uriaşul. U ltim a d ată mie m i-a adus
slănină, iar Zorei o bucată de unt.
— Ştiu eu că pe voi doi v ă iubeşte cel mai m ult —
zise N icola, rîzînd şi m ai vîrtos.
N icola şi B ranko se lu n g iră pe spate. P uştiul cîntă un
cîntec, iar Branko îl acom panie în surdină. D eodată Z o ra
năvăli în bîrlog.
— H aid e i ! H aid e i ! strigă ea, cu resp ira ia tăiată.
Liceenii l-au încol it iar pe S tiepan !
N icola sări-n sus, iar P avle azvîrli lingura cît colo şi
puse m îna pe-o bîtă.
— Tocm ai despre S tiepan vorbeam — spuse Nicola.
— Da, îi povesteam lui B ranko despre el — ad ăugă
P avle ca un ecou.
Pe cînd coborau scara cea m are sărind m ai m ulte trepte
deod ată — de astă dată, fireşte, nu se m ai tîrau prin
coridor — Z o ra le povesti cele petrecute :
— N e-am strecu rat p în ă-n pia ă, doar om da cu ochii
de Stiepan, însă nu era acolo. «Poate că şi-o fi vîndut
to ată m arfa, a zis Duro. Ia să-ntrebăm de el la „H otel
Z agreb."» Am aju n s acolo, eu sărind peste ziduri, iar
D uro luînd-o d e-a dreptul p rin oraş. D uro l-a în treb at pe
R ingelnatz, care sta în fa a hotelului, şi R ingelnatz i-a

143
 răspuns : „Stiepan n -a fost de loc pe-aici. N ici n -a trecut
azi spre p ia ă “. C înd d eodată D uro vede alergînd la trap,
p iin pia ă, pe unul din m ăg arii lui Stiepan, şi num aidecît
îi dă p rin cap că, fă ră îndoială, i s-a în tîm p lat ceva p rie
tenului nostru. Eu stam sus, la p o arta oraşului, cînd el a
trecut p rin pia ă, aşa că am p utut să vedem cum se bătea
S tiepan cu liceenii, în fa a g răd in ii prim arului. N e-am
repezit şi noi într-acolo, d ar S tiepan ne strigă : „Aduce i-1
pe Pavle, ei sînt şase !“ A şa că am făcut cale-ntoarsă, ca
să v ă chem şi pe voi.
— Auzi tu ? rosti Pavle, m îndru, şi deşi N icola alerga
cît îl ineau picioarele, îl îm pinse într-o p arte : D upă mine
a trim is.
— L as' că Stiepan o să se bucure dacă vin şi eu —
răspunse puştiul, gonind şi m ai repede.
A proape de oraş, Z o ra se opri :
— A r fi m ai bine să ne răzle im . P avle şi N icola s-o
ia la fugă p rin oraş, iar B ranko şi cu m ine să ne că ărăm
pe crestele zidurilor.
P avle se m ul um i doar să m orm ăie şi se şi m istui în-
tr-u n a din prim ele uli e ; N ico la alerg a glon după el.
Z o ra şi B ranko o lu ară la goană în sus, de-a lungul
Potocului, se u rc ară pe ziduri şi tă ia ră p rin grădini. Cînd,
d u p ă cîteva m inute, a ru n cară o p riv ire pe d easupra zidu
lui ce despăr ea aleea de g rădini, constatară că b ătălia se
ap ro p ia de sfîrşit.
D uro se m ai bătea cu doi liceeni ; ceilal i se făcuseră
nevăzu i. D ezn ăd ăjduit, S tiepan îşi căuta m ăgarii, che-
m îndu-i de zor. U nul p ăştea ceva m ai la deal, doi se
opriseră lîn g ă un copac, al treilea şi al p atru le a se ap ro
piau în pas domol.
D in două-trei salturi B ranko şi Z o ra se n ăp u stiră şi
ei în m ijlocul învălm ăşelii. Cei doi liceeni — u nul era
M arculin, fiul, ia r celălalt b ăiatu l doctorului Skalec — nu
m ai aştep tară să fie înşfăca i de Z o ra şi de B ranko, ci
o ru p seră la fugă încotro v ăzu ră cu ochii !
B ranko vru să se ia d u p ă ei. Z o ra îl opri :
— Răm îi aici ! C înd or să coboare pe alee, o să-i ia în
p rim ire Pavle, şi de dovedit, îi dovedeşte el şi fă ră noi.
M ai bine să-l aju tăm pe S tiepan să-şi adune m ăgarii.

144
 D uro îşi şterse fa a. A vea o ra n ă la frunte.
— G rea lu p tă a m ai fost ! gem u el.
— D a' unde-s ceilal i ? în treb ă fata, încercînd să
oprească sîngele ce şiroia pe obrazul lui D uro.
— Sînt în g ră d in a prim arului — răspunse D uro în
şoaptă. I-am auzit foindu-se pe-acolo.
Stiepan, care izbutise să adune lao laltă trei din m ăgarii
lui, tocm ai îl aducea de căpăstru şi pe-al patru lea. C hipul
său prelung, vioi şi deschis era tot m în jit de sînge şi de
păm înt, iar straiele, de asem enea, p ătate de sînge, îi atîr-
nau zdren e pe el.
— D a ' rău m ai a ră i ! exclam ă Z o ra şi încercă să-i
ştearg ă şi lui fa a cu un col al rochiei, însă m ai rău îl
m înji, căci îi întinse sîngele de la o ureche la alta.
— A, nu de asta m i-e mie, de cî iva stropi de sînge,
acolo ! răspunse Stiepan. Ce-i m ai prost, e că îmi lipseşte un
m ăgar.
— M ăgarul tău e-n pia ă — încercă să-l liniştească
Duro.
— în p ia ă ? în treb ă Stiepan, uim it.
— L -am văzut la fîntînă. C red că se învîrteşte tot
pe-acolo. Ia să m ă duc să v ăd — şi plecă în grabă.
D ar n-ap u că să facă zece paşi, cînd N icola coti dinspre
p o artă către alee, cu m ăgarul du pă el. R adia de m u l u
m ire şi, apropiindu-se cu dobitocul, spuse :
— S tătea în fa a „H otelului Z a g re b 11 şiîncerca să-şi
vîn d ă singur salata ! în să cînd R ingelnatz i-a întins o
h îrtie de zece d inari, n -a avut cum să-i dea restul...
R îseră cu to ii, chiar şi Stiepan, deşi, lui, num ai de rîs
n u-i ardea.
— D a’ pe P avle unde l-ai lăsat ? în treb ă Branko.
N icola rîse ho eşte :
— P ăi tocm ai îl azvîrlise pe b ăiatu l lui M arculin în
bazinul fîntînii şi aceeaşi soartă a avut-o şi bor osul de
Skalec, care cred că se bălăceşte şi-acum în bazin. A tunci
am lu at m ăgarul de căpăstru şi m i-am zis : „M ai bine
să-m i văd de treabă, că P avle tot n-o să-m i lase nimic
şi m ie'1.
Izbucniră din nou în hohote de rîs, num ai Stiepan era
m îhnit.

10 — 1626
145
 — N u ştiu ce să m ă fac — se jelu i el. De pe m ăgarul
ăsta — şi a ră tă spre cel m ai m ăru n t — lipseşte un coş cu
caise. C red că ei I-au furat.
— Nici vorbă — în tări Duro. D oar i-am văzut cînd îl
cărau.
— E al lui Ristic — continuă să se tînguie S tiepan —
şi ăla m ă om oară cînd i-oi spune că liceenii m i-au fu rat
caisele lui.
— D a' încotro au dus coşul ? în treb ă Z ora, uitîndu-se
la Duro.
— Acolo înăuntru... — şi D uro a ră tă spre g ră d in a p ri
m arului. Brozovic, cu m u tra lui de vulpe, îl inea de o
toartă, şi băiatu l ăla gras al m orarului, de cealaltă.
— A tunci haidem ! P oate că-i aducem în d ă ră t lui
Stiepan caisele.
Z o ra se repezi spre poartă, iar N icola şi B ranko se
lu ară du p ă ea. D uro v ru şi el să-i urmeze.
— Rămîi mai bine aici ! strigă fa ta către el. A jută-1
pe S tiepan să-şi încarce ia r m ăgarii. Cu doi băie i, o scoa
tem noi la capăt şi fă ră tine.
Săriră peste poartă şi căzură cu zgom ot într-un strat
de flori. D incolo de răzor se întindea un frunzar lung,
boltit, cu trandafiri, glicin ă şi vi ă de vie, iar la capătul
lui se vedea o căsu ă.
— Ă sta-i un col bun ca să te furişezi — îi şopti Z o ra
lui Branko. Noi am m ai fost de* cîteva ori înăuntru. Pe
pere i sînt m ănunchiuri de pene, arcuri săge i şi cîteva
securi de lemn.
N icola încuviin ă din cap şi z:se :
— Im ed iat în dosul casei este şi o colibă de stuf. Ei îi
spun coliba indiană.
Z o ra şi ajunsese lîngă casă. U şa era deschisă. Privi
în ău n tru : nu era nim eni.
— Cu sig u ran ă că sînt în coliba in d iană — spuse
Nicola. H aid e i, vă duc eu. E d o ar la cî iva paşi.
— D acă m ai vorbeşti tare, cu siguran ă că n-o să-i
m ai găseşti în ău n tru — îi şopti Zora.
In tr-ad ev ă r, cînd copiii cotiră pe du pă căsu ă, îi v ă
zură pe liceeni coco a i pe un g ard şi sărind în g răd in a
vecină. U nul m ai zăbovi o clipă pe gard. E ra băiatul lui
Ivekovic, un lungan cît toate zilele, cu o fa ă îngustă şi

146
palidă, p u rtîn d un costum de postav, nişte cizme înalte,
solide, şi ochelari pe nas.
— Păi asta-i Z o ra cea roşie — zise el şi m ai privi
o d ată spre u rm ărito rii lor.
A l doilea, băiatul lui Brozovic, care se şi afla în dosul
g ardului, iscodind cu m utra lui de vulpe p rin tre şipci,
adău gă : ^
— Ia r celălalt este băiatu l pe care l-a scăpat ea din
închisoare.
— Da, eu sînt ! îl în fru n tă fa ta şi, ridicînd de jos un
ciot de lemn, îl azvîrli spre feciorul prim arului.
B ăiatul însă apucase să sară.
— O să-i spun lui Begovic ! strigă el d rept răspuns.
Ce-o să se bucure cînd o să-i pica i iarăşi în palm ă !
B ranko şi N icola v ru ră să se ia du pă licean, însă Z ora
îi opri :
— L asă-i să fugă. O să ne răfuim altă dată. Acum
hai m ai bine să vedem unde au dosit caisele lui Stiepan.
L a in trare în coliba de stuf a tîrn a o p ă tu ră roşie. O
d ăd u ră la o p arte şi se n ăp u stiră înăuntru.
In m ica încăpere nu se afla altceva decît coşul. F ruc
tele se risipiseră pe jos. U nele erau călcate în picioare,
altele muşcate. Copiii le ad u n a ră la iu eală, d a r chiar şi
cu cele strivite şi m uşcate, coşul tot nu se um plea.
— Bietul S tiepan ! oftă Z ora. P rea m ult n-o să-i folo
sească lui coşul plin d o ar pe ju m ătate.
— Am văzut în dosul casei un cais plin de caise fru
m oase — spuse N icola. Să nu m ai pierdem tim pul şi să
culegem cît m ai trebuie ca să um plem coşul.
— D a ’ unde-i pom ul ? întrebă Zora.
— Sta i că vi-1 arăt.
L îngă casă se aflau m ai m ul i caişi, cu fructe aproape
de două ori m ai m ari decît cele din coşul lui Stiepan.
N icola se că ă ră în tr-u n pom, ia r Z o ra şi B ranko culeseră
toate fructele la care puteau aju n g e de jos. Coşul se şi
um pluse cu v îrf, iar B ranko şi N icola tocm ai voiau să i-1
ducă lui Stiepan, cînd auziră dinspre p o artă o voce :
— M ai sînt încă aici.
Se u itară într-acolo. Liceenii se în apoiaseră şi, cu ei,
se afla un om în to ată firea.
— Ce ne facem ? Z o ra îşi roti p riv irea în toate păr ile.

147
 — H aidem iute în dosul casei ! fu de p ărere Branko.
Acolo-i un zid, pe care nu oricine poate să-l sară, iar d in
colo de zid e rîul.
Z idul era foarte înalt, şi copiii nu prea ştiau cum a r
putea să se ca ăre pînă sus.
Z o ra îl luă pe B ranko de um eri :
— A m văzut în casă o scară. S-o aducem !
M ai întîi se că ă ră N icola. cu coşul, apoi Z o ra şi, u lti
mul, Branko. T ra seră scara după ei, o trecură peste zid
şi o lăsară sp rijin ită de cealaltă parte, cînd deodată se
iviră, de du pă nişte tufe de aluni, b ăiatu l lui Ivekovic,
Brozovic, băiatu l cel gras al m orarului şi băiatul ingine
rului silvic.
— S -au că ă ra t pe zid — spuse băiatul lui Ivekovic
către omul în vîrstă.
Acesta, în alt şi slab, cu cioc şi ochelari, se luă repede
du p ă ei, atît cît îl ineau puterile.
— Ă sta-i p rim aru l — zise Nicola, tulburat. îl cunosc.
L -am m ai văzut o dată.
Şi B ranko îl cunoştea. Da, era prim arul. F a a aceea
p relungă şi palidă, m îinile sub iri şi albe, întocm ai aşa
cum îl zărise cu cîteva zile m ai-n ain te la o m asă de la
„H otel Z a g re b “.
G îfîia de a tîta alergătură.
— A fu risită b an d ă ce sînte i ! striga el în g u ra m are.
Cum d e-a i înd răznit să-m i fu ra i caisele, şi încă pe cele
m ai bune şi m ai m ari din to ată g ră d in a ?
B ranko privi o clipă la omul acela în a lt care ocăra,
apoi se încum etă să-i răsp u n d ă :
— Fiindcă... — începu el, şovăielnic, pe urm ă din ce
în ce m ai repede şi mai cu curaj — fiindcă b ăiatul dum
neavoastră şi to i ceilal i l-au luat la bătaie pe prietenul
nostru Stiepan.
— I-au răzle it şi m ăgarii — se repezi Zora.
— Şi i-au fu rat şi asta ! zise N icola, a ră tîn d coşul.
L iceenilor li se cam încurcau treburile.
— T ată , să nu crezi nim ic din ce spun ei ! strigă
Ivekovic fiul.
— Da, în d ru g ă m inciuni ! ad ăug ă Sm olian, băiatul in
ginerului silvic.

148
 — Şi-n a fa ră de asta, lunganul acela — şi Brozovic
a ră tă spre B ranko — e chiar băiatul care i-a scăpat de
curînd din m înă lui Begovic.
— Ia r fa ta de lîngă el — se bîlbîi grăsanul m orarului
— este Z o ra cea roşie... Şi pe ea o caută Begovic.
P rim arul m ai făcu un pas şi-l privi pe Branko.
— Aşa... va să zică tu eşti ho ul pe care l-a prins
K aram an — spuse el, ciupindu-se nervos de barbă.
— E u nu sînt ho — răspunse Branko. A m lu at de jos
un peşte azvîrlit în stradă. D ar fiul dum neavoastră este
ho — rosti răspicat. El cu b an d a lui a fu rat bietului nos
tru S tiepan coşul ăsta, care era plin cu caise. Şi săltă de
coş în sus.
— Aşa... — doctorul Ivekovic p ăru în tru cîtv a surprins.
Şi — continuă el, m ai pu in brutal — faptul că te-ai re
pezit acum la caisele mele, ăsta n u-i furtişag ?
— N u — zise B ranko — noi n-am făcut altceva decît
să um plem coşul la loc.
— A stupă-i fleanca m incinosului ! strigă din răsputeri
Ivekovic fiul.
— D a, da, să i-o astupe ! Şi băiatul lui Sm olian luă
un lem n şi-l azvîrli spre Branko.
P rim aru l le interzise liceenilor să se poarte astfel şi
m ai în ain tă un pas spre zid :
— D acă nu eşti ho , atunci de ce ai fugit din în
chisoare ?
— F iindcă acolo nu era frum os — răspunse deschis
Branko.
— E un ho , e un ho ! strigă m icul Brozovic. Aşa
zice şi tata.
— L as’ că- i a ră t eu ie ! răspunse furios B ranko micii
potăi lătrăto are. Şi spune-i lui taică-tău că dacă-1 m ai face
ho pe fiul lui M ilan Babici, atunci o să spun la to ată lu
m ea că g reu tă ile lui la cîn tar sînt false !
M icul Brozovic se aprinse la fa ă :
— N -a v e a g rijă c-o să i-o spun tatii.
— C hiar să i-o spui !replică Branko. Şi m ai spune-i
c-o s-o trîm bi ăm în tot oraşul.
P rim arul m ai făcu un pas p în ă ajunse sub zid.
— C hiar d e -a r fi ad e v ăra t că fiul m eu îm preună cu
ceilal i cinci băie i i-au fu rat lui S tiepan al tău un coş cu

149
 caise, de ce a i in tra t num ai în g ră d in a m ea şi v-a i um plut
coşul ? O ricum ai suci-o, n u unul, ci şase au fost cei cate
au furat.
— F iindcă aici, înău n tru , au fugit puşlam alele cu co
şul — răspunse Branko. Şi aici l-am găsit noi şi a trebuit
să-l um plem cît m ai repede cu putintă. D acă Stiepan se
duce la p ia ă fă ră caise şi nu le vinde, îl om oară-n bătaie
ăra n u l care i-a în cred in at fructele.
— T o t nu găsesc că ave i drep tate — zise prim arul.
D acă şase sînt cei care au furat, atunci pe to i şase tre
buie să-i pedepsi i, nu num ai pe unul, ba, pe deasupra, îl
pedepsi i pe tată-său, care-i nevinovat.
Copiii, care nu-şi d ădeau seam a că, flecărind, p rim arul
voia d o ar să-i in ă-n loc, continuară să răspundă.
N icola, cu aerul lui cel m ai şmecheresc, ripostă :
— Ba o să-i pedepsim , dom nule prim ar, însă trebuia
să începem cu unul.
— D a — a d ă u g ară B ranko şi Z o ra — avem noi g rija
să ne răfuim cu to i !
— H aid e i ! strigă fiul lui Smolian, care, în tre timp,
îm preună cu b ăiatu l lui Ivekovic, se trăsese mai înapoi şi
adunase pietre.
P rim a p ia tră o azvîrli spre Branko. A cesta se feri şi
p iatra zbură pe lîngă el. B ăiatul lui Ivekovic inti m ai
bine, însă tot nu-1 nim eri pe B ranko, ci doar coşul lui
Stiepan. B ranko căută p iatra, însă proiectilul căzuse de
pe creasta zidului. De aceea luă o caisă, ochi şi-l nim eri
pe Sm olian d rep t în fa ă.
— A u ! strigă acesta, ştergîndu-şi zeam a dulce de pe
nas, g u ră şi ochi.
începu un ad e v ăra t bom bardam ent, şi nici p rim arul nu
m ai putu să-i stăpînească. Sm olian, Brozovic, Ivekovic şi
grăsunul m o raru lu i aru ncau cu bucă i de lem n, cu bulgări
de păm în t şi cu pietre, ia r B ranko, Z o ra şi N icola le
răsp u nd eau cu caise.
O p ia tră zv îrlită de b ăiatu l m orarului îl lovi pe B ranko
la m înă. U n bulg ăre de p ăm în t o izbi pe Z o ra a tît de
vîrtos, încît fa ta îşi pierdu echilibrul şi fu cît pe ce să se
prăv ălească de pe zid : B ranko o sprijini în u ltim a clipă.
Lui N icola o p ia tră îi zgîrie fruntea, d ar fă ră urm ări grave.

150
 B ranko lu ă ultim a caisă, inti şi-l nim eri pe băiatul cel
gras al m o rarului d rept în creştetul capului ; cel lovit o
rupse la fugă urlînd. C înd vru să m ai ia altă caisă, B ranko
îşi dete seam a că se golise coşul. In aceeaşi clipă îşi zise
c-au făcut prost azv îrlind cu caise. în loc să pun ă fructele
la adăpost, p en tru ca să le poată vinde Stiepan, le risip i
seră fă ră rost, şi nu num ai pe cele furate, ci şi pe celelalte.
L a fel gîndea şi Z ora, ba chiar şi liceenii b ăg a ră de
seam ă că ad v ersarii lor se uitau necăji i în coş.
— H a, h a ! rîse Ivekovic fiul. Acum, cel pu in, am
prim it înapoi caisele noastre.
— Cum aşa ? în treb ă prosteşte m icul Brozovic.
— Ia te u ită ce m utre au ! Coşul lor cu siguran ă că
e § o1- „ . „ =
D ar copiilor le era d at să m ai trag a o spaim a. In
tim pul bom bardam entului, prim arul se dăduse cî iva paşi
înapoi, iar acum se ivise iarăşi pe după pomi ; şi cu el
mai era cineva.
P rim a care-1 văzu pe noul venit fu Z o ra :
— Ia u ită-te colo ! şi-l înghionti pe Branko.
B ăiatul holbă ochii, grozav de speriat. urloaiele ace
lea vînjoase, degetele ca nişte cîrna i şi bastonul de cau
ciuc le cunoştea el p rea bine. N ici vorbă ; ieşiră la iveală
şi m ustă ile pleoştite, şi ditam ai barba, şi chipiul. E ra
Begovic.
— Priveşte, Begovic ! Acolo sus sînt — prim aru l a ră tă
spre zid.
Begovic burduhănosul se lăsă greu pe un genunchi şi
pi-se m îna streaşină la ochi, ca şi cum n -a r fi p u tu t sâ-i
v a d ă destul de bine pe copii ; apoi trase un salut în fa a
p rim arului, îşi puse bastonul de cauciuc pe um ăr şi se în
d re p tă cu paşi h o tărî i către zid.
B ranko era galben la fa ă de spaim ă, iar Z o ra făcuse
şi ea o m u tră speriată. N um ai N icola rîn je a ca de obicei
şi-şi aruncă vesel p riv irile în jos către poli ai.
— A restează-i, Begovic ! porunci prim arul.
— A restează-i, Begovic ! A restează-i ! strig ară şi li
ceenii.
Begovic se în ă l ă în vîrfu l picioarelor, scoase capul din
g uler ca un cocostîrc, îşi lu ă aerul cel m ai teribil şi în
cepu să-şi v în tu re bastonul de cauciuc, însă, oricît de sus

151
 l-a r fi ridicat, p înă la copii tot nu p utea s-ajungă. N u -i
răm înea decît să recurgă la răcnete :
— în num ele legii, sînte i aresta i !
De spaim ă, n ăd u şala curgea şiroaie de pe fru n tea lui
Branko. Z ora, de asem enea, înfricoşată, încrem enise pe zid,
num ai năpîrstocul de N icola nu se a ră ta cîtuşi de pu in
înspăim întat de răcnetele poli aiului.
— la ascultă, Begovic, dacă vrei să ne-arestezi, tre
buie să vii negreşit aicea sus — se ră oi el, obraznic, p ri
vind spre burduhănos.
A tunci prinse şi Z o ra curaj.
— Da, da, pofteşte aicea sus, Begovic ! zise fata, ară-
tîndu-şi din ii.
C hiar şi B ranko se m ai coloră ni el la fa ă. C e-i drept,
înăl im ea zidului îi ocrotea de bastonul buhăitului de
Begovic.
P oli aiul îşi dădu şi el seam a de situa ie. Făcu stîn-
g a-m p reju r, m ai trase un salut în fa a doctorului Ivekovic
şi spuse :
— N u vor să se lase aresta i, dom nule prim ar.
— A tunci dă-i jos ! răcni la el doctorul Ivekovic.
Begovic reveni lîngă zid şi încercă să a ju n g ă sus, că ă-
rîndu-se anevoie pe pietrele văruite. Z ad a rn ică trudă. E rau
prea netede şi el se p ră v ălea la păm înt du pă fiece în
cercare.
— T reb u ie să fie o scară pe-aici — îşi am inti prim arul
şi se repezi spre casă, înso it de băiatul lui Sm olian şi de
Brozovic.
în tre tim p, Begovic îşi a in ti furios p riv irea în sus, că
tre copii, apoi, ca şi cum şi-ar fi d at seam a de zădărnicia
trudei sale, îşi schim bă d in tr-o d a tă expresia fe ei.
— D a i-v ă jos, copii, p en tru num ele lui Dum nezeu !
zise el m ai încet. D a i-v ă jos, altm interi, bietul Begovic
îşi pierde slu jba şi pîinea.
— De dat, ne dăm noi jos — îl consolă N icola — însă
preferăm să ne plim băm pe jos de cealaltă parte.
D octorul Ivekovic şi cei doi liceeni se în to arseră :
— Scara a dispărut.
— A m văzut-o eu — îşi am inti grăsunul m orarului. Cu
ea s-au că ă rat pe zid şi au trecut-o apoi de p a rte a cea
laltă.

152
 N icola rîse încă o d ată obraznic către cei de jos.
— Şi-acum o să coborîm din nou pe ea — spuse el şi
dispăru. ^ w A
— I ia i m ai bine să plec şi eu — rîse Zora.
îşi puse coşul gol pe cap, îi m ai făcu o d ată cu ochiul
lui Begovic, p rim arului şi liceenilor, şi coborî de cealaltă
parte.
N um ai B ranko răm ăsese pe zid.
A tunci Begovic se întoarse h o tărît către doctorul
Ivekovic.
— Cred, dom nule p rim ar, că e cazul să trag — zise
el şi începu să dibuie cu degetele lui ca nişte castrave i,
căutînd tocul revolverului.
— Da, Begovic, trag e ! strig ară liceenii. T ra g e !
D ar p înă să-şi scoată Begovic revolverul din toc şi să
se întoarcă, pe zid nu m ai era nim eni. B ranko dispăruse
şi el.

C a p ito lu l 10

La Casa pădurilor şi pe iazul cu peşte

Copiii ale rg a ră pe m al, d e-a lungul rîului, îşi tă ia ră

drum şerpuitor p rin tufişuri, u rc a ră că ărîn d u -se un pripor
şi d u p ă douăzeci de m inute se şi aflau în fa a tufelor
de m ure.
N icola răm ase ceva m ai în urm ă. Şchiopăta.
— Ce ai ? îl în treb ă Z ora.
— N ici eu nu ştiu, pesem ne că, sărind de pe scară,
m i-am scrîntit piciorul. în orice caz, m ă doare.
— H ai, ia-o în ain te ! O să v ăd eu pe urm ă ce-i cu p i
ciorul tău.

153
 D ădu la o p arte ram urile prim elor tufe, îi făcu loc lui
N icola să treacă el mai întîi, apoi se strecură şi ea, tîrîn-
du-se încet şi îm pingînd înainte coşul.
C înd aju n seră la sălaşul lor, P avle se afla de m ult
acolo ; clipi din ochi către ei şi rîse cu to ată fa a.
— Ai venit de m ult ? îl în treb ă fata.
— De vreun ceas şi m ai bine.
— C redeam c-ai răm as să-i botezi pe liceeni — spuse
Branko.
P avle rîn ji iarăşi :
— Sînt g ata boteza i, şi dacă R ingelnatz nu m -ar fi
lu at cu for a de-acolo, şi-acum a r m ai fi dum nealor în apă.
— H ai povesteşte-ne... — îl în d em n ară copiii.
P avle se scărpină stăru ito r în cap o vrem e, p înă să
deschidă din nou g u ra :
— P ăi nu p re a am cine ştie ce de povestit. Fugeam cu
N icola p rin p ia ă, unde văzusem m ăgarul lui Stiepan, şi
im ediat au venit şi cei doi liceeni. A lerg au către bazin să
se spele. M ai întîi l-am a ju ta pe M arculin să se spele,
pe urm ă şi pe băiatu l doctorului Skalec ; ăsta a scos capul
din ap ă şi a început să răcnească şi, p în ă s-apuc să-l cu
fund iar, a picat R ingelnatz şi m i-a spus : „Ce faci ? N u
vezi că-i îneci ? “ Ia r cînd i-am răspuns : „Păi asta şi
vreau, să-i înec ca pe pisici11 !, R ingelnatz m -a îm pins la o
p arte şi i-a scos pe-am îndoi din apă.
— Şi ei ce-au zis ? continuă B ranko să întrebe.
— M arculin a stuchit şi-a strănutat, de parcă înghi ise
to ată fîn tîn a, în vrem e ce odrasla lui Skalec u rla în tr-u n a.
— Şi tu ?
P avle rîse :
— E u am şters-o. în cele din urm ă, la zbierătele lui
Skalec, s-a strîns în g ra b ă o groază de lume, care a
început să strige la fel de tare ca şi el, că m i-am zis :
„Ă stora le m ai trece prin cap să te vîre şi pe tine în fîn-
tîn ă !“ De aceea am sp ălat p u tin a cît m ai era vrem e.
— D a ’ cel p u in pe S tiepan l-ai m ai văzut ? vru să ştie
Zora.
P avle făcu semn că d a :
— S tiepan v ă aştepta pe alee. I-o i fi spus că-i aduce i
coşul ? E ra şi D uro cu el. P ăi nu i-a i dus coşul ?

154
 Z o ra făcu o m u tră lungă :
— U ite coşul, e aici. în să gol, tot n-o să-i folosească
la nim ic lui Stiepan...
Şi îi povesti lui P avle to ată tărăşenia.
— H m ! m orm ăi uriaşul şi se scărpină iar. Se m ai uită
o d ată la coş, să v ad ă dacă în tr-a d e v ă r n -a m ai răm as nici
o caisă, apoi zise : M ăcar coşul trebuie să i-1 înapoiem .
— O s-o facem negreşit — îi în tări spusele Z ora. D ar
unde-1 găsim ?
— N e-ascundem la ieşirea din alee. Pe-acolo trece el.
— Plecăm chiar acum ? în treb ă Branko.
P avle se şi ridicase :
— C red că aşa-i m ai bine.
— Eu nu pot să m erg cu voi — se jelu i N icola.
P avle se întoarse spre el :
— P ăi de ce ?
— N u ştiu ce-am p ă it, d a 5 m ă doare — şi a ră tă către
picior.
P avle şi Z o ra îi suciră uşor încheietura gleznei.
— A u ! ip ă Nicola.
A
—<-» O
E d o ar scrîntit — spuse găliganul.
v J
Ai cum va o
cirpa r
N icola n -av ea, d ar Z o ra avea una. P avle o m uie în
apă, iar fa ta îi în făşu ră strîns glezna.
— Acum stai lungit — zise Pavle. D upă două-trei cea
suri nu m ai ai nimic.
— Ce, vre i să m ă lăsa i singur aici ? sm iorcăi viteazul
Nicola, care a ră ta destul de jalnic.
Z o ra rîse :
— A ici eşti m ai la adăpost decît în turn. L as’ că
venim şi te luăm ...
De la tufăriş şi p în ă la aleea cea m arc erau zece m i
nute de mers. C oborîră în şan , undeva m ai sus, pe şo
seaua principală, şi se adăpostiră în tr-însul. B ătea de
am iază cînd, în sfîrşit, trecu şi S tiepan cu m ăgarii lui. D uro
îl înso ea. Z o ra flu ieră ca sticletele — era unul din sem
nalele ei. în să abia la al treilea flu ierat îi răspunse Duro.
F a ta se u ită d e-a lungul şoselei în sus şi-n jos. N u, nu
era nim eni ; apoi sări a fa ră din şan . P avle şi B ranko o
urm ară.
— A ve i coşul ? în trebă Stiepan.

155
 Pavle, care-1 cărase, îl rid ică sus :
— D a ’ nu m ai e nim ic în el.
Stiepan clătin ă am ărît din cap :
— M i-am închipuit eu.
Z ora îi povesti şi lui cele întîm plate.
— E de rău ? în treb ă ea în cele din urm ă.
— C red că da — oftă flăcăul şi a tîrn ă coşul de sa
m arul unui m ăgar. O ricum , Ristic o să ceară banii pe
caise, şi, dacă n u-i dau, o să turbeze de mînie.
— Să vin şi eu cu tine ? se repezi P avle spre Stiepan.
Flăcăul se u ită la uriaş :
— A păi dacă m ă ia la bătaie, pot s-o în d u r şi singur,
ia r dacă are alte socoteli cu mine, tu tot nu po i să m -aju i.
în tre tim p, copiii p ărăsiră aleea şi o lu a ră pe un d ru
m eag ducînd în m unte.
Se aşezară sub prim ele tufişuri de grozam ă şi de ienupăr
ce creşteau p retutindeni.
— Cît făceau caisele ? întrebă Zora.
— P ăi trebuia să le dau cu doisprezece dinari kilogra
m ul, iar în coş erau zece kilogram e.
— Â ştia-s bani, nu glum ă — spuse Branko.
— E u am un d in ar — şi Z o ra scoase banul din bu
zunar.
— Eu am chiar doi — se grozăvi Duro.
— Am şi eu unul — sări Pavle, arătîndu-1.
S tiepan se m ul um i să se uite la ei :
— P a tru d in ari nu-m i sînt de nici un folos. Ristic vrea
o sută douăzeci, cît i se cuvine, nici un gologan m ai pu in.
Copiii tăcu ră o vrem e, privind devale spre Seni. în lu
m in a soarelui de am iază, oraşul p ărea aproape alb. Ia r
m area, în larg, îşi pierduse culoarea întunecată, şi insulele
abia se desluşeau, în v ălu ite în aburii ce se ridicau m ereu
pe su p rafa a apei.
— Şi num ai blestem a ii ăia de liceeni sînt de v ină de
tot buclucul ăsta — spuse Pavle, ru p în d tăcerea.
— L e-am făgăduit să le-o plătim — adăugă Branko.
D uro rîse :
— Pe M arculin a treb u it să-l sprijine tată-su , a tîta apă
I-a pus P avle să-nghită.

156
 Stiepan schi ă un zîmbet :
— Ia r pe Skalec a trebuit să-l ducă acasă tată-su .
U rla mereu...
Z o ra îşi strînse pum nişorii :
— A h ! D e -ar u rla pîn ă o să crape !
— în tîi şi-ntîi, eu i-aş plăti-o odraslei inginerului silvic
— se o ărî D uro şi-şi pipăi obrazul. A fost celm ai rău
din tre to i. M i-a p ră p ă d it ju m a ’ de nas.
— A tunci haide i chiar acum cu m ine — îi îndem nă
Stiepan. Cu siguran ă că a ajuns acasă. P în ă la Casa p ă
d urilor să tot fie un ceas.
D uro sări în sus :
— V re i ?
Băie ii se a ră ta ră g ata ; Z o ra se învoi şi ea.
D rum ul urca tot m ai sus, în serpentine largi. L a stînga,
num ai lespezi bine spălate de ape. L a dreapta, în locul tu
fişurilor de grozam ă şi de ienupăr, se în ăl au pini şi m este
ceni. Cu cît urcau m ai sus, cu atît pinii se îndeseau, în
vrem e ce m estecenii răm îneau tot m ai în urm ă.
Pe culm ea m untelui, Stiepan încălecă un m ăgar.
— P ute i şi voi să-ncerca i — zise el. Aici, pe creastă,
cu m erg totdeauna călare.
Copiii făcu ră proba. Z o ra şi P avle av u ră noroc. în
curînd o lu ară la tra p după Stiepan, şi cu a tîta îndem înare,
de p arcă to ată v ia a lor num ai călare pe m ăgari ar fi
um blat. D uro şi Branko, dim potrivă, se trezeau m ereu
zvîrli i cît colo de m ăgarii lor.
D uro avea un catîr m are, înd ărătnic. N um ai cît în
cerca să se apropie de el, şi dobitocul scutura înciudat din
cap, apoi, cum i se urca în spinare, îl şi azvîrlea în drum .
M ăgarul lui B ranko p ărea blînd, se supunea la început,
însă de în d ată ce băiatul îi cuprindea b u rta cu picioarele
şi-i striga : „biuş !“, se oprea brusc, îşi pleca fruntea, ia r
Branko luneca pe gîtul lui, pom enindu-se jos cît ai clipi.
D uro mai încercă o dată, însă cînd şi a p a tra o ară se
văzu trîn tit în ărîn ă, m orm ăi :
— M ai bine m erg pe jos.
L a d rep t vorbind, nici nu m ai putea să încalece, deoa
rece surul îl lăsase acolo şi o luase la tra p dup ă ceilal i.
în schimb B ranko nu m ai strînse aşa de tare cu p i
cioarele b u rta ciuşului, şi în d ată anim alul porni alene la

157
drum . C urînd însă trecu de la tra p la galop şi, pînă să se
dezm eticească băiatul, m ăgarul zburase p t lîngă ceilal i
în tr-o goană nebună.
— H a, ha ! rîse Stiepan, răm în în d în urm ă. Las-o mai
domol, nu te grăbi !
Lui B ranko nu-i a rd ea de fel să fie prim ul. Bucuros
a r fi răm as chiar ultim ul. A proape că se culcase pe m ă
găruş şi-i strîngea gîtul cu deznădejde. D ar m ăgarul nu
se a ră tă p rea în cîntat nici de treaba asta şi se săltă deo
d a tă în toiul galopului, încît B ranko nu lunecă, ci zbură
rotindu-se prin aer.
N orocul lui că nu căzu în drum , ci pe iarbă, iar cînd
ceilal i îl aju n seră din urm ă, el se şi sculase în picioare.
Stiepan, care m erse ceva m ai repede decît ceilal i, spuse
cînd sosi :
— T e -a azvîrlit tam an unde trebuie să ne despăr im .
— Aici o coteşti ? îl în treb ă Branko.
— N u eu, ci voi. Vezi acoperişul acela colo jos ? A ceea
e Casa pădurilor. D rum eagul de colo — şi a ră tă către
păd u re — duce devale. Eu m erg tot înainte.
în tre tim p sosiră Pavle, D uro şi Z ora. Copiii îşi luară
răm as bun de la Stiepan.
— A d ev ărat că nu- i folosesc banii noştri ? îl m ai în
treb ă o d ată Pavle.
F lăcăul clătin ă din cap :
— N u, nu-m i folosesc la nimic.
— Ia-i, frate ! rosti h o tărîtă Z ora şi-i puse cu de-a
sila în m înă cei p atru dinari.
Copiii aştep ta ră pînă ce Stiepan, care-şi legase m ăgarii
unul de altul, dispăru la prim a cotitură, apoi o lu ară şi ei
repede devale.
D rum ul era ab rupt şi n ăp ă d it de ferigi şi de tufe de
grozam ă. Pe alocuri grozam a era a tît de în altă, încît le
trecea m ult deasupra capului.
C asa p ăd u rilo r se a fla la m arginea unei p ăd u ri m ari
de conifere. C lădirea, nu p rea în altă, avea un etaj şi ju r
îm p reju r un g ard, în lău n tru l căruia m îrîia un cîine în lan :
p retu tin d en i dom nea liniştea.
Copiii se o p riră în spatele unui tufăriş, iscodind către
casă. D ulăul îi sim ise căci lă tră de vreo cîteva ori.

158
 — Ce facem acum ? întrebă D uro, uitîndu-se la ceilal i.
— Ce m ai îftcoa’ şi-ncolo, eu m ă duc şi întreb de băiat
— zise P avle — iar cînd iese, pun laba pe el şi-i tra g o
s f î n t ă de bătaie !
— Şi dacă asm ute cîinele ? îl în treb ă Zora.
— Ei, cîinele ! făcu P avle cu dispre .
— Şi dacă-1 cheam ă pe taică-su ? zise Duro.
— P în ’ să iasă, noi am şi şters-o.
— Bine — spuse B ranko — atunci aşa să facem . T u
însă postează-te la g a rd îm preună cu Duro. M ă duc eu !
Şi p în ă să se îm potrivească vreunul d intre ei, băiatul
o şi luă cu paşi m ari spre casă.
C îinele lă tră mai tare, clăn ănind din col i. B ranko
deschise poarta, trecu pe lîngă dulău şi coborî pe-o scări ă
spre uşa casei. D a r m ai-n ain te de a lovi în uşă cu ciocanul
greu, aceasta se şi deschise.
B ranko se dăd u un pas înapoi, crezînd că cel care
deschisese era chiar băiatul inginerului silvic, d ar în prag
se ivi o babă ştirbă.
— A casă-i băiatu l dum neavoastră ? în trebă Branko.
B ătrîn a veni mai aproape şi, după ce-1 cercetă b ăn u i
toare o vrem e, răspunse :
— N u, V ladim ir nu-i acasă. Eşti prieten cu el ?
— D a — m in i Branko.
B ătrîn a îl privi din nou :
— D a' bine m ai a ră ta i cu to ii azi. V ladim ir era plin
de sînge şi cu căm aşa ferfeni ă. V ăd că nici tu nu eşti
mai breaz.
— A fost cu bătaie azi — continuă B ranko să m intă.
— M ai bine v -a i face lec iile, decît să v ă bate i ca
puşlam alele pe străzi — bodogăni b ătrîn a, ridicînd glasul.
A tunci şi căm ăşile a r răm îne întregi şi n -a r m ai trebui să
stau sa le cîrpesc în fiecare zi.
— Păi — zise în tr-o d o ară B ranko, din vîrful b u
zelor — ne facem şi lec iile... D ar spune i-m i, v ă rog,
unde-i V ladim ir ?
B ătrîn a îşi duse m îna straşină la ochi şi se uită cer-
cetînd ju r îm prejur.
— O fi în dos, pe la cuştile lui sau s-o fi dus devale,
Ia m oară... — spuse ea în tr-u n tîrziu. Cel m ai bun lucru
este să te duci tu singur să-l cau i.

159
 — A colo-n spate ? şi B ranko a ră tă spre pădure, în d i
rec ia unde privise bătrîna.
— D a, acolo unde-s gratiile. L as’ c-ai să-l găseşti tu.
Apoi, fă ră să m ai ad au g e o vorbă, deschise uşa şi in tră
din nou în casă, tîrşindu-şi papucii.
B ranko le făcu semn celorlal i şi le povesti cele aflate
de la bătrîn ă.
— L a cuştile lui, zici ? în treb ă Pavle.
— A şa cel pu in spune b ătrîna.
Copiii ocoliră pe d ep arte cîinele, care hăm ăia de zor,
m ai-m ai să ru p ă lan u l, se fu rişară p rin curte, pe lîngă
un g ra jd de lem n, şi d ă d u ră în tr-o grădin ă. P a rte a din
fund, sem ănată cu legum e, era îm prejm uită cu plasă de
sîrm ă.
în prim ul m om ent copiii crezură că au în fa ă un cote
m are de găini, d ar cînd se apropiară, descoperiră că erau
m ai m ulte arcu ri d espăr ite în tre ele p rin g ard u ri tra n s
versale.
— Ia uite-aici o căp rio ară ! Ce m ică e ! strigă Zora,
uim ită, a ră tîn d spre gingaşa făp tu ră, care, speriată de
copii, se refugiase în tr-u n col al arcului său.
— Aici sînt două vulpi ! strigă B ranko şi răm ase cu
p riv irea p iro n ită la cum etrele roşcate, cu botul ascu it,
care d in tr-o cuşcă m ică îl iscodeau pe furiş cu ochii lor
şire i.
în tre tim p, D uro descoperise în al treilea arc două
veveri e m ititele, cu coada stufoasă, care fu g iră iute ; P avle
zări şi el un arc m are cu păsări, unde, pe lîngă două
gai e, se m ai aflau cî iva pi igoi, o forfecu ă .şi alte soiuri
păsăreşti.
— T o ate astea sînt ale lui V ladim ir, nu-ncape în
d o ială — spuse B ranko şi încercă să m om ească vulpile.
— P ăi po i să intri în ău n tru — spuse Duro, deschizînd
arcul veveri elor.
— B agă de seam ă să n u - i scape anim alele — îl făcu
a te n t Z ora. D ar era p re a tîrziu ; u na din cum etrele cu
coada stufoasă p îndi uşa deschisă, o zbughi a fa ră şi, cît
ai bate din palm e, se că ă ră pe cel dintîi copac.
D uro se u ită uluit d u p ă ea, apoi zise liniştit.
— A, las’ să fugă toate. Aşa, cel pu in, puşlam aua o
să turbeze de necaz.

160
 P avle îl im ită şi el pe Duro. Deschise arcul la păsări şi
încercă să le alunge a fa ră pe toate. în să ele se ascunseră
în crengile in stalate în adăpostul lor.
— L asă-le să iasă singure — îl povă ui D uro — a lt
m interi se sperie.
P avle se trase un pas înapoi şi, în tr-ad e v ăr, gai a,
opăind, ieşi afară , flu ieră voioasă şi-şi luă zborul fîlfîind
din aripi. D upă o clipă zburară şi pi igoii. N um ai forfecu a
nu voia să-şi părăsească sălaşul.
Z o ra şi B ranko se în d rep ta ră către anim alele descope
rite de ei ; însă în tim p ce căprioara Zorei alerga sperioasă
d in tr-u n col la altul al arcului, vulpile lui B ranco îl p ri
veau pe furiş, cu ochi şire i, din m ica lor cuşcă.
B ranko se aplecă şi încercă să le m om ească întinzîn-
d u -le un os. D eodată, una din ele zbucni din ungherul ei,
d a r nu se repezi la os, ci la degetele lui B ranko !
— F ir-ai sâ fii de jiv in ă ! strig ă B ranko, lovind m ica
tîlhăroaică. A ceasta, cu capul la p ăm înt, v ru să se repead ă
ia r la m îna băiatului. B ranko apucă un p a r ca să se apere
de vulpe ; d ih an ia fugi înapoi în cuşcă. C înd tocm ai se
preg ătea s-o zgîndere p en tru a doua oară, o auzi pe Z o ra
strig în d :
— A ju ta i-m ă b iata căprioară alearg ă să-şi dea duhul !
B ranko lăsă în pace vulpile şi se duse într-acolo. Z o ra
deschisese larg uşa arcului, însă puiul de căprioară, care,
la fiece pas al Zorei, o zbughea în alt col , trecea neîncetat
în fugă pe lîngă uşă, ca şi cînd uşa a r fi fost închisă.
— H ai ! îi strigă ea lui Branko. T u încol eşte-o din
d reap ta, eu din stînga.
D ar căprio ara continua să fugă, şi num ai cînd le veni
şi P avle în a ju to r p u tu ră s-o prindă.
U riaşu l se aru n că asupra ei şi cuprinse cu am îndouă
bra ele m ica fă p tu ră sfioasă care trem u ra toată. Z o ra se
apropie şi-i m îngîie coapsele încordate.
— D oam ne, ce frum oasă e ! se m inună ea. C e-aş vrea
s-o luăm cu noi !
B ranko o privi cu lu are-am inte : ochii m ari şi sperioşi,
botul sub ire, urechile argintii, aproape transp arente. în
tr-a d ev ăr, era frum oasă !
— Ce fac acum cu ea ? în treb ă Pavle.

t l — 1626
161
 Z o ra se în d rep tă spre uşă :
— S alt-o cu g rijă în sus. în g ră d in ă o pui iar cu p i
cioarele pe păm înt. N ici vorbă c-o să se repeadă în
pădure.
P avle făcu întocm ai. C înd băiatul îi dete drum ul, că
p rio ara răm ase o clipă locului, nehotărîtă. Ochii ei m ari
priveau m ira i spre copii, apoi d eodată începu să adulm ece :
de bună seam ă m irosea pădurea. Pe u rm ă se săltă de cî
tev a ori pe picioare, v rîn d să v ad ă dacă o m ai in, şi nici
n -a p u cară copiii să-şi d ea bine seama, cînd, din două-trei
salturi pline de gra ie, se m istui dup ă prim ii copaci.
— O m ai găsi-o pe m aică-sa ? în treb ă Zora.
— Cine ştie ! zise P avle, iar B ranko ad ău g ă :
— C red că nici nu m ai are nevoie de m am ă.
în tre tim p venise şi D uro lîng ă ei.
— C e-a i făcut ? vru el să ştie.
— A m d a t drum ul căprioarei — răspunsfe fata.
— Şi veveri ele m ele şi-au luat tălp ăşi a — rîse D uro
şi se ad resă lui P avle : Ia r p ăsările tale, de asem enea, nu ?
— M ai trebuie s-alungăm şi vulpile — spuse Branko.
N u v or în ru ptul capului să plece !
B ăie ii a lerg ară înapoi, însă cînd aju n seră la arcu l cu-
m etrelor roşcate, co n statară că acestea se folosiseră de ab
sen a lor şi se făcuseră nevăzute.
B ranko holbă ochii :
— A d ineauri erau tot aici, ba una din ele era cît pe-aci
să m ă muşte.
— V ulpile sînt iu i — rîse Pavle. Cu sig u ran ă că au
tulit-o pe coclauri.
Z ora, care în tre tim p găsise o bucată de cretă, scrise
ceva cu slove m ari pe coşm elia păsărilor.
B ranko se apropie de ea :
— Ce faci aici ?
— Citeşte !
F a ta continuă să scrie. B ranko silabisi :
— A sta-i isp rava Z orei cea roşie, îm preun ă cu...
— ...banda ei — com pletă fa ta şi puse un punct dup ă i.
— Păi de ce-ai scris asta aici ?
— Aşa facem noi totd eau n a cînd ne răzbunăm pe
cineva — rîse Zora. A ltm interi, V ladim ir n -a re cum să
ştie că noi am d at drum ul prizonierilor lui.

162
 Copiii se p re g ătiră să plece. Cîinele tot mai lătra, ba
încă m ai tare ca înainte, m îrîia şi se sm ucea în lan , de
parcă ar fi ştiut ce m eşteriseră copiii pe la arcu rile cu
anim ale.
— H aid e i ! îi îndem nă D uro, pe care lă tra tu l îl n e
liniştea. C red că-i m ai bine s-o tundem repede !
— încotro ? în treb ă Branko.
— Eu m -aş duce la m oară — spuse Z ora.
— Şi eu. P oate că şi grăsanului am putea să-i venim
de hac.
— M erg şi eu — se învoi Branko.
— Singur, acasă, nici eu nu m ă-ntorc — zise surd Duro.
— A tunci, în ain te ! porunci Z ora, plescăind din lim bă
şi p ornind în fugă spre pădure, unde curînd se afundă.
P ăd u re a era deasă, cu pini, stejari groşi, ulm i şi fr a
sini. în ju ru l copacilor noduroşi se încolăceau p în ă sus
plante epoase şi iederă.
Copiii goneau ca nişte sălbăticiuni, ocolind copacii,
în lătu rau cu m îinile crengile tufişurilor, strecurîndu-se apoi
p rin tre ele, săreau peste rădăcini şi peste bolovani, se n ă
pusteau în hă işurile de m ure, se că ărau pe trunchiuri
putrede, p răv ălite la păm înt, se rostogoleau pe grăm ezi de
vreascuri şi m ănunchiuri de iarbă. Iute de picior, Z ora
alerg a m ereu în fru n te, iar părul i se învîlvora în ju ru l
capului ca o flacără. O urm au P avle şi D uro, în vrem e ce
B ranko era ultim ul. Z o ra strigă d eodată :
— U ita i-v ă ! U n a din vulpile noastre !
în tr-a d e v ă r, în fa a lor sărise o vulpe mică. C e-i drept,
m ai trăg e a din cînd în cînd cu coada ochiului spre copii,
d ar pe urm ă îşi văzu de drum , p în ă ce dispăru în tr-u n
tufiş des.
Copiii se opriră.
— E aici — zise Duro.
P avle v ru s-o zgîndăre cu o p iatră, iar B ranko cu o
creangă.
Z o ra rîse cu p o ftă :
— M ăi, p rostănacilor ! A şi ajuns colo... a v ru t să
rrdă de voi !
D răcoaica de vulpişoară o zbughise, în tr-ad e v ăr, în
tufiş ; dăd u să iasă pe p arte a cealaltă, d ar peste o clipă

163
şiretul anim al d isp ăru d e-a binelea, ca să nu se mai arate
de loc.
Copiii o lu ară din loc ; în drum ul lor m ai stîrn iră doi
iepuri şi o pisică sălbatică, m are şi neagră, care, în ain te
de a le întoarce spatele, pufni de cîteva ori furioasă spre
ei. D ă d u ră şi peste o fam ilie de fazani, apoi peste două
găinuşe de m unte, p în ă ce p ăd u rea se deschise în tr-u n lu
miniş şi ei aju n seră în d rep tu l unui p rip o r abrupt, la ale
cărui poale se întindeau ogoare şi livezi. Z o ra se opri :
— A colo-i m oara.
B ătrîna, venerabila zidire se ridica lîng ă nişte frasini
răm uroşi, în co n ju ra tă de nenum ăra i arini, sălcii şi aluni.
D acă priv eai cu luare-am in te, vedeai şi rîule ul ce punea
în m işcare ro a ta m orii ; m ai vedeai şi ro ata m are, tem einic
fău rită, cu spum ă pe ea.
în fa a m orii se în tin d eau , unul du pă altul, trei iazuri.
P rim ul era şi cel m ai m are, iar pe ap a verzuie, cu un brîu
de stu f în ju r, plu tea o luntre greoaie, cu doi inşi în ea ;
încolo, nici d e-a lungul, nici d e-a latu l nu vedeai ipenie
de om, nici dobitoace.
Z o ra răm ase o b u cată de vrem e cu ochii a in ti i la
luntre.
— C red că ei sînt — spuse ea.
— C ine ? în treb ă Pavle.
— A sta-i bună ! M ai întrebi cine ! Cine altcineva decît
g răsanul m orarului şi cu feciorul inginerului silvic ?!
P avle strînse pum nii şi vru să se rep ead ă îndată.
— A şteap tă p în ă vin şi ceilal i — îl opri Z ora.
D uro se şi afla lîngă ei, iar peste un m inut sosi gîfîind
şi B ianko.
— îi vede i ? şi Z o ra a ră tă spre luntre.
D uro rîse :
— A m îndoi, şi singuri-singurei. L as’ c-o să vede i voi !
B ranko privi şi el lu n trea :
— C red că ei sînt... da, nici vorbă...
D uro se plim ba de colo-colo :
— D acă în conjurăm iazul, n -a u cum să ne scape.
— D ar nu putem nici să intrăm în iaz — replică Pavle.
A pa, fireşte, e adîncă.
— P în ă u na alta, să m ergem devale, la ei — îm păca
Z o ra m ica neîn elegere şi-şi dăd u drum ul pe povîrniş în jos.

164
 Copiii se rostogoliră, căzură, alunecară, d ar nu se lăsau
de fel. F ata era m ereu în fru n te ; num ai Pavle, care o
urm a ca un cîine credincios, putea, cu chiu cu vai, să
ină pasul.
Cei doi băie i de pe apă, care tocmai se preg ăteau să
vîslească spre m al, zărind banda, în d re p ta ră iute luntrea
spre m ijlocul iazului.
Cu pu in m ai-n ain te de-a ajunge la iaz, b an d a se îm
păr ise : Z o ra şi B ranko se repeziseră v alv îrtej, p rin tr-o
livadă, către m alul celălalt al iazului, în tim p ce D uro şi
P avle alerg ară spre p arte a unde era şi un m ic stăvilar
peste care iazul îşi scurgea prisosul în rîu.
— Acum vă avem la m înă ! strigă D uro, am en in înd cu
pum nul.
— H a, h a ! Feciorul cel gras al m orarului se înfipse în
m ijlocul lun trei şi le rîse în nas : D acă v re i să ne-ave i
la m înă, trebuie să trece i p rin apă, iar dacă v ă b ăga i în
apă, vă pălesc cu asta drept în căp ă în ă — şi ridică vîsla.
P avle se căznea să răzb ată p rin stuf, fiindcă, cu toată
am enin area, stăru ia să intre în apă. Se cufundă p în ă peste
genunchi în tr-u n năm ol vîscos, aşa încît D uro trebui să-l
tra g ă afară.
O d rasla lui Sm olian îl luă în zeflem ea :
— P rim ul s-a şi înecat aproape.
— N u mai rîde aşa, tîm pitule ! îi strigă D uro, furios.
O să- i spun acuşica ce-am făcut noi cu anim alele tale.
B ăiatul lui Sm olian sări ca ars :
— C e-a i făcut ?
— L e-am d at drum ul !
— Şi veveri elor ? strigă tu lb u rat lunganul.
— Şi veveri elor, şi căprioarei, şi vulpilor, şi p ăsări
lor, zbieră Duro.
V lad im ir m ai în tîi rîn ji, apoi ridică pum nii :
— A h, b an d ă blestem ată ! C ăprioara se învă ase să
m ănînce de la m ine din palm ă, ia r vulpile le-am prim it
abia săptăm îna trecută. Şi forfecu a a zburat ?
— T o ate ! strig ă şi Pavle. L a toate le-am d at drum ul !
— O să vă spun tatii ! zbieră băiatul, din ce în ce m ai
furios. D a, o să-i spun, şi el o să ia arm a şi-o să tra g ă -n
voi, şi-o să v ă azvîrle-n închisoare, şi-o să... T ăcu brusc, se
lăsă în lu n tre şi începu să urle.

165
 — U rlă sănătos ! îi strigă Pavle. Stiepan, căruia i-a i
fu rat caisele, a u rlat şi el, săracul !
— O căp rio ară îm blînzită face m ai m ult decît un coş
cu caise — strig ă feciorul m orarului.
— A şa ! D a r că v -a i repezit to i şase să-l lu a i la
bătaie pe Stiepan, asta a i u itat-o ?
— Şi-o să-l m ai cotonogim — răcni băiatul inginerului
silvic. Şi încă cum !
— Acum v -a venit vouă rîndul la cotonogeală, iar
cînd o să v ă sm intim în bătaie, o să vă treacă p o fta să
vă m ai năpusti i asu p ra lui Stiepan.
— Aici sîntem m ai feri i de voi şi decît acasă — se
ră oi grăsan u l D anicik.
— Da, d a r putem s-aşteptăm — ripostă D uro şi se
aşeză pe stăvilar.
D anicik rîse :
— In tr-o ju m a ’ de ceas vine tata. Las că v ă pune el
picioarele în func ie.
B ranko, auzind convorbirea, veni în fugă ocolind iazul.
— Voi îl crede i ? îi în treb ă el pe P avle şi pe Duro.
— Se poate să fie ad e v ă ra t — răspunse Duro. în zilele
de tîrg, m orarul se duce la oraş şi n u se întoarce decît după-
am iază.
— A tunci trebuie să născocim altceva ca să ne cadă-n
gheare !
— Spune, ce ?
— Să-i bom bardăm cu pietre — se am estecă în vorbă
Pavle. Şi chiar luă o p ia tră de jos şi ochi.
P ia tra plescăi în ap ă lîn gă luntre. D anicik cel gras
rîse din nou :
— T reb u ie să arunca i m ai departe dacă vre i să ne
nim eri i.
D uro şi B ranko începură şi ei să arunce, însă pietrele
lor greşiră şi m ai vîrtos inta.
B ăiatul inginerului silvic îşi m ai venise în fire :
— H aim an alele astea nu ştiu nici m ăcar să zvîrle cu
pietre ! pufni el.
— H a im an a eşti tu ! îi strig ă Duro.
— Ia r voi sînte i tîlh a ri !
— Şi voi, puşlam ale !
— Ia r voi, derbedei !

166
 — Şi voi, vagabonzi !
Copiii se ocărau tot m ai rău. C uvintele lor erau din ce
în ce m ai grosolane, însă, oricît de tare a r fi zbierat Pavle,
B ranko şi D uro, ocările lor îi atingeau şi m ai p u in decît
pietrele pe cei doi din luntre, care continuau să le răspundă
cu vorbe dintre cele mai urîte.
D ar iată că Z o ra se ivi lîngă dînşii :
— A şa nu mai punem în vecii vecilor m îna pe ei !
— Păi nici p rin ap ă nu putem trece — zise B ranko.
P avle a încercat doară.
P avle a ră tă spre picioarele lui, negre ca păm întul :
— E un năm ol, că te-apucă nebunia...
— Eu ştiu ce trebuie să facem — spuse D uro. Deschi
dem stăv ilaiu l şi dăm drum ul la apă. D acă ap a se scurge,
aduce lu n trea încoace şi atunci punem m îna pe ei.
P avle plescăi în cîn tat din lim bă şi se şi apucă să cer
ceteze stăvilaiu l. T re ab a era foarte sim plă. S cîndura la tă
peste care curgea ap a de prisos era, şi de o p arte şi de cea
laltă, prinsă în tre două lem ne ; n-av eau altceva de făcut
decît s-o ridice.
B ranko v ru să se apuce de treabă, d ar m ai apoi se
răzgîndi :
— Eu zic că-i m ai bine să ne lăsăm păgubaşi de-o
isp ravă ca asta.
Z o ra se u ită la el :
— De ce ?
— N ici eu nu ştiu — răspunse B ranko, care, în tr-a d e
văr, nu p u tea să-şi dea seam a de unde-i venise gîndul
acesta.
— Ilo tă rît lucru că num ai frica îl înd eam nă — rîse
D uro, m ăsurtndu-1 din ochi batjocoritor.
B ranko îl priv i d rept în fa ă. N u, nu-i era frică. Şi voia
chiar să-i dovedească lui Duro.
— Bine... — spuse el — dacă aşa vre i cu to ii... H ai,
P avle ! şi apucă din nou scîndura.
De fapt, nici nu avea nevoie de aju to ru l lui Pavle,
fiindcă scîndura fu lesne rid ica tă şi, în aceeaşi clipă, ap a
se năpusti în tr-u n şuvoi bogat p rin m ica strîm toare.
B ăiatul m orarului, văzînd ce fac, spuse foarte serios
şi speriat :
— A u deschis stăv ilarul !

167
 — D a ! le strigă D uro. A cum v-avem în m înă.
P avle am enin ă cu pum nii :
— Pe băiatu l inginerului silvic vrem să-l scărm ănăm î
Pe B ranko îl m ustra cugetul, p arcă avea o p ia tră pe
inim ă, şi în vrem e ce p rietenii lui îşi a in tiseră privirile
asupra iazului şi se bucurau văzînd cum oglinda apei se lasă
tot m ai jos, d în d la iv eală ici o insulă, colo o p iatră , d in
colo un smîrc, el stătea cu ochii pironi i la apa care se
scurgea tot m ai năvalnic p rin strîm toare, gîlgîind şi re-
vărsîndu-se peste liv ad a d in vale.
D a r ce n aib a m ai erau şi alea care, ici groase şi negre,
colo sub iratice şi m işcătoare, se scurgeau o d a tă cu ap a
peste ierburi sau se p răv ăleau în rîule ul îngust ? B ranko
privi m ai cu lu are-am in te : erau peşti. O apucă pe Z o ra
de um eri :
— îi vezi ?
F a ta ab ia catadicsi să se uite.
— C red că sînt crapi — spuse ea. M orarul duce deseori
peşti în pia ă.
— Da, d ar nu vezi că scapă to i din iaz ? spuse B ranko.
— L asă-i să scape ! şi Z o ra îşi în d rep tă din nou p ri
virea spre lu n trea cu cei doi băie i. P rincipalul e să punem
m îna pe Sm olian şi pe D anicik.
P u rta tă de şuvoiul năvalnic, lu n trea se aprop ia tot m ai
m ult de stăvilar, deşi, cu p ră jin a şi cu vîslele, am îndoi b ă
ie ii se lu p tau dispera i să-i oprească înaintarea.. Copiii noş
tri se şi bucurau, d ar p re a devrem e. D eo d ată lu n trea se
opri : se îm plîntase adînc în tr-u n banc de năm ol.
— A fu risită treab ă ! exclam ă P avle şi bătu din picior.
Ia r nu m ai putem să-i înhă ăm .
— Da, însă acum cel pu in putem să-i bom bardăm cu
pietre — şi D uro căută o p iatră.
— Şi nici ei nu m ai pot să iasă de-acolo ! Stau în lu n
trea lor ca în tr-o închisoare — rîse Z ora.
P are-se că Sm olian şi D anicik îşi d ăduseră seam a de
acest lucru deoarece se u itau speria i în toate p ăr ile, apoi
începură să zgîl îie lu n trea, ca s-o îm pingă din nou la apă.
— N u v ă m ai osteni i atît ! le strig ă D uro, batjo co ri
tor. Sînte i prizonieri, ce m ai ! şi se preg ăti să azvîrle p iatra.
M ai-n ain te însă d e-a apuca ş-o arunce, copiii auziră un
răcnet îngrozitor în spatele lor.

168
 — L io tă blestem ată ce sînte i ! u rlă cineva. Cine a des
chis stăvilarul ?
E ra D anicik : m orarul se întorcea de la pia ă. Copiii
nu-1 auziseră venind pe omul acela spălăcit şi grăsu , că
ruia to ată lum ea îi spunea „B ilă“. El alerg a din răsputeri
către ei.
Z ora, care tocm ai voia să azvîrle şi ea cu p iatra , îşi luă
picioarele la spinare. D uro şi B ranko o u rm ară. N um ai P avle
mai zăbovi la stăvilar. îl p rivea intă, cu g u ra căscată, pe
omul cel rotofei, care, mai întîi roşu, apoi v în ăt la fa ă,
pusese m îna pe-o b îtă şi se ap ro p ia ocărind tot m ai cum plit.
Z o ra întoarse capul :
— Vino odată, P avle !
U riaşu l o rupse la fugă, d ar nu m ai înainte de a-i
am enin a încă o d a tă pe cei din luntre. în curînd o ajunse
pe fa tă şi, du pă cîteva m inute, copiii urcau în fugă p ri-
porul ce ducea în pădure.
De astă d ată ocoliră pe d ep arte C asa pădurii. Z o ra
trav ersă şoseaua, pe care o urcase la am iază, şi cobori v er
tiginos în tr-o v ăgăună. N um ai cînd ajunse în fundul v ă
găunii, răsu fă adînc şi aşteptă să sosească şi ceilal i, pe care
ea îi lăsase cu m ult în urm ă.
— Ai văzut ce furios era m orarul ? îi spuse B ranko
cînd se aşeză g îfîin d lîngă ea.
— Şi eu sînt furioasă — răspunse Z o ra — fiindcă n -a m
p utut să punem m îna pe ei.
P avle rîn ji :
— Ca m ine tot nu eşti...
— N u ştiu — zise Branko. M orarul însă era şi m ai
furios decît voi.
— C rede i oare c-or fi izbutit să iasă din iaz ? în
trebă Duro.
Z o ra clătin ă din cap :
— P în ă să se um ple iar iazul atît cît trebuie ca lu n trea
să plutească, se face noapte.
D upă ce se odih n iră un ceas bun, p o rn iră agale spre
oraş. Pe o coastă sădită cu pomi m încară piersici, apoi îşi
aduseră am inte de N icola şi zoriră către tufele de m ure.
N icola însă nu m ai era acolo ; atunci se g în d iră să
urce sus, in cetate. D eodată el îi strigă. Se lungise într-un,
tufiş de ien u p ăr şi-i aşteptase acolo.

169
 — Slavă D om nului ! spuse el, uşurat. V a să zică n-au
pus m îna pe voi...
— Pe noi ? spuseră în tr-u n glas B ranko şi Duro.
— D a, pe voi ! P ăi v ă caută prin tot oraşul.
— P ăi de ce ? în treb ă Z ora, m irată.
N icola o privi prosteşte :
— Cum ? N u şti i nim ic ? T o t oraşul vorbeşte. Cică voi
a i deschis stăvilarul m orarului. Begovic şi D ordevic vă
cau tă p retutindeni. R ingelnatz m i-a povestit : „I-au scăpat
din iaz m orarului crapi şi lini în valoare de trei mii de
d inari".
Copiii încrem eniră. Z o ra făcu o m u tră speriată.
— A m ştiut eu că facem o prostie — zise Branko.
— A tunci de ce-ai deschis stăvilarul ? sări cu g u ra Duro.
— F iindcă n-am v ru t să p a r laş — se m ul um i să răs
p u n dă B ranko, posom orit.

C a p ito lu l 11

Prins şi iarăşi liber

P en tru prim a d a tă copiii nu p u tu ră să doarm ă. Cel mai

n elin iştit era B ranko şi se zvîrcolea în culcuşul lui. Din
cînd în cînd, D uro se rid ica din culcuşul său şi, p rin golul
d in tre două creneluri, scruta bezna. P e N icola, în a fa ră
că-1 chinuia gîndul p riv ito r la isprava lor de la iaz, îl mai
d u re a şi piciorul. N um ai P av le sforăia dus.
C înd se lum ină de ziuă, Z o ra coborî la ei.
— D e ce nu dorm i i ? în treb ă ea.
— Am făcut-o rău de oaie ieri ! spuse B ranko.

170
 Z o ra îşi uguie buzele :
— Aş ! în tr-o zi-două o să uite lum ea de cei cî iva peşti.
— T rei mii de d in ari e o sum ă m are — interveni N icola.
— F oarte m are — se am estecă şi Duro. E u zic că-i
mai bine să dispărem de-aici.
Z o ra bătu din picior :
— E u nu m ă mişc ! Cel pu in a tîta vrem e cît nu ne-om
răzbuna pe to i liceenii pentru cîte i-au făcut lui Stiepan.
A duse din culcuşul ei o tablă, pe care scrisese cu creta :

D anicik
Sm olian
Ivekovic
Skalec
Brozovic
M arculin

T ra se o linie, tăin d num ele lui D anicik şi Smolian.

— N u — rep etă — n-o să plec de-aici decît atunci
cînd o să pot tăia şi num ele celorlal i cu o linie la fel.
— Putem să ne răzbunăm şi ceva m ai tîrziu — in te r
veni Duro.
— Ba eu o să m ă răzbun chiar astăzi ! se în fu rie Zora.
N -av e i decît să răm îne i aici.
— Păi dacă te duci tu, m erg şi eu cu tine — se grăbi
să spună Branko.
— Şi vin şi eu, d e-ar fi să-m i duc piciorul în tr-o
m înă — rîse m înzeşte Nicola.
A ştep tară p înă ce în oraş bătu ora şapte, du pă care se
g ră b iră să plece.
P u in înainte de prim ele case se despăr iră. P avle tre
buia să ia pîinea de la b rutar. Z o ra şi D uro voiau să afle
dacă, în tr-ad e v ăr, paguba era chiar atît de m are pe cît se
zvonise, iar între tim p, N icola şi B ranko trebuiau să isco
dească p rin p re ajm a casei lui Brozovic.
— D upă un ceas ne întîlnim aici — spuse Z o ra şi
disp ăru îm preună cu Duro.
P en tru B ranko şi p en tru N icola nu era de loc uşor să
p ătru n d ă în oraş şi să a ju n g ă la Brozovic. M ai întîi o
lu a ră p itulîndu-se pe albia Potocului în jos, apoi se fu ri
şară în tr-u n şan de scurgere. Şan ul, care se prelungea cu

171
 un canal, era închis cu un capac. Se opintiră cu am îndouă
m îinile ca să-l dea la o p arte şi astfel p u tu ră să se tî-
rască afară.
Se aflau în tr-o curte aproape de biserica S fîntul F ran -
cisc, d rep t în spatele cafenelei pe care o inea Pletnic.
B ranko ştia pe degete fiece casă, fiece pivni ă, fiece zid
şi fiece gard.
— H aidem ! strigă el şi o luă înainte.
Băie ii coborîră b îjb îin d o scară, aju n seră în tr-o piv
ni ă, se fu rişară p rin tr-o ferestruie şi ieşi în a doua curte.
D e-aici trebuiau să stră b a tă un g ra jd lung, care, to t
odată, era şi depozit de fiare vechi, de b răzdare şi alte
unelte agricole.
— A sta-i m agazia lui moş T om islav — spuse Branko.
— F ie r a r u l?
— Da, fierarul.
A ju n seră în d reptul unei uşi.
G riju liu , B ranko cercetă m ai întîi bine cu p riv irea pe-a-
fară. D e-aici putea să v ad ă b ru tă ria lui C urcin, atelierul
cizm arului şi „H otelul A d ria “.
Curcin sta în fa a bru tăriei, îşi freca m îinile şi se tot
u ita în susul şi în josul străzii. „H otel A d ria “ nu se des
chisese încă. D inspre p ia ă coborau două ărăn ci cu coşuri.
Se îndreptau devale, către chei. Copiii le aştep tară să
treacă, apoi trav e rsară iute strada.
îi înghi i o p o artă cu gang. M irosea a catîri şi a m ăgari,
şi copiii îi şi auziră fornăind.
— încet... încet... ! şopti B ranko şi se prelin seră repede,
cu suflarea tăiată, pe lîn gă g rajd .
Moş D răg an , catîrgiul, vorbea cu dobitoacele lui.
— O ton ! i se adresă el m ăgarului său. Puturosule, tu,
cum ai dorm it ? Şi, ca şi cum n -a r fi avut tim p să aştepte
răspunsul, tot el continuă : L as’ că ştiu eu c-ai dorm it pe
cinste. în să acum, hai ! Azi trebuie să plecăm la Susak.
E drum lung p en tru noi !
C eva m ai departe, în spate, auziră pe cineva fredonînd
un cîntec. E ra cărbunarul, care-şi depozita aici m angalul,
ia r acum îşi lu a m arfa la spinare, p regătindu-se să strige
p rin oraş : „Chiop, chiop, cărbunii, cărb u n aru ’ !“
G angul d ăd ea în tr-o curte îngustă. E ra curtea unui
v ech i castel al uscocilor. O riunde te-ai fi aflat, puteai privi

172
 în curte prin nişte ferestre îm podobite cu coloane fin ci
zelate. L a arip a stîngă, o la rg ă scară ex terioară ducea sus
în castel. L a in trare, unde se term ina scara, tronau doi lei
m ari de p iatră.
C u rtea devenise depozitul lui moş Susic, peticarul. T ot
ceea ce nim eni din Seni nu m ai putea folosi zăcea aici, claie
peste grăm adă. F iare vechi, oale, saltele desfundate, h îrtii,
cutii goale de conserve, şi m ulte, m ulte altele de soiul ăsta.
Cu tichia-i roşie şi m utra lui bărboasă, cu caftanul vechi
strîns pe tru p u l firav, moş Susic stătea d in ain tea unui m or
m an uriaş şi alegea nişte ciolane pe care le punea apoi
în tr-u n sac.
Copiii aştep tară p în ă ce b ătrîn u l um plu sacul şi-l cără
în tr-o pivni ă. în d a tă ce tichia lui roşie dispăru, ei se şi
repeziră în sus, pe scara exterioară, trecu ră pe lîngă lei şi
in tra ră în tr-o încăpere spa ioasă.
Şi aici era dom eniul lui Susic, însă în sală se afla m arfa
lui „mai b u n ă “ : sobe vechi, ceaune care m ai puteau fi
în trebuin ate, scaune ale căror m ădulare se m ai puteau
încleia, îm brăcăm inte zd ren u ită şi poze colorate.
B ranko se apropie de o fereastră din fundul sălii ce
d ăd ea în tr-o a ltă curte. îi făcu semn lui N icola, care, uimit,
răm ăsese cu ochii la poze şi la diferitele m obile de-acolo.
— Vezi tu — şi B ranko a ră tă în jos — asta-i curtea
lui Brozovic.
C u rtea era un p atru la te r, întocm ai ca şi aceea p rin care
se furişaseră adineauri, num ai ceva m ai îngustă şi m ult
m ai lungă. în fa ă îşi av în ta silueta casa în altă a lui B ro
zovic, iar în fu n d se afla o m agazie. Restul cur ii era ticsit
de coşuri şi de m un i de lăzi.
P riv iră tăcu i o bucată de vrem e, jos în curte.
N icola îl înghionti pe B ranko cu cotul :
— Şi-acum ce facem ?
— N ici eu nu ştiu. A r trebui totuşi să vedem dacă
Brozovic e acasă.
în clipa aceea auziră glasuri.
— P oate că-i el — şopti N icola. Şi copiii se lăsară în
jos, plecîndu-şi capetele.
în tr-a d e v ă r, cel care venea era băiatul cu m utră de
vulpe, iar du pă el, un alt liceean.

173
 — H a id e ! H aid e ! îl îndem na cu glas scăzut Bro
zovic.
— L as’ că vin — m orm ăia celălalt, care era m ult mai
în alt decît Brozovic.
— D a ’ nu m ai ipa aşa ! se stropşi m icul Brozovic, du-
cîndu-şi degetul la buzele-i u guiate : Ştii d o ară că ta ta nu
trebuie să afle.
B ăitanul cel m are încuviin ă din cap, m orocănos, schimo-
nosindu-şi fa a -i p relu n g ă şi palidă.
— îl cunoşti ? îl în treb ă încet B ranko pe Nicola.
— C red că-i băiatul lui K aram an — răspunse piciul. în
orice caz, l-am văzut de m ulte ori îm preună cu b ătrîn u l
K aram an.
B ranko încuviin ă p rin tr-u n semn. D a, el trebuie să fie.
A vea aceiaşi ochi de porc ca şi bătrînul, acelaşi trup greoi
şi bine legat, aceleaşi m îini butucănoase, precum şi acelaşi
m ers lenevos al lui K aram an. Cu p ărul scurt şi epos, cu
fa a lui p arcă tă ia tă -n brînză, sem ăna cu un arici uriaş.
A ju n g în d la unul din m orm ane, b ăiatu l lui Brozovic
îm pinse la o p arte cîteva lăzi, pîn ă se căscă o deschizătură
p rin care se tîrî înău ntru.
Feciorul lui K aram an nu p re a p ărea în cîn tat să-l urmeze
pe Brozovic în g au ra aceea, şi num ai dup ă ce m utra de
vulpe îl chem ă de cîteva ori, catadicsi să in tre şi el tîrîş
înăuntru. în d a tă du pă aceea, Brozovic îm pinse, din ăuntru,
lăzile la loc.
— Ce n aib a or fi pu n în d la cale ? şi N icola îi făcu lui
B ranko cu ochiul.
— N -av em decît să tragem cu urechea. B ranko se
săltă pe pervazul ferestrei şi, cu luare-am inte, îşi dădu d ru
m ul în jos. N icola îl urm ă. Se în d re p ta ră am îndoi spre
m untele de lăzi. B ranko îşi lipi urechea de la d a din fa ă,
însă nu auzi decît nişte şoapte răguşite. N icola făcu încon
ju ru l m orm anului.
— De aici se-aude m ai bine.
M icile iscoade puteau acum să desluşească lim pede fiece
cuvînt.
— î i dau douăsprezece bom boane p en tru tim brul g er
m an de cincizeci de pfeningi, F ian io — desluşiră ei şoapta
lui Brozovic — iar p en tru tim brul englez de doi penny şi
ju m ă ta te ai o ju m ă ta te de ciocolată.

174
 — D ar p en tru cele două olandeze ce-m i dai ?
— Ia arată-m i-le...
K aram an, pare-se, îi a ră tă tim brele, căci îl auziră pe
Brozovic plescăind în cîn tat din limbă.
— P oate încă o ju m ătate de ciocolată ?
— P en tru cele olandeze vreau, ca şi deunăzi pentru
cele două fran uzeşti, o cutie de sardele în untdelem n
— spuse K aram an.
— Eşti nebun ?
— M ai ieftin nu le las.
— P ăi nu m ai pot să fur iar o cutie de sardele — se
m ilogi m u tra de vulpe.
— L as’ că m ai ai încă trei.
— A stea i le-am prom is lui Skalec pentru cîteva tim bre
norvegiene.
— A tunci d ă-i lui num ai două — hotărî K aram an.
— D in p arte a mea, fie şi aşa — oftă Brozovic — însă
ascunde-le bine, să nu v ad ă tata.
B ranko şi N icola se u itară unul la altul.
— C red că acum au să iasă de-acolo — şopti N icola.
B ranko clipi din ochi şi se ascunse du pă lăzi. N icola
îşi plecă şi mai jos capul şi rămaseră neclinti i.
Prim ul care ieşi la lum ină fu Brozovic. începu să fluiere
tare, ca şi cum nu s-ar fi în tîm p lat nimic. Apoi se ivi şi
K aram an. S trăb ătu ră agale curtea şi se în ap o iară în casă.
— Ei, ce facem acum ? în treb ă N icola cînd ceilal i doi
d isp ăru ră pe uşa locuin ei.
— M ă blegule, acum o să vedem ce are Brozovic în
ascunzătoarea lui — răspunse B ranko şi îm pinse lăzile la
o parte.
O drasla m ăm ularului p ărea să-şi fi în jg h eb at acolo o
peşteră de tîlh ari. D u pă prim a lad ă se în fă işă ochilor un
coridor îngust şi lung, alcătuit din două lăzi cu fu n d u rile
şi capacele date în lătu ri, apoi in tra ră în tr-o lad ă m ai m are,
unde băie ii p u teau chiar să se aşeze.
— Vezi ceva ? în trebă N icola.
B ranko spuse că nu.
— C red însă că m ai-n ain te ei au avut lum ină aici — îşi
dăd u el cu părerea. T im brele, totuşi, le-au văzut.
N icola dibui un chibrit în buzunar. îl aprinse. în lad a
cea m are se aflau diferite lăd i e şi, pe una din ele, des

175
coperiră o lam pă de petrol. N icola o aprinse. Acum p u tu ră
să v ad ă m ai bine în jurul lor.
M ai întîi descoperiră în tr-o lăd i ă p atru pachete de
ciocolată. In tr-a lta găsiră cele două cutii de sardele despre
care pom enise Brozovic.
— Ia te u ită — chiui N icola — aici are şi igări, şi
tutun, b a şi o sfoară p en tru undi ă.
în tim pul acesta, B ranko dibăcise nişte bom boane, bas-
tonaşe de m ar ip an , pastile de m entă, o p u n gă cu m igdale
şi una cu stafide.
— M are puşlam a ! exclam ă el. A sta i-a fu rat lui tat-su
ju m ă ta te din prăvălie.
în tr-u n carton mai găsiră lum inări, o lam pă de buzunar
şi două bricege. A d u n a ră totul laolaltă, înd esară lucrurile
p rin b u z u n a re şi în sîn, su b căm aşă, şi p ă ră s iră tîrîş
m orm anul de lăzi.
în casă era linişte peste tot. Copiii se întoarseră la fel
de repede în curtea peticarului şi, după cîteva m inute, se
aflau la locul de în tîln ire cu ceilal i. Pavle, Z o ra şi D uro
sosiseră.
— Ia să vede i ce-avem noi ! şi B ranko îşi v îrî m îinile
în buzunare şi-şi scoase avutul.
N icola le a ră tă cutiile de sardele, tutunul şi igările.
Z a ra sări în sus :
— C red că i-a i fu rat lui Brozovic to ată prăvălia.
— N u lui — rîse N icola — ci lui fecioru-su !
— L ui fecioru-su ?
Şi le povestiră cum m icul Brozovic îşi înjghebase în
lăzile lui taică-su un depozit de lucruri furate.
— Şi depozitul ăsta l-am jefu it noi pu intel !
— Straşnic ! strigă Pavle, plesnindu-se peste şolduri.
P în ă şi D uro îi lăudă.
— D ar a i scris acolo că voi a i fost ? în trebă Z ora.
N icola îşi dădu una peste fru n te :
— U ite c-am u itat !
— Acum o să bănuiască, poate, pe oricare altul — se
supără Z ora.
— D a ’ putem să n e-ntoarcem — propuse Branko. Cu
sig u ran ă c-o să m ai găsim m ulte alte lucruri.
— Să m ergem ! spuse repede fata.

176
 S trăb ătîn d şan ul, Z o ra istorisi rezultatele călătoriei
sale de inform are.
— C red, în tr-ad e v ăr, că e de rău cu scurgerea iazului.
T o a tă lum ea ne ocărăşte. De sus, de pe alee, încearcă să
p rin d ă peştii, cu năvoade şi căldări. M orarul l-a chem at pe
Begovic şi încă al i trei oam eni şi se pare că au găsit des
tul de m ul i în rîu şi în liv ad a inundată.
— A şadar, a r fi totuşi m ai bine să dispărem p en tru o
bucată de vrem e — fu de p ărere Branko.
— D a ’ nici n -am spus că aş fi îm potrivă — se ap ără
Z ora. Eu zic do ar ca, m ai-nainte de-a ne lua tălpăşi a, să
ne răzbunăm pe to i liceenii ăştia.
C înd ieşiră din canal, cît pe ce să fie prinşi. în curte,
o fem eie care a tîrn a rufe pe frînghie, se sperie cum plit
cînd văzu ridicîndu-se deodată capacul şi ap ărîn d m ai întîi
ciuful roşu al Z orei, apoi cel negru al luiB ranko ; fem eia
fugi ipîn d de m am a focului.
— R epede !... R epede !... îi îndem nă B ranko şi trînti
capacul la loc.
Copiii se n ăp u stiră în pivni ă.
Şi în curtea lui Brozovic treb u iră să fie cu luare-am inte.
O d a tă veni vînzătorul din prăv ălie şi aduse alte lăzi, iar
m ai tîrziu, an oş, cu m îinile în răscroiala vestei, trecu prin
curte şi Brozovic, care adulm eca în toate p ăr ile cu m utra
lui de vulpe, şi num ai după ce d ispăru şi el, copiii în d răz
n iră să coboare pe fereastră şi să se strecoare în m orm anul
de lăzi.
Z o ra găsi o pungă cu prune uscate şi două cu piersici
uscate ; mai erau acolo şi nişte pache ele cilindrice cu bis
cui i, şi cofeturi lunguie e um plute cu crem ă, pe care fa ta
se grăbi să le ascundă în bluză.
— Acum unde să ne scriem num ele ? întrebă Branko.
— C hiar pe perete. Z o ra scoase o bucată de cretă din
buzunar şi începu să scrie.
C înd ieşiră tîrîş afară, auziră paşi, d ar nu era decît
tot b ătrîn u l Brozovic, care se ducea în m agazie, şi ei aştep
ta ră pînă ce negustorul se întoarse.
în tre tim p Pavle, N icola şi D uro se n ăpustiseră asupra
ciocolatei şi a sardelelor în untdelem n.
— De m ult n-am m ai m încat asem enea b u n ătă i — zise
puştiul, lingîndu-şi degetele.

U — 1626 177
 — N ici eu — îi răspunse ca un ecou Pavle, căruia, de
pe buze şi bărbie uleiul îi p icu ra pe cămaşă.
— M ai am p ru n e şi piersici — spuse Z ora, arătîn -
d u -li-le. D a r m ai bine le luăm cu noi, dacă o să fim nevoi i
s-o ştergem azi sau mîine.
Copiii îşi duseră p ra d a în cetate şi Z o ra şterse de pe
tab lă num ele lui Brozovic.
— Cine a m ai răm as ? în treb ă Branko.
— Ivekovic, M arculin şi Skalec.
— Lui Ivekovic i-am fu ra t totuşi caisele — se îm po
trivi N icola.
— Ca să i le azvîrlim în cap. Z o ra îşi scutură ciuful :
N u, asta nu contează.
— A ! obiectă la rîn d u l său Pavle. P ăi M arculin şi
Skalec au fost şi ei boteza i.
— N ici asta nu contează. T rebuie să-i pedepsim aşa
cum i-am pedepsit pe V ladim ir şi pe grăsanul m orarului.
C înd uscocii pedepsesc, apoi nu se încurcă.
D u pă-am iază se îm p ă r iră iarăşi în grupe. B ranko şi
P avle aveau sarcina să tra g ă cu ochiul în ju ru l casei lui
Skalec, D uro şi N icola să dea de urm a lui M arculin pe la
„H otel A d ria “, iar Z o ra să pîndească jos în parc, unde,
uneori, la acea o ră puteau fi găsi i liceenii.
Se scurseră vreo două ceasuri de cînd P avle şi B ranko
tîn d ăleau p rin fa a casei doctorului. V rem e p ierd u tă în
zadar ; în sfîrşit, Skalec îşi făcu a p a ri ia !
Cel m ai luxos costum al lui se u m fla pe b u rdihanul său
rotund, şapca de şcoală îi stătea ca o ciupercă roşie pe
scăfîrlia ro tu n d ă ca o bilă, iar cizm ele-i străluceau de
ziceai că-s lu stru ite cu au r din soare, nu a lta !
De în d ată ce-1 zări, B ranko se lăsă în jos, însă Pavle,
năucit de g ătea la lui Skalec — care, cînd păşi pe stradă,
începu să se fandosească şi să se um fle-n pene întocm ai
ca un pău n — răm ase buim ac, cu ochii in tă la el.
Copiii aştep tară p în ă ce Skalec d ispăru dup ă prim ul
col , apoi se puseră în u rm ărirea lui.
B ăiatul trecu de chei, coti în tr-o ulicioară şi o clipă
se făcu nevăzut. C înd se ivi din nou du pă case, alătu ri de
el m ergea şi sfrijitu l de M arculin, care-1 aşteptase acolo pe
Skalec. Se în olise şi el cu costum ul cel m ai bun pe care-1
avea, şi pe g ăm ălia lui de cap p u rta o p ălărie nouă de pai.

178
 Cei doi liceeni trecu ră podul peste Potoc şi coborîră în
păduricea care se în tin d ea în spatele castelului p înă la
cetate.
în locurile acestea nu mai era de loc greu să urm ăreşti
pe cineva. L a tot pasul creşteau tufişuri de grozam ă, pini
pitici, tulpini groase de ienupăr, lăstărişuri de m ure şi
alte soiuri de tufe.
Liceenii străb ătu seră cam ju m ătate din urcuş, cînd se
o p riră deo d ată şi se descoperiră.
Pavle, care o luase m ult înainte, se întoarse şi rîn ji
către B ianko.
— D um nealor au un rendez-vous... — chicoti el pe în
fundate.
B ranko îl ajunse tîrîş-tîrîş. în tr-a d e v ă r, pe o bancă, în
fa a căreia se deschidea o privelişte larg ă asupra oraşului
şi m ării, şedeau două fete. Pe una din ele B ranko o cu
noştea. E ra fa ta proprietăresei care inea „H otelul Z ag reb ".
O fa tă sub ire, p alid ă şi îm brăcată în doliu : ta tă l său m u
rise abia de cîteva luni. C ealaltă era m ai bine legată şi m ai
m are, aproape o dom nişoară în lege.
D upă ce se înclină politicos, M arculin se aşeză lîngă
fete, în tim p ce Skalec se în v îrtea încoace şi încolo prin
fa a lor, fudulindu-se ca un cocoşei.
B ranko îl înghionti pe P avle cu cotul :
— Ia să ne apropiem ...
în a in ta ră cu b ăg are de seam ă p înă la un alun, apoi
o lu ară du pă nişte tufe de zm eură, pe urm ă, în mers
şerpuit, pînă la un desiş de grozam ă, de unde nu m ai erau
decît vreo zece paşi p înă la bancă.
Acum puteau să-i audă bine pe liceeni şi pe fete. Ska
lec vorbea în g u ra m are şi vorbea despre ei.
— C rede i voi că ne e frică de Z o ra cea roşie şi de
b an d a ei ? H a, ha ! îşi scoase b urta mai în a fa ră : D acă
crede i că lui Skalec îi e frică, vă-nşela i am arnic.
M arculin spuse ceva mai încet :
— N u, nu ne e frică...
F ata cea m ai m are îşi a inti b atjocoritor ochii lum inoşi
asup ra băie ilor.
— T otuşi, v -au azvîrlit în apă — spuse ea, ironică.

179
 — Şase contra unu ! bom băni Skalec cu glas tare. Şase
contra unu ! M ai poate fi asta o ruşine dacă te -a ru n -
că-n ap ă ?
— N u — răspunse fa ta -n doliu, privindu-1 cu ad m i
ra ie pe grăsan.
Skalec prinse curaj şi vorbi şi m ai tare, plin de ifose :
— în să cînd am ieşit din apă, las’ c-am scos şi eu untul
din ei. Pe unul — şi bra ele lui scurte şi groase începură să
îm pungă aerul în d re a p ta şi în stînga — l-am înşfăcat de
piept şi l-am aru n cat în apă, pe al i doi i-am în h ă a t de
ceafă, şi a tîta i-am lovit cap în cap, p în ă au căzut la i
am îndoi, ca două băşici de porc dezum flate ; ceilal i trei,
care m ai răm ăseseră, n -a u m ai aşteptat să-i înha ... cînd
să pun m îna pe ei, şi sp ălaseră p u tin a !
— O ! exclam ă fa ta în doliu.
A tunci sfrijitu l de M arculin, căruia i se făcuse leham ite
de gogoşile în şirate de burtosul său prieten, v ru să nu se
lase m ai prejos. Izbucni :
— N u de tine au fugit ! E u i-am pus pe goană. U n u ia
i-am răsucit m îna, pe altu l l-am izbit cu pum nul în fa ă,
iar pe-al treilea, care voia să p u n ă m îna pe mine, am
apucat să-l izbesc în flu ieru l piciorului, aşa că, atunci cînd
erai tu g ata cu cei trei ai tăi, eram şi eu g ata cu ai mei. Şi
— încheie el, îm păunîndu-se şi m ai ab itir decît g ră san u l
de Skalec — le -a in tra t frica în oase, că nici p în ă azi n -a u
m ai cutezat se dea ochi cu noi.
— O ! se m inună ia r fa ta în doliu şi răm ase cu g u ra
căscată.
Cea m ai m are însă zîmbi şi se u ită b atjo coritor la cei
doi cocoşi.
B ranko şi P avle zîm biră şi ei.
— Ai auzit ? în treb ă P avle. B ărbieri ca ăştia, m ai ra r !
B ranko încuviin ă din cap.
— Ce zici de gogoşile lui Skalec ? Cică noi, to i şase,
l-am fi zv îrlit în fîn tîn ă ?
B ranco zîmbi din nou :
— D a' M arculin l-a întrecut, a tă ia t şi mai şi la p i
roane...
d a tă în apă, fir-a r să fie de golani !
— Ah, îmi vine să mă reped la ei şi să-i mai zvîrl o

180
 Branko puse m îna pe um ărul lui P av le :
— P u in ă ră b d are ! V reau m ai întîi s-aud ce le m ai
în d ru g ă fetelor.
A m ai m are se ridică de pe bancă.
— E h — zise ea, cu un aer şi m ai zeflem itor — nu
cred eu să le fi fost chiar atît de frică. D oar ieri i-au p i
ronit în iaz pe V lad im ir şi pe Ivo, iar ta ta m i-a povestit că
abia către seară a p u tu t m orarul să-i scoată de-acolo.
L ucrul acesta nu tu lb u ră sen inătatea lui Skalec :
— Păi tocm ai că de m ine le e mai frică decît de g ră
sanul m o rarului şi de V ladim ir.
— A dică vrei să spui că de noi — se băgă ia r în vorbă
M arculin.
Skalec îl m ăsură pe slăbănogul său prieten, care abia
se in ea pe picioarele-i sub iri.
— N u ştiu cît de tare eşti tu — zise el în tr-u n tîrziu —
însă ştiu că, d e-ar fi aici to ată banda, i-aş lua de gît pe
golani, aşa cum am făcut-o şi ieri, şi-atîta mi i i-aş zgîl îi,
p în ă n -a r m ai răm îne oscior întreg în tr-în şii !
— Şi eu — piui M arculin, atît cît îl in eau pe el p u
terile — le-aş d a un picior, să zboare pe sus p în ă devale
în Seni !
A sta era p rea m ult p en tru P avle şi, m ai-n ain te ca B ranko
să-l p o ată opri — fiindcă bucuros i-a r m ai fi ascultat o bu
cată de vrem e pe m incinoşii ăştia — d in tr-u n salt fu
în tre ei.
E ra nostim să vezi ce im presie stîrni ivirea vlăjg an u lu i
de P avle în m ijlocul acelei societă i !
Skalec tresări de p arcă l-a r fi p ălit cineva în creştet.
M arculin se făcu alb ca v aru l şi începu să trem ure. Fetele,
d e asem enea, se sp eriară şi ele. Cea în doliu holbă ochii,
înfricoşată, în tim p ce spaim a micii dom nişoare se p re
schim bă repede în tr-u n fel de curiozitate. în orice caz, după
o clipă, p riv ea calm ă la v lăjg an u l flenduros.
P avle îl ciocăni pe Skalec cu degetul în piept, ceea ce
îi spori spaim a bondocului.
— A u ! se v ăită el. A u !...
— Zici că voiai să m ă-nşfaci şi să m ă scuturi ca pe-un
sac, ai ? rîse Pavle, apropiindu-se şi m ai m ult de liceean.
V ăicărelile lui Skalec se p re făc u ră în gem ete. P avle se
în d rep tă atunci către M arculin.

181
 — Şi tu, pare-m i-se, voiai să-m i repezi un picior în
fund ? U riaşu l se întoarse pe ju m ătate : H ai, poftim !
M arculin cel sfrijit prinse a se tîngui şi mai tare decît
Skalec :
— D ar n -am spus asta ! N u -i aşa ? se adresă el fetelor.
A sta n-am spus-o eu !
M ica dom nişoară îi p rivea tăcu tă drept în ochi pe Ska
lec şi pe M arculin.
— L aşilor ce sînte i ! izbucni ea în cele din u rm ă cu
dispre şi începu să rîd ă cu poftă.
D ispre ul fetei p ăru să-i alunge o clipă lui Skalec frica
din oase, în orice caz nu se m ai văicărea atît de zgomotos ;
cînd însă se ivi şi B ranko din tufişul de grozam ă, se porni
iar pe văicăreală.
P avle îl privi pe B ranko şi îşi scărpină nehotărît. g ru
mazul :
— Ce facem cu m ilogii ăştia ?
— N u le m ai face i nim ic ! le sări în a ju to r fa ta în
doliu, încercînd să se pu n ă p av ăză în tre Skalec şi Pavle.
P avle o apucă g riju liu de um ăr şi o îm pinse înapoi
pe bancă.
— D acă a r fi pus doar bărbi, i-aş fi lăsat poate să fugă
— spuse el — d ar au m in it cu neruşinare. E u singur, fă ră
nim eni altul, i-am azvîrlit în fîntînă.
— Eşti un m incinos ! strig ă Skalec şi, în aceeaşi clipă,
făcu un salt, însă nu spre Pavle, ci se repezi şi se dădu
d e -a berbeleacul pe m icul p rip o r în jos, apoi se ridică în
picioare şi o zbughi ca din puşcă.
B ranko vru să se ia du p ă el, însă P avle îl opri :
— N u, tu răm îi cu sfrijitu l ăsta, cu Skalec las’ că m ă
răfuiesc eu — şi o rupse la fug ă dup ă grăsan.
B ranko răm ase singur cu cele două fete şi cu M arculin.
îi arse u n a-n piep t slăbănogului, că-i sări cît colo p ălăria
de pai.
— Ce să fac acum cu tine ?
Ochii lui M arculin se holbau de spaim ă. Ba chiar i se
u m plură de lacrim i :
— D acă dai în mine, să ştii că ip !
— A tunci ip ă ! şi B ranko îl lu ă pe sus şi-l trîn ti pe
bancă.

182
 C ineva însă îl înşfăcă zdrav ăn de um ăr. B ăiatul întoarse
capul : era fa ta cea m ai m are. îl fulgeră cu p riv irea :
— în tr-a d e v ă r, eşti şi m ai josnic decît ceilal i.
— D e ce ?
— Păi nu vezi că m icul R ista e aproape m ort de frică ?
B ranko încercă să îndepărteze m îna fetei :
— D a ’ cînd ei to i s-au năpustit buluc asupra p riete
nului nostru Stiepan, atunci nu i-a fost frică ? T rebuie să
le plătim p en tru fa p ta lor.
F a ta nu-i dăd u drum ul.
— N -a i voie să te răzbuni pe cei mai slabi decît tine.
— C hiar şi cînd azvîrle cu p ietre-n noi ?
— A tunci, cel m ult, po i să-i pedepseşti.
— Păi asta şi v reau — şi B ranko încercă din nou să
îndepărteze m îna fetei.
— D a ’ nu vezi că l-ai pedepsit prea înd eaju n s ? U ite că
face-n pantalo n i de frică !
B ranko, inîndu-1 strîns pe M arculin ca să n-o tulească,
se u ită în jos. în tr-a d e v ă r, pe p an talo n ii lui elegan i şi bine
călca i se vedeau nişte dungi um ede ce se prelin g eau cu
repeziciune către cizmele lustruite.
B ranko pufni în rîs şi-i dăd u drum ul sfrijitului. A cesta
se ridică anevoie şi o luă la tra p dup ă Skalec şi Pavle.
— Ei, acum eşti m ul um ită ? în treb ă B ranko, privind-o
pe fată.
— Da, d ar ai p u tea să-m i spui „dum neata". L a toam nă
îm plinesc şaptesprezece ani.
— Ce vorbeşti ?! Şi băiatul se strîm bă uşor din col ul
gurii. Fie şi aşa, dacă ii n eapărat.
F ata îl m ăsură şi ea la rîn d u -i :
— T u eşti b ăiatu l care a fugit din închisoare ?
— D a, Z o ra m -a scăpat — răspunse Branko.
— A sta-i fa ta cu p ăru l roşu ?
B ranko încuviin ă p rin tr-u n semn.
— Fi i cu ochii-n p atru — continuă fata. T a tă l m eu
i-a făg ăd uit ieri m orarului că va face tot ce-i stă în p u tin ă
ca să pu nă m îna pe voi am îndoi.
B ranko încercă să zîm bească :
— Pe noi nu ne p rinde aşa de uşor.
F a ta îl fu lgeră din nou cu p riv irea :

183
 — C înd ta tă l meu prom ite ceva, se ine totdeauna de
cuvînt.
B ranko tocm ai voia să în trebe cine era ta tă l ei, cînd
auzi hărm ălaie din direc ia în care fugise Skalec. B ăiatul
ciuli urechea. E rau m ai m ulte glasuri ce strigau d e-a valm a.
D eo d ată auzi lim pede :
— ine i-1 ! D a i-i la m oacă ! T ă ia i-i drum ul !
Fetele ascultau şi ele.
— P a rc -a r fi o h o ard ă în treag ă — zise cea m ai m are.
B ranko fu de aceeaşi p ărere şi făcu cî iva paşi înainte.
A stfel p utu să v ad ă ce se în tîm p lă acolo jos. Tocm ai cînd
pusese m îna pe Skalec, P avle fusese surprins de şase li
ceeni. El încerca să fugă, în vrem e ce din toate p ăr ile
inam icii se năpusteau asu p ra lui. B ranko dădu să se re
pead ă şi el devale, cînd P av le se smulse din m îinile a tac a
torilor şi o luă la goană, însă cu liceenii pe urm ele lui.
U n u l din ei — p ărea să fie K aram an, acela care de
d im in ea ă îi vînduse lui Brozovic tim brele — gonea m ai
iute decît P avle şi încerca să-i taie drum ul. P avle se
apropie, alerg în d cu sufletul la gură.
— Fugi ! îi strigă el lui Branko.
în aceeaşi clipă, K aram an îl ajunse şi se aruncă asu-
p ră -i cu to ată greutatea. B ranko sări în tre ei şi-l scoase
pe P avle din m îinile butucănoase ale lui K aram an, aşa că
P avle scăpă şi goni m ai d ep a rte ; d ar cînd B ranko o rupse
şi el la fu g ă şi trecu ca o săgeată pe lîngă cele două fete,
cea în doliu cu a tîta m eşteşug îi puse o piedică, încit b ă
iatul căzu la p ăm înt cît era de lung.
Pesem ne că s-a lovit rău de tot, deoarece, cînd s-a
trezit din leşin, l-a auzit pe grăsanul de Skalec spunînd :
— N ici nu m ai încape vorbă că-i doar leşinat. Ştiu asta
de la taică-m eu.
U n altul, pesem ne Sm olian, b ăiatu l inginerului silvic,
îşi d ăd u şi el cu p ărere a :
— S -ar p u tea să se şi prefacă. în orice caz, m ai bine
să-l legăm .
— Ce, sînte i nebuni ? auzi el vocea fetei celei m ari.
N u vede i că e verde la fa ă ?
— A sta-i treab a no astră — răspunse un al p a tru le a
glas, desigur, al tîn ăru lu i Ivekovic, şi în aceeaşi clipă
B ranko sim i cum îi petrec o funie în ju ru l picioarelor.

184
 C înd îşi veni d e-a binelea în fire, liceeni tocm ai îl ri
dicau de jos ca să-l aşeze pe bancă. De n -a r fi fost şi
durerea surdă din cap, s-ar fi sim it uşor ca un fulg. în
cercă să-şi ducă m îna la cap, însă îşi dădu seam a că avea
m îinile legate.
— S -a m işcat — zise Skalec, izbindu-1 în picior.
Branco sim i destul de vîrtos lo v itu ra şi deschise ochii.
Vreo şapte-opt liceeni se strînseseră în ju ru l lui şi cătau
la el cu priviri ba bucuroase, ba pline de ură.
— A i văzut ? strigă grăsanul, trium fător. A m avut
drep tate : era do ar leşinat.
— Ei, bă ! se răsti şi tîn ăru l Ivekovic, lovindu-1 în cap.
Eşti în m îinile noastre !
B ranko avu im presia că-1 izbeşte cineva cu un ciocan
în eastă, şi grozav a r fi avut chef să ipe, d a r îşi încleştă
din ii şi îşi înăbuşi strigătul de durere.
Se ap ro p iară şi ceilal i.
— A sta-i ăla care a deschis stăvilarul ! se repezi D a
nicik şi-i arse un ghiont zdravăn în coaste.
— Cu sig u ran ă că a fost şi el cu ăia care au d at d ru
m ul anim alelor m ele — şi d in ain tea lui B ranko se ivi fa a.
m are şi în drăzn ea ă, d a r schim onosită de u ră a lui Sm olian,
care-1 lovi drept între ochi.
D eodată se a ră tă şi chipul de vulpe al lui Brozovic.
— N u încape în d o ială că se afla şi el cu ăia care m -au
jefuit azi-dim inea ă ! spum egă grăsanul, înfigîndu-şi d e
getele am belor m îini în o brajii lui B ranko şi zgîriindu-1.
— Cum, te-au je fu it ? în treb a ră în tr-u n glas K aram an
şi M arculin.
— A u cărat tot ce-aveam acolo — se jelu i în gura
m are Brozovic — iar pe perete au scris „B anda Z orei cea.
roşie".
— A şa au scris şi la m ine — zise Sm olian şi-l mai lovi
o d ată pe Branko.
Bietul B ranko în d u ra totul cu vitejie, deşi fiecare ghiont
şi fiecare lo v itu ră i se p ăreau îndoit de dureroase. în tr-a tît
îşi venise în fire. încît încercă pe ascuns să-şi slăbească
legăturile, d a r erau bine strînse, cel pu in cele de la m îini.
— Ce facem acum cu puşlam aua asta ? în treb ă Iv e
kovic, îm pingîndu-i pe ceilal i deoparte şi pro ăpindu-se

185
cît era de lung d in ain tea lui Branko, în vrem e ce ochii lui
zvîrleau fulgere prin lentilele ochelarilor.
— Pe m ine nu m ă interesează. M ie să-m i dea înapoi ce
m i-a fu rat — spuse Brozovic, ar ăgos, încercînd să se apro
pie din nou de prizonier.
— M ai întîi şi întîi să-i tragem o m am ă de bătaie —
zise Sm olian şi-şi căută o nuia.
— D a ! strigă Skalec grăsanul, care-şi recăpătase cu
raju l. Să-l altoim bine !
T o ată lio ta se strînsese în ju ru l lui, şi B ranko închise
ochii ca să nu v ad ă ce av ea să se întîm ple ; d eodată auzi
glasul fetei celei m ari.
— D a ’ cî i sînte i voi ? O pt contra unul ! Ruşine să
vă fie !
— l a te rog să nu te-am esteci în treburile noastre !
strigă Ivekovic cît putu de tare şi vru s-o îm brîncească
pe fată.
— Ei bine — se ră oi ea — decît să îngădui să vă
năpusti i to i asupra unuia singur, m ai bine să m ă lu a i pe
m ine la bătaie !
— Oho ! exclam ă Skalec. D a ’ m ai-n ain te cînd s-au
năpustit ei asu p ra m ea, dîn sa n -a zis nici pis.
— M ai bine in e- i g u ra — îl batjocori fata, ridicînd
glasul — că de nu, o să afle tot Seni-ul cum te-ai purtat.
— D a cum s-a p u rta t ? se a ră ta ră curioşi Ivekovic şi
K aram an.
— în orice caz, ei am îndoi au fost m ai cavaleri decît
voi — rosti fa ta cu asprim e.
— N -am băgat de seam ă — m îrîi Skalec.
— N ici tu ? se adresă ea lui M arculin.
B îlbîindu-se, sfrijitu l spuse do ar atît :
— D a ’ eu nu i-am făcut nimic...
— N ici nu te-aş sfătui — zise fata.
în tim pul gîlcevii, B ranko se străd u ia să-şi slăbească le
g ăturile, d a r erau în tr-a d e v ă r bine strînse.
— A h ! gem u el. D e -a r veni m ăcar P avle !
N u p utea să în eleag ă cum de l-a lăsat P av le să se
zbată singur în to ată nenorocirea asta. O are să fi d a t bir
cu fugi ii cind l-a văzut la ananghie ? N u, P avle nu era
în stare de u n a ca asta. în to arse capul. P oate că se a fla pe
u ndeva p rin apropiere şi aşteap tă num ai clipa p rielnică spre

186
a-i sări în aju to r. D a r nu văzu pe nim eni, şi B ranko îşi
plecă trist fruntea.
— D acă Z la ta nu poate să v ad ă sînge — se am estecă
Smolian în ceartă — să-l ducem pe individul ăsta la voi
în grădină.
— D a ! strigă Skalec, însufle it. încuiem p oarta şi le
lăsăm pe fete afară.
— Acolo putem să-l punem chiar şi la stîlpul nostru
de to rtu ră ! interveni Brozovic, iarăşi cu ar ag.
— Eu trag în tr-în sul cu săge ile noastre — spuse
M arculin.
— Putem să ne luăm şi securile — chiui grăsanul m o
rarului.
— Da, da, în g ră d in ă cu el ! strig ară şi ceilal i.
E rau cu to ii entuziasm a i de propunerea lui Smolian.
— în tre tim p, eu m ă duc la Begovic — zise fa ta în
doliu — şi-l an u n că a i pus m îna pe unul din bandă.
— L as’ că m ai e tim p — strigă d u p ă ea Ivekovic. M ă
car un ceas vrem să-l avem pe m îna noastră, la stîlpul de
tortură.
Branko fu silit să m eargă, însă nu putea să facă decît
paşi mici.
— T rebuie să-i dezlegăm picioarele — îşi dădu cu p ă
rerea K aram an. A ltfel, nu m ai ajungem noi astăzi în
grădină.
Brozovic se aplecă şi-i tăie legăturile.
— Fi i cu ochii în p atru — le atrase el aten ia celor
lal i — să nu ne scape !
K aram an îl înşfăcă de b ra u l drept, iar Sm olian de
cel stîng.
— L as’ că-1 inem zd rav ăn ! spuseră ei şi-l îm pinseră
înainte pe prizonier.
D ar abia făcu ră treizeci de paşi, cînd B ranko auzi răsu
n ăto rul cînt al unei co ofene.
în sfîrşit ! R ăsuflă uşurat. Sosise b an d a şi, desigur, că-n
a fa ră de Pavle, m ai erau şi ceilal i, fiindcă atît de bine
şi de tare num ai Zora p utea să im ite co ofana.
începu să m eargă m ai încet şi să geam ă, ca şi cum
i-a r fi venit greu să umble.
— Ce ai ? îl în treb ă Smolian.
— N u ştiu — oftă el — piciorul...

187
 — L as’ că trec eu în spatele lui — cîrîi grăsanul de
Skalec — şi, de voie de nevoie, o să se m işte m ai repede.
Şi chiar aşa şi făcu. D a r în aceeaşi clipă zbură cît colo.
B anda era acolo, cu Z o ra în frunte. A l doilea care se
duse d e-a rostogolul pe povîrniş după Skalec fu M arculin,
apoi Z o ra se aruncă asupra lui Sm olian. în tre tim p sosiră
Pavle, N icola şi, du pă un răstim p, Duro.
De astă d ată liceeni se a ră ta ră mai viteji ca de obicei,
îndeosebi K aram an izbea orbeşte în ju ru l lui. M ai întîi
N icola se încleştă de el, însă K aram an îl înşfăcă la iu
eală, îl ridică pe sus şi-l azvîrli cît colo. D uro fu şi el săltat
ca o surcea şi zvîrlit după Nicola.
A m îndoi se rostogoliră peste Skalec şi M arculin, care
tocm ai dăd eau să se ca ăre din nou sus, şi astfel se încăie-
ra ră cu ei la poalele povîm işului.
Z ora încă se m ai lu p ta cu Sm olian, care, voinic şi p u
tern ic cum era, se a p ă ra straşnic, în tim p ce pe P avle îl
încol iseră Ivekovic, Brozovic şi băiatu l m orarului.
K aram an cătă în ju r să-şi găsească un nou ad v ersar şi,
văzînd că asupra lui P av le se năpustiseră trei, se repezi
la Z ora. O în şlăcă pe la spate, im obilizînd-o. Z ora, care
p în ă atunci boxase calm ă cu Sm olian, se înfu rie cum plit,
încercă să se sm ulgă din strînsoare, scuipa, zgîria, m uşca
şi-l lovea pe tîn ăru l cel p alid în fluierul piciorului, însă
K aram an o in ea zdravăn.
Sm olian se năpusti şi el asupra fetei.
N eputincios, B ranko asista la toate acestea de la cî iva
m etri dep ărtare. Se smuci din răsputeri, v rîn d să ru p ă
fu n ia care-i lega m îinile, d a r zadarnic. V edea cum Z o ra
gîfîie tot m ai tare, cum K aram an, cu bra ele lui osoase, o
striveşte în strînsoare, cum Sm olian o în h a ă de m îini, ca
să i le lege cu cin gătoarea sa. B ranko era g a ta -g a ta să se
rep ead ă asu p ra lui Sm olian, cînd auzi o voce în spatele lui:
— Stai lin iştit !
Cine era oare ?
N icola şi D uro se băteau cu Skalec şi cu M arculin, iar
P av le era ocupat cu ceilal i trei. încercă să se răsucească,
d a r vocea îi şopti din nou :
— Stai liniştit !

188
 A scultător, B ranko se potoli. D eodată sim i că m îinile
i se m işcă în voie, că poate să şi le încleşteze, iar după
0 secundă era în tr-a d e v ă r liber.
N u m ai avea vrem e de pierdut. Ochii Zorei, zvîrlind
fulgere de m înie, se şi închiseseră pe ju m ătate. F ata gîfîia
în vrem e ce Sm olian îi şi petrecuse strîns cingătoarea în
ju ru l bra elor.
în ain te de a-i sări în spinare lui Sm olian, B ranko se uită
repede în spate : cea care îl aju tase era dom nişoara căreia
1 se spunea Z la ta
Sm olian căzu grăm ad ă. în aceeaşi clipă, B ranko sm ulse
şi cingătoarea ce fereca m îinile Zorei, apoi se încleştă cu
disperare de tîn ăru l K aram an. A cesta o slobozi pe Z o ra
şi-l prinse pe B ranko, ca într-o m enghină, în tre bra ele lui
puternice.
B ăiatul era încă slăbit, iar K aram an îl săltă în sus la
fel de uşor cum îl săltase şi pe D uro, însă pînă s-apuce
să-l azvîrle la păm înt, îl înşfăcă Pavle.
P avle m întuise, în sfîrşit, cu adversarii lui. Brozovic şi
feciorul cel gras al m o rarului se zvîrcoleau pe jos. Prim ul
se in ea de nas şi u rla din răsputeri, iar celălalt, de în d ată
ce fu din nou pe picioare, o rupse la fugă zbierînd de m am a
focului. Ivekovic, care prim ise o lovitură în piept, sta re
zem at de un pom şi gem ea.
P avle avu de furcă şi cu K aram an. B ăiatul voinic şi
p utern ic era aproape la fel de vînjos ca şi el, iar P av le
trebui să-l trîn tească de două ori la păm înt p înă ce a d
versarul să se dea bătut.
în tre tim p, Z o ra veni în aju to ru l lui D uro şi lui N icola ;
B ranko se năpusti iar la Sm olian şi acum se rostogoleau pe
jos unul peste altul.
— L ua i seam a că vine Begovic şi cu D ordevic ! spuse
dom nişoara, care sta p rin p re ajm a celor ce se băteau, p ri
v ind cu interes încăierarea.
L u p ta încetă pe dată. T o i se u ita ră devale. în tr-a d e v ă r,
fa ta în doliu se întorcea, u rm ată de Begovic, D ordevic şi
încă al i doi-trei bărba i.
— T reb u ie s-o uşchim ! zise Nicola.
B ranko şi Z o ra erau de aceeaşi părere, num ai P av le
nu se în d u ra să-i lase în p la ta D om nului pe liceeni.

189
 — H ai ! şi Z o ra îl sm ulse de lîngă Sm olian, asupra că
ruia se aruncase iar, d u p ă ce K aram an se dăduse bătut.
— Lasă-1 să sim tă ni el pum nii mei ! strig ă Pavle.
— Vino num aidecît ! se înfurie Zora.
D uro şi N icola se şi făcuseră nevăzu i dup ă prim ele
tufişuri.
— L a turn ! strigă Z o ra în u rm a lor.
în sfîrşit, P avle îi urm ă. B ranko m ergea tot m ai an e
voie, astfel că Z o ra şi P av le trebuiră să-l sprijine.
— D a ’ de ce naiba a i venit aşa tîrziu ? îl în treb ă el
pe Pavle.
— N -a v ru t Duro.
— D uro ?! în trebă B ranko, m irat. Păi nu eram d e
cît doi.
— C înd mi l-ai smuls din spinare pe găliganul care
m ă înşfăcase — povesti P avle, zorit — eu n-am m ai stat
pe gînduri şi-am rupt-o la fugă. C redeam că vii şi tu du pă
m ine, şi d o ar cînd am aju n s sus pe creastă, m i-am dat
seam a că sînt singur. M ă pregăteam să m ă întorc repede
înapoi, cînd D uro ieşi d in tr-u n tufiş şi-m i zise „Răm îi aici“.
— De ce ?
— P ăi asta l-am în treb at şi eu, iar D uro m i-a spus :
„Ei sînt p re a m ul i, şi m ai bine să pună m îna doar pe
unul singur d in tre n oi“.
— F rum oasă prietenie, n-am ce zice !
— M -a scos şi pe m ine din sărite, d a r ce era să fac ?
N icola nici el nu voia.
— Şi pe urm ă totuşi a i venit ?
— Da. Z o ra a picat ca din senin şi a în treb at de tine.
Eu i-am povestit totul. N e -a făcut laşi şi a lu at-o la goană
devale : D uro tot nu voia, însă cînd a văzut că eu şi N i
cola o urm ăm , a venit şi el.
— A şa ! exclam ă gîfîind Branko, mai m ult p en tru sine
decît p en tru ceilal i. A sta o s-o in minte.
— N -a i ce să ii m inte — se am estecă Zora.
— Şi de ce nu ?
— F iindcă D uro a făcut foarte bine să aştepte pînă
ne-am strîns to i.
— Crezi ? zise Branko, şovăitor.
— N u cred, ci ştiu sigur. D oar ai văzut şi tu că, şi-aşa
cinci cî i eram , abia i-am dovedit.

190
 Copiii mai ale rg a ră o bucată de drum , tăcu i, unul
lîngă altul.
— D a ’ tu de ce-ai zăbovit a tîta pînă să-m i vii în a ju to r ?
începu Z o ra din nou vorba. K aram an era cît pe ce să m ă
zdrobească.
B ranko îi a ră tă m îinile, care, la încheieturi, aveau nişte
dungi late, roşii :
— M -au leg at liceenii.
— T e -a u leg at ? P ăi atunci cum de i-ai desfăcut le
gătu rile ?
— F a ta aceea m are mi le-a tăiat.
— Oho ! m orm ăi Pavle. F rum oasa Z la ta !
— Ce ? O cunoşti ? îl în treb ă Z o ra pe uriaş.
— Da, e sora lui Ivekovic — se grăbi P avle să răspund ă.
— V a să zică u na din fetele p rim arului ?
P avle încuviin ă din nou.
— Şi e chiar a tît de frum oasă ? Z o ra se u ita cînd la
Pavle, cînd la Branko.
P avle rîse şi d ăd u din um eri :
— N ici eu nu ştiu.
D e fapt, Branko nu putea să spună dacă era frum oasă ;
ştia d o ar atît : că avea ochii m ari, scăpărători, şi că se
arătase vitează.
în tre tim p, copiii ocoliseră în goană în ăl im ea şi se
apropiau de tu rn u l N eh aigrad.
D uro şi N icola se şi făcu ră nevăzu i în deschizătură.
— R epede ! zise Z o ra şi in tra ră tîrîş înăuntru.
D ar abia puse B ranko p ia tra la loc, că îi şi auzi pe
liceeni sosind.
— Sînt aicea jos — spuse Sm olian cu glas tare.
— Aici ? K aram an şi Brozovic săriră în m ica văgăună.
— Ia u ita i-v ă acolo în tu făriş ! strigă băiatul p ri
m arului. /
— Acolo n u-i nici o ascunzătoare — orăcăi cu glas
răguşit Brozovic.
— Aici în ău n tru sînt fiindcă nu i-am văzut ieşind —
zise din nou Smolian.
— Sta i o clipă ! strigă vesel grăsanul Skalec. D o r
devic a venit cu un cîine. D ulăul o să-i găsească la sigur.
B ranko porni repede după ceilal i. „A furisită trea b ă !
S -ar p u tea să dăm de bucluc." N ici vorbă că un cîine este

191
în stare să găsească nu num ai p iatra , ci şi h ru b a lor şi să
v in ă glon la ei.
C înd ajunse în ad în cătu ră, num ai Z o ra se afla acolo.
— C red că sosesc şi „ei“ în d a tă — bîigui el.
— P ăi cum asta ? T e -a u văzut ?
— N u. însă au adus un cîine.
Z o ra chibzui o vrem e.
— Să m ergem ! spuse ea în cele din urm ă. N e postăm
lîngă deschizătură şi cînd dulăul îşi v îră capul ca să intre
înău n tru , îl omorîm.
A uziră cîinele venind.
— Ia seam a ! strigă Z ora. M ai-n ain te însă ca Branko
sau fa ta să-l p oată păli, d u lăul zbură ca o săgeată pe lîngă
di. D ar nu se aru n că asu p ra lor, aşa cum se aşteptau copiii,
şi nici m ăcar nu lătră , ci doar îi mirosi dînd din coadă.
— Ă sta-i cîinele lui K aram an — zise Z ora, pufnind-o
rîsul.
Cîinele chelălăi uşor şi, bucuros, se ridică în două pi
cioare şi-i atinse cu labele.
— Ce facem cu el ? întreb ă B ranko, scărpinîndu-se
în cap.
Z o ra chem ă dulăul la ea, se aşeză o clipă alătu ri şi-i
m îngîie blana. Apoi spuse :
— Aşa, Leo, acum trebuie să te întorci înapoi D upă
ce-1 m ai m îngîie o dată, îl îm pinse p rin deschizătură, d ar
cîinele se întoarse iar la ei.
— M ă duc şi eu cu el — zise băiatul, iar cînd Z o ra
îm pinse a doua oară d u lăul prin deschizătură, B ranko îl
urm ă tîrîş. De astă d ată, anim alul nu mai p utea să se
întoarcă.
în tre tim p, liceenii, cele două fete, Begovic şi D ordevic,
îm preună cu ceilal i bărb a i — adică prim arul şi bătrînul
K aram an, care în tîm p lăto r se întîlniseră cu poli aii — îl
aşteptau cu to ii pe Leo. D a r cîinele se ivi deodată, sări
în două labe şi-l atinse pe stăpîn-su.
— H m ! m orm ăi K aram an, ferindu-se de ating erea a n i
m alului. C red că b an d a nu se află în ău n tru , fiindcă altfel
cîinele ar fi lătrat.
— în să de văzut pot să spun sigur că nu i-am văzut
să iasa din văg ău n a cea m ică — stărui băiatul lui Smolian.

192
 — G a le ria duce la tu rn ? îi în treb ă doctorul Ivekovic
pe poli ai.
P oli aii traseră un salut şi spuseră :
— Da, dom nule prim ar.
— A tunci, d u p ă toate p ro b abilită ile, tot în tu rn s-au
ascuns. E o ascunzătoare ideală p en tru o asem enea bandă.
— A şa cred şi eu — fu de p ărere Begovic.
— E xistă vreo cheie ? continuă să în trebe p rim arul.
— Se află la prim ărie.
— H m ! făcu doctorul Ivekovic, ciupindu-se de bărbu ă.
Astăzi e p rea tîrziu ca să m ai întreprindem ceva. A runcă
o p riv ire severă spre Begovic : A scultă, Begovic, în noaptea
asta pui o stra jă în fa a por ii, iar m îine în zori scoatem
noi vulpile din vizuină.
B ranko îl mai auzi pe poli ai spunînd : „L a ordin,
dom nule p rim a r”, pe urm ă, tîrîş, o luă repede înapoi.
îi povesti Z orei cele ce auzise.
— Şi aşa, lot voiam noi să plecăm m îine — răspunse
Z ora. Deci o să plecăm chiar în noaptea asta.

C a p i t o l u l 12

Călătoria la Stiepan

B anda folosi noaptea ca să-şi dosească lucrurile. P avle

găsi cîte un cotlon p en tru toate.
B ăiatul scoase cîteva pietre din zid şi vîrî acolo flu tu rii
lui Duro. Pozele lui N icola îşi a fla ră locul sub o lespede
desprinsă din pardoseală, iar pe ale sale Ie înghesui într-o
scobitură veche care slujea bufni elor drept lăcaş.
— D a ’ cu p ătu rile ce facem ? întrebă Branko.

13 — 1626
193
 — D uce i-le sus, în încăperea unde h ălăduieşte b u fn i a
cea m are. M ai sînt şi alte p ătu ri acolo. D e-acolo le-am luat
şi pe-astea.
N icola ad u n ă lao la ltă oalele şi tigăile :
— Le luăm cu noi ?
— T e-ai scrîntit la cap ! exclam ă Zora.
— P ăi unde să le m ai ascundem ?
— Le coborîm în fîn tîn ă — propuse Pavle.
A duse de nu ştiu unde o sîrm ă şi, du p ă ce legă bine
la un cap ăt vasele, le pogorî uşurel în golul fîntînii. Apoi
sîrm a o ancoră în tr-u n jgheab, în aşa fel ca să nu poată
fi văzută.
— Să sperăm că n -a u să dea peste porum beii mei — se
jelui N icola. P uştiul m ai că plîngea.
— D -a p ă i şoim ii ! spuse Zora. în două-trei zile au aripi.
— N u cred c-au să se aventureze ei p rea sus — îi con
solă Pavle. Şi-apoi, cu siguran ă că b u fn i a n-o să-i lase
să treacă.
— Sm olian o să tra g ă cu a rm a -n tr-în sa — obiectă Duro.
Z o ra începu să rîd ă :
— P în ă s-apuce el să trag ă, b u fn i a i-a şi scos ochii !
C înd p rim a rază de soare străluci pe întinsul m ării, ei
erau gata.
— Risipeşte şi cenuşa, să nu se v ad ă — îi spuse D uro
lui Nicola.
Piciul făcu întocm ai.
M ai aru n cară o p riv ire în sala cea m are : îi durea inim a
că sînt nevoi i s-o părăsească aşa, pe nepusă m asă.
— N u-i nim ic ! spuse Z o ra cu glas tare. Şi uscocii fu
geau cînd vrăjm aşii erau m ult p re a num eroşi.
— N e ducem la C uibul şoim ilor ? în treb ă B ranko, am in-
tindu-şi de povestirile Z orei despre uscoci.
— N u ştiu — răspunse fata. P oate m ai tîrziu. M ă
gîndeam s-o luăm către Stiepan.
— Bun ! chiui N icola. A tunci plecăm la Brinie.
Z o ra aprobă din cap.
— Prin codru ?
Z o ra în cu v iin ă iar. N icola bătu din palm e :
— A h, m ă bucur de pe-acum !
— Şi eu — spuse B ranko. N -am fost încă niciodată
p rin codru.

194
 — E frum os — îl în cred in a Pavle. C înd nu m ă aflu
;n turn, totd eau n a aş v rea să fiu în codru.
în ain te de a p ărăsi cetatea copiii se m ai u ita ră o d ată
cu luare-am in te ju r îm prejur. în fa a uşii nu era nim eni.
D inaintea coridorului, de asem enea, p ărea să nu fie n i
meni, însă Z o ra nu se culcă pe-o ureche :
— P oate că străjile s-au ascuns.
P avle mai cunoştea o a treia ieşire : d e-a d reptul prin
zid. P en tru asta, trebuia doar să scoată cîteva pietre.
P rocedaseră foarte bine alegînd acest drum , căci în clipa
cîn d aju n seră la prim ele tufişuri de grozam ă şi se u ita ră
încă o d ată în ju ru l lor, zăriră un om care se plim ba în
sus şi-n jos în tre p o artă şi coridorul lor.
B ranko privi cu luare am inte într-acolo :
— N -o fi Begovic ?
Z o ra clătin ă din cap :
— E p rea în alt ca să fie Begovic.
— A tunci num ai D ordevic poate să fie — îşi dete cu
părerea Branko. D a, da, D ordevic e. El are ăcălie.
E ra frig cînd ei se a fu n d a ră în v alea Potocului. D ea
supra livezilor negura se aşternuse com pactă ca un zid,
iar tufişurile şi ierburile se plecau sub pov ara boabelor
strălucitoare de rouă.
Pe m ăsură ce urcau, se lum ina tot m ai m ult şi cînd
ajun seră pe cărarea ce ducea în pădure, soarele prinse să
dogorească.
L a cîteva suie de m etri m ai sus făcu ră un popas. îi chi
nuia o foam e de lup, şi era un ad e v ăra t noroc că jefuiseră
cu o zi în ain te m agazia lui Brozovic, fiindcă, altm interi,
n -a r fi av u t cu ce să-şi potolească foam ea.
M ai întîi ro n ăiră cîteva chifle uscate de la C urcin şi
m încară sardele în untdelem n. D upă aceea, Z ora, care
adm inistra proviziile, le dădu biscui i şi prune uscate.
Pavle îşi m îngîie b u rta :
— O m asă pe cinste !
N icola plescăi şi el din lim bă, iar cînd Z o ra le îm păr i
şi un pachet de ciocolată, se sim iră pe deplin ferici i.
în d a tă dup ă acest popas începea codrul, care, ca o
om idă, m ai întîi verde, apoi m ulticoloră, se în tin d ea tot
anul pe culm ile din ju ru l Seni-ului.

195
 U rcau destul de uşor. Ici se afla un copac, colo un tuliş,
m ai d ep arte un pîlc de fagi sau puie i de stejar, însă cu
cît p ătru n d eau m ai adînc în pădure, cu atît sihla se în
desea şi devenea de n estrăbătut.
T reb u iau să ocolească pe d ep arte stejarii groşi, num ă-
rîn d m ai m ulte sute de ani, ale căror ram uri de jos se
făcuseră u n a cu păm în tu l ; de asem enea, se vedeau sili i să
răzbată tîrîş p rin tre crengile brazilor, căci adesea aceşti
arbori plini de ace se în ăl au unul lîngă altul ca un zid.
în să şi m ai greu li se p ă ru să străb a tă alunişurile, tufele
de zm eură ş; de m ure, care creşteau lao laltă în tr-u n hă iş
atît de des, încît copiilor le era aproape cu n ep u tin ă să
înainteze.
N işte brazi uriaşi îi in u ră m ult în loc. U neori, copacii
erau atît de înal i şi atît de apropia i între ei, încît fugarii
noştri abia de mai zăreau cerul. C înd şi cînd m ai dădea
cîte un noroc peste ei : în tîln eau vreun lum iniş, vreo poiană
sau vreun Ioc unde copacii fuseseră tăia i şi unde în flo
reau măceşi sau p lan te cu m ireasm ă tare şi buruieni, şi
unde N icola descoperea uneori fragi.
C înd in tra ră în tr-u n desiş de stejari, auziră trosnind
tufişurile, zgomot iscat p arcă de o nam ilă.
D uro se opri, a in tin d u -şi privirile d rept înainte.
— Pesem ne c-or fi lupi pe-aici — zise el.
— Şi urşi — ad ău g ă Z ora. A nul trecut au fost îm - 1
puşca i doi.
N u era însă decît o tu rm ă de cerbi, care se ivi p en tru I
o clipă, apoi dispăru iute p rin tre crengi.
Soarele se ridica tot m ai sus. Copiii săreau peste tru n - ,
chiuri, se tîrau sau se strecurau anevoie, în ain tîn d m ereu
prin codru. Să fi fost cam pe la am iază, cînd deodată se
i i p rin tre trunchiuri un rîu clipocind. G îlgîia ocolind ră- I
dăcinile stejarilo r seme i, se aru n ca zglobiu peste stînci m ă- ’
runte, îşi ad u n a apele în tr-u n Iac negru ca păcura, iar 1
apoi curgea lin mai departe. V ăzînd cum ap a curge tot m ai t
repede, copiii îşi d ăd u ră seam a că trecuseră de cieastă şi j
că începea coborîşul.
în răstim puri, prin cîte un lum iniş, d in ain tea lor se des
chidea valea. C odrul se re trăg ea ca un larg fluviu negru.
M ăgurile se a rătau golaşe pe creste. D ar nu erau num ai
stîncă goală şi coaste prundoase ca dealurile Seni-ului

196
_dealuri sărăcăcioase şi lipsite de v erd ea ă coborînd p ră
păstioase p în ă la m are — ci vedeai coline cultivate, su p ra
fe e m ari de livezi şi ogoare întinse.
L a o m argine de pădure copiii păşiră pe cele dintîi
cîm puri. Da, aici era cu totul altfel decît în Seni. S -ar fi
zis că m un ii cei înal i au tăiat in u tu l în două : o parte
roditoare, cealaltă stearpă. Pe brazdele negre ale ogoarelor
grîul crescuse înalt. Copiii întindeau m îna dup ă cîte un
spic, îl rupeau şi-l v irau în gură. G rău n ele tari trosneau
în tre din i ; p leav a o scuipau.
— N -am văzut niciodată ogoare aşa de frum oase —
spuse B ranko cu uim ire.
— Şi nici g rîu ca ăsta — ad ăug ă N icola.
— A sta num ai d ato rită codrului — îi lăm uri Z ora.
— C odrului ? în treb ă Branko.
— El opreşte vîntul bora şi astfel păm întul rodeşte
mai bine.
C odrul se re trăg ea tot m ai m ult ; num ai vreo doi-trei
brazi şi stejari se m ai în ăl au ici-colo, parcă uita i de c a
reva pe. plaiu rile acelea. O goarele se întindeau la largul
lor. T u lp in i în alte şi puternice de porum b altern au cu
orz, cu lu jere groase de floarea-soarelui şi caiburi de cartofi
cu frunza la tă peste care se aştern ea un nor alb de flori.
Flori m ari şi galbene de pepene se iveau printre porum bi,
iar d easupra carto filo r flutura, ca nişte steaguri albe şi
roşii, fasolea în flo rită c ă ă ra tă sus pe aracii groşi.
în d ep ărtare se zărea satul lui Stiepan. Casele sclipeau
galbene, albastre şi roşii, iar un tu rn ascu it de biserică
îm pungea cerul. D a r în tre tu rn şi drum e ii noştri se în
tin d eau încă m ulte ogoare, dîm buri şi huceaguri.
U n ă ra n cu o scară şi un coş le tăie drum ul. E ra un
lu ngan fioros la în fă işare. C hipul lui tăbăcit, p arcă m uiat
în fiere, îl um brea o beretă roşie cu un ciucure negru.
T ru p u -i uscă iv era v îrît în tr-u n m intean p estri încheiat
cu o b an d ă galbenă. P an talonii erau croi i din stofă aspră,
iar în ju ru l gleznelor sub iri se în făşu rau nişte m oletiere,
d in care pricin ă picioarele lui p ăreau şi m ai sfrijite.
Copiii îi d ă d u ră bine e. Ochii şire i ai ăran u lu i îi p ri
v iră mînioşi.
B ranko se u ită du pă el :
— De ce nu ne-o fi răspuns ?

197
 N icola rîse :
— F iindcă are cireşi în coş şi pesem ne că se teme sa
nu le punem noi gînd rău.
— Păi ce, pe-aici sînt cireşi ? şi P avle se u ită m irat
în ju r.
D uro porni în fugă către un pom. T o a ta liv ad a de pe
vale era p la n ta tă cu cireşi. Pom ii aveau trunchiuri m ari şi
puternice, iar crengile atîrn a u p înă la păm înt.
D uro şi începu să culeagă :
— Sînt încă acrişoare.
— H ai să încercăm şi noi ! spuse Pavle.
— Si dacă se întoarce om ul ? obiectă Branko.
— N -a re decît să se întoarcă. A sta-i pedeapsa De ce
nu n e-a răspuns la salut ?
— Păi n u-i păcat să m ănînci cireşe cînd i-e sete sau
i-e foam e — interveni Z ora. M ai cu seam ă cînd sînt atît
de m ulte, iar noi n-avem de nici unele, nici m încare, nici
băutură.
Aşa că se puseră cu n ă d e jd e pe treabă. N um ai că tre
buiau să culeagă cu g rijă. D uro avusese d rep tate : cele mai
m ulte din fructele acelea m ari erau încă acre ; doar sus în
v îrf erau zemoase şi coapte.
— U ite că se-ntoarce omul ! strigă N icola.
Copiii privii ă în d ărăt. Om ul venea alergînd în salturi.
S cara o ducea pe um ăr şi coşul la spinare.
— N -a r fi m ai bine s-o uşchim ? fu de p ărere D uro.
Z o ra clătin ă din cap :
— Stăm pe loc şi, asculta i la mine, orice-ar spune el,
nim eni nu-i răspunde.
Om ul se ap ro p ia în goana m are, gîfîind zgomotos.
— T îlh a rilo r 1 strigă el. P uşlam alelor ! V re i să v ă-n -
fru p ta i din cireşile m ele?!
Copiii însă nu-1 lu ară în seamă. C ulegeau tacticoşi ci
reşele şi le v îrau în gură.
ă ra n u l răm ase năucit de p u rta re a lor ; totuşi, du pă
cîteva clipe, se repezi la Pavle.
— H o om anule ! zbieră el. N u pricepi ? Isprăveşte
o d ată ! şi înşfăcîndu-1 pe P av le de um ăr, începu să-l scu
ture straşnic.
P avle îi în d ep ărtă m îinile de pe um ăr, scuipă sîm burele
şi îşi văzu m ai departe de treabă.
 ăranul deschise gura, apoi se îndreptă furios spre
Branko :
— Ticălosule, netrebnicule ! îl în h ă ă pe B ranko şi-l
zgîl îi de m am a focului : N -auzi, încetează î i spun !
B ranko o cam băgase pe m înecă, însă cînd văzu că Z o ra
îi face semn cu ochiul, scutură m îna otaului de pe um ăr
şi-şi v îrî o cireaşă în gură.
ă ra n u l se aprinse la fa ă. in în d u -şi scara tot pe um ăr
şi coşul în spinare, se năpusti asupra lui N icola.
— Pui de tîlh a r ! şi încercă să-l în h a e de m îini, d ar
b ăiatu l se lăsă în jos, ferindu-se, ba m ai scuipă şi trei
sîm buri d rep t în nasul ăranului.
Furios la culme, tăb ărî asupra Z orei :
— Golanco, păcătoaso, m ăcar tu să te cari num aidecît
din cireşii mei !
Z o ra însă îi dăd u ocol pe d ep arte şi, p în ă ce omul cu
scara lui m are să se întoarcă, ea culegea alte cireşe, m ai
încolo.
Om ul cel uscă iv g îfîia ca o m aşină cu aburi. Se în ro
şise la fa ă m ai dihai ca o pătlăgea, trem ura tot şi se în-
fierb în ta din ce în ce :
— Să şti i că v ă omor ! V ă sugrum !
Se duse iar la Pavle. D ar găliganul nici nu-1 luă
în seamă.
B ranko se v iteji şi el de astă dată, iar cînd ăra n u l îl
văzu pe N icola că rîde, să plesnească de furie, nu a lta !
îşi m ai încercă o d ată norocul cu Z ora. A poi se năpusti
d in nou asu p ra lui Pavle, însă cînd îşi dădu seam a că nu
foloseşte la nimic, că acei copii nu se sinchiseau cîtuşi de
p u in şi continuau să-i m ănînce tăcu i cireşele, începu să-i fie
lui frică.
— Sau eu sînt nebun, sau voi ! ipă el, fulgerîndu-i
cu privirea.
V ăzînd însă că nici de astă d ată n u -i răspund, ci în
fulecă m ai vîrtos, îşi potrivi scara pe um ăr şi coşul la
m ijlocul spatelui şi plecă...
— H a, ha ! rîse N icola.
D uro şi P avle h o h o tiră şi ei.
— A şa trebuie să facem . Nici vorbă că acum lui i-e
m ai frică de noi decît de nichipercea — spuse Zora.

199
 — Sau chiar de ta lp a iadului. Ia u ita i-v ă num ai cum
aleargă. N icola rîd ea m ai ta re ca to i.
în tr-a d e v ă r, ăra n u l gonea din ce în ce m ai iute şi, pînă
să p rin d ă copiii de veste, el şi dispăruse la p rim a cotitură
a văii.
Copiii m ai culeseră cîte un pum n plin, apoi plecară.
V alea se lă ea, deschizîndu-se p în ă d ep arte ; aju n seră
pe o şosea largă. De pretu tin d en i se ridicau nouraşi de fum
ce se risipeau în văzduh, iar din spate se iviră oam eni şi
anim ale.
M ai întîi o cireadă de vaci, m în ată încet-încet către
sat. V itele m ari, greoaie şi tărcate păşteau alene, uneori
se m ai opreau, din care pricină văcarii le croiau fă ră m ilă
cu b îta pe spinare ; vacile o rupeau la fugă o bucată de
drum şi iar se opreau locului.
în urm a lor venea o trăsu ră cu cai. Caii erau îm podobi i
cu panglici colorate şi cu zurgălăi ; trăsu ra p ărea să fie
o a d e v ăra tă caleaşcă şi în ea şedeau doi băie i şi două fete,
iar în spate alergau la tra p doi cai lega i de trăsură.
D upă caleaşcă se ivi o turm ă de oi. Oile erau grase,
bine h rănite, şi lîna lor gălbuie atingea păm întul. în fru n
tea turm ei m ergea grăbit, cu paşi m ărun i, un ap duhnitor,
care-şi holbă duşm ănos la copii ochii săi roşietici.
— întocm ai ca omul cu scara — spuse N icola în b a t
jo cu ră şi începu să rîdă.
C eilal i rîseră şi ei.
— Ce găsi i de rîs Ia oile m ele ? se stropşi un băietan,
la fel de tren ăro s ca ei, şi care, ca un bun cioban ce era,
păşea rep ejo r în urm a turm ei.
— De ap am rîs — răspunse Branko. S -a u itat la
noi la fel de duşm ănos ca şi un om pe care l-am în tîln it
m ai adineauri.
— A şa-i, e duşm ănos — în tări flăcăul — şi, pe d e a
supra, m ai e şi fă arnic, şi răutăcios.
B ranko rîse din nou :
— A şa era şi omul nostru.
Copiii îl aju tai ă pe băietan, care le căzuse cu tronc,
să-şi ină m ereu turm a în m ijlocul drum ului, şi uite aşa,
fă ră să ştie nici ei cum, aju n seră la Brinie.

200
 Satul era m are şi se întindea în lungim e. O şosea largă,
străju ită de platan i şi de tei, căreia nu-i vedeai sfîrşitul,
îl străb ătea de la un capăt la celălalt.
Casele în cad rau ca un chenar şoseaua şi se i eau p rin
tre copaci, joase şi cu acoperiş de paie. D a r pe copii îi in
teresa cu osebire m ul im ea de oam eni ce fo rfo tea pe şo
seaua lată.
— D a ’ ce s-a în tîm p lat pe-aici ? îl în treb ară eipe cioban.
— Păi ce, nu şti i ?
— N u.
— E tîrg de vite, ca totdeauna în ziua asta.
Se am estecară şi ei în m ul im e. E ra o lum e pestri ă,
oam eni ad u n a i în gru p u ri m ari sau mici.
Cei m ai m ul i erau ăra n i de prin îm prejurim i, oam eni
înal i, uscă ivi, d ar vînjoşi, cu chipul parcă cioplit în lemn,
întrecîndu-i cu un cap pe ceilal i. M ajo ritatea erau la fel
de pestri îm brăca i ca şi ăra n u l pe care-1 întîlniseră în
liv ada de cireşi ; beretă roşie, pusă drept sau pe-o sp rin
ceană, m intean bro d at şi pantaloni din stofă aspră, îm
podobi i cu găitan e viu colorate.
C înd vorbeau şi îşi m işcau capul, ciucurii negri, prinşi
de beretele lor roşii, zburau încoace şi încolo ; însă cei
mai m ul i priveau neclinti i înainte sau ascultau Ia v o r
băre i.
P rin tre ăran i vedeai şi alte grupuri de oam eni : ici ges
ticulau cî iva sîrbi, m ărun i şi vioi ; în spatele lor vedeai
fe ele prelungi, ca de bronz, a vreo zece-doisprezece turci,
găti i cu fesuri. U n grup de evrei atra seră aten ia copiilor
d ato rită bărb ilo r lungi şi caftanelor negre. De prin îm pre
ju rim i venise şi o ad e v ăra tă ceată de ăra n i nem i ; iar
nişte flăcăi care rîd eau nu departe de ei p ăreau a fi, după
grai, din D alm a ia.
C opiii se u ita u curio şi la an im alele ad u se la tîrg . Caii
slăteau înşira i unul lîngă altul. „Vai, ce anim ale fru
moase !“ Duro, m ai ales, răm ăsese cu g u ra căscată şi cu
ochii zgîi i. Se aflau acolo m urgi şi roibi, m inuna i cai albi
ca zăpada, de asem enea cai m ari, graşi, buni p en tru m un
cile cîinpului, cu picioare ca nişte stîlpi ; lîngă ei jucau,
sub iratici şi nervoşi, cai de călărie şi de trăsură, cu glezne
atît de delicate, p arcă cioplite în lem n de un sculptor.

201
 U n turc scoase din rîn d un cal de călărie. E ra un m i
nu n at anim al v în ăt-ro ta t. îl încăleca d in tr-u n salt şi trecu
în goană pe lîng ă ceilal i bidivii. Doi ăra n i din Bosnia
cătau în g u ra unei m îr oage de soi n n i prost, ia r un nem -
işor m îngîia alt cal, bătîndu-1 uşor cu palm a pe crupă,
du pă care îi cercetă copitele.
în fa a cailor se aflau vacile, apoi un rîn d de boi, şi
mai încolo, p atru lauri, priponi i cu lan u ri grele între
doi pari.
V acile aveau toate culorile : unele cu pete negre ori ca
fenii, altele erau roşcate, altele aproape albe. S tăteau la rînd
u na lîngă alta, nepăsătoare, cu ochii pe ju m ă ta te închişi. în
răstim puri m ai m ugea cîte una, apoi alta îi in ea isonul. Boii
arătau m ai ageri şi m ai vioi. T au rii erau m ari, cu pieptul
lat, şi scorm oneau avan ă rîn a cu copita, de p arc-a r fi
v rut să in tre în păm înt şi, îm preună cu ei, tot satul.
Copiii se o p riră d in ain tea taurilor.
— Ce m are-i ăsta ! şi D uro întinse m îna spre cel mai
arătos.
— Şi cu sig uran ă că e şi puternic — ad ăugă Pavle.
— Şi prim ejdios — le atrase aten ia Nicola.
B ran k o sim i u n fio r d e g h e a ă p e ş ira sp in ării cînd
uriaşul acela îşi a in ti o clipă asupră-i ochii tivi i cu roşu
şi prinse în d ată să m ugească groaznic.
C aprele însă, risipite în turm e m ari, pînă departe prin
livezi, ofereau o privelişte m ai plăcu tă şi m ai veselă. E rau
cu m iile. C iobani şi cîini păzeau turm ele ca să nu se ră zle
ească.
Cele m ai m ulte şedeau jos şi behăiau. R areori doar cîte
un ied se m ai scula, trăg ea cu ochiul la turm a vecină şi
încerca să se strecoare într-acolo, ieşind din ocolul lui.
A tunci cîinii am belor turm e se repezeau la el şi aduceau
înapoi iedu ul curios, apoi se uitau lung unii la al ii, d ă
deau din coada sau m îrîiau, arătîn d u -şi col ii. U neori, în
d a tă ce-şi făceau datoria, se şi încăierau, încît ciobanii tre
buiau să sară cu bîtele.
A vea haz să priveşti cum îşi încercau coarnele că
p ri ele cele tinerele, cum se năpusteau cu fru n ile plecate
una îm potriva alteia, cum se rostogoleau la păm înt, apoi,
cu un aer n ătîn g şi m irat, se ridicau iar în picioare.

202
 A lătu ri de capre se afla tîrla oilor. Aici copiii reîn tîln iră
pe ciobanul lor. T ăifă su ia cu al i băie i de seam a lui, fum a,
scuipa şi, d in tr-o dată, copiilor li se p ăru p arcă m ult mai
vîrstnic.
B anda se oprise la oarecare d ep ă rtare de el.
— H ai, veni i încoace ! le strigă flăcăul. Sau vă e frică ?
Copiii clătin ară din cap şi se apropiară.
— Ă ştia-s to i ortaci ca şi m ine — spuse băietanul,
arătîn d spre ceilal i ciobani tineri. N e-n tîln im totd eauna aici.
Copiii zîm biră.
— Fum a i ? U nul din flăcăi frînse o ig a ră şi întinse
o ju m ătate lui D uro, cealaltă lui N icola.
Copiii îşi aduseră am inte că au şi ei igări. D uro sco
toci p rin buzunar şi scoase o cutie galben ă :
— L ua i d in tr-ale noastre.
— Oho ! exclam ă noul lor prieten. D a ’ straşnice igări
m ai fum a i !
Şi ciobănaşii lu ară to i cîte două : u na şi-o v îrîră în
gură, cealaltă o puseră dup ă ureche.
— A i văzut tot ce e de văzut ? în trebă cel m ai vîrstnic,
adresîndu-se Zorei.
— Caii şi vacile, şi-am văzut şi taurii, şi caprele.
— A tunci v ă mai răm îne să vede i porcii şi catîrii.
H aid e i cu m ine ! îşi luă bîta şi p o rn iră cu to ii agale mai
departe.
Porcii se aflau închişi în arcuri m ari, p ă tra te : stăteau
acolo unul lîn g ă altul vreo cîteva sute.
C opiilor le plăcu ră m ai ales scroafele cu purceii lor.
— Ia te uită, Z o ra ! strigă Branko. U n a are opt pur-
celuşi.
D uro rîse :
— A sta-; pu in. U ite colea u n a cu zece godaci.
D ar P avle descoperise altă scroafă cu unsprezece pur-
celuşi, iar N icola, una cu doisprezece.
— Ia privi i ! şi puştiul a ră tă către purceluşi. A bia-abia
au loc ! Se îm ping m ereu unul pe altu l ca să stea mai
la larg.
M ai putea", vedea şi opt vieri, nişte anim ale zdravene şi
agresive. Fiecare avea un arc aparte, iar arcurile erau
păzite cu străşnicie.

203
 C atîrii şi m ăgarii se înghesuiau la capătul uli ei m ari,
priponi i şi cu m aldăre de iarbă şi de ciulini d in ain tea lor.
C atîrii m uşcau, se încrîncenau şi loveau cu copitele. M ăg a
rii erau m ai prietenoşi, m ai cumsecade. P uteai chiar să-i
mîngîi.
U itîn d u -se la m ăgari, Z o ra îşi aduse am inte p en tru ce
anum e veniseră ei la Brinie.
— E vrem ea să-ntrebăm de Stiepan — spuse ea.
Flăcăul nu-1 cunoştea. N u era din B rinie şi venise în
sat num ai p en tru tîrgul de vite. O ăran că, de asem enea,
clătină din cap cînd o în treb a ră de Stiepan.
O lu ară g răbi i pe u li ă înapoi, se o p riră în drep tu l
unui grup de oam eni şi în treb a ră mai întîi un ăran , apoi
altul, o ăran că, altă ăran că, d ar nim eni nu-1 cunoştea pe
prietenul lor.
Pe P avle îl cuprinsese d eznădejdea, cînd o b ătrîn ă îi
răspunse la în treb are :
— A, vorbi i de b ăiatu l acela care pleacă m ereu la
Seni cu m ăgarii lui ?
— Da, da... — în cuviin ă Pavle, bucuros.
— C red că locuieşte acolo jos, în tr-u n ham bar — şi
b ătrîn a a ră tă un drum eag ce cobora de la şosea spre livezi,
la capătul căruia se vedea o clădire mică, din cărăm idă.
Copiii o lu a ră într-acolo.
— S tiepan ! strigă Pavle, bătînd în p o arta veche, d ă
răpăn ată.
D a r nu-i răspunse nim eni.
— Stiepan ! strigă P avle mai tare şi deschise poarta.
C lădirea şubredă şi jo asă era plină de paie. In tr-u n
ungher zăceau nişte unelte de cîmp, în tr-a ltu l o tără -
boan ă şi o cariolă cu loitre.
Copiii nu auziră nim ic... Ba da, p arcă se mişcă ceva sus
în paie ?
— S tiepan ! strigă P avle p en tru a treia oară.
— A ! Voi sînte i ? răsu n ă d eodată glasul lui Stiepan
şi, în acelaşi tim p, se ivi din paie şi capul zburlit al flă
căului.
— Păi cine altul ?
— C redeam că-i Ristic — răspunse S tiepan — sau
vreunul din sat.

204
 — N u te dai jos ? îl în treb ă Z ora. Sau ai de gînd să
răm îi în vecii vecilor coco at acolo ?
— V ai ! N u pot... se jelu i S tiepan cu glas scăzut.
— D a ’ de ce ? A şa de rău te-a bătut Ristic ?
— Ei, d ac -ar fi num ai asta... Şi continuă dup ă o mică
pauză : De bătut, m -a bătut cînd a afla t că liceeni m i-au
fu rat caisele, însă alta-i buba. Ieri a trecut pe-aici şi m i-a
luat brîul şi pantalonii...
— B rîul şi pan talo nii ? rîse Nicola.
— D a, şi m i-a spus : „Le cape i înapoi num ai cînd
mi-oi scoate, din păm înt din iarb ă verde, banii pe caisele
m ele !“
— Şi p en tru a tîta lucru te sfieşti tu să te dai jos ? îl
zeflemisi D uro, înşfăcîndu-1 pe S tiepan de-o m înă.
P în ă s-apuce flăcăul să se îm potrivească, îl şi trase
a fa ră din paie ! în tr-ad e v ăr, bietul Stiepan era num ai în
cămaşă. Pe tru p u l lui uscă iv, vînjos şi ars de soare, a tîrn a
doar o zd rean ă de lînă ; băiatu l făcu o m utră atît de
disperată, că B ranko şi Z o ra p u fn iră în rîs.
— Ce v -a găsit rîsul pe to i ? se stropşi P avle cu as
prim e şi-i smuci m îna lui D uro, aşa încît Stiepan se p ră
văli înapoi în paie.
Z o ra se potoli pe d a tă :
— Rîd de m u tra d isperată pe care o face !
— Nici tu n-ai fi mai brează — m îrîi uriaşul, m oro
cănos — dacă te -a r scoate cineva fă ră rochie pe tine, în
văzul lum ii, în p ia a din Seni. Şi d u p ă cîteva clipe : M ai
bine g în d i i-v ă cum putem să-i facem rost de pantaloni.
— Aş p u tea să îi dau eu pe-ai mei — propuse Nicola.
— A, şi tu crezi că te po i lipsi de pantaloni ? îl luă
în rîs Duro.
N icola îşi lu ă aerul lui ştrengăresc :
— De, poate că n -a r strica să-ncerc m ăcar o dată...
Copiii îşi frăm în tau m intea cum să-l aju te pe Stiepan
să rein tre în posesia p antalonilor, însă nu era chiar atît de
sim plu şi D uro avea drep tate : nici unul dintre ei nu se
putea lipsi de p an talonii lui.
— Ce-i m ai rău — se jelu i S tiepan — e că am nevoie
de ei p înă m îine-n zori, fiindcă trebuie să plec ia r la Seni.
— Spune-i foarte sim plu lui Ristic să i-i dea în a
poi — zise Pavle.

205
 — Crezi că n-am încercat ? Ristic însă m i-a răspuns :
„P înă nu-m i văd banii, p an talo n ii răm în la m ine-n lad ă !“
— H m ! m orm ăi P avle, trecîndu-şi m îna peste fa ă.
C e-ar fi să m ergem şi noi să-l mai întrebăm o dată ?
— Că bine zici ! sări în sus N icola. A şa să facem. Stă
d eparte de aici, Stiepan ?
— Cum urca i la şosea, o lua i la dreapta. A şasea
curte, la casa acoperită cu paie, are o p o artă m are. Acolo stă.
— D a’ te pom eneşti c-o fi la tîrg ! zise Zora.
— N ev astă-sa însă trebuie să fie acasă. P oate m ai d e
g rab ă ea să vă dea pantalonii.
P o arta cea m are era făcu tă din scînduri grele de stejar.
Copiii o îm pinseră cu putere. U n cîine lă tră la ei. Noroc
că era legat.
L a d re ap ta se ridica locuin a. A coperişul de paie fu
sese de curînd prim enit, şi paiele luceau ca o bucată de
tu rtă dulce av înd un stra t gros de zahăr ars deasupra.
A lături se afla ham barul, cu acoperiş tot de paie. în p arte a
dinspre liv ad ă se în ăl au g ra jd u rile ; un zid încingea curtea
de ju r îm prejur.
Copiii trecu ră-n fug ă pe lîng ă un pu cu ciutură, în-
dreptîn d u -se către locuin ă ; aici b ătu ră -n uşă.
O fem eie leg ată la cap cu o basm a pestri ă de sub care
se i ea o fa ă am ărîtă, ieşi în prag.
— Ce vre i ? în trebă ea cu voce slabă, privind m i
ra tă la copii.
B ranko făcu un pas în ain te :
— V enim p en tru prietenul nostru Stiepan.
— Stiepan ? rep etă femeia.
B ranko încuviin ă din cap.
— B ărbatul dum itale i-a luat pantalonii şi brîul — con
tinuă el.
Fem eia îşi am inti :
— A ha, da, ştiu, însă omul m eu nu-i acasă.
— D a ’ S tiepan are nevoie de pantaloni şi de brîu.
M îine trebuie să plece iar la Seni. N u po i să ni le dai
dum neata ?
— Bucuros ! răspunse fem eia. N um ai că nu pot.
N icola ieşi din rîn d :

206
 — P ăi de ce nu ? N -a v e i decît să deschide i lada.
L ucrurile sînt acolo în ău n tru — şi puştiul a ră tă cu degetul
in spatele femeii.
Fem eia se sili să zîm bească :
— D eschide i-o voi dacă pute i !
B ranko şi N icola încercară să ridice capacul, însă era
bine ferecat.
F em eia zîmbi trist :
— D upă cum vede i, a încuiat-o.
— O ! exclam ă Z ora. Cheia, cu siguran ă, e la dum
n eata !
F em eia clătină din cap :
— Ristic o ine la el în buzunar.
— S-a dus la tîrg ? întreb ă g răb it Branko.
— Nu. L a cireşi.
— L a cireşi ?! strig ară copiii.
— N u -i cum va unul lung şi costeliv ?
— N -a re o b eretă roşie ?
— N u -i încins cu m oletiere în ju ru l gleznelor ?
— N -a re o m u tră acră ?
— Şi p arcă tot îi ninge şi-i plouă ?ad ăug ă m icul N icola.
— El e ! în tări femeia.
— A tunci noi l-am în tîln it ! spuse Z ora. A re cu el o
scară şi-un coş.
Fem eia încuviin ă din nou.
— H aid e i ! zise Z ora. Cu siguran ă că-i tot acolo.
— B ăga i d e seamă, fe ri i-v ă de el ! le strigă din urm ă
fem eia. N u num ai că a ra tă ca unul căruia îi tot ninge şi-i
plouă, d ar chiar aşa este el !
— N u -i nim ic, noi sîntem un fel de ninsoare pentru
el ! rîse N icola. Şi azi, la prînz, l-am făcut să dîrdîie ni el
de frică !
G lum ind în tr-u n a, copiii străb ătu ră în fugă tot v ălm ă
şagul de oam eni şi de anim ale de pe u li a m are.
— Crezi c-o să ne dea pan talo n ii ? o în treb ă Pavle
pe Z ora.
— D a ’ nici nu trebuie să ne dea pantalonii. Destul
s-avem cheia.
— D a ’ crezi că fem eia o să ne deschidă lad a ?
— Nici vorbă că da. E a-i m ult m ai bună la inim ă
decît zgîrie-brînză de b ărbatu-său !

207
 T re b u iră să ia din nou pieptiş coasta văii p înă ce-1
găsiră pe ăran . Rezemase scara de un cireş bătrîn, iar el,
coco at pe ultim a trea p tă de sus, culegea din vîrf, cu m ultă
trudă, cireşele coapte.
— U m bla i încet de tot ! şopti Z ora. Să nu ne vadă
decît în clipa cînd om fi chiar lîngă scară !
— De ce ? în treb ă D uro.
— Ai să vezi de ce. A cum ine- i gura.
Se fu rişară în şir indian pînă la pom.
— Ristic ! şi Z o ra zgîl îi scara.
ă ra n u l privi în jos.
— Ia r a i venit, tîlh ari afurisi i ce sînte i ! ip ă el.
— Ia spune d rept — începu Z ora, cu glas dulce şi
cît m ai prietenos — i-ai luat lui Stiepan al nostru p a n
talonii ?
— Şi ăsta-i din gaşca voastră ? N ici că se putea altfel !
ă ra n u l izbucni în tr-u n rîs răutăcios şi îşi văzu mai
d ep arte de cireşile lui.
Z o ra zgîl îi iarăşi scara.
— A i înnebunit ? zbieră el şi mai tare.
— N u, Ristic. V rem num ai să te rugăm să-i dai înapoi
lui S tiepan pantalonii.
— Nici vorbă de aşa ceva m ai-nainte de a-m : pune
banii în palm ă — răspunse aspru ăran u l. Şi-apoi, nici n-am
tim p acum. N u vede i că culeg cireşele ?
— O ! exclam ă Z ora. N -a i decît să răm îi în vecii v e
cilor acolo sus. Ştim noi unde-s pantalonii : în ladă. N e
trebuie d o ar cheia. D ă-n e-o !
— Cu tifla vă dau ! Şi Ristic le întoarse spatele.
De d ata asta Z o ra zgîl îi atît de tare scara, încît aceasta
începu să joace încoace şi-ncolo, iar Ristic, speriat, îşi în-
cleştă m îinile de-o cracă.
— A fu r is i ilo r! T îlh a rilo r ! strigă el. Sta i că mă
dau jos.
— N u, nu — îl povă ui Z o ra — stai liniştit acolo şi
vezi- i de treab a dum itale. Noi nu vrem altceva decît cheia.
— N -o s-o căp ăta i ! N iciodată ! M ă ju r ! Şi ăran u l
îşi încleştă m îna slîngă de scară, încercvnd să ridice dreapta.
— N u te grăbi să ju ri ! îl preveni fata. A i putea să te
căieşti ! şi zgîl îi iar scara.
— A ju to r ! A ju to r ! ă ra n u l fu cuprins de frică.

208
 — Z b iară cît pofteşti ! rîse Z ora. Eşti singur cuc aici.
C eilal i sînt to i Ia tîrg.
— Ce dracu vre i de la m ine, îm pieli a ilor ?! V re i
să-m i sparg capul ?
— N u, nu, aşa ceva nu vrem — îl linişti Z ora. V rem
cheia, cheia şi-atîta tot.
— în ruptul capului n-o să v-o dau... vru să zică bă-
trînul, cînd P avle apucă şi el de scară, clătinînd-o atît de
tare, că Ristic m ai-m ai să se prăbuşească.
— N a-v ă. ine i cheia ! u rlă el şi b îjbîi cu o m înă în
buzunar, apoi azvîrli cheia jos.
— M ii de m ul um iri, dom nule Ristic, mii de m ul u
m iri ! strigă Z o ra ; se aplecă şi o ridică. Pe u rm ă îi luă
deoparte pe Branco şi pe P avle : Acum iute, cît m ai iute !
Să nu n e-aju n g ă p înă nu luăm pantalonii.
S trăb ătu ră ca o vijelie livezile, şoseaua şi, în m ai pu in
de cinci m inute, se aflau din nou în curtea lui Ristic.
Fem eia tocm ai ieşea cu un ciubăr de lap te din g rajd .
— A vem cheia ! chiui Z o ra şi i-o arătă.
— A dev ărat ?... Fem eia puse jos ciubărul şi se uită
u lu ită la copii.
— Da, şi bărb atu l dum itale î i trim ite vorbă să deschizi
lad a şi să ne dai lucrurile.
E a clătină din cap, d a r se duse totuşi şi v îrî cheia în
broască.
— U ita i-le aici... Şi trase din lad ă pantalonii lui
Stiepan.
— T o t aici e şi brîul. N icola îl găsi şi-l luă.
— V ă m ul um im frum os ! Z o ra îi zîmbi fem eii şi în
cercă să facă o reveren ă, după care o lu ară la goană spre
Stiepan.
Stiepan se cuibărise la loc, în paie. V ăzîndu-şi lucrurile
aduse înapoi, nu ştia ce să m ai spună de bucurie.
— V ă m ul umesc... — bîlbîia el în tr-u n a. V ă m u l u
mesc... — şi îşi şi trase repede pantalonii.
Pe Z o ra o pufni iar rîsul :
— D a ’ nici n-ai de ce să ne m ul um eşti. P en tru noi a
fost o petrecere grozavă — şi-i povesti totul.
S tiepan lîse şi el :
— Să n ăd ăjd u im că acum m -o lăsa în pace.
— N ici vorbă — îşi d ă d u ră cu p ărere a copiii.

14 — 1626 209
 în to v ărăşi i de S tiepan, m ai h o in ăriră o bucată de
vrem e p rin tîrg, u itîn du-se pe la m icile tarab e aşezate p re
tutindeni. Se v indeau berete colorate, aşa cum p u rtau to i,
m intene brodate, rochii tiv ite cu roşu şi tot soiul de alte
lucruri. M ai erau acolo şi bice, cozi de bici, curele intuite,
fxîie, zurgălăi, aşa încît cel care-şi făcuse rost de-un cal,
de-un m ăg ar sau de-o v acă p u tea pe loc să-şi cum pere tot
tacîm ul de trebuin ă.
S tiepan îşi aduse m ăgarii şi lu ă în prim ire de pe la
ăra n i m arfa pe care aceştia voiau să le-o v înd ă la Seni.
A stfel i se în cre d in a ră coşuri cu ouă, unt, piersici fr u
moase, p ătlăg ele roşii m ari şi coapte, fel de fel de tru fa n
dale ; o ăra n că îi dădu un coşule cu fragi.
T ocm ai voiau să se strecoare tip til pe lîn g ă gospodăria
lui Ristic, cînd acesta ieşi chiar el în fa a por ii. A şadar,
se întorsese acasă.
Stiepan, care tot se m ai tem ea de ăran , căută să se
ascundă d u p ă P avle şi Z ora.
Ristic însă îl şi văzuse.
— H ei ! strigă el cît îl luă gura. D a ’ pe la m ine nu
vrei să treci astăzi ?
S tiepan stătu la îndoială :
— P ăi ai ceva p en tru m ine, ju p în e ?
— Cireşe ! Cireşe ! strigă bătrînul. Cireşe tru fa n d ale !
— Şi chiar ai de gînd să mi le încredin ezi m ie ?
— D obitocule ! D oar nu i-oi închipui c-o să le car
eu la p ia ă !
Stiepan încă m ai şovăia, d a r P avle îi spuse :
— D u -te liniştit. Sîntem şi noi aici.
Ristic aduse cireşele. E ra u două coşuri cu vîrf.
— Nici vorbă că la Seni au să se b ată pe ele ! mai
zise. omul, pe u rm ă in tră în curte.
Stiepan puse repede coşurile pe m ăgari. N u -i venea să
creadă că b ătrîn u l i le d ăduse în seamă.
— L -a i văzut ? se ad resă el lui P avle şi Zorei. P ar-
că-i altul.
— D -apăi şi noi l-am scuturat ! rîse Zora.
— D in scu tu rătu ra asta, i-o fi sărit inim a la cap şi i-o
fi că zu t zg îrcen ia d in n ă d ra g i — ad ă u g ă N icola, m ucalit.
M în ară m ăgarii p înă la h am barul lui Stiepan.
— Cam la ce vrem e pleci m îine ? îl în treb ă Zora.

210
 — De cu n o ap te — spuse Stiepan. Aşa, pe la două...
— P oate te-nso im şi noi o bucată de drum .
— A tunci ne-ab atem pe la iazul cu raci — zise S tie
pan — şi v -a ră t cum se p rin d racii şi v ă-n v ă şi cum se
înănîncă.
— Cu d ra g ă inim ă ! răspunse fa ta şi se trîn ti în paie.
C eilal i copii ad u n a ră şi ei paie şi fîn, întocm indu-şi
un culcuş, num ai B ranko n -a v ea chef de dorm it.
— Eu m ai dau o ra ită pe u li ă — spuse el.
Auzise m uzică şi voia să v ad ă m uzican ii.
D in tr-o cîrcium ioară m uzica răzb ătea p în ă la ei.
B ranko p rivi in tă pe fereastră. L a început nu văzu
decît p raf, pîclă şi nori de fum de ig ară, apoi cî iva ăran i
care se în v îrteau în tactu l m elodiei. T o i, fă ră osebire, erau
ăran i care-şi v în d u seră cu p re bun vitele, băuseră ald ă-
maşul, iar acum voiau să joace n i el în ain te d e-a se în
toarce acasă.
E rau nem i şi bosniaci, nişte d alm a i tineri şi vreo doi
turci. Se roteau tot m ai iute şi, p rin tre ei, se în v îrteau ă-
rănci — femei şi fetişcane.
B ăiatul zări şi ta ra fu l : erau trei igani. Doi cîntau la
vioară, iar celălalt pişcă strunele unei chitare. U nul din
viorişti era în alt, şi p ăru l lui negru-corb îi cădea în ochi.
Sem ăna bine cu M ilan, num ai că ta tă l lui B ranko era mai
sub irel şi m ai frumos.
B ăiatul îşi apăsă m ai ta re fa a de ochiul de geam . Vio-
ristul cel în alt cîn ta tot m ai cu foc. B ărba ii se înv îrteau
din ce în ce m ai vijelios, ia r fem eile şi fetele, sprintene ca
nişte veveri e, se ro teau în ju ru l nam ilelor de bărba i.
U n a din ele era sub ire şi în a ltă ca fata prim arului. Şi,
la fel, îi scăpărau ochii.
— Z lata... — şopti el, şi ab ia acum îşi dădu seam a cît
de frum os suna acest num e.
D eodată sim i că-1- înghionteşte cineva în coastă :
— Ce te zgîieşti aşa ?
E ra Z ora. Se sculase şi venise du p ă el.
— M ă uit şi eu la viorişti — răspunse Branko.
— D a r ai spus „ Z la ta “ !
— D a ? A şa am zis ? E num ele fetei care m -a dezlegat.
— T o t te m ai gîndeşti la ea ?

211
 El a ră tă spre una din fetele prinse-n joc :
— A ceea de-acolo d in ău n tru seam ănă cu ea.
P riveau am îndoi prin ochiurile geam urilor.
V ioriştii cîntau şi m ai repede, ă ra n ii se învîrteau şi
m ai frum os, iar fetelor nu li se m ai zăreau decît rochiile
pestri e.
— Aş v rea să cînt şi eu aşa — spuse B ranko, arătîn d
spre prim ul viorist.
— P ăi trebuie să-nve i.
— M i-e dor să-ncep... de-aş avea o v ioară !
D eodată răsări S tiepan lîng ă ei :
— Acum, haide i ! T rebuie să dorm i i pu in. Peste trei
ceasuri plecăm .

C a p ito lu l 13

Lupta cu rîsul

B ranko d e-ab ia adorm ise, cînd Stiepan îl şi trezi din

somn. C eilal i se sculaseră un pic m ai înainte şi se în tin
deau lenevoşi în paie.
C înd copiii ieşiră din ham bar, era întuneric beznă.
S tiepan m înă m ăgarii a fa ră din g ra jd , îi încărcă şi, după
cîteva m inute, m ica lor carav an ă străb ătea satul adorm it.
N u m ai lu a ră drum ul pe care-1 bătuseră în aju n ; Stie
p an îi duse p rin livezi.
D easupra ierburilor stăru ia o cea ă groasă ca o perdea,
care îngreuia m ult vizibilitatea, însă m ăgarii cunoşteau
drum ul, şi copiii n -av eau altceva de făcut decît să se in ă
du pă urechia i.

212
 U n ceas m ai tîrziu ajunseseră în pădure. în g h e aseră
d e-a binelea, căci era tare frig. în bezna nop ii, brazii
în al i li se p ăreau am enin ători şi m ohorî i.
încet-încet, prinse să se lum ineze la răsărit, lo tu ş i cînd
sosiră la iazul unde S tiepan voia să le-a rate racii, era atît
de întuneric, încît abia puteai zări la cî iva paşi.
— L ua i seam a ! îi făcu aten i Stiepan. A p a e adînca.
Strînse bine frîiele m ăgarilor şi călăuzi cu g rija ceata
m ai aproape de m alul iazului.
— P ăi ce, iacii se trezesc atît de devrem e ' în
trebă Duro.
S tiepan lăcu semn că d a :
— N o ap tea se p iin d m ai uşor. D a ’ tot o să punem noi
m îna pe vreo cî iva.
— Cum se p rin d ? v ru B ranko să ştie.
— U ita i-v ă la m ine — şi S tiepan îşi suflecă m îne-
cile pînă sus şi-şi cu fundă bra ele în apă. L a ceasul asta
racii stau chiar la m al, sub vreo răd ăcin ă sau în mici
adîncituri.
Copiii se lăsară pe vine şi încercară şi ei. D ar, oricît de
vitejeşte în fru n tau apa rece, de apucat nu apucau altceva
decît năm ol şi frunze.
— Au ! strigă Z ora. M -a m uşcat ceva.
Rîzînd, S tiepan sări spre ea :
— Pesem ne c-a fost un rac.
D ibui şi flăcăul cu lu are-am inte sub aceeaşi răd ăcin ă
şi, după o clipă, azvîrli racul în iarbă, în spatele lui.
Copiii alerg ară buluc într-acolo. E ra un ju p în de rac
pîntecos şi negru ; stătea ră stu rn at pe spate, mişca din p i
cioare şi-şi ag ita foarfecele.
D uro v ru să-l apuce.
— Ia seam a ! îi spuse Stiepan. T e m uşcă şi pe tine —
şi aru n că bereta asupra anim alului, acoperindu-1.
Copiii cău tară m ai departe, însă abia cînd se ap ro p iară
de pîrîiaşul care se alim enta din iaz, prinse B ranko un rac,
iar dup ă el, Nicola.
— Poate la pîrîu s-avem m ai m ult noroc — zise
Stiepan.
în cepură să cerceteze m alul pîrîului.

213
 Ce-i drept, c.urînd P avle şi D uro av u ră şi ei noroc.
Stiepan scoase doi de sub o rădăcină, iar la cî iva m etri
m ai încolo încă doi.
Copiii um blau cu a tîta zel du p ă raci, încît nici nu-şi
d ăd u ră seama cînd s-a lum inat de ziuă. M ai întîi s-au
retras vălu rile de cea ă aşternute pe apă, apoi, solemni, au
ieşit la iveală brazii în al i şi, curînd, puteai desluşi chiar
tufişurile mai scunde.
Se treziră şi p ăsărelele şi începură să cînte : cîntau sti-
cle ii, sturzii, pi igoii ; un gotcan prinse să uguiascâ, două
co ofene zb u rară ipînd p rin p ăd u re ; sus, pe crengi, g u n
gureau porum beii sălbatici.
D eodată o rază de lum ină sclipi p rin tre trunchiuri.
— Soarele ! strigă Z ora, care, obosită de cît stătuse
aplecată, se ridică iute, desfăcîndu-şi la rg bra ele deasupra
capului.
— Cum ? îngăim ă Stiepan, speriat. A şi răsărit soarele ?
Dum nezeule sfinte ! D e obicei, la ceasul ăsta m ă şi aflam
pe creastă.
îşi legă m ăgarii la o la ltă şi-i m înă pe drum eagul ce d u
cea d e-a lungul pîrîului, apoi îşi lu ă răm as bun de la p rie
tenii lui.
— Să dau de veste despre voi cuiva din Seni ? în
treb ă el.
Z o ra clătin ă din cap :
— Po i însă să 1 întreb i pe R ingelnatz sau pe altul dacă
Begovic şi p rim aru l ne m ai urm ăresc. L a prînz o să te-aş-
teptăm pe drum ul care in tră în pădure.
M ăgarii tocmai dispăreau p rin tre copaci, cînd Pavle,
care chiar atunci prinsese încă un rac, strigă dup ă Stiepan :
— D a’ ce n aib a facem cu racii ?
— A ru n ea i-i în ap ă clocotită, asta-i tot — răspunse el.
Aşa, or să fie tare gustoşi.
M ai prinseră vreo doi : aveau cu totul şaptesprezece
bucă i ; P avle scobi o groapă în nisip, u n d e-i puse de-a
valm a.
Copiii se uitau cum se foiesc dihăniile.
— Să-i fierbem ! zise P av le şi cătă cu ochii ju r îm
p re ju r : D ar în ce ? Să punem iazul la fiert ?
— Am văzut eu ad in eau ri o tinichea. Şi D uro sări de
la locul lui.

214
 E ra o cutie m are şi g oală de conserve de m azăre, zv îrlită
pesemne de niscai drum e i.
Copiii îşi încropiră din pietre o v atră , ad u n a ră lem ne,
puseră cutia deasupra, ap rin seră vreascurile, iar cînd apa
începu să dea în clocot, a ru n cară doi raci înăuntru.
— U ite că se fac roşii ! strigă B ranko, m irat.
— P ăi aşa se fac to i racii cînd îi pui în ap ă clocotită
— îi răspunse N icola.
— M ai trebuie să fiarb ă ? în treb ă Duro.
— Ba bine că nu ; la fel ca şi peştii — se a ră tă Z ora
atotştiutoare. M ai lasă-i !
în să Pavle, căruia-i era o foam e de lup, lu ă un b ă şi-l
pescui pe cel m ai m are, suflă în el şi, înainte d e-a începe
să înfulece, îl adulm ecă pe toate păr ile.
— E bun ? în treb ă Z ora, privindu-1.
— D eocam dată e p rea fierbinte — răspunse Pavle, su-
fiînd de zor — şi-i tare ca p iatra.
— Ia să văd... N icola îi lu ă racul din m înă : P ăi tre
buie să-l desfaci. Strînse bine co aja roşie şi sorbi carnea,
plescăind m ul um it din limbă.
— M ă, lîlh ar de drum ul m are ce eşti ! Ziceai că vrei
doar să-l desfaci ! Şi P av le îl înşfăcă de ceafă.
— O f ! gem u N icola. C ă bun m ai era ! Piciul întinse
m îna du pă al doilea, d a r D uro i-o luase înainte.
A ru n c ară to i racii în cutie, unul dup ă altul, aştep tară
să fiarbă, după care Z o ra făcu îm păr eala.
D uro şi P avle în cercară să m ai p rin d ă şi al i raci, însă
răsăritul soarelui p arcă-i pusese pe fugă. Izb u tiră să p rin d ă
doar doi răcuşori p irp irii, aşa că re n u n a ră să m ai scor
monească.
D upă ce-şi p useră astfel b u rta la cale, o lu ară pe d ru
m eagul ce ducea spre creastă, iar cînd aju n seră în tr-u n mic
lum iniş scăldat în soare, îşi întocm iră un culcuş ca să mai
doarm ă cîteva ceasuri.
D a r în p ăd u re era prea m ult zgomot : m ai întîi o cio-
cănitoare veni să bocănească chiar în apropierea lor, în
d a tă du pă aceea au ziră uguitul cocoşilor de m unte, ceva
m ai tîrziu un căprior îşi chem ă soa a, care se ivi o clipă în
lum inişul lor. L a rîn d u l său soarele începea să dogorească
aprig, aşa încît copiii ren u n aseră la odihnă.

215
 D rum ul m ergea d e-a lungul pîrîului. C înd şi cînd, m i
cul şuvoi curgător se lă ea, alcătuind o b altă pe care p lu
teau n u feri şi plan te acvatice. B ăl ile erau negre ca sm oala
şi copiii zăriră peşti în a p a lor.
Cu cît urcau m ai sus, cu a tît şi v alea se îngusta. De
asem enea, şi poteca se îngustase, iar copacii — cei mai
m ul i brazi — tot mai des le tăiau drum ul d e-a curmezişul.
E rau ad ev ăra i uriaşi. Şi ab ia-ab ia dacă to i cinci lao
la ltă puteau să cu prindă cu b ra ele trunchiul gros al v re
unui brad, iar cînd se u itau în sus, le venea am e eală
fiindcă li se p ărea că v îrfu rile copacilor îm pung cerul.
— O dinioară, din brazii ăştia se făceau catarge de co
răbii — începu Z ora. Pe vrem ea cînd corăbiile cu pînze
pluteau m înate de vînt şi m otorul cu aburi nu se cunoştea.
— A sta era pe vrem ea cînd trăia u ad ev ăra ii uscoci ?
în treb ă Pavle.
— D a — încuviin ă Z ora. Uscocii au fost vesti i con
structori de corăbii şi com andan i viteji de nave. Ei au
aju n s p înă la V ene ia şi la Istam bul, ba chiar p în ă -n E gipt,
chiar şi mai departe.
— P ăcat că nu putem face şi noi aşa ceva ! zise Pavle.
Cu sig u ran ă că aş aju n g e şi eu un bun constructor de
nave, poate şi un viteaz com andant de vas.
Copiii m ai p riv iră o bucată de vrem e în sus la copacii
seme i, apoi B ranko în treb ă :
— Şi acum ce se face din ei ?
— Şi azi se m ai fac catarg e — îl lăm uri Z o ra — însă
m ai m ult se în treb u in ează p en tru schele la clădiri sau se
taie scînduri şi grinzi din trunchiul lor.
V alea se curm a brusc în tr-o albie unde ap a îşnea din-
tr-o m ică scobitură.
— Izvorul... — spuse D u ro şi se aplecă să bea.
J u r îm p ie ju ru l izvorului, stîncile se av în tau în alte ca
nişte ziduri.
N icola faou o strîm b ătu ră :
— Şi tam an acolo sus trebuie să urcăm ?
— Vezi bine — zise Z o ra şi începu să se ca âre.
Le treb u iră cam un ceas ca să escaladeze stîncile, după
care in tra ră în tr-o pădure cu frunza deasă. Aici, copacii
erau m ai p u in în al i, însă atît de între esu i cu m ărăcini

216
şi tufărişuri, încît copiii nu p u teau să înainteze decît pas
cu pas.
S trăb ătu seră vreo sută de m etri p rin desiş, cînd auziră
un ip ăt strid en t şi curînd dup ă aceea un p u făit îngrozitor.
— C e-a fost asta ? D uro se opri înfricoşat.
— N u ştiu — zise Z ora, însă P avle se şi năpustise ca
o fu rtu n ă în direc ia ipătului, d înd cu furie la o p arte
ram urile tufişurilor din im ediata apropiere.
C eilal i îl u rm ară în goană. Ieşiră în tr-u n lum iniş tivit
cu zadă şi se pom eniră în fa a unei uriaşe pisici sălbatice
care doborîse un fazan.
Pisica îi zărise şi ea şi, cu ochii a in ti i Ia ei, scoase
un ip ăt şi m ai ascu it.
— Ce dihanie e asta ? în treb ă B ranko, cuprins de
groază.
— U n rîs — îl lăm uri D uro. Cunosc eu bine jiv in ele
astea. Sînt periculoase. Sta i pe loc.
B ranko nici nu se gîndea să m ai facă vreun pas, însă
P avle se şi repezise înainte. Rîsul îşi lăsase capul în jos,
părăsindu-şi p rad a, şi se p reg ătea să se năpustească asupra
lui Pavle.
Pisica uriaşă îi sări băiatului d rep t în piept şi-l trîn ti la
păm înt, rîn jin d u -şi col ii am enin ător.
— Pe el ! strig ă Z ora, ridicînd un lem n şi tăb ărîn d asu
p ra sălbăticiunii.
B ranko prinse curaj, lu ă o p ia tră şi o aru n că în fiară.
Rîsul se ridică în două picioare, îşi zburli p ăru l şi, rin jin -
du-şi şi m ai vîrtos col ii, pufni pe n ări către Z o ra şi B ranko.
Copiii însă nu d ă d u ră înapoi, iar cînd le veni şi D uro în
a ju to r, fiara o lu ă alene la picior, bineîn eles p u fn in d în-
tr-u n a. Se în d rep ta în p arte a unde răm ăsese Nicola.
B ăiatul se ascunse dup ă trunchiul unei zade, d ar, văzînd
că anim alul se apropie tot m ai m ult, se că ă ră ca o m aim u ă
sus în copac.
— D ihan ia o să se ca ăre du pă el ! strigă Z ora, îngrozită.
Fiorosul anim al, neavînd altă ieşire, sări sprinten din
cracă în cracă urm ărindu-1 pe N icola. P uştiul ipa, d a r nu
se lăsa m ai prejos decît jiv in a şi continua să se ca ăre. Z a d a
începu să se încline. N icola scoase un răcnet şi îşi dădu

217
drum ul la păm înt. T recu vertiginos pe lîn gă rîs şi se prăbuşi
în tr-o tu fă de grozam ă. Z o ra îl trase binişor a fa ră :
— T e-ai lovit ?
N icola sc pipăi, cu ochii in tă la fiara care răm ăsese
sus pe cracă, p u fn in d am enin ător.
— N u — răspunse el du p ă un răstim p şi încercă să g lu
m ească, du p ă obiceiul său : în a fa ră de pantaloni, am răm as
în treg !
Z o ra era în g rijo ra tă din pricina lui P avle, care m ai ză
cea la păm înt. Bietul b ăiat a ră ta jaln ic. Rîsul îi sfîşiase
obrazul. T rei zgîrîieturi adînci îi tăiau obrazul de la ureche
p în ă la bărbie, şi din toate sîngele curgea şiroaie, p relingîn-
du-se pe gît.
Z o ra se aplecă asupra lui.
— T e doare ră u ?
P avle încercă să zîm bească :
— L a ca^ nu, la picior, da.
F a ta văzu că şi piciorul b ăiatului sîngerează. îi suflecă
p an talo n u l p înă sus ; rîsul îşi înfipsese din ii adînc, şi ran a
p ărea prim ejdioasă.
— T icălosul ! A furisitul ! se m înie Z ora, uitîndu-se cliio-
rîş la pisică, apoi rupse căm aşa lui P avle în fîşii şi-i legă
rana.
în tre tim p, B ranko şi D uro aru n cau de zor cu pietre şi
cu bucă i de lem ne în rîs, b a chiar şi N icola, care uitase de
frică, lua p arte la atacul lor.
D ih an ia se legăn a pe aceeaşi creangă pe care stătuse şi
puştiul, de unde pu fnea şi m io rlăia înfiorător, uitîndu-se la
copii.
Z o ra îl apucă pe B ranko de um ăr :
— P avle a fost m uşcat. C red că trebuie să-l ducem pe
bra e.
— M ai întîi trebuie să scăpăm de rîs — îi răspunse b ă
iatu l — altm in teri iar se năpusteşte asupra noastră.
C înd, iată, dintre tufişuri ieşi un ăra n , care se uită m ai
în tîi Ia Pavle, apoi la Z ora.
— D a ’ ce face i voi aici ? în treb ă el.
Z o ra îi a ră tă fazanul, apoi rîsul, care tocm ai îşi plecase
capul în piept ca şi cum s-a r fi p re g ătit să sară asupra lor.
ăran u l, un om m ăru n t de stat, cu o fa ă mică, d ar p lin ă
de şiretenie, privi o clipă d ih an ia cu ochi sfredelitori şi

218
 scoase iute de sub h ain ă o eav ă de arm ă, o înşurubă la
patul puştii, pe care-1 trase a fa ră din cracul pan talonului,
iar dup ă un m inut în liniştea p ăd u rii răsun ă o detun ătură.
Rîsul ip ă încă o d ată sălbatic, se rid ică în două labe
şi se p ră v ăli p rin tre crengi.
D uro şi ISlicola v oiră să se repead ă spre el.
— încet, încet — îi domoli ăra n u l cel m ărun el —
neam ul pisicesc are şapte vie i, şi cînd o fia ră ca asta e
atinsă de glon , devine m ai prim ejdioasă ca oricînd.
Om ul îşi încărcă iar puşca înainte de a se apropia.
Rîsul era în tr-a d e v ă r m ort. Sta lungit pe o rînă, cu
cîteşipatru labele întinse, cu botul căscat, aşa încît copiii
îi văzură col ii m ari şi înfiorători.
— Ah, dihanie afu risită ! m orm ăi N icola şi-i repezi
un picior în coastă.
în tre tim p, ă ra n u l se în g rije a de Pavle. îi desfăcu
zdren ele cu care era leg at :
— N u a ra tă de loc bine. H aid e i să-l ducem la m ine
acasă.
Om ul doborî un pui de m esteacăn, legă picioarele rîsu-
lui şi-l a tîrn ă de trunchi, pe care D uro şi B ranko treb u iră
să-l ducă. N icola în h ă ă fazanul, iar Z o ra şi ăra n u l îl
sp rijin iră pe Pavle.
— L u a i-o la d reapta. ă ra n u l cel m ărun el a ră tă spre
un b rad sem e : Acolo dăm pe cărare şi, dacă v ă zori i,
în tr-u n ceas sîntem la m ine acasă.
C opiii nu p u teau să înainteze repede. T ru p u l greu al
dihaniei se ag ă a de crengi, iar P avle trebuia sprijinit, r ă
nile îi ard eau ca focul şi-l dureau la fiece pas.
C înd aju n seră pe cărăruie, le fu m ai uşor. în curînd
p ăd u rea se retrase şi deodată se pom eniră în tr-o poiană
largă, unde se aflau cî iva pom i ro d ito ri şi o şură. în spa
tele pom ilor se zăreau loturi lucrate, iar după un ceas, ba
chiar m ai pu in, se ivi şi un pîlc de case.
ă ra n u l a ră tă spre ele :
— Acolo stăm noi.
G ospodăriile se în ăl au la um bra unor nuci uriaşi : case
de p iatră, înşirate în lung şi lipsite de orice podoabă. P a r
tea din fa ă era în v elită cu şi ă lată, ia r cea din spate cu
paie. C itcva găini alerg au speriate de colo-colo, două gîşte

219
se p o rn iră să gîgîie, iar undeva, în dosul caselor, lă tra un
cîine.
— M ila ! strigă ăran u l.
O fem eie vînjoasă ieşi în p ragul prim ei case :
— Ce s-a -n tîm p lat ?
— A duc m usafiri — spuse ăra n u l — şi m ai aduc şi
m ara fetu rile astea... — ad ău g ă el, arătîn d fazanul şi rîsul.
— Ia r te-ai dus la v în ăto are ! exclam ă n u p rea încîn-
ta tă fem eia cea zd ravăn ă, care p ărea ditam ai stîlpul alături
de om ul ei m ărunt.
ă ra n u l clătin ă din cap :
— M -am nim erit şi eu tam an cînd tîlh aru l ăsta — şi
izbi rîsul cu piciorul — doborîse pe unul din băie i, ba a
m ai ucis şi fazanul. D a r d ă-n e odată drum ul în ău n tiu , că
sîntem obosi i.
Fem eia se trase la o p arte lăsîndu-i pe copii şi pe ă
ran să treacă. C înd văzu fa a p lin ă de sînge a lui Pavle,
o cuprinse m ila
— T e doare tare ? îl în treb ă ea pe băiat.
P avle făcu semn că da.
In tra ră -n casă cu to ii. U şa d ădea în tr-o bucătărie m are,
pe jum ătate cu fu n d ată în întuneric. L îng ă peretele din fund
se afla o v a tră uriaşă, d easu p ra căreia a tîrn a un ceaun de
tuci. D e-a lungul celorlal i pere i se înşiruiau bănci grele ;
încolo, în to stă în căp erea nu m ai vedeai altceva decît o
po li ă zidită în perete şi o covată de p iatră, întocm ită din
pietre neşlefuite.
ă ra n u l îl aşeză pe P av le lîngă vatră.
— N u e foc ? o în treb ă el pe femeie. T rebuie să-i
spălăm de în d a tă răn ile cu ap ă caldă.
— L -am lăsat să se trea că — zise femeia.
— Cere cî iva tăciuni de la vecin.
Fem eia lu ă o to r ă de răşin ă şi v ru să iasă.
B ranko o opri :
— N -av eti chibrituri ?
— P en tru un ă ra n p ă d u ra r sînt p re a scum pe —
spuse ea.
— E u am vreo cîteva be e — şi B ranko scoase o cutie
de chibrituri din buzunar.
Surcele şi lem ne tăiate se aflau pregătite, şi în tr-o
clipă un foc vesel prinse să ard ă sub ceaunul de tuci.

220
 în tre tim p, ă ra n u l atîrn ase rîsul de un stîlp şi începuse
să-l ju p o aie de blană, în vrem e ce nevastă-sa îi desfăcea
lui P avle zdren ele cu care-1 oblojiseră.
— Să n ăd ă jd u im că n-o să obrintească.
îi spălă cu g rijă rănile cu ap ă cald ă în care azvîrlise
şi un pum n de muşe el. P avle strîn g ea din din i, uneori
însă îi m ai scăpa şi cîte-un geam ăt uşor.
Z ora, D uro şi N icola iscodeau cu ochi curioşi p rin oală
casa. D in bucătărie, singura încăpere de locuit, in trai d e-a
drep tu l în g ra jd . în acest acaret lung şi aerisit, foiosit pe
ju m ătate ca ham bar, se aflau două vaci, p atru oi şi o
capră. T o t acolo m ai rîm au p a tru porci negri, care, de
în d ată ce copiii in tra ră în g ra jd , începură să adulm ece,
apoi la iu eală se buluciră p rin tr-o sp ărtu ră şi ieşiră afară.
Copiii văzu ră şi cîinele, o potaie burtoasă şi în tă rîta tă
cc se repezi cu furie la ei, arătîn d u -şi col ii.
Se duseră în dosul casei şi a ru n cară o p rivire m ai d e
parte, către celelalte gospodării. A doua era mai m ică d e
cît cea unde se aflau, iar a treia p ărea nelocuită, căci la
fa a d ă lipseau cărăm izi, iar un zid se surpase.
D uro tocma! voia să se înto arcă înapoi în casă, cînd
N icola începu să strige :
— U ite colo, vine un v în ăto r !
— U n v în ăto r ? rep etă D uro, speriat.
Copiii p riv iră într-acolo. C h iar în punctul unde icni
seră ei din pădure, se ivi p rin tre pomi un b ărb at în haine
verzi ; cîinele îl şi sim ise.
D uro se sperie d e-a binelea :
— Sfinte D um nezeule ! D acă descoperă arm a, îl în
h a ă pe ăran . T reb u ie să-i dăm de veste — şi se pregăti
s-o ia la fugă.
B ranko îi opri :
— M ergi încet, altfel îi trezeşti bănuielile.
N icola însă o şi tulise p rin g ra jd , iar cînd B ranko şi
D uro in tra ră în bucătărie, ăra n u l aflase totul. Se scărpina
tu lb u rat în cap.
— F ir-a r dracu al dracului, asta a r putea să m ă coste
scump al naibii ! Şeful m ă pîndeşte de m u ltă vrem e.
— N u m ai ocări — îl povă ui fem eia, calm ă. G indeş-
te-te m ai bine la ce-am p u tea face. D eocam dată încă n -a
sosit.

221
 — în prim ul rîn d trebuie să d isp ară puşca. Omul o
sm ulse din cui şi dăd u să se re p ead ă cu ea afară.
Femeia, i-o luă din m înă :
— D acă te vede cu puşca, apăi te are num aidecît la
m înă.
— Păi şi aşa m ă are la m înă — bodogăni ăra n u l —
sau î i închipui cum va că n -a văzut sîngele rîsului — şi
a ră tă spre jivină.
— P oate să-l ia şi sînge p ierd u t de b ăiatu l ăsta — îl
linişti femeia. Ce, băiatului nu i-a curs nici o p icătu ră de
sînge ?
— Ba chiar foarte m ult — în tări Z ora.
ă ra n u l îşi m ai veni în fire. îi d ăd u puşca lui B ranko
şi-i zise :
— T e duci cu ea în g ra jd , iar cînd şeful e la u*ă,
disp ari cu puşcă cu tot în pădure.
D uro lu ă la spinare rîsul ju p u it de piele.
— A ştep i şi tu p în ă ce v în ătorul in tră în bucătărie,
apoi arunci jiv in a în hazna.
în tre tim p fem eia îndesă b la n a în tr-u n sac şi-l v îrî sub
Pavle. Pe urm ă p re sără cenuşă peste sîngele sălbătăciunii
şi m ătu ră cu g rijă ju r îm p reju r.
— Pe v lăjg an îl lăsăm să stea culcat ? îl în treb ă ea pe
bărbatu-său.
ă ra n u l făcu semn că da, d u p ă care ad ăug ă :
— F ata să răm în ă şi ea lîn g ă băiat.
— D a’ ce spunem dacă ne în treab ă cine-s ei ?
— Păi... ad evăru l — fu de p ărere ăran u l. I-am găsit
în păd u re tam an cînd îi ataca dihania, fiindcă a tîta lucru
o să v a d ă şi p ăd u raru l, că num ai un rîs a p u tu t să-l aducă
în halul ăsta.
— N u, m ai bine să spunem că sînt copii sor-m i şi că
au fost să culeagă bure i. Fem eia a ră tă o strachină cu m î-
n ătîrci : C hiar am cules vreo cîteva azi-dim inea ă. Ia tă -le
aici...
— Bun, bun... — încuviin ă omul.
A poi fem eia îşi aru n că p riv irea asupra păsării. Z ăcea
azv îrlită pe un scaun :
— N -a r fi bine să disp ară şi fazanul ?

222
 ă ra n u l clătin ă din cap :
— Rîsul e m işel şi nu se d ă la om decît atunci cînd
e în prim ejdie. T rebuie să-i spunem şefului că am v ru t
să-i sm ulgem fazanul şi că de aceea l-a v ătăm a t a tît de
râu pe băiat.
Fem eia ciuli urechea :
— Auzi-1 că vine.
E ra însă d o ar cîinele lui, care zgrep ănea la uşă.
— D a ’ eu ce să fac ? piui N icola.
— Şi tu eşti aici ? ă ra n u l chibzui cîteva clipe. D eo
d a tă începu să rîd ă : D u -te şi d ă-i drum ul lui K aro al
nostru. D a r grăbeşte-te. Şi-l îm pinse şi pe N icola în g ra jd .
— D e ce ? în treb ă fem eia, m irată.
— C înd K aro l-o vedea — şi a ră tă spre uşă, unde cîi
nele şefului lă tra de zor şi rîcîia — se aruncă negreşit asu
p ra lui, şi p înă se lu p tă p ăd u raru l să-i d espartă, cîştigă
copiii tim p şi aju n g sigur în pădure.
în să nu era atît de sim plu să-l dezlege pe Karo. A fu
risitul de cîine îl lă tra înverşunat pe N icola, v rîn d să-şi
în fig ă col ii în el. Piciul era g ata să renun e, cînd de dup ă
col zbucni cîinele de vînătoare.
K aro se năpusti asupra ogarului, iar N icola, fă ră a
pierde o clipă, îi tăie funia care-1 lega de cote . K aro se
repezi ca o săg eată spre sub iraticul cîine de vîn ătoare şi-l
dădu peste cap. O g aru l se sperie şi o rupse la fugă. K aro,
după el.
A uzind zgomotul în căierării, ăra n u l clipi din ochi către
n evastă-sa, d ar în acelaşi tim p izbucni şi glasul furios al
şefului.
— J a v re afurisite ! strigă el, lovind în am îndoi cîinii,
însă nu reuşi decît să-i facă pe cîini să se fugărească mai
avan şi să se m uşte cu în d îrjire.
ă ra n u l ieşi în p ra g :
— K aro !
C elălalt îşi chem ă şi el ogarul.
K aro se duse la stăpînul său, ia r cîinele de vîn ătoare
se apropie strecurîndu-se pe furiş. Cei doi îşi apucară do
bitoacele de zgarda ; p ă d u ra ru l îl legă pe-al său în fa a
casei.

223
 M ătăhălosul, care, de sub şapca-i cu cozoroc lat, îşi
a ră ta o fa ă p relu n g ă şi p arcă tăbăcită, un nas ascu it şi
nişte ochi am en in ăto ri ce scăpărau, d ăd u buzna în casă.
— Ei, Polacek, azi te-am prins ! m îrîi el.
— Pe m ine ? şi ă ra n u l îl privi m irat.
— L asă-te de m inciuni ! Ochii lui m ari zvîrleau fu l
gere de m înic Am auzit o îm puşcătură şi am găsit şi urm e.
C îinele s-a luat după ele şi, pe firul lor, am ajuns d rep t la
dum neata.
— U rm e poate o i fi găsit dum neavoastră, nu zic ba —
ră s p u n se ă ra n u l. P o t să v - a r ă t şi u n d e se sfîrşesc, cît d es
pre îm puşcătură, nu ştiu nimic.
M usafirul fu nevoit m ai întîi să se obişnuiască cu în
tunericul, după care îi zări pe P avle şi pe Z ora.
— El este victim a — şi Polacek a ră tă spre băiat.
— D a' ce-are ? O m ul se aplecă asu p ra lui Pavle.
— L -a atacat un rîs.
— U n rîs ?! Şi atinse cu m îna-i la tă şi zd rav ăn ă fa a
în sîn g erată a lui Pavle, că v lăjg an u l gem u lung.
— L -a m uşcat şi de picior — continuă ăran u l, a ră -
tîndu-i răn ile adînci.
— I-a i spălat bine răn ile ? în treb ă m ai prietenos m a
tahala.
ă ra n u l încuviin ă p rin tr-u n gest :
— Cu ap ă fierbinte. N ev astă-m ea a pus în ap ă şi un
pum n de m uşe el.
M usafirul îşi trecu m îna p rin b arb ă şi p ăru că se gîn-
deşte. D eo d ată d ăd u cu ochii de fazan :
— D a ’ asta ce m ai e ? în treb ă el, cu glas din nou
aspru, a intindu-1 răutăcios pe m ărun elul Polacek.
Polacek însă nu-şi p ierd u cum pătul şi răspunse calm :
— C ea de a doua victim ă. Rîsul l-a doborît, iar cînd
voinicul ăsta — şi a ră tă iar spre P avle — i-a tulburat
prînzul, s-a a iu n c a t asu p ra lui. Eu am picat la anc, fiindcă
altfel l-a r fi scărm ănat şi m ai rău.
In tre tim p, omul se u ită la fazan :
— S -ar zice că spui adevărul. R ana de la gît e în
tr-a d e v ă r făcu tă de pisică.
Polacek rîse înăbuşit :
— Şi ce pisică ! Z ău aşa, crede i-m ă.

224
 — D a, dar am auzit o îm puşcătură — începu din nou
oaspetele, uitîndu-sc bănuitor în ju r.
— Eh, acum to ată ziulica se trage cu puşca în p ă
dure — spuse liniştit ăra n u l şi se aşeză.
— D ar, la u rm a urm ei, ce-a i căutat în p ăd u re ?
— A u fost după niscai ciuperci — se am estecă fem eia
în discu ia celor doi b ărba i. Ia tă -le aici... — şi 1 Ie puse
sub nas.
— D a’ chiar n -a i auzit nici o îm puşcătură ? continuă
cu în d ărătn icie să întrebe m usafirul, iar ăra n u l clătină din
cap. N ici tu ? şi o îm boldi cu piciorul pe Z ora, care stătuse
tot tim pul tăcu tă lîn gă Pavle.
— Eu am au zit do ar două ipete, unul al t îs u Iul ce
lălalt al lui Pavle. încolo nim ic — răspunse fata.
Omul se u ită m ai bine la Z ora. D eodată îi puse mîna
pe creştet şi-i ră sfiră p ărul pe fru n te :
— D a ’ ce ? F ata are părul roşu ?
Z o ra îşi dăduse de m ult seam a că bărb atu l acela fru
mos, cu nas ascu it, în d răzne avîntat, şi cu bărbu ă, era
silvicultorul Sm olian, tatăl lui V ladim ir, şi se aştepta la
această întrebare.
— Ei, şi ce dacă am p ărul roşu ? vorbi ea, liniştită,
dîndu-şi părul peste cap.
Fem eia interveni din nou :
— Soră-m ea are şi ea părul roşu.
— Sora dum itale ? repetă Smolian.
— F ata m i-e nep o ată de soră. E de două săptăm îni
venită la noi în vizită, îm p reu nă cu băiatul.
— în Seni este cău tată o fa tă cu p ărul roşu — conti
nuă silvicultorul — şi de nu v -a r fi nepoată, aş filuat-o
pe sus.
— în Seni ? în treb ă ăran u l. P ăi de ce ?
Sm olian rîse cu rău tate :
— F iindcă în treg Seni-ul a r vrea s-o ştie în ghearele
lui Scarao chi, şi eu m ai ab itir ca to i.
Păşi încet spre uşă, d ar iscodind în tr-u n a cu ochii p rin
toate ungherele.
— M ai dori i ceva ? îl întreb ă Polacek. P oate un ra
chiu ? Sau rachiul nostru n u-i vrednic de dum neavoastră ?

15 — 1626 225
 — A ltă d a tă — zise m usafirul şi, în sfîrşit, ieşi afară.
D eo d ată se întoarse înapoi şi în şfăcă fazanul : P e-ăsta, din
păcate, trebuie să-l iau cu m ine.
Polacek în cu v iin ă din cap :
— P ăi şi aşa, tot vi l-aş fi adus.
D e astă dată, Sm olian rîse cu p o ftă :
— P ot să cred orice, Polacek, num ai asta, nu.
ă ra n u l rid ică stîn jen it din um eri :
— Cum dori i, dom nule...
Om ul îşi dezlegă cîinele :
— D a ’ ai p u tea să-m i spui încotro a fugit rîsul ?
— D evale, în văgăună. Şi a ltă d a tă l-am m ai zărit eu
acolo...
— M ul um esc... — silvicultorul îşi duse m îna la şapcă —
...şi ave i g rijă de băiat. R ănile de rîs sînt prim ejdioase.
— 0 s-avem , dom nule. Polacek îşi scoase şi elşapca :
V în ătoare bu n ă ! P oate d ă D um nezeu şipune i m îna pe
ticălosul cela de rîs.
O m ule ul răm ase neclin tit în p rag, p în ă ce inginerul
d ispăru în păd u re, şi num ai cînd şi ogarul se p ierd u p rin
tre copaci, in tră şi el în casă.
în tre tim p fem eia pusese m asa. A şezase blidele de lemn,
precum şi o strach ină ad în că pestri ă, în care aburea îm
bietor ciorba. Fem eia întoarse capul :
— A plecat ?
Polacek făcu semn că da.
— U ite c-am av u t noroc — zise ea.
— M are noroc !... ă ra n u l se aşeză la m asă.
Fem eia um plu ochi p rim ul blid.
— Dă-i-1 bolnavului — îi spuse ea Z orei — şi cheam ă-i
şi pe ceilal i.
D uro şi N icola se şi a ră ta ră .
— Risul s-a dus la fu n d cît ai clipi — povesti triu m
fă to r D uro, iar du pă o pauză c o n tin u ă : S ă-l scoatem
a fa ră ?
— N ici pom eneală, B lan a e de pre , iar b lan a am sal
vat-o.
Sosi şi B ranko. ă ra n u l se u ită la el :
— Ce m i-ai făcut puşca ?
— A m lăsat-o în pădure. M i-am zis că-i m ai bine aşa.
S-o aduc ?

226
 — N u încă — spuse femeia. P în ă una alta, să îm bu
căm ceva — şi îm pinse băncile în ju ru l mesei.
B ăie ii se aşezară şi v ru ră să apuce lingurile, d ar Z ora
le trase un cot : ăra n u l îşi îm preunase m îinile şi rostea
o rugăciune. Fem eia se ru g a şi ea ; copiii încercară şi ei să
repete cuvintele.
ă ra n u l îşi ridică fruntea, clipi şiret cu ochii lui mici,
apoi s p u s e :
— P o ftă bună ! şi-şi v îrî lin g u ra în ciorbă.

C a p ito lu l 14

în casa vrăjitoarei

A doua zi, cînd copiii şi ăra n u l se u ita ră la Pavle,

fa a băiatului era ap rin să : avea febră. Polacek îi dezveli
piciorul. R ana ard ea ca focul şi coapsa i se um flase rău.
ă ra n u l se scărpină în cap, apoi se u ită la copii.
— Eu zic că trebuie să m ai zăbovi i o zi-două pe la noi.
Copiii n -av eau nim ic îm potrivă.
— D acă ne m ai ine i — răspunse Z o ra — răm înem
bucuroşi. O să vă dăm şi noi o m în ă de ajutor.
Polacek încuviin ă.
— D e aju to r, avem întotdeauna nevoie.
D uro cără to ată ziua, cu vacile, bălegar în livadă, în
vrem e ce B ranko, N icola şi Z o ra îl îm prăştiau. D a r nici
a doua zi, nici a treia starea lui P avle nu se am elioră, aşa
că în cea de a doua zi copiii, îm preună cu nevasta ă ra
nului, p liv iră cartofii, iar în cea de a treia se duseră cu
Polacek în pădure.

227
 în sfîrşit, în tr-a p a tra zi, lui P avle începu să-i m eargă
mai bine. R ănile de pe fa ă aproape că se închiseseră.
F ebra îi scăzuse, d ar ra n a de la picior tot mai supura şi
continua să-l doară.
— C red că m -am îm piciorogat — spuse vitejeşte b ăia
tul, zîm bindu-i Zorei.
— M ai h o d ină-te o zi — fu de p ărere fem eia, care
tocmai îi aducea supa. Că d o ară n-o să m urim de foam e
dacă v ă m ai inem o zi.
— N u — zise şi D uro, care se obişnuise m ai m ult ca
to i la ă ra n — nu m ai putem răm îne...
în cea de a şasea zi o p o rn iră la drum .
C opiilor le era dor de tu rn u l lor, de m are şi de tot ceea
ce lăsaseră la Seni.
îi m u l u m iră lui Polacek şi nevesti-si.
Polacek îi opri cu u n gest :
— Ce-m i tot m ul um i i a tîta ? D oar şi voi m i-a i dat
o m înă de aju to r, iar dacă B ranko nu m i-ar fi dus atît de
repede puşca în pădure, iar D uro n -a r fi aru n cat rîsul în
hazna, cu siguran ă că şeful m -a r fi um flat, şi acum aş sta
la başcă, în Seni.
Fem eia le făcuse copiilor o leg ătu ră în care pusese toate
cele de trebuin ă.
— M ai veni i pe la noi, şi cît de curînd. L a v a ră s-ar
putea s-avem m ereu nevoie de cîte cineva la cîmp.
E ra pe la am iază cînd copiii p ărăsiră m ica gospodărie.
ă ra n u l le a ră tă pe unde s-o ia, şi ei se aştern u ră v ite
jeşte la drum .
L a început îşi m ai tociră tălpile prin p ăd u re şi prin
tufişuri. C a să nu-1 obosească pe Pavle, care era cam p a
lid şi fă ră vlagă, m ergeau încet.
D upă vreo trei ceasuri, p ăd u rea începu să se rărească.
R ăsu flară uşura i, ba N icola începu chiar să dea din mîini
de bucurie, iar cînd de pe o creastă ză riră m area, n em ăr
ginirea aceea alb astră ce se contopea la apus cu cerul, fe ri
cirea lor nu m ai avu m argini.
— Ia te u ită — îi spuse B ranko fetei. Ce frum os !
Z o ra p rivi d rep t înainte, cu ochi m ari, la albastrul m ă
rii şi al cerului, apoi, la fel ca N icola, îşi flu tu ră veselă
bra ele şi o luă la fugă, îm b ătată de aer.

228
 D upă cîteva sute de m etri, podişul se înclina ab ru p t în
jos şi ei rev ăzu ră Seni-ul. D e acolo de sus, m icul oraş se
înfă işa ochilor ca un unghi obtuz, prins între valea ascu
ită, care, ca o pană, răzbea spre m are.
— A colo-i tu rn u l nostru ! exclam ă N icola, arătîn d spre
turn.
— E tot acolo ! zise Z o ra în tr-o explozie de bucurie.
D uro o p rivi am uzat :
— D a ’ ce, credeai că Begovic l-a cărat cu el ?
Z o ra rîse :
— Nu. Totuşi e plăcut că se a flă tot acolo.
D eodată îşi d ă d u ră seam a că P avle a răm as m ult în
urm ă, aşa că aştep tară p înă ce p rietenul lor se apropie
şchiopătînd.
G ăliganul gem ea :
— N u pot să m erg repede. D acă alerg, mi se deschid
rănile.
Z o ra a ră tă în jos, către valea adîncă :
— S e n i!
P avle încercă să zîm bească :
— Şi eu m ă bucur.
— O r m ai fi stînd de s tra jă la turnul nostru ? se în
trebă Duro.
Z o ra ridică din um eri.
— C red că da — îşi d ăd u ea apoi cu p ărerea. D upă
spusele silvicultorului, tot ne m ai caută.
O b ucată de vrem e, copiii p riv iră tăcu i în jos. M area
îşi schim ba încet-încet culoarea-i sinilie în tr-u n verde in
tens, deosebindu-se din ce în ce de cer. Şi alba scînteiere
de d easu p ra Seni-ului începu să se rărească, aşa încît ca
sele şi străzile îşi p recizară contururile.
D uro sări în sus :
— P ăi nu m ergem m ai departe ?
Z o ra se îm potrivi :
— M ai bine s-aşteptăm pînă se înserează. D acă ne vede
cineva, Begovic şi liceenii ne iau în p rim ire chiar de
m îine !
C eilal i fu ră de aceeaşi părere, aşa că o lu a ră tîrîş-
grăpiş către un huceag de pini tineri şi aştep tară acolo
pînă coborî am urgul.

229
 Soarele scăpătase în spatele lor cînd ei se aştern u ră din
nou la drum . C ă ra rea era cam abruptă, aşa că B ranko şi
N icola treb u iră să-l a ju te pe Pavle. Brusc, v lăjg an u l fu iar
cuprins de un trem u r şi îi veni am e eală.
— T reb u ie să m -aşez — gem u el.
B ranko îi puse m îna pe spinare şi Z o ra încercă să-l
încălzească, d a r nu a ju tă la nim ic ; P avle trem u ra tot mai
tare. Se u ita jaln ic la ei :
— V a trebui să m ă lăsa i aici.
Z o ra clătină din cap :
— N u. Sub cerul liber nu po i să răm îi. Ai să răceşti
şi o să- i fie m ai rău.
— D ar ce facem cu el ? în treb ă Nicola.
B ranko se u ită în ju r. Pe-aici pe-aproape locuia bu-
nică-sa. N egreşit, coliba ei se află jos, în fundul întune
cat al văii.
— D acă m ergem încet — zise el — putem să-l ducem
pe P avle la bunică-m ea. B ranko a ră tă înspre v ă g ă u n ă :
A re un g ra jd în dosul casei. în să trebuie să fi i m u i ca
peştii, altfel ne zvîrle a fa ră cît ai clipi.
P avle se ridică în picioare :
— P în ă acolo jos m ai pot eu.
îl sp rijin iră pe b ăiat şi, du pă ju m ă ta te ceas, ajunseră.
— Aicea e — spuse Branko.
M ai aveau doar vreo treizeci de paşi pînă Ja casă.
G ra jd u l însă era închis.
— A ştepta i — spuse Branko. M ă pricep eu să-l
deschid.
Se că ără, sări pe fe rea stră şi trase zăvorul.
In tra ră uşurel în ău n tru şi-l oploşiră pe P avle în paie.
— Acum noi ce facem ? întrebă Duro.
— Eu răm în cu P avle — spuse Z ora.
— Şi eu răm în cu el — fu de p ărere Branko.
— Eu m ă duc la cetatea n oastră — zise N icola. T r e
buie să ştiu dacă Begovic mai stă de strajă.
D uro v ru să-l înso ească :
— F i i cu ochii în p atru — le atrase Z o ra aten ia. Să
nu p u n ă m îna pe voi.
Cei doi băie i chicotiră, apoi se fu rişară fă ră zgomot
din g rajd .

230
 — Stai bine ? îl în treb ă Z o ra pe Pavle.
V lăjg an u l încercă să zîm bească. Cum însă tot m ai ge
m ea şi cum frig u rile îl scuturau în tr-u n a, îi puseră u n sac
pe um eri şi-l în fu n d a ră m ai adînc în paie.
în tre tim p, B ranko ciulea urechea la zgom otele din
colibă. B ătrîn a K ata era acasă. O auzea cum um blă în
coace şi-ncolo cu paşi tîrşi i. D eodată răsună un glas
lim pede :
— In tră !
— D a ’ cine vorbeşte ? în treb ă Z ora, care în tre tim p
se aşezase lîn gă Branko.
— U n papagal.
— U n p ap ag al ?
— E tare b ătrîn şi-l cheam ă Koko.
P ap ag alu l m ai spuse o d ată :
— In tră !
Se auzi şi vocea b ătrîn ei :
— E cineva a fa ră ? în treb ă ea.
P asărea ip ă ascu it :
— B unul unchi Iacova a sosit !
— L ighioaie a f u r is ită ! bodogăni bătrîna. A i să taci
o d ată sau nu ? Se în d rep tă totuşi spre uşă, o deschise şi
privi afară.
— H a, ha, ha, h a ! făcu p ap ag alu l. Acum in tră. V ai,
ce vesel e Koko !
B ătrîn a se întoarse în casă.
— N u -i nim eni, dobitoc prost ce eşti ! Şi în aceeaşi
clipă uşa se trîn ti la loc.
— H a, ha, ha, h a ! P asărea rîd ea atît de înveselită, şi
p arcă rîd ea chiar de bătrîn ă. B a a s o s it!
în să b ătrîn a nici nu se sinchisi de rîsul zburătoarei. Se
aşezase şi copiii o auziră trebăluind ; de altfel, nici pasărea
nu m ai scoase o vorbă.
— D a ’ ce face bunica ta aici ? în treb ă Z ora.
— C red că e v ră jito are. N -a i auzit de K ata cea
n eag ră ?
Z o ra răm ase cu g u ra căscată :
— A sta e bu n ică-ta ?
— D a — răspunse Branko.

231
 A scultară inîndu-şi răsu flarea şi o auziră pe bătrîna
luînd o oală, m orm ăind ceva şi plim bîndu-se de colo
pînă colo.
— T a re aş v rea s-arunc o p rivire în ău n tru — spuse
Z ora.
B ranko tresări sp eriat :
— Şi dacă ne p rin d e ?
— A , n -ai g rijă, nu ne prinde !
C opiii încercară m ai întîi la uşă ; însă în scîndurile
groase nu se afla nici cea m ai m ică g au ră de cheie, uşa
închizîndu-se cu un ivăr.
— P oate că de sus ne-am putea uita în ău n tru — fu
de p ărere Branko, a ră tîn d spre podul mic al casei.
F ata se urcă la iu eală. Pe scîndurile cele sub iri se
aflau lem ne şi vreascuri. Copiii se tîrîră peste ele cu luare -
am inte.
D ar iată că se auzi din nou vocea papagalului care, de
d ata asta, trîm b i ă din răsputeri :
— In tră !
— D a ’ ce-i cu tine azi ? G lasul b ătrînei răsuna mînios.
— E bunul unchi Iacova ! răspunse papagalul.
— Dobitoc fă ră m inte ce eşti ! îl ocărî ea şi se ridică.
De cînd B ranko ăla a fost aici, to ată ziua bună-ziua nu v i
sezi decît la unchiu-tău Iacova.
— H a, ha, ha, h a ! Koko îl vede bine ! Bunul, d ragul
unchi Iacova ! Koko îl iubeşte.
— D acă nu taci odată, î i dau cu ceva în cap !
De bună seam ă b ă trîn a se afla m ai aproape, deoa
rece copiii îi auziră glasul chiar sub ei.
L a rîndul său, p asărea zburase, şi copiii desluşiră alt
„ha, ha, ha, h a !“ în alt u n g h er al colibei.
— Să fie oare în g ra jd golanul ? auziră ei că spune
b ătrîna, pe care stăru in a p ap ag alu lu i o descum pănise. T r a s e
zăvorul şi deschise brusc uşa grajd iu lu i. Ia vino-ncoa’,
pasăre afu risită ! se o ărî baba du pă o clipă. U ită -te cu
ochii tăi : n u-i nim eni aici.
— G hem uieşte-te bine ! şopti B ranko, silind-o pe Z o ra
să-şi ascundă capul du pă un m ănunchi de vreascuri, căci
pasărea zburătăcea ascu ltătoare p rin g ra jd şi acel „ha, h a !“

232
al ei, am estecat cu un „ki, ki !“ se apropia tot m ai m ult de
fugari.
— C aută, caută ! U nde-i ? în treb ă b ătrîn a, ridicînd
glasul.
— H a, ha, h a ! Ki, ki, ki ! Şi p asărea se în ă l ă p în ă
pe coam a zidului.
— P oate că d ă D um nezeu şi nu-1 văd pe P avle — şopti
Branko.
Z o ra îl linişti :
— N u cred că pot să-l vadă.
F ata nu se înşelase. D upă cîteva m inute b ătrîn a spuse :
— Ei, acum te-ai încredin at că nu-i nim eni aici ? şi
se întoarse în colibă, tîrîn d u -şi papucii.
P asărea o urm ă, d a r tot nu p ărea convinsă, deoarece
continuă să turuie :
— Bunul unchi Iacova ! Bunul unchi Iacova ! U ndeva,
pe-aici, tot o fi el !
Z o ra se folosi de cele cîteva clipe cît b ătrîn a se îna-
poie, din g ra jd , în colibă, ca să dea la o parte două-trei
m ănunchiuri de vreascuri ; apoi îl înghionti pe B ranko :
— U ite că se lum inează.
în pod răzbătea o fîşie lată de lum ină. îm pinseră m ă-
nunchiurile şi m ai în lătu ri : se ivi o crăp ătu ră p rin care,
de sus, puteau să privească în colibă.
P rim ul lucru pe care-1 văzu Z o ra fu corbul.
— M ai are o pasăre — şopti ea.
B ranko îşi apropie obrazul de al ei :
— A re mai m ulte anim ale. U ite-te lîng ă v a tră : stau
ghem uite două găini.
— Pe scăunelul de colo se tolăneşte un m otan — zise
Z o ra şi se cutrem ură : Ce m are şi ce fioros este !
— Se u ită-n sus la noi — spuse Branko. Ehei, ne cu
noaştem noi m ai de m ult. D acă îl m îngîi pe spinare, blana
scapără scîntei !
Acum o zăreau şi pe b ătrîn ă, care se apro p ia şchiopă-
tîn d de vatră.
— B rr ! Z o ra îşi ascunse fa a în palm e. A fu risită p are
să fie ! .
B ăiatul era m ai p u in speriat. D oar o m ai întîlnise o
d ală pe cotoroan ă. Sim ea însă că-1 trece un fior pe şira
spinării, văzînd-o acolo, sub el.

233
 P riv it de sus, chipul ei p ărea şi m ai ascu it. N asu-i
lung se încovoia ca un plisc de uliu d easu p ra gurii pun-
gite, ia r ochii cufunda i sub pleoapele grele p ăreau doi
cărbuni aprinşi atunci cînd scăpărau scîntei din găvanele
adînci. ^
F lăcările focului îi poleia fa a m are cu o strălucire sta-
coiie. Ai fi zis că p ielea-i zbîrcită arde, îm preun ă cu gîtul
sub ire.
B ătrîn a se apropie de v a tră şi, în d a tă ce se ghem ui în
je u l cel m are, corbul se aşeză din zbor pe um ărul drept,
iar pap agalu l, pe cel stîng.
Z o ra căscă ochii m ari :
— Ce-o face acum ?
— N u ştiu — şopti B ranko.
B ătrîn a zgîndări focul şi lu ă capacul de pe ceaunul
spînzurat d easupra flăcărilor. U n abur gros se ridică din
vas. V ră jito a re a lu ă o b u cată m are de osînză şi o zvîrli în
ceaun, apoi aru n că în ău n tru şi nişte buruieni. M irosea a
izmă, a arnică, a cim bru şi alte ierburi de pădure.
L ăsă o vrem e să fia rb ă am estecul din ceaun, pe urm ă,
cu degetele-i sub iri şi scheletice, apucă o lin g u ră şi începu
să scoată ceva dinău n tru. F ie rtu ra devenise o p astă vîscoasă
şi gălbuie. Duse lin g u ra la nas şi m irosi, du p ă care o ridică
în sus şi spuse :
— Ei, acum a-i bu nă ?
Corbul prinse să dea din aripi cînd m ireasm a tare îi
g îd ilă m irosul, ia r p ap ag alu l cîrîi :
— Bunul, b ătrîn u l unchi Iacova făcea şi m ai bine.
— Dobitoc nerod ce eşti ! ocări bătrîna. Bunul tău
unchi Iacova se pricepea d o ar la rachiu, la buruieni, b a !
L uă pu in din p asta aceea şi începu s-o frece între
policar şi arătăto r. D a r p are-se că nici ea nu era m ul u
m ită de amestec, fiindcă m ai azvîrli o m în ă de buruieni în
ceaun şi-l acoperi iar cu capacul.
— Ce-o fi fierbînd acolo ? C uriozitatea o făcu pe Z o ra
să-şi uite de frică.
B ranko ridică din um eri :
— Pesem ne vreo alifie... V inde alifii şi tot soiul de
fierturi.

234
 M ai trecu o bu nă bucată de vrem e pînă ce b ă trîn a luă
din nou capacul de pe ceaun. D e astă d a tă p ăru m ai m ul
um ită, fiindcă tu rn ă încet fie rtu ra în cîteva ulcele, pe care,
după ce le um plu, le aşeză în spatele ei, pe o policioară.
A b ia m întuise treaba, că papagalul prinse p en tru a
treia o ară să strige :
— In tră !
— Ia r vrei să m ă prosteşti ? m orm ăi b ăirîn a, însă de
astă d a tă auzise şi ea ceva. B ătuse cineva Ia uşă. M ai as
cultă o olipă, apoi se ridică anevoie, proptin du-se în
tr-u n bă .
E ra atît de stran ie b ă trîn a aceea, sp rijin ită în toiag,
care se în d rep ta şchiopătînd spre uşă, încît, o clipă, copiii
îşi in u ră respira ia.
— Cine o fi venind la ea ? în treb ă Branko.
— P oate diavolul — şopti Z ora.
— P oate că-i d o ar un ap — o linişti Branko.
— Sau a ltă v ră jito are. Z o ra se lipi de Branko.
B ătrîn a în v îrti de două ori cheia m are în broască. N u
era nici diavolul şi nici a ltă v ră jito are, aşa cum se aştep
taseră copiii, ci d o ar un pescar în alt şi zdrav ăn stătea în
prag.
B ranko cunoştea chipul acela b lajin şi ars de soare, cu
urechile m ari, în al căror lob străluceau nişte to arte de
au r : era tîn ăru l Rista, logodnicul Elenei, p rieten a m a
mei lui.
— H a, ha ! Ki, ki ! îl salută zgomotos papagalul. Fru
moşul R ista ! şi num aidecît se porni să fluiere un m ar
vesel.
Pescarul îşi îm pinse bereta pe ceafă şi spuse :
— B ună seara, tuşă K ata.
B ătrîn a îi răspunse tîrşindu-şi iar papucii spre je u l ei
— Ei, ce pofteşti ? îl în treb ă ea d u p ă ce se aşeză
— M îine vrem s-o pornim în larg — spuse pescarul
care se aşezase şi el pe un scaun — şi aş vrea să ştiu dac?
n u-i bine să m ai aşteptăm o zi-două.
— S ă- i dau în căr i sau să în treb găinile ?
— ' în trea b ă m ai bine căr ile, că-n găini nu p rea am
încredere.

235
 B ătrîn a se în d rep tă spre m asă şi luă căr ile. Le am es
tecă tacticos, apoi îl chem ă pe Koko : pap ag alu l trebuia să
ridice o carte.
— M ai ridic-o şi tu o d a tă — zise ea, îm pingînd cartea
spre tîn ăru l Rista. A poi le aşternu cu lu are-am in te pe m asă.
U n ele pe fată, altele pe dos. R idică m ai întîi cartea din
m ijloc : M îine, ai zis ?
Pescarul încuviin ă p rin tr-u n semn.
— E u aş m ai aştepta o zi. R idică tacticos şi celelalte
căr i. D a — rep etă ea — m ai aştepta i o zi. Poim îine-i
m ai bine.
— Cum o să ne m eargă la pescuit ?
B ătrîn a ridică iar căr ile :
— Bine, Rista, bine. O să fi i m ul um i i — şi deodată
începu să rîdă. C h iar fo arte bine. Aici mie mi se-arată
belşug şi peşte m are. în cep u din nou să rîd ă : D ar, zău,
pleca i poim îine ! şi îşi strînse căr ile.
k — Aşa o să facem. R ista se ridică în picioare : Mii
de m ul um iri, tuşă K ata ! Z v îrli o bancnotă de zece dinari
pe m asă : Mii de m ul um iri şi, de-om avea în tr-a d e v ă r un
pescuit norocos, apăi să ştii că vreo cî iva peşti sînt ai
d um itale.
— H a, ha ! Ki, ki ! cîrîi pasărea. Peşti din ăia m ari,
sufle elul meu, din ăi m ari ! O, tu, drag m eu Rista ! şi îşi
flu ieră iar m arşul.
Pescarul rîse :
— Să ştii că n-o să uit, Koko — şi trase repede uşa
d u p ă el.
O vrem e, b ă trîn a răm ase pe scaun tăcută, cînd din nou
se auziră bătăi în uşă. D e astă dată, şi p ap ag alu l, şi bătrîna
■strigară în tr-u n glas :
— In tră !
în colibă in tră un b ărb at gras, burtos. B ătu din picioare,
:scuturîndu-şi p ra fu l de pe încăl ăm inte, apoi se apropie.
Z o ra îl înghionti pe B ranko :
— K aram an !
B ăiatul făcu ochii m ari. Şapca neagră, fa a roşie, b u
hăită, ochii mici de porc, ca doi nasturi negri prinşi de
o p arte şi de alta a nasului, tru p u l lăb ăr at, m îinile greoaie:
e ra în tr-a d e v ă r bogătanul K aram an.

236
 Om ul se apropie de masă.
— H o, ho ! strigă Koko tare şi bătu din aripi. H o, ho !
Apoi, ipînd, rosti nişte versuri pe care B ranko şi Z ora
le auziseră şi le cîntaseră şi ei îm preună cu al ii în Seni :
E bogatul Karaman,
care pune ban pe ban !

— L ighioană afu risită ! strigă ferm ierul, fă ră să fi

apucat s-o salute pe b ătrîn a K ata, şi azvîrli cu şapca după
papagal.
Koko însă nu se sinchisi cîtuşi de p u in şi ip ă şi m ai
strid en t :
Furat-a zeci de m ii cu sacii
Dur o să-l ia şi pe el dracu '...

— A scultă, nu po i să-i închizi pliscul idioatei ăsteia

de păsări ? m îrîi K aram an, şi m ai furios.
— P ăi atunci cine o să- i m ai m enească ? bolborosi
b ătrîn a, şi cum bogătan ul tot nu slăbea din ochi papagalul,
ad ău gă : U ite-aicea un scaun, şezi !
K aram an se aşeză, scoase o batistă roşie din buzunarul
pan talonilor, îşi suflă nasul cu dichis şi cătă la bătrîn ă.
B ătrîn a însă p arcă nici nu-1 vedea : m îngîia penele p a p a
galului şi nu scotea o vorbă.
— H m ! se auzi, în sfîrşit, glasul lui K aram an.
— H m ! îl în g în ă pasărea.
— T ocm ai voiam ... — începu K aram an.
B ătrîn a nu m ai p utu răbda.
— D a ’ spune o d ată ce vrei ! bodogăni ea. N -am timp
de pierdut.
— V reau să ştiu dacă să-m i v înd porum bul sau să
mai aştept.
B ătrîna K ata se u ită chiondorîş la el :
— A dică vrei să ştii dacă se scumpeşte. A şa-i, fer-
m ierule ?
— Z i-i şi aşa, dacă vrei, tuşă K ata.
— Să ştii că te costă zece d in ari — spuse bătrîna, vî-
rîn d u -i sub nas cîteşizece degetele.

237
 — Zece d in ari p en tru un sfat ?! se stropşi bogătanul,
m ai-m ai ieşindu-şi din fire.
— Ho, ho ! cîrîi pap ag alu l şi ad ău g ă serios . Bietul
K aram an !
— D obitoaca asta de p asăre m ă face să turbez ! sări
in sus K aram an.
— P lăteşte — spuse b ă trîn a — şi-atunci o să te lase în
pace.
Cu m işcări ticăite, K aram an scoase o p u n gă din buzu
n a r şi, cu degetele-i butucănoase, începu să num ere pe
m asă banii : num ai m ărun iş. C înd ajunse la nouă dinari,
zise :
— D a ’ mai ieftin nu laşi ?
B ătrîn a îl privi în ochi cu ră u ta te :
— F iindcă bagi be e-n roate, o să te coste unsprezece
d inari, şi de nu pui chiar în clipa asta banii pe m asă, în
vecii vecilor n-o să- i m ai spun dacă se scum peşte porum
bul, au ba.
D e astă d a tă g răsanul scoase la iu eală m ărun işul din
pungă.
— Ei, D oam ne ! se bosum flă el. D oar nici eu nu g ă
sesc banii pe drum .
— H o, ho ! cîrîi Koko p en tru a treia oară. Ho, ho !
B ătrîn a însă îl făcu să tacă m ai-n ain te de a-şi începe iar
cîntecul.
Copiii erau num ai ochi şi urechi la tot ce se petrecea.
— Ia u ite-te bine şi vezi ce face acum baba ? zise Zora.
îm pingîndu-1 pe B ranko cu cotul.
— D e d a ta asta nu m ai d ă în căr i, ghiceşte în cafea —
şopti băiatul.
în tr-a d e v ă r, b ătrîn a vărsase d in tr-o ceaşcă d ro jd ia de
cafea pe m asă :
— Pui, pui, pui ! Vino, B ru tta !
G ăinile dorm eau pe stinghia lor. L a început nici nu
se clintiră. .
— Pui, pui, pui ! le adem eni m ai tare b ătrîn a, d ar cînd
văzu că tot nu răspund, m ai strigă o d ată : B rutta !
G ăinile însă continuau să do arm ă sau se făceau că
dorm , că h ab a r n -au de chem area bătrînei.

238
 — P uturoaselor ! cîrîi Koko. P uturoaselor ! Ho, ho !
A cum a sare Koko la voi ! Şi pap ag alu l coborî fîlfîin d din
aripi spre găini.
U n a din o rătăn ii îşi în ă l ă capul, d a r p ap ag alu l se
văzu silit s-o m ai ciocănească de cîteva ori cu ^pliscul in
cap p în ă s-o facă să coboare de pe stinghie şi să zb u rătă
cească spre bătrîn ă.
— D ra g ă B ru tta ! N e p re u ita m ea B ru tta ! spuse m ie
roasă baba, scărpinînd uşurel g ăin a la gît ; apoi o ridică
sus, pe m asă, lîng ă d ro jd ia risipită.
P asărea cea n ea g ră rîcîi resturile de cafea, îm prăştiin-
d u-le în toate p ăr ile, şi ciuguli de vreo două ori din d ro j
die, du pă care b ă trîn a o lu ă de pe m asă şi o aşeză cu
g rijă jos. A ştep tă p înă ce B ru tta se întoarse pe stinghia ei,
apoi, sp rijin in d u -şi capul în palm e, răm ase o bucată de
vrem e cu ochii in tă, larg deschişi, la resturile de cafea.
— Ce vezi acolo ? în treb ă K aram an, g îtuit de em o ia
şi foindu-se în tr-u n a pe scaun.
— N u m ă tu lb u ra — m orm ăi b ătrîn a şi răm ase mai
d ep arte tăcută.
— T o t nu vezi nim ic ? în treb ă din nou K aram an.
— D e porum b ai zis ? i se adresă scurt b ătrîna.
— D e porum bul meu. E un porum b straşnic ! D e m ult
n-am m ai avut p a rte de aşa frum use e de recoltă ca anul
ăsta.
— N u ! spuse b ă trîn a cu asprim e în glas. D acă a r fi
grîu, da. P re u l grîului urcă anul ăsta, al porum bului, nu
— şi clătin ă din cap a pagubă.
— V ai ! se v ăicări K aram an. Sînt un om p ie r d u t! P re
ul g rîului urcă, zici dum neata ! G rîul ! Şi anul ăsta am
avu t cu două sute de chintale m ai m ult decît în al i ani
şi l-am v în d u t pe tot, de-ab ia dacă-m i aju n g e de să-
m în ă !
— De, K aram an, ar fi trebuit să vii m ai devrem e la
m ine ! şuşoti bătrîn a.
— D a, da, m ai devrem e ! rep etă papagalul.
— V ai, vai ! gem u bogătanul. Şi cu cît o să urce, tuşă
K ata ? Spune-m i m ăcar cu cît.

239
 — Cu m ult, K aram an. D acă nu m ă-n şală ce văd eu
aici — şi se mai u ită o d a tă la d ro jd ia de cafea — cu
treizeci la sută !
— V ai, vai ! K aram an prinse să se b ată cu pum nul în
piept : A m p ierd u t şase mii de dinari, tuşă K ata. Sînt un
om sărac !
— Un om sărac... — rep etă p ap ag alu l. V ai, vai, bie
tul K aram an ! şi Koko oftă cu sughi uri m ai abitir decît
bogătanul.
— D acă n-o să omor eu pasărea asta ! strigă el şi sări
în sus, d ar în aceeaşi clipă începu să geam ă : A h, guta
m ea !
— N u i-a folosit alifia pe care i-am făcut-o ? întrebă
b ătrîna.
— Ba m i-a folosit ceva, d a r e pe sfîrşite.
B ătrîn a rîse înăbuşit :
— Păi trebuie să m ai cum peri.
— D ar n -ai putea să m i-o laşi mai ieftin de d ata asta ?
se tocmi K aram an, u itîndu-se la bătrîn ă.
K ata clătin ă din cap :
— N ici o p a ra m ai pu in, cucoane !
— T ocm ai acum cînd ştii şi dum neata că am p ierdut
şase mii de dinari... — se jelu i K aram an.
— M ie tot nu m i-ai fi d a t din ei, chiar d acă î i m er
g eau treburile.
K aram an scoase o cutioară din buzunar :
— P une-m i, însă num ai un sfert. M ai m ult, zău că
nu pot plăti !
B ătrîn a luă de pe poli ă o ulcică din cele abia um
plute şi puse p u in din pasta gălbuie în cutioara lui
K aram an.
B ogătanul v ru s-o şi înha e.
— M ai întîi banii ! zise b ătrîn a, in în d strîns cutioara
în m înă, iar K aram an trebui să-i num ere m ărun işul pe
masă.
— N oapte bună ! abia de m ai rosti ferm ierul, în tim p
ce-şi v îra cu tioara în tr-u n u l din nenum ăratele lui buzu
nare. Puse m îna pe clan ă şi dispăru la fel de repede
cum venise.
 B ătrîna îşi îm pinse scaunul m ai aproape de foc şi ră
mase tăcută, cu ochii a inti i la flăcări. U neori copiii
aveau im presia că a adorm it. Şi anim alele închiseseră
ochii. G ăinile îşi v îrîseră de m ult capul sub arip ă ; cor
bul le im ită, singur Koko se m ai ferchezuia încă, lăsînd
să-i scape cîte un „ho, ho !“ şi „ki, ki !“. Pesem ne nu
putea să-l uite pe b ătrîn u l K aram an, apoi şi capul lui
m o at, cu pene viu colorate, dispăru sub aripă.
— Ce zici, să nu m ergem şi noi la culcare ? şopti
Z ora, cu un căscat.
B ranko tocm ai voia să-i facă semn că da, cînd în uşă
se auziră iar bătăi repetate.
Koko se trezi şi se învioră im ediat. B ătrîna deschise
şi ea ochii.
— Cine tot vine ? bodogăni ea.
— Bunul unchi Iacova ! cîrîi Koko.
— Ă la să răm îie mai bine a fa ră ! m orm ăi bătrîna, to
tuşi se în d rep tă şchiopătînd spre uşă.
E ra o femeie, care, înso ită de tuşa K ata, se apropie
de vatră. M ai întîi copiii nu zăriră decît rochia ei înflo
ra tă , în culori ipătoare, ilicul de catifea închisă şi bro
dat, precum şi o broboadă pe um eri, iar alta pe cap.
— C urcinoaia — zise tare B ranko.
— N ev asta b ru taru lu i ? în treb ă Zora.
— Da, ea e.
Z o ra îşi apropie m ai m ult fa a de crăpătu ră.
Acum o vedea bine pe femeie : trupul ei durduliu, fa a
ro tu n d ă ca un alu at crescut, d a r încă proaspătă, ochii
bulbuca i, nasul ca o găluşcă, obrajii rum eni şi bărb ia
cam p ătrată.
— S eam ănă cu o vacă ! chicoti Zora.
— T aci, p en tru Dum nezeu ! şi B ranko îi d ăd u una
uşor peste gură.
N ev asta lui C urcin îşi ridicase pu in rochia şi se aşe
zase cu m are g rijă. Apoi, tem ătoare şi sfioasă, se uită la
bătrînă, îşi suflă nasul, pe urm ă se u ită iarăşi la fa a
m are, zbîrcită şi im obilă a Katei şi din nou îşi suflă
nasul, fă ră a se în d u ra să scoată un cuvînt.
— Ce-i cu dum neata ? o îm boldi bătrîna.
— D um neata ştii să păstrezi o tain ă ? îi întoarse
C urcinoaia în trebarea.

16 — 1626
241
 T u şa K ata privi în păm înt.
— C a m orm întul ! răspunse papagalul în locul ei.
în să C urcinoaia tot n u se încum eta să vorbească. îşi
frăm în ta m îinile, se m işca n eliniştită pe scaun, îşi tot în
d ep ă rta şuvi ele de pe frunte, g îfîia şi ofta.
— D a r ce s-a în tîm p lat ? o în c u ra jă tuşa K ata pentru
a doua oară.
— Eu... — începu din nou fem eia, dar, speriată că a
vorbit p re a m ult, se b ătu peste gură.
— C eva în leg ătu ră cu bărb atu l dum itale ? în treb ă
K ata.
— D e unde ştii ? izbucni fem eia, îngrozită.
F ăcînd o schimă, b ă trîn a răspunse :
— E u ştiu totul.
— T o tu l — rep etă Koko.
— A tunci, dacă ştii, pot să- i spun... Iubesc pe altul —
i, ruşinată, îşi acoperi fa a cu broboada.
— Şi ce vrei de la m ine ? o în treb ă m ai departe
bătrîna.
— V reau să ştiu dacă C urcin are vreo bănuială.
— H m ! făcu b ătrîn a şi scoase iar căr ile pe m asă.
S ă-ntreb ăm căr ile...
Cu degetele-i osoase am estecă îndelung şi cu g rijă că r
ile, apoi le risipi pe m asă, desfăcute în evantai, şi-l
chem ă pe Koko.
F îlfîin d din aripi, p ap ag alu l trecu de pe speteaza
scaunului pe um ărul babei, coborî tacticos de-a lungul b ra
ului şi răm ase pe g în d u ri, cu ochii la căr ile întinse ; pe
u rm ă îşi aplecă iute capul, m ai întîi la d reap ta, apoi la
stînga, şi trase o carte.
B ătrîn a o întoarse pe fa ă : era craiul de tobă.
— Ă sta-i bărb atul dum itale — zise ea. A m estecă din
nou căr ile, îl puse iar pe Koko să tra g ă o carte, şi de
astă d ată aşeză pe m asă craiul de roşu : Ă sta-i drăg u u l
dum itale. Ei, acum a să vedem dacă bărbatu l bănuieşte
ceva. B ătrîn a am estecă bine căr ile p en tru a treia oară.
D acă Koko trag e o carte de roşu, b ărb atu l dum itale nu
ştie. D acă trag e o carte de tobă atunci ştie, şi dum neata
eşti p ierd u tă !

242
 Koko zăbovi şi m ai m ult p în ă să tragă. îşi în ă l ă capul,
apoi şi-l plecă în piept, strigă o d ată „ho, ho !“ şi o d a tă
„ki, ki !“, rîse tare de mai m ulte ori şi opăi în ju ru l
căr ilor. _
— O trage oare carte de roşu ?... B ranko însuşi se
sim ea em o ionat.
— A şteap tă şi ai să vezi — îl dom oli Zora.
P ap ag alu l trase ca rtea : era şase de roşu.
C urcinoaia, care pîn ă atunci, mc artă de frică şi de
curiozitate, pălise la fa ă, se înv ăpăie brusc şi răsuflă
uşurată.
— în că nu ştie ! chiui ea.
B ătrîn a K ata nu se a ră tă chiar atît de încrezătoare ;
în orice caz, lăsă să-i atîrn e buza de jos, p ărîn d că se
gîndeşte.
— Da, încă nu ştie — spuse ea — d a r ia u ită-te m ai
bine la căr i : este d o ar şase de roşu. T rebuie să fii foarte
p revăzătoare cu d ră g u u l dum itale.
— P ăi ce pot să fac ? Şi C urcinoaia holbă ochii.
— Ai g rijă să nu in tre la bănuială, iar dacii a in tra t
cît de cît, caută să i-o risipeşti.
— N -a i cum va vreun m ijloc care să-m i fie de folos ?
C urcinoaia scoase o g eantă : C înd e vorba de-asta, nu
m ă uit la bani.
— U n m ijloc aş avea eu, vezi bine... B ătrîn a lu ă ulcica
din care îi dăduse lui K aram an alifie p en tru gută, goli
ce m ai răm ăsese în tr-o căn i ă de lem n şi în făşu ră totul
în tr-o cîrpă. Este u n tu ră de cîine m ort am estecată cu p ă t
lag ină — şopti baba, m isterios. Cu ea să-i ungi b ărb atului
dum itale tălp ile ghetelor.
— Şi asta a ju tă ? în treb ă C urcinoaia, m irată.
— U n tu ra de cîine îl moleşeşte, iar p ătlag in a îi tu l
b u ră vederea.
Fem eia înşfăcă leacul :
— D a ’ C urcin um blă toată ziua în sabo i de lemn. E
bună şi p en tru sabo i ?
— Da, num ai că trebuie să-i ungi încă o d ată pe atîta.
— C ît costă ?... C urcinoaia se scotoci în geantă.
— D acă-m i dai douăzeci de dinari, ai p lătit totul.

243
 — T o tu l — cîrîi Koko. Şi pe m ine ! şi îşi sucea trufaş,
capul în toate păr ile.
— N -am cuvinte isă- i m ul um esc, tuşă K ata ! zise
C urcinoaia şi puse banii pe masă. în n o d ă apoi cu g rijă
cîrpa din ju ru l ulcicăi şi o rugă încă o d ată : D ar, zău,
păstrează-m i tain a !
Şi o zbughi d in colibă.
— C red — spuse dup ă un răstim p bătrîna, care se
lăsase iarăşi în jetu l ei — că nu m ai vine nim eni. T u ce
zici, Koko ?
Koko încuviin ă.
— Nici m ăcar bunul unchi Iacova — cîrîi el.
— D obitocule ! B ătrîn a suflă în m ica lam pă aşezată
lîng ă v atră , ce răspîndea în colibă lu m ina-i sărăcăcioasă.
ii-am sipus de o sută de ori că ticălosul de be iv cu sigu
ra n ă că a m urit de m ult.
D ar pasărea, cu glas ip ăto r, zise doar atît :
— De curînd Koko l-a văzut...
B ătrîn a îşi îm pinse scaunul m ai apro ap e de foc.
— P rostule ! De o sută de ori i-am spus că ăla n u
era bătrînul Iacova, ci nepotu-său.
P ap agalul se înfoie şi b ătu din aripi :
— Pe am îndoi îi iubeşte bătrînul Koko ! Apoi îşi vîrî
capul sub arip ă şi nu m ai suflă o vorbă.
B ătrîna tăcu şi ea, se cufund ă şi m ai adînc în je şi
închise ochii. Focul îi lum ina de jos în sus chipul prelung
şi scofîlcit. Copiii o m ai p riv iră un tim p. Cu pleoapele-i
grele, lăsate peste ochi, b ă trîn a nu m ai avea în tr-în sa n i
mic m isterios, vrăjitoresc. D im potrivă, aşa cum se înfă işa
atunci, cu fa a destinsă, răsu flîn d regulat şi sforăind cu
g u ra întredeschisă, ea sem ăna cu toti cei de v îrsta ei cînd
dorm : nu m ai era decît o fem eie obosită, de optzeci de ani.
— C red că nu-i v ră jito a re — şopti Z o ra în tim p ce se
strecura binişor din pod.
— D a r totuşi ştie să facă v ră ji — replică B ranko.
N -a i văzut ?
Z o ra clătină din cap :
— A sta zici tu că e v ră jito rie ? L a a tîta lucru şi m ai-
că-m ea se pricepea.
— Să citească în căr i ?
 — Păi chiar şi eu ştiu — chicoti fata.
— T u ? B ranko o p rivi înm ărm urit.
— T reb u ie să ştii doar tîlcul fiecărei căr i, lu ată în
parte. M aică-m ea m i-a desluşit odată cîte ceva.
Copiii coborîră jos, în g ra jd , unde se cu ib ăriră în paie.
— N -a i văzut că şi Koko se pricepe la v ră jito rii ?
continuă Branko.
— P ap ag alu l ?
— Păi d o ar l-a tras din căr i m ai întîi pe Curcin
şi-apoi pe drăg u u l nevesti-si.
Z o ra chicoti din nou :
— Da, şi pe u rm ă a treia carte, şasele de roşu. Eu
am văzut foarte bine, şi dacă şi tu te-ai fi uitat cu luare-
am inte, ai şti acum despre ce-i vorba.
— D espre ce ?
— B ătrîn a K ata îşi inea degetul pe cartea pe care
urm a s-o trag ă Koko. A şa că papagalului nu-i era d e loc
greu s-o alea g ă d in tre celelalte.
— Ai văzut tu -asta ?
— A sta, şi încă m ulte altele — răspunse fata. Crezi
oare că alifiile ei sînt bune ?
— De ce nu ? D o ar K aram an a spus cu g u ra lui că
i-a folosit alifia.
— A tunci şi C urcinoaiei o să-i fie d e folos u n tu ra de
cîine cu pătlag ină, nu ? P rostule ! D o ar erai şi tu acolo
cînd a fiert-o. T o t a lifia p en tru g u tă a lui K aram an : nu-i
decît osînză de porc, m uşe el şi arnică.
G îndindu^se la C urcin, B ranko spuse :
— A şadar, nu-i a ju tă la nim ic C urcinoaiei ?
— Ba ceva-ceva tot îi a ju tă — rem arcă Z ora. Cînd
cel care cum pără crede în asta atunci îi a ju tă orice, chiar
şi aşa-zisa u n tu ră de cîine.
— Totuşi Curcin nu ştie nimic.
— P ăi nu C urcin, ci nevastă-sa trebuie să creadă, şi
d o ar ai văzut că ea crede orbeşte în alifia asta, încît a
fost în stare să dea douăzeci de dinari... H ai, culcă-te !
încheie fa ta discu ia. C u sig u ran ă că-i aproape miezul
nop ii.
Z o ra avea dreptate. A bia adorm iră copiii, că în tu rla
bisericii S fîntul Francisc răsu n ară douăsprezece bătăi.

245
 C a p ito lu l 15

f w r w » w
In camara cu iam a

0 pietricică zbură în paie. îl nim eri pe B ranko drept

în piept. în d a tă m ai căzu încă una. B ranko se ridică.
— P st ! auzi el lîngă oblon. E ra N icola.
— Ce s-a în tîm p lat ? B ranko se frecă la ochi.
— E o ra cinci. T reb u ie să v ă scula i.
Z o ra dorm ea adînc. B ranko o trezi scuturînd-o de
um ăr, apoi se u ita ră la Pavle. U riaşul m ai dorm ea. Pe
u rm ă deschise ochii şi căscă.
— Cum te sim i ? îl în treb ă Zora.
— M ai bine.
— Ai să po i m erge m ai d ep arte ?
— N ici vorbă, nici vo rbă că da.
S p rijinindu-se, P avle se ridică în picioare. îl a ju ta ră
cu b ăg are de seam ă să se urce pe prichiciul ferestrei. D uro
i N ico la îl p rin seră de ce a la ltă p arte şi băiatul îşi d ăd u
drum ul în jos.
— U şor ! şopti B ranko, d a r era p rea tîrziu.
în cădere, P avle se lo v i la picior şi ipă : „A u !“
în aceeaşi clipă auziră cum în colibă K ata se ridică
d in jil .
— R epede ! îi suflă B ranko Zorei. A ltfel ne poate
p rin d e !
Z o ra sări du p ă Pavle, însă B ranko alunecă de aouă
ori şi, cînd să pună, în sfîrşit, piciorul pe prichiciul fe
restrei, b ătrîn a se şi afla la uşă.
— G olanule ! strigă ea. V a să zică a avut drep tate
Koko — şi ridică o b u cată de lem n să azvîrle în băiat.
B ranko se feri în tr-o p arte şi lem nul zbură izbindu-se
d e perete.
C eilal i alerg aseră în tr-u n suflet pînă în fundul văii.
B ranko îi aju nse abia în apro p ierea aleii. Se tîrîră în tr-u n
tufiş să-şi m ai tra g ă răsuflarea.

246
 — Ei ? în treb ă Z ora. Begovic m ai e la tu rn ?
— Şi Begovic, şi D ordevic — răspunse D uro. Se
schim bă la două ceasuri unul pe altul.
— A tunci ce-i de făcut ?
— O vrem e putem să stăm în ascunzătoarea n oastră
din tufele de m ure.
F a ta se u ită la P avle :
— în să p en tru P av le ar fi m ai bine să se adăpostească
sub un acoperiş.
— A m p u tea să ne întoarcem la S tiepan — propuse
Nicola.
— Sau la Polacek — fu de p ă re re Duro.
— D a r la C uibul Şoim ilor ? în treb ă B ranko.
S tăteau şi chibzuiau cum e m ai bine, unde-i m ai bine,
cînd deo d ată P avle izbucni : . „ .
— M ai m ult ca orice m ă chinuie o foam e cum plită, şi
dacă îmi d a i ceva să îmbuc, apăi din p a rte a m ea putem
m erge şi-n iad ! ^
— N u i-e de ajuns ce-ai văzut la v ră jito a re ? rîse D uro.
— N -am văzut şi n-am auzit nimic. A m dorm it toată
noaptea. . . . .
— D a r voi ? se adresă D uro Z orei şi lui Branko.
— A fost K aram an acolo — spuse Branko.
— B ogătanul K aram an ? re p etară în tr-u n glas N icola
şi Duro.
— V oia să ştie dacă e bine să-şi v în d ă porum bul.
— Şi nevasta lui C urcin a fost pe-acolo — spuse Z ora.
— Sacul cu făin ă ! rîse Nicola.
— A re un amorez şi cerea o alifie care să-l îm piedice
pe C urcin să afle.
— Şi i-a d a t ?
— C hipurile, u n tu ră de cîine cu p ătlag in ă, d a r era
osînză de porc cu m uşe el şi arnică — zise Z ora.
Copiii p u fn iră în rîs.
— A sta trebuie să i-o spunem lui C urcin — fu de p ă
rere N icola.
— D a ’ de ce ? în treb ă Branko.
— P ăi doar îi sîntem prieteni.
— D a — îi sus inu şi P avle — trebuie să-i spune i.
P leca i chiar acum — ad ău g ă el — şi aduce i-m i şi mie
ceva dem încare.

247
 Z o ra şi B ranko săriră în sus.
— U nde ne întîlnim ? în treb ă fata.
— Aici sau la tufele de m ure — răspunse Duro.
Copiii făcu ră un larg ocol în ju ru l oraşului şi o lu ară
d e-a lungul Pptocului, de unde in tra ră p rin horn în cupto
rul cel vechi.
— N u văd decît cîteva chifle uscate şi tari — spuse Z ora,
dezam ăgită.
— P ăi doar şi noi am lipsit vreo şase-şapte zile ! P e
semne Curcin şi-a d at seam a şi n -a m ai pus altele proaspete
în cuptorul vechi.
— Da, d ar ce ne facem acum ? Şi fa ta încercă să m uşte
d in tr-o chiflă : Sînt tari ca p iatra.
— O să-l înştiin ăm pe C urcin că ne-am întors.
C ă ărîndu-se, copiii ieşiră din cuptor, se fu rişară prin
căm ara cu făin ă şi deschiseră uşa.
U n d e să fie oare b ru taru l ?...
Sabo ii lui clăm păneau prin casă.
B ranko strigă :
— C urcin !
C urcin cel gras, care ducea în prăvălie un coş cu fra n
zele calde, întoarse capul. îl recunoscu pe B ranko, însă îl
privi cu un aer furios.
— E supărat azi — zise Z ora.
— T e pom eneşti că a şi afla t — spuse Branko.
— Ce anum e ?
— Ei, tărăşen ia cu nevastă-sa.
B rutarul se întoarse ; de aflat, nu aflase încă nimic, şi
p riv irea lui furioasă era ad resată copiilor. începu să vocife
reze, cu m îinile grăsulii proptite în şold :
— Poam e bune ce sînte i ! Ah, cu ciomege trebuia să
vă hrănesc, nu cu pîinea m ea !
— D a ’ ce-am făcut ? bîigui Branko, speriat.
— Ia te u ită la ei ! M ai şi în treab ă ! H a b a r n-au ce
tîlh ării au săvîrşit ! răcni b atjocoritor bru taru l. Ju m ătate
din oraş ştie că i-a i fu rat silvicultorului toate sălbăticiu
nile, că a i d at drum ul la ap a din iazul m orarului... sau
poate n -a i fost voi făptaşii ?!
— Cum, încă nu s-a u itat treab a asta ? continuă B ranko
să se bîlbîie.

248
 — H o i de drum ul m are ce sînte i ! se înfurie C urcin
d e-a binelea. C rede i că trei mii de d in ari se u ită aşa de
repede ? E rau vreo cîteva sute de crapi de cinci ani şi tot
atî ia lini graşi...
— M eştere C urcin — încercă Z o ra să se apere — ştii
dum neata d e ce-am făcut noi asta ?
— C ine ştie ce g înd ticălos v -a îndem nat la asem enea
ispravă ! se o ărî Curcin.
D ar fa ta îşi scutură ciuful roşcat şi începu să-i po
vestească lui C urcin tărăşen ia cu S tiepan şi liceenii.
— Că a i v rut să-i pune i cu botul pe labe pe liceeni
— m orm ăi C urcin, ceva m ai potolit — ăsta n u -i un m otiv
ca să lăsa i să se scurgă tot iazul cu peşte.
— V oiam d o ar să facem cum va şi să-i prindem pe cei
doi. D e-aia am lăsat ap a să se scurgă.
— Ei, acum, fie ce-o fi ! bodogăni brutarul. Eu, în orice
caz, vă sfătuiesc să dispăre i din Seni cît m ai repede cu
putin ă. D acă num ai un u l din voi e zărit p rin oraş, apoi
nici p rim aru l, nici poli aii n-or avea linişte p înă n -o r pune
m îna pe to i ceilal i, şi de vă găsesc aici, m ă b ag ă şi pe
mine la başcă îm preună cu voi !
— O să plecăm de în d ată — spuse B ranko. V oiam doar
să mai luăm ceva pîine.
— Ei, hai, lua i şi şterge i-o ! m orm ăi b ru taru l, îm pin-
gînd spre ei cîteva pîini.
C opiii îi m ul um iră şi se în d re p ta ră spre căm ara cu
făină. D eodată Z o ra spuse :
— A, d ar voiam să- i m ai povestim ceva...
— M ie ? şi b ru taru l se u ită la fată.
— N ev asta dum itale a fost azi-noapte la b ătrîn a K ata.
— L a v ră jito a re ?
— D a, şi K ata i-a d at untură.
— U n tu ră ? C urcin începu să rîdă. P ăi u n tu ră avem
berechet în casă !
— Ca să- i m înjească dum itale tălpile sabo ilor.
— A fu risita ! C urcin lu ă în m înă unul din sabo ii lui
grei : D e-aia tot alunecam eu azi !...
— N u ca s-aluneci — continuă Z o ra — ci ca să nu in tri
la bănuială...
— Să nu in tru la băn u ială ? De ce ?

249
 D e astă d a tă răspunseră am îndoi în tr-u n glas :
— C ă nevasta d u m itale are un amorez.
— Ce ? răcni C urcin, a cărui fa ă albă se făcu deodată
roşie ca focul. D a r duse repede un deget la g u ră : în casă
se auzise o uşă trîn tită . N u şti i cum va şi cine-i acela ?
întrebă el cu glas şoptit.
Copiii clătin ară din cap :
— D o ar atît a povestit : vine totdeauna cînd dum neata
eşti ocupat la cuptor cu pîinile.
— N ă p îrca ! răcni ia r Curcin. O m ul îşi smulse şapca
din cap şi o trîn ti de păm înt, apoi ascultă din nou, deoarece
uşa se auzi iar. V ine ea, pesem ne — şopti b ru taru l, ju m ă
tate furios, ju m ătate făcînd haz. V ă bag în căm ara cu
făină, d a ’ să nu-m i fugi i de-acolo. F iin dcă m i-a i d at de
veste, o să căp ăta i azi franzelu e proaspete.
M ai ascultă o d ată ; cum nu se m ai auzea nim ic, îi îm
pinse pe copii în căm ara cu fă in ă şi încuie uşa. O b u cată
de vrem e, B ranko şi Z o ra răm aseră tăcu i, apoi se u itară
unul la altul.
— C e-i drept, n -a r fi trebuit să dăm drum ul iazului
— zise Z ora.
— Eu i-am spus-o... — ripostă B ranko — însă D uro,
nu şi nu, a in u t mor iş.
— Şi eu am v ru t — m ărtu risi Z ora.
— D u ro ştia p re a bine că era o prostie.
Z o ra clătin ă energic din cap, de-i zb u rară pletele în
toate p ă r ile :
— N u -i ad evărat. A ştiut tot atît cît am ştiut şi eu.
B ranko b ătu înciu d at din picior :
— M ereu îi iei apărarea.
— N u v reau să fii nedrept.
B ranko da tocm ai să răspundă, cînd auziră p en tru a
treia o a ră o uşă inchizindu-se şi num aidecît răsună o voce.
— Stai liniştit — şopti Zora. C red că e ea ; vine.
— Cine ? în treb ă Branko.
— Ei, n ev asta lui C urcin !
In aceeaşi clipă auziră o voce de bărbat.
— Ă sta-i, cu sig uran ă, prietenul ei — spuse fata, em o
ionată.
B ranko, auzind glasul acela, holbă ochii.
— Păi, păi... — se bîlbîi el.
 — Ce e ?
— P ăi ăsta-i Begovic ! spuse el, aproape strigînd.
Acum vocea se desluşea mai bine.
— Ia r a trebuit să stai to ată n oaptea de stra jă la turn,
sărăcu ul de tine ! A şteaptă să- i aduc un rachiu — vorbi
femeia.
— M ai bine ai aduce toată sticla, şi repede — m orm ăi
Begovic. Simt o sfîrşeală la stomac, c-aş fi în stare să dau
pe g ît un butoi întreg.
F em eia se g răbi să-i îndeplinească dorin a, şi cîteva m i
nute copiii nu-1 m ai auziră decît pe Begovic um blînd în
coace şi încolo şi m orm ăind ceva ca pentru sine.
— Isuse C ristoase ! strigă fem eia cînd se înapoie. Vine
barbatu-m eu !
— A sta-m i mai lipsea ! m îrîi în fu n d at Begovic. Pe
unde aş pu tea ieşi ?
— N u ştiu... — şopti înfricoşată C urcinoaia. A icea-i
capătul coridorului.
— M ila ! tu nă în aceeaşi clipă glasul lui C urcin prin
casă.
— S fîntă N ăscătoare de Dum nezeu ! se jelui din nou
femeia. Acum o să fie aici !
— Ce e în odaia asta ? în treb ă Begovic, care nu-şi
pierduse cum pătul.
— E căm ara cu făin ă — şopti fem eia.
— N u pot să in tru în ău n tru ?
— Ba d a — bîigui fem eia, ca în v iată din m or i. Iar
eu m ă duc să văd ce v rea C urcin ; şi după ce s-o potoli,
vin şi- i dau drum ul...
Begovic descuie căm ara.
— M ai bine încui-o la loc du p ă m ine — zise el.
E a făcu semn că a în eles.
— Şi cheia o s-o ascund la m ine în buzunar. Aşa, b ă r
batu-m eu n -a re cum să intre.
în d a tă ce Begovic dispăru în căm ara cu făină, glasul lui
Curcin răsună din nou.
— M ila ! strigă el şi m ai tare ca înainte. U nde te-ai
ascuns ?
C urcinoaia scoase repede cheia din broască.
— Aici sînt — răspunse ea. Ce zbieri aşa, om ule ?

251
 — Am văzut un b ă rb a t trecînd prin curte — spuse b ru
taru l, cu glas în tă rîta t — şi dacă pun m îna pe ticălos, îi
sucesc gîtul, cum m ă vezi şi te văd !
Fem eia se prcfăcu m irată :
— O fi fost ucenicul...
— Pe ucenic l-am pus de pază a fa ră şi i-am poruncit
sâ-1 ia de guler pe bărb atu l pe care l-o vedea ieşind din
casă şi să-i trag ă o m am ă de bătaie, soră cu m oartea !
u n a Curcin.
— Ai înnebunit ?! ipă fem eia. D a ’ ce-i cu tine ?!
— H ai şi tu ! răspunse C urcin pe acelaşi ton violent.
S ă-l găsesc num ai pe ticălos, că atunci o să v -a ră t eu, şi
ie şi lui, ce-i cu m ine ! B ru taru l îşi înşfacă nevasta şi o
trase du p ă el.
în tim pul acesta, Begovic sta p ro p tit de uşă şi ciulea u re
chea. E ra comic să-l vezi cum, cu şapca în m înă şi cu ure-
ohea lip ită de g au ra cheii, se străd u ia să p rin d ă orice cuvînt.
A poi îşi întoarse fa a -i lă tă re a ă şi se scărpina în cap,
priv ind în gol. D eodată îi zări pe copii şi atunci chipul său
buhăit, care pînă în clipa aceea exprim a o n eg răită dispe
rare, se schim bă -brusc, lăb ăr în d u -se vesel.
— în sfîrşit, v ă am în m înă ! nu glăsui, ci chiui poli
aiul, uitîndu-se triu m fător la copii.
Copiii se trase ră înapoi.
Begovic nu se apucă să-i urm ărească. D im potrivă, se
aşeză pe copaie şi începu sa-şi b ălăbăne picioarele, m în-
gîindu-şi m usta a pleoştită şi bucurîndu-se grozav de no
rocul acesta p icat din cer.
— V -am cău tat şi-n cetate, am răscolit şi tot oraşul ca
să pun m îna pe voi, şi poftim unde vă găsesc ! H a, ha,
h a ! rîd ea poli aiul şi plescăia din limbă. D e altfel, şti i
voi ce cîştig îm i iese din a s ta ? O sută de dinari a pus
prim arul pe capul vostru.
B ranko se trase şi m ai înapoi. Z o ra însă nu se lăsă atît
de repede în frîn tă. Ba chiar porni la atac.
— Să nu te-avem noi pe dum neata la m înă, Begovic —
zise ea.
— Pe m ine ?! şi poli aiul se plesni peste genunchi, rîzînd
mai cu foc.
Z o ra trecu pe lîngă el, în d rep tîn d u -se spre uşă.

252
 — î i închipui că noi nu ştim de ce te-a închis aici
C urcinoaia ? spuse fata. Eşti drăgu ul ei. Acuma-1 chem pe
b ru tar. Şi fa ta ciocăni în uşă. C urcin ! strigă ea.
M utra h lizită a lui Begovic încrem eni ; răm ase cu g u ra
căscată şi holbă ochii cît cepele. Apoi se repezi de la locul
lui şi o trase pe fa tă din fa a uşii.
— Eşti nebună ! şopti el. Păi dacă mă găseşte C urcin
aici, m ă om oară.
Z o ra se smulse d in m îna lui :
— N -a re decît. C urcin ! strigă ea şi m ai tare.
Begovic îi astupă g u ra cu palm a :
— D acă nu taci, se întîm plă o nenorocire.
— C urcin ! răsu n ă alt glas. B ranko îi venea Zorei în
ajutor.
D isperat, poli aiul căuta să astupe g u ra cînd Zorei, cînd
lui B ranko, ceea ce nu era de loc uşor ! Dacă-1 înşfăca
pe băiat, se sm ulgea fa ta din strînsoare şi striga cît o lua
gura, iar dacă o în h ă a pe fată, începea b ăiatu l să zbiere.
Copiii se distrau din ce în ce m ai bine tot încercînd să-i
scape din m înă lui Begovic şi să-l strige pe b ru tar, iar vînă-
toarea devenea tot m ai înverşunată. Cînd îl strigau de pe
copaie, cînd de la uşă, iar dacă Begovic încerca să-i prindă,
ei se coco au pe sacii cu făină.
P oli aiul burduhănos era lac de ap ă şi, spre nefericirea
lui, .glasul lui C urcin răsună pe-aproape...
— N u m in i ! zicea brutarul. N ici vorbă jă ticălosul se
află aici, d ar n -av ea g rijă că-1 dibui eu...
Begovic d îrd îia de frică şi, renun înd la u rm ărirea co
piilor, ridică bra ele, d ezn ăd ăjd u it din cale afară.
— in e i-v ă gu ra ! îi im ploră el. in e i-v ă g u ra !
— U ite, ne inem g u ra dacă ne făgăduieşti că-n u rm ă
toarele douăzeci şi p atru de ore n-ai să te legi de noi — îi
şopti Z ora.
— D a. şi că-n tot acest tim p n-ai să spui nim ănui că
ne-ai văzui. în Seni — adăugă Branko.
— Eu, eu... — se bîlbîi Begovic. Şi cei o sută de dinari
ai mei ?
— Sau ju ri, sau strig iar ! zise Z ora cu glas ridicat
C urcin ! începu ea din nou.

253
 — Bine, bine... — se învoi Begovic cu glas tînguitor, ba
chiar se lăsă în genunchi. V ă făgăduiesc tot ce vre i, tot
ce vre i !...
— J u ră ! porunci Zora.
— J u r ! icni poli aiul şi ridică m îna.
Z o ra se apropie de el :
— Spune : „ Ju r pe S fîn ta N ăscătoare de Dum nezeu şi
pe tot ce am m ai sfînt că o să-mi in cuvîntul pe care mi
l-am d a t“.
D egetele groase ca nişte castraveciori ale lui Begovic
trem urau.
— J u r — repetă el.
G lasurile se în d e p ă rta ră ; p are-se că b ru taru l îl căuta
pe poli ai în tr-a ltă p arte a casei. L ucrul acesta îl făcu pe
Begovic să p rin d ă curaj. Se ridică de jos şi zise :
— D a r şi voi trebuie să ju ra i că n-o să m ă trăd a i.
Z o ra se u ită la B ranko :
— Să facem u n a ca asta ?
B ranko clătin ă din cap :
— C urcin e prietenul nostru.
— T reb u ie să ju ra i — le ceru Begovic. Şi eu am ju rat.
A ltfel, nici eu nu-m i m ai in ju răm în tu l.
— Bine — încuviin ă Z ora. Prom item să nu-i spunem
lui C urcin num ele dum itale, d ar tot num ai p en tru douăzeci
şi p atru de ore, atît cît ine şi ju răm în tu l făcut de dum neata.
— Ju ra i — stărui Begovic, însă glasul lui C urcin se
auzi din nou şi ei ciuliră urechea.
B rutarul spunea :
— A m scotocit peste tot, aşa că ticălosul nu poate fi
decît în căm ara cu făină.
— D e o sută de ori i-am spus că nu e nim eni în casă !
strigă femeia.
— V rei să zici că p en tru tine ai adus în odaie şi r a
chiul, şi cozonacul ?
— N u, p en tru tine, C urcin — se jelu i fem eia. N um ai
pentru tine ! Am v ru t să- i fac o bucurie.
Curcin rîse răutăcios şi în aceeaşi clipă apăsă cu putere
pe clan a uşii de la căm ara cu făin ă ; Begovic şi copiii îşi
in u ră răsuflarea.
— D a ’ cine a încuiat căm ara ? în treb ă b rutarul.
— N u ştiu — răspunse femeia.

254
 — N u ştii, ai ? G lasul bărbatului se înăsprise iar. D a r
peste o clipă zise : A, da, eu am răsucit cheia. îşi pipăi
buzunarul ca să scoată cheia şi să descuie uşa. A sta-i bună
exclam ă el. N -o m ai am !
— L as-o ciorilor de căm ară ! scînci fem eia, tot mai
înfricoşată. C hiar d ac -ar fi cineva în casă, în căm ara cu
fain ă doar nu poate să se ascundă.
în să C urcin nu se lăsă dus de nas. Se aplecă şi căută
cheia jos pe duşum ea. A poi se ridică şi izbucni ia r :
— N u -i nici pe jos. N u cum va e la tine ?
— N u, nu, nu ! se văicări fem eia, să i se ru p ă inim a.
N u-i la m ine !
— Fiuuu !... flu ieră brutarul. E ra în glasul nevesti-si
ceva care-1 nedum erise. Zici că n-o ai ? Ei bine, aş putea
să ju r că-n căm ară s-a ascuns ticălosul !
— Visezi ! D e altm interi, i-am mai spus de o sută de
ori că n u-i nim eni în casă. H ai, d u -te o d ată şi sfîrşeşte cu
coptul pîinii !
— N um ai du pă ce in tru şi-n căm ara cu făin ă — răspunse
Curcin, ho*:ărît, şi-l chem ă repede pe ucenic.
— Ce-1 m ai amesteci şi pe ucenic ? în treb ă femeia.
— V reau să-m i aducă a doua cheie — spuse m eşterul —
şi vedem noi atunci dacă e sau nu cineva în căm ară.
U cenicul veni în tr-o fugă la chem area stăpînului.
— Ştii unde-i ag ă a tă h ain a m ea ? în treb ă m eşterul.
U cenicul răspunse că ştie.
— în acelaşi cuier ai să găseşti şi leg ătu ra m ea de chei.
A d-o încoa’, şi m ai adu şi-un ciom ag zdravăn. C red că-1
avem în m înă.
— D a ’ un d e s-a v îrît ? în treb ă ucenicul.
— în căm ara cu făină.
în tim pul acestei lungi convorbiri, obrazul ca o p ătlăgea
roşie al lui Begovic p ălea văzînd cu ochii. îl apucase tre
m uriciul, iar tru faşa-i m usta ă a tîrn a pleoştită, în vrem e
ce fru n te a i se acoperise de broboane m ari de sudoare.
Copiii stăteau fă ră team ă lîn g ă el şi ascultau tustrei
laolaltă. L a rîndul lor, nici ei nu se bucurau prea tare de
în to rsătu ra lucrurilor. Pe de o p arte, le p ă re a bine că
Begovic, du p ă toate aparen ele, avea să fie prins, însă, pe
de a ltă parte, se tem eau că grăsunul de b ru ta r o să facă
atîta tărăboi cînd l-o descoperi pe poli ai, încît o s-adune

255
ju m ătate din oraş, şi atunci, cu tot ju răm în tu l lui Begovic,
tot au să fie văzu i şi prinşi.
— N a, acum a doi au să sară pe mine ! se jelui Begovic
cînd C urcin îl chem ă pe ucenic. A olică ! gem u el. Sînt
p ierdut ! D acă d ă C urcin de m ine aici şi m ă ciomăgeşte,
apoi m îine m ă şi zboară a fa ră din slu jbă ! C e-au să se
facă atunci nevasta şi copilaşii mei ? P oli aiul plîngea în
hohote şi lacrim ile curgeau şiroaie din ochii lui bulbuca i.
Se adresă din nou copiilor : V reun m ijloc ca să scap, nu
şti i ? Copiii rid icară din um eri. D ar nici lui Begovic nu-i
m ai ard ea să aştepte răspunsul lor. Iscodea şi se tîra prin
toate ungherele. N u -i nici o uşă pe-aici ? în treb ă el. îşi
a inti p riv irea în sus, spre fereastră, d ar clătin ă din cap :
Pe-acolo n-o să pot răzbate a fa ră niciodată.
Copiii şuşoteau în tre ei.
— Să-i spunem ? zise Branko.
— Ce anum e ? în trebă Z ora.
— Că poate să iasă p rin cuptor.
Z ora în ăl ă din um eri :
— P ăi poate ditam ai h uidum a să încapă pe-acolo ?
— C red totuşi că ar putea.
Begovic îi auzi şuşotind.
— M ai şti i cum va vreo ieşire ? se rugă el.
B ranko a ră tă spre uşa cuptorului.
A bia atunci dădu Begovic cu ochii de ea :
— S-o putea pe-acolo ?
Branko îi făcu semn că d a :
— Noi ne-am că ărat de m ai m ulte ori p rin horn.
Begovic deschise uşa.
— P en tru num ele lui D um nezeu — gem u el — da-i
întuneric ca-n fundul iadului.
— D acă in tri tîrîş în ău n tru şi ridici capul, vezi lum ina.
— Şi pe u rm ă ?
— T reb u ie să te ca ări .prin horn, iar cînd ajungi afară ,
n -a i decît să te laşi pe vine şi să- i dai drum ul s-aluneci pe
acoperiş.
— Jos e o isaltea veche — ad ăug ă Z ora — aşa încît cazi
m ai pe m oale decît m eri i.
— N u ! se în fio ră Begovic. M ai degrabă m ă duc în
ia d decît să in tru acolo.
în tre tim p, ucenicul se întoarse.

256
 — Ai adus cheia ? îl auziră pe C urcin întrebînd.
U cenicul sună leg ătu ra de chei :
— Iată-le.
— V ai, D oam ne ! Begovic fu din nou cuprins de spaim ă
şi deschise iar uşa cuptorului : Să in tru oare ?
— M ăcar încearcă — îl în cu ra jă Z ora.
P o li aiul îşi aruncă m ai întî< chipiul înăuntru, apoi se
încum etă să intre şi el pe brînci. C apul trecea, um erii însă
erau p rea la i.
— D a i-m i o m înă de a ju to r ! se tîngui el. A tunci Z o ra
îl înşfăca de piciorul drept, iar B ranko de cel stîng şi-l
îm pinseră din răsputeri în cuptor. Aoleo ! gem u omul. M ă
înăbuş !
Izbutise totuşi să intre, iar copiii îl mai îm pinseră atît
cît să poată închide uşa d u p ă el.
De altfel, era ultim ul m om ent, deoarece chiar atunci
cheia fu v îrîtă în broască.
— Şi noi ce facem acum ? în treb ă Branko.
— Cred c-ar trebui să ne-ascundem cît m ai bine — fu
de p ărere Zora.
— Şi ce-i spunem lui C urcin cînd in tră ?
— L as’ pe seam a mea. O să m ă gîndesc...
— Să ştii că nu i-am ju ra t lui Begovic c-o să ne inem
gura — spuse Branko.
— Da, d ar i-am făg ăduit — răspunse Z ora, cu hotă-
rîre — şi uscocii îşi in to td eau n a cuvîntul dat, chiar şi
fără jurăm înt.
A bia apucară copiii să se ghem uiască după nişte saci
cu făină, că uşa se şi dăd u de perete, însă nu in tră b ru
tarul, deoarece n evastă-sa îi tăie calea.
— N -ai să faci un pas ! mai ip ă ea ascu it.
— H a, ha ! rîse C urcin. Şi de ce nu, m ă ros '*
— F iindcă nu-i nim eni în ău n tru ! se o ărî fem eia, şi
mai aprigă.
— Păi tocmai asta vreau să văd şi eu. G lasul lui C urcin
deveni şi m ai violent şi, dînd-o la o parte pe nevastă-sa,
brutaru l năvăli în căm ară.
Fem eia i se aşeză încă o dată în cale. F a a ei lată se
făcuse de ceară, iar ochii i se m ăriseră cît cepele.
— Să nu te-atin g i de el ! strigă ea de astă dată.
 Curcin, care in ea în m înă cogeam ite cleştele, îi răs
punse d o ar atît :
— Fugi din drum ul m eu !
— N u m ă clintesc un pas, p în ă nu-m i făgăduieşti c ă ai
să-l laşi în pace.
— D a ’ fugi o d ată din calea m ea, blestem ato ! A tît de
tare se în fu riase C urcin, încît o înşfacă de um eri şi-i făcu
vînt, că fem eia căzu peste sacii cu făină.
C urcin strînse m ai vîrtos cleştele în m în ă şi se u ită ju r
îm prejur. D eo d ată ucenicul, care în tre tim p cercetase fiece
col işor din o daia cea larg ă, îi spuse :
— D a ’ n u -i nim eni aici.
— Nu- i nim eni ! strig ă fem eia, uşurată.
M eşterul se în v îrti şi el de colo-colo. C ăm ara era goală.
— O, m inune ! exclam ă C urcinoaia şi o ftă cu sughi
uri. S fîntă Fecioară, m ul um escu- i din suflet ! Se lăsă bini
şor lîngă sacii cu făină.
C urcin făcu o m u tră prostită. îşi vîrî nasul în fiece
ungher.
— D a ’ cel pu in copiii a r trebui să fie aici — m orm ăi el.
Z o ra ieşi la iveală de dup ă sacul cu fă in ă :
— Noi sîntem aici !
— N -a i văzut pe nim eni in trîn d în căm ară ? întrebă
repede Curcin.
— P ăi tocm ai de aceea ne-am şi ascuns — zise fata.
— Şi un d e a fu g it ticălosul ?
— A in tra t aici şi s-a v îrît în cu p to r — istorisi m ai
d ep arte Zora.
B ru taru l se b ătu cu pum nul în piept :
— Cum am p u tu t să uit de asta ?. Şi se repezi la cuptor.
Copiii îşi ineau ră su flare a — în tre tim p ieşise şi B ranko
din ascunzătoarea lui. O are Begovic se m ai afla în cuptor
sau se tîrîse m ai d ep a rte ?
B ru taru l smulse uşa şi se u ită în ău n tru : cuptorul era
gol. Bietul om făcu o m u tră jaln ică.
— M i-a scăpat ! se văicări el, lăsînd să-i cadă cleştele
din m înă.
— P ăcat ! zise ucenicul şi-şi v în tu ră ciomagul.
C urcin se adresă din nou copiilor :
— D a r şti i m ăcar cine era ?

258
 C urcinoaia, care p înă atunci se rugase de zor, auzind
întrebarea, privi d in nou cu spaim ă spre ei ; însă Z o ra clă
tină din cap :
— N oi ne-am ascuns în d ată ce-a in tra t el în odaie.
— Şi nu l-a i văzut cîtuşi de p u in ?
De astă d ată se u ită la B ranko. L a început, b ăiatu l nu
ştiu ce să răspundă.
— E ra p arcă unul voinic... mustăcios — gîngăvi el. D acă
l-aş v edea la lum ina zilei, l-aş recunoaşte.
— U n u l voinic, mustăcios ? B ru taru l căzu pe gînduri.
Sînt o m ul im e de m ustăcioşi în Seni.
— D a, d ar p e-ăsta negreşit l-aş recunoaşte — se grăbi
Branko să-l încredin eze.
— A tunci deschide bine ochii. Pe cum ătrul ăsta vreau
să-l iau ni eluş în tr-o serie de pum ni, şi daeă-m i spui n u
mele lui, apăi să ştii că te-ai ales cu cozonacul cel m ai m are
din b ru tă ria m ea !
— N -a i g rijă, că nu-1 uit eu — îl asigură Branko. Nu,
nu-1 uit...
Copiii v ru ră să-şi ia răm as bun şi să plece.
— Sta i ! îi opri C urcin. V -am făg ăd u it nişte franzelu e
proaspete.
B rutarul o lăsă singură pe nevastă-sa, care se ruga de
zor, şi-i luă pe copii cu el în în căperea unde cocea pîinea.
în ziua aceea li se îngădui nu num ai să-şi um ple buzunarele,
ci chiar o cogeam ite traistă.
— M eştere, mii de m ul um iri ! zise Z ora, făcînd o p le
căciune adîncă, apoi îi întinse m îna şi ad ăugă : Z ău, nu mai
fi sup ărat pe noi d in p ricina peştilor.
— A m şi u itat de asta ! spuse b rutarul. M ai trece i
m îine pe-aici.
Copiii se în toarseră în căm ară, şi pe cînd Z o ra se p re
gătea să in tre în cuptor, C urcin se ivi din nou în odaie :
— S alutări de la moş G orian. A m u itat să vă spun.
— De la moş G orian ? C opiii ciuliră urechea.
C urcin încuviin ă p rin tr-u n semn :
— Z icea că să m ai trece i pe la el. A r putea să aibă
nevoie de voi.
— M ul umesc, m ul um esc — zise B ranko, apoi in tră şi
el pe uşa cuptorului.

259
 C a p ito lu l 16

rri • ■
Ionii

C înd Z o ra şi B ranko sosiră la tufele de m ure, îi găsiră

pe Pavle, pe N icola şi pe D uro foarte abătu i.
— Stau şi ziua de strajă la turnul nostru — le rap o rtă
Duro. D ordevic abia l-a schim bat pe Begovic.
P avle se uită trist la Z o ra :
— Ce ne facem ?
— Putem să ne ducem la moş G orian — zise fata.
— L a pescar ? ! N icola sări în sus de bucurie.
F ata făcu semn că da ;
— A trim is du pă noi.
— S -ar p utea chiar să-i fim de folos — întări Branko.
De bună seam ă că iarăşi o să-i aju tăm la pescuit.
Copiii aştep tară să se însereze, apoi ieşiră pe furiş din
ascunzătoarea lor. Lui P avle îi m ergea tot prost. Ia r i se
um flase piciorul. O b u cată de drum au fost nevoi i să-l
ducă pe bra e.
D inspre m are sufla, cu scurte întreruperi, un vînt aspru
şi rece.
Z o ra se cutrem ură :
— Bora.
— O să fie fu rtu n ă — îşi dăd u cu p ărerea Duro.
— H a, ha, ha ! rîse N icola. Ce se pricepe ăra n u l la
fu rtu n ă pe m are ! A şa su flă vîntul mai în fiece seară.
V alu rile aveau creste mici, albe. Copiii se aşezară pe o
stîncă şi-şi m u iară picioarele în apă. Ce lim pede şi ce caldă
era ! A bia atunci îşi am in tiră că de aproape opt zile nu mai
văzuseră m area.
V alurile erau din ce în ce m ai m ari şi fiece talaz, spăr-
gîndu-se de m al, îşnea m ai sus decît cel d in ain tea lui.
„Phu !“ copiii rîseră şi se scuturară : era prim ul val ce le
trecea peste cap.
B ranko sări de la locul lui.

260
 — H aide i, trebuie să plecăm — îi îndem n ă băiatul.
Moş G orian se zărea m are ca un uriaş la el în g ră d in ă :
îşi stropea stratu rile cu legum e. M irat, b a aproape chiar
speriat, îsi trecu m îna p rin b arb a lui albă cînd văzu atî ia
copii.
— D a ’ ce, v -a i în m u l it ? zise b ătrînul.
— P ăi nu treb u ia să venim cu to ii ? în treb ă N icola.
Spuse toate astea cu o m u tră atît de descurajată, că pe
loc moş G orian îşi descre i vesel fa a. Ba chiar îi făcu
puştiului cu ochiul, zicînd :
— Lasă, răm îne i. Cu cît sînte i m ai m ul i, cu atît e
mai bine.
Isprăvi de stro p it legum ele, apoi se aşeză îm preună cu
copiii pe băncu a de jos, lîngă apă.
— Ei, acum povesti i-m i şi m ie un d e-a i stat ascunşi în
tot tim pul ăsta — i se adresă el lui Branko.
B ăiatul îi istorisi d e-a fir a păr. Isprava cu m orarul şi
cu peştii o ştia el. F ăcu ia r cu ochiul.
— N ouă, pescarilor, nu ne p are prea rău — spuse el.
Acum lum ea o să cum pere m ai m u lt peşte de m are. C înd
auzi în ce fel a fost ră n it Pavle, ceru să-i v ad ă şi el
piciorul. R ana a ra tă destul de prost — zise moşul şi
puse m îna pe fru n tea v lăjg an u lu i. Şi ai tem peratură... Cred
că cel m ai bun lucru a r fi să te întinzi în fîn.
Copiii trebuiau să-i pregătească lui P avle culcuşul în
sălaşul caprei. A şa că p o rn iră într-acolo.
— Ei, A ndia, u ite că- i aduc m usafiri ! îi cunoşti tu... —
glum i bătrînul.
C ap ra se rid ică de jos, îi privi pe copii şi începu să
behăie.
— Ce te-ai p o rn it n itam -nisam să behăi ? Ia m ai taci...
— o potoli bătrîn u l. D oar nu mai sînt derbedei, s-au făcut
copii cum in i şi v o r să-i dea o m înă de aju to r lui moş
G orian.
A n d ia se linişti. B a chiar lu ă din m în a Z orei un m ă
nunchi de iarbă şi se lăsă m în g îiată de ea.
în tre tim p b ătrîn u l aduse o e îrp ă curată, ca să lege p i
ciorul lui Pavle, d a r m ai întîi p resără zah ăr pe răni.
— A sta trag e puroiul — îl lăm u ii b ătrîn u l pe băiat.
T rebuie să stai culcat cam vreo patru-cinci zile.

261
 Z o ra u rm a să ră m în ă cu P avle ; ceilal i se reîntoarseră
la bancă.
— N u ne-ai spus, moş G orian, la ce să te-aju tăm ? în
trebă Branko.
B ătrînul se u ită la el :
— E ra să şi uit. A u fost zări i toni în larg.
— T oni ! N ico la b ătu din palm e : S ă- i dăm o m înă
de a ju to r la pescuitul to n ilo r ?
Moş G orian îl privi cu voioşie pe puştan :
— A i m ai făcut v re o d ată treab a asta ?
— Ba bine că nu, şi încă de m ulte ori. T a ta era pescar
de toni — răspunse ştrengarul.
— A sta-i frum os ! şi b ătrîn u l zîm bi pe sub m ustă i. EL
păi atunci am nişte a ju to are de n ăd e jd e — continuă el. A zi
e ta re greu să cape i u n a ju to r ca lum ea.
— D e ce ? în treb ă N icola, curios.
— M arile în trep rin d e ri pescăreşti ni-i ia pe to i.
— Plătesc m ai bine ?
— Ba m ai prost, m u lt m ai prost. Şi nici n u dau nimic
oam enilor din can titatea de peşte pescuită, însă îi plătesc
pe loc, de în d a tă ce-i angajează, b a plătesc ohiar şi atunci
cînd pescuitul e m ai slab.
— Locurile de pescuit sînt totuşi ale dum neavoastră,
nu ?
— A sta, da. în să num ai a tîta vrem e cît sîntem liberi şi
n u ne-am v în d u t societă ilor. D acă ne-am a n g a ja t să lucrăm
p en tru ele, atunci trebuie să le cedăm şi locurile noastre de
pescuit, şi asta înseam nă că, o d a tă cu noi, n e-am v în d u t
şi tot peştele ce ne revenea.
— A u fost zărite m ulte bancuri de toni anul acesta ?
în treb ă Nicola.
— N u ştiu. în să dacă nu m ă înşală semnele, pare-se că
anul ăsta sînt bancuri neobişnuit de m ari.
— T ii ! chiui N icola. Ce bine-m i p are !...
în tre tim p se înnoptase de-a binelea, şi ap a, care doar
cu cîteva clipe m ai-n a in te avea o culoare albicioasă, se făcu
n eag ră ca noaptea. M oş G o ria n se ridică.
— C înd pleci la pescuit de toni, lucrul de căpetenie e
să fim g ata de drum m ai-n ain te de răsăritu l soarelui. De
aceea, h ai să ne culcăm devrem e ! Somn uşor ! şi le întinse
m îna. Pe la cinci v ă scol, copii !

262
 Z o ra şi P avle dorm eau duşi, iar cap ra se odihnea în
paie. C opiii se cu ib ăriră lîn g ă ea şi, d u p ă cîteva m inute,
adorm iră.
N ici nu se lum inase bine de ziuă, cînd moş G orian îi
strigă.
— D eştep tarea ! trîm b i ă el. D eştep tarea ! D ar dacă văzu
că asta nu a ju tă la nimic, începu să-i zgîl îie pe copii ca
să-i trezească.
în a fa ră de G o rian se m ai aflau în g ră d in ă al i trei
pescari. M oşul făcu prezentările.
— D însul — zise el, a ră tîn d spre un b ătrîn în alt, uscă
iv, spînatic şi cu o g u ră p arcă strepezită — este unchieşul
Orlovic.
U nchieşul O rlovic strînse din buze, schi înd u n rîs acru,
şi le întinse copiilor o m înă grea, cu b ra u l nefiresc de lung.
— Ia r dînşii sînt feciorii dum isale — îi prezentă G orian
şi pe ceilal i : doi flăcăian d ri în al i, gem eni, care, d in p ri
cina ciufului lor zburlit şi deosebit la culoare, erau p o re
cli i Ocheşel şi B ălăior.
— Ei, d ar p e aju to arele tale cum le cheam ă ? întrebă
Orlovic.
— Şi asta vrei să ştii ?
— Fireşte ! şi moş O rlovic rîn ji din nou.
— A cesta e B ranko, feciorul lui M ilan Babici... ea e
Z ora... el e D uro, ia r cestălalt, N icola. N icola — continuă
moş G o ria n — a m ai pescuit toni. Ştie deci cum vine treaba,
iar ceilal i au să-nve e şi ei.
— Bun, bun ! şi de astă d ată unchieşul O rlovic îi m în
gîie pe cap. D ar de îm bucat a i îm bucat ceva ? în treb ă el
după un răstim p.
Copiii spuseră că nu.
— A sta-i d u p ă legea lui moş G o rian — azvîrli el o
eapă. M uncă pe spetite şi m încare ioc.
— Ce tot vorbeşti în tr-a iu re a ? îi curm ă vorba moş G o
rian şi duse în trea g a ceată la o m asă m are, de piatră.
Sub sm ochinul um bros se afla p re g ătită o gustare straş
nică. îi aştepta o supă cald ă de cereale şi, în a fa ră de asta,
pe m asă se în ă l a un ad e v ăra t m unte de castraveciori şi
p ătlăg ele roşii. Moş G o rian tăiase şi pîine, ia r la sfîrşit fie
care m ai prim i şi un p a h a r cu lapte. Copiii înfulecară totul,
p în ă la ultim a fărîm i ă de pîine, în tr-a tît de hăm esi i erau.

263
 — Ei, şi-acum să ne vedem de treburi — spuse moş
G orian, după ce dispăru şi u ltim a pătlăgică.
Z o ra şi D uro duseră tacîm urile în casă, apoi se puseră
pe treabă. N u era de loc sim plu ceea ce aveau de făcut copiii.
M arele golf, care tăia adînc uscatul, pe m alul drept aflîn-
du-se p ro p rietatea lui moş G orian, iar pe cel sting, ascunsă
p rin tre pom i în al i şi roditori, gospodăria lui moş Orlovic,
fu îm p ăr it de cei doi b ătrîn i în două sectoare de pîndă.
Fiecare din aceste sectoare avea pe apă sau, m ai bine zis,
d easu p ra apei, aşa-nu m ita vedetă : o scară m obilă de lemn,
în clin ată spre m are şi sus inută de două odgoane m etalice.
L a acest post de observa ie făceau de s tra jă zi şi noapte
doi copii sau unul din bărb a i, schim bîndu-se din trei în
trei ore, tim p în care stăteau cu priv irile a in tite în larg,
p in d in d peştele.
Cei dintîi au fost B ranko şi N icola ; băie ii se că ă rară
încet pe scara m obilă şi înaltă.
*— N u i-e frică ? în treb ă B ranko, văzînd că, pe m ăsură
ce urcau tot m ai sus, scara se clătin a şi m ai vîrtos.
N icola rîse :
— O dgoanele sînt solide. Şi-apoi, ce-ar putea să ni
se întîm ple ? D e-om cădea, cădem în apă.
Sus de tot, deasupra scării, erau întinse două sîrme
sub iri.
— A stea la ce slujesc ? în treb ă B ranko, zgîl îind sîr-
mele.
— C înd la am iază soarele dogoreşte p re a tare, pescarii
a tîrn ă pe ele o pînză.
Copiii se aşezară unul lîn g ă altul pe scară, cu trunchiul
înclinat peste u ltim a stinarhie, lărg ită cu o în n ă d itu ră de
lem n, aşa în cît băie ii stăteau la larg u l lor şi priveau cu
lu are-am in te su p rafa a apei.
M area se în tin d ea p în ă h ăt-d e p arte ca o im ensă oglindă
de argint. T o tu l încremeinise ; nici o u n d ă nu tu lb u ra luciul
apei, vintul se potolise, şi nici cea mai uşoară adiere nu
sufla dinspre insule.
— Vezi cev a ? B ranko îşi încordă privirea.
N icola clătin ă din cap :
— N u, şi nici nu cred să vedem p re a curînd. Adesea,
ta ta aştepta şi zece zile, b a chiar m ai m ult, p în ă se iveau
peştii.

264
 — Zece zile ? ! Braniko răm ase cu g u ra căscată.
P uştiul în tări cu un gest cele spuse :
— U n pescar de toni trebuie să aibă răbdare.
D ar copiii vedeau alte m inună ii. Pescăruşii ipau prin
golf, prăv ălind u -se din înaltul cerului glon asupra apei.
D upă ce atingeau su p ra fa a m ării, cei m ai m ul i aveau cîte
un peşte în cioc.
Un uriaş v u ltu r-p escar se ivi dinspre Krk. îşi mişca
atît de ritm ic aripile puternice, de p arcă în o ta prin văzduh.
Pescăruşii îl zăriră şi-l în tîm p in ară cu ipete sălbatice.
V ulturul se înşurubă şi mai sus, pînă ce se topi în azurul
cerului.
D eparte în larg se zărea o b arcă cu pînze ; sem ăna cu
o libelulă uriaşă p lu tin d pe ap ă şi clătinîndu-se încoace şi
încolo. în a in ta încet, tot m ai departe, şi mai departe ; copiii
o u rm ăriră cu ochii aproape un ceas.
Z ă riră şi un peşte săltînd în sus şi-n jos. Peştii îşneau
din apă şi, la fel de repede, se cufundau.
Branko se instală m ai comod.
— E tare frumos aici — zise el. C redeam c-o să ne plic
tisim.
— A şteaptă num ai să vină peştii — îi răspunse N i
cola — că pe urm ă ai să- i am inteşti destul de des fru
moasele ceasuri petrecute aici.
în vrem e ce unii stăteau de veghe, ceilal i pregăteau
năvoadele m ari şi construiau dispozitivele de pescuit.
N ăvoadele erau lucrate din in şi din rafie. Copiii nu
văzuseră niciodată năvoade atît de trainice. Moş G orian
în tăre a por iunile slăbite cu sfoară nouă, iar unchieşul O rlo
vic fierbea păcură şi le călăfătuia.
R e eaua de pescuit se com punea din năvoade stabile şi
din năvoade mobile. Cele stabile fu ră ancorate în golf, strîns
legate de năvoadele mobile. în felul acesta puteau fi trase
de pe uscat ca nişte uriaşe uşi glisante.
T recuseră p atru zile de cînd copiii stăteau de veghe şi
nu se zărea nici u rm ă de ton. U neori m ai veneau pe în
serate şi pescari de p rin golfurile vecine.
— Am zărit bancuri de toni, d ar au trecut prea de
p arte în larg — istoriseau ei.

265
 A cincea zi moş O rlovic plecă în oraş, după diferite
tîrguieli ; cînd se întoarse către ceasurile şapte, spuse :
— Pe drum ul spre Fium e a început pescuitul de toni.
— D e bu nă seamă, societă ile... — m orm ăi moş G orian.
— T o n i m ari, şi-s puzderie... — zise el. R ădic m -a în
treb a t din nou dacă nu v reau să-i a ju t la pescuit — adăugă
uncheşul, strîm b în d din gură.
Moş G o rian începu să rîd ă :
— Şi ce i-ai răspuns ?
— C ă fă ră tine nu fac treab a asta.
G o ria n îşi m îngîie b arb a :
— A şadar, niciodată...
B ălăior se băgă şi el în vorbă :
— D e data asta plătesc m ai bine decît anul trecut.
— D a — în tări Ocheşel — şi- i plătesc şi zilele cînd nu
se lucrează.
— Şi aici o să fi i p lăti i cu (ghiotura, dacă avem noroc
la pescuit — spuse moş G orian, morocănos.
— D acă ! ziseră gem enii în tr-u n glas, p u făind cătrăni i
din igările lor. N um ai că p în ă azi nici m ăcar v îrfu l cozii
unui ton n u s-a a ră ta t la noi în golf.
în tr-a şaptea zi, Rădic, cu o şapcă arătoasă um brindu-i
frum osul său chip bărbos, in tră la ei în grădin ă. îl b ătu pe
moş G orian pe u m ăr şi zise :
— T o t nim ic ?
— în că nu — răspunse b ătrînul.
— A ştepta i de m ult ?
— P ăi e aproape o săptăm înă.
— Societatea no astră abia m ai poate p rid id i cu bancu
rile de toni — se făli pescarul.
— A u să se bucure ac ionarii — replică G orian pe un
ton sec.
— M ai an g ajează oam eni p en tru pescuit — continuă
Rădic.
G orian scuipă :
— P en tru asta ai venit ?
— Şi p en tru asta, şi aşa... R ădic îşi aprinse luleaua. V ă-
zind că moşul tace, continuă : D irectorul Kukulic m i-a spus
că, pentru locul dum itale, i-a r d a bani grei.

266
 G o rian începu să rîd ă :
— C red şi eu. Loc de pescuit ca ăsta nu găseşti aşa
uşor.
Se lăsă iar tăcere. V reo doi pescăruşi ip au săgetînd văz
duhul deasupra sm ochinului. U n peşte sări din apă. Rădic
trăg ea nervos din pipă, în tim p ce moş G orian căta cu p ri
virea spre m are.
— D acă vii, te pune chiar în fru n tea unei echipe — zise
din nou Rădic.
G o rian se u ită la el :
— Păi nu sînt şi acum în fru n te a unei echipe ?
Pescarul se ridică :
— Ă sta-i ultim ul dum itale cuvînt ?
— P en tru astăzi, h o tă rît că da — răspunse moş G orian,
sculîndu-se la rîndul său.
A doua zi dim inea ă, B ranko şi Z o ra se aflau la pîndă.
N u se zărea nici u n peşte.
— De ce n-o r vrea ei să vie la noi ? în treb ă Z o ra cu
glas plîngăre .
— L as’ c-au să vie — o în cu ra ja B ranko. N icola a spus
că taică-său aştepta cîteodată şi zece zile.
Z o ra izbucni în tr-o ad e v ăra tă jelan ie :
— Zece zile ? !...
Branko dădu din cap :
— Ba chiar m ai m ult !
D eo d ată fa ta răm ase cu ochii a in ti i d rep t înainte. Apoi
îl înghionti pe b ăiat :
— C e-o fi acolo ?
B ranko privi şi el în larg.
A pa, p în -atunci liniştită, începuse să spumege. L a în
ceput copiii nu ză riră decît m ici v îrteju ri. în să v îrteju rile
d eveniră tot m ai largi, ap a prinse să spum ege vîrtos, îşnind
la m are înăl im e, ia r în apă se vedeau zbătîndu-se încoace
şi încolo trupuri m ari şi negre.
Z o ra se urcă pe ultim a tre a p tă a scării şi puse m îinile
streaşină la ochi.
— B rânko ! strigă ea. B ranko ! Cred...
— C ă au sosit... — isprăvi b ăiatu l fraza.
Spum egînd, ap a se în ăl a tot m ai sus, valurile se tra n s
form ară în mici fîntîni îşnitoare ; spum a, v îrteju l, valurile,

267
 toate se apropiau din ce în ce, iar trupurile negre se deslu
şeau din ce în ce mai lim pede. A i fi zis că-s mii de diavoli
uriaşi, negri-albăstrui, ce se zvîrcolesc sub apă.
— Ia uite ! Ia uite ! strigă B ranko, u rcîndu-se lîngă
Z ora. V in tot mai m ul i ! T o t mai m ul i !...
— A u p o rnit încoace ! strigă fa ta din răsputeri.
— D a — chiui B ranko — vor să intre în golf !
V alul înspum at şi nesfîrşit cîrmi deodată spre uscat.
Peştii, supunîndu-se p arcă unei comenzi, se pregăteau să
in tre în golf. Pe neaşteptate începură să înoate m ai repede,
ca m îna i de o bucurie sălbatică. Acum copiii p u tu ră să dis
ting ă boturile lor diform e, aripioarele epoase şi cozile m ari
în form ă de sem ilună.
— U ite-acolo ! U n ul sare din apă ! strigă Z ora, arătîn d
la stînga.
— Şi acolo ! exclam ă Branko. U ite, şi dincolo !
D iavolii cei m ătăhăloşi aveau trupul îndesat şi alungit
către extrem ită i.
— P arcă-s porci negri — spuse Z ora.
— D a — încuviin ă băiatul, rîzînd — num ai că n-au
picioare.
M area începuse să clocotească sub toni. Fierbea, nu alta,
în tr-a tît de vîrtos plesneau peştii din cozile lor.
— P riveşte ! P riveşte ! strigă din nou Z o ra şi a ră tă în
jos. S -a-n n eg rit ap a !
Cît vedeai cu ochii, apa forfotea de dihănii m ari şi
groase, care, u n a lîngă a lta şi una peste alta, p ătrundeau
tot m ai adînc în golf.
— D oam ne ! exclam ă fa ta deodată. Păi trebuie să-i
anun ăm pe ceilal i.
— M ă duc... — spuse B ranko. D upă ce-or trece şi u lti
mii, faci semn cu m îna în sus.
B ăiatul încolăci scara cu picioarele şi îşi dădu drum ul
în jos. L em nul îi ardea ca focul coapsele şi m îinile, dar
pînă să se dezm eticească, atinse păm întul cu tălpile şi o
rupse la fugă.
în tre tim p, în fa a casei lui moş G orian, neîn elegerea
m ergea cu paşi m ari spre ruptură.
G em enii deveniseră tot m ai nervoşi.

268
 — N -avem încotro, trebuie să ne ducem — îi spuneau
ei lui moş G orian. A nul ăsta, peştii şi-au u itat de noi.
— M ăcar unul din noi să se fi dus... — ad ăug ă ceva
mai domol Ocheşel.
— M erge i sănătoşi ! D rum bun ! le strigă moş G orian.
O scoatem noi la capăt şi fă ră voi.
B ălăior tocmai voia să iasă pe uşă, cînd B ranko năvăli
pe p o arta grădinii.
— V in tonii ! strigă el. Vin tonii !
— Ce ? Moş G orian se lum ină lot.
— R epede ! R epede ! zbieră Branko. T ot golful m işună
de peşti !
A lerg ară în tr-u n suflet la apă.
D a, se vedeau şi-de pe ărm . Sute de valuri, cununi de
spumă şi fîntîni îşnitoare, iar p rin tre ele trupurile m ătăhă-
loase ale peştilor ! Şi totul vuia şi se năpustea şuierînd ca
o avalanşă spre ărm .
— M aica ta, C ristoase ! exclam ă moş G orian şi se spri
jini de zidul scund. A sta-i a d e v ăra tă m ană cerească !
B ătrînul O rlovic îşi scoase bereta din cap.
— P oate dă Dum nezeu să se apropie şi m ai m ult —
zise Ocheşel.
— Păi se şi apropie ! strigă frate-său din smochin, unde
se că ărase. Prim ii au şi in tra t în năvoade.
C eilal i îi văzură şi ei. Peştii se apropiau tot m ai m ult
de ărm . E rau d itai cum etrii m ari şi grei, însă nem aipom e
nit de săltăre i. T onii se h îrjo n eau ca nişte că elan drii în
o g rad ă : se lăsau g lon în adînc, apoi îşneau în sus stîrnind
v îrteje, şi se plesneau cu cozile, şi se izbeau cap în cap.
Moş G orian chibzui ce are de făcut.
— M ai e cineva sus pe scară ? îl întrebă el pe Branko.
— Z o ra — răspunse băiatul. I-am spus că atunci cînd
o vedea in trîn d în năvod ultim ii peşti, să facă semn cu
m îna.
— Bun. B ătrînul i se adresă lui B ălăior : Tu-1 iei pe
D uro şi lu ntrea cea m are. F rate-tău îl ia pe N icola şi lu n trea
cea mică. Eu plec cu B ranko şi m ă-ngrijesc de năvodul din
dreapta. Tu, Orlovic, dă fuga la cel din stînga şi să te-aju te
fata.

269
 A lerg ară cu to ii la lacurile lor.
— E u m erg cu dum neata ! strigă Branko, înveselit.
— Da, da, zoreşte-te ! îl îndem nă moşul.
în tr-o clipă aju n seră la năvod. B ătrînul mai zgîl îi o dată
parii. E rau bine în epeni i. încercă şi funiile. T otul era
în bu n ă rîn d u ială. Apoi se u ita ră în sus, către Zora.
F a ta stătea pe ultim a tre a p tă a scării. N u se inea cu
m îinile de nimic, şi pletele-i roşcate străluceau ca o fla
cără deasupra apei. M area încă mai fierbea şi se învolbura
îm proşcînd în văzduh cununi de stropi.
G o rian se scărp ină în b a rb ă :
— A tîta puzderie de peşti n-am văzut niciodată în
golful nostru. Să n ăd ăjd u im c-or ine năvoadele.
în clipa aceea Z o ra îşi flu tu ră mîna.
— H aid em ! Moş G o rian înşfăcă fu n ia şi începu să trag ă
vîrtos ; de cealaltă p arte trăg e a moş Orlovic.
— Ce se în tîm p lă acum ? întrebă B ranko, tru d in d cu
acelaşi zel ca şi moş G orian.
— Acum am îndouă năvoadele m obile sînt îm pinse în
locurile libere d in tre năvoadele stabile, şi peştii sînt prinşi.
— T o i ? ! se m iră B ranko şi răm ase cu ochii in tă la
m area ce fierbea înspum ată.
— T o i — îl în credin ă b ătrîn u l.
în tim p ce se închideau năvoadele, gem enii, îm preună
cu D uro şi cu N icola, se urcaseră în lu n tre şi răzbăteau
p rin tre peşti.
Peştii tot se m ai fu găreau, ca şi cum s-ar fi ju c a t ;
d eo d ată însă sim iră că peste tot se izbesc fie de ărm , fie
de peretele n ăv oadelor şi că, de fapt, sînt prizonieri. în
cepură să se m işte şi m ai repede, să sară mai cu foc. C î iva
loviră luntrele, g a ta -g a ta să le răstoarne. Ba unul îşi rîn ji
din ii fioroşi. Botul ascu it şi larg căscat era plin de col i
m ari, cu muchii.
— Ian te u ită la el ! zise D uro, înfricoşat, privindu-1
pe Bălăior.
— M ai bine dă-i una la m oacă ! răspunse flăcăul şi
trăsni peştele cu vîsla d rept în creştet.
Copiii aveau la în dem înă ciomege sau lope i şi, de în
d a tă ce se ivea din apă vreo coadă, vreu n cap sau vreo
spinare, izbeau cu sete. Peştii, am e i i o clipă din pricina

270
loviturii, trebuiau traşi repede afară. P rin tre ei se aflau
ditam ai zaplanii grei şi puternici, iar copiii n u puteau să-i
scoată d in apă.
— D ă-m i o m înă de aju to r ! strigă N icola, inînd strîns
de cap un cogeam ite tonul.
Ocheşel îl înşfăcă la iu eală, d ar chiar atunci peştele se
dezmetici şi prinse să izbească în d re ap ta şi-n stînga, ples-
nindu-1 cu coada pe N icola în piept, ia r pe Ocheşel peste
fa ă.
— A oleu ! ip ă Nicola.
L a rîn d u l său, Ocheşel îşi duse m îna la falcă şi, de nu
s-ar fi sp rijin it cu n ăd e jd e unul de altul, ar fi căzut am îndoi
în apă.
C eilal i peşti începură şi ei să se apere tot m ai înverşu
nat. Cu c ît năvoadele se strîngeau m ai tare, cu atît m ai dez
n ăd ăjd u i i, m ai sălbatici şi mai plini de furie peştii zbuc-
neau şi se năpusteau orbeşte, plesneau tu rb a i cu cozile,
izbeau pere ii luntrelor, căutau să scape p rin ochiurile n ă-
voadelor, se aru n cau spre ărm ul stîncos, iar cînd vedeau
că totul e în zadar, săreau deasu p ra apei. U n ton uriaş pică
d rep t în m ijlocul luntrei celei m ari şi fu cît pe ce s-o ră s
toarne.
— în to arc e i-v ă la ărm ! le strigă moş Orlovic. De
bună seam ă c-a i prins berechet.
G em enii v îsliră p rin tre trupurile peştilor şi acostară. Moş
G o rian şi moş O rlovic stăteau lîngă m asa de p iatră, fiecare
în arm at cu cogeam ite cu it, şi-i aşteptau.
Copiii tîrîră peştii la m asă, în tim p ce flăcăii p lecară
din nou spre năvoade.
în tr-a d e v ă r, peştii erau grei. U neori trei, alteori chiar
p atru inşi abia p rid ideau să care un singur peşte. Copiii
p u tu ră să v a d ă d ihăniile m ai cu de-am ănuntul : trupurile
puternice şi îndesate, cu spinarea lată şi cărnoasă, de cu
loare cenuşie lucind ca o elul, şi cu b u rta m ai albicioasă.
— Ă sta cîntăreşte negreşit patruzeci de kile — gem u
B ranko, cînd ridicară al treilea peşte pe masă.
— Ba al ii îs şi m ai grei, n u încape îndoială — îşi
d ăd u cu p ărere a moş Orlovic, şi ochii îi străluceau de
bucurie.

271
 B ătrinii spintecară peştii, lep ăd a ră m ăruntaiele şi le
scoaseră urechile, p reg ătin d u -i a-stfel pentru a fi duşi la
oraş.
în tre tim p, flăcăii m ai ad u seră la tărm încă două luntre
pline ochi. C înd sosiră şi a p atra oară, moş G orian spuse :
— G ata, de ajuns, că nici nu ştim unde să-i mai punem .
B ălăior se u ită în d ă ră t :
— M ai că n u se cunoaşte c-am luat din ei, atît de mul i
au răm as în năvod.
— încal e, vă bucura i că n -a i plecat de la mine ?
zise moş G orian, priv in d u -i pe gemeni.
Flăcăii d ă d u ră m ul um i i din cap.
Pescarii se sp ălară şi se dichisiră cît de cît. A rătau în
grozitor. Din creştet p în ă-n tălpi erau plini de solzi şi
m înji i de sînge. Ai fi zis că-s doi casapi. Flăcăii erau şi
ei m u rd ari de sînge, de asem enea şi copiii. T o to d ată se
simveau foarte obosi i, deoarece abatorul acela de peşte îi
ostoise.
C ăra ră peştii cei mai m ari în tr-o ascunzătoare, ca să-i
ferească de pescăruşi, care, adulm ecînd ospă ul grozav, zbu
rau stoluri-stoluri p rin golf năpustindu-se asupra resturilor
azvîrlite. în acelaşi timp, peştii trebuiau feri i şi de soare,
aşa că îi acoperiră cu saci umezi şi cu crengi.
D upă ce m în tu iră treburile, moş G orian zise :
— U nul din voi trebuie să m eargă la oraş. Avem n e
voie de un camion.
Ocheşel o şi luă din loc.
— D u-te la R ădic — îi strigă din urm ă taică-său — şi
spune-i că pescuit ca ăsta în v ia a lor n -au pom enit nici
moş G orian, nici moş Orlovic.
Copiii se m ai duseră o d ată la ărm . Peştii se m ai li
niştiseră. Stăteau ca un zăgaz negru, trup lîngă trup. Moş
O rlovic se apropie de ei.
— îl vede i pe uriaşul ă la de colo ? E cel mai m are ton
pe care l-am văzut vreodată. Cu m îna lui grea îi bătu pe
um ăr m ai întîi pe Branko, apoi pe N icola : Da, zău că
n e-a i p u rta t noroc !
în tre tim p moş G orian, a ju ta t de Z ora, pusese masa.
P n n tre bucă ile de pîine aşeză u n urcior.
— P entru isprava de azi face să ne cinstim şi cu nişte
vinişor.

272
 M ica ad u n are tocmai se pregătea să înfulece, cînd vreo
cî iva pescari in tra ră în grădină. A uziseră de la Ocheşel
despre pescuitul acela, de pom ină şi voiau să v ad ă peştii.
D a r iată că m ai sosiră şi al i m usafiri : stolurilor de pes
căruşi li se ad ă u g ară şi nişte corm orani uriaşi, care în h ă au
resturile de peşte, ba nici albatroşii nu se lăsară mai prejos,
în vrem e ce sus, în văzduh, ipa din nou vulturul-pescar,
acela pe care copiii îl m ai văzuseră de cîteva ori şi-l a d
m iraseră.
Moş G orian şi copiii se apucară de cură enie.
— Ei, unde i-o fi zăbovind fecioiul ? i se adresă el Iui
moş Orlovic, scrutînd cu ochii şoseaua.
în sfîrşit, ciuful negru şi strălucitor se ivi în g răd in ă
— C e-a zis R ădic ? în trebă mos G orian.
G îfîind de a tîta alergătură, Ocheşel răspunse :
— N u trim ite nici un camion.
— C e?
A m îndoi bătrînii se u itară in tă la el.
— Spune că n -a re nici un cam ion liber — adăugă flă
căul. î' trebuiesc pentru societate.
— D a ’ nu i-ai spus cît am prins ? îl întreb ă taică-său
— Ba da, însă m i-a răspuns : vA sta nu m ă priveşte".
— Şi n-ai putut să faci rost din altă parte ? în trebă
moş G orian.
— Peste tot am fost. T o i m i-au spus că transportă
pentru societate. N -am p utut face rost decît de moş D rag an
şi de catîrul lui.
— Păi atunci m ai dă o fugă p în ’ Ia el. Să vie num ai-
decît cu catîrul.
— Vine acuma. Zăboveşte doar cît să dea o m înă de
nutre surului.
Moş G orian fierbea de ciudă. Se plim ba de colo-colo,
călcînd apasat.
— A şa ! m orm ăi el. C are va să zică R ădic nu vrea să
ne care peştii !... Ce drac şi-o fi v îrît coada în afacerea
asta ?
U n pescar b ătrîn îi a inu calea :
— B agă de seamă, vor să facă şi cu tine ce-au făcut
anul trecut cu moş G ruden.
— D a ’ ce i-au făcut ? în trebă G orian.

18 — 1626
273
 — Cum, ai şi u itat ? B ătrînul trase m ai întîi pe nas o
priză de tutun. G ru d en n -a v ru t nici el să se angajeze la
societate. In ru p tu l capului n -a vrut. „Pescar liber m -am
născut, zicea el, şi pescar liber vreau să m or.“ A tunci au
refuzat să prim ească de la ei peştii şi au rechizi ionat toate
cam ioanele, p în ă cînd omul s-a pom enit aproape cu to i
peştii putrezi i, ia r cu cei din ap ă, m or i de foam e ; aşa că,
săracul, a treb u it s-o lase m ai moale...
— Pe m ine n -au să m ă facă ei s-o las m ai m oale ! se
burzului G orian.
— A şa a zis şi moş G ruden.
In clipa aceea sosi şi moş D răgan, tro p ăin d cu catîrul
Ini p rin grădină.
V ăzînd căruciorul, moş O rlovic se scărpina în gîndurat
du p ă ureche :
— M ult peşte nu p rea încape.
— N u -i nim ic, h aid e i — îi în d em nă moş G orian. T ot
m ai bine m ai p u in decît de loc — şi în cărcară peştii cei
m ai m ari.
F lăcăii se aşezară lîn gă moş D răgan.
— Făce i-m i şi m ie loc. M erg şi eu în oraş — zise G o
rian şi îşi lu ă haina.
D răg an îşi îm boldi m ăg aru l : „Dii, ciuş !“ şi încă o d ată:
„Dii, ciuş !“, d ar anim alul num ai de frica biciului se urni
din loc, trăg în d alene d u p ă el căruciorul.
P e seară, b ătrîn u l se în to arse acasă.
— Ei, cum a fost ? îl în treb a ră O rlovic şi copiii.
— E de rău — m orm ăi moş G orian, cătrăn it din cale
afară. T icălosul cela de R ădic nu v rea să ne ia nim ic. Am
vorbit şi cu cap b elit ă la de Kukulic. cu directorul, cum îi
zic ei : „I i luăm peştii, m i-a spus el, num ai dacă n e vinzi
şi locul de pescuit, cu tine cu to t“.
— Şi ce i-ai răspuns lui cap belit ?
— E u vînd peşte. N im ic altceva !
— Şi cu peştele ce-ai făcu t ?
— A m avut noroc. O p arte l-am vîndut pen tru insule.
Vreo cî iva m i-a cu m părat „H otel Z ag reb ". Doi peşti îi
duc feciorii tăi la m oară. V rea să-i cum pere m orarul, iar
restul o să-l v în d ă D ră g an m îine în pia ă.
— H m ! făcu Orlovic. Şi societatea ch iar nim ic-nim ic
nu ia ?

274
 — Să m ai aşteptăm — se m îngîie moş G orian. Să ve
dem, p în ’ la u rm ă cine-i m ai în căp ă în at : noi sau ei ?
Moş O rlovic trase un scuipat :
— C red că aici nu m erge cu încăpă înarea...
— D a ’ cum atunci ?
Moş O rlovic îşi apropie u n a de alta palm ele Iui m ari,
ca şi cum ar fi cuprins ceva între ele :
— Punga, num ai cu punga dolofană merge...
G o rian îşi scoase portofelul din buzunar :
— D eocam dată mai e ceva aici — apoi, arătîn d spre
g ră d in ă şi spre apă, adăugă : D e altfel, m ai avem din ce
trăi.
— Ei, bun ! zise O rlovic şi se în d rep tă încet către
m are. Om vedea noi...
B ătrînul tăiase în bucă ele mici cî iva peşti, pe care le
aru n că în apă. Moş G o rian îi aju tă.
— D a ’ de ce-i nevoie ? în treb a ră copiii, u itîn d u -se m ira i
la b ătrin .
U nchiaşul O rlovic a ră tă spre apă, acolo unde peştii se
năpusteau lacomi asupra hranei sm ulgîndu-şi im ul altu ia
din g u ră bucă ica.
— Şi peştii trebuie să m ănînce.
— V ai, ce îngrozitor ! exclam ă Branko, holbînd ochii
cînd văzu cum se în caieră nam ilele acelea pentru o fărîm ă
de cam e. Se hrănesc cu fra ii şi cu surorile lor !
Moş G orian, pc a cărui fru n te mai stăru ia în tip ă rită o
cută de su părare, se u ită la b ă ia t cu ochii lui m ari şi
lum inoşi, ju m ătate înveselit, ju m ă ta te serios.
— Ce te tulburi aşa ? îl în treb ă el în tr-u n tîrziu. O a
m enii sînt cu m ult m ai răi. încal e, peştii îşi m ănîncă fra ii
num ai cînd le e foame, oam enii însă îşi m ănîncă semenii
d oar d in plăcerea de a-i mînca.
— O am enii ? ! şi b ăiatu l se uită lung la moş G orian.
— Ai u itat ce-a povestit Ocheşel ? Societatea a pus
m ina pe o sută douăzeci de locuri de pescuit de pe coastă,
d ar cap belit ăsta de Kukulic n-o să aibă linişte p înă n-o
înghi i in burdihanul lui fălos şi locul nostru de pescuit.
Z icînd acestea, m ai aruncă o m înă de bucă i de carne
în apă.

275
 C a p ito lu l 17

Bîntuie stafiile în cetatea Nehaigrad

V estea despre pescuitul de pom ină se răspîndise pe toată

coasta. A doua zi dim inea ă veniră nenum ăra i pescari să
vadă dihăniile. Veni şi lum e de la oraş. B a unii orăşeni
cum părară un peşte sau doi. B ogătanul K aram an sosi chiar
cu cotiga lui şi încărcă vreo cîteva chintale.
Moş G orian zîmbi pe sub m usta ă şi-i trase una cu cotul
lui Orlovic :
— Iacă, vezi, încetul cu încetul se adună.
U nchieşul îşi în ă l ă capul lui m are :
— D acă şi de-acum încolo tot atît de încet s-o aduna,
apăi ultim ii peşti tam an de C răciun îi vindem .
D upă-am iază, altă veste proastă. Moş D răg an hurui cu
căruciorul lui în grădină.
— M ai vrei al i peşti ? în treb ă Orlovic.
D răg an clătin ă din capul pleşuv, ce-i sta ca un pepene
pe gîtul p re a sub ire :
— i-i aduc înapoi şi pe ăilal i...
G orian se apropie :
— D e ce ?
— P rim aru l m i-a trim is vorbă că nu-i voie să-şi vîndă
oricine peştii în pia ă.
— D e cînd asta ?
— D e azi — răspunse moş D răgan, b î îind în tr-u n a din
cap. Azi în ain te de am iază s-a afişat că to i cei ce vor
vinde peşte în Seni să aibă autoriza ie.
G orian îşi încleştă fălcile :
— N ici vorbă că societatea a cerut asta. D acă-şi închi
puie dum nealor că eu o să cedez, se în şală am arnic.
— P oate că nici m ăcar nu vor aşa ceva — spuse D răgan.
— Păi atunci ce vor ?
— Să te ruineze.
D escărcară peşti şi, fiindcă începuseră să se altereze, îi
tăiară bucă i pentru h ra n a celor din apa.

276
 Pe seară m ai veni lume. B ătrînul K aram an se în fiin ă
din nou.
P în ă atunci copiii se ascunseseră ori de cîte ori intra
în g ră d in ă cineva din Seni. Se duceau fie la Pavle, care mai
zăcea în g ra jd u l caprei, fie prin tufişuri. D e astă d ată însă
se aflau la m asă îm preună cu ceilal i, g ata să m ănînce.
B ogătanul K aram an îi dibăcise. V eni de-a drep tu l la
masa.
— A sta-i Z o ra cea roşie — spuse el.
— Şi de ce n -a r fi ? zise moş G orian, uitîndu-se in tă
Ia el.
K aram an însă se întorsese spre celălalt capăt al mesei r
— Poftim ! C olo-i h aim an au a care a fu rat peştele.
Moş G orian se ridică în picioare :
— M ai av e i m ult de gînd să-m i jig n i i oaspe ii ?
— V a să zică aşa... — lungi vorba bogătanul. Ă ştia sînt
oaspe ii dum itale ? Eu ştiu una şi bună : că p rim aru l a fixat
un prem iu de o sută de dinari pentru p rin d erea lor.
Apoi cum pără iar vreo cî iva peşti şi plecă.
B ranko se în trista d e-a binelea :
— S -a zis cu răgazul nostru plăcut aici.
— D e ce ? în treb a ră în tr-u n glas am îndoi pescarii.
— K aram an o să se ducă, cu siguran ă, la poli ie şi-o
să vede i că n-o să treacă nici un ceas şi o să vină înapoi
cu poli aiul după el.
G o rian îşi încleştă m îinile m ari :
— N -a u decît să poftească ! Tocm ai că m i-era cam
dor de ei...
O rlovic îşi strîm bă g u ra în tr-u n rîn je t :
— D ar cum ai să po i tu să te ridici îm potriva poli
iei ?
— E u ? C uta de pe fru n tea b ătrînului se adînci, iar el
se aprinse la fa ă.
— N u ! i-o tăie scurt Zora. Şi fă ră noi, ai destule
necazuri. M ai bine să plecăm .
— D a ’ unde-o să v ă duce i ? în treb ă el.
— O să ne ducem înapoi în cetatea noastră.
— Da, însă îm i închipui că acolo vă aşteaptă straja.
Z o ra rîse :
— M -am g în d it eu la ceva. P oate că scăpăm de ei.
— C e- i m ai trece prin cap ? v ru ră să afle şi ceilal i.

277
 Z ora continuă să rîdă :
— O să vă spun cînd o să fim la noi în turn.
— D a ’ ce facem cu P avle ? în treb ă Nicola.
— P avle răm îne aici — spuse taica G orian cuh o tărîre.
M ă bucur c -a dat D um nezeu să-i scadă tem peratura, iar
rănile adînci s-au închis.
— Şi dacă dă Begovic peste el ? obiectă D uro. Cu si
g u ra n ă c-o să-şi vîre nasul în g ra jd u l caprei.
— Am altă ascunzătoare. Ia veni i ! Moş G orian se
ridică : îl ducem num aidecît acolo.
— U nde j? în trebă Z ora.
— Scoate i-1 m ai întîi pe P avle — spuse bătrînul. Ce
v re i ? Am şi eu tainele mele.
Branko şi Z o ra se duseră în g rajd . P avle zăcea în ace
laşi loc. T aica G o rian îi pansase piciorul. Copiii îi povestiră
v lăjg an u lu i că i-a descoperit K aram an şi că ei aveau de
g în a să se reîn to arcă în turn.
— Şi eu ? Pavle, încă fo arte palid la fa ă, îi privi în
trebător.
— Moş G orian o să te-ascundă în alt loc.
în tre tim p, bătrînul, îm preun ă cu D uro şi cu N icola,
îm pinsese o lu n tre în apă, şi în vrem e ce Pavle, a ju ta t de
B ranko şi de Z ora, se în d rep ta şchiopătînd spre ărm , b ă
trîn u l aduse şi vîsla.
— Ian te uită, m ergem cu lu n trea !... spuse Z ora, m irată.
G orian îl a ju tă pe P avle să se aşeze în luntre.
— L as’ c-o să v ă m ira i voi şi m ai şi.
N u p lu tiră însă prea departe. în spatele casei se afla
o stîncă. B ătrînul a ră tă spre vîrful ei :
— V ede i colo sus o c răp ătu ră adîncă ? A colo-i ascun
zătoarea.
Copiii se că ă rară p în ă în locul acela tainic : era o hrub ă
adîncă, unde taica G orian îşi p ăstra vinul şi diferite alte
lucruri. îi încro p iră lui P av le un culcuş de paie şi-l cuibă
riră acolo.
— T reb u ie să răm în aici ? în treb ă v lăjg an u l, uitîndu-se
ju r îm prejur.
— Cel pu in p în ’ ce trece p rim ejd ia m are... — răspunse
bătrînul. Eu o să- i aduc în fiecare zi dem încare.
— Şi noi o să venim în fiecare zi la tine — spuse Zora.
C ă doar nu sîntem peste lume.

278
 T a ic a G o rian le dădu copiilor o leg ăturică cu tot felul
de m erinde : pîine şi fructe, b rînză şi peşte.
— P ăi m îine m a' trecem noi pe aici — zise Zoora încă
o d ată apăsat şi v ru să refuze darul.
— L ăsa i v o rb a şi lua i-le cu voi. B ătrînul nu ceda
uşor : N u strică s-ave i o rezervă de alim ente în cetate.
A bia p lecară copiii, că se şi în fiin ă un poli ai în ograda
lui G orian. N u era însă be ivanul de Begovic, aşa cum se
aşteptaseră copiii, ci Dordevic. Se în d re p tă spre cei doi
bătrîni.
— Ce cau i aici ? îl în treb ă unchiaşul Orlovic, spriji-
nindu-şi m îinile grele de masă.
— N işte derbedei... — răspunse D ordevic.
— D a ’, m ă rog, de cînd cau i dum neata derbedei în
casa oam enilor de treab ă ? se răsti moş G orian.
D ordevic se scărpină fîstîcit :
— M i-a spus K aram an că ar fi ven it la voi în vizită.
— C in’ i-a spus ? K aram an ?... G orian începu să rîdă.
Voi, poli aii, crede i toate gogoşile...
— M ai bine i-a i căta pe derbedeii ăia chiar la K a ra
m an — ad ău gă şi moş Orlovic. D ar ave i g rijă să lua i
negreşit un sac cu voi. O să-i găsi i nu num ai pe ho i, ci
şi p ra d a lor.
D ordevic îşi trase un scaun lîn g ă m asă şi-i făcu lui
G o rian cu ochiul :
— A u şters-o puştii ?
— Peste m un i şi văi... — îi răspunse moşul.
— Cu atît m ai bine ! D ordevic îşi m îngîie b ărb u a de
ap : Ia r dacă se în tîm p lă să-i m ai vede i, saluta i-i din
p arte a m ea şi sp une i-le că şi eu m ai bucuros l-aş băga
la b a ş c ă pe K aram an decît pe ei.
— P en tru asem enea vorbe face să cinstesc un p a h a r cu
d um neata ! şi moş G o rian îm pinse unul plin către D ordevic.
P ah arele se ciocniră cu un clinchet.
în tre tim p, copiii aju nseseră la poalele colinei. Se în tu
necase d e-a binelea. şi cetatea N e h aig rad se în ă l a ca un
uriaş pum n am en in ăto r în noaptea sinilie.
— T reb u ie să ne grăbim . Z o ra cercetă cerul : Peste
ju m ă ta te de ceas răsare lu n a şi lum inează locurile.
Copiii u rcară colina în p atru labe.
— Ssst ! izbucni brusc N icola. E unul acolo de pază.

279
 Branko îl zărise şi el :
— C h iar în fa a por ii.
— P ute i desluşi cine este ? în trebă Zora.
Băie ii clătin ară din cap.
— Voi aştep ta i aici — şuieră N icola p rin tre din i. Eu o
să m ă tîrăsc m ai departe. D upă cîteva clipe se întoarse
înapoi : Este Begovic. Stă lîngă p oartă şi m ănîncă.
— H aid e i ! porunci Z ora. O să ne strecurăm prin
coridor.
D ar dup ă ce străb ă tu ră tufărişul de grozam ă, văzură că
tainicul coridor fusese astupat.
— Ticăloşii ! o căriră copiii.
— D oar liceenii au p utut face una ca asta — îşi dădu
cu p ărerea Nicola.
— l-o fi pus p rim arul — spuse Duro.
Z ora zgîl îi pietrele :
— Nu... sînt puse de form ă... D acă treaba asta ar fi
în căput pe m îna p rim aru lu i, pietrele ar fi fost zidite.
— Să le scoatem ! B ranko se şi apucă de lucru.
Z o ra clătin ă din cap :
— M ai avem deschizătura lui Pavle. Pe-acolo e mai
sim plu.
Se tîrîră pe brînci înapoi, ocoliră turnul, scoaseră p ie
trele din zid şi in tra ră anevoie pe-acolo. D eschizătura d <dea
d e -a d reptu l în curte. Z ora, care trecuse prim a, se furişă cu
g rijă spre scară ; băie ii o urm au.
— Sta i ! dădu alarm a Branko. P o arta e deschisă, Be
govic ne poate vedea.
D ar Z o ra n -av ea de gînd să m eargă mai departe. Scoase
ceva ro tun d din bluză şi cătă cu p riv irea ju r îm prejur.
— Ce cau i ? o în tre b a ră băie ii.
— Pe aici pe undeva e o p ră jin ă .
D uro i-o întinse :
— D a ’ ce vrei să faci cu ea ?
— A ve i răbdare. O să vede i acuşica.
Obiectul rotund era u n dovleac. F ata îl scobise pe
d in ău n tru şi-i dăduse chip de om. F ix ă o lum înare în
interior, apoi se întoarse spre D uro şi şopti :
— Am nevoie de căm aşa ta.
— De căm aşa m ea ?
— Da, hai repede...

28.0
 B ăiatul îi dădu cămaşa. Z o ra îm brăcă p ră jin a şi înfipse
în vîrf dovleacul.
— T are aş v rea să ştiu ce comedie o să iasă şi din
asta — m orm ăi Branko.
— T o t nu- i dai seam a ? în treb ă Zora, în ăl în d prăjin a.
B ranko clătin ă din cap.
— M ăi, n ătăfle ilo r ! îşi zeflemisi fa ta prietenii. U n
strigoi !
— Şi ce vrei să faci cu el ?
Z o ra chicoti :
— O să vede i în d ată — şi după un scurt răstim p, în
care mai încercă o d ată şi dovleacul, şi p ră jin a , întrebă :
C ine-i cel m ai curajos dintre voi ? D ar m ai-n ain te de-a
apuca vreunul să răspundă, îi puse lui N icola p ră jin a în
m înă şi zise : H aid e i !
În tr-ad ev ă r, Begovic stătea în fa a por ii celei m ari. Jos,
a lătu ri de el, se a fla despăturit un ziar, iar pe ziar, un
cozonac şi o sticlă cu rachiu. Begovic rupea din cînd în cînd
o bucată din cozonac, o m uia în rachiu şi înfuleca lacom.
Plescăia ca un porc, îşi ştergea b ărb ia şi rîgîia.
D ar ia tă că din oraş se auzi b ătîn d miezul nop ii la toate
turnurile. Begovic ciuli o clipă urechea, nu m ără conştiin
cios b ătăile, apoi se cinsti m ai departe. D eodată îşi ridică
privirea, scăpă sticla din m înă, iar ochii săi rotunzi se
holb ară cît cepele. în m ijlocul scării, nici la douăzeci de
m etri de el, stătea un strigoi. P oli aiul se frecă la ochi şi
privi din nou in tă în ainte : fantom a era tot acolo.
— Begovic — glăsui fantom a, îndreptîndu-se încet spre
el. Ce cau i tu aici ?
A sta e ra p re a m ult pentru bietul Begovic.
— M aica ta, H ristoase ! strigă el, sărind în picioare şi
pipăindu-şi tocul revolverului. Spune cine eşti ? !... strigă
el în g u ra m are, după ce izbuti să-şi scoată arm a. C ă de
nu, trag !...
D a r fantom ei nu p ărea să-i fie frică, deoarece continuă
să se apropie.
— D uhurile nu m or dacă le îm puşti, Begovic. Şi stri
goiul începu să rîdă.
Begovic prinse să trem ure :
— A scultă, să ştii că nu glumesc şi dacă nu te opreşti
trag.

281
 — T ra g e !
Begovic ap ăsă pe trăgaci.
îm pu şcătu ra bubui ca o sută de îm puşcături p rin curtea
cea mică, apoi se rostogoli, m ai puternică, p rin săli, p în ă
cînd ecoul se pierdu tre p ta t în încăperile de sus. în cetate
ecoul răsu n ă m ai întîi ca un tunet, apoi ca u n strigăt şi,
în cele din urm ă, ca un hohot de rîs.
Efectul îm puşcăturii avu darul să-l sperie din cale a fa ră
chiar pe poli ai. P en tru bietul om, ecoul p ă re a un bici ce-I
plesnea cînd peste cap, cînd peste spinare. D ar cînd văzu
că fantom a stă tot acolo pe scară, o spaim ă m ai cum plită,
o d eznădejde m ai adîncă i se în tip ări pe fa ă.
— Ce-i drept, o clipă stafia se clătinase, d ar num ai o
clipă, acum însă se ap ro p ia tot m ai m ult de el.
Begovic ridică ia r revolverul.
— Eu, eu... — bîigui poli aiul.
— Begovic — i se ad resă fantom a, cu glas puternic.
L asă revolverul, că glon ul tot pe tine o să te-aju n g ă.
Sărm anul, era p rea m u lt p en tru el. Scăpă arm a din
m înă şi, lăsîn d totul baltă, făcu stîn g a-m p reju r, luînd-o la
goană de p arcă l-a r fi fu g ă rit necuratul.
— H a, ha, h a ! rîse Z ora, arătîn d u -se din spatele stri
goiului şi urm ărindu-1 cu p riv irea pe Begovic.
Branko şi D uro ieşiră din ascunzătoarea lor şi-i in u ră
isonul fetei.
— în v ia a lui n -a făcu t asem enea salturi...
— Cum poate un om să fie atît de fricos ? se m inun ă
Branko.
— Ba ch iar a fost m ai viteaz decît m i-am închipuit —
zise Z ora. N -aş fi crezut în ru p tu l capului că Begovic o
să se-ncum ete să tra g ă în tr-u n strigoi.
— Da, a fost îngrozitor ! gem u N icola. A bia acum se
ală tu ră şi el celorlal i.
Z o ra îl luă de urechi :
— Da, N icola ar fi rupt-o la fugă în ain tea lui Be
govic. N -a i văzut cum ju c a dovleacul încoace şi-ncolo ?
— Ba d a — zise B ranko — şi chiar intrasem la g riji
p en tru voi.
Z o ra rîse :
— Ei, asta-i bun ! N u se întîm plase nimic, doar pe
N icola îl cuprinsese frica şi voia s-o tulească.

282
 — M i-au iuit gloan ele pe la ureche — se jelu i puştiul.
— Ştiu de la m aică-m ea că atunci cînd auzi glon ul
şuierînd, nu te mai poate nim eri — spuse Z ora, rîzînd.
D uro se aplecă :
— Ia să vedem ce ne-a lăsat Begovic. R idică de jos
cozonacul şi clondirul cu rachiu.
— U ite-aici şi pistolul... B ranko înşfacă arm a.
— N u v -atin g e i de nim ic — îi povă ui Zora. F an
tom ele nu m ănîncă cozonac şi nu beau rachiu. D acă luăm
ceva cu noi, lum ea o să-şi dea seam a că i-am ju c a t un
renghi lui Begovic.
Copiii lăsară totul aşa cum era şi se duseră la ei în
ascunzătoare.
în căp erea strim tă răm ăsese la fel ca-n ziua cînd o
părăsiseră. N im eni nu pătrunsese p în ă acolo. îşi regăsiră
şi păturile, şi pozele, ia r după ce astu p ară cu străşnicie
toate in trările $i ieşirile, se lungiră ca de obicei în culcuşu
rile lor şi curînd adorm iră.
D ar av u ră g rijă să nu-i apuce răsăritu l soarelui în turn.
M ai în ain te ca globul roşu să se în al e deasupra lor, copiii
p o rn iră devale la moş G orian.
B ătrînul plecase în oraş. Copiii îl puseră de s tra jă pe
N icola, ca să nu m ai fie surprinşi de K aram an sau de D or
devic, şi se du seră să-l v ad ă pe Pavle.
V lăjg an u l avusese o noapte bună, iar cînd prietenii lui
îi povestiră cum îşi luase Begovic picioarele la spinare,
bucuria lui nu cunoscu m argini.
D u p ă aceea se duseră să se scalde şi să înoate, apoi
pescuiră, în vrem e ce Z o ra preg ăti de m asă şi mulse capra.
în sfîrşit sosi şi moş G orian. îi am enin ă vesel cu d e
getul.
— Bune poam e îm i sînte i ! spuse el. De cînd, m ă rog,
fac uscocii pe strigoii ?
Copiii răm aseră cu g u ra căscată văzînd că bătrînul
aflase de şotia lor.
— D a ’ cin’ i-a povestit ? îl asa lta ră ei cu întrebările.
— G alben ca tu rta de ceară, Begovic s-a dus azi-noapte
la p rim ar şi i-a ra p o rta t că în cetate bîntuie stafiile; iar
acum tot oraşul num ai despre asta vorbeşte.
— A tunci, astă-seară cu siguran ă că au să ne lase în
pace — zise fata.

283
 — D im potrivă — rep lică b ătrînul. D upă cîte am auzit,
prim arul s-a făcut foc pe Begovic şi vrea să stea chiar el
de pază la noapte.
— D octorul Ivekovic ? rîseră copiii. N -a re decît să
poftească !
Moş G orian se scarpină în barbă.
— N um ai băga i de seamă... — le atrase el lu area-
am inte.
— N -av ea nici o g rijă, tăicu ule ! spuse Z ora. O să-l
învă ăm noi şi pe el cum s-o ia la sănătoasa.
Copiii d ă d u ră apoi dem încare la peşti. D ihăniile stăteau
neclintite în tre zid şi năvoade, conştiente p arcă de captivi
tatea lor. N um ai cînd bucă ile de carne căzură în apă, în
cepură să se m işte de colo-colo, înviorate.
— Putem să luăm vreo doi-trei dovleci ? în trebă Z o ra
cînd erau g ata să plece.
— Cî i pofti i.
— N u cum va ai şi vreo două căm ăşi vechi ? îl m ai rugă
fata.
— A sta-i ceva mai greu — spuse bătrînul. Să mi le-adu-
cc i negreşit înapoi, fiindcă, altfel, săptăm îna viitoare aş
um bla gol !
— V ai de m ine, chiar m îine i le-aducem în d ă ră t — îl
asigură Z ora.
...Moş G o rian auzise bine ce auzise. D octorul Ivekovic
era foc şi p a ră pe Begovic şi voia să v ad ă cu ochii lui stafia.
N u trecu m ult de cînd copiii sosiră la ei în turn, că-1 şi
auziră venind.
D ar doctorul Ivekovic n u sosea singur, ci înso it de mai
m ul i inşi, care u rcau m ăg u ra la lum ina un u i felinar.
— U ite că revolverul m eu e aici — auziră copiii glasul
lui Begovic.
— D a ’ m ai v ăd şi-un cozonac, şi-o sticlă cu rach iu —
spuse altul pe care copiii nu-1 cunoşteau.
— Ia d a i sticla încoa’ — porunci doctorul Ivekovic şi
o ridică în d re p tu l ochilor. H m ! m orm ăi el. E pe ju m ătate
goală. N u cum va ieri ai fost beat, Begovic ?
— Nu, dom nule p rim a r — îl în cred in a poli aiul. Să
nu m ă mişc de-aici ; eram treaz ca un nou-născut.
— Să n e luăm posturile în p rim ire ! răsun ă din nou
glasul străinului.

284
 — D a, cel m ai bun loc ar fi în fa a por ii, dom nule
Brozovic — răspunse doctorul Ivekovic. D e-acolo putem
să vedem şi în cetate, şi a fa ră — şi se instală acolo.
— Ai auzit ? îi şopti B ranko Z orei. E şi Brozovic cu
ei. cel cu m utră de vulpe.
— îl văd şi pe-al p atru lea — îi răspunse fa ta tot pe
şoptite.
— U nde, unde ? şi B ranko se aplecă înainte.
— Colo lîngă zid.
B ranko îl zări şi el pe bărbat. Ca şi Begovic, pu rta u n i
form ă.
— E D ordevic — spuse băiatul, întorcînd capul.
Brozovic şi doctorul Ivekovic aşezară între ei o scîndură
pe care puseră felinarul.
— L ua i loc ! li se adresă poli ailor prim arul. P în ă
vine stafia, să ne m ai om orîm tim pul cu un joc de căr i.
Begovic şi D ordevic se aşezară. Doctorul Ivekovic scoase
un pachet de căr i de joc din buzunar, le am estecă şi le
îm păr i.
Copiii erau atît de aproape, încît puteau să observe
totul. Se p ărea că Brozovic are carte mică, deoarece m utra
lui de vulpe se schimonosi în tr-u n zîmbet cînd şi le răsfiră
pe toate, in în d u -le în mînă.
Ju cau de-o bu nă b ucată de vreme. C înd şi cînd, Ivekovic
m ai căta către cetate,
— Begovic — spunea el, zeflem itor — nu v ăd nimic...
— N ici eu, dom nule p rim ar — răspundea bietul Be
govic — d a r o să vină. n -ave i grijă.
— Ei, ce facem ? N u începem ? întreb ă B ranko, n e
răbdător.
Z o ra clătin ă din cap :
— T rebuie s-aşteptăm pînă la miezul nop ii. Stafiile
ap a r abia după douăsprezece noaptea.
Se m ai scurse o ju m ătate ceas şi bătu miezul nop ii.
P rim aru l tocmai îm p ăr ea căr ile. Ii dădu şi lui Begovic.
— Begovic — zise el — tot n u văd nimic...
în clipa aceea, speriat, Begovic încrem eni cu p riv irea
în sus :
— Acolo, dom nule prim ar ! V -am spus eu ! U ite-o
acolo !

285
 P rim aru l azvîrli căr ile din m în ă şi întoarse capul. Bro
zovic şi D ordevic răm aseră stană de p iatră, cu ochii a inti i
în sus.
în tr-a d e v ă r, deasupra lor se afla o stafie. A ră ta şi mai
în fiorătoare decît cea din ajun. A vea un cap aproape de
două ori m ai m are, iar în ju ru l gîtului un jab o u alb, tivit
de o dungă groasă în sîn g erată ce se continua în stropi şi
d îre roşii pe cămaşă.
în prim ul m om ent, pare-se că şi p rim arul fu cuprins de
groază, d ar num ai cîteva clipe, apoi, sm ulgîndu-i lui Begovic
pistolul din toc, răcni :
— U ite-a şa se procedează cu stafiile, Begovic ! şi trase
două focuri, unul după altul, în direc ia strigoiului, de
bubui tot castelul ca în u rm a unei explozii.
F an to m a însă se dovedea im ună la gloan e. Răm ase
locului şi clătin ă din cap cu indignare, priv in d u -i im pa
sibilă.
D eodată la fereastra de vizavi ap ăru încă o stafie, care,
uitîn d u -se spre ei, rosti cu o voce sub ire, pi ig ăiată :
— Cine trage iar cu puşca în castelul nostru ?
P rim aru l se răsuci ca o sfîrlează şi ochi spre cea de a
doua nălucă ; însă am îndouă îm puşcăturile se stinseră în
tr-u n rîset lung, apoi în cealaltă p arte se ivi a treia stafie.
S păim în tăto area şi u riaşa căp ă în â zise răspicat :
— Cine trag e în castelul nostru ?
C ele trei fantom e priveau în jos spre cei p atru oam eni !
P rim aru l tot nu-şi p ierd u cum pătul. V ru să tra g ă şi a
cincea, şi a şasea oară. D ar n u răsună decît o singură
detu nătură, deoarece m agazia revolverului era goală. îm
puşcătura sin g u ratică se rostogoli hubuind ca tunetul prin
sălile şi în căperile cetă ii, însă a treia fantom ă ram ase ne
clintită. D ăd ea do ar din cap batjocoritor, privind în jos
spre ei.
— Acolo ! Acolo ! strigă m ărun elul Brozovic şi a ră tă
în sus. Acolo ! Acolo !
De astă dată, doctorului Ivekovic îi căzu curajul în ciu
bote. C hiar deasupra lui se ivi a p a tra fantom ă şi, în aceeaşi
clipă, B ranko rosti cavernos :
— Cine trage cu puşca în castelul nostru ?
Prim ul care-şi luă picioarele la spinare fu tot Begovic.
E ra atît de g răbit, încît se izbi de poartă. De durere scoase

286
un răcnet deznăd ăjd u it, de p arcă stafiile i-a r fi sărit în
spate ; făcu un salt şi o luă la goană ca vîntul.
D im potrivă, pe negustorul cu m u tră de vulpe parcă-1
lovise dam blaua. D e spaim ă, îşi pusese h a in a în oap şi îşi
înfun d ase şapca pe ochi, stînd ca p iro n it sub bolta por ii.
N um ai cînd îl înşfăcă p rim arul şi-i spuse : „H ai, Brozovic,
că aici n u-i a bu n ă !“, se lăsă tîrît, apoi o luă şi el la galop.
S 'n g u r D ordevic m ai rămăsese.
L unganul de poli ai îşi tot răsucea b arb a cu degetele,
du n ă care, uitîndu-se m ai întîi în urm a fugarilor, apoi în
sus, către stafii, m orm ăi surd :
— Aş p u tea să ju r că sub căpă înile alea nu-i decît o
nenorocită de p răjin ă...
Insă cînd, d rep t răspuns la reflec ia lui, una din fantom e
se aplecă m ai tare spre el şi-i şu ie ri : „D ordevic, fugi, dacă
ii la v ia a t a “, îl cuprinse frica şi o rupse la fu g ă după
ceilal i.
Copiii erau şi m ai zburdalnici decît în ajun. D e fila ră pe
scară în tr-u n m arş solemn, fiecare cu căp ă în a fa n to m a
tică în vîrfu l p răjin ii.
— B ună seara, dom nule strigoi ! se adresă B ranko Zorei.
T e -a nim erit cum va om ul acela cum plit ?
— M ul um im de în treb are — răspunse fa ta — m -a
atins d o ar la falcă.
— M ie era cît pe ce să-m i stingă Lumina ochilor —
chicoti N icola — însă, precum vede i, dom nii mei, mai
a rd e încă.
— M ie m i-a trecut glon ul p rin căm aşă — spuse D uro
şi ad ău g ă : D a ’ bine că era căm aşa mea.
L a fel de solemn coborîră scara, îndrep tîn d u-se spre
poartă, ba o clipă ieşiră a fa ră şi se u ita ră cu luare-amninte
j u r îm prejur.
C înd cei p atru vînători de fantom e disp ăru ră jos, în
ghi i i de p rim ele u li e ale Seniu-ului, copiii se întoarseră
în cetate.
— T iii, d a ’ ce păcăleală le-am tras ! izbucni Nicola.
M ai să m or de rîs cînd am văzut că şi pe p rim a r l-a
apucat frica.
— D a ’ de Brozovic ce-ai de zis ? Ă la cred că n-o să ne
uite cît o trăi ! spuse D uro.
— Şi nici Begovic — rîse B ranko.

287
 — Cel m ai bănuitor era D ordevic — spuse Zora.
— Ă sta-i cel mai deştept din toată p oli ia Seni-ului —
se am estecă Nicola. A vem m are noroc că-i de p arte a noastră.
— Cum aşa ? în treb ă Z ora.
— E prieten cu taică-m eu — spuse Branko.
Copiii se în to arseră în ascunzătoarea lor şi îşi luară
în stăpînire cetatea. A doua zi d im in ea ă se duseră să v i
ziteze toate sălile şi încăperile, precum şi pe to i prietenii
şi cunoscu ii lor.
Liliecii erau la locul lor. B ufni a, de asem enea, sălăş-
luia în ungherul ei. Şoimii însă zburaseră, pesem ne alunga i
de liceeni.
— Vai ! strigă N icola, care se şi că ărase la porum
beii lui.
— Ce s-a în tîm p lat ?
— la veni i aici sus — zise puştiul, cu glas tînguitor.
P orum barul a ră ta jalnic. C uiburile fuseseră sfărîm ate,
cîteva ouă zăceau pe pardoseală, iar puii nu se zăreau n i
căieri. M ai tîrziu g ăsiră cî iva jos lîng ă tu rn : erau cei mai
m ititei, care încă n -av eau pene. Desigur, liceenii îi zvîrli-
seră din cuiburi acolo jos.
Copiii îl m în g îiară pe N icola :
— Ai să vezi că porum beii cei b ătrîn i se vor întoarce
şi au să scoată al i pui.
U rc ară tot m ai sus şi, d u p ă o bună bucată de vreme,
aju n seră la creneluri.
E ra dis-de-dim inea ă. O cea ă uşoară învăluise m area,
întinzîndu-se şi peste oraş. N um ai m un ii străluceau lum i
noşi, vestind răsări tul soarelui.
D in vălul de neguri toate clopotele a n u n ară începutul
zilei. C lopotele bisericii Sfîntul Francisc se au ziră cele dintîi.
în d a tă dup ă ele u rm a ră clopotele catedralei, cu o p u ter
nică izbucnire de d an găte ; se desluşi num aidecît şi clin
chetele m icilor clopote de Ia Sfîntul Am brozie, iar ceva
m ai tîrziu le in u ră isonul clopotele bisericii S fîn ta Fecioară.
— Ia asculta i ce frum os b a t ! exclam ă Z ora.
Branko ascultă în tăcere, apoi îşi aru n că privirile asupra
îm prejurim ilor.
— A h ! oftă el. D e -am putea să răm înem aici pentru
totdeauna !

288
 Z o ra se sprijini de el :
— Şi de ce să n u putem ?!
B ranko îm bră işă cu ochii locurile :
— C ine ştie !
D u pă o vrem e, copiii p o rn iră spre moş G orian.
B ătrînul plecase ia r la oraş. D e peşti se în g rijiră D uro şi
N icola. Z o ra văzu de P avle şi pregăti m asa. B ranko răm ase
la pîndă.
E ra aproape de am iază şi b ăiatu l stătea ascuns în spatele
unui tufiş des de ienupăr, lîngă şoseaua cea mică. îşi sp riji
nise o b rajii în palm e şi p rivea m area. D eodată văzu un
autom obil coborînd drum ul plin de hîrtoape.
B ăiatul sări alarm at. E ra o m aşină m ică, lăcuită în verde.
La vo lan se afla o tîn ă ră doam nă. B ranko nu outu s-o v ad ă
bine la fa ă, deoarece doam na p u rta un voal pe cap şi oche
lari de soare. M aşina stopă şi doam na se aplecă în afară.
— Şoseaua m erge m ai d eparte ? în treb ă ea.
B ranko clătină din cap :
— N um ai pînă la moş G orian. T rebuie să vă întoarce i.
— Să m ă întorc ? D oam na se ridică pu in şi se u ită cu
lu are-am inte în ju ru l ei. O să fie cam greu.
— M erge i p u in m ai departe — o sfătui Branko. Acolo,
la sălciile acelea, p u te i întoarce.
D oam na porni m otorul. B ranko sări pe scara m aşinii ca
s-o înso ească.
Şi la sălcii era greu de întors, dar, în cele din urm ă,
tîn ăra doam nă izbuti. T ocm ai voi să-i m ul um ească b ăia
tului cînd sim i că m aşina se Iasă în tr-o parte. Scoase capul
afară :
— C e-o fi asta ?
B ranko se u ită şi el curios :
— C red că a plesnit un cauciuc.
— A sta-m i m ai lipsea ! D oam na deschise p ortiera şi
coborî din m aşină.
U nul din cauciucurile din fa ă se dezum flase şi p ărea
tăiat în două sub g reu tatea ro ii.
D oam na ocoli co n tra riată m aşina şi B ranko putu s-o
vad ă mai bine. E ra zveltă şi îm brăcată în verde, ca şi auto
m obilul său, num ai că rochia ei avea o n u an ă m ai deschisă
decît v erdele intens al m aşinii : era u n v erde frag ed şi tra n s
parent care p arcă luneca pe trupul ei ca o apă.

19 — 1626 289
 în cele din u rm ă se opri d in ain tea lui B ranko :
— P o i să-m i dai o m în ă de a ju to r ? B ăiatul tocm ai voia
să spună „ d a “, cînd ea, bucuroasă, strig ă în g u ra m are :
P ăi noi ne cunoaştem ... N u eşti B ranko Babici ?
B ăiatul în cu v iin ă p rin tr-u n semn.
E a rîse :
— D a ’ pe m ine nu m ă cunoşti ?
— N u vă v ăd bine fa a — se dezvinovă i Branko, uitîn -
du-se la ochelarii ei m ari şi la voalul verde.
D oam na rîse m ai tare şi-şi scoase voalul şi ochelarii.
— Z la ta ! strigă el, uim it, p en tru ca num aidecît să se
corecteze : D om nişoara Z lata.
B ranko însă degeaba se corectă, deoarece fa ta îi ceru
să-i spună pe nume.
A b ia de-şi m ai aducea am inte de fa ta cea înaltă. C eea
ce îl izbise atunci la ea era faptul că p ă re a mai m atu ră şi
m ai în eleap tă decît cei care o întovărăşau, şi că îi luase
p arte a îm potriva liceenilor şi a fratelui său. D e cînd P avle
o num ise „frum oasa Z la ta “, B ranko încerca să-şi ream in
tească chipul ei.
Acum îşi dăd u seam a c ă era în tr-a d e v ă r frum oasă.
Sub buclele de p ăr castaniu se în ăl a o frunte albă. A vea
ochii căprui-deschis şi atît de lum inoşi, încît abia puteai
să le sus ii p rivirea, iar nasul m ic şi în vînt, ca al fratelu i ei.
în să la Slavko aceleaşi trăsătu ri p ăreau ascu ite şi col u
roase, în vrem e ce la ea erau fem inine şi rotunjite. G u ra
era m ică şi din ii d e-u n alb orbitor. însă nu num ai asta îi
trezise ad m ira ia lui Branko, făcîndu-1 să tresară atît de
bucuros. în treg u l ei chip îl ferm eca : lum inoasa rum eneală
a o b rajilor, sprîncenele negre cu reflexe castanii, roşea a
buzelor, b ărb ia uşor um brită, gîtul gra ios. Da, B ranko nu-şi
aducea am inte să fi văzut vreodată ceva m ai frumos.
Răm ase cu p rivirile pironite asupra fetei.
— T e-am în treb at dacă vrei să-mi aju i — repetă Z lata. j
B ranko se trezi din u lu iala ce-1 stăpînea.
— Bucuros — răspunse el — bucuros. M ă şi pricep pu in
la treab a asta. Pe R ingelnatz de la „H otel Z a g re b 11 l-am
a ju ta t deseori să schim be cauciucurile,
Z la ta deschise cutia cu scule şi scoase de-acolo cricul şi
două chei pentru şuruburi.
P useră întîi cricul sub osie şi în ă l a ră m aşina.

290
 B ranko era în tr-a d e v ă r m eşter. în tim p ce Z la ta aducea
din m aşină ro ata de rezervă, el scoase singur cauciucul spart
şi-l cercetă pe toate păr ile : u n cui m are se înfipsese în el.
Băiatul îl smulse şi-l ridică în sus :
— V ede i, ăsta a fost de v in ă — şib ăg ă cuiul în
buzunar.
M ontară am îndoi ro ata de rezervă şi, în tim p ce Z lata
o înşuruba, B ranko puse la p ort-bagaj ro ata stricată. Apoi
scoaseră cricul. B ranko strînse uneltele. F ata se u ită la
nivelul benzinei şi al apei. T otul era în ordine.
— G a ta ? în treb ă ea, întorcîndu-se spre Branko.
— G a ta ! răspunse băiatul.
F ata se u ită la ceas :
— E xact şase m inute. M i-ai fost un a ju to r foarte pre ios.
Ce- i datorez ? Şi scoase o p u n g u li ă din geantă.
— N im ic — zise B ranko şi scutură energic din cap.
Nici dum neavoastră nu m i-a i cerut nim ic cînd m -a i liberat
din m îinile liceenilor.
— A sta o s-o fac şi de-acum încolo — spuse ea. A ş
tept, în orice caz, să-m i m ul um eşti.
— Aş fi făcut-o m ai dem ult — răspunse B ranko —
atunci însă a trebuit să ne luăm v alea şi nu v-am m ai văzut.
— Şi eu te-am căutat, d a r în zadar...
— D um neavoastră ? întreb ă uluit Branko.
— Oricum, m -a in teresat să ştiu unde a disp ăru t b ăiatu l
pe care tatăl meu şi to i poli iştii din Seni îl caută ca acul
în carul cu fîn — zise Z lata.
— A m fost cu to ii... — începu B ranko, însă în d ată
am u i : n-o cunoştea prea bine pe fată.
— A i fost cu to ii în cetatea N ehaigrad, p în ă cînd
v-au alu n g at de acolo poli iştii — sfîrşi Z lata. Ştiu totul.
— Da, şi pe urm ă... — începu iar băiatul, d ar se opri
din nou : dacă v rea num ai să-l iscodească ?
F ata bănui cam ce g în dea Branko.
— N -a i decît să nu-m i spui dacă nu vrei — zise ea
apăsat — însă, crede-m ă, în m ine nu există nici u rm ă de
trăd are, şi pe tine, m ai cu seamă, n-o să te trădez.
B ranko era destul de încurcat :
— Noi am făcut un ju răm în t.

291
 Z la ta rîse :
— D a, da, şi p e-asta o ştiu. Sînte i o b an d ă în toată
regula.
— N oi nu sîntem o b an d ă — replică b ăiatu l cu m îndrie.
Noi sîntem uscoci !
— U scoci?! T în ă ra fa tă avea un aer jum ătate zefle
m itor, ju m ătate m irat. Şi Z o ra cea roşie ? în treb ă ea.
— Z o ra este căp itanul nostru.
— Voi, băie i, să asculta i de-o fa tă ?! se m iră Z lata,
uitîndu-se lu n g la el.
— Noi nu ascultăm de nim eni. Z ora este însă <cea mai
vitează d in tre noi, şi la vechii uscoci tot o fem eie era cea
mai vitează.
Z la ta făcu sem n că ştie :
— Am citit şi eu asta. în să totodată sper că ai înv ă at
şi tu că uscocii erau eroi şi cavaleri.
Branlko îşi u m flă pieptul slăbu :
— Şi noi sîntem la fel !
— Şi din ce trăi i ?
B ranko se fîstîci :
— D in ce m ai căpătăm ...
— S înte i deci nişte ho i şi nişte derbedei, aşa cum
sus ine tatăl meu ?
B ranko îşi m uşcă buzele.
— E u nu sînt derbedeu — se o ărî el.
— A tunci fu ră ceilal i şi p en tru tine ?
— N u ştiu. B ranko privi în tr-o p arte şi, d u p ă o scurtă
pauză, continuă : C hiar d e-ar fi a a, trebuie să trăim şi noi.
Z la ta privi în lături. Răm ase pe gînduri.
— Da, trebuie să trăi i şi voi... Apoi se u ită la ceas.
A h — spuse ea — m ă grăbesc s-aju n g acasă. Şi adăugă :
N e-om m ai vedea v reo d ată ?
— Poate... — spuse băiatul.
F ata deschise p o rtiera şi, zăbovind pe tre a p ta maşinii,
căută iar în g ea n tă :
— D acă nu vrei şi nu vrei să iei nici un ban, prim eşte
m ăcar a tît — şi scoase un pachet : L -am cum p ărat pentru
Slavko, d a r i-1 dau ie. Şi-i zvîrli pachetul. Z la ta nu aşteptă
ca B ranko să-i m ul um ească şi nici să desfacă pachetul, ci
sări în m aşină. D a r m ai în ain te d e-a porni întoarse încă o

292
 dată capul : Ai a fla t cum va că la voi în tu rn bîntuie stafiile ?
strigă ea.
Branko, inînd stîngaci pachetul în m înă, nu ştia ce să
răspundă.
— O, păi nouă nu ne e frică de strigoi — zise el în tr-u n
tîrziu şi zîmbi.
— C rede-m ă, sînt nişte făp tu ri foarte prim ejdioase. M i-a
povestit tata. L e-a văzut azi-noapte — insistă fata.
— L e-a văzut ? răspunse B ranko şi zîmbi iar.
— N u cum va chiar voi sînte i strigoii ? întreb ă ea,
zîm bind la rîn d u l său.
B ranko tăcu şi rid ică d in umeri.
— A scultă — izbucni Z lata, fulgerîndu-1 cu p riv irea —
şi asta o s-o in tot num ai p en tru mine.
în clipa u rm ăto are m aşina porni. B ranko se u ită du p ă
ea. V ăzu cum fa ta îşi flu tu ră m îna în semn de salut, apoi
autom obilul coti pe şoseaua cea m are şi dispăru în tr-u n nor
de p raf.
B ranko se ascunse iar în tufiş şi se apucă să desfacă p a
chetul. S foara era groasă şi strîns înnodată. Sub h îrtia
cafenie găsi a lta albă ; în sfîrşit, ajunse la o cutie bine
ferecată. Deschise capacul şi fa a lui se încre i în tr-u n rîs :
— O m uzicu ă ! O m uzicu ă !
O scoase a fa ră şi, înveselit, o lu ă în m înă. S tătu aşa o
bucată bu nă de vrem e, cînd se pom eni deodată cu Z o ra
alături.
— H ai să m încăm — spuse ea.
B ranko însă abia o văzu, cu ochii a in ti i la m uzicu ă.
Z o ra îi trase un ghiont.
— D a ’ ce-i cu tine ? întreb ă ea.
— A m văzut-o pe fa ta aceea... — răspunse Branko.
— C are fa tă ?
— Cea care m -a a ju ta t atunci cînd ne-am încăierat cu
liceenii.
— F rum oasa Z la ta ?
— D a, ea.
— Şi ? continuă Z o ra să întrebe.
— M i-a d ăru it o m uzicu ă.
B ranko o duse cu g rijă la buze şi încercă să cînte.

293
 Capitolul 18 I
Saltul în mare

în ceasurile ce au urm at, Branko, fie că stătea laolaltă

cu ceilal i, fie că pescuia sau şedea lîngă Pavle, care, la
sfatul bătrînului, îşi in ea piciorul ore întregi cufundat în
apa sărată a m ării, se g'îndea neîncetat la Z lata.
E ra cea m ai frum oasă fa tă pe care o văzuse vreodată.
C înd se g îndea la ochii m ari şi lum inoşi ai Z latei, la
obrajii ei fragezi şi rum eni, chipul lui se lum ina de fericire,
ca şi cum a r fi avut-o d in ain tea ochilor. R epede îşi lua m u
zicu a şi în cepea să cînte. Prim ele acorduri se înfiripaseră,
iar către seară izbuti să închege prim ul cîntec.
P u te a -v a oare să-l cînte în tr-o bu nă zi fetei ? E a a zis
că v rea să-l revadă. A sta n ă d ă jd u ia şi el. P oate ch iar m îine
dim inea ă... în grab a cu care plecase, el uitase iar să-şi
exprim e recunoştin a p en tru că l-a eliberat, iar acum mai
treb u ia să-i m ul um ească şi p en tru m uzicu ă. V oia să-i ducă
ceva. D a r ce ? Plecă pe ărm şi se cufundă în m are să caute
scoici frum oase.
A fast nevoit 'să se scufunde de m ai m ulte ori ca să gă
sească două scoici m inunate. U n a era tran d a firie şi delicată
ca o boare im aterială, aproape că puteai să priveşti prin
tran sp a ren a ei ! C ealaltă avea o culoare m ai închisă, în
schimb era mai m are şi m ai întortocheată, cu tot soiul de
proem inen e pe p a rte a bom bată.
Le frecă bine cu nisip fin şi le vîrî în buzunar.
Pe înserate sosi şi taica G orian. Fusese to ată ziua în ora?
şi stătuse de vorbă, în p riv in a peştilor săi, cu R ădic şi cu
directorul Kukulic.
Societatea nu voia să-i dea nici un camion, de aceea te
lefonase la Susak şi vorbise cu cîteva fabrici m ari de con
serve, care p relu crau tonul. Fabricile însă nu trim iteau nici
căru e, nici cam ioane. M oş G orian bătu cu pum nul în masa.
U nul din directori îi spusese : „Noi to i avem contract cu

294
societatea. N e procurăm peştele num ai de la ea sau prin
interm ediul ei. Fi i deci am abil şi ad resa i-v ă societă ii, dacă
spune i că ave i a tîta berechet de p eşte“ .
U nchieşul O rlovic lăsă capul în piept :
— A şad ar, şi-au d at cu to ii m îna îm potriva noastră.
— A şa se pare. Moş G orian îşi şterse n ăduşeala de pe
obrajii în văpăia i.
— Şi acum vrei să-i vinzi societă ii ? Moş O rlovic se
uită lung la el.
G orian clătin ă din cap :
— în că nu. A m îm pru m u tat de la D ră g an căruciorul.
Să văd dacă au să m ă p o ată îm piedica să-m i vînd peştele
la pia ă.
Z o ra servi cina : pîine proaspătă, frum os rum enită, şi
lapte gras. Pavle, care p en tru prim a o ară putea să um ble
în voie, puse pe m asă şi un coşule cu pătlăgele roşii. Copiii
înting eau în sarea zg ru n uroasă m inunatele roade purpurii,
apoi le duceau la gură.
Moş G orian, care, o d ată cu m încarea, îşi recăp ătă şi
buna dispozi ie, făcu copiilor cu ochiul.
— Voi, in tim pul ăsta, a i scos-o la capăt m ai bine decît
mine, ai ?
Veselindu^se, hohotind şi chicotind, copiii povestiră celor
doi b ătrîn i cum şi Begovic, şi Brozovic, şi D ordevic, ba chiar
doctorul Ivekovic o rupseseră la fugă de frica dovlecilor lor.
G orian rîd ea cu p o ftă :
— M ai adineauri, în oraş, am auzit că Begovic sta la
„H otel A d ria “ şi to arn ă pe gît un rachiu după altul, doar-
doar o u ita de stafii !
— A fugit şi p rim arul ? în treb ă moş O rlovic cu în
doială.
— Şi încă cum ! răspunse Z ora.
B ătrînului tot n u-i venea să creadă.
— D a, da — în tă riră cu to ii.
— Ba, cu picioarele lui de bărzoi, le -a luat-o înainte
la to i... — ad ău g ă N icola.
Moş G orian zîmbi pe sub m usta ă :
— Ei, acum, o b ucată d e vrem e au să v ă dea pace în
cetatea voastră, o d ată ce şi p rim aru l e în cred in at că bîn-
tuie stafiile pe la uscoci.

295
 D u pă scăpătatul soarelui, o lu a ră la trap spre cetate. I
P avle m ărşălu ia alătu ri de ei. îi era dor de vechiul lui
culcuş şi, m ai cu seam ă, de pozele lui.
N u se zărea nim eni în fa a por ii, şi nici pe colină nu
văzură ipenie de om. Avusese dreptate moş G orian. C îtva
tim p, cetatea va fi ocolită de to i senienii, iar pe ei aveau
să-i lase în pace.
Copiii se zbenguiră urcînd scara, se ascunseră prin săli,
stîrn iră liliecii, ise ju c a ră iar de-a duhurile, strig ară „uhu !“
şi im itară şoimii. Scoaseră chiote, „pif, p af !“, se veseliră
de ecoul ce hău lea înm iit p rin vasta zidire, şi atîta se zben-
guiră, pîn ă cînd căzură pe paie rup i de oboseală.
L uînd p arte la toate aceste jocuri, B ranko nu înceta să
se gîndească la Z la ta şi la m uzicu a lui. în d a tă ce se lungi
în culcuşul său, o şi scoase din buzunar şi începu să cînte.
în zori se apucă iar să cînte, cînd D uro tocm ai se p re
gătea să-l trezească din somn ca să m eargă îm preună la
Curcin.
— T e -a i şi sculat ? îl în treb ă el, uimit.
— De un ceas bun — răspunse Branko.
C urcin le pusese la locul ştiut, pe lîng ă pîinea veche,
şi una proaspătă, b a chiar şi o bucată de cozonac. Ce mai
tu ra-v u ra, de cînd copiii îi povestiseră tărăşen ia cu d ră
gu ul nevesti-si, el îi răsfă a.
C a totdeauna, D uro vru s-o pornească im ediat la turn,
însă lui B ranko îi zbură din nou gîndul la Z lata. P oate ar
găsi un p rilej să-i dea scoicile...
— Po i să te duci singur ? îl în treb ă el pe D uro, care
tocmai încăleca deschizătura cuptorului.
— D a r ce-ai de gînd să faci ? îi întoarse acesta în tre
barea.
— N u m are lucru — o scăldă Branko — aş vrea doar
să vorbesc ceva cu p rietenul meu Ringelnatz.
— Bine, bine — zise D uro şi, chipurile, o luă tîrîş m ai
departe.
B ranko se strecură a fa ră din brutărie, in tră în tr-o curte,
o străbătu, ajunse în fie ră ria lui moş Tom islav, pustie la
ceasul acela, şi ieşi d rep t în fa a „H otelului Z agreb".
N u m in ise cînd îi spusese lui D uro că v rea să v o r
bească cu R ingelnatz. C h iar voia, căci d acă putea cineva

296
să-l aju te s-o întîlnească pe Z lata, apăi ăsta era R ingel
natz şi num ai el : lîngă „H otel Z agreb “ se afla casa p ri
m arului.
R ingelnatz p rivea din prag. F a a lui îngustă şi posacă
sta aplecată d easu p ra unei m antale : o peria cu m ultă grijă.
— Pst ! îl istui Branko.
R ingelnatz îl văzu şi se apropie.
— Ce cau i în oraş, nenorocitule ? îl dojeni el. N u ştii
că poli aii um blă ca turb a i pe urm ele tale ?
— Voiam să te-n treb ceva — răspunse Branko în doi
peri.
R ingelnatz se u ită cu team ă în toate păr ile.
— Ei, hai, în treab ă-m ă ! îl îndem nă el.
— O cunoşti pe Z la ta ?
— Pe fata p rim aru lu i ? Sigur c-o cunosc.
— M i-a d ăru it o m uzicu ă. B ranko o scoase din buzunar.
— Ă sta nu-i un m otiv ca să te foieşti pe-aici.
— Am u itat să-i m ul um esc.
— H m ! m orm ăi R ingelnatz, privindu-1 m irat pe Branko,
pe urm ă continuă : A păi ai sosit p rea tîrziu. D om nişoara
Z lata a plecat de-un sfert de oră la baie, şi p în ă la am iază
nu se întoarce.
— L a baie ? rep etă Branko.
A tunci cu sig u ran ă că putea s-o rev adă chiar azi şi,
poate, să-i şi vorbească.
— M ul um esc, mul um esc. M ai făcu o m ică plecăciune
în fa a lui R ingelnatz şi, tot aşa pe furiş cum venise, dis
păru.
U rcîn d pe brînci p riporul spre cetate, zări o um bră în a
intea lui. Se ascunse p ru d en t în tr-u n tufiş şi răm ase lungit
acolo o bucată de vreme.
Să fie oare Begovic sau vreunul din liceeni ? N um ai
după ce se înstăpîni din nou liniştea, ieşi din tufiş şi îşi
urm ă drum ul, că ărîn d u -se spre cetate.
In tre timp, ceilal i făcuseră foc în ascunzătoare. P avle
frigea cî iva peşti. Tocm ai se întorsese cu spatele şi turna
untdelem n peste ei.
— D a ’ unde-ai zăbovit atîta ? îl întrebă Zora.
B ranko se înroşi tot.
— Am fost în oraş — bîigui el.

297
 D uro îşi strînse buzele :
— A fost la prietenul lui, la Ringelnatz.
— M -ai u rm ărit ? i se adresă Branko, furios.
D uro făcu semn că d a :
— Ştiu tot ce-ai v o rbit cu R ingelnatz.
— C e-am vorbit ?
D uro se întoarse spre Z o ra :
— A în treb a t de-o fată.
B ranko îl pironi cu privirea, şi m ai furios. A şadar, iată
um bra pe care o zărise d e -a lungul Potocului.
— Spion afu risit ! zvîrli el p rin tre din i şi se uită la
peştii din tigaie.
— Ai în treb at de fa ta care i-a d ăru it m uzicu a şi care
te-a salvat ? în treb ă Z o ra, privindu-1 drept în ochi.
B ranko se înroşi m ai tare :
— Da.
— Ai în tîln it-o ?
B ăiatul clătin ă din cap :
— Nu.
Copiii îşi puseră fiecare bucata de peşte pe pîine şi în
cepură să m ănînce, apoi strînseră totul, astu p ară in trările
şi d ăd u ră o fugă p în ă la moş G orian.
B ătrînul îi aştepta. îl a ju ta ră să îm pingă lu n trea cea
m are la apă. T aica G orian avea nevoie de cî iva peşti foarte
proaspe i p en tru a -i desface la pia ă.
P rin d ere a peştilor m ari devenise din ce în ce m ai lesni
cioasă. Pescarul a ră ta eu m îna pe cei pe care-i dorea şi care
abia de se dădeau la o p arte în fa a grelei luntre. Z o ra sau
N icola îi loveau în cap cu ciomegele, iar B ranko, P avle şi
D uro îi scoteau afară. A poi taica G orian îi alegea şi-i căra
la căruciorul lui D răgan.
— P ute i să-m i a ju ta i să îm ping căruciorul o bucată
de drum p în ă la şosea ? îi rug ă el cînd căruciorul fu plin.
P avle şi Z o ra se g ră b iră să spună da ; N icola şi D uro
puseră şi ei m îna să îm pingă lao laltă cu ceilal i, d ar cînd
D uro văzu că B ranko a răm as în urm ă, făcu şi el la fel.
B ranko aşteptă p în ă ce d isp ăru ră cu to ii la prim a co
titură, apoi o luă la tra p în direc ie opusă. V oia să aju n g ă la
baie, şi pîn-acolo avea de m ers cel pu in o ju m ătate de oră.
O bună b ucată de d ru m putu s-alerge d e-a lungul
coastei, apoi ărm ul se ridica, ab ru p t şi stîncos, la o m are

298
înăl im e. D in punctul acela trebuia să-şi continue d ru
m ul înot.
B ranko era un bun înotător. De pe una din stinci sări cu
capul în apă şi nu reap ăru la su p rafa ă decît departe
în larg.
D inspre Rab sufla un vînt uşor. V alurile se în ăl au tot
m ai sus. C înd îl p u rtau pe crestele lor, cînd îl zvîrleau în
hăul adînc d in tre ele. B ăiatul se bucura cb acest lucru,
fiindcă astfel p u tea să aju n g ă aproape nevăzut în p re ajm a
băii.
B ranko nu fusese niciodată dincolo de în g răd irea pe
c a re ' senienii o num eau „baia n o a stră “. C înd voia să se
scalde în m are, se ducea unde avea chef. Acolo, la baie,
costa bani, ba ii m ai trebuiau şi chilo i de flanelă, lucruri
de care B ranko n -av ea parte, nici habar.
P en tru prim a d ată văzu şi el ce se află în Spatele în
grăditu rii. în d re ap ta şi-n stînga se înşirau cabine din p ia
tră, iar în tre ele, la m ijloc, răm înea un loc, din ain tea căruia,
în m are, era un arc p en tru cei ce nu ştiau să înoate. L a
d re ap ta se în ăl a un tu rn de lem n : tram bulina de unde se
sărea în apă şi, după cum observă Branko, de unde puteai
să- i dai drum ul ca pe un tobogan. în stînga arcului se a fla
un turn mai mic, de unde un băiat tocm ai îşi făcuse vînt
în aipă.
T o t locul acela era în esat de lume. B ranko văzu copii
şi oam eni m ari. Pe unii îi şi recunoscu. P rin tre femei se
aflau m ai m ulte lu crătoare de la regie, prietene de-ale
m aică-si. B ărbatul acela gras, cu b u rtă m are şi cu picioare
scurte, era doctorul Skalec. Ce caraghios a ră ta fă ră vesta
lui albă !
Se apropie şi m ai mult. U n d e să fie oare Z la ta ? Nici
în ap ă nu se zărea, nici p rin tre lucrătoarele de la regie.
Şi cum nu o găsea nicăieri, B ranko tocmai se p regătea să
facă înot cale întoarsă. D eodată văzu două fete care urcau
treptele pe o faleză care, din zona îng rădită, p ătru n d ea
adînc în m are, în ăl în d u -se falnică.
V a să zică şi pe faleză m ai era lume. B ranko zări Cî iva
băie i şi o tînără. P oate că era chiar Z lata.
în o tă cu b ăg are de seamă, apropiindu-se de faleză. U n
anc îngust cobora prăpăstios p în ă-n apă. B ăiatul se ascunse
acolo să-şi m ai trag ă o clipă răsuflarea.

299
 în tre tim p se u ită în ju ru l lui. ancul se ridică abrupt
la m are înăl im e, însă dacă s-ar folosi cu dibăcie de mîini
şi de picioare, a r p u tea ajunge sus pe faleză.
A ştep tă să i se m ai zvînte hainele jerpelite, apoi începu
să se ca ăre. D upă ce făcu o b ucată de drum , că ăratul îi
p ăru m ai lesnicios decît îşi închipuise. Se prinse cu m îinile
de m arg inea falezei, rid ică fru n tea şi, dup ă o clipă, se
av in tă sus.
L a început îi văzu num ai pe băie i, care se soreau pe
lespezile încinse, d a r ceva m ai departe, spre dreapta, sta
lungită şi Z lata. F a ta se odihnea pe un h a la t m are de baie
înflorat, cu capul sub o um brelă g alb enă ; în fa a ei, pe
nisip, se afla o carte : Z la ta citea.
B ranko se furişă binişor p în ă lîngă ea.
— B ună dim inea a ! şopti el.
E a ridică ochii de pe carte şi-l privi uim ită :
— T u?!
— Da, eu — răspunse băiatul, dînd din cap.
— V ii des aici ?
— N u — şi rîse. Azi e prim a oară.
— A sta-i frumos. Se u ită iar la el : D a r stai jos.
B ranko scoase scoicile din buzunar :
— Voiam doar să v -ad u c două scoici.
— Ah, ce frum oase sînt ! Z la ta o lu ă pe cea m ai m ică :
E ca o ureche, ca o ureche m icu ă.
— C eastălaltă cîntă ca m area — zise b ăiatul şi i-o în
tinse pe a doua.
Z la ta o duse la ureche şi-şi uguie g u ra m ică :
— în tr-a d e v ă r, p arcă to ată m area a r fi în ău n tru l ei !
— C hiar acolo şi este — zise cu sinceritate Branko.
— C e- i face m uzicu a ?
B ăiatului i se lu m in ară ochii :
— A m şi în v ă at vreo două cîntece. Şi scoase m uzicu a
din buzunar.
T rebui m ai întîi s-o scuture bine p înă se scurse toată
ap a şi, în sfîrşit, scoase un sunet, apoi m ai trecu destul timp
p în ă să se înfiripeze şi m elodia.
Z la ta se ridică în capul oaselor :
— Ce cîntec e ăsta ?
— U n cîntec pe care-1 cînta adesea tata.
— A vea şi el o m uzicu ă ?

300
 B ranko rîse :
— T a tă l m eu e cel m ai bun viorist din Seni.
— Cel m ai bun ? A tunci trebuie să-l ascult şi eu. U nde
cîntă ?
încurcat, B ranko p riv i în gol :
— Acum e plecat, departe, p rin lume...
— Şi pe tine te-a lăsat aşa, singur-singurel ? Cel pu in
m am ă ai ?
B ranko clătin ă din cap :
— M am a m ea a m urit.
F ata se u ită din nou la el :
— D e m ult ?
B ranko îşi scormoni am intirile : oare cît era de cînd o
dusese pe m aică-sa la gro ap ă ? I se p ărea că se scurseseră
săptăm îni, ba ch iar luni...
— C red că de trei săptăm îni — rosti el.
A b ia atunci b ăg ă de seam ă fa ta cît de nevoiaş şi de
zdren ăros era b ăie an d ru l.
— D a r n -ai pe altcineva care să v ad ă de tine ?
B ranko îşi u m flă pieptul :
— V -am m ai spus. Eu n-am nevoie de nim eni. Sînt
uscoc.
în clipa aceea cineva îl înşfăcă b ru tal de um eri şi ră
sună o voce strid en tă :
— A i tu m u tră d e uscoc ? H a, ha ! H aim an a, haim ana
nenorocită ce eşti !
B ranko se smulse din strînsoare şi se întoarse furios.
în spatele lui, vînjos şi lat în um eri, stătea cu din ii rîn-
ji i tîn ăru l K aram an ; însă nu era singur : în fa a şi-n spa
tele lui se mai aflau vulpoiul de Brozovic, b ăiatu l cel gras
al m orarului, Skalec, Slavko, fratele Z latei, fiul silviculto
rului, M arculin cel cu picioare sub iri, m ai m ulte alte fete
şi al i cî iva copii.
Prim ul care-1 dibuise pe B ranko fusese Brozovic. A uzind
sunetele m uzicu ei, se urcase pe faleză, îl recunoscuse şi în
tr-u n suflet se întorsese înapoi cu ceilal i. Acum, trium fători,
se g răm ăd iseră în ju ru l lui şi rîdeau batjocoritor.
B ranko era ca o sălbăticiune căzută în capcană şi în
col ită din toate păr ile. îşi încleştă pum nii.
— Cine m -a făcut haim an a ?... Şi vru să se arunce
asupra celui dintîi.

301
 D ar K aram an îi tăie calea, îm preună cu Slavko şi cu
băiatul silvicultorului, pregătindu-se să-l lovească. A tunci
Z la ta îşi zvîrli um brela cît colo, sări în sus şi, îm pingîndu-1
pe K aram an şi pe frate-său, se răsti m înioasă :
— L ăsa i băiatu l în pace !
Vorbise atît de hotărît, iar chipul ei era atît de grav şi
de au to ritar, încît o clipă liceenii se dom oliră.
— P arcă i-am interzis să te mai amesteci în treburile
noastre ! şuieră Slavko p rin tre din i, cu răutate.
— N u m -am estec în treburile voastre — îi răspunse răs
picat fa ta — însă băiatul a venit în vizită la m ine şi se
află sub ocrotirea mea.
— Ehei ! behăi m icul Brozovic. Frum oasa Z la ta prim eşte
vizita ho ilor de drum ul m are !
— Da, da ! strig ă şi grăsanul m orarului. F rum oasa Z la ta
se dă de p arte a h aim an alelo r !
K aram an se dovedi şi m ai josnic :
— Pesem ne că-i în d răg o stită de derbedeul ăsta. Şi fa a
i se schimonosi în tr-u n rîn jet, apoi începu să chicotească.
— E ^ s în t... — începu Branko, însă, de furie, cuvintele
i se o p riră în gîtlej şi nu izbuti să m ai rostească nimic, ci
do ar îşi încleşta pum nii.
^ — H ai, vorbeşte... — i se adresă batjocoritor tînărul
Smolian.
— Da, vorbeşte dacă m ai ai curaj... — îl în epă Bro
zovic.
— Spune tu cu g u ra ta ce eşti — îl luă în rîs băiatul
cel gras al m orarului.
Liceenii se ap ro p iară din nou şi-l înconjurară.
B ranko g îfîia precipitat. Ce putea să le răspundă acestor
■nesuferi i acuzatori ? D e fapt, adevărul lui nu şi l-a r fi
p u tu t exprim a decît cu pum nii. D ar sim i că Z la ta îl p ri
veşte cu încordare şi că aşteaptă un răspuns de la el.
— V -am m ai spus o d ată — rosti el răspicat, însă şi cu
o intona ie de rugă în g!^s. Eu nu sînt ho !
— D a ’ că ai fu rat caise de la noi, asta n -a fost ho ie ? i
Slavko îşi ridică pe fru n te ochelarii, fulgerîndu-1 pe Branko. ,
— C ă m i-ai jefu it ascunzătoarea cu provizii, nici asta
n-a fost ho ie, ai ? în d îrjit, m icul Brozovic se înroşise tot
de ciudă.

302
 — C ă a i d at drum ul anim alelor mele, asta nu-i ho ie ?!
Ba chiar crim ă a fost ! Şi-o să p lăti i voi scump de tot
pentru faptele voastre ! strigă Sm olian, apropiindu-se de
Branko.
— Şi că a i dat drum ul peştilor din iaz, asta scrie pe
toate afişele — îl în fru n tă feciorul m orarului. D e-aia vă şi
caută poli ia.
— Şti i foarte bine — ripostă B ranko, aproape răcnind
de furie — că am făcut toate astea num ai ca să ne răzbu
năm că a i tă b â rît asupra lui Stiepan.
— D a r povestea cu peştele ? îi tăie vorba K aram an.
A sta a fost înainte de în tîm plarea cu Stiepan ; ta ta a cerut
să fii arestat p en tru fu rt de peşte.
— P ăi d e-asta a şi stat la închisoare — ip ă m icul B ro
zovic.
C u raju l lui B ranko începea să se clatine :
— Am lu at peştele fiindcă m i-era foame.
Liceenii începură să rîdă. Slavko spuse b atjocoritor :
— A sta-i m otivul tu tu ro r ho ilor şi tocmai de-aia ai să
pofteşti înapoi la puşcărie.
Plin d e mînie, B ranko îl intui cu p riv irea :
— în Biblie stă scris că cine-i înfom etat să se sature.
Apoi ad ău gă : Peştele zăcea aruncat pe jos.
— Cu toate astea, tot la puşcărie ai să te-ntorci ! strigă
Slavko.
— D ar m ai-n ain te — spuse tîn ărul Sm olian — o să- i
m uiem bine oasele — şi se repezi pentru a treia oară la
Branko.
Z la ta se aruncă din nou între ei.
— Sau îl lăsa i în pace, sau dacă nu, pe Dum nezeu din
cer, va trebui să m ă bate i şi pe m ine ! strigă ea.
— Ştii foarte bine că tata a pus un prem iu pe capul
lui — zise Slavko.
— A şa o fi — răspunse Z lata. D acă este în tr-a d e v ă r
atît de prim ejdios, n -a re decît să pun ă m îna pe el Begovic
sau Dordevic, d ar nu voi, şi faptul că vre i să vă năpusti i
cu to ii asupra lui, este un lucru josnic pe care eu nu-1
rabd !
K aram an se înfipse iarăşi în fa ă :
— A tunci sînt nevoit să te in eu, în tim p ce băie ii au
să-l croiască pe derbedeu.

303
 încercă s-o imobilizeze pe Z lata, cînd băie ii fu ră îm-
brînci i violent de două m îini grele ce atîrn a u de două bra e
lungi şi păroase.
— Ce-i aici ? în treb ă calm bărbatul în alt şi uscă iv,
posesorul b ra elo r păroase, şi îşi a ră tă chipul palid şi ochii
lui m ari, de bou.
— L -am prins pe B ranko Babici, dom nule Kukulievic —
se grăbi să strige m icul Brozovic. Şti i, băiatul acela pe
care-1 caută poli ia.
— Hm , hm ! făcu K ukulievic, un fost pescar, care, vîrît
în nişte p an talo n i albi şi în nişte sabo i de lemn, trebuia să
îndeplinească func ia, nu prea uşoară, de supraveghetor al
băii.
— Şi eu — spuse Z la ta , pro ăpindu-se lîng ă el — nu
p erm it ca liceenii să-l ia la bătaie.
A bia acum o recunoscu supraveghetorul pe tîn ăra fată.
— D om nişoara Z la ta — rosti el, cu o plecăciune, apoi
îşi şterse cu m îna-i m are năduşeala de pe fa ă. C e-i de fă
cut ? în treb ă omul.
Slavko o îm pinse la o p arte pe soru-sa :
— Şi eu î i poruncesc să nu iei în seam ă vorbele soră-m i
şi să pui im ediat m îna pe ticălos.
Supraveghetorul îşi frîn g ea m îinile, încurcat :
— A sta-i o treab ă g rea, tinere.
— De ce ?
— F iindcă eu sînt supraveghetorul băii, nu-s poli ai.
D a r Kukulievic nu-şi m ai lua ochii de la Branko.
B ăiatul fierbea de m înie şi inea încă pum nii încleşta i ;
supraveghetorul observă căm aşa flenduroasă şi pantalonii
rup i ai băiatului. îi veni o idee.
— Ai bilet ? în treb ă el.
B ranko clătină din cap.
— A şadar, ai să rit g ard u l ?
— N u.
— Păi atunci cum de-ai ajuns aicea sus ?
B ranko a ră tă spre faleză :
— M ai întîi p rin apă, apoi m -am că ă rat pe faleză.
Ochii m ari, de bou, se căscaiă şi m ai m ult. S uprave
ghetorul strîm bă g u ra adm irativ.

304
 — O ! exclam ă el. D ar îşi am inti unde voia să aju n g ă :
A.şadar, n -ai bilet de in trare ?
— N u — repetă Branko.
— A tunci îmi p are rău, d ar trebuie să vii cu mine, chiar
de s-ar ruga dom nişoara Z la ta încă de două ori pe-atîta.
F ata sări din nou în a p ă rarea lui Branko. L uă din h a la
tul ei de baie o punguli ă.
— D acă asta-i totul, cum păr eu un bilet pentru el.
— Oho ! strig ară în cor liceenii. A şa uşor nu ne scapă
el ! L as’ că-1 inem bine !
Ia r m icul Brozovic ipă :
— ine i-1 m ăcar cîteva m inute, pînă-1 aduc eu pe Be
govic.
îm boldit de liceeni, bietul Kukulievic se răsucea pe loc
ca un cîine ca re-ar v rea să-şi p rin d ă coada.
— Păi dom nişoara Z la ta v rea să-i da i pace băiatului.
Slavko îl îm brînci la o p arte pe bărbatul înailt :
— Kukulievic, ta ta a pus şi un prem iu pe capul lui !
— Ce ? m orm ăi omul. U n prem iu ?!
— De o sută de dinari ! continuă Slavko. Şi dacă pui
m în a pe el, o s-avem noi g rijă ca să-ncasezi d um n eata p re
m iul.
— H m , hm ! D e astă d ată, supraveghetorul îl privi cu
al i ochi pe Branko. P en tru el, o sută de dinari însem na
aproape o avere. Se adresă din nou Z latei : D acă, în tr-a d e
văr, aşa stau lucrurile, dom nişoară Z lata, din păcate, n-ani
ce face — şi se în d rep tă legănîndu-se către Branko.
B ăiatul se sperie. De m ult îşi dăduse seam a că fa ta nu-1
m ai putea salva. Şi tot atit de bine îşi dăduse seam a că o
lu p tă cu liceenii n -av ea sor i de izbîndă, căci cercul lor se
to t strîngea, aşa încît nu-i mai răm înea decît să fugă, dacă
in e a cu orice pre să se salveze.
Iscodise încă din ainte cu privirea, căutînd vreun m ijloc
de scăpare. D ar pe unde ? în fa a lui, în semicerc, stăteau
băie ii, în spatele lor, în alt şi cu neputin ă de escaladat, se
în ăl a gard u l de lemn, iar în stînga cobora în m are o stîncă
ab ru p tă : jos, valu rile izbeau faleza.
Supraveghetorul băii îşi apăsă m îinile-i m ari şi buhăite
pe um erii lui Branko. P riv irea băiatului alunecă pe stîncă
în jos. De acolo nu putea să se arunce. L a poalele stîncii

20 — 1626
305
ieşeau din apă cîteva pietre ascu ite, însă ceva m ai departe,
la d reap ta, faleza p ătru n d e a atît de adînc în m are, încît
el a r fi p utut să sară dincolo de pietre.
S upraveghetorul băii îl inea strîns, iar tînăru l K aram an
îl înşfacă şi el.
„A cum ori niciodată !“ îşi spuse Branko. Se aplecă şi-l
izbi cu capul în b u rtă pe K aram an ; lunganul căzu pe spate,
agitîndu-şi furios bra ele, şi în aceeaşi clipă B ranko sări
peste el... P în ă să-şi v ină ceilal i în fire, b ăiatul se şi afla
sus pe prom ontoriu. P rivi sp re apă : era undeva jos, departe,
departe ; poate la opt sau zece m etri... O clipă se înfioră şi
holbă ochii, îngrozit.
C eilal i se apropiau. în fru n tea lor se afla Sm olian, iar
im ediat după el venea legănîndu-se supraveghetorul băii.
B ranko se încordă ca un arc. T ru p u l său tîn ăr, cu pielea
sm eadă, sta ca o statuie de bronz în lum ina puternică. îşi
făcu g răb it cruce, se gîndi la m aică-sa şi sări.
Văzîndu-1 pe B ranko săltînd oa un peşte uriaş de pe
faleză în ap ă şi p lu tin d în văzduh, începură cu to ii să strige.
B ăiatul desluşi glasul Zilatei.
N -a fost însă chiar atît de prim ejdios după cum părea.
Cu ochii închişi şi cu bra ele bine întinse, el a zburat prin
aer, iar peste cîteva clipe a sim it îm b ră işarea m olatică şi
cald ă a apei. P lo n jă p în ă-n fundul lim pede al m ării, apoi
se smuci pieziş la su p rafa ă, d ar p en tru m ai m ultă sigu
ran ă în o tă cîtva tim p sub apă ; cînd se ivi pe creasta v a
lurilor, ,se afla d eparte în larg.
N im eni n -a r fi în d răz n it să se arunce după el. Liceenii
răm aseră care în m ărm uri i, care furioşi pe prom ontoriu, cu
ochii in tă la fugar. S upraveghetorul băii clătin ă din capul
său m are ca un dovleac. N -a r fi sărit d u p ă b ăiat nici p en tru
o mie de d inari, fiindcă se tem ea de ap ă m ai vîrtos decît
de săritu ră.
B ranko înotă pe spate şi privi spre faleză. Z la ta stătea
tot acolo, aproape de m argine, chiar pe locul de unde să
rise el.
O are s-o fi speriat tare ? Lui B ranko îi mai răsuna în
urechi strigătul ei. B ăiatul în ăl ă o m înă şi-i făcu semn.
Z la ta îşi rid ică um brela, răspunzîndu-i.

306
 U n val se p răv ăli peste capul lui şi trecu cîtva timp
p în ă ce băiatul reveni la su p rafa ă. Z la ta tot îi m ai făcea
cu m îna. Al doilea val îl trase m ai în adînc. Se întoarse
pe b u rtă şi începu să înoate cu nădejde, străb ă tîn d m un ii
şi văile de apă. De astă d ată o inu d e -a dreptul spre golf
şi, după o oră, ajunse la destina ie. C eata îi observase lipsa
şi-l aştepta. Z o ra şedea pe ărm .
— U n de-ai fost ? îl întrebă ea.
B ranko se scutură ca un cîine, şi apa curgea şiroaie din
haine şi din păr.
— A... — bîigui el, încurcat. A m înotat.
D uro îl privi chiorîş, din tr-o p arte :
— M inte. A fost la baie.
B ranko se în fu rie :
— N u te m ai dezbari o dată de iscodirile astea ale tale ?
D uro rîse batjo co rito r :
— A m voie să fac ce-mi place, şi-m i place să m ă dis
trez.
— Ia r ai fost la Z la ta ? în treb ă Z ora, şi o cută îi brăzda
fru n tea.
— D a — răspunse Branko, de astă d ată foarte sincer.
— Apoi a sărit în m are — interveni Duro.
— în m are ? rep etă Zora.
B ranko încuviin ă p rin tr-u n semn :
— Liceenii voiau să m ă dea pe m îna poli iei ca să fiu
iar închis. L -au adus şi pe supraveghetorul băii.
— D a ’ de unde ai sărit ? continuă fa ta să-l întrebe.
B ranko a ră tă într-acolo :
— De pe faleză.
Z o ra răm ase cu g u ra căscată.
— D e pe faleză ? rep etă ea şi se u ită la B ranko ju m ă
tate cu adm ira ie, ju m ătate supărată.
— D a — răspunse băiatu l — toate celelalte drum uri
m i-erau tăiate.
D upă cină, B ranko se duse pe ărm . O are Z la ta o fi
crezut tot ce i-au povestit liceenii, şi-acum îl socoteşte şi ea
un ho şi un derbedeu ?
îşi scoase m uzicu a din buzunar şi începu să cînte.
D eodată se pom eni cu Z o ra alătu ri.
— C e-ai făcut la Z la ta ? în treb ă fata.

307
 — N im ic — răspunse încurcat Branko. I-am dăru it două
scoici p en tru m uzicu ă — şi cîntă mai departe.
D upă un răstim p Z o ra se sp rijini de el :
— O iubeşti ? îl în trebă, uitîndu-i-se drept în ochi.
— N u ştiu — zise băiatul şi după cîteva clipe adăugă :
E atît de frum oasă !...

C a p ito lu l 19

Tărăboiul din pia a de peşte

Copiii răm aseră peste noapte la moş G orian. B ătrînul

vînduse cea mai m are p arte din cantitatea de peşte dusă la
pia ă în Seni şi voia ca dis-de-dim inea ă, îm preună cu
copiii, să p rin d ă al i peşti şi să-şi m ai încerce o d ată no
rocul.
C înd moş G orian pregăti m asa, observă lipsa lui Branko.
— N u l-a văzut nim eni pe B ranko ? în treb ă el.
Copiii d ă tin a r ă din cap, iar Z ora abia atunci îşi dădu
seam a că lipseşte.
— C u sig u ran ă că s-a dus iar la dom nişoara lui... —
rîn ji Duro, batjocoritor, şi-i povesti lui moş G orian ceea ce
ştia el.
— V a să zică aşa... B ranko se interesează de o d om ni
şoară ! vorbi tă ră g ă n a t bătrînul, apoi ad ăug ă rîzînd : Ei,
las’ că vine el înapoi, n -a v e i g rijă !
Şi fiecare îşi văzu de treab a lui.
Duro nu se înşelase : B ranko se afla în drum spre Seni.
T o a tă n o ap tea îl m uncise gîndul dacă Z la ta a dat sau nu
crezare vorbelor liceenilor, şi dacă-1 socoteşte cum va ho de
drum ul m are sau, d u p ă spusele Iui Sm olian, chiar un cri-

308
minai. De aceea se şi sculase cu noaptea-n cap, ca să în
cerce s-o v ad ă cît m ai devrem e cu putin ă.
Se opri în dosul gospodăriei bogatului K aram an şi se
uitâ la caisele din pomi. Ce frum oase, ce catifelate şi ce
roşii erau ! Se gîndi să-i ducă şi Z latei cîteva. D esigur că
fa ta le va m înca cu tot atîta plăcere ca şi el. Se că ă ră în
sus pe pripor, culese vreo cîteva din cele mai frumoase,
apoi o luă la fugă mai departe.
De astă d ată ajunse în oraş m ult m ai devrem e decît
rîndul trecut. „H otel Z agreb" era închis, şi nici la prim ărie
nu se sim ea vreo mişcare.
D upă un ceas bun R ingelnatz deschise, în sfîrşit, p o arta
cea m are a hotelului şi ieşi afară. Căscă de două ori, întinse
bra ele alene şi se u ită pe strad ă în sus şi-n jos. în clipa
urm ătoare B ranko se şi afla lîng ă el.
— Ia r eşti aici, îm pieli atuie ? bodogăni R ingelnatz.
B ăiatul dăd u din cap.
— Ai venit după dom nişorica ta ?
B ranko scotoci în buzunar şi scoase fructele :
— I-am adus cîteva caise.
— P ăi nici nu s-a sculat din somn.
— Crezi că o să doarm ă pîn ă tîrziu ?
— Cred că da. H ai cu m ine — şi R ingelnatz îl trase în
curte.
In tra ră în tr-o curte bine gospodărită, închisă din trei
p ăr i de zidurile hotelului ; a p a tra la tu ră se închidea cu un
zid. dincolo d e care se zărea o g ră d in ă lungă.
R ingelnatz se uită într-acolo :
— Vezi pavilionul acela ? Şi a ră tă spre o clădire semi
circulară din fundul grădinii, care se sprijinea pe un zid
în alt despăr itor.
— Da.
— A şază-te aici lîngă zid şi fii cu ochii în p atru : acolo
îşi ia deju n u l dom nişoara, aşa că atunci cînd o trece spre
pavilion, po i s-o strigi şi să-i dai fructele.
B ranko se lipi de zid şi privi cu luare-am inte. Se scurse
însă o bună b ucată de vrem e p în ă să au d ă prim ele zgomote
în casa cea m are.
N um ai cînd în tu rn u l bisericii S fîntul Francisc bătu ora
şase, se deschise cu zgom ot o fereastră, la care se ivi o slu j
nică îm bufnată.

309
 D upă cîteva m inute B ranko o auzi trebăluind prin casă.
Se trîn ti o uşă, zorn ăiră nişte fa rfu rii, ciocnindu-se una
de a lta şi, în sfîrşit, se a ră tă şi slujnica, ducînd o tav ă cu
ceşti, fa rfu rii şi chisele ; ea se în d rep tă spre pavilion.
T recu apoi mai bine de un sfert de oră pînă să apară
Z lata. Plictisit, B ranko tocm ai u rm ărea cu p riv irea doi po
rum bei m ari, albi, care se plim bau pe casă, înfoindu-şi a ri
pile, cînd fa ta străb ă tu g ră d in a ca o săgeată şi trîn ti uşa
pavilionului în u rm a ei.
B ăiatului nu-i mai răm înea decît să sară zidul şi, pe
furiş, să se apropie de ea.
Iscodi cu ochii una din ferestrele m ari ale pavilionului :
fa ta se aşezase la o m asă rotundă, îşi turnase cacao în tr-o
ceaşcă şi bea tacticos.
B ranko ciocăni la fe rea stră apoi o îm pinse brusc şi din-
tr-u n salt fu înău n tru .
— A h ! exclam ă Z lata, speriată, sărind de pe scaun ;
d a r în d ată după aceea începu să rîd ă : A, tu eşti ? D ar de
ce vii pe fereastră, şi nu intri ca oam enii pe uşă ?
— F iindcă pe uşă s -a r putea să fiu văzut — zise B ranko,
care, în fa a fetei, se p u rta ceremonios.
— Ei, în orice caz, m ă bucur că mai trăieşti şi că, după
săritu ra ta în apă de ieri, m ai eşti în stare să sari şi pe
fereastră ! Ieri, ca să- i spun drept, am fost tare în g rijo rată
din p ricin a ta.
— Nici eu nu m ă sim eam prea sigur de m ine cînd m -am
azvîrlit în ap ă — m ărturisi cinstit B ranko. în să ce era să
fac ? D acă n-aş fi sărit, azi aş sta la închisoare, ceea ce ar
fi şi m ai rău.
Z la ta se aşeză din nou.
— Şi ce vînt te-aduce la m ine de te-ai grăbit să vii atît
de d im inea ă ? co n tinuă să-l întrebe, prietenoasă.
— Ah... bîigui B ranko — ...voiam... — d ar vorba i se
opri în gît.
— H ai spune !
— Voiam d o ar să vă spun că ceea ce v-au în d ru g at li
ceenii şi fratele d u m neavoastră despre mine, n u -i adevărat.
Z la ta irîse :
— Ca să te cred, trebuie să-m i spui mai precis ce-i cu
tine, şi fiindcă m ă aflu tocmai la deju n — a ră tă spre
m asă — po i să-m i povesteşti chiar acum.
 îm pinse către el un scaun şi o ceaşcă.
— Să m ănînc şi eu ? în treb ă sfios Branko, aruncînd o
p rivire ad m irativ ă asupra mesei pe care era p re g ătită gus
tarea.
— Sigur că da. Sau ai şi m încat ?
B ranko clătin ă din cap. N ici m ăcar la b ru tar nu fusese
în ziua aceea, iar de la moş G orian fugise fă ră să p u n ă un
dum icat în gură.
Z la ta îi tu rn ă cacao în ceaşcă :
— Ei, atunci şezi. Serveşte-te cu ce doreşti — şi a ră tă
franzelu ele, cornule ele şi bucă ile de cozonac, îm pingînd
spre el farfu riile.
B ranko făcu ochii m ari în fa a atîto r bunătă i pe care
fa ta i le pu n ea adem enitor d inainte şi se îndopă cu tot ce-i
stătea m ai la îndem înă.
Pe fa tă o am uza lăcom ia lui :
— M ai vrei du lcea ă ? Şi-i unse un cornule . Ia şi miere.
D a ’ văd că u n t nu m ănînci de loc... şi mai to arn ă - i cacao.
B ranko ar fi m încat cît şapte, căci uitase p en tru ce
anum e venise acolo.
— Aşa... — îi am inti fata, după ce-şi m ai tu rn ă şi ei o
ceaşcă de cacao — acum trebuie să-m i spui ce nu-i ad ev ă
rat din pălăv răg elile lui frate-m eu şi-ale lui K aram an.
B ăiatul îi povesti tot ce p u tea să povestească fă ră să-i
trădeze pe uscocii lui. E a îl asculta cu încordare, rîd ea din
cînd în cînd sau lu a un aer neîncrezător, însă B ranko po
vestea m ai departe, n etulburat.
— H m ! făcu ea, după ce a flă aproape tot. în tr-a d e v ă r,
nu sînte i crim inali, aşa cum p retin d e înfu m u ratu l de Smo
lian, d ar ho i tot sînte i, şi mici haim anale, d e asem enea, iar
dacă aşa vi se spune sau i se spune, şi ta ta pune poli ia pe
urm ele voastre, n-av e i încotro şi trebuie să adm ite i că asta
sînte i.
— C rede i dum neavoastră că e ho ie să iei ceva care nu
apar in e, de fapt, nim ănui ?
Z la ta zîmbi :
— E u am în v ă at că nu există nim ic care să nu ap a r
ină totuşi cuiva. Orice lucru este al cuiva.
B ranko p riv ea năuc în gol. A tunci, în tr-ad e v ăr, devenise
şi el ho în lege, deşi îşi ju rase să nu aju n g ă niciodată ho !

311
 îşi aduse am inte de caisele pe care le avea în buzunar.
Alese do uă : pe cele m ai m ari.
— E ra cît pe-aci să uit ! îngăim ă el şi le puse pe m asă.
L e-am adus p en tru dum neavoastră.
— T iii, ce frum oase sînt ! exclam ă Z la ta şi luă una, o
m irosi şi m îngîie ro tu n jim ea catifelată a fructului, apoi
m uşcă cu poftă. D ar d eo d ată clipi repede din ochi spre
B ranko : N u rum va şi astea sînt furate ?
— N u ! şi băiatul c lă tin ă energic din cap.
— A tunci, de unde le ai ?
— D e-acolo de unde cresc...
— V a să zică tot fu rate sînt ?
— N u există fructe fu rate — se a p ă ră Branko. Şi-apoi,
ceea ce creşte a fa ră din oraş ap ar in e tuturor.
— C ine-a spus ?
— T o i pe care-i cunosc eu.
— C hiar şi cel care a săd it pom ul ?
— D um nezeu face să crească fructele şi pomii.
Z la ta rîse şi m ai tare, apoi deveni serioasă :
— Bine, să zicem că ai dreptate. Dum nezeu face să
crească pomii şi fructele, d ar de sădit, i-a sădit un om, şi
dacă nu se află în tr-o g răd in ă, ci afară din oraş, cu sigu
ra n ă că om ului i-a fost şi mai greu să-i sădească acolo,
fiindcă a treb u it să se ducă să-i stropească, să aibă g rijă
de ei, să b ată un p ar lîng ă puie i, să care în fiecare an gu
noi, iar dacă e un bun pom icultor, nu încape înd o ială că,
în fiecare toam nă şi p rim ăv a ră, a săpat păm întul în ju ru l
lor. N u, crede-m ă, tocm ai fiindcă pom ul din care ai luat
caisele este a fa ră din oraş, cel care l-a sădit are de două
ori d rep t asu p ra fructelor sale !
— Păi a re atî ia pomi ! obiectă Branko. Eu am luat doar
trei caise şi cu sig u ran ă că sînt cu sutele în pom.
— D acă m ai sînt, căci dacă o sută de oam eni gîndesc
ca tine şi fiecare ia cîte trei, atunci omul nu se mai alege
cu nimic.
De astă d ată fu rîn dul lui B ranko să rîdă.
— O sută nu pot să gîndească aşa — triu m fă el.
— Şi de ce nu ?
— F iindcă în oraş nu sînt o sută de oam eni care să
n-aibă caişi, iar cei care au doar n-au să se-apuce să cu
leagă din pomii altora.

312
 — Ei, aici m ă d au bătută — adm ise Z la ta — însă ba-
g-ă- i bine în cap : chiar dacă nu există în Seni o sută de
inşi care să fure caise, tu tot ho se cheam ă că eşti, de vrem e
ce iei fructele din pom i străini. Cu toate astea, nu sînt su
p ărată pe tine — continuă ea, ridicîndu-se — şi răm în şi
de-acum în ain te prieten a ta, iar dacă- i face plăcere, po i
să mai vii pe-aici m îine sau poim îine, şi-atunci o să vorbim
mai pe-ndelete despre toate astea. Acum trebuie să plec
la baie, şi-apoi s-ar p utea ca d in tr-u n m om ent în tr-a ltu l să
intre slujnica sau Slavko. De aceea e mai bine s-o ştergi
cît mai repede.
îi vîrî b ăiatului încă o bucată de cozonac în buzunar şi,
în tim p ce B ranko escalada fereastra, ea ieşea pe uşă în
grădină. S trecurîndu-se nevăzut, B ranko sări zidul şi, luînd-o
la trap pe căi ocolite, se întoarse la moş G orian.
în tre tim p aici avuseseră loc tot felul de întîm plări.
T aica G orian m ai prinsese cî iva peşti. Copiii îi căra-
seră îm preună cu el p în ă în ap ropierea oraşului, apoi se
înapoiaseră : num ai Pavle, care, din to ată ceata, era cel mai
pu in în pericol, îl conduse pe b ătrîn pînă în pia ă.
îşi îm pinseră căruciorul între două tarabe cu legum e şi
fructe şi tocmai se p reg ăteau să-şi strige m arfa, cînd se po
m eniră cu Rădic, care, îm preună cu nevastă-isa, îşi încropi
seră tara b a la cî iva paşi m ai încolo.
— Ai autoriza ie de vînzare, G orian ? întreb ă el şi se p i
roni cît era de lung şi lat în fa a căruciorului.
Moş G orian rîse :
— B unicu’ şi-a vîndut aici peştele fă ră nici o autoriza ie,
tata, de asem enea, iar eu tot fă ră autoriza ie o să mi-1
vînd !
— Păi acum nu m ai e voie fă ră o h îrtie la m înă ! re
plică Rădic.
Moş G orian rîn ji, schim onosindu-şi fa a :
— Spune-i p rim aru lui tău că m ă dnare-n cot de a u to ri
za ia lui...
— C are va să zică... aşa !... făcu Rădic.
— Da, aşa ! se o ărî furios bătrînul. Şi dacă nu te că-
răbăneşti mai iute de-aici, şi-m i mai stai p ro ăp it în fa ă
ca să-m i alungi m uşteriii, să ştii că vin la tara b a ta şi te
scot eu de-acolo !

313
 R ădic plecă m orm ăind :
— B ine-bine, plec, d ar n -ai g rijă, m ai dau eu pe-aici...
— Pofteşte num ai ! m îrîi b ătrîn u l în u rm a lui în tim p
ce-i cîntărea unui m uşteriu două kile de peşte. D a r să ştii
c-ai să m ă găseşti şi cu un ciomag în m înă.
Z a rv a adunase tot felul de lume în ju ru l căruciorului.
— Asca-i o nouă pehlivănie a societă ii — spuse un
pescar m ăru n el care-1 cunoştea pe moş G orian.
— D a — răspunse su p ărat b ătrîn u l — cei m ari vor să
n e-n g h ită cu totul pe noi, ăştia micii. Rîse batjocoritor şi
ad ău gă : A cum vor să ne îm piedice să m ai vindem peştele
la kilogram .
— M ai d ă-m i repede în că un kil — spuse o m uncitoare
de la regie, desfăcîndu-şi sacoşa.
— Şi m ie — sări alta.
— M ie două — zise a treia.
Moş G orian tăia şi cîntărea, iar P avle îm pacheta m arfa.
— V ăd că ai avut un pescuit grozav ! îl com plim entă
Pacic, tîm plarul, cum părînd pe d ată p a tru kile.
— A m peşte să hrănesc tot oraşul, d ar societatea nu
v rea să-l ia decît dacă moş O rlovic şi cu m ine intrăm la ei.
— A şa a făcut cu noi to i — se jelu i pescarul cel m ă
run el.
— Cu m ine n-o să le m eargă — se răsti G orian şi m ai
hăcui un peşte.
V înduse ju m ătate din m a rfă şi era g ata să-i îm pacheteze
lui R ingelnatz un peşte nem aipom enit de frum os pentru
„H otel Z a g re b 11, cînd m a ta h a la de R ădic îşi croi drum p en
tru a doua o ară p rin tre cu m părători ; d ar nu venea singur :
în urm a lui, gras şi înfipt, păşea Begovic.
— Ă sta-i omul — spuse Rădic, arătîndu-i-1 pe moş G o
rian.
Cu bastonul de cauciuc, poli aiul dădu lum ea la o parte,
apoi trase aer pe nas, îşi m îngîie b arb a în ră sp ăr şi, cu un
bobîm ac, îşi îm pinse chipiul pe ceafă.
— Cum ? Vinzi fă ră autoriza ie ?
B ătrînul îi îm pachetă m ai întîi lui R ingelnatz peştele,
îşi şterse m îinile de p an talo n i şi, privindu-1 d rep t în fa ă pe
Begovic, îi răspunse r ă s p ic a t:
— D a, v înd fă ră autoriza ie !

314
 — P ăi dum n eata nu ştii că, de cîteva zile, e interzisă
trea b a asta ?
— N u, nu ştiu — 'spuse moş G orian.
— T otuşi eu i-am spus — se am estecă Rădic.
— Ia r eu, Ia rîndu-m i, i-am spus să nu mi te m ai ară i
pe-aici ! m îrîi moş G orian. De cînd faci pe ju d ecătorul ?
— în să i-o spun acum eu ! rosti apăsat Begovic şi-şi
vîn tu ră am en in ăto r bastonul de cauciuc pe sub nasul lui
moş G orian.
B ătrînul puse m îna pe un peşte :
— L as-o m ai domol cu bastonul dum itale, Begovic, că
de nu, să ştii că se-n tîm plă nenorocire !
V ăzînd nam ila de peşte din m îna moşului, Begovic se
dăd u un pas înapoi.
— A şadar, nu vrei să m -ascul i, hai ?
— M ai întîi să v ăd scris ce-a m ai clocit prim arul vostru
îm potriva noastră, a pescariloT liberi, d a r şi scris să văd, şi
n-av e i decît să le-o spune i m aim arilor voştri : eu peştii
ăştia — a ră tă spre m a rfa din cărucior — tot fă ră autoriza ie
îi vînd, chiar de s-ar în fiin a aici şi colegul dum itale D o r
devic, şi p rim aru l în carne şi oase !
— B ravo ! strig ă pescarul cel m ărun el.
Şi Pacic strigă „Bravo !“, de asem enea, şi al i cî iva
cetă eni din Seni, care, în tim pul certei, se ad u n aseră în
ju ru l căruciorului. Fem eile şi m uncitoarele de la regie, cîte
se m ai aflau acolo, se a ră ta ră fă iş de p arte a bătrînului.
în fa a m ul im ii Begovic se retrase.
— Bine, o s-aduc decizia, însă atunci o să iasă cu chel-
făneală, b a- i m ai confisc şi peştele — m îrîi el, v înturîn-
du-şi iar bastonul de cauciuc. D ispăru re p e d e în direc ia
prim ăriei ; Rădic, du pă el.
în tre tim p P avle v in d ea nu glum ă. Şi lum ea cerea tot
m ai stăru ito r peşte de la G orian, aşa încît, cînd se reîntoar-
seră Begovic şi Rădic, înso i i de un slujbaş de la prim ărie,
căruciorul m ai-m ai că se golise.
R ădic făcu o m u tră acră cînd dădu cu ochii de cărucio
rul aproape gol. L ui Begovic m ai să-i iasă din cap ochii lui
de bou. D o ar slujbaşul prim ăriei nu se sinchisi, ci, luîndu-şi
o pozi ie solem nă, citi h o târîre a :
— „P rin p rezen ta se aduce la cuno ştin a tu tu ro r pesca
rilo r din Seni şi din îm prejurim i că li se interzice vînzarea

315
 peştelui sau a alto r anim ale de m are în p ia a din Seni fă ră
ob inerea p realab ilă a unei autoriza ii de vînzare. A u to ri
za ia se eliberează de către prim ar. A co rd area autoriza iei
o decide p rim ul consilier."
— A şa, aşa ! spuse moş G orian. Şi, m ă rog, cît trebuie
să aştep i ca să cape i autoriza ia ?
— P rim ul consilier — rosti şi m ai solemn slujbaşul
— face lu n ar o convocare. în luna curentă — ad ăug ă el —
convocarea a avut loc. A şad ar, v a trebui să aştep i cel pu in
douăzeci şi cinci de zile. în a fa ră de asta, trebuie să ii
seam a că h o tărîrea de a se elibera autoriza ia poate fi am î-
n ată şi peste acest term en. P în ă acum au fost prezentate
douăzeci şi şapte de cereri.
— V a să zică trebuie s-aştept a tîta am ar de vrem e, ca
să m -aleg fie cu nim ica toată, fie să las peştele să-m i p u
trezească ! H a la l d e-aşa c o n silie r! H a la l de-aşa p rim ar !
Ptiu, spurcăciunile dracului ! ocărî G orian şi scuipă înciu
dat.
— G orian ! se răsti Begovic, v în tu rîn d u -şi bastonul de
cauciuc. P u n e- i lacăt la g u ră şi nu m ai păcătui !
— D acă ăsta-i păcat, atunci, poftim , de trei ori pe zi
am să păcătuiesc — şi m ai scuipă o d ată cu năduf.
Slujbaşul se făcu că n-aude, nu vede, se apropie de că
rucior şi spuse :
— în a fa ră de asta, prim ul consilier m ai aduce la cu
noştin ă pescarilor că, p înă la rezolvarea cererii lor pentru
ob inerea autoriza iei, îşi pot în cred in a m arfa, spre vînzare,
pescarilor care au autoriza ie, cum este, de pildă, dom nul
Rădic — şi a ră tă spre el.
— Z ău ! Ce vorbeşti, vericule ? D a ’ deşteaptă treabă v -a
mai trecut prin cap ! strigă moş G orian, din cale afară, de
mînios. Ei bine, să şti i un lucru că decît să fac aşa ceva,
m ai degrab ă îm p art peştele pe gratis la oam eni — şi înş-
făcă de coadă ultim ii doi peşti din cărucior şi-i azvîrli cît
colo. Peştii căzură cu plesnet pe caldarîm , lîngă Begovic
şi slujbaşul prim ăriei.
A cesta din u rm ă îşi răsuci capul şi o luă din loc, în tim p
ce Begovic se înroşi ca o pătlăgică, cu ochii in tă cînd la
moş G orian, cînd la peştii nem işca i de pe jos. Cum însă
prin p ia ă tot se mai învîrteau vreo cincizeci de inşi care-i
rîdeau în spate slujbaşului de la prim ărie, poli aiul se m ul

316
 um i să îm pingă furios peştii la o p arte şi, cu bastonul de
cauciuc pe um ăr, făcu şi el stînga-m prejur. în tre tim p,
Rădic se întoarse lîngă nevastă-sa, la tara b a lui.
Moş G orian, înso it de pescarul cel m ărun el şi de Pacic,
in tră în localul „H otelului A d ria “, ca să-şi m ai înece am a
rul în vreo cîteva p ăh ărele de vin negru. P avle se înapoie
acasă cu căruciorul gol şi povesti celorlal i to ată întîm -
plarea.
— A r trebui în tr-u n fel să-l punem cu botul pe labe
pe Rădic — zise N icola.
— D a r cum ? în treb ă Zora.
— P oate B ranko ne d ă vreun sfa t — răspunse Pavle.
— Da, d ar un d e-i ? se răsti Z ora, uitîndu-se ju r îm
preju r.
D uro rîlse :
— U n d e vre i să fie ? O fi zăbovind pe la dom nişo-
rica lui.
— Aş v rea să ştiu şi eu ce face a tîta vrem e acolo ? Şi
Z o ra se încruntă.
— I-o fi cîntînd ceva la m uzicu ă ! D uro izbucni în tr-u n
rîs zgomotos.
D a r iată că ap ăru şi Branko.
— E u pot să v ă d au un sfa t — spuse el.
— E rai aici ? strigă Z ora, înseninată, descre indu-şi
frun tea.
— D e m ai m u ltă vrem e. Am stat colo după pom şi-am
auzit tot ce-a povestit Pavle... şi ce-a spus ăsta am auzit —
adăugă el, a intindu-1 pe Duro.
D uro nu se d ăd u b ătu t cu u n a cu două.
— F oarte bine ! replică el, rînjind. M ăcar ascul i şi tu
odată ce gîndesc p rietenii tăi despre tine...
— N -aş p u tea spune că m i-eşti prieten ; şi-apoi, uscocii
nu i-au vorbit n iciodată de rău pe fra ii lor pe la spate, iar
dacă s-au rătăcit uneori p rin tre ei cutre ca tine, în stare
de asem enea treabă, au fost bătu i cu biciul şi trim işi la
to i dracii !
— Cum ? M ă faci cutră ? Şi D uro, aprins la fa ă, îşi în-
cleştă pum nii.
B ranko dăd u din cap, în tă rin d cele spuse :
— Da, şi nu preget să i-o repet.
Z o ra ii despăr i pe cei doi cocoşi g a ta să se încaiere.

317
 — D acă vre i cu tot dinadinsul să vă bate i, n-ave i
decît s-o face i, însă diseară — se burzului ea. Acum tre
buie să venim în a ju to r lui moş G orian. Se uită la B ranko :
Spune-ne deci care ar fi p lan u l tău.
Copiii se strînseră lao laltă şi B ranko le dezvălui gîndul
său, după care, lu a ră cî iva peşti m ari din g răm ad a pusă
deoparte de moş G orian spre a servi drept h ra n ă celor din
apă, deoarece începuseră să se cam altereze, îi puseră în
cărucior şi o p o rn iră spre oraş.
P avle şi N icola se în d re p ta ră cu căruciorul direct spre
pia ă, în tim p ce D uro porni către Curcin, Z o ra la R ingel
natz, ia r B ranko se duse la Rista, logodnicul Elenei, apoi
chiar la E len a şi la alte două lucrătoare de la regie pe care
le cunoştea de la m aică-sa.
în tre tim p, în p ia ă se încropiseră şi m ai m ulte tarabe.
L îngă tarab ele cu legum e se aşezase, cu căru ul lui alb, un
vînzător de ghea ă. în rîn d cu tara b a lui Rădic, care, îm
p reu n ă cu nevastă-sa, se tot foia încoace şi încolo în aştep
tare a m uşteriilor, se înşiraseră cî iva ăra n i cu unt, ouă şi
brînză de vaci. De la tejg h eau a ei cu zaharicale, b ătrîn a
M aria îşi arăta fa a b u h ăită şi păroasă ; în d reap ta, un
om ule p irp iriu vindea perii ; se m ai afla acolo şi o tara b ă
cu icoane, apoi unul cu coşuri îm pletite, un şir de negustori
de ceapă şi un b ru tar cu franzele şi cozonaci.
Ş irurile de tarabe se întindeau pînă aproape de ărm .
în a fa ră de senieni, venise şi m ultă lum e de prin insule :
ărani, m arinari, şi to i cum părau sau vindeau, se tocm eau
sau stăteau la taifas.
T ărăb o iu l iscat de R ădic cu moş G orian era încă pe b u
zele tu tu ro r şi, deşi Begovic se strecura m ereu p rin tre oa
m eni ca un d u lău rău, vînturîndu-şi bastonul de cauciuc,
deşi, trecînd de la un grup de oam eni la altul, ciulea ure-
chea-i m are ca o p o a rtă de ham bar, aproape to ată lum ea
num ai despre asta vorbea şi cei m ai m ul i ineau cu moş
G orian.
C a u rm are a p u rtării lor, Rădic şi nevastă-sa nu vîndu-
seră m ai nimic, şi R ădic fu bucuros cînd C urcin se ivi lîngă
tarab ă, bocănind din sabo ii lui de lem n, şi-l în treb ă dacă
n -a re tim p să cinstească îm preună un p ăh ărel de vin.

318
 Cei doi bărb a i se aşezară la o m asă în tr-o cafenea m ică
de pe chei şi com andară două litru e, ceea ce-1 făcu pe R ă
dic :să-şi uite în curînd su părarea şi năduful.
în tre timp, P avle şi N icola sosiră cu căru ul în pia ă ;
se opriră la ta ra b a lui Rădic, şi v lăjg an u l spuse :
— So ul dum itale a m ai cum părat cî iva peşti. U nde
să-i descărcăm ?
Fem eia, care tocm ai cîntărea nişte scrum bii de m are,
ră s p u n s e :
— D eşerta i-i în h îrd ău l de sub m asă.
Copiii făcură întocm ai şi îşi lu ară iute tălpăşi a, d ar nu
p ărăsiră pia a.
D upă două m inute, iată că se în fiin a ră la tara b ă E lena
şi o p rietenă d e-a ei ca să cum pere peşte.
N evasta lui Rădic, o fem eiuşcă mică, d u rd u lie şi plină de
v ia ă se bucură văzînd că, în sfîrşit, le m ai pică şi lor niscai
m uşterii, şi icîntări la iu eală peştele.
Cu nasul ei lung, E lena prinse să adulm ece, făcu ochii
m ari şi zise :
— Peştii dum itale m iros urît.
— Peştii mei m iros urît ? se zborşi femeia, indignată.
D ar şi cealaltă m uncitoare începu să strîm be din nas :
— C hiar aşa ! P tiu, ce scîrbă ! şi-i azvîrli m arfa înapoi
pe tejghea.
N evasta lui R ădic se făcu foc şi p a ră :
— în v ia a m ea n -am vîndut peşte îm pu it !
E lena striga, la fel de furioasă :
— D a' n-ai decît să-l miroşi chiar dum neata !
— Ce s-a în tîm p lat ? întrebă R ingelnatz, care, ca de
obicei, venise p en tru a doua oară cu coşul lui m are în pia ă
şi se oprise lîngă tarabă.
— Z i şi dum neata, R ingelnatz, nu m iroase a peşte îm -
p u in ? i se ad resă lu n g an a de Elena.
p u it ? i se adresă lu n g an a de Elena.
— Phuu, te trăsneşte, nu alta !
P escări a d u rd u lie clocotea de furie :
— U ita i-v ă la peştii mei : nu-i unul să nu fi fost ieri
în că viu...
B ătrîn u l Susic tocmai trecea pe-acolo. Fem eia îl cu
noştea.

319
 — D om nu’ Susic ! D am n u ’ Susic ! îl im ploră ea. D ă-m i,
te rog, o m înă de ajutor. I-auzi, cică eu vînd peşte îm pu it...
— H m ! făcu strîn gătorul de zdren e şi adulm ecă în
delung. H m , m ai că nu-m i vine să cred, doam nă Rădic, dar
dacă nu pute aici m ai rău şi decît la mine, apăi să nu-m i
m ai zici mie Susic.
Lum ea începuse să se îm bulzească, adulm eca şi ocăra
peştii lui Rădic, iar cei care se m ai găseau p rin p ia ă şi nu
ştiau încă de treab a asta, aflau de la copii. D estul ^să-şi fi
în d re p ta t cineva p riv irea spre tara b a lui R ădic şi să fi în
treb a t : ..D a’ ce se în tîm p lă acolo ? “, că P avle sau N icola,
D uro sau B ranko se şi repezeau la el strigînd : „Rădic vinde
peşte îm pu it ! R ădic vinde peşte îm pu it !“
In cinci m inute, ag lom era ia din p reajm a tarabei lui R ă
dic era cu m ult mai m are decît fusese cu un ceas în urm ă
lîn gă căruciorul lui G orian, iar cei care, după cele întîm -
plate, erau şi aşa porni i îm potriva lui Rădic, se o ărîră şi
m ai şi. Peste tot n-auzeai decît : „R ădic vinde peşte îm
p u it !“
— Ce ticălos ! ocăra o bătrînă. Pe ăi mici îi alungă, iar
dum nealor, ăştia m arii, vor să ne îm bolnăvească.
— Da, e o ruşine ! strig ă Elena.
Doi m arin ari, cu R ista în frunte, se ap ro p iară de tarabă.
— Ce s-a în tîm p lat, odorule ? o în treb ă R ista pe Elena.
— Fem eia asta n e-a vîn d u t peşte îm pu it !
— D a ’ n-am făcut aşa ceva ! N u-i ad e v ăra t ! zbiera n e
v asta lui Rădic, dînd din m îini disperată. Peştii mei sînt
proaspe i, pot să ju r că încă m ai în o ată în apă !
R ista şi m arin arii ad ulm ecară stăruitor :
— A scultă, coană R ădic — spuse Rista — put de te
om oară, şi eu zic că cel m ai bun lucru ar fi să-i aruncăm .
— Da, da, aru n ca i-i ! zbieră m ul im ea. A runca i-i ! Şi
se repeziră cu to ii să răstoarne h îrd ăul cel m are.
— Peştii mei ! Peştii mei ! u rla fem eia. Vai, peştii mei !
In sfîrşit, Begovic, care intrase o clipă la „H otel N e h a i“
ca să-şi m ai înece în rachiu am arul de pe urm a ciondănelii
cu moş G orian, începu să ia am inte la înghesuiala din pia ă.
— Ce d racu s-a mai întîm plat iarăşi ? m orm ăi el, în
ciudat ; îşi încheie nasturii vestonului slinos, înşfăcă mai
zd rav ăn bastonul de cauciuc şi se repezi în m ul im e.

320
 I-a trebuit cam m u ltă vrem e p în ă să răzb ată p rin tre
femei şi m arin ari : cînd, după m u ltă tru d ă, ajunse la ta
rabă, prim ul h îrd ău şi fusese răsturnat.
— C e-i a ici? ! se o ărî el, izbindu-1 cu bastonul de cau
ciuc pe Rista, care se a fla în fru n te a răzm eri ei.
R ista îşi frecă spin area şi se trase m ai la o parte, m or-
m ăind :
— C înd poli aii se cherchelesc, m arin arilo r n u le răm îne
decît să facă ordinea.
— Ce s-a în tîm p lat aici ? V reau să ştiu ! ipă şi m ai tare
Begovic ; şi-ai fi zis că-i plesneşte fa a, aşa se congestio
nase.
— Peştele lui R ădic pute ! strigă m ul im ea în tr-u n glas.
Peştele lui R ădic pute !
— L inişte ! porunci poli aiul, v înturîndu-şi bastonul de
cauciuc, apoi se apropie de fem eia cea m ititică.
E a abia de p u tea să se mai tînguie ; a ră ta doar spre
peştii frumoşi, zvîrli i pe jos, şi, în sfîrşit, îngăim ă :
— U ite... acolo sînt...
Begovic trase şi el aer pe nasul lui cît un cartof. Lum ea
am u ise şi-l privea. P o li aiul îşi scoase chipiul din cap, îşi
netezi părul şi m ai adulm ecă o dată. Apoi făcu o m u tră în-
gîndu rată, în tim p ce broboane de n ăduşeală i se iviră pe
frunte.
— P u t de-ad evărat... — în tări el şi se dădu în d ărăt.
— Ei, acum a ce m ai ai de zis ? se vîrî iar tîn ăru l Rista,
adresîndu-se femeii care bocea ; apoi se repezi şi răstu rn ă
şi al doilea hîrdău.
Peştii căzură, alunecară, se rostogoliră pe caldarîm , p a
tin ară sub tălpile oam enilor. U nii se aplecau să-i ridice de
jos, al ii călcau peste ei sau îi zvîrleau cu piciorul m ai d e
parte. R ingelnatz proiectă unul d rep t în Begovic. E lena îl
bom bardă pe Rista, iar după o clipă to i aruncau unul în
altul cu peşti lunecoşi.
Şi iată că p en tru a doua oară m ul im ea fu îm pinsă la
d re ap ta şi la stînga : R ădic sosea în aju to ru l nevesti-si.
Cinstise cu prieten u l său C urcin vreo două păhărele, v o r
biseră despre vrem e, despre pescuit şi despre tot soiul de
lucruri. C înd să plece, in tră în crîşm ă şi K aram an cu cîi
nele lui, aşa că R ădic trebui să bea şi al treilea pah ar. Ba

21 — 1626 3 21
chiar v ru să se cinstească şi cu al p atru lea, cînd Nicola
zbucni în g ra b ă de d u p ă col şi-l strigă :
— R ădic ! R ădic ! Vezi că (i-au lu at cu asalt tara b a !...
R ădic m ai să ră sto a rn e m asa, nu alta, atît de iute sări
în sus.
— Cine, cine ? în treb ă el.
— M arin arii şi fem eile.
— P ăi de ce ?
— Peştii dum itale put !...
— Peştii mei ? R ădic o luă la goană.
C înd zări m ul im ea de oam eni şi îşi văzu peştii zburînd
pe deasupra capetelor, m ai întîi răm ase locului, îngrozit,
apoi se năpusti spre lume.
— Ce ? A i în n eb u nit ? D in tr-u n salt fu lîng ă nevastă-sa
şi se înfipse în fa a ei.
— A h a ! strig ă Elena. Ia uita i-1 chiar pe R ădic ! Şi
m ai-n ain te ca pescarul să se poată feri, se pom eni plesnit
în obraz cu un cogeam ite peşte pe care fa ta îl inea în
m înă, cu gînd să-l zvîrle în m arinari.
C eilal i începură şi ei să-l bom bardeze, deşi pescarul
răcnea ca din g u ră de şarpe, im plora lum ea şi încerca să
le arate că peştii lui nu duhnesc, rugîndu-i să înceteze. La
rîndul lor, Begovic şi K aram an făceau tot ce le sta în pu
tin ă ca să-şi apere p rietenul ; d ar m arin arii şi fem eile nu
încetară să intească în R ădic, ocărîndu-1 şi pe el, şi pe cei
din societate, num indu-i otrăvitorii poporului ; atacul luă
sfîrşit cînd şi ultim ul peşte fu aruncat în capul lui Rădic.
D upă o clipă, m ul im ea se risipi la fel de repede cum se
adunase.
R ădic şi nev astă-sa se uitau dezn ădăjdui i la peştii lor
strivi i în picioare, isfîşia i, p ră p ăd i i. K aram an, Begovic şi
al i cî iva prieteni credincioşi li se alătu rară.
— V ă rog să m ă crede i — îi im plora bietul Rădic.
Peştii mei nu duhnesc. în v ia a m ea n -am v în d u t decît
peşte proaspăt.
Begovic d ă d u neputincios d in m îini :
— A d evăru l e că pute rău al naibii aici...
R ădic luă de jos un peşte :
— Ia şi d u m n eata d e miroajse.
Begovic şi K aram an m ai-m ai că-şi v îrîră nasul în peşte.

322
 — Ă sta nu, ce-i drept, ăsta nu pute, d ar la tine aici
duhneşte... — zise poli aiul, adulm ecînd în tr-u n a.
R ădic trase şi el pe nări. C hipul său, palid de spaim ă,
păli şi m ai vîrtos : acum sim ea şi el. Da, duhnea. D uhnea
îngrozitor.
A dulm ecă în dreap ta, adulm ecă în stînga. M ai lu ă de
jos un peşte, îl mirosi, apoi încă unul, şi încă unul. N u d e -a
colo v enea duhoarea, ci de undeva de jos. Se aplecă. Şi
atunci văzu în h îrd ău l de sub tara b ă cî iva toni m ari, pe
ju m ătate putrezi i. T ra se h îrd ău l afară.
— C ine a deşertat peştii ăştia aici ? se răsti el la ne-
vastă-sa.
— P ăi cine altul decît tu ? spuse fem eia şi îşi trecu
mîna peste fa a în roşită şi plînisă.
— E u ? F e rit-a sfîn tu l ! C înd m -a lu at C urcin să cinstim
un p ah a r cu vin, h îrd ău l era gol !
— A, d a ! îşi am inti deodată nevasta pescarului. I-a u
adus doi copii în tr-u n cărucior. U nul din ei m i-a spus că
i-ai cum părat tu şi-atunci le-am zis să-i deşerte în hîrdău.
— Ă ştia au fost ticăloşii ! strigă R ădic, -scrîşnind din
din i. J u r că dacă-i p rin d îi om or !
— Cum a ră ta u ? în treb ă Begovi-c, interesat, şi-şi scoase
carne elul.
— Stai p u in ! Fem eia îşi şterse lacrim ile de pe obraz,
ca şi cum în felul acesta ar fi putut să-şi aducă m ai bine
aminte. C red că era unul înalt, cu p ărul negru, iar celălalt
m ititel, cu un p ă r zburlit, deschis la culoare. Şi am îndoi
erau tare flenduroşi.
— D acă sem nele n u m ă-n şală — spuse bogatul K aram an
— apăi ăştia doi sînt din banda Zorei roşcovana.
Begovic ciuli urechile şi frunzări de zor în carnetul lui :
— în alt, greoi, cu p ăru l negru. Mic, cu părul zburlit,
deschis la culoare ; sem nalm entele s-ar cam brodi...
— Acum îşi fac m ereu de lucru pe la moş G orian —
continuă K aram an.
— L a moş G o rian ?! Pescarul se plesni cu palm a peste
frunte : Cu sig u ran ă că ăsta i-a şi trim is aici. A sta-i ră z
bunarea că nu m ai p o ate să-şi vîndă peştele.
— Repede, repede ! zise Begovic, holbîndu-se de m am a
focului. Pe moş G o rian nu l-am scăpat din ochi toată di
m inea a. D upă tărăboiul cu dum neata a plecat şi de-atunci

323
şade-n local la „H otel A d ria “, unde se cinsteşte cu nişte
vinişor de-ăl negru.
— U ite, pu n răm ăşag pe orice — ppuse R ădic — dacă
nu şi-a v îrît aici coada Z o ra cea roşie şi b an d a ei !
C hiar în clipa aceea, cîinele lui K aram an lă tră şi începu
să tra g ă de curea, v rîn d să scape.
K aram an cătă cu p riv irea în direc ia în care voia sa
fugă cîinele.
— Da, da, uite-i colo ! strig ă el.
— C ine anum e ? în treb ă Begovic.
— Z o ra ro şc o v a n a ! Şi bogătanul a ră tă spre castel :
U ite-o c-o ia într-acolo, iar băie ii care gonesc în u rm ă sînt
banda ei.
K aram an şi cîinele văzuseră bine. Copiii avuseseră timp
să privească la isprava m arin a rilo r şi a fem eilor, care-I
bom bardau pe R ădic cu pro p riii lui peşti. Ba luaseră şi ei
p arte la bătălie, iar acum fugeau a fa ră din oraş.
— H aid e i ! strigă R ădic şi porni în goană d u p ă copii.
K aram an străb ătu p ia a în tr-u n suflet, tîrît de cîi
nele său.
Begovic îşi vîrî m ai întîi creionul în carnet, carnetul în
buzunarul vestonului, îşi în fu n d ă mai bine chipiul pe cap,
înşfăcă bastonul de cauciuc şi o zbughi dup ă R ădic şi K a
ram an.
Copiii străbătu seră valea Potocului şi trecuseră pe m alul
celălalt, pierzîndu-se în tufişurile de grozam ă, cînd cei trei
urm ăritori in trau şi ei în albia rîului.
— D ar unde sînt, dom ’le ? în treb ă poli aiul, ajungîn-
du-i din u rm ă pe R ădic şi pe K aram an.
— N u ştiu ! gîfîi K aram an.
— D ă drum ul cîinelui ! strigă Begovic. N -a i g rijă, că-i
dibăceşte el.
K aram an desprinse cureaua de ia gîtul dulăului.
C îinele, care-şi recunoscuse prietenii, se bucura să-i re
v ad ă şi alergă în salturi m ari pînă dispăru în tufele de
grozam ă.
L a început, fugarii se gîndiseră s-o ia către casa lui moş
G orian, dar, băgînd de seam ă că sînt urm ări i, se îndreptară
spre ascunzătoarea lor din tufele de m are. D eodată zăriră
cîinele.
P rim ul care-1 văzu fu D uro.

324
 — V ai ! gem u el. D e d ata asta n e-n h a a ! Begovic şi-a
adus cîinele.
B ranko şi Z o ra în to arseră capul.
— A, păi ăsta-i Leo ! exclam ă Z ora, rîzînd.
Ia tă că d u lăul îi ajunse. L ă trîn d de bucurie spre B ranko
şi Z ora, sări în două labe şi-i salută.
— Leo ! îl chem ă B ranko, şi-n tim p ce anim alul sărea
în tr-u n a, îi m îngîie blana. C îinele lă tră şi m ai tare, dîn-
d m le ocol şi p rin fa ă, şi p rin spate.
— în ş f a c ă - i! auziră copiii glasul lui K aram an, care se
vîrîse şi el în grozam ă. în şfacă-i !
Cîinele însă nici p rin gînd nu-i trecea să-şi înh a e p rie
tenii. D im potrivă, începu să zburde şi m ai vesel p rin tre
copii, lă trîn d scurt din cînd în cînd, să se rostogolească ca
o m inge peste şan uri şi peste tufe şi să sară ca un acrobat
peste cele m ai în alte tufişuri de ienup ăr şi puie i de pini.
Begovic şi R ădic se opriseră locului. N u mai puteau.
— Ce cîine tîm p it ! bodogăni poli aiul, uitîndu-se furios
la dulăul ce lătra.
— H a la l de cîinele dum itale, n-am ce zice ! spuse R ă
dic, bosum flat. Se îm jfrieteneşte cu cei m ai m ari ticăloşi
din Seni.
K aram an încrem eni şi el locului.
— Leo ! strigă încă o d a tă cît îl inu gura.
C îinele abia atunci catadicsi să arunce o privire spre stă-
pînu-său. D a r sta în cum pănă, neştiind pe cine să urm eze :
pe copii sau pe K aram an.
— Leo ! G lasul lui K aram an tu n a tot m ai am enin ător.
Copiii p ătru n se ră în tr-u n huceag de pini. Cu dragă
inimă i-a r fi u rm at dulăul, dar, ascultător, o lua în d ără t
cu paşi m ărun i. Ştia că stăpînu-său era foc pe el. D e aceea
îi ocoli pe d eparte pe cei trei bărba i.
— Leo ! strigă bogătanul p en tru a treia oară, făcînd
spume la gură.
De astă dată, cîineJe se apropie.
K aram an îl înghionti pe Begovic :
— P o i să-m i dai revolverul dum itale ?
B egovic se scarpină :
— R evolverul m eu ?
F a a la tă şi b u hăită a lui K aram an era schim onosită de
furie :

325
 — Dă-1 o d ată-n co a’ !
P o li aiul scoase arm a din buzunar şi i-o întinse.
— E încărcat ?
Begovic încuviin ă p rin tr-u n semn.
C îinele se tîrîse la picioarele stăpînului său şi-l privea
cu ochi m ari, rugători. D a r pe fa a lui K aram an nu se clinti
nici un muşchi. Coborî revolverul, ochi dup ă urechea d in e-
lui şi apăsă pe trăgaci. A nim alul tresări, făcu un ultim salt
şi se prăbuşi la păm înt.
— B ătrînul K aram an nu ine la casa lui un cîine în
hăitat- cu ticăloşii din Seni — zise bogătanul, înapoindu-i
poli aiului arm a.
Copiii, care tocmai ieşiseră din huceag, auziră îm puşcă
tura.
B ranko se opri :
— C e-a fost asta ?
— A u tras cu arm a — spuse Duro.
Z o ra întoarse capul :
— U ite-i că pleacă.
R ăm aseră cu to ii pe loc. Copiii se asig u rară că cei trei
bărba i au p o rnit în d ărăt.
— D a ’ unde-i cîinele ? în treb ă Duro.
D eodată Z o ra spuse :
— C red că l-au îm puşcat.
B ranko făcu ochii m ari :
— Pe Leo ?
F ata încuviin ă din d din cap :
— Acolo unde au stat ei m ai înainte, zace ceva. Leo
trebuie să fie.
Copiii aştep tară p în ă ce tufişurile de grozam ă se închi
seră din nou în u rm a celor trei bărba i, apoi se fu rişară cu
lu are-am in te în d ărăt. In tr-ad ev ă r, acolo zăcea cîinele, cu
labele epene, iar din bot îi picura sînge.
Z o ra îngenunche şi-i luă capul în palm e. A nim alul avea
ochii deschişi şi p arcă o privea.
— Bietul Leo ! spuse fata, m îngîindu-i spinarea,
B ranko îi netezi şi el blana. îi venea să urle.
— Ce anim al frum os ! se jelu i Pavle. F ă ră îndoială,
K aram an l-a îm puşcat fiindcă n -a v ru t să ne înha e.
Z o ra în cu v iin ă spusele vlăjg an u lu i, apoi, după un răs
timp, zis** i

326
 — De aceea trebuie să-l îngropăm ca pe u n prieten
drag.
— Aici păm întul este p rea ta re — spuse D uro, încercînd
locul cu piciorul.
Z o ra se străd u i să îndhidă odhii anim alului :
— îl îngropăm fie jos la rîu, acolo unde l-am în tîln it
prim a oară, fie la moş G orian.
— D a p în ’ atunci nu putem să-l lăsăm aici !
— A şa-i, ar p utea să-l găsească cineva ! H aid e i ! Şi
Z ora se căzni să ridice cîinele. îl cărăm p în ă la prim ul tufiş.
P avle şi B ranko d ă d u ră fetei o m înă de aju to r şi tîrîră
anim alul greu lîn g ă un ste ja r tîn ă r ; aşte m u ră ram uri peste
trupul lui m are, apoi se în d rep ta ră, aşa cum plănuiseră m ai-
nainte, spre moş G orian.
T aic a G o rian era acasă. în ziua aceea b ătrîn u l p re
gătise o cină deosebită pe m asa de p iatră. C urcin şi R in
gelnatz îi povestiseră cum s-au răzbunat copiii pe R ădic şi
el voia să le m ul um ească.
— S traşnică isp ravă ! îi întîm pin ă moşul, strîngîn d cu
putere m îna fiecăruia. V ă făgăduiesc că a tîta vrem e cît
lupta i şi voi v itejeşte alătu ri de m ine îm potriva societă ii,
moş G orian nu pleacă steagul !
M ica ad u n are se a fla tocmai la m asă şi se d esfăta cu
d itam ai scrum biile şi cu nişte cartofi p ră ji i în u ntdelem n de
moş G orian, cînd deo d ată auziră la p o a rtă glasul lui Begovic
şi al lui Dordevic.
— D eschide ! D eschide ! strig au poli aii.
— îm i închipuiam eu că du p ă lo v itu ra voastră au să se
înfiin eze din nou a stă -se a ră — bom băni moş G orian. Se
uită ju r îm prejur. P în ă la h ru b a unde zăcuse P avle nu m ai
aveau tim p să ajungă. D ădu însă cu ochii de cele două
luntre ce se legănau pe ap ă : la strec u ra i-v ă jos pe m al şi
porni i-o uşurel cu lu ntrele, d ar fă ră să face i zgomot. Eu o
să-ncerc să-i mai in pe ăştia doi o clipă afară.
Copiii o lu ară tip til spre m al, iar G orian se duse la
poartă.
— D eschide ! răcni mai ta re Begovic şi începu să zgîl îie
de porti ă.
D ordevic îm pingea şi el de zor.
— Ia r căuta i derbedei la m ine-n casă ? se burzului
G orian, m ergînd iavaş-iavaş.

327
 Begovic răcni înca o d a tă : — N u ştiu dacă asta-i iubire — răspunse b ăiatu l — dar
— Deschide im e d ia t! ^ pjă sim t ta re bine du p ă ce o văd.
D ordevic zise ceva m ai b lin d : — H m ! făcu Z o ra şi privi în altă parte. C hipul îi era
— Azi o să răscolim m ai tem einic. P rim aru l e atît de posomorit şi înciudat.
furios pe dum neata, pe Z o ra cea roşie şi b an d a ei, inci B ranko însă nu observă nimic. Zîm bea, cu gîndul de
cred c-o să plesnească daca n u -i aducem fereca i chiar parte, şi cînta într-una.
as t a-seara^nc;
w ă . de căuta i G o rian s e cheia din
buzunar, o scăpă înadins de două ori din m ina, se apleca,
o ridică de jos, o vîrî p en tru a doua o ara in broasca şi, m
sfîrşit, deschise larg p o arta. ^
A m îndoi poli aii se n ăp u stiră în curte. ^
— Spune u n de-i ascunsă b an d a ? striga Begovic ^ C a p ito lu l 20
__ A sta-i treab a v o astră s-o descoperi i — rîse bătrînul.
Moş G o rian n u-i atît de m îrşav ca să fie trăd ăto r. ^
Begovic dădu buzna în casă, în tim p ceD ordevic cauta
în g ra jd u l u n d e era cap ra. în tre timp; b atrm u l strînse masa Uscocii se îmbogă esc
şi privi bucuros cum lu ntrele, legam ndu-se, se in d ep artau
tot m ai în larg. a _
P oli aii se în fiin a ră am îndoi. ^ . .
— Cum ? N -a i găsit nim ic ? îi lua moşul peste picior.
A doua zi dim inea ă, dorul îl m înă iarăşi pe B ranko
Begovic îşi a ră tă bastonul de cauciuc . spre Seni, la tîn ăra dom nişoară, deşi b ăiatu l lu p ta îm potriva
— N -a i g rijă, că de găsit îi găsim noi ! acestui im bold, ştiind bine că D ordevic şi Begovic stau la
__ D a — în tă ri D ordevic — de d a ta asta s-a sfîrşit cu
pîndă pe la toate col urile. E ra însă m ai p ru d en t ca ori-
glum a ^ ^ ^ dracului de nu i-oi găsi ! zbieră Begovic. cînd, nu se încum eta să străb ată o strad ă sau să traverseze
în goană o pia ă, p înă ce nu iscodea locul ascuns în vreun
Şi ia seam a, moşule, că de-i găsesc aici, te um flu şi pe dum
gang sau sub bolta unei por i.
neata îm p reu nă cu ei. u A „ C înd ajunse în fa a „H otelului Z ag reb ", băteau orele
Moş G o rian începu să rîd ă : „
— C ău ta i cît pofti i ! E u m ă duc la culcare... Şi-i lasa şapte, d a r R ingelnatz îl înştiin ă că Z la ta plecase cu p u in
înainte la baie.
singuri pe am îndoi ca pe nişte caraghioşi. ^
în v rem ea asta lu n trele ajunseseră d ep arte in larg. L u n Făcu repede cale întoarsă, escaladînd zidurile cur ilor,
trea în care se aflau B ranko şi Z o ra ieşise^ bine dm goli. dădu ocol oraşului şi ajunse în fug ă la stînca de pe ărm ,
B ăiatul îşi scosese m uzicu a din buzunar şi începu sa cînte. unde m ai fusese şi altă dată.
C îtă vrem e trecuse de atunci ? D e cînd m urise m aică-sa.
D eo d ată Z o ra îl întrerupse. „ . , ■ , Vi ?
— E ad e v ăra t că azi-dim inea a ai fost iar la Z-lata r Şi cîte nu se întîm plaseră între tim p ! T o tu l i se p ărea ca
în treb ă ea. un basm... P rieten ia cu Z ora, v ia a în tu ra, în tîln ire a cu
B ranko dădu din cap. Zlata. Şi cine ştie ce-o să iasă din toate astea !
— Şi ce-ai căutat la ea ? P rivi m area, valurile... A, d a ! D orea s-o v a d ă din nou
— Sim t nevoia s-o văd. Pe Z la ta şi, fă ră să m ai stea pe gînduri, se aru n că în ap ă şi
— V a să zică o iubeşti ? 0 luă înot spre larg.

328 329
 D e astă d a tă B ranko în o tă dinspre oraş către baie. Nu
era p rea d e p a rte şi nici valurile p rea înalte, aşa încît băiatul
ajun se destul de repede. F iind încă fo arte devrem e, la baie
nu era lum e m ultă. A vu noroc : fa ta in trase în m are.
B aiatul se cufundă cu capul în apă, şi doar cînd ajunse
la o m ică d istan ă de ea, ieşi iar la suprafa ă. P u făia şi se
scutura de stropi. C înd deschise odhii, văzu că Z la ta îl privea
m irată, apoi înveselită.
— T u eşti, rîse ea. G a ta să cred că-i vreo balen ă sau
vreo focă.
C îtv a tim p înotă lîn g ă ea.
— Po i să îno i repede ? îl în treb ă fata.
B ranko răspunse că da.
— Vezi faleza de-acolo, din d ep ă rtare ?
E ra o stîncă sem ea ă care, în tim pul refluxului, se înăl a
d in apă, d a r d isp ărea cînd fluxul bătea ărm ul.
B ranko o ştia prea bine. Fusese de cîteva ori pe ancul
acela.
— Ia să vedem cine ajunge m ai repede acolo — spuse
Z lata, lăsîndu-se pe o p a rte şi începînd să înoate craul.
B ranko încerca să se in ă aproape. B ătea apa cu mîinile
şi cu picioarele tot m ai iute, însă, oricît se stră d u ia el,
Z la ta îl lăsa în u rm ă m etru cu m etru. Cînd, în sfîrşit, atinse
stîncă, fa ta se şi a fla coco ată sus.
— Sîc, sîc ! rîse ea. E drept, nu pot să sar aşa ca tine,
însă la înot te-ntrec.
B ranko se aşeză lîn gă ea şi cătă cu p riv irea în ju r. Baia
se zărea dep arte şi a tît de mică, încît a b ia o m ai recu
noşteai. Seni-ul, d e asem enea, era foarte departe, ia r digul
la rg care în a in ta în m are ap ă rea ca u n ponton îngust. Pînă
şi casele m ari se vedeau ca nişte cuburi m icu e, iar cînd
clopotele îşi risip iră d an g ătu l pe deasupra apelor, aveai im
presia că te afli la cine ştie ce d epărtare.
Z la ta se u ită spre insulă :
— Ce frum os e aici !
— Şi atît de d ep arte de lum e ! ad ăug ă băiatu l, p r iv i n d - o
bucuros.
— D a, aici supraveghetorul băii şi liceenii nu mai sînt
o p rim ejd ie p en tru tine.
— Şi nici Begovic şi D ordevic — rîse Branko.
— Nici ei, ad ev ărat — încuviin ă Z lata.

330
 — Şi nici ta tă l dum neavoastră.
— T o t te m ai cau tă ?
— Ba bine că nu, şi de ieri, m ai în d îrjit.
— P ăi de ce ? Ce drăcovenie a i m ai făcut ? întrebă
fata. ^ ^ ^
B ranko povesti tot ce se întîm plase cu o zi înainte în
pia ă.
— \ m auzit si eu de asta. V a să zică voi a i fost
tartorii ?
— A m făcut-o num ai fiindcă moş G orian e prietenul
nostru.
— D a ? P rin urm are, b ătrîn u l pescar e prietenul vostru.
— D a — în tări B ranko — şi-i cel m ai bun om din
lume.
— P ăi atunci n u m ai po i să vii la m ine acasa, în p a
vilion.
— Putem să n e-n tîln im aici — fu de părere b ăiatu l şi-şi
scoase m uzicu a din buzunar.
— Bine — în cu v iin ă fa ta — şi to td eau n a pe vrem ea
asta.
B ranko însă nu m ai răspunse : începuse să cînte. Z la ta
se lăsă pe spate şi asculta. E ra un cîntec de care b ăiatul
îşi adusese am inte.
F a ta se ridică în tr-u n c o t :
— Ă sta-i tot de la ta tă l tău ?
B ranko făcu sem n că da.
— Cum îl chem a pe ta tă l tău ?
— M ilan.
— Şi pe m am a ta ?
— A nca.
— M ilan şi A nca — şopti ea încet. D ouă num e fru
moase.
Z la ta se întinse d in nou pe p iatră , în tirnD ce B ranko
cîntă m ai d eparte. Se stîm ise u n v în tu le şi a p a plescăia
domol, înso indu-i m elodia.
— V rei să răm îi p en tru to td eau n a uscoc ? în treb ă fata.
— N u, aş v rea să fiu viorist ca tata.
Z la ta zîmbi :
— A h, şi eu cîntărea ă...
B ranko îşi b ătu m uzicu a de coapsă :

311
 — A r fi frumos. A m putea m ai tîrziu să m ergem din han
în han. Eu să cînt la v io ară şi dum neavoastră din gură.
— N u ! clătină Z la ta din cap. N u o cîn tărea ă de soiul
ăsta vreau s-ajung. Aş dori să cînt în săli de spectacol, la
teatru sau la biserică.
— Aş p utea şi eu să cînt acolo ?
— D acă aju ngi un foarte bun violonist, sigur că da.
— O ! exclam ă B ranko, hotărît. Să şti i c-o s-ajung.
O vrem e tăcură am îndoi. P riveau m area şi se desfătau
sub razele soarelui, care se în ăl a şi încălzea din ce în ce
mai tare.
— D a ’ v ioară ai ? îl în treb ă din nou fata.
— N u.
— E u am una.
— A ve i o v ioară ?
— P ot chiar şi să cînt cu ea.
— N -a i p utea să m ă-n v ă a i şi pe m ine ? B ranko o
privi rugător.
Z la ta răm ase pe gîn d u ri :
— D e p u tu t aş p u tea eu, d ar asta înseam nă că trebuie
să vii la noi în pavilion. Căzu din nou pe gînduri : Poate
peste vreo trei-p a tru zile. O să- i d au eu răspuns.
M ai stă tu ră to lăn i i un ceas încheiat pe stîncă aceea,
pînă ce ap a crescu tot mai m ult, acoperind m ai în tîi stîncă,
apoi şi tru p u rile lor. C înd prim ele valuri le trecuseră peste
cap, fata spuse :
— Acum trebuie să ne despăr im — şi se azvîrli în apă.
O bucată de vrem e în o tară unul lîngă altul.
— Pe m îine — zise Z la ta şi, în salturi m ari, se îndreptă
spre baie, în tim p ce B ranko cîrmi la d reapta, înspre golful
lui moş G orian.
C înd ajunse în golf, băiatul ieşi pe ărm şi o luă agale,
cufundat în gînduri, către coliba bătrînului.
L îngă m asa de p ia tră se afla cineva care ocăra de
m am a focului. Cine să fie oare ? N u cum va poli aii ? Cu
ochii-n p atru , B ranko în a in ta furişîndu-se. A uzea glasul
lui moş G o rian şi al lu i moş Orlovic, d ar totodată, şi alte
glasuri.
Ia tă că-i văzu şi pe bărba i. N u poli aii, ci feciorii lui
moş O rlovic erau aceia care-i vorbeau răstit şi-l am enin au
pe moş G orian.

332
 în ultim ele zile, cei doi lungani nu veneau decît la
am iază, cînd să dea dem încare peştilor. Moş G o rian le
num ăra vreo cî iv a d inari, p a rte a de cîştig din vînzarea
peştelui care li se cuvenea gem enilor. în ziua aceea însă
fra ii voiau m ai m ult. B ranko îl auzi pe B ălăior spunînd :
— Eşti u n în căp ă în at, taică G orian.
— Eu ? m îrîi b ătrîn ul. S ocietatea-i încăpă înată.
— D a ’ societatea-i m ai ta re decît dum neata — îl în
fru n tă Ocheşel.
— Sigur că-i m ai tare, dacă-m i sări i şi voi în cîrcă.
— N oi nu vrem altceva decît banul nostru — spuse
B ălăior şi m ai răstit.
— L -a i căp ătat zilnic pîn ’ la ultim ul gologan.
— A m ărî ii ăia de d inari îi num eşti dum neata p artea
noastră ? Ocheşel rîse cu răutate.
— P a rte a voastră se m ai a flă încă în apă.
— A tunci vinde-o societă ii — sări iar col os B ălăior.
— Şti i p rea bine că societatea nu-m i ia peştele, decît
dacă-i vînd şi locul m eu de pescuit, şi m ă v înd şi pe m ine.
— Ei, şi ce ne pasă nouă ? strigă cu b ru talitate Ocheşel.
N -ai decît să te vinzi şi dum neata !
Moş G orian se u ită su p ărat la gem eni :
— E u sînt pescar liber.
B ălăior rîse prosteşte :
— A sta nu ne ine nouă de foame.
— Nici mie. în să m ai bucuros flăm înzesc, decît s-a ju n g
sluga societă ii.
G em enii o ineau tot pe-a lor :
— A tunci flăm înzeşte sănătos, noi însă vrem să m în-
căm pe săturate.
B ranko se ală tu ră celorlal i copii, care ascultau cu interes
discu ia celor m ari.
T aica G orian se adresă lui moş O rlovic, care se rezemase
de smodhin, ceva m ai d ep arte :
— T u ce zici de to ată povestea asta, O rlovic ?
Moş Orlovic trăg ea tacticos din lulea.
— Ce pot eu îm p o triva băie ilor ? răspunse el moale.
— N u te mai ascultă ?
O rlovic scuipă şi zise ra r :
— Acum s-au făcu t m ari.

333
 U n tim p, moş G o ria n se plim bă încoa’ şi încolo, cu paşi
rari, p rin fa a lui O rlovic.
— Şi ce m ă sfătuieşti ? întrebă el în tr-u n tîrziu.
U nchieşul O rlovic stătu pe gînduri, apoi rosti domol,
însă h o tărît :
— E u m -aş lăsa păgubaş.
T aic a G o rian începu să se învîrtească furios :
— D e ce ?
— F iindcă şi eu cred că societatea-i m ai ta re decît noi.
— Aş ! m orm ăi G orian. N u cred.
— Şi pe al ii m ai dihai ca noi i-a silit s-o lase m ai moale.
G în d eşte-te la to i pescarii de-aici p în ă-n sus către Fiume.
Pe fru n te a lui moş G o ria n se iviră două cute adînci, apoi
b ătrîn u l b ătu furios d in picior :
— E u nu m ă las !
Se întoarse d în d să in tre în casă. G em enii îi tăiară
drum ul :
— D a ’ nici noi nu ne lăsăm !
— A dică ce vre i să spune i ? în ochii bătrînului se
aprinse un fu lg er de mînie.
— A m tocm it cî iv a oam eni de-ai societă ii. T rebuie să
pice d in tr-o clip ă-n tr-alta.
B ătrînul rîse :
— Ce să caute aici la m ine ?
— D acă nu vinzi du m neata, vindem noi — spuse B ă
lăior. P a rte a n o astră tot a noastră răm îne, fie că-i pe uscat,
fie că-i în apă.
B ătrînu l îi privi lung :
— Şi v re i să v ă vin de i şi pe voi ?
Cei doi flăcăian d ri îşi schim onosiră fe ele în tr-u n zîmbet:
— N e-am şi vîndut. C ontractul e g ata sem nat.
Moş G orian se adresă din nou lui Orlovic.
— Şi tu ? în treb ă el.
— Singele ap ă nu se face, G orian. D ac-au sem nat fe
ciorii mei, apăi şi eu o să semnez.
— A sta se cheam ă c -a r pune m îna pe ju m ă ta te din golf
— zise G orian, încet şi dus pe gînduri. D eodată începu să
rîd ă : A sta num ai dacă nu v ă stric eu socotelile. îi fulgeră
cu p riv irea p e gem eni şi in tră în casă.
în d a tă ce se închise uşa dup ă el, pe drum ul ce ducea spre
coliba b ătrîn u lu i se auziră huruind nişte camioane. Copiii îşi

334
 în d rep tară ochii într-acolo : se vedeau trei cam ioane m ari
d e-ale societă ii. O p riră chiar în fa a por ii de la g ră d in ă
şi cî iva bărb a i s ă riră jos.
E rau tineri pescari afla i în slu jb a societă ii ; îi înso ea
şi Kukulic, directorul Societă ii de pescuit, un om m ărunt,
gras, cam astm atic, cu ochelari pe nas şi cu chelie, precum
şi doctorul Frages, directorul unei m ari fabrici de conserve
din Susak, un b ărb at tîn ăr, frum os, în costum alb.
Kukulic şi Frages se ap ro p iară de O rlovic, de feciorii lui
şi de copii.
— A i avut un pescuit bogat, nu ? zise Frages, du p ă ce-i
salută pe to i.
G em enii şi undhieşul O rlovic făcu ră semn că da.
— Putem vedea peştii ?
O rlovic îi conduse pe noii veni i la ărm . în ap ă înotau
peştii m ari şi graşi. S tăteau înghesui i unul înbr-altul, încît
apa era neagră-sinilie.
— N işte g ăligani cît toate zilele ! exclam ă fă ră să vrea
tînărul domn.
— H m ! m orm ăi Kukulic, potrivindu-şi ochelarii pe nas.
M da... m da... în tr-ad e v ăr, un pescuit bun...
— Cel m ai bun din cîte am avut noi vreodată — spuse
Orlovic m îndru.
Frages îşi aru n că p riv irea asupra apei :
— U n d e se sfîrşeşte năvodul ?
— Acolo unde vede i frasinul, iar în p a rte a cealaltă, la
ienupărul cela b ătrîn . D acă vă u ita i m ai ibine, o să vede i
am îndoi parii.
— Şi pîn-acolo, în fund, apa e plină de peşte ?
Moş O rlovic în cu v iin ă p rin tr-u n semn :
— Şi asta, .fă ră isă punem la socoteală că am vîn d u t pe
pu in două mii de kile şi le-am m ai aruncat şi lor vreo mie
de kile drept h ran ă.
T în ă ru l dom n îi oferi lui O rlovic o ig a ră :
— Şi vre i să-i vinde i ?
— îm p reu n ă cu locul de pescuit — se grăbi să adauge
burtosul d e Kukulic.
— D a ! se g ră b iră să răsp u n d ă am îndoi gem enii.
— H m ! făcu moş Orlovic.
— D a ’ ce d ificultate m ai e ? i se adresă Kukulic.
— A păi nu v rea moş G orian — spuse unchieşul.

335
 — P ăi dum n eata vrei, iar feciorii dum itale d e asemene*
vor, ia tă deci că sînte i trei — replică repede burtosul.
— D a, însă ju m ă ta te din golf e al lui moş G orian
răspunse m oale Orlovic.
— M ă rog, şi u n d e-i dînsul ? Frages întoarse capul,
cătind ju r îm prejur.
— A in tra t ch iar acum în casă — zise Branko.
— Chema i-1 încoace.
Moş G o rian însă n u m ai era în ău n tru ; se folosise de
to ată tev atu ra ca să iasă pe furiş din casă şi din grădină,
— Acolo, uite-1 acolo ! strigă Z ora, arătîn d către malul
dinspre m iazăzi al golfului.
In tr-ad ev ă r, moş G o rian păşea agale, dus pe gînduri.
M erse p în ă la p aru l de sub frasin, de care era legat n ă
vodul cel m are, şi se aşeză pe o p iatră.
— B ătrînul e tare în căp ă în a t — spuse Kukulic şi îşi
trecu m îna peste chelie. C red că tot noi trebuie să ne ducem
la el.
D om nul în costum alb încuviin ă. Se mai u ită încă o
d a tă la peşti :
— P en tru un pescuit ca ăsta m erită să ne ostenim pînă
la el.
Se în d re p ta ră spre b ătrîn . Pescarii şi copiii îi înso iră.
T aica G orian îşi îndesase luleaua cu tutun. C înd alaiul
se apropie, el tocm ai şi-o aprindea.
— B ună ziua ! spuse burtosul Kukulic şi se repezi ca
o b ilă g rea către G orian.
B ătrînul îi răspunse la salut.
— D um neata nu vrei să- i vinzi peştele ? în treb ă pripit
directorul.
M oşneagul trase din lulea, apoi rosti : •
’ — Cine spune asta e un mincinos. D oar p en tru treaba
asta am fost chiar eu în pia ă.
— \ h a ! exclam ă tăios Kukulic. D e la noi, dum neata
vrei doar să pui m îna pe bani, d a r nu să in tri cu locul de
pescuit şi cu p u terea dum itale de m uncă în societatea
noastră.
— N u, asta nu vreau — răspunse bătrînul.
— Păi atunci n u-i nim ic de făcut — replică grosolan
Kukulic. O să luăm şi noi num ai peştii celor trei Orlovici.

336
P e-ai dum itale i-i lăsăm acolo, sau — behăi el — dacă
se-ntîm plă să scoatem vreunul, îl aruncăm în d ă ră t în apă.
Moş G o rian se u ită la el.
— N u -i ră u planul, dom nule director, num ai că-1 am
şi eu pe-al meu.
— A şa ! Şi care-i acest p lan ? în treb ă burtosul, răsu-
cindu-se iute cu fa a spre m oşneag, deoarece se preg ătea
să plece.
— De în d ată ce d a i drum ul prim ei luntre pe a p ă ca să
v ă scoate i peştii, eu tai funia colea şi-i las slobozi pe-ai
mei — şi a ră tă frîn g h ia solidă care inea întinse năvoadele.
Burtosul Kukulic holbă ochii cît cepele şi se înroşi tot.
G em enii făcură şi ei nişte ochi speria i, apoi se în-
fu ria ră ; chiar şi moş O rlovic răm ase cu g u ra căscată.
— Sînt tot a tît de p u in nebun ca şi dum neavoastră —
zîmbi moş G orian — însă eu aici stau, şi aici m i-e cu itul —
îl scoase din buzunar. N -av e i decît să d a i ordin oam enilor
dum neavoastră să se urce în luntre, şi gata, am retezat
funia...
D irectorul Frages veni mai aproape şi-l privi cîtv a tim p
cu interes pe m oşneag.
— D ar bine, tăicu ule — spuse el — cu asta î i p ră p ă
deşti năvodul. U n d e mai pui că aduci m ari pagube şi p rie
tenilor, şi dum itale. T o t ce-ai prins se duce pe ap a sîm-
betei în m are. A r fi aproape o josnicie.
Moş G orian îşi ridică sem e fru n tea :
— A şa, v a să zică ! A sta vi se pare josnicie ? în să
fap tu l că nu m ai pot să vînd ce-am pescuit aşa cum de tre i
zeci de ani am tot făcut, că societatea îm i fu ră cam ioanele,
că-m i interzice p în ă şi vînzarea peştilor m ei în pia ă, asta
nu-i josnicie, ai, tinere dom n ?
B urtosul Kukulic îşi redobîndi graiul :
— S înt silit să procedez astfel : asta m i-o cere societatea
şi consilierul.
— Ba nu sînte i de loc silit — replică v iolent moş
G orian. D um neavoastră vre i să proceda i aşa. V re i să
ne-aduce i la sapă de lem n pe noi to i, cei mici. De altfel
— co n tin uă el du pă o pauză — societatea sînte i chiar dum
neavoastră. N u, dom nule director, josnicia dum neavoastră
o întrece pe-a m ea — şi b ătrîn u l se ridică.

2 : — 1626 337
 — O blig ativ itatea de a avea autoriza ie de vînzare a
hotărît-o d o ar prim ul consilier, n u eu ! p rotestă rev o ltat b u r
tosul Kukulic.
Moş G o rian rîse :
— L as’ că sînte i şi dum neavoastră băgat în asta ; p ri
m arul e şi el în societatea dum neavoastră, Brozovic, de ase
menea, are ac iuni, vreo cîteva are şi Rădic. H a, ha, consi
lierul ! D om nule Kukulic, povestea cu au to riza ia d e v în
zare şi fap tu l că noi, pescarii săraci, nu ne m ai putem vinde
peştele în pia ă, toate astea s-au clocit sub chelia d u m
neavoastră !
L a rîn d u l său, Kukulic dădu şi el căr ile pe fa ă :
— D acă ştii toate astea, atunci ştii bine că îm potriva
societă ii nu po i face nim ic.
— Da, ştiu. Cum însă vreau să răm în pescar liber, mai
bucuros îmi slobod peştii, de vrem e ce nu pot să-i vînd
dacă nu m ă vînd şi pe m ine. C lipi din ochi şi a ră tă spre
nişte peşti uriaşi, care, greoi şi m u i, priveau către oam eni :
A ltm interi, păcat d e ei. A şa de m ari, ra r s-au m ai pom enit
m Seni.
D irectorul FTages se apropie din nou de moş G orian.
— V orbeşti serios ? V rei în tr-a d e v ă r u n a ca asta ?
— A şa cum v ă v ăd şi m ă vede i — rosti moş G orian,
solemn.
— Ei bine, uite că fac şi o a treia propunere — zise tî-
nărul b ărb at. De d ata asta, î i cu m păr p arte a de peşte fă ră
obliga ia de a te vinde societă ii îm preună cu locul dum itale
de pescuit, însă...
— D om nule Frages ! strig ă burtosul Kukulic, speriat.
B ărbatul cel tîn ă r nu se tu lb u ră cîtuşi de pu in şi con
tin uă :
— ...însă este p en tru u ltim a dată. L a anul, oncum , tot v a
trebui s-o laşi m ai m oale, fiindcă, uite, vecinul dum itale a
in tra t în societate, aşa că sau vei face şi dum neata la fel, sau
vei răm îne de căru ă cu locul de pescuit, cînd dreptul la
peştele din ju m ă ta te de golf v a ap a r in e societă ii.
— C e-o să fie la an u ’, om vorbi noi la an u ’ ! spuse moş
G orian simplu. Sînt om b ătrîn , şi poate că pîn-atunci tot
pescar liber o să mor.
— Prim eşti v a să zică propunerea m ea ? D irectorul
Frages îi întinse m îna.

338
 Moş G o rian tocm ai voia să i-o în tin d ă şiel p e -a lui
cînd burtosul de Kukulic sări din nou în tre ei :
— P re ul, dom nule Frages, pre ul. Ai u ita t să te-n elegi
asupra pre ului. Eu nu plătesc mai m ult decît un dinar
kilogram ul.
— T o td ea u n a am p rim it un d inar şi treizeci — se îm
potrivi moş G o rian — şi n-am auzit ca pescarii de toni
să-şi fi redus pre u rile în u ltim a vreme.
— U n d in ar şi zece e ultim ul pre — continuă chelbosul
să cîrîie.
Moş G o rian se u ită la el :
— E u sînt pescar, nu negustor, dom nule Kukulic.
— D ă-i, dom nule, cît cere — stărui tînăru l, preg ătin-
du-se să plece. Şi-aşa, p artea cealaltă o cape i pe ju m ătate
gratis, şi-avem nevoie de peşte.
B urtosul Kukulic se u ită m ai întîi la moş G orian, apoi
la Frages, care se d epărta.
—
■ Ei, d in p arte a mea... — m îrîi el şi o luă gîfîind după
tîn ăru l în alb.
Pescarii aşezară încă două mese lîn gă m asa de p iatră,
şi unde m i- i începu o luptă, o m ăcelărire, o hăcuire de
peşti, cum nu m ai văzuse golful de cînd lum ea.
Pescarii nu făceau decît să izbească vîrtos cu b îta în
apă, după care înşfăcau peştii am e i i de lovitură şi în
cercau să-i tra g ă în luntre. Peştii se îm potriveau cu dis
perare, uneori se repezeau în aer ca nişte torpile, se rosto
goleau şi cădeau cu plesnet puternic în apă.
Copiii răm ăseseră lîngă moş G orian şi priveau de de
parte m ăcelul. E ra Cil m ult mai groaznic decît în ultim ele
zile, cînd ei înşişi am e eau peştii cu lovituri şi-i scoteau
din apă. Z o ra închise ochii şi se strînse lîngă moş G orian :
— în grozitor ! Bie ii peşti !
B ătrînul o m îngîie pe p ăr :
— D a, e cum plit. D ar n-ai ce face. Peştii cei mici m ă
nîncă racii şi larvele. Peştii cei m ari îi m ănîncă pe cei mici,
iar cei m ari, la rîn d u l lor, sînt şi ei m înca i de noi. M ănînci
sau te m ănîncă, asta-i v ia a !
N u trecură zece m inute, că luntrele se şi um plură. O rlo
vic şi feciorii lui despicau peştii, apoi îi cîntăreau şi-i cărau
la camioane. D ouă ceasuri inu înfiorătorul m ăcel, după
care cam ioanele erau pline.

339
 — H aid e i ! Moş G orian se ridică : E tim pul să ne
prim im banii.
Moş Orlovic, directorul Frages şi burtosul Kukulic se
aşezaseră sub sm ochin şi făceau socoteala.
— Ă sta-i în tr-a d e v ă r un pescuit grozav. D om nul cel
tîn ăr îi făcu semn lui G o rian : Peşti atît de m ari şi-atît de
grei n-am văzut în v ia a m ea. Cei m ai m ul i au în tre treizeci
şi cincizeci de kilogram e. P rin tre ei sînt şi unii de şaptezeci,
optzeci şi nouăzeci de kilogram e.
— Şi p arcă nici nu se cunoaşte că am scos trei cam ioane
— spuse ceva m ai prietenos burtosul Kukulic, m îngîindu-şi
m ul um it chelia. D a, cu sig u ran ă că m ai sînt încă vreo
trei cam ioane în apă.
Moş G orian încuviin ă din cap, apoi spuse domol :
— P arcă a v ru t cerul să m ă binecuvinteze aşa la ultim ul
meu pescuit.
A d u n a ră cifrele, burtosul Kukulic scoase o pung ă m are
din buzunar şi n u m ără bancnotele şi m onedele de arg in t şi
nichel. O g ră m ă jo ară o îm pinse către moş O rlovic şi fe
ciorii lui, iar cealaltă către moş G orian.
— A şa — m ai ad ău g ă el — asta-i to ată a dum itale,
taică G orian.
B ătrînul clipi din ochi.
M otoarele d u d u iră şi m usafirii îşi lu ară bun răm as. Moş
O rlovic şi gem enii se u rc a ră şi ei în cam ioane : trebuiau să
aju te în Seni la descărcat. A şa că moş G orian şi copiii ră
m aseră singuri. C u ră a ră mesele, azv îrliră resturile la pes
căruşi, care din nou zburătăceau cu sutele în ju ru l casei
şi-al grăd in ii, apoi făcu ră lu n ă şi luntrele, iar cînd totul
fu gata, b ătrîn u l îi chem ă la el :
— Acum o să vă căp ăta i şi voi ce vi se cuvine.
— N oi ? rîseră copiii.
— D esigur. B ătrînul îi p rivea radios : N u cum va o i fi
crezînd că eu num ai la m ine m -am gîndit cînd m -am răz
boit p en tru bani ? N u, moş G orian a r p u tea să trăiască şi
fă ră balig a vi elului de aur. H aide, aşeza i-vă în ju ru l
mesei !
N -a v u ră încotro şi se aşezară în fa a lui.
B ătrînul îşi îm păr i g ră m ă ju ia în p atru g răm ăjo are mai
mici.

340
 — T re ab a asta se face ca la o d re ap tă îm p ăr ea lă pescă
rească — lăm uri el. P rim a g ră m ă jo ară — şi-o trase m ai
aproape — este p arte a lui moş G orian, fiindcă el este p ro
p rietaru l locului de pescuit, şi lui îi ap ar in e năvodul. A
doua g ră m ăjo ară, tot a lui moş G orian este, şi anum e, partea
lui la peseuit. Doi copii in tră totdeauna la socoteală cît un
om în to ată firea. L u ă a treia g ră m ă jo ară şi o îm pinse
către B ranko şi Z o ra : T reb u ie să îm p ăr i i banii în tre voi.
A p a tra g ră m ă jo ară e p arte a lui N icola şi D uro. A şa, şi
cu asta, am in !
C opiii răm aseră cu ochii holba i, tot neîncrezători. D eo
d a tă Pavle, trist, curm ă tăcerea :
— D a ’ eu nu capăt nim ic ?
B ătrînul rid ică din um eri :
— P ăi tu tot tim pul ai zăcut fie în paie, fie în hrubă.
Stai ! zise el apoi. în ultim ele zile ai d at şi tu dem încare
la peşti şi m i-ai îm pins căruciorul la oraş. L uă cî iva dinari
din g răm ad a lui : P en tru asta trebuie să cape i şi tu ceva.
în tre tim p, copiii îşi îm p ăr iseră banii, iar Branko, Z ora,
N icola, ba chiar şi D uro îi d ăd u ră ceva şi bietului Pavle.
B ranko îşi n u m ără banii.
— Acum sînt om bogat — spuse el. A m p atru sute op t
zeci şi cinci de dinari.
— Şi eu tot a tîta — rîse Zora. Ce facem cu a tîta bănet ?
— E u îmi cum păr mîime un cu it — spuse D uro. De
m ult vreau să am un cu it m ai de doam ne-ajută.
— Eu m ă duc m îine la cinem a — se b u cu ră Nicola.
M i-am dorit atît de m ult să m erg şi eu la cinem a !
B ătrînul zîmbi pe sub m ustă i.
— Cu ban ii tăi po i să- i cum peri cincizeci de cu ite —
îi spuse lui D uro. Ia r tu po i să m ergi la cinem a de o sută
cincizeci de ori. T reb u ie să v ă gîndi i la ceva m ai acătării.
B ranko zise :
— Eu îmi cum păr o vioară.
Z o ra clipi din ochi :
— Şi eu ştiu ce-o să-m i cum păr. în să nu spuse ce anum e,
păstrîndu-şi ta in a pentru ea.
Copiii se aşezară, îm preună cu bătrînul, la m arginea
apei. Zora adusese lapte acru şi pîine, iar bătrînul, brînză
grasă de capră, pe care o tăvăliră în untdelem n cu piper.
Soarele scăpătase, iar dinspre insule sufla un v în t răcoros.

341
Copiii m încau de le trosneau fălcile ; se sim eau m ai bo
ga i ca niciodată şi erau ta re bucuroşi.
Z o ra se sp rijin i de m oşneag.
— la spune-m i, taică G o rian — în treb ă ea — de ce nu-i
lum ea to td eau n a la fel de frum oasă ca azi ?
B ătrînul se u ită la ea :
— De ce m ă-ntrebi ?
B ranko se aplecă spre el :
— N u ştii, taică G o rian ?
Moşul îşi trecu m îna p rin b arb ă :
— D e ştiut, ştiu eu cîte ceva, însă-i o poveste lungă
de tot.
— N u vrei să ne-o spui şi nou ă ? Şi cei cinci copii îşi
a in tiră p riv irile spre el.
— D acă tăce i din gură, o să-ncerc...
— Da, d a — strig ară copiii, g răm ădindu-se m ai aproape
de moşneag.
B ătrînul p rivi în sus :
— V ede i voi acolo sus cerul, luna şi stelele ?
— Da.
— A sta-i M aica Lum e, despre ea o să v ă povestesc
acum. T ăcu o clipă, ca şi cum a r fi v ru t să repete în gînd
cele ce avea să povestească, apoi începu : D e m ii şi m ii de
ani, întocm ai ca şi azi, M aica Lum e sălăşluieşte pe păm înt.
M aica L um e are doi feciori, unul e fiul cel chibzuit, iar
celălalt fiul cel nechibzuit. De aceea pe un u l îl num eşte
ea fiul cel bun sau al lui D um nezeu, iar p e celălalt, fiul
cel ră u sau al S atanei. U n u l face num ai bine, iar celălalt
num ai rău.
Cei doi feciori se ju c a u cît îi ziua de m are cu sorii,
cu lunile şi cu stelele m aicii lor. F iul cel bun se îngrijea
ca lunile să ră sa ră du pă ce sorii apuseseră, se străd u ia ca
m ilioane de stele să-şi urm eze drum ul, să n u se ciocnească
în tre ele. D a r d u p ă ce pleca el, iată că venea fiul Satanei
şi încurca toate rosturile bune. D ouă stele se ciocneau una
de alta, plesneau sau se prăbu şeau de pe drum ul lor ; odată
un sor sta în fa a lunei, a ltă d a tă o lun ă în fa a unui sor,
ba s-a în tîm p lat ca o stea să cadă în C alea laptelui, şi
din asta s-a tras m are nenorocire. T re cea o bună bucată
de vrem e p în ă cînd fiul lui D um nezeu să le orînduiască
pe toate şi fiecare stea s-o pornesacă din nou pe drum ul ei.

342
 în tr-o zi spuse fiul cel bun către m aică-sa :
— M am ă, de ce toate stelele n oastre sînt reci şi m oarte ?
Eu bucuros le-aş încălzi şi le-aş însufle i.
— P rea bine, copilul meu, dacă asta te bucură, fă-o —
îi răspunse M aica Lume.
Fiul lui D um nezeu îşi v îrî m în a p rin tre stele, şi din
m ijlocul lor scoase a fa ră păm în tu l nostru. M ai în tîi făcu
o g au ră într-însul, lu ă unul din pu zd eria de sori m ititei
ai m aică-si şi-l îndesă în ău n tru p en tru ca p ăm întul să se
încălzească. A poi lu ă un soare m are şi-l aşeză în aşa fel
ca păm întul să p o ată fi încălzit şi pe d in afa ră, iar în c ă l
zirea asta o num i el zi, şi ca să nu se înfierbînte p rea tare,
aduse o lu n ă să-l răcorească, şi răco rirea asta o num i el
noapte.
D upă ce sfîrşi totul cu bine, se culcă şi adorm i. A tunci
veni frate-său, fiul Satanei, văzu ce făcuse fiul lui D um
nezeu şi se căzni pe d ată să strice lu cra rea fră iorului. M ai
întîi în ep ă m ingea păm întească, făcîn d u -i m ulte găuri,
aşa că în destule locuri soarele d in ău n tru îşni fierbinte
afară. A poi străm u tă drum ul soarelui şi al lunei, în aşa
fel ca soarele să se apropie de învelişul p ăm în tu lu i la
m ijlocul lui, iar aici ap a se prefăcu în aburi şi totul se
uscă ; şi fiindcă se apropiase de m ijloc, se d ep ă rtă de
cele două capete, aşa încît acolo p ăm întul se acoperi cu
gh ea ă groasă şi se în frig u ră cum plit.
Fiul cel bun văzu isp rav a săvîrşită de frate-să u în
tim p ce el dorm ea, însă nu m ai pu tu schim ba nim ic, fiindcă
aşa era d a t : să m eargă m ai d ep arte cu lucrul început,
d re p t care se apucă să 'm eşterească. Z idi văi şi m un i şi
slobozi apele ; d ăd u rod p ăm întului şi p ăm întul era acum
m ai frum os la în fă işare decît lum ea cerească.
D a r în tim p ce el dorm ea, fiul Satanei aşternu nisip
peste locurile cele m ai roditoare, p refăcîndu-le în deşerturi,
azvîrli stînci d e-a curmezişul v ăilor şi zăgăzui apele, iai
apele se re v ărsară peste păm înturi. H ăcui m un ii cu un
cu it, că num ai unul din pripoare răm ase frum os şi lin, iar
celălalt se făcu prăpăstios şi plin de prim ejdii, apoi p re
sără sare în m ări, iar apa cea sărată nu m ai h ră n e a p ă
m întul, ci îl vrăjm ăşea.
Fiul lui D um nezeu se m înie cînd văzu cum fiul S a
tanei îi pîngărise din nou lu crarea şi încercă încă o d ată

343
 să acopere cu fap te bune fap tele rele ale fratelu i său. A ş
ternu sem in e d easu p ra păm întului, şi p re tu tin d en i crescură
copaci falnici, şi tufişuri, şi ierburi, şi verde uri, şi roade,
şi flori, iar acolo unde dogoarea v ătăm a frunzişul, făcu
epi în loc de frunze, şi unde era prea frig, îng ădu i copa
cilor să-şi lepede frunzele toam na şi să se îm brace cu
altele noi p rim ăv ara, iar unde era vrem ea p re a geroasă
dădu copacilor ace verzi, pe care nici cele m ai cum plite
g eruri nu le puteau vătăm a.
Fiul Satanei se uită chiorîş la acele p laiuri, şi păduri,
şi livezi, şi povîrnişuri înflorite, şi nici n -a şte p tă să-i dea
lui fră în e-său ochii în gene, că şi presără în p rip ă tot
soiul de sem in e rele p rin tre cele bune. Ied era şi lianele
crescură, se încolăciră în ju ru l copacilor şi-i sugrum ară.
M uşchiul se tîrî în sus pe trunchiuri p în ă la cele m ai fra
gede răm urele ca să le sugă vlaga, iar lem nul putrezi şi
se sfărîm ă. Sute de buruieni veninoase crescură p rin tre
verde u rile cele bune şi le înăbuşiră. P uzderie de bălării
ră săriră din păm înt pe lîn g ă ierburile folositoare, să le r ă
pească h rana, soarele şi apa.
N ici fa p ta aceasta nu-1 ab ătu pe fiul lui D um nezeu de
la lu crarea lui cea bună. Plăsm ui cele d in tîi vie uitoare.
M ai întîi făcu, din păm înt şi din apă, peştii şi-i lăsă să
înoate slobozi în m are şi în rîuri. H o tă rî să fie şi peşti
m ari, şi fo arte m ari, şi mici, şi foarte mici, ia r unii să
b ată ap a cu aripioarele, al ii cu coada. îi zugrăvi cu felu
rite văpsele, aşa că erau frum oşi şi de to ate culorile, şi
peştii începură să forfotească în toate rîurile şi gîrlele, în
toate lacurile şi m ările, şi n u -i făcu la fel pe dinăuntru,
aşa încît un o ra le p ria ap a sărată, iar alto ra ap a dulce, ba
îi m ai hărăzi şi cu d aru ri deosebite : să înoate din apă
dulce în ap ă sărată, şi din apă sărată în ap ă dulce.
Fiul S atanei văzu toate m inunile astea şi p ăli de pizmă.
Se duse in tr-aco lo şi încercă să strice iarăşi lu cra rea fra
telui său. M ai întîi, u nora din peşti le ascu i din ii, în
tim p ce pe al ii îi lăsă ştirbi. U n o ra le înfipse ghim pi la
cap, altora, pe spinare sau pe b urtă, unora le preschim bă
botul în tr-u n ferăstrău , iar alto ra le dăd u p u terea ca,
num ai atingîndu-şi fra ii, fie m ari, fie mici, să-i poată
ucide ; apoi se m ai duse o d a tă p rin tre ei, iar celor m ari le
şopti că n -a r trebui să se h rănească num ai cu ap ă şi cu aer,

344
de vrem e ce m ult m ai gustoşi sînt fra ii lor m ai mici, ia r
celor m ici le spuse că n -a r trebui să se lase m înca i pros
teşte de cei m ai m ari, ci să se apere îm potriva lor, drept
care le dăd u şi lor din i ascu i i şi ghim pi.
C înd fiul lui D um nezeu se ridică p en tru a p a tra o ară
din culcuş, văzu în d a tă ce ispravă săvîrşise iar fră îne-su.
în toate apele de pe păm întul său, fie că erau stătătoare,
fie că erau curgătoare, vuia un ap rig război în tre peşti :
cei m ari căutau să-i în g hită pe cei mici, iar cei mici să-i
ucidă pe cei m ari. Fiecare îl pîn d ea pe celălalt şi, în locul
unei vie i voioase, în ap ă dom nea pizm a, v ra jb a , ră u ta tea
şi răzbunarea.
Fiul lui D um nezeu se m îhni nespus, însă luă iar lut şi
apă, şi în ziua aceea făcu păsările. Făcu şi p ăsări m ari, şi
păsări mici, şi uşoare, şi grele, iar celor m ari le dădu aripi
puternice, iar pe cele mici, toomai fiindcă erau mici, le
vrîstă în tot m ai m ulte culori, iar celor m ari le hărăzi glas
puternic, iar celor mici, glas m ai gingaş, însă atît de fru
mos, cum nu se m ai auzise v reo d ată pe lume, şi pe unele
le în v ă ă să zboare, pe altele să salte, ia r pe altele să
zboare şi să înoate ; şi totul era bine chibzuit, şi toate p ă
sările se bucurau.
Cele m ai m ulte se şi în ă l a ră în d a tă în zbor, ca să p re a
m ărească pe fiul cel bun şi pe m aica sa, Lum ea.
C înd fiul Satanei auzi cîntarea, se m înie din cale a fa ră
pe fratele lui şi-şi puse în gîn d ca, de astă dată, să-i strice
lucrarea şi m ai grozav ca pîn ă atunci. U n o ra din păsări
le tăie aripile, şi ele nu m ai p u tu ră să se în al e în zbor,
altora le m îzgăli penetul colorat cu un cenuşiu m urdar,
unora le luă glasul cel frum os şi, în schimb, le făcu să
cîrîie, le ascu i ciocul, aşa încît d eveniră prim ejdioase şi
gata să lovească, alto ra le d ăd u gheare şi pinteni puternici ;
apoi spuse către cele m ari :
— Şti i voi ce cîntă p ăsările mici ?
— N u — răspunseră p ăsările m ari — nu ştim.
— V ă hulesc pe voi... zic că sînte i neam uri proaste şi
cîrîitoare.
A tunci păsările m ari se făcu ră foc şi p ară, şi unde a u
zeau cîntînd vreo păsăruică, se năpusteau asupră-i, şi dacă
0 p rindeau, fie c-o m încau pe loc, fie c-o duceau în cuib
Pentru puii lor.

345
 C înd fiul cel bun se trezi din somn şi abia de m ai
auzi cîn tarea p ăsărilor, ştiu în d a tă că fiul Satanei îşi
vîrîse iarăşi coada în lu cra rea lui cea bună. D oar păsările
cele m ai m ari şi puternice se a fla u sus în văzduh, cele
mici se p itiseră p rin p ăd u ri, p rin tre crengi şi în tufişuri ;
ab ia se încum etau să iasă la lum ină şi nu m ai îndrăzneau
să în al e cîntece de lau d ă şi de p roslăvire decît într-ascuns.
în să şi-n acea zi fiul lui D um nezeu se aşternu m ai
d ep a rte la lucru şi făcu anim alele. Plăsm ui lupul, ursul,
leul, elefantul, iepurele şi boul, calul şi cîinele, iar pe unul
îl îm podobi cu o trom pă, pe altu l cu un corn, pe altu l cu
picioare zdravene, pe altu l cu glas p uternic ; şi anim alele
o duceau în tr-u n zbenguit p rin m un i şi văi, se fugăreau şi
se ju cau d e -a valm a de i-e ra m ai m are drag u l să te ui i
la ele.
P în ă şi fiul Satanei se d esfăta privindu-le, însă num ai
p en tru p u in ă vrem e, d u p ă care îşi începu iarăşi isprava
sa p lin ă de rău tate. Pe anim alele cele m ari le în v ă ă să
ragă, iar pe cele m ici să trem ure, şi cînd anim alele m ari
în tîln eau anim ale mici, răg eau la ele, iar anim alele mici
trem u rau de frică, şi atunci cele m ari se năpusteau asupra
lor, le sfîşiau şi le m încau. D a r fiul S atanei nu se m ul um i
d o ar cu atîta. Se m ai duse încă o d a tă p rin tre ele şi-i
spuse leului :
— L upul strigă în g u ra m are că-i m ai tare decît tine.
Ia r rinocerului :
— T ig ru l în d ru g ă la to i că d o ar cu o lo v itu ră de labă
te pune la păm înt.
Şi nici nu se înserase bine, că anim alele cele m ari p rin
seră să se războiască, folosindu-se de gheare, de col i, de
coarne şi de trom pe, ia r fiul S atanei nu m ai putea de bu
curie.
A tunci fiul cel bun se h o tărî să m ai trim ită pe păm înt
m ăcar încă o fă p tu ră vie, care să nu se războiască cu se
m enii ei. îşi spuse în sinea lui : „Pe asta n-o s-o m ai plăs-
m uiesc num ai din lut şi din ap ă ca pe celelalte făp tu ri vii,
ci o să-i dau şi ceva din m ine. în felul acesta o ocrotesc
îm potriva fratelu i meu, căci fiul S atanei n-o să dăruiască
nici unei fiin e ceva din e l“. Şi fiul cel bun îl plăsm ui pe
om. îi făcu un cap ca şi anim alelor, d a r puse în tr-în su l şi
ceva d in capul său. îi dăd u o inim ă, ca şi anim alelor, însă

346
puse în tr-în sa şi ceva din inim a lui. îi plăsm ui un tru p
aşa cum plăsm uise şi m ai-n ain te un tru p p en tru toate fă p
tu rile vii, însă şi acestui trup îi d ăd u ceva din tru p u l său,
iar om ul deveni astfel o icoană vie a fiului cel bun, ia r
fiul cel bun se bucură şi-l statornici pe păm înt.
N um ai că fiul cel bun se înşelase. C înd fiul S atanei
văzu acea fă p tu ră um blînd pe păm în t şi luă am inte la
desăvîrşirea lui şi la d aru rile h ărăzite de frate-său, făcu
şi el ceea ce făcuse fiul cel bun. S trecură ceva din capul
lui în capul om ului, din inim a lui în inim a om ului, din
tru p u l lui, în tru p u l om ului, p en tru ca om ul să nu sem ene
num ai cu fratele cel bun, ci şi cu el. Şi cînd, a doua zi,
fiul cel bun îşi p rivi u ltim a lucrare, văzu că şi aceasta fu
sese ab ă tu tă de la rostul ei dintîi.
O atnenii se războiau, se ciocneau şi se om orau în tre ei,
întocm ai ca şi peştii, păsările şi celelalte anim ale. Şi chiar
dacă fiul cel bun le spunea oam enilor : „N u face i aista,
că-i r ă u “, venea fiul S atanei şi le şoptea şi el : „N u, nu-i
rău de loc, şi chiar ră u d e-ar fi, tot aşa să face i".
în tim p ce-şi depănase povestea, b ătrîn u l privise m ereu
în g în d u rat spre m are ; deodată îşi întoarse ochii spre copii.
— D e aceea — continuă el — lum ea n u -i totdeauna
aşa de frum oasă ca astăzi, fiindcă ea n -a fost făcu tă num ai
de fiul cel bun, ci şi de fiul Satanei. D e aceea nici omul
nu-i to td eau n a bun, ci adeseori rău, fiin d că în capul şi-n
inim a n o astră binele şi răul se cum pănesc în tre ele.
Copiii răm aseră o vrem e tăcu i şi priv in d la luciul apei.
D eparte, la răsărit, fulgerase de cîteva ori, iar deasupra
insulei, o stea căzătoare tăie d e-a curm ezişul bolta şi se
stinse în m are.
— A fost m îna fiului Satanei — spuse Pavle.
— Da, s-a ju c a t cu stelele — îşi dădu cu p ărere a N i
cola.
— C red că şi eu am în m ine ceva din fiul S atan ei —
spuse Z o ra cu triste e.
— P ăi d o ar v -am povestit : cu to ii avem cîte ceva şi
de la el — răspunse bătrînul.
— N -am p u tea să sm ulgem din noi ră u ta te a aceea ? în
trebă fata.

347
 — A sta nu se poate. D a r putem să ne dăm osteneala
ca fiului Satanei să n u -i crească coarnele p rea m ari în
fiin a noastră.
Z o ra trase adînc aer în p i e p t :
— O să-ncerc, taică G orian.
Moş G o rian ad ău gă :
— Cu to ii trebuie să-ncercăm .
— D a — în tări B ranko — trebuie să-ncercăm .
T aica G o rian cuprinse copiii cu bra ele la rg deschise :
— D e-acum încolo trebuie să fim şi m ai strîns uni i
decît p înă acum ; asta ne v a fi de m are a ju to r ca să ne
putem a p ă ra de fiul Satanei.

C a p ito lu l 21

Lupta cu sepia

B ranko abia aştep ta să se facă ziua. Bucuros a r fi

lu at-o înot încă de cu noapte, p în ă la stîncă, să o aştepte
pe Z lata.
A vea a tît de m ulte să-i povestească ! E ra bogat, p utea
să-şi cum pere o vioară, deci să aju n g ă în curînd un viorist
în to ată legea.
încă nu se lum inase cînd el porni să despice ap a şi cea a
aştern u tă ca un zid gros peste valuri.
Stîncă se vedea ieşind din m are ; cînd b ăiatu l ajunse la
ea, se coco ă isus. E ra frig şi d îrd îia d in tot trupul, de aceea
1 v A l W W t I • T A w •
se bucura nespus cînd ra s a n soarele şi-I încălzi.
în cet-în cet se iv iră d in cea ă şi m un ii, şi oraşul, şi
baia. îl văzu pe K ukulievic m ătu rîn d p rin cabine şi deschi-
zînd por ile, văzu apoi cum vin prim ii vizitatori.

348
 E rau m arin ari şi m uncitoare de la regie. Z ări o tîn ără
fată, d ar nu era Z lata.
L a biserica S fîntul Francisc bătu o ra opt, şi Z la ta nu
sosea. B aia se însufle ea clipă de clipă, d ar se făcuse nouă
şi b ăiatul nu zări nicăieri costum ul verde de baie sau h a
latul în flo rat al fetei.
B ranko se în g rijo ră. Să se fi îm bolnăvit ? Să fi plecat
pe n eaşteptate în vreo călătorie ? M ai stătu p în ă cînd la
toate bisericile bătu ora zece, apoi făcu înot cale în
toarsă.
C a de obicei, ieşi pe ărm la capul ascu it al golfului
şi se în d rep tă agale spre casa lui moş G orian. Pescăruşii
pluteau ca nişte norişori albi deasupra acoperişului, vul-
tu rul-pescar se a ră tă din nou ; în clipa aceea huruiau,
gata de plecare, trei cam ioane : societatea luase o nouă
în cărcătură de peşte.
în m ica gospodărie era linişte. Şi din to ată ceata, Branko
nu zări pe nim eni. Ba stai ! în lu n trea cea m ică se legăna
o fem eie sau o fată.
B ăiatul porni într-acolo. Răm ase locului, năucit. E ra
Zora. în clipa u rm ăto are sări în luntre. A bia de-o m ai re
cunoscu. Peste p ăru l ei roşu ca flac ăra p u rta o p ălărie
m ult prea m are, îm podobită cu flori pestri e. în ju ru l
gîtului delicat se încolăceau şiraguri grele de m ărgele
roşii, albastre şi verzi. Pe tru p u -i zvelt şi bronzat, învelit
de obicei în tr-o căm aşă scurtă şi o rochie dungată, atîrn a,
ca un sac strîns la m ijloc, o rochi ă uşoară din pînză roşie,
iar picioarele ei m usculoase şi arse de soare erau ascunse în
nişte ciorapi sub iri şi ghete cu toc înalt.
F a ta se şi sulem enise : peste sprîncene îşi trăsese două
dungi negre, în o b raji avea pete roşii de fard, colbuite cu
p u d ră roz, iar buzele-i sub iri, boite cu un roşu ipător,
păreau m în jite cu sînge de bou, de curînd înjunghiat.
Z o ra se înfipse în fa a lui B ranko, îşi lăsă capul pe
um ărul drept, apoi pe cel stîng, îl fulgeră cu p riv irea şi
spuse :
— U ite că sînt şi eu frum oasă ca Z la ta aia a ta !
B ăiatului îi pierise graiul. N um ai din d o rin a de a
a ră ta ca Z lata, îşi pusese Z o ra rochia aceea care a th n a pe
ea, se^ sulem enise ca o m ască de bîlci şi-şi trîntise pe cap
o p ălărie atît de îngrozitoare ! De aceea, în ajun, o luase

349
g u ra pe din ain te : „Eu ştiu ce-o să-m i cum păr din banii
meiB•ranko . . . .
• <(

îşi veni în fire din spaim a şi din uim irea lui.

C lătin ă din cap.
— N u — zise el, înecîndu-se de rîs — din falnica noas
tră Zoi a cea roşie ai făcut o sperietoare de ciori.
F ala se încruntă, chipul ei deveni aspru şi rău :
— A şa, acum a b ate- i joc de mine... D a r i-o spun
dinain te, ca să ştii : Z latei tale, îi scot ochii chiar m îine !
— D a ’ ce-ai cu ea ? în treb ă Branko.
— E o v ră jito are, ca şi b u n ică-ta K ata !
B ăiatul clătin ă din cap :
— N um ai aşa ceva n u -i ea.
— D a ’ vezi că pe tine te -a v ră jit.
— C ap de gîscă ce eşti ! strigă B ranko, furios. M i se
p aie că în tine a in tra t diavolul !
— Sau în tine. F iin d că altm interi n -ai um bla toată ziua
teleleu, cu ochii duşi şi suflînd în m uzicu a aia a ta.
— A ! exclam ă B ranko. V rea chiar să m ă-nve e să cînt
la vioară.
— Şi asta, d u p ă toate celelalte ?! se indignă Z o ra şi
bătu din picior. E ra g a ta -g a ta să-i scape o vorbă de ocară,
cînd auziră foarte aproape pe cineva strigînd du p ă ajutor.
F ata înghi i vorba :
— C e-a fost asta ?
— N u ştiu — răspunse Branko. Ştiu num ai că cineva
a strigat : „A ju to r !“
Se u ita ră în ju r.
— Acolo, acolo ! strig ă Z ora.
L a vreo cincizeci de m etri de ei se ivi din valuri un
cap lă os care strig ă din nou du pă ajutor.
— Ă sta-i D uro ! zise Z o ra. îm pinse iute lu n trea de la
ărm şi înşfacă vîslele.
B ranko îl recunoscu şi el pe D uro. F a a lui lată şi p er
fid ă era p alid ă şi răv ăşită ; bătea orbeşte cu bra ele apa
şi ipa tot m ai d ez n ăd ăjd u it d u p ă ajutor.
— Pune şi tu m îna pe vîsle ! îi zise Z o ra lui Branko.
B ăiatul n -av ea nici un chef.
— N u, lui n u-i vin în ajutor. Cu siguran ă că ticălosul
s-a lu at iarăşi du p ă mine.

350
 Copiii puteau acum să v ad ă şi cu cine se lupta D uro.
E ra o sepie din cele care foiau în g ru p u ri m ari p rin apa p u
in adîncă de cînd în golf p luteau re cturi şi m ăru ntaie de
peşte ; îl înşfăcase pe b ăiat şi încerca să-l tra g ă la fund.
L u n trea lo r se repezi într-acolo. D uro întinse m îna să
se p rin d ă de luntre, cînd deo d ată scoase iar un strigăt şi
în aceeaşi clipă d ih an ia îl trase în adînc.
Copiii v ăzu ră desluşit sepia. A nim alul acela m are şi
îm buibat a tîrn a sub D uro ca un sac um plut, iar bra ele
cu ventuze negre se încolăciseră pe picioarele şi pe trupul
băiatului.
— V a să zică nu vrei să-i vii în a ju to r ! Z o ra îi dădu
un ghiont lui B ranko, care sta cu ochii in tă la Duro.
— N u — rep etă băiatul, n ep u tîn d să-i ierte lui D uro
fap tul că-1 spiona.
— M ai po i să te num eşti uscoc !? strigă fata. L a Z la ta
aia a ta ai şi u itat că la uscoci tov ărăşia dăinuie p în ă la
m oarte ? A tît de ticălos ai devenit, încît ai u itat că noi
te-am cules de pe uli e şi te-am scos din puşcărie ? Ai
aju n s o lep ăd ă tu ră atît de josnică, că nu mai vrei să ii
seam a de nim ic din toate astea ?
Ochii fetei scă p ăra ră furioşi şi am enin ători, şi în aceeaşi
clipă îşi în d rep tă pum nii încleşta i către Branko.
B ăiatul se sperie de acest atac, însă tot nu sări în a ju
torul lui Duro.
— D acă în halul ăsta de p refăcut şi de laş ai ajuns —
spuse Z ora, în eleg în d greşit tăcerea b ăiatului — atunci o
să-i vin eu în a ju to r ! Şi pîn ă să se dezm eticească Branko,
îşi smulse p ă lă ria de pe cap şi o aru n că în luntre, îşi sfîşie
rochia scum pă de pe ea, îşi scoase ghetele şi ciorapii, şi
aşa, num ai în căm ăşu a scurtă pe tru p u -i ars de soare, şi
cu p ărul roşu ca o flac ără în ju ru l capului, se repezi ca
un v îrtej, v rîn d să treacă pe lîn g ă el.
B ranko îşi veni, în sfîrşit, în fire :
— Stai ! L asă-m ă pe mine. N -a i face altceva decît cel
m ult să te-neci.
— L as’ să m ă înec ! strigă Z ora. M ai bine m ă-nec îm
p reu n ă cu D uro, decît să te mai v ăd pe tine atît de laş.
în tre tim p, B ranko se u ită în ju r du pă o arm ă. în
lu n tre se afla un cu it m are, pescăresc. B ăiatul îl înşfăcă,
apoi se opri la botul luntrei.

351
 U n d e e ra sepia ?
U ite-o colo. D ih an ia se lăsase pe fu n d u l nisipos, cu
vreo cî iva m etri m ai la d re a p ta de lu n trea lor. T e n ta
culele ei se încolăceau tot m ai strîns pe tru p u l lui Duro,
trăgîndu-1 pe b ăiat tot m ai d ep arte de luntre.
— T u fugi şi cheam ă-i pe ceilal i — îi spuse repe
Branko, dup ă care îşi v îrî cu itul în tre din i, îşi făcu cruce,
închise ochii, se azvîrli în m are şi în o tă spre D uro şi spre
sepie. în apă, băiatu l deschise ochii. V edea totul foarte
desluşit : iată-1 pe D uro, iată şi dihania, deşi, p rin n e
curm ata m işcare a apei, p riv eliştea i se în fă işa sfîşiată şi
m ărită.
B ranko înotă spre D uro cu m işcări grăbite. Cel m ai im
p o rtan t lucru e să ac ioneze repede şi să nu se lase înşfăcat.
Jiv in a îl văzu venind. Se u ita in tă la el cu ochii ei
m ari şi sticloşi. D oam ne, ce în fio răto are era şi cît de am e
n in ăto r zvîcneau b ra ele ei negre !
Cu un gest fu lgerător, B ranko tăie cele două tentacule
prinse de tru p u l lui D uro. Veni apoi de hac şi tentaculelor
încolăcite pe picioarele b ăiatului : h arşt ! Şi iată-le rete
zate. în aceeaşi clipă îşi făcu vîn t sub tru p u l lui D uro şi-l
îm pinse în sus.
A m îndoi băie ii zbucniră spre suprafa ă, şi după cîteva
secunde B ranko nu m ai sim i g reu tatea celuilalt. O are
D uro înota sau îl înşfăcase Z o ra şi-l trăsese în lu n tre ?
în curînd avea să v a d ă ce s-a întîm plat. îşi făcu v în t şi
îşni cu capul a fa ră din apă. D a r num ai o clipă, deoarece
d u p ă cîteva secunde se sim i el însuşi încleştat. E ra ca şi
cum o frînghie zgîrcioasă şi p ăroasă i s-a r fi încolăcit în
ju ru l trupului, şi-n acelaşi tim p sim i o d u rere ascu ită şi
cum îl suge ceva. Ce se întîm plase cu el ? în clipa u rm ă
toare îşi dăd u seam a că d ih an ia îl eliberase pe D uro, în
schimb, îl înşfăcase pe el.
M ai întîi îl cuprinse o spaim ă îngrozitoare, apoi, cu
m are g reutate, se linişti. N u, frica n u-i p u tea sluji la nim ic ;
ceea ce-i treb u ia acum era şiretenia şi iu eala, fiindcă
stătea cam de m ult sub a p ă şi sim ea cum i se zbate inim a
în coşul pieptului, zvîcnindu-i p în ă-n g îtlej. în şfăcă bine
cu itul şi b îjb îi du p ă b ra u l care-i încingea pieptul şi care
tot m ai strîns i se lip ea de tru p sugîndu-i-1 ; în aceeaşi

352
clipă văzu cum alte două tentacule încearcă să-l încolă
cească.
B ranko reteză cu repeziciune prim ul bra , însă celelalte
se şi lipiseră de trup, cuprinzîndu-i gîtul şi picioarele.
„F ir-ai să fii de lig h io ană !“ gîndi băiatul, şi cîteva secunde
se sim i ca paralizat. Se u ită din nou la anim al. Sta ghe
m uit sub el, ro tu n d şi gros, înspăim întător de urît, iar
ochii m ari, înfip i în trup, îl priveau intă.
F ulgerător, băiatu lu i îi trecu p rin m inte dacă n -a r fi
mai bine să nu se m ai sinchisească de tentacule, ci să se
năpustească asupra trupu lu i hidos şi să-l ciopîr ească cu
cu itul.
Ai fi zis însă că anim alul îi ghicise gîndul, deoarece
scuipă un lichid gros, care m ai întîi coloră totul în albăs
trui, apoi în albastru-nchis şi, în cele din urm ă, în negru,
iar hîda arătare dispăru în întunericul ce şi-l făurise.
B ranko izbuti totuşi să străpungă, adînc şi d rep t la
mijloc, pocitul tru p buhăit. Apoi lovi în d re ap ta şi-n stînga,
îm pîîntînd de m ai m ulte ori cu itul în trupul acela spon
gios. S trînsoarea din ju ru l pieptului slăbi. T entaculele nu-i
mai sugrum au atît de ta re gîtul ; slăbi, de asem enea, şi
d u rerea ascu ită care-i sugea trupul.
D ar băiatu lu i aproape că începuse să-i fie indiferent
ce se întîm plă, căci inim a în piept ii zvîcnea şi-o sim ea
din nou zbătîndu-i-se în gît, urechile îi vîjîiau , oboseala
punea stăpînire pe el. M ai avu a tîta putere cît să se avînte
în sus, du p ă care nu m ai văzu nim ic în ain tea ochilor, nu
mai ştiu nimic. Se sim ea uşor ca fulgul şi parcă străveziu.
N u m ai înota, ci plutea, plutea... A lerg a fericit pe o p a
jişte sm ăl ată cu flori m ari, colorate,, cu tufişuri înflorite,
unde o văzu pe m aică-sa, care, de asem enea, alerg a voioasă,
îl lu ă de m îini şi începură să se în v îrtească am îndoi în tr-u n
dans. U n b ărb at cînta la vioară, şi acel b ărb at era tatăl
Iui, şi cînta atît de frum os cum nu cîntase niciodată, încît
pe B ranko îl p o d id iră lacrim ile. în toiul dansului îşi dădu
deo d ată seam a că fem eia cu care d an sa nu era m aică-sa,
ci Z lata. Z la ta dan sa şi mai bine, m ai iute şi m ai cu foc
decît m aică-sa, apoi fa ta începu să cînte, iar taică-său o
acom panie la v io ară ; m am a îşi a lă tu ră şi ea glasu-i fru
mos, în vrem e ce M ilan îşi struni şi m ai vîrtos vioara.

23 1626
—
353
A tunci B ranko îşi scoase m uzicu a din buzunar şi le inu
isonul...
In tre tim p Z ora, aşa cum o sfătuise B ranko, îi strigase
pe N icola şi pe Pavle. Ei ale rg a ră în tr-u n suflet, săriră
în a doua lu n tre şi p o rn iră către ea.
— Ce s-a în tîm p lat ? în treb a ră în g rijo ra i.
— Pe D uro l-a înşfăcat o sepie, iar B ranko s-a aruncat
în apă cu un cu it ca să-l salveze — răspunse fata.
Copiii p u tu ră să v a d ă totul. Ba chiar foarte desluşit.
B ranko se în d rep ta înotîn d spre sepie şi ei u rm ăriră lupta
băiatului cu d ih an ia uriaşă, îl v ăzu ră pe D uro ivindu-se la
suprafa ă, însă nu Z o ra fu aceea care-1 trase din apă, aşa
cum bănuise B ranko, ci Pavle.
O clipă ză riră şi chica n eag ră a lui B ranko, chiar şi
fa a lui, d a r p înă s-apuce P avle să se-aplece peste m ar
ginea luntrei, B ranko dispăruse.
îngrozi i, copiii răm aseră cu p riv irea a in tită în apă
u rm ărin d m ai d ep arte lupta.
— A h, l-a înşfăcat pe B ranko ! strigă N icola.
— V ăd şi eu. P avle trem u ra din creştet p în ă-n tălp>
de tu lb u rare şi de furie, şi, voia nici m ai m ult, nici mai
pu in, să se arunce în m are.
Z o ra şi N icola îl in u ră cu d e-a sila :
— P ăi nu ştii să îno i !
— în v ă acum ! se su p ără Pavle. Să ştiu de bine că
m ă-nec !...
în tre tim p, cum plitul anim al îl strîngea din ce în ce
m ai tare.
— V ai ! gem u Z ora. Şi abia se m ai încum eta să se
uite în apă.
în clipa aceea B ranko se năpusti asupra dihăniei şi apa
se coloră, iar copiii nu m ai văzură nimic.
— Ce s-a în tîm p lat ? în treb ă Z ora, îngrozită.
— C red că d ih an ia a tu lb u rat apa.
— Şi B ranko ?
— T reb u ie s-aşteptăm .
A p a se întunecă şi m ai tare şi, încet, din adîncuri,
m usti un fel de terci gros, opac şi negru.
— V ai, ăsta-i sînge ! strigă Z ora, înspăim întată.
— Sîngele lui B ranko ! zise Pavle.

354
 — N u cred — spuse Nicola. M ai curînd al sepiei. A
d a t drum ul la cerneală.
îngrozi i şi dispera i, copiii răm aseră cu p riv irea p iro
n ită în valu rile negre-albăstrui.
— M i-e frică — spuse Z o ra — că d ih an ia nu-i mai
d ă drum ul.
— Fie ce-o fi, eu tot m ă cufund — zise Pavle, tră-
gîndu-şi căm aşa peste cap.
— Uite-1 !... chiui deodată Nicola.
în tr-a d e v ă r, chiar lîn gă el îşni a fa ră din ap ă capul
lui Branko. P avle şi Z o ra îl în şfăcară iute şi-l trase ră în
luntre.
— R epede la ărm ! P avle puse m îna pe vîslă, de ase
m enea şi N icola, în tim p ce Z o ra sta aplecată asupra
băiatului.
— D oam ne, e alb ca varul ! se jelu i ea. L a un m om ent
dat începu să ipe : din căm aşa lui B ranko se răsucea,
negru şi ca un şarpe, un crîm pei din b ra u l sepiei.
A ju n seră la m al. Pe ărm sta moş G orian, care, la i
petele copiilor, ieşise din casă şi-i aştepta.
— D a ’ ce s-a în tîm p lat ? în treb ă eî, tulburat.
— D uro a fost atacat de o sepie m are, şi B ranko l-a
scăpat ! strig ară în tr-u n glas P avle şi Nicola.
G orian îi văzu pe am îndoi copiii. Z ăceau palizi şi parcă
neînsufle i i, în m ijlocul luntrei.
— A duce i-i repede aici ! le porunci moşul ; începuse
să se team ă, şi-l lu ă în d a tă pe B ranko în bra e.
Cu to ii îl duseră m ai întîi pe el la ărm , apoi P avle şi
N icola îl că rară şi pe Duro.
T aic a G orian se u ită o clipă la B ranko, dup ă care îşi
vîrî în g u ra băiatului degetele în făşu rate în tr-o cîrpă şi-i
trase lim ba a fa ră ; pe urm ă îl întoarse cu b u rta-n jos, îşi
trecu m îinile pe sub tru p u l lui şi-l ridică în sus, pîn ă cînd
capul şi picioarele aproape că nu m ai atingeau păm întul.
A tunci din g u ra lui B ranko îşni ap ă am estecată cu năm ol.
B ătrînul îi ap ăsă iar uşor pîntecele p în ă ce băiatul dădu
afară şi u ltim a p icătu ră înghi ită, apoi îl răsuci din nou
pe spate, îi apucă b ra ele şi-l trase de m ai m ulte ori în sus
şi în jos.
C hipul bătrîn u lu i se însenină.

355
 — C red că nu stăm chiar aşa de prost — spuse el, I
continuînd să în al e şi să coboare bra ele lui Branko.
F a a p relu n g ă a băiatu lu i începu să p rin d ă culoare, în ,
vrem e ce p ieptul i se ridică uşor.
— R espiră ! spuse bucuros bătrînul.
Copiii se b u cu rară şi ei. P ieptul lui B ranko se um fla
şi se lăsa lin, şi-n aceeaşi clipă el mişcă din buze.
— T ata... — bîigui, apoi du p ă o pauză : ...Zlata...
D upă cîteva secunde deschise ochii. Şi tatăl, şi m aică-sa
dispăruseră, nici Z la ta nu m ai era acolo. D easu p ra lui
stătea aplecată fa a b lajin ă, cu b arb a zburlită, a lui moş j
G orian, precum şi fa a sulim enită şi sp eriată a Zorei.
— R espiră — rep etă b ătrîn u l şi ochii i se lum inai ă.
De asem enea, p riv irea Z orei se însenină.
— U n de m ă aflu ? în treb ă B ranko, m irat.
— T o t la noi — răspunse b ătrîn u l — însă era cît p e l
ce să te afli în a ltă parte.
— Da, la ta ta şi la m am a...
— Sau în cer — b ătrîn u l îl bătu părinteşte pe obraz,]
apoi îl lăsă în seam a fetei şi-l lu ă în prim ire pe Duro. |
Cu D uro nu era a tît de uşor cum fusese cu B ranko.;
B ăiatul înghi ise fo arte m ultă apă, aşa încît num ai după-
ce b ătrîn u l îi m işcă vrem e în d elu n gă b ra ele în ain te şi)
înapoi şi-l ciocăni în d rep tu l inim ii, pe o b rajii lui sco-
fîlci i şi palizi se ivi o uşoară roşa ă, iar pieptul începuj
să i se ridice. D a r totul d u ră num ai cîteva clipe. C opilul'
cădea d in tr-u n leşin în tr-a ltu l. A bia d u p ă ce taica G orianj
îi tu rn ă pe g u ră rachiu şi cafeaua pe care N icola o fier-
sese la repezeală, D uro p utu să in ă ceva m ai m ult ochii I
deschişi.
— M -a înşfăcat o sepie u riaşă — şopti el încet şi ca dej
la m are d ep ărtare.
B ătrînul îi zîmbi.
— T e -a înşfăcat ea, d a r acum s-a zis cu dih an ia !—i
— Cum ? D uro încercă să se ridice : Şi cine a om orît o ?
— B ranko — răspunse bătrînul, a ră tîn d spre băiat,
căruia Z o ra tocm ai îi d ăd ea să bea cafea şi să în g h ită un
dum icat de pîine. T aica G orian, cunoscînd v ră jm ă şia dintre
cei doi băie i, spuse : C îteodată e şi răul ră sp lătit p rin bine.

336
 D uro îl privi pe G orian, apoi ia r închise ochii, însă
ob rajii îi erau tra n d a firii şi, curînd d u p ă aceea, deschise
ochii d e-a binelea. De astă d ată se u ită spre B ranko :
— T u m -ai scos din ap ă ?
B ranko d ăd u din cap.
— Ştii că m ă luasem iar pe urm ele tale ?
— M i-am închipuit.
D uro îşi vîrî m îna în buzunar şi scoase un lăn işor de
arg in t cu o cruciuli ă :
— De fa p t doream să i-1 dăruiesc Zorei. Acum al tău
să fie !
B ranko schi ă un gest de refuz :
„~T N u vreau. F iindcă, dacă nu m i-ar fi cerut-o Z o ra
stăruitor, eu, po i fi sigur, nu te-aş fi scos din ap ă !
Z o ra îi^ puse cu d e-a sila lui B ranko lan u l în m înă.
— Lasă, păstrează-1 — h o tărî fa ta — şi ori de cîte
ori o să te ui i la el, adu- i am inte de ceea ce n e-a spus
ieri taica G orian.
— Ce anum e ? în trebă Branko.
— Să ne dăm osteneală...
B ranko se u ită la ea şi zîmbi pen tru prim a d a tă du pă
acea întîm p lare :
— Şi-o să- i dai şi tu ?
Z o ra deveni g ravă. N u spuse nimic, ci doar încuviin ă
p rin tr-u n semn.
Cei doi scăpa i de la înec m ai p rim iră o por ie de
cafea, şi du pă o ju m ătate de ceas, starea lo r se îm b u n ătă
ise in tr-a tîta , încît p u tu ră să se ridice în picioare şi să se
plim be cî iva paşi. Ba chiar d o riră să coboare pe ărm , însă
moş G orian spuse :
— M ai bine lu n g i i-v ă în paie şi încerca i să dorm i i.
Un somn bun în tăreşte m ai repede ca orice inim a şi tot
trupul.
Z o ra şi P av le îl duseră, sprijinindu-1, pe B ranko, iar
bătrîn u l îl luă în b ra e pe D uro, m ai slăbit decît celălalt
băiat.
C ap ra se uită m irată, cînd îi văzu pe to i in trîn d în
micul ei adăpost.
^ — T e m iri şi tu, A n d ia !... rîse b ătrînul. E ra cît pe ce
să ni se înece doi d in tre prietenii noştri.
Cu un aer uim it, capra behăi uşurel.

357
 — D a, d a — îi vorbi m ai departe b ătrîn u l — d a ’ uite
c-am avut noroc şi tragem n ăd e jd e ca norocul să ne răm înă
credincios.
Băie ii fu ră oploşi i cu g rijă în paie, însă trecu o bucata
bu n ă de vrem e pînă ce ad o rm iră d e-a binelea. Cum în
chidea ochii, D uro reîncepea lu p ta cu sepia uriaşă, ia r lui
B ranko i se p ărea că îi vede aievea pe taică-său, pe m aică-sa
şi pe Z lata, d ar cînd în tin d ea m îna spre ei, îşi d ădea seam a
că d o ar cap ra se a flă acolo.
A bia pe la am iază av u ră p arte de un somn m ai ca
lum ea, apoi căzură în tr-u n somn adînc şi n eîn tre ru p t pînă
seara tîrziu.
B ranko se trezi la zgom otul unor lovituri stăruitoare
de sapă.
Ce să fie oare ? Se ridică şi ieşi din g ra jd . P avle stătea
sub smochin, acolo unde se ad u n au ei de obicei seara, şi
săpa o groapă.
B ranko se apropie de el :
— Ce faci aici ?
P avle privi speriat :
— A, tu eşti ? T e sim i m ai bine ?
B ranko în ă l ă b ra ele şi se întinse :
— Bine ca totdeauna. D a r tot nu m i-ai spus de ce sapi
groapa.
P avle a ră tă spre o p re la tă a fla tă jos, lîn gă el.
— Cîinele... — spuse v lăjg an u l.
— Leo ?
P avle încuviin ă trist din cap.
— A, d a ! îşi am inti B ranko. Cu pescuitul ăsta, am
uitat de el.
— Z o ra şi-a am intit şi-atunci am lu at tă ră b o an a şi
l-am adus repede.
B ranko rid ică p re la ta : Leo zăcea, m are şi eapăn.
— Bietul anim al ! o ftă el.
— Ei, tot e m ai bine că-1 îngropăm pe el şi nu pe
voi — zise N icola.
P avle săpă mai d ep arte cu n ădejde. D upă ce răzbătu
prim ul strat de păm înt, sap a lui se izbi de argilă.
îl cău tară pe moş G orian, care plecase cu Z o ra pe ărm
şi cîrpea năvoadele.
— Eşti bine, sănătos ? îl salută bătrînul.

358
 Z o ra îl privi şi ea, strălucind de bucurie.
— Sănătos tun ! rîse Branko.
— A i nevoie de ceva ?
— N e -a r trebui o lopată, ca să îngropăm cîinele.
— H m ! T aic a G o rian îşi trecu m în a peste fa ă : U ite
că n-am lopată. T o t la moş O rlovic trebuie să v ă duce i.
B ranko şi N icola o p o rn iră agale spre coliba b ă trî
nului.
U ncheşul nu era acasă, îl g ăsiră num ai pe B ălăior.
— M -a trim is taica G orian — spuse B ranko — să îm
prum utăm de la dum neavoastră o lopată.
— H a, ha ! rîse B ălăior, arătîn d u -şi din ii. N u cumva
m oşneagul v rea să-şi îngroape banii ?
— N u — răspunse B ranko — îngropăm un cîine m ort.
— U ite-o — şi B ălăior le întinse lopata, iar ei porniră
în d ărăt.
Cu lopata, m ergea m ai bine, ia r după un ceas groapa
era adîncă de ju m ă ta te de m etru.
Moş G orian puse năvodul deoparte :
— H ai să-l îngropăm pe Leo...
P avle şi B ranko îl în făşu rară strîns în p relată, apoi îl
coborîră încetişor în groapă. Z o ra p resără flori peste el.
— A fost un cîine bun — spuse ea.
— A fost un ad e v ăra t prieten şi n e-a fost credincios
ca un uscoc — în tări Branko.
— Şi trebuie să fie îng ro p at ca un uscoc — spuse Zora.
— Cum ad ică ? în treb a ră băie ii.
— Fiecare din noi să-i punem în g ro ap ă ce-avem mai
drag.
B ăie ii răm aseră o bucată de vrem e pe gînduri.
— M îine o s-aduc toate pozele m ele — începu Pavle,
care n -av ea altceva în cap.
— Şi eu ! strig ă repede Nicola.
— E u îi d au m uzicu a m ea — spuse Branko.
M irată, Z o ra îl privi d rep t în ochi :
— A tunci eu îi d au tot ce m ai am.
V ru să arunce în g ro ap ă pu n g u a ei, pe care o scoase
din buzunar. Moş G orian i-o smulse din m înă :
— A sta a r fi şi păcat, şi prostie. N u, gîndeşte-te la
ceva m ai potrivit.

35V
 In tre tim p se sculase şi D uro, iar cînd văzu că ceilal i
îl îngropau pe Leo şi că fiecare dintre ei je rtfe a cîte ceva
cîinelui m ort, spuse şi el :
— Eu o să-i dau cel m ai frum os fluture al meu.
D ar p en tru că cele m ai m ulte d aru ri ale copiilor se
aflau încă în turn, N ico la propuse să îngroape cîinele a
doua zi dim inea a.
— Bine — h o tărî Z o ra — p înă m îine m ă gîndesc şi
eu ce să-i dau.
în tre tim p se înserase. Z o ra făcuse m ăm ăliga, iar mos
G orian fripsese vreo cîteva scrumbii, care în dup ă-am iaza
aceea in traseră în năvod.
D u p ă ce se sătu ra ră cu to ii, coborîră pe ărm .
E ra o seară frum oasă care vestea o noapte şi m ai fru
moasă. L u n a răsări de d u p ă cetatea lor şi plutea pe cer ca
un disc uriaş de aur. încet-încet se în ă l a tot m ai sus, şi
copiii o văzu ră de două ori : întîi pe cerul nem ărginit, scăl
d at în tr-o lum ină galbenă, apoi pe. apa care scînteia a r
gintie.
— Ce m inunat e ! şopti Zora.
B ranko îşi zise şi el că, în tr-ad e v ăr, e tare frum os, şi
d in tr-o d ată se bucură că nu mai e cu tata, cu m am a şi
cu Z la ta pe pajişte, ci că şade acolo pe ărm u l m ării.
Pavle, N icola şi D uro priveau şi ei tăcu i în noapte ;
d eodată v lăjg an u l spuse :
— D acă taica G o rian n e-ar m ai spune încă o po
veste...
— D a, da ! strig ară ceilal i în cor.
T aic a G orian îşi trecu m îna pe fa a -i tăbăcită şi p ă
roasă :
— Ce poveste să v ă m ai spun ?
— N u ştii una cu uscoci ? în treb ă Branko.
— D a — sări şi Z o ra — nu ştii o poveste cu uscoci ?
B ătrînul răm ase pe g în d u ri :
— P oate că da. Ia sta i pu in. Şi dup ă o scurtă pauză :
O să v ă spun povestea uscocilor P osedaric şi D esandic. Se
rezem ă de unul din sm ochinii cei groşi şi începu : E ra,
dacă nu m ă-nşel, p rin veacul al X V I-le a , în anii cînd
turcul se războia cu V ene ia, p e-atunci u n a din cele mai
bogate şi m ai puternice republici din M area A driatică. In
vrem ea aceasta Seni-ul era un port mic, d a r vestit în meş-

360
teşugul arm elor. D e la ărm şi p în ă h ăt în m un i se în
tindeau ziduri înalte, tu rn u ri de strajă, por i în tărite şi
fortăre e, din care, ici-colo, sc m ai văd şi azi unele ră m ă
şi e, iar în dosul zidurilor locuiau nişte orăşeni viteji
Seni-ul m ai avea şi un port, şi o flotă căreia-i mersese
vestea, şi nişte corăbieri căli i în lupte şi tem u i p re tu tin
deni, de la R agusa şi p în ă -11 sus la V ene ia. M ai m are peste
to i era sfatul b ătrîn ilo r, iar sfatul, la rîndul său, se lipsea
de legiuitul d rep t de a conduce treburile ostăşeşti, lăsînd
g rija asta în seam a căpeteniilor, care ani şi ani de-a rîndul
au fost num ai uscoci.
în acele vrem uri, căpetenii în Seni erau uscocii Po-
sedaric şi Dcsandic. S fatul b ătrîn ilo r făcea în aşa fel ca
ei să conducă oştirea pe rînd, cînd unul, cînd celălalt,
după cum sfatul îl socotea pe prim ul sau pe-al doilea mai
destoinic să ducă cutare ori cutare însărcinare la capăt.
De cele m ai m ulte •ori, cele m ai grele treburi cădeau în
seama- chibzuitului Posedaric, în tim p ce războaiele mai
uşoare, ciocnirile şi ja fu rile erau lăsate lui D esandic, m ai
zvăpăiat din fire. D ar sfatul b ătrîn ilo r îi schim ba m ereu
pe unul cu altul şi cu scopul ca nici unul dintre cei doi
să nu cîştige o p u tere p rea m are asupra oştii, ajungînd
prin aceasta prim ejdioşi pen tru sfat şi pentru întregul oraş.
Ba chiar, iscînd oarecare zîzanie în tre ei, care p utea fi
cu dibăcie sporită sau m icşorată, cele două căpetenii n-au
fost decît conducători de oşti, căci sfatul b ătrîn ilo r se în
g rijea cu în elepciune ca nici unul dintre ei să nu i se urce
în cap.
Acum, în anul de care v ă vorbesc, luptele erau din cale
a fară de m ulte şi aprige. T urcul şi vene ianul se luptau cu
în d îrjire, şi aproape zilnic grelele corăbii vene iene cu
pînze treceau spre miazăzi, în tim p ce corăbiile m ai uşoare
ale tu rcilo r cătau să răzb ată spre m iazănoapte. M ai în fie
care săptăm înă aveau loc încăierări m ai m ari sau m ai mici.
0 d ată izbîndeau caiacele mai iu i, cu vîsle, ale paşei, altă
d ată frum oasele corăbii, zugrăvite în m ulte culori şi în
zorzonate cu aur, ale dogilor vene ieni. în acest aprig război,
Seni-ul, cu tot inutul îm prejm uitor, era, chipurile, neutru
insă, aşa cum se întîm plă totdeauna, cînd doi se bat cum
plit, m ai vin şi al ii care vor să ciupească ceva din p ra d ă :
senienii năv ăleau cînd asupra corăbiilor turceşti, cînd-asu-

361
 pra celor venetiene, care străbateau apele lor fie de unul
singur, fie în pîlcuri.
De aceea sfatul statornicise pe insulele R ab şi Krk
locuri de strajă, şi cînd acolo se ap rin d eau focuri — ce
puteau fi uşor văzute din cetatea N e h aig rad — senienii
p rindeau de veste că trece fie vreo corabie turcească ce
se întorcea de la V ene ia, fie vreuna din corăbiile v en e
tiene care se în apoia în portul de baştină. D e cele mai
m ulte ori, cînd era vorba de vase turceşti, zburau pe apă
caiace repezi, care duceau p ra d a la Istam bul, în tim p ce din
p artea venetienilor se a ră ta u corăbii avariate, în dreptîndu-se
către lagună, unde urm au să fie reparate. Senienii se n ă
pusteau fu lg erăto r asupra corăbiilor, şi deseori era o n i
mica toată p en tru ei să abordeze un echipaj nu cine ştie
ce în arm at, să sară pe pu n tea corăbiei şi s-o jefuiască. în
faptul serii, uscocii se întorceau în oraş, încărca i cu o
p ra d ă bogată şi cu corăbiile cucerite trase de odgoane ; în
chiotele de bucurie ale m ul im ii, p rad a era îm p ăr ită în
pia ă sau pe chei.
De cele m ai m ulte ori, D esandic conducea asem enea
atacuri, fiindcă era foarte priceput la atare treburi şi, pe
deasupra, to td eau n a sau aproape înto td eau n a avea noroc. '
Fireşte că, o d a tă cu izbînzile, creştea şi faim a lui, d eoa
rece, d ato rită lor, se îm bogă eau locuitorii oraşului. Lui
Desandic, care pe-atunci era un tîn ăr iute din fire şi zvă
păiat, izbînzile astea i se u rcară la cap şi el începu să se
creadă grozav. Ba chiar nici nu se sfii să arate pe fa ă
acest lucru : se îm brăca cu veşm inte strălucitoare de- i
luau ochii, ieşea în co n ju rat de un alai alcătuit din corăbierii
lui, întocm ai ca un fel de rege şi, curînd, ceru să i se spună
„M arele D esandic", iar m ai tîrziu „B iruitorul". L a început,
sfatul b ătrîn ilo r rîse de toate astea ; cînd însă îşi dădu
seam a că, făcînd risipă cu parăzi şi serbări, se bucură de
o tot mai m are trecere în ochii cetă enilor, sfatul începu
să se team ă de el, deveni m ai prevăzător şi n u-i m ai încre-
d in ă atît de des conducerea luptelor.
D ar se în tîm p lă ca tocm ai în zilele acelea, şi turcul, şi
vene ianul să deschidă ochii şi să dibuiască ce soi de ulii
h răp ăre i h ălăd u iau pe insulele Krk şi Rab şi cît dăduseră
ei iam a în corăbiile lor. D eveniră m ai pruden i, vasele nu
mai treceau de unul singur pe lîngă insulele prim ejdioase,

362
ba chiar în tin seră şi tot soiul de curse. Posedaric avu neno
rocul să cadă în cea dintîi din aceste capcane, şi iată cum.
Se vesti sosirea unei corăbii vene iene şi, după fum ul
şi sem nalele de foc ale străjii, în Seni s-a crezut că era
vorba de o corabie m are cu pînze, greu lovită. Posedaric
echipă p atru nave uşoare cu vîsle şi ieşi în g rab ă s-o în-
tîm pine. C orabia u riaşă trecea încet prin apropierea insulei.
Vîslelc atîrn a u ca am or ite, catargul era sfărîm at, pînzele
p ăreau să fie sfîşiate şi, m ai cu seam ă, nu se vedeau decît.
cî iva oam eni pe băncile vîslaşilor. Frum oasa corabie le
ap ă ru tu tu ro r ca o p ra d ă bogată şi uşor de cucerit, poate
chiar p rea uşor ca să nu fie ceva necurat la m ijloc, după
cum m irosi prevăzătorul Posedaric. D esandic, care se afla
şi el pe corabie — căci aşa era rîn d u it cînd se schimba
căpetenia, şi anum e să slujească pe rîn d unul sub celălalt —
rîse de în d re p tă ită în g rijo rare a lui Posedaric, a ră tă că
este cea m ai uşoară p ra d ă de care avusese p arte în via a
lui şi-l în fieră cu num ele de mişel pe acela care s-ar fi
codit s-o înşface.
Cu toate acestea, Posedaric răm ase neclintit în părerile
lui. P orunci să iasă în calea corăbiei cu pînze num ai două
vase de atac, ia r el se inu mai în urm ă cu celelalte două.
A bia prim ele două vase se alătu raseră de corabia cu pînze,
agă îndu-şi cîrligele de parapetele ei, că oam enii din ău n tru
şi săriră pe punte, şi pe în trea g a corabie se iscă o forfotă
de oşteni în arm a i, care-i m ăcelăriră repede pe senienii
lua i prin surprindere. în tim pul acesta, to i vîslaşii se
iviră pe băncile lor, vîslele adorm ite se rid icară în sus şi,
cît ai clipi, corabia greu lovită se preschim bă în tr-o navă
de război g ata de atac, pe lîng ă care vasele seniene păreau
nişte biete coji de nucă. C orabia atacă prim ul vas şi-i găuri
fundul, iar al doilea izbuti să scape num ai adăpostindu-se
pe o lim bă lată de nisip, din cele ce se întind în fa a insulei
Krk, unde nu m ai putea fi u rm ărită de corabia cea m are.
D upă a tîta inactivitate, p rim a ieşire pe m are a lui Pose
daric se încheie cu o înfrîngere, şi chiar dacă fusese p rici
nuită în prim ul rînd de vorbele a î ăto are ale lui Desandic,
nu el, ci P osedaric ieşi vinovat.
Şi să nu crede i că D esandic a tăcut m ăcar, nu, el l-a
învinovă it pe Posedaric, făcîndu-1 răspunzător de această
înfrîngere. Ba i-a mai pus şi pe prietenii lui să lă ească

363
 vorba, cum că, dacă a r fi avut el com anda, asem enea în-
frîngere a r fi fost cu neputin ă. D esandic a r fi atacat
în d ată corabia ven e ian ă cu cîteşipatru vasele, a r fi pus
m îna pe ea şi a r fi dus-o la Seni ca pe o p ra d ă bogată. Cu
toate acestea, D esandic a fost nevoit să rabde ca şi la
u rm ătoarea ieşire tot lui P osedaric să i se încredin eze co
m anda vaselor. De astă d a tă se vestea sosirea a trei corăbii
turceşti m ai m ari, şi senienii le ieşiră în întîm pinare cu
alte şase m ai mici. D u pă cum îi în ştiin ară iscoadele, turcii
debarcaseră în fa a unui mic sat de pe insula Rab, je-
fuiseră satul şi aveau de gînd să plece cu p ra d a şi cu fe
m eile pe care le răpiseră. Posedaric îşi îm p ăr i oastea în
două. în tim p ce el, îm p reu nă cu trei corăbii, avea să-i
atace pe turci din fa ă, D esandic u rm a să facă pe apă
înconjurul insulei şi să le cadă în spate.
A cesta era singurul plan de lu p tă cu p u tin ă, m enit
nu num ai să-i alunge pe turci, ci să le ia înapoi şi prada.
D esandic încuviin ă strateg ia conducătorului său, d a r în
sinea lui nici p rin g înd nu-i trecea să-l aju te pe Pose
daric să cîştige o b iru in ă atît de uşor. Ia tă deci că în
tim p ce Posedaric îi atac a vitejeşte pe turci, lovind chiar
de la început atît de ta re o corabie turcească, încît aceasta
se lăsă pe-o coastă, D esandic vîsli m ai întîi înapoi pe lîngă
ărm , apoi în ain tă pu in — lucru de care m ai tîrziu se
dezvinovă i p retin zîn d că nu era vîntul prielnic, şi cînd,
în sfîrşit, corăbiile lui se iviră în spatele turcilor, lu p ta se
şi încheiase. D e astă dată, totuşi, nu se încheiase cu o
înfrîngere, aşa cum trăg e a n ăd ejd e D esandic : o corabie
turcească fusese lovită în coastă, a doua p lu tea greu a v a
riată, însă cea m ai m are d in tre ele, aceea care ducea prad a,
plutea d ep arte în larg şi era cu n ep u tin ă să m ai fie aju n să
din urm ă ca să i se ia înapoi bunurile jefu ite ; ba cea de a
doua, cea av ariată, izbuti să scape, aşa încît senienii tre-
b uiră se se m ul um ească doar cu corabia lovită în coastă
şi al cărui echipaj se salvase aproape în întregim e pe prim a
corabie.
Posedaric, care nu b ănuia că D esandic îl părăsise în-
tr-adins, că-1 trăd ase num ai pentru am bi ia lui, se în
toarse din nou fă ră nici o p ra d ă la Seni. P rim irea a fost
şi mai rece decît p rim a dată, şi fiindcă D esandic şi p rie
tenii lui a î au m ereu focul îm potrivă-i, ba chiar se rid i

364
 cară ca acuzatori în sfatul bătrînilor, pu in a lipsit ca
viteazului Posedaric să nu i se ia conducerea luptelor pe
m are şi să fie coborît la trea p ta de sim plu uscoc. D ar unul
din cei mai b ătrîn i din m arele sfat a vorbit cu a tîta căld u ră
despre m eritele lui, încît P osedaric a prim it pentru a treia
oară com anda flotei din Seni.
Cam la vreo douăzeci de ceasuri de m ers călare se
afla, supus Seni-ului, un tîrg în tărit cu ziduri. E ra atît de
prielnic aşezat în fa a unui golf adînc, încît de acolo se
putea supraveghea şi stăpîni m inunat atît golful cît şi i
nutul din spatele tîrgului. V ene ienii, care încă de m ultă
vrem e căutau un loc a p ă ra t în această p arte a A driaticei,
unde, în drum ul lung de la V ene ia la Corfu, corăbiile
lor să găsească adăpost şi ocrotire, pe lîngă p u tin a de a-şi
îm prospăta m erindele, îl atac ară pe neaşteptate, tăindu-i
asllel leg ătu ra cu m area. A tunci flota seniană, alcătuită
clin două corăbii m ari cu pînze — una lu ată de curînd de
la turci, cealaltă de la genovezi — douăsprezece nave cu
vîsle şi m ulte alte vase mai mici a lerg ară repede într-acolo.
V asele vene iene, care p atru lau în fa a tîrgului, erau în
inferioritate. Posedaric, care aflase acest lucru prin iscoa
dele sale, voia să le taie drum ul, să le înghesuie î n . golf
şi să le nim icească. P lan u l era cît se poate de în elept şi
uşor de înfăp tu it, dacă a r fi fost urm ate întocm ai p o ru n
cile lui Posedaric. D esandic recunoscu şi el în d a tă în alta
iscusin ă războinică a bătrînului lup de m are, însă, în loc
s-o sprijine, se h o tărî în sinea lui să i se pun ă iarăşi de-a
curmezişul, căci n u -i dorea pen tru nim ic în lum e vreo
b iru in ă lui Posedaric, ci d o ar înfrîngeri.
B ătrînul, în cugetul căruia începuse să se strecoare o
tot m ai m are neîncredere fa ă de cel cu care se a fla în
întrecere, fu de astă d ată mai prevăzător. îi în cred in ă lui
D esandic num ai com anda a două nave cu vîsle, care aveau
să stea de pază în tre două insule, ca să îm piedice vreo
p ătru n d ere bruscă a vaselor vene iene, în tim p ce el însuşi,
cu grosul lu p tăto rilo r, se porni să vîslească cutezător asu
pra vene ienilor. A ceştia, care se speriaseră pom enindu-se
pe neaşteptate în fa a atîto r vase inam ice, nu av u ră alta
de făcut decît ca, du p ă o lu p tă g re a şi păgubitoare, să se
re trag ă în golf. C om andantul acestei neînsem nate flote nu
uită însă să ordone ca două corăbioare iu i, ce le înso eau

365
pe ale sale, să facă ce-or şti, d ar să ru p ă lan u l de vase ale
senienilor, să iasă în la rg şi să aducă aju to are : com an
dantul vene ienilor ştia că o flotă m are se află în drum
către C orfu şi că, în tr-o zi-două sau în cîteva ceasuri,
avea să treacă prin d reptul golfului.
Posedaric în d rep tă corabia cu pînze, lu ată de la ge-
novezi, îm potriva uneia din cele două corăbioare vene iene
şi-i găuri cala ; cealaltă se repezi glon spre insulele în do
sul cărora stătea la p în d ă Desandic, cu cele două nave ale
lui. Ce s-a în tîm p lat, nim eni n -a ştiut niciodată. Se spune
num ai că cele două nave ale lui D esandic s-au ciocnit una
de alta, că au fost frîn te două rîn d u ri de vîsle şi că, pînă
să p oată fi iarăşi puse în m işcare, corăbioara ieşise în larg
şi dispăruse în zare.
Posedaric era foc şi p a ră pe D esandic, d a r nici de astă
d ată n u-i venea să cread ă că cel m ai tîn ăr d in tre ei p utea
fi atît de ticălos num ai din pricina am bi iei. D e pierdut,
nu pierd u seră m are lucru. N um ai că acum trebuia, cu un
îndoit curaj, să îm pingă corăbiile vene iene şi m ai adînc în
golf, iar acolo să pu nă stăpînire pe ele, să le scufunde sau
să le dea foc. Pe lîn gă asta, ca să fie la adăpost fa ă de
vreun atac neaşteptat, şi-a trim is în larg toate corăbiile
mici, sub conducerea lui D esandic, cu ordinul răspicat de
a nu face altceva decît să vadă dacă nu se ivesc cum va
corăbii vene iene, iar dacă se ivesc, să-i dea în d a tă de
veste, în tim p ce el, cu cele două corăbii m ari şi cu ce
lelalte nave şi vase m ai mici, avea de gînd să atace încă
o d ată flota închisă în golf.
în tr-o lu p tă m inunat condusă, în care se vădi iarăşi
neîntrecutul său m eşteşug războinic, P osedaric izbuti să
pună m îna pe două corăbii vene iene, în tim p ce celelalte
fugiră la ărm , unde echipajele lor le p ărăsiră. Tocm ai
cînd com andantul d ădea poruncă să fie în ăl at steagul
Seni-ului pe u ltim a din corăbiile vene iene, văzu că D e
sandic nici de astă d ată n u -i ascultase ordinul. C orăbiile
în credin ate lui, dim preună cu echipajele lor, lu aseră şi ele
parte la luptă. A tunci îl trase la răspundere, dar, de fapt,
D esandic nu nesocotise num ai aşa, în tr-o doară, porunca
bătrînului ; el şi, m ai cu seam ă, echipajele corăbiilor lui
ineau să ia p arte la lu p tă p en tru ca la sfîrşit să se în
frup te deopotrivă din p ra d a bogată ; i-o spuse verde în fa ă

366
 Iui Posedaric, fă ră a uita să adauge în batjo cu ră : „Am
găsit că-i d e-a d rep tu l o copilărie din p arte a com andantu
lui să aşeze la p în d ă ju m ătate din războinici, cînd şi cel
m ai tîn ăr şi nepriceput corăbier al m eu ştie pe d in a fa ră că
şi cea m ai iute n av ă cu vîsle are nevoie de cel pu in p atru
zile ca să a ju n g ă la V ene ia şi că, la rîn d u -i, celei m ai
iu i flote îi trebuie pe pu in p atru zile ca să se repeadă în
aju to ru l corăbiilor închise în golf şi să le despresoare".
F ără doar şi poate că ăsta era ad evărul şi Posedaric
tocm ai voia să-l ierte pe D esandic, cînd auzi d eo dată de
sus de pe catarg glasul năierului : „Corăbii ! D inspre larg,
corăbii străine !“ Posedaric păli ; însă ceea ce văzu în
clipa u rm ăto are îi spori şi mai m ult groaza. în d a tă după
plecarea ei, corăbioara cea iute întîlnise puternica flotă
vene iană, p o rn ită spre apele greceşti, care se grăbi să
libereze mai întîi navele captive. C orăbiile cele puternice,
care şi-ar fi văzut de drum fă ră să se sinchisească de golf
dacă n -a r fi fost zărite de corabia cea iute, se îndreptau
în goană asupa lor, şi pînă ce Posedaric, buim ăcit, să poată
face ceva fa ă de noua îm presurare, se pom eni prins în
capcană cu toate corăbiile lui.
Deşi flo ta care venea spre ei era aproape de zece ori
m ai num eroasă, P osedaric se h o tărî, ca un ad e v ăra t uscoc,
să dea lu p ta cu m arile corăbii vene iene. C a nişte că ei
g a ta să muşte, se n ăp u stiră vasele ascu ite ale uscocilor
asu pra nobililor zăvozi vene ieni, şi chiar dacă s-au scu
fu n d at repede, unul d u p ă altul, au p u tu t să-şi lovească de
vreo cîteva ori ad v ersaru l şi să deschidă sp ărturi în coră
biile vene iene. îm p reu nă cu o m înă de luptători, aleşi
p rin tre cei m ai buni, Posedaric izbuti să sară pe bordul
celei m ai m ari corăbii vene iene şi să-i dea foc cu un
fitil — o corabie nespus de îm podobită şi de înzorzonată
care, cum s-a a fla t m ai tîrziu, era chiar vasul-am iral. M în-
d ra corabie se aprinse în vîlvori ca o făclie uriaşă, vestind
lum ii întregi cum ştie să m oară un uscoc. Totuşi, cuteză-
toarea ispravă a com andantului n -a p u tu t să îm piedice ca,
în nu m ai m ult de două ceasuri, Seni-ul să nu m ai aibă
nici u rm ă de flo tă şi de echipaje : toate corăbiile sale s-au
scufundat, cu steagurile fluturînd.
A d ică sta i ! A m ai răm as un mic şlep, pe care s-a
salvat D esandic cu cî iva prieteni, fugind de la locul p ră-

367
padului. T o t el a adus in Seni vestea grelei înfrîngeri,
bineîn eles fă ră să sufle o vorbă despre în d o ita lui vină.
Ba încă el şi ortacii lui au avut neruşinarea să arunce vina
asupra sfatului b ătrînilor. „D a — zicea el — sînte i tot
atît de vinova i ca şi Posedaric de pieirea flotei, fiincLă,
deşi v-am spus d in a in te cum stau lucrurile, nu m -ati as
cultat şi tot pe el 1-ati ales conducător şi-a treia oară. D acă
m -ati fi ales pe mine, n-aj;i mai >eli acum, căci eu am
dus stin d ard u l Seni-ului din biruin ă în b iru in ă.“ Poporul
îl sprijini pe D esandic în atacurile lui şi, de astă d ată, el
îşj atinse în tr-a d e v ă r in ta m ult d o rită : ajunse singura
căpetenie a Seni-ului şi a oştilor sale, pe ap ă şi pe uscat.
Răul cel m are era că jertfise totul am bi iei, rîvnei de
m ărire.
în curînd însă s-a dovedit cît de prim ejdioasă a fost
alegerea lui. N -a u trecut bine zece zile, şi m arca flotă a
vene ienilor ap ă ru iar în fa a oraşului. Cum nu' m ai puteau
fi trim ise corăbii de lu p tă îm potriva vrăjm aşului, vene iem i
puseră ^stăpînire pe in tra re a în port şi, în aceeaşi zi, p ă
trunseră şi-n oraş. N oroc că duşm anul n -a debarcat oşti şi
în spatele oraşului, ceea ce le-a îngăduit senienilor să iasă
p rin por ile dinspre m un i şi să se refugieze în păduri.
Vene ienii d ă d u ră foc oraşului din cele p atru p ăr i şi d ărî-
m ară zidurile şi în tăritu rile, aşa că au trecut m ul i ani pînă
cind orăşenii şi uscocii să clădească din nou v ec h ea'cetate
a Seni-ului în to ată m ăre ia şi puterea ei de odinioară.
Moş G orian îşi depănase povestea încet şi cu m ari pauze :
slîrşind, îşi luă iar luleaua şi se uită la copii.
P lini de însufle ire, ei îi sorbiseră cuvintele, iar cînd
bătrînul tăcu, se n ăp u stiră cu în treb ări asupra lui.
— Şi cu D esandic ce s-a în tîm p lat ? în treb ă Branko.
— A fost d ată în vileag tră d a re a lui ? vru să ştie Z ora.
— Ş i-a prim it pedeapsa ? sări Pavle.
— L -a ju d ecat sfatul b ătrîn ilo r ? se a ră tă curios N icola.
— Da, povesteşte-ne, povesteşte-ne ! se rugau cu to ii.
— T ră d a re a Iui D esandic — începu din nou b ătrîn u l —
a fost dezvăluită tîrz'iu, du p ă m oartea lui, de către unul
d in tre locotenen ii săi. în să chiar dacă sfatul din Seni n -a
m ai p u tu t să-l pedepsească, pedeapsa tot şi-a prim it-o.
El a fost ră n it în luptele din ju ru l oraşului ; ce-i drept, o a

368
m enii lui l-au scos din oraşul în flăcări, d a r pe urm ă l-au
lăsat în voia soartei. Bolnav şi rănit, s-a tîrît m ulte zile
p rin ^ inutul părăsit, p înă ce, în tr-o dim inea ă, a m u rit ca
un cîine pe drum ul către Fium e, chinuit de d u reri cum plite.
— Pe bună d rep tate a p ă it ce-a p ă it ! zise Pavle.
— A şa să pă ească oricare d in tre noi dacă va tră d a
cauza uscocilor ! strigă Nicola.
— A sta v ream să v ă spun şi eu, copii. D acă dori i,
în tr-ad e v ăr, să răm îne i buni uscoci, atunci înm orm înta i
coate m arile şi m icile neîn elegeri dintre voi şi fi i uni i !
Se mai u ită o d ată la to i.
Copiii doreau din inim ă acest lucru şi îşi în tin seră m îi
nile cu căldură. P entru p rim a dată, chiar D uro şi B ranko
îşi strînseră m îna prieteneşte.

C apitolul 22

„Viteazul port, a mării stea,

Ce-a dat plocon un cîine !“

Copiii se treziră din gîndurile lor la huruitul cam ioa

n elo r societă ii, care treceau greoaie p rin fa a casei. In
curînd, şi g răd in a, şi ărm u l forfoteau de pescari şi de
şoferi. D irectorul Kukulic, chelbosul, venise şi el.
în ziua aceea, g ălăg ia nu-i tu lb u ră pe copii. D uro, P avle
şi N icola îşi con tin u ară somnul. în tre tim p, Z o ra mulse
capra, cu care se îm prietenise, apoi, îm preună cu taica
Goi ian, aşeză m asa.
C am ioanele plecaseră pline, se reîntorseseră goale şi
acum încărcau a doua oară. C om oara de peşte p arcă n -avea
sfîrşit.

24 — 1626
369
 D ar iată că se iscă pe ap ă o larm ă grozavă.
Moş O rlovic şi cei doi feciori ai lui trăseseră năvodul
cel m are tot m ai ap roap e de ărm , ca pescarii să poată
prind e m ai uşor peştii. D eo d ată zăriseră un ton cu ad ev ărat
uriaş, care, furios, zbucnea încoace şi încolo în m icul spa
iu d intre năvod şi ărm u l nisipos.
— C red că ăsta cîntăreşte o sută de kile ! strigă un
pescar.
— P ăi e m ai m are decît un rechin b ătrîn ! se m iră altul.
Moş G orian, care venise şi el la ărm , cîntări din ochi
n am ila grea şi negricioasă.
— P oate să tra g ă şi peste o sută de kile.
B urtosul de Kukulic sosi şi el în tr-o goană, holbă ochii
m ai să-i iasă din cap, îşi trecu tu lb u rat m îna peste chelie,
apoi i se adresă lui moş G o rian :
— N -a i cum va vreu n năvod m are la-n d em în ă ?
— D a ’ de ce ? în treb ă moşul.
K ukulic îşi frecă p reocupat m îinile m ari :
— îl p rindem viu şi-l dăru im prim arului.
— P rim aru lu i ?! rep etă b ătrînul, m irat.
Burtosul îl privi pe G o rian de jos în sus :
— D e ce nu ? D o ar s-a ostenit a tîta p en tru prospera-
re a societă ii. M erită peştele.
— H a -h a -h a ! rîse b ătrîn u l cu am ărăciune. M ai bine
spune i v erd e că v -a sp rijin it a tît de bine ca să ne n e d rep
tă i i pe noi, pescarii săraci, aşa că nu vă vine de loc greu
ca, pe pielea noastră, să-l m ai procopsi i şi cu un plocon.
A poi, cu oarecare b ru talitate, ad ău g ă : N u, pentru treab a
asta nu vă dau năvodul.
— A vem şi noi năvod — spuse unul d in tre gem eni,
iar celălalt se şi repezi să-l aducă.
Chelbosul le făcu un semn de încuviin are ; era a tît de
însu fle it de ideea lui, încît se plim ba încoace şi încolo
tot m ai a î at. C înd trecu din nou pe lîn g ă moş G orian,
îl bătu pe u m ăr :
— Ştii ce, G orian ? O să facem ceva di granda *. P es
carii trebuie să-i ofere p rim aru lu i peştele, ca un om agiu,
oficial.

1 D i g ra n d a — lu cru m a re (expresie, în lim b a ita lia n ă în text).

370
 — Ştim noi ce i-am oferi — răspunse vehem ent moş
G orian, scuipă şi-i întoarse furios spatele.
Z ora, care se a fla p rin p reajm ă, se a g ă ă de b ra
ul lui.
— Ce-i cu dum neata, taică G o rian ? în treb ă ea.
— Chelbosul v rea să-i d ăruiască p rim aru lu i unul din
peştii noştri cei m ai m ari.
— D octorului Ivekovic ?
— De, fa ta m ea — continuă moş G orian — asta e :
corb la corb nu scoate ochii. H a -h a , şi încă peştele cel m ai
m are ! rîse acru b ătrînul. U n stîrv de cîine, asta a r trebui
să-i dăruim !
— D e ce un stîrv de cîine ?
— F iindcă aşa p ă ea pe tim puri p rim aru l în al cărui
oraş se în tîm plau lucruri nu tocm ai curate.

T re ab a nu era însă chiar a tît de sim plă cum şi-o în

chipuise chelbosul. M ai întîi peştele treb u ia prins, pe u rm ă
mai era nevoie şi de-o p u tin ă m are în care să-l pună.
— H m ! m orm ăi moş Orlovic. O p u tin ă avem noi
— şi-şi trim ise din nou feciorii acasă, care tocm ai se în
torceau cu năvodul, de astă d a tă s-aducă putina.
în tre tim p, ceilal i pescari, îm preun ă cu moş Orlovic,
desfăcură năvodul şi începură să urm ărească peştele.
Peştele sim ise că vor să-l prind ă. în tîi se m ul um i
să se tot înghesuie în tr-u n col , însă cum nu putea să răz
b ată m ai departe, începu să biciuiască apa, să se scufunde
şi să salte zbucnind p rin tre pescari. Ba o d ată îşni atît de
năprasnic p rin tre picioarele unuia, încît om ul căzu în apă
şi trecu o b ucată bună de vrem e p în ă să se poată ridica.
Moş O rlovic îşi d ep ă rtă cît pu tu de m ult picioarele-i
lungi cînd peştele d ăd u să treacă p rin tre ele, d a r se po
m eni pe spinarea uriaşului şi călători aşa călare, în d re ap ta
şi-n stînga, p înă ce peştele se săltă în sus, întocm ai ca un
m ăg ar nărăvaş, şi-l zvîrli cît colo pe bietul bătrîn.
Moş G orian, care se a fla pe ărm , începu să rîdă.
— Deie D om nul ca m îine d ih an ia asta să-l ia în spi
n are şi pe p rim ar şi să se plim be aşa cu el prin pia ă...
în sfîrşit, oam enii izbutiră să-l p rin d ă în năvod. D ar
tîlh aru l era prim ejdios şi-n năvodul care-1 inea captiv.
Se zbătea cu furie, îi am enin a pe oam eni cu coada lui tă-

371
 ioasă sau cu din ii puternici, şi oam enii nu-1 p uteau potoli
în nici un chip.
Lui moş G orian, care, la urm a urm ei, tot pîin ea lui
D um nezeu era, începu să i se facă m ilă de pescarii care
năduşeau şi gem eau.
— D a ’ ridica i, frate d ragă, năvodul în sus ! strig ă el.
îi ascu ltară sfatul. D e-ab ia acum îşi d ă d u ră seam a cît
cîn tărea jiv in a. P a tru oam eni zdraveni, başca O rlovic, îl
trase ră anevoie din apă.
— E în tr-a d e v ă r uriaş ! oftă moş O rlovic din adîncul
rărunchilor, iar taica G orian spuse şi el :
— U n ton ca ăsta n -am văzut în v ia a mea.
în tre tim p oam enii aduseră putina, m ai bine zis un d i
tam ai h îrdău l, în care unchieşul O rlovic p ăstra peştele
m ai-n ain te de a-i duce la pia ă.
— Repede, repede, tu rn a i ap ă în ău n tru ! strigă moş
Orlovic. A ltm in teri, ne om oară tîlharul.
Copiii d ă d u ră gem enilor o m înă de ajutor, şi h îrd ău l
fu um plut în d ată. Se b ăg a ră cu to ii în m are şi începură
să tîrască a fa ră năvodul cu peştele. D ihania se zbatea n ă
prasnic. C înd se văzu în putină, fă ră năvod, se făcu şi
m ai sălbatic. îm proşca cu a p ă în toate p ăr ile, săltă capul,
apoi coada peste m arg inea h îrd ău lu i unde abia încăpea.
— P u n e i capacul deasupra ! strigă chelbosul, speriat.
G em enii se g ră b iră să facă întocm ai. D a r nici cu ca
pacul d easu p ra d ih an ia nu se dom olea. O am enii încinseră
p u tin a cu nişte frînghii, apoi ră stu rn a ră cîteva pietroaie
peste capac.
Chelbosul îşi ştergea n ăduşeala de pe frunte.
— D a ’ ştiu c-a fost m uncă, nu glum ă !
Pescarii erau şi ei leoarcă de sudoare.
C am ioanele fu ră încărcate şi prim ul plecă huruind.
— N u vii şi dum neata cu noi ? îl în treb ă Kukulic pe
moş G orian.
— Eu ? P ăi de ce ?
— A r m ai fi de discutat cîte ceva în leg ătu ră cu peş
tele ăsta.
B ătrînul se zburli iarăşi ca un arici :
— D a v -am m ai spus o d ată : pe m ine să m ă lăsa i în
pace cu povestea asta.
Chelbosul nu se dăd u bătut.

372
 — Vino, om ule, cu noi ! Fac cinste cu un rachiu cla-
sa-n tîi ! Şi-apoi m ai trebuie să- i d au şi banii p en tru u lti
m ul transport.
— Ei, aşa ceva ascult şi eu mai bucuros — zise taica
G o rian şi îşi în fu n d ă bine şapca pe cap, apoi se urcă în
ultim ul camion.
D a r abia ieşi cam ionul din curte, că se ivi Branko.
A ră ta dezam ăgit. Z o ra îl văzu :
— Ia r ai fost la fa ta aceea a ta ?
— N u, n -am m ai fost pe-acolo — spuse Branko.
— Pesem ne că nu m ai vrea să ştie de tine — rîse fata.
B ranko se întoarse spre N icola :
— Ce e în h îrd ău ?
— Cel m ai m are ton din cî i s-au văzut v reo d ată ! răs
punse puştiul şi-i povesti lui B ranko de-a fir-a -p ă r tot ce
se întîm plase de dim inea ă, precum şi ce voia chelbosul să
facă cu peştele.
— V rea să i-1 dăruiască p rim aru lu i ? în trebă Branko,
neîncrezător. D a ’ taica G orian ce spune de treab a asta ?
— E foc şi p a ră — se am estecă şi Pavle.
— A zis că m ai bine să i se dea plocon p rim arului un
stîrv de cîine, nu cel m ai m are ton — ad ăug ă Zora.
Copiii v ru ră să ştie p en tru ce.
— F iindcă m ai-n ain te p rim arilo r de teapa ăstuia li se
d ă ru ia în b atjo cu ră un cîine m ort — rep etă Z o ra vorbele
lui moş G orian.
— Ia sta i ! chicoti N icola ştrengăreşte. C e-ar fi să scoa
tem peştele din h îrd ău şi să punem în locul lui un cîine
m ort ?
B ranko şi Z o ra se u itară lung la el.
— D a ’ de unde să găsim un cîine m ort ?
— Păi încă nu l-am îng ro p at pe Leo — zise puştiul.
— Pe Leo al nostru ?! B ranko clătin ă din cap.
— N u, Leo răm îne sub p re la ta lui ! zise la rîndul
său Z ora.
C eilal i însă începură să-i asalteze stăruitor.
— Z ău, hai să-l punem în h îrd ău ! se ru g ă Pavle. .
— Că-1 îngropăm cu o zi m ai devrem e sau mai tîrziu,
to tu n a e — îşi dădu cu părerea Duro.

373
 — D a ’ nu ştiu ce-ave i îm potrivă ? sări şi N icola. C re-
de i-m ă, dacă Leo a r m ai trăi, cu d ra g ă inim ă i-a r ju ca
un renghi prim arului.
— Şi m ortul a r spune da, dacă a r m ai putea să v o r
bească — ad ău g ă Pavle.
— D in p arte a m ea, fie — zîmbi Branko.
— Eu să nu v ăd aşa ceva — spuse Z ora, neputîndu-se
h o tărî şi se în d e p ă rtă cu paşi m ărun i.
M ai-n ain te d e -a aduce cîinele, se ap ro p iară de putină.
N u era de loc trea b ă lesnicioasă să scoată peştele din vasul
greu de lemn.
B ranko desfăcu frîn ghiile, ia r P avle şi D uro rid icară
capacul. D ih an ia m are sta ghem uită în p u tin a lungă. Cu
ochii săi mici îi p riv ea tăios, ucigător, pe copii.
— Ce diavol afu risit ! şuşoti Nicola.
— T e cuprinde frica ! exclam ă Branko.
Copiii v ru ră să tîrască la ap ă p u tin a cu anim alul, însă
nu p u tu ră nici m ăcar s-o urnească din loc. în tre tim p,
peştele se m ai înviorase şi începu ia r să se zbată în toate
păr ile, îm proşcîndu-i cu a p ă de sus p în ă jos.
P avle aduse două p ră jin i. Le v îrîră sub p u tin ă şi-o îm
pinseră rostogol, încet-încet, p în ă aju n seră la ărm , unde
o răstu rn ară.
M onstrul negru răm ase o clipă năucit, speriat, pe n i
sipul fierbinte şi zgrun uros, căscă botul uriaş şi-l închise
iar, se zbătu spre ap ă şi, sim ind unde se află, d in tr-u n
salt se repezi în m are. P în ă să se dum irească copiii, trupul
său negru şi m ătăhălos plescăi în valuri, şi pe-aci i-e
drum ul !...
G oală, p u tin a era m ai uşor de cărat. B ranko şi N icola
o um plură din nou cu apă, în tim p ce P avle şi D uro îl
aduseră pe Leo şi-l v îrîră în ăuntru. P avle clătin ă p u tin a :
— T reb u ie să m ai punem ceva în ău n tru fiindcă altfel
îşi dau seam a de păcăleală.
N icola aduse două p ietroaie, D uro şi B ranko vreo
cî iva bolovani.
P avle făcu o nouă în cercare : de astă d ată nu m ai putu
ridica hîrdăul.
— A şa ! în cu v iin ă el. A cum e bine.
A p ăsară capacul pe p u tin ă şi p etrecură strîns frînghiile
în ju ru l ei şi de sus în jos.

374
 — L ăsa i-m ă să le înnod eu — spuse Z ora, care se
înapoiase. Moş G orian m -a în v ă a t — şi fa ta înnod ă fu
niile cu meşteşug, d u p ă tipic.
Cum term in ară copiii, se ivi şi taica G orian. P ăre a şi
m ai furios decît de dim inea ă, iar ochii lui scăpărau ca
am narul. *
— V or să-i facă o serbare în lege — m orm ăi el. So
cietatea şi-a chem at to i pescarii, vreo cîteva fete de la
regie şi tara fu l de la „H otel Z ag reb ". H a -h a ! Ba îi m ai
rid ică şi o trib u n ă ! C helbosul v rea să-i înm îneze p rim a ru
lui peştele cel m are chiar în pia ă.
Pe copii îi cam luă frica la gîndul că, în locul peştelui,
în p u tin ă zăcea bunul lo r Leo !
— N -a r fi m ai bine să-i spunem lui taica G orian ? în
treb ă P avle pe şoptite.
B ranko clătin ă din cap :
— N u, e m ai bine să nu ştie.
Şi iată că se în fiin a ră pescarii societă ii îm p reună cu
moş Orlovic, g ata să ia putina. Chelbosul îi gătise pe pes-
bluze albe, m arinăreşti, şi cu pantaloni negri, aşa
că a rătau ca nişte ad e v ăra i m arin ari.
Pescarii nu veniseră însă cu un camion, ci cu o căru ă
goală, la care erau în ju g a i doi boi vînjoşi, m ina i de un
arg a t gras.
Z o ra îl înghionti pe B ranko :
— Ă sta-i un a rg a t de-al bogătanului K aram an.
U n u l din pescari se întoarse spre ei.
— Păi şi boii sînt tot ai lui — zise omul, făcîndu-le cu
ochiul : B ogatul K aram an le-a d a t liber p en tru sărb ăto ri
rea zilei.
în
V
tre
V I
tim p ceilal
U
i se apropiaseră de hîrdău. U nul în
cerca sa-1 urneasca.
— D a ’ greu m ai e ! gem u flăcăul.
S tînd lîn gă căru aş, moş O rlovic spuse :
— Şase oam eni şi de-abia au scos dihania din apă.
F lăcăul v ru să dezlege putina.
— Eşti nebun ? se repezi chelbosul, care se a fla şi el
p rin tre m arinari. Fii m ul um it că d ih an ia nu m ai poate
îşni afară.
Pescarii b ăg a ră p ră jin i late sub h îrd ău şi v ru ră să-l
urnească, însă num ai d u p ă ce moş O rlovic, arg atu l cel

375
gras şi moş G o rian le v en iră în a ju to r izbutiră să-l urce
în căru ă.
A rg atu l îşi v în tu ră biciul şi pocni. Boii se puseră în
m işcare. Pe Z o ra o pufni rîsul :
— D e -ar şti K aram an ce le e d at boilor lui să ducă !
De trei ori se o p intiră boii ca să scoată căru a din nisip
şi din m orm anele de p ia tră sfărîm ate. C îteva clipe m ai tîr-
ziu ro ile ei d uruiau pe şoseaua p răfu ită.
Moş G o rian îşi luă h ain a şi porni du pă căru ă.
— T e duci cu ei ? îl în treb ă Branko.
B ătrînul făcu o m utră fu rio asă :
— Societatea p retin d e ca moş O rlovic şi cu m ine să dăm
prim arului peştele.
— Şi a,i să faci treab a asta ? îl în treb a ră în tr-u n glas
B ranko şi Zora.
De astă d a tă b ătrîn u l rîse :
— Şi încă bucuros. V reau cînd îi dau d arul să-i spun
o vorbuli ă, să m ă in ă m inte !
Copiii îl înso iră o b ucată de drum .
C ăru a hodorogea încet pe nisipul galben, soarele ard ea
n cru lo s şi tot păm întul dogorea ca un cuptor uriaş.
L a b arie ra oraşului aşteptau m uncitoarele de la regie,
tara fu l şi chelbosul.
G ru p u l fetelor p ărea un buchet m are de flori. E rau
albe-albe la fa ă de m ult ce se p udraseră, p u rtau rochii
în tr-o singură culoare şi lungi p în ă-n călcîie, iar p ărul,
îm podobit cu flori şi cununi de scoici, le cădea despletit pe
gît şi pe um eri ; de asem enea, flori şi şiraguri de scoici le
încolăceau şoldurile.
T o t atît de b ătăto r la ochi şi de pestri era g ătit şi
tara fu l de la „H otel Z ag reb ". Fe ele arăm ii, unsuroase şi
năduşite se răsuceau d easupra unor gulere în alte şi albe ;
m uzican ii aveau fracuri galbene, n i el decolorate, cu p a n
taloni verzi, ca şi jobenele, ciorapi roşii, iar în picioare
nişte ghete uriaşe şi greoaie, im itînd labele de broască.
C ăru a se opri. U n pictor m ărun el, care se a fla lîn g ă
chelbos, începu să îm popo oneze şi boii, apoi pe căru aş, pe
cei opt m arin ari, pe moş O rlovic şi pe taica G orian.
B oilor le arg in tă coarnele, în tim p ce căru a fu d ată
cu un lac argintiu. Fetele a n in a ră peste tot g h irlan d e colo
ra te şi şiraguri sclipitoare de m ărgele scînteind în toate cu-

376
lorile ; la rîn d u l său, căru aşul fu şi el îm brăcat în tr-u n
strai arg in tiu şi, în loc de bici, îi puseră în m înă un trid en t
din trei sim ulacre de fulgere, sem nul distinctiv al zeului
m ărilor din m itologia greco-rom ană.
în prim ul m om ent, moş G orian şi b ătrîn u l O rlovic nu
voiră să se lase polei i şi îm popo ona i, d a r cînd v ăzu ră că
pîn ă şi m arin arii se învoiseră să li se lipească ditam ai b ă r
bile, ba îşi m ai puseră şi nasuri false, roşii şi albastre,
foarte ascu ite, şi îşi m ai a g ă a ră de haine trestii şi flori
de tot soiul, se lăsară şi ei vopsi i, travesti i şi sulem eni i ca
la bîlci.
D in taica G orian, fetele şi pictorul făcu ră un duh al
apelor de to ată frum use ea : îi în d esară o perucă roşie
peste p ăru l coliliu, îi p useră un nas lung şi verde peste
nasu-i borcănat, îl m îzgăliră pe sub ochi cu dungi late de
un roşu ipător, iar la u rm ă îl v îrîră p în ’ la gît în tr-u n soi
de costum verde, un fel de sac um flat, ce se despăr ea la
spate în două cozi ca nişte în o tătoare de peşte, aşa încît
moşul a ră ta aidom a unui m onstru m arin antediluvian.
Moş O rlovic fu cam la fel îm popo onat, num ai că, în
contrast cu taica G orian, tot ce av ea pe el era albastru,
iar sub bărbie îi lip iră o b arb ă din fire de cînepă a tît de
lungă, încît îi a tîrn a p în ă la genunchi.
în tim pul acesta, chelbosul nu-şi m ai găsea astîm păr şi
le tot zorea pe fete şi pe pictor ; ici colo m ai p otrivea şi el
cîte ceva, d ar repede se lăsa păgubaş şi începea să se agite
alerg în d în d re ap ta şi în stînga.
— Sîntem g a ta ! strigară, în sfîrşit, fetele.
P ictorul term inase şi el ; m ai avea doar de poleit copi
tele boilor.
K ukulic rîn d u i alaiul : în fru n te m ergeau m uzican ii,
d u p ă ei, ju m ă ta te d in m ănunchiul de fete, dup ă fete boii,
că ru a şi m arin arii, iar restul fetelor încheia cortegiul.
Kukulic îşi trecu m îna peste chelie şi le strigă celor
doi b ătrîn i :
— Şti i ce trebuie să spune i p rim aru lu i ?
U nchieşul O rlovic îşi strîm bă g u ra sulem enită ; taica
G orian zise scurt :
— Nu.
— Cel m ai m are peşte, b in efăcătorului nostru, p rim a
rului, doctorului Ivekovic !

377
 — Bine, bine ! răspunse G orian. A m în eles.
— D a ' să nu uita i, şi nu cum va să spune i altceva.
— N -a i g rijă — îl linişti moşul şi le făcu copiilor cu
ochiul.
— D ii ! strigă din răsputeri căru aşul şi-şi înşfăcă tri
den tul fulgerător.
în aceeaşi clipă, m uzican ii atac ară un m arş şi alaiul
se puse în m işcare.
D up ă-am iaza era pe sfîrşite. Soarele nu te m ai ard ea
a tît de necru ăto r cu v ă p a ia lui, ap a m ării se încre ea uşor,
iar dinspre insule sufla un vîn t domol. M uzican ii cîntau
cu foc, boii îşi p u rtau tot m ai repede greoaiele tru p u ri îm
podobite, iar m arin arii păşeau solemni şi m îndri alătu ri
de boi. F etele m ergeau cu paşi m ărun i de dans şi zîm beau,
lăsîndu-şi v ălu rile să flu tu re în vînt.
Copiii o lu ară la trap p în ă pe chei, opăind cînd înainte,
cînd în u rm a alaiului. A jun şi la chei, d isp ăru ră în tr-o
uli ă lătu ra ln ică şi, p itin d u -se acolo, urm ăreau de p rin
gan g u ri ori de la g u ra pivni elor sărbătorescul evenim ent.
Pe chei se vînzoleau orăşeni, solda i, m arin ari, cî iva
tăietori de lem ne, m uncitoare la regie, vreo cî iva străini
care sosiseră cu vaporul, m eseriaşi, ăra n i şi liceeni.
Lum ea se opri să asculte muzica. C înd trecătorii ză riră
m ascarada, n ăv ă liră g ră m a d ă spre alai.
— U n cortegiu de sărb ăto are ! strigă b ăiatul lui Skalec
şi alerg ă în tr-aco lo gîfîind.
— D a — zise K aram an, care ştia totul de la taică-său.
O surpriză p en tru prim ar...
— Oho ! ex clam ară cî iva m arinari, apropiindu-se. Ai
crede că însuşi bătrîn u l Poseidon în persoană a r fi sosit
la Seni.
— Ia te u ită ! Şi n aiad ele lui au ajuns să se sulem e
nească ! rîse vecinul său.
Lum ea ad u n a tă acolo alcă tu ia o u li ă plin ă de via ă,
şi alaiul trecea despicînd m ul im ea şi îndreptîndu-se spre
pia ă.
B aba M aria, precupea a, ieşi şontîc-şontîc, de d u p ă ta
ra b a ei şi m îrîi răguşit :
— M aica ta, C ristoase ! Şi boii se spoiesc acum !
— Şi de ce nu ? i-o reteză unul din m arin ari. D um
n e a ta cum i-ai lăsat b arbă ?

378
 R ădic şi nevsată-sa, care m ai zăboviseră du pă tejg h eau a
lor, se alip iră şi ei alaiului, iar cî iva ăra n i, care tocm ai îşi
vînd u seră ultim ele fructe, se rîn d u iră în spatele fetelor.
în fa a „H otelului A d ria “ înghesuiala era atît de m are,
încît alaiul trebui să se oprească o vreme.
— U n rachiu, m ă rog frum os, dom nule N eptun ! strigă
burtosul M arculin, rid icînd p ah aru l şi sticla spre cei doi
bătrîni.
— D acă-i din ăl bun, atunci d ă-n co a’ un păhărel ! m or
m ăi taica G orian.
— I-auzi, un p ăh ărel ! se îm potrivi cu seme ie că ru
aşul. T o ată sticla ! O d ată pe an n e-ară tă m şi noi pe-aic
şi nici chiar atît...
P în ă să-şi v ină în fire bietul M arculin din n ăuceala lui,
căru aşul îi şi smulsese sticla şi p ah a ru l din m înă.
Brozovic îşi a ră tă în p rag u l p răvăliei m u tra lui de
vulpe. Văzîndu-1 pe chelbos în fru n te a alaiului, ceru să i
se aducă h ain a de oraş şi se lu ă d u p ă el.
Cu şapca în m înă şi cu m înecile cămăşii sum ecate p înă
sus pe b ra ele-i albe şi puhave, C urcin stătea în fa a b ru
tăriei şi, m irat, se frecă la ochi, p riv in d vesela procesiune,
apoi, tro p ăin d din sabo ii de lem n, se a lă tu ră celorlal i.
C iobotarul, fierarul, b ătrînul Pletnic, Susic în caftanul
lui, moş D răg an , moş Iosip, Pacic şi ucenicul lui, to i ieşiseră
de p rin ateliere, crîşme, dughene şi case, şi alaiul sporea
din ce în ce.
D in tre liceeni, Sm olian, M arculin şi g răsanul m orarului
o lu a ră şi ei glon într-acolo ; alerg în d să-l a ju n g ă pe
tată-su, veni şi m icul Brozovic. B ăie ii m ergeau în lan
în ain tea alaiului.
T a ra fu l coti în p ia a m are. în fa a „H otelului Z agreb",
la ferestrele căruia atîrn a u cîteva steaguri, stătea R ingel
natz. P en tru sărb ăto rirea zilei, îşi pusese o h ain ă albă, iar
în cap, o şapcă nouă ; încolo, ca-n toate zilele, clipea vesel
din ochii lui mici şi lum inoşi, care i se iveau de sub p a
ju ra uriaşă b ro d ată pe şapcă.
P ia a se scălda în ultim ele raze ale soarelui, iar lespe
zile p ă tra te şi strălucitoare, precum şi spoiala p ro asp ătă a
caselor răsfrîn g eau lum ina scînteietoare şi orbitor de albă.
Dincolo de fîn tîn a cea m are, d rep t în fa a p alatu lu i
episcopal, se în ă l a falnică tribuna. Pe scîndurile ei ce se

379
legănau sub paşii oam enilor sta zîm bitor directorul Frages,
cu aerul său tineresc, îm brăcat în alb din cap p în ă-n p i
cioare. L în gă el, p alid şi nesfîrşit de lung, se a fla prim arul,
în ju ru l lor se g ru p aseră doctorul Skalec, gras şi voinic, cu
degetele m ari înfipte în răscroiala vestei albe, Brozovic,
farm acistul, m ătăhălosul şi b u hăitul K aram an şi, în sfîrşit,
Pletnic, care li se alătu rase ultim ul.
în d re ap ta şi-n stînga m ai-m arilo r se postaseră cei
doi poli ai. Begovic p u rta un veston nou, care m ai d ădea
încă im presia de cură enie. P oli aiul burduhănos şi roşu
la fa ă nu m ai asuda ca de obicei, ci îşi luase un aer grav
şi solemn. D ordevic era el, cel dintotdeauna ; strîngea în
m înă bastonul de cauciuc şi se u ita cu ochii m iji i la m u
zican i.
în ju ru l tribunei se înghesuia tot soiul de lume. ă ra n i
cu berete colorate, care, de obicei, la vrem ea aceea erau
în drum spre satele lor, tăietori de lem ne care voiau să
v ad ă serbarea în ainte de cină, tîrgove i cu nevestele lor,
călugări e din tagm a M izericordiei, vreo doi ofi eri, un
grup de străini sosi i cu un autobuz, deoarece m ersese ves
tea în tot oraşul despre pescuitul nem aipom enit al lui moş
G orian, precum şi faptul că societatea pescărească avea să
ofere în public, p rim arului, cel m ai m are ton prins în
A d riatica în ultim ele decenii.
A laiul m ărşălu ia încet către tribună. Cu şepcile trase
ştrengăreşte pe-o ureche, liceenii m ergeau în frunte. M u
zican ii tunau cu a tîta putere, de-ai fi zis că vor să sufle
şi ultim ul sunet din trom petele lor, fetele îşi flu tu rau v ă
lurile, răsucindu-se pe călcîie, pescarii trav esti i în m ari
nari, în ciuda încăl ăm intei lor greoaie, încercau şi ei să
ie tactul. D eodată căru aşul îşi în ăl ă trid en tu l ca pe un
sceptru, iar moş O rlovic şi moş G orian se rid icară la un
semn al directorului Kukulic.
M ereu noi v aluri de oam eni se înghesuiau în coasta
alaiului sau porneau du pă el. T o i m eşteşugarii de prin
uli ele învecinate clăm păneau cu sabo ii lor de lem n pe
caldarim . C lien ii de la „H otel A d ria “, m ul im ea de pe
chei, to i alergau în urm a m uzican ilor şi a fetelor. P în ă
şi cî iva preo i şi novici se în grăm ădiseră în fa a p alatului
episcopal, şi în tot acest potop de lum e zbucneau p rin tre
n n d u ri copiii din Seni, dornici să v ad ă şi ei m ascarada.

380
 Chelbosul, cu fa a brobonită de sudoare, ridică bra ul,
şi alaiu l se îm p ăr i în două. Fetele se rîn d u iră ca o g ard ă
de onoare d in ain tea tribunei. D e asem enea, şi pe m uzi
can i îi aşeză Kukulic la d re ap ta şi la stînga căru ei. L a un
semn al lui, m arin arii se ap ro p ia ră de h îrd ău şi încercară
să-l ridice.
— E acolo în ău n tru ! strigau copiii, care rupseseră
rîn d u rile celor m ari.
— Da, e în hîrdău.
— D oam ne, d a ’ greu trebuie să fie ! exclam ă Pacic,
văzînd cum icneau m arinarii.
în sfîrşit, oam enii izbutiră să-l salte pe um eri şi p o r
n iră încet spre tribună.
Cei m ari se buluciră du pă copii. D eveniseră la fel de
curioşi. Begovic şi D ordevic am enin au cu bastoanele lor
de cauciuc, ca lum ea să facă pu in loc, m ăcar cît să pun ă
jos m arinarii h îrd ău l cel greu.
M ul im ea se înghesuia de zor, form înd, îm preună cu
poli aii, un semicerc d in ain tea tribunei.
în veşm intele lor colorate, moş G orian şi moş O rlovic
veneau du p ă hîrdău. în sfîrşit, se aplecară să dezlege fu
niile groase. P rim a funie fu desfăcută ; taica G orian o dez
legă şi p e-a doua, iar moş O rlovic liberă capacul.
— Binişor — îi atrase aten ia m oş G orian — altfel te
pom eneşti cu el afară !
Chelbosul strigă „înapoi !“ şi v ru să îm brîncească m ul
im ea în d ără t, însă, cu tot sprijinul d at de m arin ari şi
de cei doi poli ai, lum ea, din cale a fa ra de curioasă,
nu se retrase nici m ăcar cu un pas, ba, dim potrivă, prinse
să se îm pingă şi m ai vîrtos spre m arinari.
— îl ridic — spuse moş O rlovic şi, într-adevăr, capacul
cel greu fu urnit.
— M uzica ! strigă chelbosul către m uzican i. A ceştia
îşi u m flară obrajii, de ziceai că acuşi-acuşi or să plesnească,
şi iată că deo d ată capacul fu în lătu rat.
D a r m ul im ea p u tea să-şi în tin d ă m ult şi bine capetele,
fiindcă altceva n -av ea de văzut decît pe cei doi b ătrîn i
care făceau nişte m utre uluite şi pe Kukulic, chelbosul,
care se aplecase şi el d easupra hîrdăului, m ai-m ai să-i iasă
ochii din cap.

381
 P rim arul, de asem enea, se holba furios, iar directorul
Frages şi celelalte persoane sim andicoase aveau o expresie
buim ăcită, m irată la culme. N um ai cei doi b ătrîn i îşi v e
n iră m ai repede în fire. B a chiar taica G o rian prinse să
clipească repede din ochi, iar moş O rlovic îşi înăbuşi rîsul.
Ceea ce se afla în fundul hîrd ăului era orice num ai
ton nu, tonul despre care mersese vestea că-i grozav de
m are şi prim ejdios şi care încă în acea dim inea ă zvîcnea
ca arg in tu l viu. Ce-i drept, un leş de anim al tot zăcea acolo.
O am enii îşi suflecară m înecile, v îrîră bra ele în putină şi-l
scoaseră a fa ră ; m ai întîi ieşi capul, apoi trupul, după aceea
picioarele, ia r la u rm ă smocul ud al cozii.
— U n cîine ! şopti moş G orian, luîndu-i-1 unchieşului
O rlovic din m înă şi ridicîndu-1 în fa a prim arului.
— U n cîine ! strigă în g u ra m are un copil de lîngă
moş G orian.
L a trib u n ă se auzeau şoapte : „U n cîine !“ Şuşotea B ro
zovic, care-şi ascu ise şi m ai şi chipul lui ră u de vulpe.
K aram an m îrîi şi el şi se făcu roşu ca racul.
Deşi m uzica tot m ai cînta, zvonul se lă i repede în
to ată pia a.
— U n cîine ! răsună ca un ecou glasul lui C urcin cel
gras, şi nici el singur nu ştia dacă trebuie să rîd ă sau
să plîngă.
— U n cîine ! re p etară tăietorii de lem ne din spatele
lui. I-au d ăru it p rim aru lu i un cîine.
— O cotarlă m oartă ! chicotiră fetele şi to i se g ră
m ăd iră şi mai dihai înspre m arin ari şi poli ai, fiecare
v rîn d să v ad ă hoitul.
— H a -h a ! izbucniră unii în rîs. H a -h a !...
Copiii duseră m ai d ep arte rîsul, fetele îl în tă riră cu
chicotelile lor, C urcin şi Pacic îşi a d ă u g ară notele joase
ale basului lor, moş Iosip prinse să behăie ca o capră, b ă trî
nul Tom islav, fieraru l, îl trîm b i ă ca din trom petă, iar de
la el trecu în g rupul lem narilor, de unde, în sfîrşit, ajunse
la ăran i, aşa că în treag a p ia ă se cutrem ura şi bubuia
de rîs.
— U n cîine ! strigau oam enii în tr-u n a. U n cîine ! A u
d ă ru it p rim aru lu i nostru un cîine m ort !

382
 Rîsul acela îl făcu pe chelbos să pălească a tît de tare,
de-ai fi zis c-a p ierit to ată v lag a dintr-însul, şi moş N ep-
tun, cu în treitu l lui fulger, trebui să-l sp rijin e ca să nu
cadă jos. D irectorul Frages era aproape la fel de alb la
fa tă ca şi costum ul de gală. D ar d in tre to i, p rim aru l a ră ta
cel m ai îngrozitor. Ochii lui m ari scăpărau sub lentilele
ochelarilor ca două scîntei, chipul i se lungise şiera m ai
p alid decît al celor doi ; scrîşnea din din i şi ăcălia lui
ascu ită dansa în sus şi-n jos de p arcă a r fi fost vie. T ot
n u-i venea să cread ă că i se jucase un renghi atît de
cum plit, d rep t care făcu doi paşi spre hîrdău.
Moş G o rian ridică stîrvul m ai sus :
— Ce m ai tu ra-v u ra, e un cîine.
în tre tim p m ul im ea începuse să ipe tot m ai tare. P în ă
şi cei m ai de la coadă aflaseră; iar vestea zbura acum din
fereastră în fereastră, p ătrunse în p alatu l episcopal, iar
strigătele şi rîsetele sporiră în tr-a tîta , încît acopereau muzica.
Rîsul acesta făcu să sece şi ultim a picătu ră de răb d are
a prim arului.
— în ceta i ! u rlă el către m uzican i.
— înceta i, înceta i ! răsun ă ca un ecou glasul chel
bosului, care-şi m ai venise în fire.
D octorul Ivekovic porunci din nou :
— Begovic !
P o li aiul se repezi în ainte :
— Da, dom nule p rim ar !
— Iei cinci m arin a ri şi îm pingi lum ea în jos, spre
chei.
— Am în eles, să trăi i ! Begovic salută, ducînd la tîm -
p lă bastonul de cauciuc, şi se şi apucă să îm brîncească
m ul im ea.
— D ordevic ! D ordevic se repezi înainte. Iei restul m a
rin arilo r şi îm pingi oam enii care au mai răm as pîn ă în
alee. în cinci m inute să v ăd p ia a goală !
— A m în eles, să tră i i ! salută D ordevic şi se în
depărtă.
încet-încet m ul im ea se trase înapoi, d a r în p ia ă tot
m ai răsunau rîsete, hău liri şi fluierături.
în tre tim p p rim aru l se adresă lui G orian şi lui Orlovic,
trem u rîn d ca fru n za plopului de furie.

383
 — Cine este făptaşul ? în treb ă el, fu lg erîn d u -i pe am în-
doi bătrînii.
— Spune i — răsună ca un ecou glasul chelbosului —
cine este făptaşul ? N ici vorbă că nim eni altul decît voi.
B ătrînii rid ica ră am îndoi din um eri.
— N u — m orm ăi moş G orian — şotia asta, din păcate,
nu-i a noastră.
P ia a se golise, iar m arin a rii şi poli aii se înapoiaseră.
P rim arul se răsti la m arin ari :
— Sau voi, sau unul din cei doi b ătrîn i a făcut-o. Cine
altcineva, a r fi fost în stare ?
M arinarii sus inură sus şi tare că sînt nevinova i.
— P oate că ştiu eu ceva... — bîigui B ălăior.
— T u ? Se răsti în tr-u n glas la el p rim aru l şi Kukulic.
— C red că „ei“ sînt...
— Cine ? C ine ? V orbeşte odată, m ăi om ule !
— Copiii de la moş G orian.
— Care, dom ’le ? Care copii ?
j— jZ ° ra cea roşie şi B ranko Babici, pe care, de aproape
o săptăm înă, îi caută poli ia.
— Ă ia ? ăc ălia p rim aru lu i prinse iarăşi să danseze în
sus şi-n jos.
— B ranko a fost azi-dim inea ă pe la noi şi n e-a cerut
o lo p ată — vorbi g răb it flăcăul. L -am în treb at p en tru ce-i
trebuie, fiindcă-m i dase-n g înd că moş G orian v rea să-şi
îngroape banii. P uştiul însă m i-a răspuns : „N u, îngropăm
a* u
un cnne .
— Şi crezi că ăsta e ? D octorul Ivekovic a ră tă către
leşul care zăcea în hîrdău.
— N u încape nici o în d o ială — zise B ălăior.
— P ăi ăsta-i Leo al m eu ! interveni bogătanul K a ra
m an, care privise de-aproape cîinele. L -am îm puşcat acum
două zile.
— Şi cum a aju n s cîinele dum itale la copii. ? se am es
tecă în vorbă directorul Frages.
— L -am îm puşcat fiindcă se g u d u ra pe lîng ă liota asta,
şi b ătrîn u l K aram an n -a re nevoie de-un cîine care s-a
îm p rietenit cu haim analele.
— Z o ra cea roşie şi b an d a ei... — suspină prim arul,
dus pe gînduri. Fireşte — spuse el în tr-u n tîrziu — ei tre-

384
 buie să fi fost. A u v ru t să se răzbune fiindcă am d at ordin
să fie pedepsi i şi fiin d că-i urm ăresc. F a a i se contractă
de furie, pum nii i se încleştară, iar b ărb u a începu din nou
să-i danseze : Am să le -a ră t eu lor cine sînt ! Acum le-am
pus cruce ! Begovic ! D ordevic ! îi chem ă el pe poli ai.
A m îndoi a lerg ară în tr-u n suflet.
O bucată de vrem e, prim arul se plim bă tu lb u rat în
coace şi încolo p rin fa a lor, apoi spuse pe nerăsuflate :
— Avem destule dovezi că şi această ticăloşie a fost
săvîrşită de b an d a Z orei cea roşie. M îine să se pun ă un
afiş în care să scrie că m ărim recom pensa de la o sută la
două sute de dinari. D e asem enea, că oricine care ştie unde
se află copiii să ne an u n e im ediat. D up ă aceea o să tele
fonez la centru să mi se trim ită încă doi poli ai. O să cer
cetăm ascunzătoare cu ascunzătoare în tot oraşul şi prin
îm prejurim i, iar dacă p în ă poim îine seara n u -i prindem , să
nu-m i spune i mie p rim aru l Seni-ului. D acă însă reuşim
să punem m îna pe ei — continuă el cu glas m ai ridicat
— îi băgăm im ediat Ia închisoare, absolut pe to i, să-şi
execute pedeapsa, să ştiu de bine că eu cu m îna m ea îi
duc la puşcărie ori la casa de corec ie.
D octorul Ivekovic rostise toate acestea pe n erăsuflate ;
şi în tim p ce vorbea, b ărb u a-i opăia tot m ai furioasă în
sus şi în jos, iar năd u şeala îi curgea rîu ri-rîu ri de pe frunte,
şi pînă şi ochelarii îi dansau pe nas. D upă ce isprăvi, se
întoarse brusc şi ad ă u g ă scurt „Bună seara, dom nilor",
apoi străbătu ca o fu rtu n ă p ia a pustie şi in tră în casă.
Brozovic se u ită lung du pă el :
— Bietul om !
Şi lui K aram an, care tot se m ai uita la cîinele lui cu
ochii cît cepele, îi p ă ru rău de prim ar.
D irectorul Frages îl consola pe chelbos, care nu-şi ve
nise încă în fire :
— Lasă, Kukulic, şi hai să cinstim colea un vinişor,
Şi-om u ita în tr-o clipă afu risita asta de poveste cu cîinele !
D a r chiar atît de repede nu puteau ei s-o uite. T o t
Seni-ul rîd ea şi m ul im ea care fusese îm brîncită din p ia ă
se p erin d a acum pe uli e şi-o inea m ai d ep arte num ai în
cîntece şi fluierătu ri, în rîsete şi hăuleli. O ricît s-au ostenit

25 — 1626
385
Begovic şi D ordevic să altoiască cu bastoanele lor de cau
ciuc pe cel pe care-1 vedeau rîzînd sau fluierînd, după un
ceas cizm arul cel cocoşat şi ticluise un cîntec despre po
vestea cu pricina, şi to a tă lum ea îl cînta.
Moş G orian, unchieşul O rlovic, C urcin şi Pacic tocm ai
se aşezaseră la M arculin în ju ru l unei mese, să cinstească
îm preună cu moş Iosip şi cu fieraru l cel vînjos nişte vini-
şor din cel negru, cînd g ru p u ri întregi de m arinari, de tă
ietori de lem ne, de m uncitoare la regie şi o liotă de copii
trecură cîntînd în g u ra m are pe lîng ă „H otel A d ria ". Ciz
m arul cînta singur cîte o strofă, iar ceilal i o repetau în cor :

V eni Poseidon în oraş,

cu o căru ă mare
şi c-urt hîrdău grozav de greu,
de nu pot opt să-l care.

Voia, întregului oraş,

ca to i să-l pomenească,
şi m agistratului înalt,
cu drag să-l dăruiască.

Se povestea de-un peşte greu ;

s-au pus şi rămăşaguri,
cei m ai seme i pe aur m ult
şi perle în şiraguri.

Prim arul cu întregul sfat

pe zeu m i i-l primiră
cu m uzican i şi fete mari
ce-n cor îl proslăviră.

Se ia capacul de pe vas,
trom peta-şi tună glasul,
dar m ic şi mare sînt trăsni i
şi îşi astupă nasul.

386
 Un cap zărim, şi-o coadă-apoi,
colac ca firu-n tort,
şi vesel strigă un c o p il:
„Ă sta-i un cîine m ort ! '

Primarul se uită năuc,

holbat stă magistratul,
şi rîde doar norodul biet
văzind pe răposatul.

Slăvit să fii tu, Poseidon !

şi-om proslăvi şi m îine
viteazul port, a m ării stea,
ce-a dat plocon un cîine.

T o i se tăv ăleau de rîs, iar dup ă o ju m ătate de ceas,

cînd cîntăre ii şi cîntăre ele trecu ră din nou pe acolo, în
cepură şi m uşteriii să cînte lao laltă cu ei.

...viteazul port, a m ării stea,

ce-a dat plocon un c îin e !...

— In săn ătatea poetului — strigă C urcin, ridicînd p a

haru l spre cizm arul cel cocoşat.
Moş O rlovic îi şopti lui taica G orian :
— U ite c-am fost şi noi răzbuna i.
Moş G orian îi răspunse cu un gest de în cuviin are :
— Da, grozav au m ai brodit-o copiii ! M ult m ai straş
nic decît m i-aş fi rostit eu cuvîntarea.
M arculin cel gras, care, cu p ah aru l înainte, sta g h e
m uit la m asa lor, se a ră tă însă cam în g rijo rat.
— N u -i oare cam p rea de tot ? îşi dete el cu părerea
cind oam enii, cîntînd, p o rn iră m ai departe.
Moş Iosip clătin ă din capul său căru n t :
— L asă că-i bine, M arculin. L asă că-i bine... G lasul
poporului e glasul lui D um nezeu şi nu strică de loc să mai
audă şi m ărim ile ce gîndeşte despre ei Dum nezeu şi
poporul.

387
 C apitolul 23

Branko e gata s-ajungă a doua oară la puşcărie

In tim pul serbării, copiii răm ăseseră ascunşi p rin g an

guri, pe ulicioare şi pe la g u ra pivni elor.
C înd solem nitatea e ra în toi şi, în sunetele puternice
ale muzicii, m arin arii duceau h îrd ău l greu la tribună, ei
se în cum etară să iasă de p rin ascunzători şi să se amestece
în m ul im e.
B ranko şi N icola se aflau aproape de căru a îm podo
bită. P uştiul trem u ra de em o ie şi de bucurie.
— A h, au să v ad ă ei acuşi !...
Cu ochii larg deschişi, B ranko se u ita la p rim ar şi la
cei doi b ătrîn i pescari. D eo d ată b ăiatu l m ai zări pe cineva
în trib u nă : lîn g ă doctorul Ivekovic şedea, nu num ai fe-
cioru-său, ci şi Z lata.
D om nişoara nu era deci nici bolnavă, nici plecată, aşa
cum crezuse B ranko, şi în tim p ce toate p riv irile se în
d rep tau în co rd ate asu p ra h îrdăului, ia r moş G orian tocmai
spunea „U n cîin e“ şi to i rep etau „U n cîine ! U n cîine !“,
B ranko n -a v e a ochi decît p en tru tîn ă ra fată.
B ăie ii v ăzu ră şi auziră cum p rim aru l şi chelbosul se
răsteau la cei doi b ătrîn i, cum poli aii şi m arin arii hăituiau
m ul im ea care rîdea, chiuia şi fluiera, şi cum lum ea fugea
pe uli ele şi pe străzile din apropiere.
în această învălm ăşeală, B ranko şi N icola fu ră trîn-
ti i la păm înt, B ranko izbuti să se ridice repede şi să se
refugieze la „H otel Z a g re b “, lîng ă R ingelnatz. N icola fu
m ai p u in norocos, d a r se salvă totuşi sub una din nenum ă
ratele mese din fa a hotelului, punîndu-se astfel la adăpost
de poli ai şi de m arin ari.
D in ascunzătoarea lui, băiatul auzi cum p rim aru l îi
lua la rost pe cei doi b ătrîn i, cum jan d arm ii şi m arinarii
prim eau noi ordine şi cum o p o rn iră în pas alerg ăto r îm
preu nă cu liceenii.

388
 Să fi ghicit că ei sînt tarto rii păcălelii ? C ine să-i fi
tră d a t oare ? în orice caz, N icola constată că liceenii v o r
beau num ai despre ei. P uştiul aştep tă p în ă ce m ul im ea
dispăru în direc ia cheiului, apoi se făcu şi el nevăzut. P ri
mul lui gînd fu să-i găsească pe ceilal i şi să-i p u n ă în
g ardă. N u era însă chiar atît de uşor. D uro şi Z o ra cutre
ierau uli ele d e -a valm a cu m uncitoarele de la regie şi
cu cî iva tăietori de lem ne, chiuind şi fluierînd ; la rîndul
său, P avle se d esfăta în acelaşi fel, aşa că trecu un ceas
bun p în ă cînd N icola să dea de ei.
— P rim aru l e foc şi p a ră pe noi, ia r poli aii şi liceenii
sînt pe urm ele noastre — îi înştiin ă el.
— P ăi cine le-o fi spus ? în treb ă Duro.
— D a, cine ? în treb ă şi Pavle.
— P oate că au d o ar aşa, o bănuială... — ziseNicola.
— M ai-n ain te de toate trebuie să-l vestim şi pe
B ranko — fu de p ărere Z ora, care abia atunci îşi dădu
seam a că B ranko lipseşte.
— Pe unde s-o fi ascunzînd ?
De la serbare, copiii nu-1 mai văzuseră.
— Ştiu d o ar că s-a refu g iat la „H otel Z agreb" — spuse
N icola.
— L a „H otel Z a g re b “ ? rep etă pe gîn d u ri Zora.
— R ingelnatz i-a d a t drum ul să in tre — ad ăug ă puştiul.
— A tunci tot la R ingelnatz trebuie să fie — spuse fata.
Voi fu rişa i-v ă p în ă-n golf, la taica G orian, şi ascunde i-vă
în hrubă. Eu m ai d au o ra ită pe la „H otel Z agreb".
Z o ra le făcu un sem n cu capul şi o porni iute către
„H otel Z ag reb ".
în tr-a d e v ă r, în prim ul m om ent, B ranko se refugiase la
R ingelnatz, în hotel. D a r apoi ieşise în curte să asculte
zarva m ul im ii.
D upă o bucată de vrem e h ărm ă laia se m ai potoli şi el
dădu să iasă în strad ă, cînd o zări pe Z lata, care traversa
p ia a şi se în d rep ta spre casă.
Doam ne, d ar cum a ră ta fa ta ! A vea chipul p alid şi
răvăşit, ochii roşii, iar pum nii încleşta i, ca şi cînd se p re
gătea să se năpustească asupra cuiva.
T recu în fugă pe lîngă băiat, care se ascunsese dup ă
poartă, deschise brusc uşa casei şi o trîn ti cu putere în
urm a ei.

389
 B ranko se furişă înapoi în curte. Poate că Z la ta se va
duce în pavilion şi acolo va putea să-i vorbească şi s-o ov
trebe ce era cu ea.
T reb u i să aştepte m u ltă vrem e p înă ce fa ta ieşi din
casă şi se repezi ca o fu rtu n ă în pavilion. P ăre a deznă
d ă jd u ită şi trecu în goană pe lîngă el, de p arcă a r fi go
nit-o o h aită de dulăi.
B ranko se lu ă tip til după ea.
Z la ta smucise uşa pavilionului, se năpustise în ău n tru şi
b ăiatul n-o m ai văzu de loc, nici n-o m ai auzi. Se strecură
p înă la fe rea stră : în sem iîntuneric o zări pe Z la ta stînd pe
scaun cu fa a în palm e şi plîn g în d în hohote.
B ranko se furişă cu lu are-am in te pînă la uşă şi intră
înăuntru.
— Z la ta ! şopti el.
F a ta se întoarse repede şi cei doi se p riv iră în ochi.
B ranko se sperie : nu m ai era Z la ta pe care o cunoştea
el şi nici m ăcar fa ta care, cu o clipă înainte, plîngea dez
n ăd ă jd u ită, era altă arătare . E ra o Z la tă scoasă din m in i,
g ata să răcnească, să lovească, şi fă p tu ra aceasta îl privea
cu a tîta ură, încît B ranko m ai bucuros a r fi lu at-o la fugă
sau a r fi in tra t în păm înt.
— T u ! şuieră ea cu o voce p lin ă de venin. M ai în
drăzneşti să vii ?
— D a, eu — se bîlbîi băiatul.
— Ce cau i aici ?
— Am v ru t să te văd.
— Pe m ine ?! şi fa ta izbucni în tr-u n rîs cutrem urător.
Pe m ine, dup ă ce l-a i făcut ridicol pe ta tă l m eu în fa a
întregului oraş ?! Pe m ine, care, după ruşinea aru ncată
de voi asupra casei noastre, nici nu m ă mai pot a ră ta
în lume.
— N oi ? îndrăzni B ranko.
— Cutezi să tăgăduieşti ?
B ranko era încurcat :
— D a r ce-am făcu t noi ?
Z la ta în ain tă un pas spre el :
— A i pus sau nu cîinele în h îrd ău ? V orbeşte !
în tre tim p Z o ra ajunsese la „H otel Z ag reb ". R ingel
natz se afla ca to td eau n a la postul lui şi p rivea în d reap ta
şi-n stînga.
 — N u l-ai văzut pe B ranko ? în treb ă fata.
R ingelnatz îşi scoase luleaua din g u ră :
— Acum un ceas, cam aşa ceva, a in tra t ca o săgeată
aici înăuntru.
— Şi de ieşit n -a m ai ieşit ?
— C red că nu. D a r d ă o ra ită şi vezi...
— U n de anum e ?
— L a p rieten a lui d e-alătu ri. D acă n -a ieşit pîn-acum ,
cu sigu ran ă că-i la ea în pavilion.
Z o ra se în cru n tă :
— L a Z la ta ?
— D a — încuviin ă R ingelnatz — că d o ară v re a să-l
înve e să cînte la vioară. Aşa, cel pu in, m i-a spus Branko.
O clipă, Z o ra sim i că inim a încetează să-i m ai bată.
De astă d ată nu gelozia se stîrnea în tr-în sa, şi nici ciuda
îm potriva acelei fete. N u, era d isperată şi totodată furioasă
pe B ranko.
D o ar ieri ju ra se ră să fie strîns uni i, să nu p u n ă nim ic
m ai presus de prieten ia lor, şi se legaseră să-şi răm în ă sta
tornic credincioşi şi m ereu buni uscoci, şi uite că astăzi
B ranko se ducea din nou la fa ta aceea. P u r şi sim plu,
n u-i venea să cread ă !
— Şi un d e-i pavilionul de care spui ? în treb ă ea.
R ingelnatz a ră tă în spatele cur ii :
— D acă o iei p rin curte, po i să vezi de-acolo în g ră
d ina doctorului Ivekovic, iar dacă sări zidul, aju ngi chiar
lîngă pavilion ; este lip it de zid.
Z o ra îi m ul um i lui R ingelnatz şi se strecură înăuntru.
A şad ar, acolo era curtea, dincolo g răd in a, ia r în fundul
grădinii, clădirea aceea m ică, cu fa a d a rotundă, nu p utea
fi decît pavilionul.
în geam urile ferestrelor în alte se răsfrîn g eau raze de
soare. F a ta zări şi două um bre, însă treb u ia să se ca ere pe
zid d acă voia să se încredin eze că B ranko şi Z la ta se aflau
în tr-a d e v ă r acolo.
Da, ei erau.
B ranko se făcuse mic şi stătea înfricoşat lîn g ă uşă.
D om nişoara se înăl ase furioasă în fa a lui şi-l am enin a
cu pum nii.
Z o ra se strecură şi m ai aproape.

391
 F a ta b ătea din picior, se răstea la Branko, îl lu a la
rost, îl ocăra, iar B ranko încrem enise locului, copleşit şi
înspăim întat.
Z o ra desluşi vorbele fetei :
— A tîta v reau să ştiu — răcni Z lata, fu lg erîn du-l cu
p rivirea pe B ranko — a i pus sau nu cîinele în h îrd ă u ?
— Cîinele... — bîigui Branko.
— R ăspunde d a sau b a ! A ltceva nim ic !
B ranko ridică din um eri. C hipul lui se înăspri :
— D a — zise el răspicat, apoi repetă : Da.
Z o ra îşi in u răsu flarea. N u m ai auzi răspunsul Z latei.
în urechi îi răsu n a num ai acest cuvînt „ d a “ şi-i veni am e
eală. N -o m ai ineau picioarele : sim i o slăbiciune în
tot trupul.
N u num ai că B ranko se dusese la fa ta asta, d ar se şi
trădase. Şi nu num ai pe el, ci pe to i din band ă, pe uscocii
lui. Ş i-a călcat ju răm în tu l şi credin a şi, prin asta, a rupt
tot ce-i lega pe ei am îndoi.
A tît de m ult o zgudui pe Z o ra tră d a re a lui, încît trebui
să se sp rijin e de zid, apoi de un pom, însă îşi veni repede
în fire, se smuci din loc, o luă la goană p rin g rădină, sări
zidul şi pe-aci i-e drum ul...
în im a îi bătea în piept ca o toacă. L acrim ile îi curgeau
şiroaie pe o b raji. îşi încleştă m îinile, înfigîndu-şi unghiile
în carne. V ai, Branko... îi fusese drag, îl iubise ca pe un
frate. Ba poate chiar m ai m ult decît atît. îl preferase tu
tu ro r prieten ilo r ei, fusese g ata să-i ierte tot ce se întîm -
plase : iubirea lui p en tru fa ta aceea, ba chiar şi faptul că
el pusese această iubire m ai presus de p rieten ia lor. însă
că s-a dus şi a d at totul în vileag, ca un tră d ă to r d intre
cei m ai ticăloşi, asta nu p u tea să i-o ierte !
A lerg a tot m ai repede, gonea tot m ai d isperată pe
străzi. N ici nu v edea pe unde calcă. N u recunoştea pe n i
meni şi nu auzea nici m ul im ea care cînta în g u ra m are :
„C întecul cîinelui“ ; trecu aşa în goană p rin d rep tul cheiu
lui, apoi p rin p ia ă şi din nou către chei ; n-au zea şi nu
v edea nim ic ; alerg a ca vîntul.
D eodată cineva se năpusti asupra ei.
— Z o ra roşcovana ! strig ă o voce strid en tă şi pi igăiată,
iar o m înă i se înfipse în um ăr.

392
 Z o ra se scutură şi goni m ai departe. D a r cel care stri
gase n-o slăbea de loc : „Z ora roşcovana ! Z o ra roşcovana !“
G lasul acela u rla tot m ai tare şi b ăiatu l încercă să pu nă
iar m îna pe ea. A tunci Z o ra îl văzu : era m u tra ascu ită
de şoarece a m icului Brozovic. îl îm brînci cît colo şi se
smulse pen tru a doua o ară din m îinile lui.
D ar Brozovic îşi atinsese scopul. Ia tă că acum strigau
încă doi du pă ea, apoi al treilea, feciorul cel gras al m ora
rului, m icul Skalec şi un alt licean.
D upă cîteva clipe cineva îi tăie drum ul : era tîn ăru l
K aram an. O cuprinse cu bra ele.
— în sfîrşit, te-am în h ă at, îm pieli ato ! spuse el, triu m
fător, şi fa a -i unsuroasă se roşi de bucurie.
Z o ra începu să se apere. îl izbi pe tîn ă r d rep t în ochi,
îl zgîrie, îi scăpă un pum n în piept, însă între tim p tăbă-
rîră şi ceilal i asu p ra ei.
U n m arin a r îi despăr i lovindu-i fă ră m ilă.
— L ăsa i fa ta -n pace, golanilor ! strigă el.
— N ene, e d ră g u a lui B ranko Babici, pe care-1 caută
poli ia — spuse g îfîin d m icul Brozovic, i indu-şi m u tra de
vulpe.
— Lasă, nene, fa ta pe seam a n o astră ! stărui şi Skalec.
E din b an d a care i-a pus prim aru lui cîinele în hîrdău.
— A ! V a să zică şi ea... — rîse m arinarul, care tot
nu ştia ce să facă, dacă să-i d ea o m înă de aju to r Zorei,
sau m ăcar să-i înlesnească fuga.
— D a ! strigă g răsanul m orarului. Şi vrem s-o ducem
la poli ie.
în tre tim p Z o ra îşi redobîndi cum pătul. A cum totuna îi
era, orice s-ar fi întîm plat. D acă B ranko o trădase, ce-i
m ai răm înea ei şi celorlal i decît să se lase în voia soartei ?
N u dorea nim ic decît să se răzbune pe el. A şa cum o tră
dase el pe ea, îl va lovi şi ea pe el. Begovic avea să afle
unde era el, ba m ai av ea să afle şi că dum nealui poposeşte
sub acelaşi acoperiş cu dom nişoara Z lata.
— M ă duc şi singură la poli ie — spuse fata, u rm în-
du-şi gîndul, şi se smulse din m îinile băie ilor.
— T u ?! strig ară liceenii şi, m ira i, se u ita ră in tă la ea.
— Da, eu, şi d acă nu m ă crede i, n-ave i decît să veni i
cu mine.

393
 — A sta o s-o facem noi, vrei nu vrei — rîse m înzeşte
K aram an şi-şi şterse sîngele de pe fa ă.
— D a, haide ! com andă şi Brozovic, înghion tind-o în
spate.
Z o ra o şi pornise. M ergea ca p rin cea ă, ca p rin tr-u n
perete gros, ca p rin tr-u n zid. U n d e voia să se d ucă ? L a
poli ie. Ce voia să facă acolo ? S ă-l trădeze pe B ranko. O are
i se tulburase m intea ? Fusese p ărăsită de toate duhurile
bune ? Înnebunise ?
în tre tim p, alaiu l se m ărea. în a fa ră de K aram an, de
feciorul cel gras al m orarului, de prichindelul de Brozovic
şi de Skalec, cel cu picioarele strîm be, se m ai ală tu ra se ră
şi tîn ăru l M arculin, Sm olian şi încă vreo al i şase-şapte
liceeni.
B ăie ii u rlau cît îi lu a g u ra şi se ag itau de m am a
focului.
— A m pus m îna pe Z o ra cea roşie ! răcneau ei. A m
pus m îna pe cea m ai m are h o a ă din Seni ! O ducem la
poli ie ! în fu n d ă p uşcăria ! C onsiliul m unicipal o s-o con
dam ne la sp înzurătoare !
H ă rm ălaia şi hăulitul liceenilor a tra seră nenum ăra i
oam eni care se a lă tu ra ră convoiului, aşa încît, cînd a ju n
seră la poli ie, erau vreo cincizeci de inşi în ju ru l fetei.
D ordevic sta sub felin aru l cel roşu.
— D a ’ pe cine-a i adus ? în treb ă el, în tin zîn d gîtul.
— Pe Z o ra cea roşie ! strig a ră băie ii.
— C e ? ! D ordevic îşi frecă m îinile.
— E u am prins-o ! strigă Brozovic.
— T u ? K aram an îl îm brînci la o p arte : Ba eu !
— N u. Eu ! Eu ! Eu ! strig au cu to ii d e-a valm a.
Z o ra se sm ulse din nou d in tre ei :
— M int cu to ii. A m venit de bun ă voie.
M irarea lui D ordevic crescu şi m ai m ult :
— V ii tu de bu nă voie ?
Z o ra încuviin ă din cap cu sem e ie :
— A m să v ă povestesc ceva.
— Bine. D ordevic deschise uşa : In tră înău n tru , ia~
cînd liceenii v ru ră să d ea n ă v a lă d u p ă ea, îi opri : Sta i !
Voi răm îne i afară. D e voi n -am nevoie la m ine-n birou.
— Să n-o laşi să fugă ! strig a ră Brozovic şi K aram an.

394
 — Răm îne i aici în fa a uşii — îi linişti Dordevic.
T oate celelalte uşi dau în curtea închisorii. O îm pinse pe
Z o ra la el în birou, apoi se instală la m asă, trase pe nas
0 priză de tabac, străn u tă şi o sfredeli cu p riv irea pe fa ta
aceea sub irică şi roşcată, apoi zise : H ai, dă-i d ru m u ’ !...
In tim pul acesta B ranko şi Z la ta stăteau unul în fa a
celuilalt.
— A şadar, voi a i fost — rosti Z la ta du p ă acel „ d a “
rostit cu h o tărîre de B ranko, şi ochii ei se înfigeau aprinşi
în tr-a i lui, de p arcă a r fi v ru t să-l ardă.
— N oi n-am v ru t altceva decît să-l răzbunăm pe moş
G orian — continuă Branko.
— A sta a i v ru t ?
— Societatea nu voia să cum pere peşte de la el — o lă
m uri băiatul, v o rbind repede. P e urm ă, chiar p rim ăria i-a
interzis să-şi v în dă peştele. Si acum, dup ă tot răul pe care
1 l-a făcut, societatea voia să-i dăruiască p rim arului, ca şef
al Consiliului m unicipal, peştele cel m ai m are, şi doar
d um n eavoastră şti i că moş G orian e prietenul nostru.
— Eu a tîta ştiu — strigă Z lata — că p rim aru l e tatăl
meu, că acum tot oraşul rîde de el, că cizm arul a şi ticlun
„C întecul cîinelui", care răsun ă peste tot, şi că ruşinea ce
s-a ab ătu t asupra casei şi fam iliei noastre e atît de m are,
cum nici nu-şi poate cineva închipui !
B ranko se dum iri, în sfîrşit, de ce fa ta era atît de fu
rioasă şi disperată, deşi nu putea recunoaşte că ei săvîrşi-
seră o fa p tă ned reap tă.
— E u am să... — începu el.
— N -a i să m ai faci nim ic — îi tăie Z la ta vorba. A b
solut nim ic ! Şi nici b an d a ta nu v a m ai face nimic, ci eu
voi face ceva, şi ştii ce anum e ? Păşi d rep t spre B ranko,
iar el, speriat, se trase un pas înapoi. M ă duc im ediat la
poli ie şi-l an u n pe Begovic sau pe D ordevic că eşti aici,
şi ca nu cum va să-m i scapi, uite că te şi încui ! B ranko mai
vru să-i răsp u n d ă ceva, d a r Z fota ieşise pe uşă : uşa se
deschise larg, apoi se trîn ti cu p utere la loc. B ăiatul auzi
pocnetul lacătului şi cînd se repezi la clan ă, constată că
uşa e încuiată, iar el, prizonier.
T rase d isp erat de clan ă, însă lacătul de a fa ră era prins
cu năd ejde. Se suci şi se răsuci în toate p ăr ile cercetînd
din ochi ferestrele. Z la ta însă pusese să se fixeze g ratii

395
de fier dublate şi cu o re ea de sîrm ă şi oblonise ochiurilc
cu geam uri groase, aşa încît nici gînd să poată ieşi pe-acolo.
B ăiatul se dăd u înapoi, lată-1 p en tru a doua o ară prins, şi
tocm ai de Z lata. D upă cum se a rătau lucrurile, va fi din
nou în tem ni at şi, desigur, p en tru foarte, foarte m ultă vreme.
L a d rep t vorbind, aşa-i şi trebuia ! Z o ra îi atrăsese
a ten ia în p riv in a Zlatei. Moş G orian îi vorbise şi el. T o i
fuseseră îm potriva prieteniei lui cu Z lata, însă pe el îl
m istuise tot m ai aprig dorul, şi acum căzuse în cursă ca
un prost.
Şi totuşi B ranko nu era su p ărat pe Z lata. L a urm a
urm ei, trebuia să precedeze astfel. D ar nici pe el nu se
putea învinovă i. E ra de d ato ria lor să-l răzbune pe moş
G orian, asupra căruia se în grăm ădiseră n ed rep tă i peste n e
drep tă i, iar p rim aru l şi C onsiliul m unicipal m eritau din
plin cîinele m ort, chiar dacă p rim aru l este tatăl Z latei.
Cu siguran ă că fa ta ieşise pe poartă. în clipa aceea,
Z la ta d ăd ea în goană col ul spre Curcin. T recu în fugă pe
lîn gă p ră v ălia lui Pletnic, apoi trav ersă p ia a în dreptul
bisericii S fîntul Francisc şi d o ar cî iva paşi o m ai desp ăr
eau de poli ie.
O să-l găsească oare pe burduhănosul şi cherchelitul de
Begovic, sau pe tîn ăru l şi veselul D ordevic ? A r fi p re
fe rat să aibă d e-a face cu D ordevic.
Acesta, cu p ăru l des, d at peste cap, cu m ustăcioara ră
sucită în sus, se afla la biroul lui.
— H ai, dă-i drum ul ! se adresă el Z orei pentru a doua
oară.
— Eu... — Z o ra se poticni. A dică ce voia ea să-i po
vestească lui D ordevic ? A, d a ! Să-i spună unde era Branko,
că se afla ascuns la Z lata, că o iubea pe fa ta aceea, că...
— M ai d eparte, m ai d ep a rte — o în cu ra jă Dordevic,
ciocănind cu degetele lui groase în m asă.
— Ştiu unde e B ranko ■! izbuti fa ta să îngaim e.
— A h a ! exclam ă D ordevic. C ăpetenia v oastră !...
— N u -i nici o căpetenie ! strigă Z ora. D im potrivă. E
un trăd ăto r.
— H m ! D ordevic începu să ciocănească m ai repede,
apoi se u ită la ea : D eocam dată p ari să fii tu ce spui că
este el.

396
 — E u ?... Z o ra îşi pierd u şirul vorbelor.
D e altfel, D ordevic avea d rep tate ; însă m ai-n ain te de
a-şi veni în fire şi a putea continua, răzbătu p înă la ei h ă r
m ălaia pe care o făceau liceenii. D eo d ată p o arta cea m are
fu deschisă violent ; Z o ra şi D ordevic crezură că liceenii
vor să dea buzna înăuntru. D a r în locul lor ap ăru Z lata,
care se năpusti în birou. A p rin să la fa tă de a tîta alerg at
şi abia suflînd, se u ită repede în ju ru l ei. Pe fa ta cea des
cul ă nici nu o băgă în seam ă ; nu-1 vedea decît pe Dordevic.
— D ordevic, trebuie să- i vorbesc im ediat ! spuse ea,
clocotind de furie.
P oli aiul, care o cunoştea, se sculă repede de la bi
roul lui :
— M ă rog, m ă rog, dom nişoară Z lata.
Z la ta g îfîia şi m ai tare :
— U n d e pot să- i vorbesc în tre p atru ochi ?
D ordevic deschise o uşă :
— Aici ! Şi, cu o plecăciune, o pofti înăuntru.
Z o ra aproape că încrem enise în col ul unde şedea. F ata
aceasta sem ea ă era Z lata. Z o ra o zărise do ar în trea căt
în în căierarea de lîn g ă tu rn şi, cu pu in m ai-nainte, pe fe
reastră. Z la ta a ră ta ca o ad e v ăra tă dom nişoară din lum ea
m are. Zorei i se p ăru ridicol să fie geloasă pe ea. D a r de
ce o fi venit aici ? De ce era a tît de furioasă şi de g ră
bită, chiar m ai furioasă decît acum cîteva m inute în p a
vilion ? Z o ra se strecură lîngă uşă şi ciuli urechea.
— Ştii, desigur — vorbea Z la ta destul de tare, aşa încît
Z o ra auzea totul — că tatăl m eu a a fla t de la b ăiatul lui
O rlovic că b an d a uscocilor a fost aceea care a v îrît cîinele
în hîrdău.
— Ştiu — răspunse Dordevic.
— Şi tot a tît de bine ştii că ta tă l m eu a d u blat recom
pensa pe care o stabilise pen tru cap tu rarea bandei.
D ordevic încuviin ă p rin tr-u n semn :
— L a două sute de dinari. Tocm ai voiam să afişez
anun ul.
— Po i chiar dum neata, D ordevic, să cîştigi cei două
sute de dinari.
— Eu, dom nişoară Z la ta ?
— Da. Pe p rin cip alul făptaş l-am încuiat la noi în p a
vilion.

397
 — Pe B ranko ?
— Da.
— L a dum neavoastră în pavilion ?
— Da.
Se aşternu o scurtă tăcere.
— N u ştiu cum aş putea să- i explic acest lucru — con
tin u ă fata, ceva m ai încurcată. îl cunoşteam pe acest băiat,
îm i făcea chiar plăcere să stau cu el de vorbă. E dotat şi
voiam să-l în v ă vioara. D ar acum am afla t de la flăcăul
acela pescar că-n povestea cu cîinele el a fost tartorul.
Po i să- i închipui to ată tu lb u rare a şi d u rerea mea. Şi, după
toate astea, a mai av u t obrăznicia ca în d ată după scandal
să v ină la mine. I-am spus-o pe şleau că el este făptaşul.
L a început a v ru t să tăgăduiască, d a r în cele din u rm ă a
m ărturisit. L -am încuiat la noi în pavilion. D um neata n-ai
altcev a de făcut decît să descui uşa pavilionului şi să pui
m îna pe el.
Z o ra asculta in în d u-şi respira ia. V a să zică nu Branko,
ci unul din gem eni îi trădase, iar B ranko d o ar m ărturisise
fapta.
F a ta se sim i ca m întuită. în clipa aceea, tot cegîn
dise despre B ranko în ultim ele ceasuri se şterse ca prin
farm ec. Ştia do ar că B ranko se a flă în cea m ai m are p ri
m ejdie, un uscoc se zbătea în prim ejd ie de m oarte şi ea
avea d ato ria să-l salveze. D a r cum ? în acel mic birou
m ucegăit, ea însăşi era pe ju m ă ta te prizonieră.
în odaia de alătu ri îl auzi pe D ordevic că telefonează.
T ran sm itea lui Begovic şi alto r doi poli ai cele aflate de
la Z la ta ; apoi îşi încinse tocul revolverului şi Z o ra îl auzi
în d rep tîn d u -se spre uşă ; în clipa u rm ătoare avea să intre
în birou.
F a ta se uită d isp erată în ju ru l ei. Să se năpustească în
strad ă şi, bătîndu-se, să-şi croiască drum p rin tre băie i, era
cu neputin ă. Pe fereastră, de asem enea, nu pu tea ieşi ;
însă acolo, în dos, m ai era o uşă.
Tocm ai cînd D ordevic in tră pe uşă, ea o zbughi pe
cealaltă.
U şa d ăd ea în tr-u n coridor lung şi îngust. în salturi
m ari, Z o ra goni m ai departe. C oridorul făcea o cotitură.
D u pă vreo doi m etri, fa ta în tîln i o uşă solidă în care era
o deschizătură ro tundă. Se u ită p rin tr-în sa : coridorul se

398
continua şi dincolo de uşă. in în d seam a de nenu m ăratele
uşi ce se în şirau u n a lîn gă alta, acolo p ărea să fie în ch i
soarea.
In nici un caz deci nu p u tea să in tre acolo.
D rep t în fa ă se m ai afla o uşi ă ; m ai d eg rab ă un
oblon, închis cu zăvoare grele de fier. F a ta încercă să u r
nească zăvoarele. E rau ruginite. încercă de cîteva ori. în
sfîrşit, tocm ai cînd îşi pierduse curaju l, zăvoarele cedară.
O uşoară apăsare, şi oblonul se deschise. D ăd ea în tr-o
curticică, chiar în curticica de unde ea, cu cîteva săptăm îni
în urm ă, îl eliberase pe Branko. îi venea să chiuie de
bucurie. N u -i m ai răm înea decît să caute să a ju n g ă la p a
vilion m ai repede decît D ordevic, şi-atunci a r m ai fi fost
cu p u tin ă să-l salveze pe Branko.
Se năpusti în tr-o goană nebună, sări ca un cîine peste
ziduri şi tufişuri, se că ă ra ca o pisică pe g ard u ri şi uluci,
îşni ca un şoarece p rin pivni e şi sp ărtu ri de zidărie su r
p ată şi, în cîteva m inute, sosi la „H otel Z agreb".
O are u rm ărito rii ei să fi ajuns înainte ? Se u ită pe după
col . N u ! în să auzi zgomot şi h ărm ălaie. în curînd aveau
să se ivească. V a cîştiga cel m ai iute de picior. D in tr-u n
salt fu în curtea hotelului şi, în d ată, în grădin ă.
B ranko era prizonier acolo. Se în v îrtea încoace şi în
colo p rin m icul pavilion, gîndindu-se necontenit la Z lata.
P în-acum , nici vorbă că povestise poli aiului că este
prizonierul ei. îl şi v edea pe unul din cei doi, sau chiar
pe am îndoi lao laltă, prinzîndu-şi la cingătoare tocul revol
verului, înşfăcîndu-şi bastonul de cauciuc, punîndu-şi chi
piul pe cap şi luînd-o, îm preună cu Z lata, spre pavilion.
Da, i se p ărea că-i şi vede pe poli ai. în toiul alerg ării,
Begovic se descheia la veston. E ra roşu la fa ă ca o p ă tlă
gică, iar n ăd uşeala îi curgea şiroaie pe obraji. B u rduh ă-
nosul îşi v în tu ra de zor bastonul gros de cauciuc, g îfîia şi
răsu fla anevoie, şi-şi descheia şi m ai m ult vestonul.
D ordevic m ergea m ai încet, alerg a probabil alătu ri de
Z lata, îşi răsucea m ustăcioara şi cerea să i se povestească
încă o d a tă to ată tărăşenia.
Acum, cu sig uran ă, se afla u în fa a casei... iată-i stră-
bătînd gangul ca să in tre în g rădin ă... acum trav ersau în
goană g ră d in a în d rep tîn d u -se către pavilion... acum...

399
 Cheia se răsuci în broască, B ranko scoase un oftat
adînc : aşadar, ei erau.
Cheia se răsuci, însă nu aspru şi hîrşîit, ci binişor, cu
precau ie. C lan a fu apăsată în jos, nu repezit, violent, ci
cu g rijă şi uşurel. O m înă se ivi în tre uşă şi uscior, însă
nu m îna cu degetele ca nişte cîrnăciori a lui Begovic şi
nici m îna lui D ordevic, ci o m înă delicată. Se ivi apoi un
cap, d ar nu era nici capul m are cu fa a buh ăită a lui Be
govic, nici capul ca o felie de dovleac şi m irosind veşnic
a pom adă al lui Dordevic. N u, nici capul Z latei nu era...
— Z o ra ! strigă B ranko şi nu ştia dacă să rîd ă sau să
plîngă de bucurie.
— D a — zise fa ta cu p ăru l roşu — g răbeşte-te că acum
pică poli aii şi cu liceenii...
B ranko îi şi auzi. T rosneau din î îni p o arta şi uşile.
D in tr-u n salt fu lîngă Z ora, d in tr-a l doilea fu în grădin ă,
d in tr-a l treilea, peste zid, şi îm preună d isp ăru ră în curtea
în tunecată a „H otelului Z a g re b “.
P rin gang, copiii voiră s-o zbughească pe stradă, însă
îşi d ăd u ră seam a că u rm ărito rii se aflau îngrăm ădi i nu
num ai în fa a casei p rim arului, ci şi în fa a gangului larg
al hotelului. Şi nu erau num ai poli aii şi liceenii : se strîn-
seseră şi nişte m uncitoare de la regie şi cî iva m arinari,
m eşteşugari, tăietori de lem ne. Sosise şi b ătrînul K aram an,
şi silvicultorul, şi m o rarul cel gras, şi chelbosul, şi doc
torul Frages. Se aflau la o m asă în localul „H otelului N e-
h a i“ şi se a lătu raseră şi ei poli ailor. C înd se m ai în fiin
a ră şi doctorul Skalec şi p rim aru l, î i venea să crezi că
era un făcut de se ad u n aseră acolo to i duşm anii copiilor.
Z o ra se u ită la B ranko :
— Ce ne facem ?
B ranko stătu o clipă pe g în d u ri :
— Ştiu eu o ascunzătoare. Vino ! O prinse pe Z o ra
de m înă şi încetişor o trase înapoi în curte.
Z la ta şi cei doi poli işti fu ră cei d intîi care p ătru n seră
din casă în grăd in ă.
Z la ta a ră tă spre pavilion :
— Acolo în ău n tru este.
— Să sperăm c-o m ai fi în ău n tru — spuse Begovic,
gîfîind, şi-şi înşfăcă bastonul d e cauciuc.
T ustrei se a p ro p ia ră de pavilion.

400
 — D oam ne ! strigă fata. U ite că-i deschis !
— Ia r n e-au scăpat p rin tre degete ! m îrîi Begovic şi
se şterse de năd uşeală pe frunte.
D ordevic îm pinse uşa :
— Să aruncăm totuşi o priv ire înăuntru.
în pavilion însă nu se vedea nim eni şi poli aii puteau
să se uite m ult şi bine pe sub m asă, pe sub scaune, pe sub
canapea, că B ranko era bun dispărut.
— U f f f ! R upt de oboseală, Begovic se trîn ti pe un
scaun, gîfîind.
D ordevic se aşeză şi el, cînd d eo d ată d ă d u ră buzna
în ău n tru chelbosul şi doctorul Ivekovic :
— A i pus m îna pe el ?
A m îndoi poli aii săriră-n picioare :
— Ia r n e-a scăpat.
— E u l-am încuiat aici — se bîlbîi Z lata. C ineva a
descuiat uşa...
— D ar acel cineva cum de-a pătruns aici ? D oar n-o
fi trecut pe la noi ca la el acasă. P rim aru l şi, du p ă el,
poli aii cercetară cu p riv irile ju r îm prejur.
Begovic a ră tă spre zid :
— P ăi ăsta poate să-l sară şi un copil.
D ordevic în tări cele spuse :
— Acel cineva a venit pe la „H otel Z agreb".
— P oate că m ai sînt încă acolo am îndoi — spuse p ri
m arul. în treb a i peste tot dacă n -a u fost văzu i doi băie i.
Begovic şi D ordevic săriră zidul şi, din curte, se n ăp u s
tiră pe stradă.
în fa a fierăriei şedea moş T om islav şi-şi piep tăn a
barba.
— H ei ! m îrîiră către el cei doi poli ai. N -a i văzut
cum va doi băie i ieşind pe p o artă ? Şi a ră ta ră spre gangul
larg .
— Ieşind, nu — spuse fierarul şi făcu cu ochiul — şi,
m ai întîi de toate, nu erau doi băie i, ci un b ăiat şi-o
fată.
— D a, se p re a poate să fi fost şi-un b ăiat c-o fa tă —
zise Begovic. D a r cum de nu i-ai văzut ieşind ?
— Păi au intrat doar.
— U n b ăiat în alt ?

26 — 1626
401
 — Să zicem, aşa şi-aşa. M i se p are că-1 şi ştiu. Este
feciorul lui M ilan şi al frum oasei Anca.
— Şi fa ta avea p ăru l roşu ?
— Ca focul de roşu — în tări Tom islav.
— Şi de ieşit n -a u m ai ieşit ?
— P ot să ju r că n -a u ieşit. N um ai de n -o r fi zburat
pe sus.
Begovic îşi înşfăcă bastonul de cauciuc şi ochii i se
ap rin seră de bucurie :
— A tunci sînt tot înău n tru .
P rim aru l şi chelbosul v en iră şi ei din stradă.
— C e-a i a fla t ? în treb ă prim arul.
Begovic zîmbi şiret :
— Copiii au in trat, d a r de ieşit n -a u m ai ieşit.
— F iuuu ! flu ieră ta re doctorul Ivekovic. A tunci hai
să căutăm m ai cu n ăd ejde.
— Cel m ai bun lucru a r fi — spuse directorul Frages,
ieşind al treilea pe p o a rtă — să se îm presoare m ai întîi
locuin a dum neavoastră şi „H otel Z agreb".
Begovic se scărpină în cap :
— A tunci trebuie să îm presurăm întregul grup de case.
D irectorul Frages se u ită la liceeni. O am eni aveau be
rechet.
— V re i să ne da i o m înă de a ju to r ?
— M ai e vorbă ? strig ară băie ii.
P rim aru l şi dom nul cel tînăr, îm brăcat în alb, îi îm-
p ă r iră în grupuri. L a fiecare col u rm a să stea cîte doi,
iar al i doi să patruleze în tre posturile de pază.
— Noi, ceilal i, o luăm încet-încet p rin prim ărie —
ordonă m ai d ep arte doctorul Ivekovic — şi dacă în tr-a d e
v ăr n-au ieşit în stradă, ii dibuim negreşit.
B ranko şi Z o ra nu erau însă de găsit nici în pivni ă,
nici în cam erele de locuit, nici în pod.
— Acum — spuse doctorul Ivekovic — m ai trebuie
să căutăm la „H otel Z ag reb ".
— N e-o da oare voie pro p rietăreasa ? în treb ă chel
bosul.
— Las că ne d ă ea voie — spuse directorul Frages.
Să m ergem !
R ingelnatz îi văzu venind. M irosi el cam ce voiau d u m
nealor şi se trase du p ă uşă.

402
 Poli aii in tra ră tro păind :
— N -a i văzut cum va o haim ana de b ăiat şi o fa tă cu
părul roşu ? le în treb a ră ei pe cele două fete care stăteau
la tejghea.
Fetele clătin ară din cap. N ici p ro p rietăreasa hotelului
nu văzuse pe nim eni. Şi nici unul d in tre m uşterii.
în tre tim p in tră şi p rim arul în sala de mese.
— D oam nă — i se adresă el — trebuie să vă perchezi
ionăm casa.
— C asa m ea ? în trebă m irată femeia. De ce ?
D octorul Ivekovic şi chelbosul o lăm uriră.
— Bine — se învoi fem eia — perchezi iona i. Vi-1
dau pe R ingelnatz să vă-nso ească — şi strig ă după el.
R ingelnatz n -a v u încotro şi trebui să vină.
— C ondu-i pe dom ni peste tot p rin clădire. D um
nealor caută doi copii vagabonzi, bănuiesc că s-a r fi ascuns
la noi.
R ingelnatz îşi luă lu leaua din gură :
— U n a ca asta nu fac eu. M -am a n g a ja t aici ca om
de serviciu, nu ca detectiv.
— D a r dacă- i dau cinci din ari ? îl ispiti doctorul Iv e
kovic şi scoase banii din buzunar.
— N ici zece să-m i da i. N ici o sută. P oli ia să-şi caute
singură vagabonzii. Eu răm în ceea ce sînt.
— Lăsa i-1 — spuse p atro a n a hotelului. V ă conduc
chiar eu.
Şi începură cu pivni a.
în tre tim p, R ingelnatz urcă la el în odaie ca să-şi mai
ia tutun. Cel din p ip ă i se term inase. îm pinse uşa şi-i văzu
pe B ranko şi pe Z o ra stînd pe patul lui.
Făcu ochii m ari cît cepele :
— Iacă n e-am procopsit !
— A ltă cale n-aveam , R ingelnatz... — se bîlbîi Branko.
N e-am refugiat aici sus...
R ingelnatz nu răspunse nim ic, ci îşi îndesă lu leaua cu
tot dichisul.
— T o t ne m ai caută ? în treb ă Z ora, pe care o apăsa
tăcerea asta.
R ingelnatz sfîrşi cu îndesatul tutunului :

403
 — Răscolesc to ată casa şi-n cinci m inute sînt şi aici„
nu-ncape îndoială, şi atunci am să-n fu n d şi eu puşcăria»
nu num ai voi...
— N u putem ieşi pe nicăieri ? continuă Z o ra să în
trebe.
R ingelnatz îşi m îngîie nasul m are :
— N ici dacă v ă preface i în şoareci ! A u îm p resu rat
toate casele de ju r îm p rejur.
— A fu risită treab ă ! gem u B ranko, însă Z o ra tot nu
se d escu rajă :
— P oate c-o m ai fi totuşi vreo cale de scăpare.
Copiii se a p ro p ia ră cu lu are-am in te de ferestruică.
— Ia te uită, peste tot s-au postat — şi B ranko a ră tă
în jos.
— N ici m ăcar peste g a rd u ri nu p u te i sări fă ră să nu
v ă v ad ă — o ftă R ingelnatz.
P oli aii isprăv iseră de cercetat p iv n i a şi acum urcau la
bucătărie şi spre odăile p en tru oaspe i. Pe scară se în tîl-
n iră cu C urcin, care îşi căra pîinea la hotel.
— D a ’ pe cine căuta i aici ? în treb ă brutarul.
Begovic se u ită pieziş la C urcin :
— Pe derbedeii care i-au pus p rim aru lu i cîinele în
hîrdău.
— H a -h a ! hohoti C urcin cu g u ra p în ă la urechi. M ai
bine a i cerceta de ce a fost pus cîinele în hîrdău.
Begovic îl privi in tă pe b ru tar, d ar nu răspunse nim ic.
Copiii îl au ziră şi ei pe m eşter.
— Ă sta-i C urcin — spuse Branko.
R ingelnatz făcu sem n că d a :
— T o td ea u n a pe la ora asta aduce p îin ea la hotel.
D eodată îl străfu lg e ră un gînd : C urcin nu-i prietenul vos
tru ?
— Ba d a — răsp u nseră copiii.
R ingelnatz se lum ină la fa ă :
— D acă e cineva care să vă poată a ju ta, apăi ăsta-i
Curcin. Se în d re p tă spre uşă : Sta i că-1 aduc aici. O clipă
du p ă aceea sabo ii de lem n ai lui C urcin clăm păniră pe
scări, u rcind spre ei. R ingelnatz îl îm pinse pe b ru ta r în
odaie : P oftim aici, uite-i pe crim inali !
C urcin se u ită la copii :
— C are crim inali ?

404
 — Ăi pe care-i caută dum nealor jos.
— Voi a i fost tarto rii ? Şi C urcin începu să rîd ă de
se cutrem ura tot. Să şti i că p en tru treab a asta o să v ă coc
m îine un cozonac clasa-ntîi !
— P în ă la cozonac, m îine au să stea la post cu pîine
şi apă, dacă nu le dăm o m înă de aju to r să iasă de-aici —
se grăbi să răsp u n dă R ingelnatz, sceptic.
— Să iasă de-aici ? zise C urcin, scărpinîndu-se în cap.
A d ică să iasă trecînd pe lîn gă îm pu itul ă la de Begovic,
asta vrei să spui.
— Şi pe lîn gă doctorul Ivekovic, şi pe lîn gă liceeni...
C urcin se scarpină iar în cap, apoi se u ită la coşul lui :
— Pe unul pot să-l bag aici.
Copiii p rin seră ideea bru taru lu i. Ochii le străluceau.
— Z ău, zici că se poate aşa ceva ?
— D a, d a r num ai pe unul dintre voi.
— L u a i fa ta — h o tărî Branko.
— N u, pe B ranko — spuse Z ora.
— N u ies eu în ain tea ta — bătu B ranko din picior.
— Ba ai să ieşi.
— D acă nu v ă-n elege i m ai repede, o iau pe fa tă —
spuse C urcin şi, m ai-n ain te de-a putea Z o ra să se îm potri
vească, o înşfăcă şi o vîrî în coş, aşternu o cîrpă deasupra
şi ridică coşul în sus.
— N u ! şi fa ta m ai scoase o d a tă capul afară.
— T aci din g u ră ! m orm ăi b ru taru l, supărat. U ite c-am
şi deschis uşa şi pot să te-audă.
F a ta am u i şi b ru taru l începu să coboare scara, cu paşi
grei.
Poli aii erau tocm ai la prim ul etaj. C urcin se opri.
— Ei, i-a i în h ă a t ? îl în treb ă el pe Begovic.
— în că nu, d ar la s’ că-i dibăcim noi.
Begovic trecu ca o fu rtu n ă pe lîn g ă el.
— C au tă-i şi sub chipiul tău — rîse C urcin în spatele
lui — poate că s-au cuibărit acolo.
B ru taru l trecu te a fă r cu coşul lui şi pe lîn gă p rim ar, şi
pe lîn g ă chelbos, care tot m ai zăbovea în fa a hotelului ;
m ai trebuia să treacă do ar pe lîn g ă liceeni.
R ingelnatz şi B ranko îl urm ăreau cu luare-am inte.
— O scăpa oare cu bine ? se nelinişti băiatul.

405
 B ru tarul însă clăm păni cu sabo ii lui de lem n şi pe
lîn gă liceeni, apoi coti în stra d a principală.
B ranko ră su flă uşurat. U n u l din ei era salvat.
— Acum pe tine trebuie să te scoatem din casă —
spuse R ingelnatz.
— D a r cum ? se repezi Branko.
— Ai să vezi îndată.
D in tr-u n a din încăperile a lă tu ra te de la m ansardă, R in
gelnatz tîrî la el în odaie o valiză m area şi o deschise.
— V îră -te înău n tru .
— In ra b la asta ?
— D a, da. H a i mai repede ! U ite că Begovic a şi ajuns
la al doilea etaj.
B ranko se v îrî înăuntru. R ingelnatz o închise, ăcă-
nind u -i încuietorile, m ai petrecu şi două curele late în
ju ru l ei, apoi lu ă valiza g re a la spinare.
Begovic şi D ordevic tot m ai scotoceau p rin odăile de
1a. e taju l doi. R ingelnatz însă nu se sinchisi de ei, îşi cără
m ai departe valiza în curte şi o încărcă în tr-u n cărucior.
Pe neaşteptate, p ro p rietăreasa se în fiin ă lîng ă el.
— U n d e te duci cu valiza asta ? în treb ă ea.
R ingelnatz se opri şi începu să-şi îndese pipa :
— E a englezului de la prim ul etaj. V rea o curea nouă
la valiză. O duc la Pacic.
— D a ’ vezi să nu zăboveşti — spuse fem eia. A stă-seară
mai am nevoie de dum neata.
în sfîrşit, p ip a lui R ingelnatz se aprinse.
— M ai m u lt decît p în ă-i pune cureaua nu zăbovesc,
îşi petrecu fu n ia căruciorului în ju ru l um erilor şi, în du-
ruitul ro ilor, ieşi din curte.
T recu şi el fă ră nici u n obstacol pe lîngă p rim a r şi
pe lîngă chelbos. Cu ochii lui mici, d o ar bogătanul K a ra
m an se uită o clipă curios la el, ba aproape ch iar bănuitor.
R ingelnatz se opri :
— Ce e ?
— D a ’ ce ? N -a m voie să m ă u it la dum neata ? zise
K aram an.
— M ă rog, m ă rog ! R ingelnatz îşi văzu de drum , m or-
m ăind : C redeam că vre i să-m i da i un dinar.
— i-1 datorez cum va ? îi sări m uştarul lui K aram an.

406
 — N u, în să-n u ltim a vrem e s-a dus vestea că v -a i
făcut m are g alan to n ! R ingelnatz schi ă un zîmbet : Şi-n
ziua de azi, cînd peştii vii se p refac în cîini m or i, totul e
cu putin ă.
K aram an se aprinse la fa ă.
— G olanul ăsta se obrăzniceşte cam rău ! răcni el,
însă R ingelnatz hodorogea d ep arte cu căruciorul lui, cotind
după prim ul col . C înd ajunse dincolo de chei, se opri,
deschise valiza şi spuse :
— Aşa, acum tunde-o !
B ranko îi scutură lui R ingelnatz am îndouă m îinile :
— M ii de m ul um iri, R ingelnatz. N -a m să uit nici
o d ată ce-ai făcut p en tru noi.
R ingelnatz protestă încurcat :
— M ai bine nu u ita să-i spui lui moş G orian că, după
şotia asta, să v ă vîre în tr-u n butoi şi să vă in ă cîtva
tim p scufunda i unde-i m area m ai adîncă. Căci, du p ă toate
cîte le-am auzit eu astăzi, de m îine ju m ătate din oraş o să
fie pe urm ele voastre şi prim arul n-o să se liniştească pînă
n-o pune m îna pe voi.
— O să-i spun, R ingelnatz.
Om ul îşi petrecu funia în ju ru l um erilor.
— Vezi să nu ui i — stărui el, apoi o lu ă înapoi spre
oraş, hodorogind cu căruciorul lui.
A b ia făcu B ranko o sută de paşi, cînd Z o ra ieşi din-
tr-u n tufiş. De bucurie, copiii căzură unul în bra ele ce
luilalt. F a ta se desprinse binişor din bra ele lui Branko.
— Ştiam că ai să vii — spuse ea.
— De unde ?
— C urcin m -a dus la el în b ru tărie şi, în d ată ce-am
ieşit pe horn, l-am şi văzut pe R ingelnatz luînd-o devale
cu căruciorul. A m ştiut că eşti în valiză, aşa că m -am tîrît
pe furiş p în ă aici şi te-am aşteptat.
— N ici m ăcar nu i-am m ul um it — zise B ranko cu
căldură.
— D e ce să-m i m ul um eşti ?
— F iindcă azi m -ai salvat p en tru a doua oară.
— N u trebuie să-m i m ul um eşti — răspunse Z ora,
gravă. Ca să spun drept, nici p rin cap nu-m i trecea să
te salvez. D im potrivă, m ă gîndeam să te trădez.

407
 — T u ? Şi B ranko o privi uluit.
Z o ra în cu v iin ă p rin tr-u n semn :
— A m m ai fost azi p în ă în d reptul pavilionului. A colo
am auzit cum îi spuneai dom nişoarei : „Da, noi am fost
aceia". A tunci am fugit în tr-u n suflet şi m -am gîndit că
totul s-a sfîrşit, că tu n e-ai trăd a t, şi am v ru t să m ă duc
eă te trădez şi eu pe tine arătîn d u -i lui Begovic şi lui
D ordevic locul unde te afli.
— P ăi Z la ta ştia d inainte, de la B ălăior, că noi am
fost făptaşii.
— Da, însă eu h ab a r n-am avut şi m -am pom enit d e
o d ată în m îinile liceenilor, şi dup ă o clipă m ă aflam la
poli ie, unde D ordevic îm i punea întreb ări, iar eu îi şi
spusesem : „Ştiu unde este B ranko", cînd tocm ai atunci a
in tra t Z la ta şi te-a d at în vileag.
— Şi-atunci te-ai întors la pavilion ?
— Da, sărin d peste g ard u ri — spuse Z o ra şi izbucni
în plîns.
B ranko o cuprinse de um eri :
— Ei, acum totul e bine. Sîntem salva i şi eu î i sînt
de două ori recunoscător.
— N u eşti su p ărat pe m ine p en tru ce-am făcut ?
B ranko rîse :
— N u. D ar e m ai bine să nu m ai vorbim despre asta
şi nici să nu le povestim celorlal i.
— Bine. Z o ra îşi şterse lacrim ile. A şa să facem . A cum a
hai, trebuie să ne vedem de drum .
N icola, P avle şi D uro nu se culcaseră încă, ia r moş
G orian şi unchieşul O rlovic şedeau la m asa de p iatră. Cu
to ii îi aşteptau în g rijo ra i pe B ranko şi pe Zora.
— în sfîrşit, ia tă -v ă înapoi — îi întîm pin ă moş G orian.
începuserăm să credem c-au pus poli aii m îna pe voi.
— E ra cît pe ce, însă n e-au salvat R ingelnatz şi C urcin
— şi am îndoi se p o rn iră să depene to ată povestea.
R îseră cu to ii şi se bucurară, m ai cu seam ă în p riv in a
lui Curcin.
— A ltm interi, cred că a i a fla t — le m ai spuse b ă
trîn u l — că p rim aru l a u rc at prem iul pus pe capetele
voastre.
— L a două sute de d in ari — com pletă B ranko, dînd
din cap.

408
 — C e-ave i de gîn d să face i acum ?
— R ingelnatz î i trim ite vorbă să ne vîri în tr-u n butoi
şi să ne scufunzi p en tru cîtva tim p în m are.
B ătrînul rîse :
— Ă sta a r fi cel m ai bun lucru. D ar, răbdare... P o ate
că nu m ai d ep arte decît m îine lum ea se v a a ră ta m ai p rie
tenoasă.

C apitolul 24

înaltul Consiliu municipal ine o şedin ă

Moş G orian se aştep ta ca, a doua zi de dim inea ă, po

li aii să-i caute pe copii la el în casă. De aceea, la p rim a
licărire a zorilor, îi ascunse în m ica peşteră şi le spuse
să stea acolo tăcu i.
Poli aii nu v eniră însă nici de dim inea ă, nici înainte
de am iază. A bia către orele unsprezece sosi g îfîind moş
Iosip, care, pe lîn g ă sacristan la biserica Sfîntul Francisc,
mai^ era şi curier la prim ărie. Cu un zîm bet încurcat, îşi
săltă p u in şapca de com isionar şi scoase de sub ea o scri
soare.
T aic a G orian o luă şi se u ită la scris. „C ătre pescarul
A. G orian" glăsuiau slovele de pe ea. R upse plicul şi duse
scrisoarea m ai aproape de ochi : „Sînte i in v itat azi, la
orele trei, la p rim ărie. în num ele Consiliului m unicipal,
p rim ar : D octor Ivekovic".
Moş G o rian se m ai uită o d a tă la scrisoare, îşi trecu
de m ai m ulte ori m îna peste fa ă şi rosti dus pe gîn d u ri :
— O are încearcă ei şi pe această cale ?
Moş Iosip îl îm boldi uşor cu degetul :
— E vorba de Z o ra cea roşie şi de B ranko ?

409
 T aica G orian făcu semn că da.
— Să ii capul sus. C opiii au ju m ătate din oraş de
p a rte a lor.
— C apul mi-1 in eu sus, n -ai g rijă — zise moş G o
ria n — însă vezi că nu ştiu ce-o să se-aleag ă de ei.
— T im pul dezleagă totul — îl îm bărbătă moş Iosip,
apoi, şchiopătînd, se aşternu din nou la drum .
T aica G o rian se duse la cap ra lui, se aşeză jos şi o
privi.
— H m ! făcu el, lăsînd-o să se apropie.
A ndia, ca de obicei, îşi puse capul pe genunchii lui şi-şi
ridică furiş ochii spre chipul m oşului.
— M -au in v itat la p rim ărie, A n d ia — începu b ătrînul
d u p ă un timp.
Ca şi cum a r fi ştiut d in ain te despre ce-i vorba, capra
îşi apropie şi m ai m ult capul d e-al lui.
— A sta înseam nă că trebuie să m ă duc ? G orian o
înşfăcă de coarne şi o trase spre el.
în elep tu l anim al behăi uşor.
— Să m ă duc, v a să zică. P oate că ai drep tate. Moş
Iosip, şi el e de p ărere să m ă duc. T rebuie n e a p ă ra t să
ascult de doi prieteni a tît de vechi...
O îm pinse uşurel la o p arte, îi aduse ap ă şi vreo două
m ănunchiuri de fîn şi, d u p ă ce-i dăd u un bobîrnac în
glum ă, se întoarse în casă.
începu o lu n g ă pregătire. D acă v or să-l aib ă cu tot
dinadinsul la p rim ărie, m ăcar să se facă fercheş pentru
treab a asta. Se spălă pe cap şi îşi p iep tăn ă p ăru l des şi
cărunt, apoi se spălă pe gît, pe bra e, m îinile, ba îşi vîrî
şi picioarele în ap a clăbucită.
Pe urm ă cotrobăi în tr-u n sertar, de unde scoase o că
m aşă albă, b rodată, îşi trase pe el p an talo n ii cei m ai buni,
cu dungi late, roşii, îşi puse p e cap şi bereta de dum inică,
şi iată-1 g ata de drum .
în a in te de a ieşi d in odaie, se m ai privi o d a tă în tr-u n
ciob de oglindă. E ra m ul um it.
— L as’ c-o să m eargă — m u rm u ră el şi-şi m îngîie barba.
Tocm ai se a fla în p rag, cînd se gîndi că n -a r strica să-i
încunoştiin eze şi pe copii. Slobozi o lu n tre la ap ă şi vîsli
pîn ă în fa a ascunzătorii lor.

410
 — H ei, copii ! strig ă el. D in ascunzătoare se ivi capul
Zorei. T reb u ie să m ă duc la prim ărie, să sta i în bîrlogul
vostru p înă m ă-ntorc. V ă strig eu cînd vin !
Z o ra făcu semn că a în eles, apoi disp ăru din nou.
In oraş totul m ergea după vechiul şi rînduitul tipic. P o
vestea cu serbarea şi cu cîinele p ărea să fie în m o rm întată
şi uitată.
L a chei sosea chiar atunci vaporul din Krk. Servitorii de
pe la hoteluri n ăv ă liră pe pasarelă ; p rin tre ei se afla şi R in
gelnatz.
D in tr-u n alt vapor, doi m arin ari rostogoleau nişte b u
toaie pe uscat, se descărcau saci, lăzi m ari cu fructe se
legănau în aer, rid icate de o m ică m acara ce le cobora pe
ărm ; prim ii călători păşiră pe chei, şi p rin tre picioarele
lor se strecurau cîinii din p o rt şi vreo cinci-şase copii.
De p arte a cealaltă, în m ica pia ă, se aflau, ca to td eau n a
la vrem ea asta, vreo cîteva tarabe. E ra acolo şi S tiepan
cu m ăgarii lui, de asem enea, nevasta lui R ădic cu m un i
de scrum bii şi de sardele. C î iva ăra n i îşi strigau m ărfu
rile, un negustoraş vindea pînzeturi, şepci şi ciorapi, iar
baba M aria, curioasă, îşi i i chipul u m flat şi bărbos la ta-
rab a-i cu zaharicale cînd moş G o rian trecu în straiele lui
de sărbătoare.
Se m ai aflau acolo şi destui m uşterii. N ev asta lui
C urcin îşi tîra tru p u l dolofan de la o tara b ă la alta. B u
cătăreasa p rim aru lu i se tîrg u ia p en tru un kil de scrumbii,
cizm arul cel cocoşat da tîrcoale ca un cîine unei tarab e cu
legum e, caftanul lui Susic m ătu ra caldarîm ul, iar g ră
sanul doctor Skalec, cu vesta lui alb ă strălucind ca o p la
toşă, se repezi vijelios spre baba M aria, să-şi cum pere o
p ung ă de zah ăr-candel, aşa cum obişnuia în fiece zi.
Moş G orian salu ta în d re ap ta şi-n stînga sau răspundea
la salut. Cu cizm arul se aşeză chiar la taclale şi de la unul
din ăra n i căp ătă cîteva piersici, apoi coti în sus, către
prim ărie.
Edificiul, întins în lungim e şi nu p rea arătos pe d in
afară, era alcătu it d in tr-o clădire veche, m ai ascunsă ve
derii, şi d in tr-u n a m ai nouă. Jos se aflau „inform a iile",
casieria, re g istra tu ra şi încă vreo cîteva birouri civile, iar
sus, în clăd irea veche, se instalase p rim ăria propriu-zisă
cu sala de şedin e.

411
 T aica G o rian urcă tacticos scara, întreb ă pe un slujitor
de la p rim ărie unde să se anun e, iar omul îi a ră tă o
uşă m are.
B ătrînul se şterse cu g rijă pe picioare, deşi m ai făcuse
şi jos acelaşi lucru, îşi scoase bereta, apoi ridică ciocanul
g reu ce a tîrn a de canat, îl lăsă de două ori să cadă şi
intră.
încăp erea în care se pom eni sem ăna cu o sală de spec
tacol. D om nea aici o lum ină deosebită, un clar-obscur m ul
ticolor străb ătu t de sclipiri, deoarece soarele nu in tra prin
ochiuri de geam obişnuit, ci p rin mici discuri bom bate de
sticlă, roşii, galbene, albastre, verzi şi portocalii. P ere ii
p ăreau că se în a ltă tot m ai sus, îm brăca i cu un lem n închis
la culoare, care sporea şi m ai m ult atm osfera aceea
de am urg.
T recu un răstim p pînă cînd bătrînul să se p o ată orienta
în sem i-întunericul m ulticolor. P rim ul lucru pe care-1 des
coperi fu un can delabru uriaş în form ă de corabie de pe
vrem uri, cu pînzele u m flate, care a tîrn a d easu p ra unei
mese grele de stejar. în ju ru l acestei mese solem ne se în
şirau treisprezece scaune. L a început, in terio ru l acela so
lem n şi g rav îl in tim idă pe b ătrîn, d a r cînd moşul văzu
că scaunele sînt ocupate şi, încetul cu încetul, recunoscu
fetele oam enilor, se sim i p arcă m ai la largul lui, ba chiar
m ul um it.
P e scaunul cel m ai m are, care, cu rezem ătoarea-i în altă
în cad ra to ată la tu ra din fu n d a mesei, şedea ca pe un tron,
slab, sub iratic şi palid, p rim aru l. L în g ă el lucea chelia d i
rectorului Kukulic. în fa a lui, m ătăhălos, buhăit, in în d
pe m asă pum nii ca nişte ciocane de fierărie, se a fla bogă
tan u l K aram an. V enea la rîn d fa a ro tu n d ă şi prietenoasă
a doctorului Skalec, care-şi m esteca de zor zahărul-candel,
şi frum osul chip solem n al p ărin telu i Lasinovic. L a cap ă
tul celălalt zări m u tra h ain ă de vulpe a lui Brozovic, însă
ch iar lîngă el îi făcea semn cu ochiul grasul şi b lajin u l
C urcin, M ai încolo îi recunoscu pe D anicik m orarul, pe
farm acist, directorul Frages în costum ul său alb, inginerul
silvic Sm olian, aspru la în fă işare şi cu ochi răi, pe Pletnic
cu din ii lui toci i şi, în sfîrşit, zări şi fa a b lîn d ă a lui
M arculin, cel care in ea „H otel A d ria “.

412
 Moş G orian îşi m îngîie stingherit barba. în treg u l C on
siliu m unicipal se adunase acolo.
B ărba ii de la m asă vorbeau în tre ei în şoaptă, cînd
doctorul Ivekovic bătu cu un ciocănel şi spuse adresîndu-se
lui G orian :
— Pe d u m n eata te-aşteptam , G orian. Ia loc acolo în
capul mesei.
Moş G orian se duse la locul ce-i fusese indicat. în p a r
tea aceea a mesei se a fla un scaun m ititel, ca un pitic
în tre uriaşi. B ătrînul îl trase m ai aproape de el, îl încercă
mai întîi să v a d ă dacă era în tr-a d e v ă r scaun şi se aşeză.
P rim aru l se ridică şi continuă :
— N e-am ad u n a t astăzi ca să rezolvăm o chestiune de
m are interes p en tru întregul oraş. N -o să m ă lungesc la
vorbă. D um neavoastră şti i cu to ii că societatea pescă
rească, a fla tă sub controlul au to rită ii noastre, a v ru t ieri
să ne înm îneze solem n în p ia ă un ton m are. D a r în locul
peştelui, în h îrd ău se a fla un cîine m ort. în treg u l consiliu
este de p ărere ca fa p ta să fie aspru sanc ionată ; şi a tît con
siliul cît şi eu personal nu vom avea linişte p în ă cînd fă p
taşii nu vor fi puşi sub lacăt şi zăvor.
Făcu o pauză, probabil p en tru ca vorbele sale să aibă
o m ai m are p u tere de convingere, apoi continuă cu glas
m ai rid icat :
— îi cunoaştem pe vinova i. Ştim şi unde se află. îşi
smuci violent capul şi-l in ti cu p riv irea pe moş G orian :
L a dum neata, G orian, şi tocm ai de aceea te-am invitat, ca
să te-n trebăm dacă eşti dispus, de bun ă voie, să ne predai
banda, căci despre o b an d ă e vorba. D acă refuzi acest
lucru, sîntem nevoi i să te considerăm complice, să te re
inem aici p în ă la ca p tu rare a ultim ului m em bru al bandei,
şi-apoi, fireşte, se v a in ten ta proces nu num ai bandei, ci
şi dum itale.
P rim arul tăcu şi, ca du pă un m are efort, se rezem ă de
spetează, afu n d în d u -se în jil u l lui. C eilal i îi încuviin ară
spusele d în d din cap spre el, apoi îşi aru n cară priv irile
spre moş G orian, aşteptîndu-i răspunsul.
O clipă, G o rian se cam fîstîci.
în n aiv itatea lui, căzuse în cursă, şi acum şedea ca şoa
recele în fa a slăninei, prins în capcană.

413
 — H m ! m orm ăi el d u p ă un răstim p, apoi se adresă
direct p rim aru lu i : Ce-i drept, a i lu crat cu dibăcie, însă
ch iar dacă n-aş fi aici, eu tot pe banca acuza ilor a r trebui
să m ă aflu. Căci, p en tru ceea ce au făcut copiii, că eu nu
spun „b anda", la d rep t vorbind, tot eu port vina, şi copiii
nici nu visează m ăcar că, du pă vederile dum neavoastră,
dom nule p rim ar, ei a r fi săvîrşit o nelegiuire.
— N u vrei, taică G orian, să ne lăm ureşti şi pe noi cum
s-au p etrecut lucrurile ? spuse prietenos p ărin tele Lasinovic.
— Bucuros — zise b ătrîn u l, trecîndu-şi degetele p rin
barbă. D um neavoastră, dom nilor, cunoaşte i lupta dintre
societate şi pescarii liberi. M ai şti i, de asem enea, şi că eu
am cedat p rin tre ultim ii. P rin tre tonii din năvodul meu,
ieri s-a găsit unul cît o nam ilă, cel m ai m are din cî i au
fost pescui i v reo d ată în A d riatica. D om nului director K u
kulic i-a d at în g înd să dăruiască peştele doctorului Iv e
kovic, adică aceluia care, la d rept vorbind, a sp rijin it cel
m ai zelos lu p ta societă ii îm potriva noastră, a m icilor
pescari.
— P en tru binele pescuitului şi al oraşului — interveni
p rim aru l, iar directorul Kukulic nu putu nici el să se stă-
pînească d e-a spune : „D esigur".
— Bine, asta o crede i dum neavoastră. N oi, micii pes
cari, nu credem aşa. De aceea, în tr-o clipă de răzvrătire,
auzind prop u n erea directorului Kukulic, m i-au scăpat v o r
bele că, decît să-i d ăruiască prim arului şi consiliului cel
m ai m are peşte, m ai bine li s-ar dărui un cîine m ort.
Copiii au auzit şi, în tim p ce noi, bătrîn ii, ne aflam în
oraş ca să pregătim serbarea, au d at drum ul peştelui, au
adu s cîinele lui K aram an, pe care-1 în gropaseră cu o zi
înainte, şi l-au v îrît în h îrd ău . Săvîrşind isprava, copiii nici
vorbă că n -a u avut g înd rău, şi dacă, aşa cum sus ine doc
torul Ivekovic, a ieşit din trea b a asta „o atît de m are n e
leg iu ire", apăi nu pe copii trebuie dum neavoastră să-i d u
ce i în fa a ju d ecăto ru lu i, ci, bineîn eles, pe m ine, fiindcă
copiii sînt nevinova i.
Moş G o rian vorbise cît se poate de lim pede şi de sim
plu, ia r cuv în tarea lui p ărea să fi făcut m are im presie asu
p ra lui C urcin, a părin telui Lasinovic, a doctorului Skalec
şi asup ra lui P letnic ; ceilal i însă săriră ca arşi.

414
 — I-auzi vorbă ! N evinova i, hai ! D erbedeii ! B an
di ii ! H o ii !
P rim aru l bătu iar cu ciocanul în m asă şi curm ă gălăgia.
— Găsesc cu totul ciudat că dum neata îndrăzneşti să
num eşti nevinova i nişte vagabonzi, care, nu de ieri d e
alaltăieri, bîntuie p rin oraş, ci de m ai m ulte săptăm îni se
dedau la ja fu ri, la tot soiul de ho ii şi tîlhăresc la drum ul
m are ! Aici avem de-a face num ai cu vinova i.
— H m ! Moş G o rian îşi drese din nou glasul, însă de
d a ta asta ceva m ai tare, iar răspunsul lui sună şi m ai dîrz,
bătrînul uitîndu-se tot tim pul d rep t în ochii prim arului !
V ă d au d rep tate cînd spune i că onoratul consiliu are d e -a
face aici num ai cu vinova i. Insă vinova ii nu sînt copiii.
V inova ii sîntem noi.
— Noi ?! în treg u l consiliu sări în sus, de p arcă moş
G orian a r fi aru n cat o bom bă sub m asă.
— N oi ? ro stiră apăsat şi preotul, şi doctorul Skalec,
uitîndu-se in tă la moş G orian.
— N oi — rep etă b ătrîn u l cu dîrzenie. Pe m ine nu m ă
interesează dacă copiii fu ră sau nu fură, ci m ă interesează
de ce fură. Pe cei m ai m ul i nu-i cunosc de ieri, d e-alaltă-
ieri. îi cunosc de a tîta am ar de vrem e şi tocm ai de aceea
pot să v ă dau răspunsul cel m ai bun în ce-i priveşte. îşi
scoase tabach era din buzunar, lu ă o p riză de tabac, apoi
continuă : S ă-l luăm m ai întîi pe B ranko, p rin cip alul fă p
taş. Cei mai m ul i d in tre dum neavoastră îl cunosc. Este
feciorul lui M ilan Babici, vioristul, şi al A ncăi, m uncitoarea
de la regie. Sînt unii d in tre dum neavoastră, dom nilor, care
pe M ilan îl cunosc nu num ai aşa, cît de cît, ci destul de
tem einic, şi îşi zic prietenii lui. M ai ştiu, de asem enea, că
m ul i d in tre dum neavoastră sînt m îndri de el, fiindcă,
oricum, e cel m ai bun viorist de pe coasta A driaticei, iar
p rim aru l nostru a şi binevoit odată să se fotografieze cu el.
M ilan, „m arele nostru fiu “, a p o rn it să colinde cu vioara
lui, iar în tim pul ăsta fem eia lui m urea de oftică. E o ru
şine p en tru noi că nim eni, în a fa ră de b ătrîn a Stoiana, nu
s-a găsit s-o îngrijească. E şi m ai m are ruşinea p en tru noi
că oraşul nu s-a sinchisit cîtuşi de p u in de răposată, şi
nişte sărm ane m uncitoare de la regie au treb u it să d ea d in
pu inul lor spre a se cum păra scînduri p en tru un b iet

415
sicriu, iar cel m ai sărac tîm p lar din Seni a făcut, fă ră p lată,
sicriul din scîndurile aduse. D upă ce fem eia a in trat în
păm înt, m o artă a fost şi în m o rm în tată pentru întregul oraş,
iar din clipa aceea nici p en tru dum neavoastră n -a mai
existat nici un M ilan şi nici un Branko. Ba „onorabilii11 ce
tă eni ai acestui oraş n -a u găsit alt a ju to r m ai bun decît
să-l trim ită pe orfan la baba K ata, v ră jito area, care chiar
a doua zi în zori l-a azvîrlit a fa ră din coliba ei, pricop-
sindu-1 cu sfatul : „D u-te de fu ră dacă i-e foam e !“ Moş
G orian se încingea tot mai tare, aruncînd priviri m înioase
celor de fa ă.
— Ce altceva p u tea bietul copil să facă ? S -a pus pe
furat... N u vreau să vă m ai răpesc tim pul, ară tîn d u -v ă şi
soarta celorlal i copii — continuă el după o pauză mai
lungă — sînt cinci cu to ii. F a ta n -a re nici tată, nici m am ă.
T a tă l celui m ai mic, pescar a n g a ja t la societatea dum nea
voastră, a m urit în tr-u n accident — şi G orian se uită la
directorul Frages. D e-atunci copilul nu m ai are pe nim eni
care să v ad ă de el. P e-al treilea, taică-său, un cizm ar be iv,
l-a alu n g at de-acasă fiindcă, chipurile, e destul de m are şi,
m ă rog, poate să-şi cîştige singur pîinea, iar al p atru le a a
fugit el singur de-acasă fiindcă taică-său, de luni şi luni de
zile, nu m ai avea de lucru, ia r copilul era am en in at să
m oară de foame. A stea sînt tem eiurile pentru care au ajuns
ei haim anale. Sau poate crede i, dom nilor, că le -a făcut
m are plăcere să fure şi să trăiască din fu rtişag uri ? Lui
B ranko îi venea aproape să m o ară de ruşine cînd a ridicat
prim u l peşte căzut pe jos. Z o ra cea roşie m i-a adus în a
poi o g ăin ă pe care m i-o furase, fiindcă o m ustra cugetul.
N u, v ă spun în că o d ată : dacă e cineva vinovat, apăi noi
sîntem aceia. N oi to i, care stăm aici, şi nu n e-a păsat
d e ei !
B ătrînul se aprinsese din ce în ce m ai m ult, se roşise
la fa ă, b arb a îi trem ura, iar m îinile cînd se ridicau, cînd
se lăsau în jos ; însă făcuse im presie asu p ra celor de fa ă.
— B ravo ! strigă C urcin cel dintîi, încuviin înd din cap.
— B ravo ! spuse şi doctorul Skalec, şi 0 clipă uită
să-şi m ai sugă zahărul-candel.
P reotul cel căru n t se sculă de pe scaun, se duse la
moş G orian şi-i puse m îna pe um ăr :

416
 — îti m ul um esc, taică G orian. N -o să uit asta n i
ciodată. N e-ai vorbit din adîncul inimii.
Ia tă însă că şi ceilal i îşi făcu ră auzite glasurile, la în
ceput încet, apoi m ai tare şi, în cele din urm ă, am enin ător.
— Aşa... — se burzului inginerul silvic. D erbedeii au
aju n s d in tr-o d a tă nişte bie i orfani, tîlharii, nişte oam eni
cinsti i, ia r oam enii cinsti i, acuza i ! Aş rîde d acă n -a r fi
de plîns.
— Aş v rea să ştiu, dom nule inginer silvic, ce v -au fu rat
dum neavoastră aceşti derbedei ? în treb ă G orian.
— D a ’ ştie în tregul oraş. O căprioară, două vulpi, două
duzini de păsări, două veveri e... Ei, i-aju n g e atît ?
— D upă cîte ştiu, nu de la dum neavoastră le-au fu rat
copiii, ci de la fiul dum neavoastră, şi nici m ăcar nu le-au
fu rat, ci le-au d a t drum ul, şi dacă o să-l în treb a i pe b ă
iatul dum neavoastră, o să v ă spună şi de ce.
— F iin d că i-au lu at cîteva piersici unui mucos de ă-
rănuş.
— D a — m orm ăi moş G orian, su p ărat — de aceea au
slobozit şi ei anim alele unui mucos fecior de inginer silvic.
Sm olian sări ca ars, cu fa a v în ă tă de furie :
— Aşa, m ă jigneşti, hai ?
Moş G o rian răm ase calm . Se adresă celorlal i :
— L -am jig n it cum va pe dom nul Sm olian ?
C urcin şi P letn ic zîm biră, ceilal i aveau un aer stin
gherit. In gin eru l silvic făcu un pas spre moş G orian :
— Ai să- i re trag i cuvîntul.
— C are cuvînt ?
— U n mucos fecior de inginer silvic.
— D acă vi-1 retrag e i şi dum neavoastră : „un mucos
de ă ră n u ş“ ! Aici pe păm în t to i băie ii sînt şi răm în
la fel.
— N u m ai pot eu de pildele dum itale ! exclam ă fru
mosul Sm olian, g a ta să plesnească de tu rb are, nu alta.
— A tunci astu p a i-v ă urechile. M i-e de aju n s că le aud
ceilal i dom ni.
— M oşule ! strig ă Sm olian şi se înfipse în fa a b ă trî
nului ; m îinile îi trem u rau, g ata să lovească.
G o rian se ridică la rîn d u -i de pe scaun şi, aşa cum
stătea lîng ă Sm olian, la t în spete, cu bra ele vînjoase şi

2 f — 1626
417
 fa a plină, robustă, p ărea cam pe aceeaşi m ăsură cu el.
— D om nule inginer silvic — zise moşul — eu nu sînt
nici vreunul din arg a ii dum neavoastră de la pădure, nici
v în ăto r de co n trabandă, nici ho de lem ne, ci un cetă ean
liber al Seni-ului. Pe m ine nu m ă speria i cîtuşi de pu in
cu răcnetele dum neavoastră. N -o s-o las eu m ai m oale
d in tr-a tîta şi, dacă pot să v ă dau un sfat bun, atunci vă
sfătuiesc să v ă aşeza i la loc pe scaun, că de nu — şi ridică
m îna — v-aşez eu pe scaunul dum neavoastră.
— Fac ce v reau ! răcni inginerul silvic. Şi nici un ta tă
de derbedei n-o să-m i poruncească m ie ce să fac.
— D ar nici n -am v ru t aşa ceva — zîmbi moş G orian.
M i-am în găd u it să v ă dau d o ar o po v a ă bună.
— in e- i p o v a a pentru dum neata — m ai apucă să
zbiere inginerul, cînd doctorul Ivekovic strigă :
— Linişte ! şi în d ată dup ă aceea se ridică şi-i despăr i
pe cei doi beligeran i. D oar nu sîntem la circium ă —
ad ău g ă el.
— A şa gîndesc şi eu — zise G orian şi se aşeză, iar
Sm olian fu p o ftit la locul lui.
— D um neata ce-ai de zis în această chestiune ? se
ad resă p rim aru l lui Brozovic.
N egustorul cel m ititel îşi ascu i m utra de vulpe şi se
u ită la G orian.
— P en tru m ine, un derbedeu tot derbedeu răm îne
— d eclară el — fie că fu ră de plăcere, fie de foame. D upă
p ărere a m ea, locul lui e la închisoare.
— V orbeşti serios, Brozovic ? se am estecă moş G orian
în vorbă.
— C ît se poate de serios.
— Ei bine — răspunse lin iştit b ătrîn u l — atunci, în
locul dum itale, chiar băiatul mi l-aş b ăg a m ai întîi la
închisoare.
— B ăiatul m eu ?! i s-a făcu t să te d au în ju d eca tă ?
Şi fa a lui ascu ită se ascu i şi m ai tare.
— E u a tîta ştiu : că în dosul lăzilor dum itale are un
în treg depozit cu lu cruri fu rate. Şi m ai ştiu că, p en tru un
tim bru poştal, b ăiatu l d ă în schim b o cutie de sardele în
ulei, p en tru două tim bre, un p achet de ciocolată, iar pentru
trei tim bre e g a ta să d ea ju m ă ta te din p ră v ălia dum itale ;

418
 dacă nu m ă crezi, n -a i decît să trag i la o p arte lăzile goale
şi ai să vezi ce găseşti în dosul lor.
— Eu ? Fiul m eu ? bîigui Brozovic şi sări în sus. M ă
duc im ediat să v ăd ; şi dacă nu-i adev ărat, G orian, să ştii
c-o să m ă ii m inte ! T e dau în ju d ecată, atunci... Se şi
a fla la uşă, v rîn d să iasă.
— Stai pe loc ! îl re inu doctorul Ivekovic. A şteap tă şi
dum neata, ce D um nezeu ? A şteaptă să sfîrşim aici — şi-l
sili pe năbădăiosul Brozovic să se aşeze pe scaunul lui.
V eni rîn d u l lui M arculin.
— D u m n eata ce p ărere ai în chestiunea asta ? îl în
treb ă prim arul.
M arculin îşi încrucişă pe b u rtă m îinile puhave :
— A păi ce p ărere au şi m uşteriii mei.
— Şi m uşteriii d um itale ce p ărere au ?
— F iecare cu a lui.
P rim aru l rîse scurt :
— P ăi po i d u m n eata singur să ai atîtea p ăreri cîte
p ăreri au to i ?
— P o i totuşi alege cîte ceva care-i al tuturor.
— A d ică ce ?
— P ăi acelaşi lucru pe care l-a spus şi moş G orian. în
chestiunea asta sîntem cu to ii la fel de vinova i, dacă nu
şi m ai vinova i decît m ica bandă.
— D a, d a r vezi că i-au aruncat b ăiatu l în ap ă ! strigă
m orarul.
— Ei, şi ! M arculin schi ă un gest de nepăsare : Uite-1
că-i ia r vesel şi flu ieră to ată ziulica.
— Cum ? V rei să zici că-i un fleac fap tu l că doi go
lan i erau cît pe ce să- i înece b ăiatu l ? în treb ă ingine
rul silvic.
— O fi ştiind el de ce. E ra cu n ep u tin ă să-l clinteşti
pe M arculin din liniştea lui : Şi nici n -a re ce să-i strice
dacă-şi d ă seam a că feciorii boga ilor nu pot să facă tot
ce v or ei cu copiii celor săraci. L a u rm a urm ei, din asta
m ai înva ă, că mie banii de la oam enii săraci mi se-adună.
— Ă sta-i ultim ul d um itale cuvînt în această chestiune,
M arculin ? în treb ă g rav doctorul Ivekovic.
— P en tru azi, cel pu in, dom nule prim ar, da. P entru
azi — şi îşi şterse năd uşeala de pe fa ă.

419
 — Ei, d a ’ dum n eata ce zici, K aram an ? ^
F erm ierul îşi aşeză iarăşi m îinile-i grele pe masă.
— Eu spun ceea ce am spus încă din prim a zi. B ranko
Babici e un ho . Z o ra roşcovana e şi m ai m are hoa ă, iar
ceilal i trei nu sînt nici ei m ai breji. D e aceea locul lor e
la başcă, închişi cu lacăt şi zăvar^ şi pen tru ce m i-au făcut
cu cîinele, aş fi cel m ai fericit să-i bag chiar eu, cu m îna
m ea, la închisoare. ^ ^
Moş G o rian clipi din ochi către b o gătanul K aram an :
— N u vorbi cu a tîta u şu rin ă despre ho i, K aram an.
U m b lă din g u ră -n g u ră m ulte poveşti prin oraş, aşa, de
pildă, se zice că d um neata num ai pe ho ii cei mici îi spîn-
zuri, d a r pe cei m ari îi faci scăpa i. ^
— V rei să m ă jig neşti ? tu n ă K aram an, cu pum nii în
cleşta i.
— Eu ? N u. în să ştiu o zicală : „C helu’ îşi pune m îna
a u
in cap .
— Cu zicalele dum itale, ai face m ai bine să- i aduci
am inte de a lta : „Cine de rele vorbeşte d o ar cu relele se
h ră n eşte11.
— N u ştiu să fi vorbit d o ar de rele — zise moş G o
rian — şi n u - i doresc decît să ai şi d um neata cugetul la
fel de cu rat ca al meu. încolo, cu cîinele, ce ai de zis ?
— H o ii ăia de dru m u l m are sînt d ato ri să-m i dea
alt cîine.
— F iin d că a fugit de la d um neata ?
— Da, fiindcă m i-au adem enit cîinele.
— M ai d eg rabă eu cred că d u lăul a p lecat de bună
voie, şi pot să te încredin ez că şi eu, dacă aş fi la bogatul
K aram an, aş fugi m încînd păm întul.
— V rei să-m i spui şi de ce-ai fugi ?
— F iin d că despre d um neata aşa um blă vorba : „La bo
g atu l K aram an gras vi elul, slabă sluga, şi nu scapi decît
cu fu g a “.
— H a - h a - h a ! rîse zgomotos K aram an şi pum nii lui
grei se d esfăcu ră : A şa um blă vorba ? A tunci să ştii că au
brodit-o. V i eii îi in p en tru îngrăşat, ia r arg a ii p en tru
m uncă, şi-n v ia a m ea n-am auzit ca un arg a t gras să tra g ă
m ai bine la coasă decît unul slab.

420
 P rim arul dăd u cuvîntul lui C urcin. B ru taru l cel gras
îşi u m flă guşa m ai-n ain te de a răspunde :
— Eu, ca şi moş G orian, sînt de p ărere să-i lăsăm
liberi pe copii. îi cunosc de m ai m u ltă vrem e şi m ai bine
decît d u m n eavoastră to i, şi ştiu că, în tr-ad e v ăr, nu sînt
ho i, nu...
— îi cunoşti ? D e unde ? D e cînd ? îl zoreau ceilal i
cu întrebările.
C urcin zîmbi încurcat :
— L e-am pus în fiecare dim inea ă deoparte franzelele
m ele vechi, ia r ei veneau de şi le luau.
— Şi le-ai p ă stra t şi cozonacii ? în treb ă Brozovic, v e
ninos.
— D a, şi cozonacii, cînd îmi prisoseau şi cînd nevas
tă-m ea n u -i ascundea p en tru tine.
— D a ’ to td eau n a i-am plătit.
— Ştiu — rîse sec C urcin. C u rachiu. Eu sînt însă de
p ărere că-i m ai bine să hrăneşti copiii decît porcii.
— Ei, aş ! exclam ă chelbosul. O frip tu ric ă de porc nu-i
lucru de lepădat.
— Şi nici eu nu m ă lepăd. îm i p are însă m ai gustoasă
atunci cînd ştiu că lîn gă m ine nu flăm înzesc vreo cinci-şase
copii, num ai ca eu să m ă-n fru p t din ea.
— Aici, sigur că ai d rep tate — adm ise chelbosul.
M ai în ain te de a deschide gura, P letnic se foi un răs
tim p pe scaunul lui. D octorul Ivekovic era unul din obiş
nui ii cafenelei sale. Şi inginerul silvic, şi m orarul veneau
adesea la el.
— E u a tîta ştiu — în d ru g ă el în cele din urm ă — că
acest B ranko Babici, atîta vrem e cît a tră it m aică-sa, a fost
un b ăiat de isp rav ă ; ce s-a întîm plat m ai tîrziu cu el, asta
nu m ai ştiu.
— Eu, Pletnic, nu m -aş m ai ascunde a tîta d u p ă deget
îl atac ă moş G orian — căci dacă dum neata nu l-ai fi
scos m strad a in d ata d u p a m oartea m aica-si, cred că n-am
m ai fi avut p rileju l să ne-ad u n ăm aicea ca să-l judecăm .
E u ?... eu ?... — se bilbîi Pletnic, speriat. Cine spune
asta ?
U ite, aşa um blă cîte-o vorbă prin oraş, drag u l meu...
M ai cu seam ă ceea ce ai auzit de la mine...

421
 — D oreşte şi sfin ia sa să-şi spună p ărere a ? curm ă dis
p uta doctorul Ivekovic.
— N ici vorbă, nici v o rb ă că da. P ărin tele Iasinovic se
rid ică de pe scaun : Eu cred, ca şi prietenul nostru, taica
G orian, că dacă în afacerea asta există vinova i, apoi noi
sîntem aceia. P ro p u n deci ca dup ă ce vom sfîrşi cu j u
decata — ju d eca tă nu asu p ra copiilor, ci asu p ra no astră —
să ne m ai ostenim încă un sfert de oră ca să discutăm cum
am p utea să ne rep arăm greşeala.
— D a r eu ?! D a r eu ?! strig ă m orarul cel gras. A i uitat,
p ărin te ? D u m neavoastră a i u ita t cu to ii că golanii ăştia
m i-au deschis iazul şi că linii, ştiucile şi crapii m ei s-au dus
pe ap a sîm betei ?
T o i în cep u ră să vocifereze d e-a valm a.
— A*a e ! în tări K aram an.
— Şi asta-i tot v in a n o astră ? şuieră Brozovic.
— Cu vergile a r trebui b ătu te p ram atiile astea ! m orm ăi
inginerul silvic către prim ar.
— D a — răspunse p rim aru l şi din nou se adresă lui
moş G o rian : Sînt curios, m oşule, cum ai să-i m ai dezvino
vă eşti de tărăşen ia asta ?
— A sta-i, în tr-ad e v ăr, o treab ă u rîtă — începu moş
G orian — însă — şi întoarse capul spre m orar — dum neata
ştii tot a tît de bine ca şi m ine că copiii n -a u u rm ărit să
d ea drum ul peştilor, ci să-i p rin d ă pe cei doi băie i, şi dacă
le -a r fi trecu t p rin m inte cî i bani au să înoate în m are
de pe u rm a isprăvii lor, fii sigur că n -a r m ai fi deschis
ei stăvilarul.
— Da, d a r cine m ă despăgubeşte p en tru p ierd erea su
fe rită ? S înt apro ap e trei m ii de d in ari care în o ată acum
în m are.
— Ieri, la „H otel Z a g re b 14, ai spus num ai două mii
cinci sute — preciză taica G o rian — şi aceşti două mii
cinci sute, g arantez cu capul meu, copiii o să i-i plătească
p în ă la ultim ul gologan.
— Copiii ?! M orarul cel gras se um flă plin de îngîm -
fa re : D e bu nă seam ă că la S fîn tu -aşteap tă sau la Paş-
tele-cailor.
R îseră cu to ii. Moş G o rian nici nu clipi :
— N u, ci chiar m îine, m orarule.

422
 — M îine ?! M orarul ciuli urechea şi holbă ochii.
Moş G o rian făcu semn că da.
— D a ’, m a rog, copiii de unde iau banii ? în treb ară
în tr-u n glas Brozovic şi K aram an, pîndindu-1 pe bătrîn.
— D e nicăieri. B anii îi au.
— Desigur, fu ra i ! cîrîi K aram an.
— N u, K aram an. I-au cîştigat cinstit.
— N u vrei să ne spui şi unde i-au cîştigat ? interveni
din nou p rim arul.
Moş G o rian luă o p riză de tab ac :
— L a mine.
— L a dum neata ?! strig ară cu to ii.
— D a — zîm bi moş G orian. C înd s-au a ră ta t prim ele
bancuri de peşte, cei m ai m ul i pescari fuseseră a n g a ja i de
societate şi, cum pe altcin ev a nu ştiam , am trim is dup ă copii,
ia r ei au venit.
— H a -h a -h a ! rîseră Brozovic şi m orarul cel gras. Şi
chiar au m uncit cu ad e v ăra t ?
Moş G o rian se în fu rie :
— V ă în căp ă în a i să răm îne i la p ărere a g reşită că
acestor copii le face plăcere să fure p en tru a-şi potoli foa
m ea. A u ven it nespus de bucuroşi cînd le-am cerut să
m -aju te, şi tot atît de bucuroşi au şi m uncit. întreba i-1 şi
pe moş O rlovic — continuă el, văzînd m utrele m irate şi
neîncrezătoare ale celor de fa ă. D im inea a soseau prim ii,
ia r seara plecau ultim ii, şi v-asigur că n-am fi prins nici
ju m ă ta te din peştii pe care i-am pescuit de nu n e -a r fi
a ju ta t copiii zi şi noapte.
— Aş m ai v re a să ştiu, cum d e-au ajuns totuşi să cîş-
tige două mii cinci sute de d in ari ? în treb ă K aram an şi-şi
repezi înain te fa a -i buhăită.
— Cum d e-au aju n s ? F oarte sim plu. D oar nu la dum
n ea ta au fost ei în slujbă, ci la un pescar cinstit. Şti i
dum n eavoastră cum m erge socoteala din m oşi-străm oşi la
un pescar cinstit de pe A d riatica ? M ai întîi pescarul îşi
ia p a rte a lui p en tru năvod, dacă-i al lui năvodul, apoi
îm p arte totul deopotrivă în tre el şi aju to arele lui. Doi copii
in tră la socoteală cît un om în to ată firea, şi acum n-ave i
decît să-l în treb a i pe directorul Kukulic — a ră tă spre
chelbos — cit n e-a p lătit. M ai pune i pe d easu p ra şi ceea

423
ce am m ai v în d u t la p ia ă, ad u n a i totul şi o s-ajunge i
cam la de do uă ori m ai m u lt decît au să-i plătească lui
D anicik copiii.
— Cazi la înv o ială ? se ad resă m orarului doctorul Ska
lec, care şedea alătu ri de el.
— M ai încape v o rbă ! se grăbi m orarul să răspundă.
— A tunci s-a făcut. L u m in at la fa ă, doctorul Skalec
îşi frecă m îinile : Să le dăm deci pace copiilor, iar cît p ri
veşte povestea cu cîinele — şi se întoarse către p rim ar —
a avu t şi oraşul d istrac ia lui, pe care, n -ai g rijă, o s-o
uite repede.
— F ap tu l că au rîs şi au scornit un cîntec de b atjo cu ră
despre m ine num eşti d um n eata o sim plă distrac ie ? strigă
în fu ria t p rim aru l.
— Şi de m ine au rîs şi au scornit un cîntec de b a t
jocură.
— Şi ce-ai spus la toate astea ?
D octorul Skalec începu să-şi sugă de zor zah ăru l-can d el :
— L a început m -am în fu ria t ca şi dum neata, şi-am
trăsnit, şi-am bufnit, d a r p e u rm ă am rîs îm preună cu ei,
— Şi eu cred — spuse directorul Frages, care p înă
atunci tăcuse — că cel m ai bun lucru a r fi să rîdem şi noi
lao laltă cu ei şi să le dăm pace îm pieli a ilor.
P rim aru l se ridică de pe scaun :
— Eu, categoric, sînt îm potrivă. D ar p en tru asta tre
buie să votăm , şi chiar d acă rezultatul e negativ, începînd
chiar de azi, trebuie să se p u n ă cruce bandei. în orice caz,
uscocii vor înceta să m ai b întuie p rin oraşul şi p rin inutul
nostru, chiar dacă, p en tru asta, aş fi nevoit ca eu cu m îna
m ea să-i închid în tr-o văgăună.
— D a, să votăm ! strig a ră m orarul, K aram an şi ingi
nerul silvic.
D octorul Ivekovic b ătu cu ciocănelul în masă.
— Cine este p en tru a se in ten ta proces bandei ?
K aram an,* Sm olian, m orarul, farm acistul, Brozovic şi
chelbosul rid ica ră m îna.
— C ine e co n tra ?
P reotul, C urcin, doctorul Skalec, M arculin, P letnic şi
directorul Frages v o ta ră contra.
— Şase co ntra şase ! tu nă furios doctorul Ivekovic.

424
 — D a ’ votul dum itale ? strigă K aram an.
— D a — zise doctorul Ivekovic, înseninat — m ai lip
seşte votul meu.
Ia tă însă că-1 apucă cineva de um ăr. în to arse capul :
e ra Z lata, care stătea în spatele lui. D om nişoara se m ai
ivise de vreo cîteva ori la uşă. Acum îşi luase inim a în
din i şi se apropiase.
— Ce vrei ? o în treb ă doctorul Ivekovic.
— T a tă , trebuie să- i vorbesc o clipă — îi şopti ea.
— A cum n -am timp.
— T reb u ie să ai — îi şopti ea m ai stăruitor.
Se p riv iră o clipă în ochi.
— Bine — m orm ăi el, apoi se întoarse către cei de
fa ă : O clipă, m ă ierta i !
în d a tă ce in tră în cabinetul lui de lucru, Z la ta îi înco
lăci g îtu l cu am îndouă b ra ele :
— Aş v rea să te rog ceva.
D octorul Ivekovic era încă furios :
— D a ’ bine, Z lata, tocm ai acum i-ai găsit ?
— T ocm ai acum. A m auzit tot. V rei să-i bagi pe copii
la închisoare. Să nu faci asta !
— N ici vorbă c-o să-i bag la închisoare. Cum î i în
chipui tu c-o să uit aşa de repede că m -au făcut de rîsul
întregului oraş ?
— T ată , e şi a ltă poveste, m ult m ai n ep lăcută decît
istoria cu cîinele.
D octorul Ivekovic ridică fru n te a :
— Ce poveste ?
— A ceea cu stafiile.
D octorul Ivekovic se apucă de b ărb u ă :
— T e pom eneşti că tot ei or fi fost ?!
— D a — zise fa ta — au scobit nişte dovleci şi au
îm brăcat p ră jin ile cu căm ăşile lo r : d acă află oraşul, o să
rîd ă şi m ai cu foc.
— De unde ştii treab a asta ?
— M i-a povestit Branko.
— M ai ştie şi altcineva ?
— N u. M i-a făg ăd u it că n -o să trădeze secretul ni
m ănui. în să dacă-i prinzi şi-i închizi, cu siguran ă că au
să povestească şi altora.

425
 O clipă, doctorul Ivekovic se plim bă n eh o tărît încoace
şi încolo.
— Fie, din p a rte a m ea — m orm ăi el. O să m -ab in de
la vot. D a r sus in m ai d ep arte că s-a term in at cu uscocii,
şi vo rb a răm îne vorbă.
Se reîntoarse în sală. în tre tim p, preotul, C urcin, di-
dectorul Frages şi moş G o rian stăteau de vorbă laolaltă.
— Zici că unul din finii dum itale şi-a p ierd u t ta tă l în
serviciul nostru ? se adresă directorul Frages lui moş G orian.
Moş G orian făcu semn că d a :
— M icul N icola.
— O vrea oare să se facă pescar ?
— Păi şi este pescar — răspunse b ătrînul.
— F o arte bine. Spune-i să se prezinte m îine la noi la
birou. „M in erv a“ pleacă chiar m îine la pescuit în apele
insulei Corfu, iar căpitanul vasului are nevoie de un aju -
tor-m atelot.
— Şi eu ştiu o fam ilie la a ră — spuse Lasinovic. U n
ăra n , Polacek, a trecut ieri pe la m ine. N -a re copii, şi i-ar
p rin d e bine un băie an d ru să-l a ju te la m uncă. Flăcăiaşul
a r p utea să răm în ă p en tru to td eau n a la el.
— Polacek a i zis, p ărin te ? D e-acolo de pe creastă ?
— Da, locuieşte în spatele m un ilor V ratnic.
— P ăi copiii îl cunosc. N ici vorbă că vreunul d in tre ei
o să m eargă bucuros acolo.
— Pe unul îl iau eu să-m i a ju te la căratu l pîinii, iar
m ai tîrziu poate să înve e de la m ine m eseria de b ru tar
— interveni C urcin. Şi aşa, lu crătorul m eu şi cu m ine
avem de lucru p în ă peste cap.
— Ia tă că trei s-au şi rîn d u it — zîmbi m ul um it sfin
ia sa şi-şi frecă m îinile. Ia să vedem dacă p în ă se întoarce
doctorul Ivekovic n -o să-i rostuim pe cîteşicinci.
— Sînt ca şi rostui i — spuse moş G o rian — fiindcă pe
doi d in tre ei aş v rea să-i in la mine.
în clipa aceea se întoarse doctorul Ivekovic. Se aşeză
din nou la locul lui ; p ărea dus pe gîn d u ri şi privea în gol.
— Am h o tărît să le dăm de lucru copiilor şi am găsit
şi unde — spuse solem n preotul.
K aram an întoarse silnic capul :
— Da, d ar m ai aşteptăm votul doctorului Ivekovic.

426
 — Eu o să m -ab in de la vot — zise bărb atu l acela
înalt, cu o voce ciudat de stinsă. R ezultatul votului răm îne,
aşadar, şase la şase, însă — şi se adresă preotului şi lui
moş G orian — accentuez încă o d a ta că, orice-a i face du m
neavoastră, de un lucru să ine i seam a : de azi în ain te s-a
term in at şi cu b an d a uscocilor, şi cu ascunzătoarea lor din
turn, şi cu toate năzbîtiile lor. P în ă d iseară să-m i com u
nica i un d e-i p u te i a ra n ja pe copii, şi dacă, din spusele
dum neavoastră, voi avea certitudinea că, în tr-ad e v ăr, s-a
isprăvit cu b a n d a uscocilor, atunci ve i avea şi votul meu
p entru ei.
Se sculă de pe scaun şi, o d a tă cu aceasta, fu rid icată
şi şedin a. K aram an şi directorul Frages îl u rm a ră pe
prim ar, iar to i ceilal i bărb a i se în g răm ă d iră spre ieşire.
— A cum ce fa c e m ? îl întreb ă moş G orian pe pieot.
— C eea ce-am vorbit. Spui copiilor că le-am gă?:t un
rost la nişte oam eni cum secade, şi po i fi în cred in at că
doctorul Ivekovic o să fie şi el de acord.
— D e unde ştii ?
P reotul zîmbi :
— De patruzeci de ani îl cunosc pe doctorul Ivekovic
şi văd, d u p ă fa a lui, că a şi trecut de p arte a noastră.
Moş G o rian se a ră tă neîncrezător, însă totuşi cobori
ceva m ai lin iştit scara.
în fa a por ii îl mai opri cineva. D om nişoara care v o r
bise cu p rim aru l stătea în fa a lui.
— D um neata eşti taica G orian ? îl întreb ă fata.
— D a, eu sînt — răspunse bătrînul.
— E u sînt Z la ta — spuse ea. Z la ta Ivekovic. Aş v rea
să te rog ceva. Spune-i lui B ranko că nu m ai sînt su p ărată
pe el şi că-m i p are rău că l-am trăd a t. Să-i m ai spui că
i-am povestit tatălu i m eu to ată istoria cu stafiile şi că-1 rog
d o ar un singur lucru, şi pe el, şi pe ceilal i, şi anum e să nu
sufle o vorbă despre cele în tîm plate, să păstreze cu sfin e-
r,ie secretul. L ucrul acesta îi v a ocroti în viito r de m înia
tatălu i meu.
Moş G o rian zîmbi pe sub m usta ă :
— De aceea s-a îm blînzit el aşa dintr^o d a tă ?...
Z la ta în cu v iin ă cu un gest :
— De aceea. Şi nu se tem e de altceva decît de faptul
că a r p u tea să a ju n g ă la urechile oam enilor şi tărăşenia cu

427
stafiile, ia r dacă se află, atunci chiar că s-a term in at cu
copiii, cu b an d a lor cu tot !
— O să le spun, dom nişoară — o asigură moş G o
ria n — sau, şi m ai bine, n -o să le spun, fiindcă-m i închipui
că copiii au şi u itat povestea.
— T aic ă G orian, fă aşa cum crezi de cuviin ă şi sa-
lută-1 pe b ăiat din p a rte a m ea. D e văzut, cred că n-o să-l
m ai v ăd niciodată.
— A i de g înd să pleci ?
— Da, plec în Italia. V reau s-a ju n g cîntărea ă.
— M ult noroc ! îi u ră taica G orian şi îi întinse m îna.
Z la ta i-o strînse şi, du p ă o clipă, se făcu nevăzută.

C a p ito lu l 25

TT •• • np w • w••
„Uscocii au m unt. Iraiasca uscocii!
i

E ra o seară frum oasă şi lin iştită cînd moş G orian se

aşternu la drum spre golful lui.
Pe la ceasurile p a tru se stîrnise bora, însă pe la şase se
potolise. Soarele se rev ărsa d easu p ra m ării şi a uscatului.
D inspre insule su fla un vînt sărat şi sălciu, iar de pe m un i
coborau m iresm e calde, cu iz în epător. M irosea a salvie
şi a cim bru, a rosm arin şi a levăn ică.
T aica G o rian m ergea iavaş-iavaş. N u-şi m ai făcea g riji,
dăduse u itării chiar şi im pasul greu p rin care abia trecuse,
îi răm în ea d o ar să le povestească copiilor cele ho tărîte la
prim ărie în p riv in a lor.
Copiii şedeau în ju ru l mesei de p iatră , sub smochin,
în ciuda tu tu ro r sfaturilor, nu putuseră să m ai rabde h ru b a
aceea înăbuşitoare. L a aceasta se m ai adăugase şi foam ea,

428
 şi în g rijo rarea p en tru bătrîn. N iciodată nu zăbovise a tîta
în oraş.
D a r iată că in tră pe p o arta grădinii.
Copiii d ăd u ră buzna să-l întîm pine. Z o ra îl îm bră işă.
— începuse să ne fie team ă că te-a închis pe dum neata
în locul nostru.
— N ici m ult n -a lipsit, fato dragă. C ît pe ce ! Şi m în
gîie p ăru l Z orei roşu ca focul. D a r şi-au recunoscut g re
şeala şi m i-au d a t drum ul.
— Ce s-a h o tărît ? întreb ă Branko.
— A sta o să v ă povestesc m ai tîrziu. D eocam dată m i-e
foam e ; m ai întîi să mîncăm .
Copiii p reg ătiseră m asa. Pe v a tră fierbea o supă groasă
de cereale. P avle aduse oala, D uro b liduri şi linguri,
B ranko pîine şi brînză, N icola o sticlă m are cu vin. B ătrînul
zîm bi pe sub m u sta ă :
— A sta m ă unge la inimă. D e m ult n -am m ai avut
p a rte de-un tra i ca ăsta.
Z o ra îm p ăr i supa. Fiecare căp ătă cîte un blid plin
ochi, du pă care se lu a ră la întrecere cu lingurile.
în tim pul mesei, copiii tot la b ătrîn cătau cu privirile.
A vea un ae r a tît de solem n taica G orian în straiele lui de
sărb ăto are ! Şi-apoi şi felul lui de a fi era m ai solemn,
m ai grav ca de obicei, încît copiilor li se strînse inim a.
B ătrînul băn u ia ce se petrece cu ei.
— M înca i ! M înca i ! îi îndem nă el. C a să asculta i
cele ce-o să v ă povestesc, e m ai bine să fi i cu stom a
cul plin.
Copiii cu fu n d ară m ai adînc lin gurile în supă, d a r tot
n u -i sim eau bine gustul.
în sfîrşit, b ătrîn u l isprăvi de m încat, îşi m îngîie barba
şi rid ică ochii. Copiii strînseră totul, în tim p ce moşul se
aşeză pe zidul scund de lîngă m are.
S tătuseră acolo de atîtea ori, şi fie că taica G orian le
povestea cîte ceva, sau ei îi povesteau lui. Se aşezară şi de
astă d ată lin g ă bătrîn , bălăcindu-se cu picioarele în apă.
T aic a G orian începu :
— A fost o poveste urîtă. P en tru voi m -a p o ftit p ri
m arul la prim ărie d in ain tea întregului consiliu. P rim aru l

429
voia să v ă p rin d ă şi să v ă-n ch id ă cu m îna lui, K aram an să
v ă snopească în bătaie, inginerul silvic să vă jupoaie pentru
nelegiuirile voastre, m orarul să v ă m acine în tre pietrele
lui de m oară, iar Brozovic să pu n ă să v ă biciuiască în pia ă.
— Şi dum n eata ? în treb ă N icola ştrengăreşte.
B ătrînul răm ase g rav : _„ . .
— E u am vorbit două ceasuri, m ai m ult decît oricînd
în v ia a m ea, ia r părin tele L asinovic m -a în cred in at că
nici el n -a r fi p u tu t să vorbească m ai bine.
Z o ra îl privi in tă :
— D a r m ăcar a folosit la ceva, taică G orian ?
B ătrînul făcu semn că d a :
— De puşcărie v -am scăpat, şi nici b ătu i sau m ăcina i
n-o să fi i, însă cu cetatea N e h aig rad s-a zis, şi cu hruba
de jos de la m are — îi cuprinse pe to i cu p riv irea — şi
cu uscocii, de asem enea.
— N icio d ată ! strigă Z o ra şi sări în sus.
— Şezi jos, fato ! zise b ătrîn u l şi o trase înapoi pe
p iatră. în tr-a d e v ă r, a i săvîrşit m ulte rele, şi dacă stăm să
le num ărăm pe toate, vedem că, de fap t, lucul vostru la
închisoare a r fi să fie. în să cele m ai m ulte din isprăvile
voastre n u le-a i făcut cu gînd rău, şi de asta o să se
in ă seamă.
— N -avem nevoie să se in ă seam ă de nim ic — cîrti
Z ora, ar ăgoasă. N oi vrem să răm înem uscoci !
— D acă v re i să răm în e i uscoci — rosti g rav b ă trî
nul — atunci m ai întîi pe m ine m ă b ag ă la başcă, apoi
ocupă tu rn u l, v ă ia ca din oală şi tot la închisoare ajunge i.
— D a, d a r putean să fugim — îşi d ăd u P avle cu p ă
rerea.
— O să ne-ascundem în scobiturile stîncilor, unde de
atîtea ori s-au refu g iat uscocii — ad ău g ă N icola.
— D a, pute i să fugi i — încuviin ă bătrînul. Cu asta,
însă, nu v -a i salvat. C hiar de m îine poli aii vor cotrobăi
m un ii şi-or să v -alu n ge şi de-acolo, apoi pute i fugi mai
departe, însă b ra u l poli iei este lung, şi din ce vre i să
tră i i ?
— D in ceea ce am tră it şi pîn-acum — răspunse Z o ra
cu îndărătnicie.
— Ştiu, de pe u rm a lui C urcin şi a furtişagurilor. în să
C urcin nu m ai are voie să v ă dea nim ic, şi de azi în ain te

430
 nu num ai poli aii şi liceeni, ci o ju m ă ta te din oraş stă cil
ochii a in ti i asu p ra voastră.
— P ăi m ai avem şi banii noştri ! zise N icola şi făcu
iute cu ochiul, zornăindu-şi gologanii.
— D in păcate, o bună p arte din ei trebuie s-o da i
m orarului.
— N icio d ată ! se o ărî Duro. N icio d ată !
— E u am g a ra n ta t p en tru asta, fiindcă altfel a i în
fu n d a puşcăria.
— Şi pe urm ă ce facem ? în treb ă B ranko, cu voce
plîngărea ă.
— T reb u ie să vă cîştiga i pîin ea cinstit.
— C instit, păi aşa am cîştigat-o m ereu ! se încrîn-
cenă Pavle.
B ătrînul zîmbi :
— C eilal i însă nu sînt de aceeaşi părere.
— Eu nu v reau să fiu altceva decît un uscoc — spuse
Z ora, tăioasă.
Moş G orian o trase lîngă el şi-şi petrecu b ra u l pe
după gîtul ei :
— T e cred, fa ta m ea. în să vrem ea uscocilor s-a dus.
U ite, şi uscocilor de o dinioară le-a trecut vrem ea în tr-o
bună zi. C înd vene ianul şi turcul au încheiat pace, şi aceşti
m ari tîlh ari s-au un it în p ărere a că-i m ai bine să se ră z
boiască cu cei m ici decît între ei, uscocii au trebuit să-şi
părăsească cetatea, să d ărîm e zidurile Seni-ului, să-şi scu
funde corăbiile, să se lase de p irate rie şi să se facă m eşte
şugari şi ăran i. A şa şi cu voi acum a. V rem ea cînd putea i
tră i în tu rn u l vostru, cînd şterpelea i, cînd putea i să face i
tot felul de năzbîtii, cînd era i golani, vagabonzi, ho i şi
uscoci s-a sfîrşit. A sta v re a p rim aru l, asta v rea Consiliul
m unicipal, asta v rea preotul, to i vor asta, şi asta vrea şi
moş G orian.
— P ăi acum cîteva zile tot dum neata spuneai că pentru
libertate eşti d ato r să lup i pîn ă la m oarte — ripostă şi
m ai tăios fata.
T aica G orian încuviin ă.
— A şa am spus, în tr-ad e v ăr, şi am şi lu p tat pentru
lib ertatea m ea, însă num ai a tîta vrem e d t lu p ta a fost de
vreun folos. D o ar şti i şi voi că mai tîrziu am căzut la în
voială cu societatea şi am lăsat-o m ai moale.

431
 — O ri societatea a lăsat-o m ai m oale ? interveni
Branko.
— H ai să zicem că n e-am unit, şi fiecare din noi şi-a
vîn d u t cîte o p arte din drepturi. P ăi altceva nici voi n-ave i
de făcut. D u pă lite ra legii, locul vostru e la închisoare şi,
v ă rog să m ă crede i, astăzi n -a lipsit m ult să nim eri i
chiar acolo. Şase din consiliu au fost p en tru şi şase contra.
In u rm a în elegerii cu prim arul, scăpa i de închisoare doar
dacă v ă h o tărî i ca p în ă în seara asta să d esfiin a i b an d a
şi să deveni i copii de treabă, iar m ai tîrziu, buni cetă eni
ai oraşului.
— P ăi tocm ai asta nu vrem noi — strig ară N icola,
Pavle, D uro şi Branko.
— Sta i, nu v ă p ripi i — îi potoli b ătrîn u l şi se adresă
lui N icola : Ia spune-m i, ce- i place m ai m ult : să te-ascunzi
veşnic de orice fiin ă om enească, să trem uri n o ap tea în tr-o
peşteră, în tr-u n tufiş ori în tr-u n tu rn , să trăieşti din resturi,
din furtişaguri şi din franzelele uscate ale lui C urcin, sau
să călătoreşti pe-o corabie pe m are, să laşi vîn tu l să- i sufle
prin plete, să ridici velele, să arunci n ăvodul în ap ă şi
s-aju n g i un pescar destoinic şi viteaz ?
— O ! N icola se roşi la fa ă de bucurie. L a fel de m ult
m i-ar plăcea să fiu pescar, cum îm i place să fiu uscoc.
— Ei, vezi ? D irectorul Frages, dom nul acela tîn ă r în
haine albe, a r dori să te duci la el cît se poate de grabnic,
să te angajeze la societate şi să pleci cu „M in erv a“ la Corfu.
A u nevoie d e-u n flăcăiaş iscusit, ca să pescuiască acolo
scrumbii.
N icola b ătu d in palm e de bucurie.
— Cu dom nul în alb p e „M iperva", corabia cea m are,
la C orfu ?! Sigur, sigur că da, plec cu el !
— Pe tine — şi moş G o ria n se adresă lui D uro — ar
v rea Polacek să te ia la el. Ştii tu, ă ra n u l la care a i fost
acum cîteva zile. A laltăieri l-a în treb a t de tine pe preot.
A r lu a bucuros un băiat fiin d că el n -a re copii şi-i trebuie
un aju tor, p en tru care tre a b ă unul din voi, pe num e D uro,
a r fi cel m ai p o trivit. M îine sau poim îine vine iar în Seni,
şi po i să pleci îm p reu nă cu el.
D uro se u ită fericit la moş G o rian :
— D a, visul m eu e să fiu ăra n , şi la b ătrîn u l Polacek,
la vacile şi la porcii lui m ă duc bucuros. A fost a tît de

432
bun cu noi, şi mai ales nevastă-sa. C red că m -aş sim i tare
bine acolo.
— Pe P avle — chipul lui taica G orian se încre i în
tr-u n zîm bet abia desluşit — a r v rea C urcin să-l ia la el.
N um ai că aicea-i un clenci la m ijloc. C urcin spune : „Am
nevoie de un v lăjg an zdravăn şi voinic, care să poată duce
un sac cu făin ă în spinare şi să-m i p o ată frăm în ta aluatul
ca lum ea, d ar p en tru asem enea treburi P avle e prea slab “.
— Ce ? strigă v lăjg an u l, sărind ca ars. Cu o m înă
ridic un sac cu făină, şi dacă-şi închipuie C urcin că nu pot
să-i frăm în t aluatul, se înşală am arnic. îşi suflecă m înecile
pînă sus : Sînt a tît de zdravăn, încît nici nu-ncape vorbă
că în curînd o să pot face treab a asta chiar mai bine
decît el.
— N -a i g rijă, că i-am tocat eu destul despre puterea
ta — îl linişti taica G orian — însă el nu v rea să m ă creadă.
Cel m ai bun lucru ar fi să treci tu în tr-o zi pe la el şi să-i
ară i cît de voinic eşti.
— în tr-o zi ! izbucni P avle din nou. Ba chiar azi o să
se încredin eze, o să-i a ră t eu că un b ăiat m ai zdravăn
şi m ai voinic decît m ine nu găseşte în tot Seni-ul.
B ătrînul se u ită la B ranko şi la Z ora.
B ranko urm ărise în treag a discu ie, la început cu uim ire,
apoi cu un uşor zîmbet, în tim p ce Z ora, pe m ăsură ce
bătrînul voi bea tot m ai cu foc şi băie ii tot m ai bucuroşi
îi prim eau propunerile, devenea m ai înd ărătn ică, se poso-
m ora m ai mult.
— Ei, şi cu noi ce gînduri ai ? în treb ă Branko.
— D a — spuse Z ora, furioasă — pe noi cui vrei să
ne vinzi ?
T aic a G orian p ăru d in tr-o d ată foarte b ătrîn şi obosit :
— N im ănui. D im potrivă, pe voi doi voiam să v ă rog
dacă nu vre i să răm îne i cu mine. A m şaptezeci şi şapte
de ani şi, în a fa ră de capra m ea, n-am pe nim eni în lu
m ea asta, şi două aju to are ca voi m i-ar prinde bine în casă
şi la pescuit.
— Bucuros, taică G orian, bucuros ! N ici p rin vis nu
s-ar fi gîn d it B ranko la o asem enea dezlegare. Sări în sus
şi-i cuprinse gîtul cu am îndouă bra ele. Moş G orian se
uită lung la Zora.
— Şi tu ?

28 — 1626 433
 F u ria Zorei se topise. Zîm bea.
— N icăieri pe lum e n -aş răm îne mai cu drag decît la
dum neata.
0 vrem e, copiii îşi d ă d u ră drum ul veseliei. Da, ceea
ce urm a să se întîm ple cu ei n -a r fi cutezat nici m ăcar în
vis să spere. D im potrivă, ju m ă ta te din noapte, visele lor
de pînă acum erau bîntuite de poli ai, de închisori, case
de corec ie... şi iată-i d in tr-o d ată liberi, liberi să facă
de-acum încolo ceea ce ani d e-a rîndul îşi doriseră zi de zi.
N icola se şi vedea m atelot. P avle voia să aju n g ă cel
mai bun b ru tar şi, pe deasupra, cel m ai puternic om din
Seni. D uro voia să crească vreo două capre, cî iva iepuri
de casă, dar, m ai cu seamă, un mînz. B ranko visa la vioara
lui, iar Z o ra voia să-i a ju te bătrînului la g ătit bucate şi
la pescuit.
— N um ai că nu în eleg de loc — spuse deo d ată N icola,
şi pe fa ă i se ivi un zîm bet şăgalnic — de ce pretinde
taica G orian de la noi să nu m ai fim uscoci. Eu pot să fiu
şi un bun m atelot, şi to to d ată un bun uscoc.
— D a — sări şi D uro — şi eu pot s-aju n g un bun
ăran, şi totuşi să răm în şi un bun uscoc.
P avle zise încet :
— Lui C urcin, desigur, o să-i fie totuna dacă-i frăm înt
aluatul ca P avle sau ca uscoc.
— Şi cu cred la fel — rîse B ranko — e acelaşi lucru,
ori că B ranko cel de ieri, ori că B ranko cel de m îine înva ă
vioara.
Z o ra chiui :
— Sigur că da, N icola are d reptate, şi casa lui moş
G orian va fi cetatea n o astră uscocă, iar cînd N icola se va
întoarce din p rim a lui călătorie, vom da aici o m are
serbare.
— Fiecăruia o să vă aduc cîte ceva de pe-acolo — spuse
N icola cu hotărîre.
— Eu, cu siguran ă, o d a tă pe săptăm înă pot să vin cu
ăra n u l meu la Seni şi-atunci m ă opresc să vă văd — spu
se Duro.
— Eu, şi-aşa, de do uă-trei ori pe săptăm înă tot v ă aduc
pîine — zise Pavle.
Z o ra se u ită la moş G orian :
— Spune, cum găseşti ceea ce ne-am pus în gînd ?

434
 Moş G orian se scărpina în cap, îşi trecu m îna peste
fa ă şi zîmbi pe sub m ustă i :
— M ari pehlivani m ai sînte i ! D esigur că nişte buni
m eşteşugari, ăra n i şi pescari pot fi şi buni uscoci. Fireşte
că pute i face din vechea m ea casă şi din g ra jd u l m eu o
nouă cetate N eh aig rad , că d o ară de aproape trei săptăm îni
a şi ajuns o cetate uscocă. P ute i să vă num i i şi de-acum
înainte uscoci. N u m ai încape vorbă că vechii uscoci tot
uscoci şi-au zis încă m ul i, m ul i ani, după ce, de atîta
am ar de vreme, se risipiseră prin toată a ra şi ajunseseră
vînători, pescari, ăran i, slujbaşi la oraş, m eşteşugari sau
oameni de nim ic ; şi poate că aşa şi-au zis şi copiii lor,
şi copiii copiilor lor, şi-apoi s-au ad u n at vechile lor po
vestiri, s-au cîntat cîntece despre ei, pînă cînd uscocii au
în v iat din nou în voi. în să — şi îşi coborî glasul — lucrul
ăsta să-l păstrăm num ai pentru noi. Să răm înă tain a noastră
că, în ciuda opreliştei prim arului şi a Consiliului m uni
cipal, uscocii n -a u m urit, ci, dim potrivă, o să trăiască mai
departe ! în a fa ră de m ine şi de voi, nici un suflet de om
nu trebuie să ştie asta.
— N ici Z lata să nu ştie — spuse Z ora şi se uită la
Branko. ^ ^
— N u, nici Z la ta — întări moş G o rian — însă să n-o
ocărăşti p rea tare pe fa ta asta. ^
— L -a tră d a t pe B ranko ! protestă în v erşunată Zora.
T aic a G orian se u ită la ea :
— Ştiu, însă dacă voi nu vă afla i astăzi în închisoare
şi răm îne i şi de-acum încolo liberi, asta Z latei i-o datora i.
— Cum aşa ? în treb a ră Z o ra şi B ranko în tr-u n glas.
— D in consiliu, şase erau pentru voi şi şase contra.
U ltim ul şi cel m ai însem nat vot îl avea prim arul, cînd ^a
venit Z la ta şi l-a ru g at să nu voteze îm potriva voastră.
Copiii se u itară lung unul la altul. De altfel, î i trim ite
vorbă — continuă b ătrîn u l — că-i p are rău de ce-a făcut
ieri, ap rin să de mînie. T e roagă să nu fi sup ărat pe ea.
Să- i dai mai d ep arte osteneala să ajungi un viorist în
zestrat ca şi ta tă l tău şi, în acelaşi tim p, îşi şi ia răm as
bun de la tine. a
— Cum, pleacă ? în treb ă B ranko, m ai m ult m irat decît
im presionat.
— în Italia. V rea s-a ju n g ă cîntărea ă.

435
 Z ora, pe fru n tea căreia se ivise iarăşi o cută, răsuflă
uşurată.
B ranko însă îşi scoase m uzicu a din buzunar. M ai întîi
scoase cîteva sunete stinse, m elancolice, un răm as bun pen-
a P°i sunetele d ev en iră m ai puternice şi m ai clare,
pina cînd, în cele din urm ă, intonă cîntecul uscocilor.
Săi tind de bucurie, copiii începură şi ei să-l acom pa
nieze cu vocea :
Frumos e-n largul mării...
Se scaldă-n roşu-viu fregata,
Uscocilor, fi[i gata !
Zvoneşte valul depărtării,
Fac zid, trăsnesc rafale,
H ultanul ipă în văzduhuri...
Vîslim zburînd ca nişte duhuri.
La nave ! Printre pale,
Voioşi lăsăm păm întul.
Cînd steag turcesc se-arată-n larguri
Sau, din Vene ia, catarguri.
N o i îi izbim ca v în tu l!

în tre tim p se lăsase întunericul. Şi m area se întunecase

şi se făcuse neagră, num ai cîteva cununi albe de spum ă
m ai sclipeau pe fa a apei. D u p ă o clipă, deasupra cetă ii
N eh aig rad se m al ă luna, m are şi rotundă.
\ cdc i spuse bătrînul — răsare mereu.
— Ca şi noi — ad ăug ă Branko.
— D a — strigă Z ora. Uscocii au m urit. T răiască
uscocii !

436
 CU P R I N S
CAPITOLUL 1

Băiatul de pe stinca de la mare 5

CAPITOLUL 2

Bătrîna Kata şi coliba ei 26

CAPITOLUL 3

Lui Branko îi e foam e şi de aceea ajunge

la închisoare 41

CAPITOLUL 4

Zora cea roşie şi banda ei 57

CAPITOLUL 5

Cetatea uscocilor 76

CAPITOLUL 6
H ofii de găini, dar Branko refuză să se amestece

CAPITOLUL 7

Moş Gorian 109

CAPITOLUL 8

N oaptea pe mare 122

 CAPITOLUL 9

Liceenii 137

CAPITOLUL 10

La casa pudurilor şi pe iazul cu peşte 153

CAPITOLUL 11

Prin şi iarăşi liber 170

CAPITOLUL 12

Călătoria lui Stiepan 193

CAPITOLUL 13

Lupta cu rîsul 212

CAPITOLUL H

In casa vrăjitoarei 227

CAPITOLUL 15

In cămara cu făină 246

CAPITOLUL li

T o n ii 260

CAPITOLUL 17

B intuie stafiile in cetatea N ehaigrad 27#

CAPITOLUL 18

Saltul in mare 294

CAPITOLUL 19

T ărăboiul din pia a de peşte 308

CAPITOLUL 20

Uscocii se îmbogă esc 329

CAPITOLUL 21

Lupta cu sepia 348

438
 CAPITOLUL 22

„Viteazul port, a m ării stea,

Ce-a dat plocon un cîine /“ 368

CAPITOLUL 23

Branko e gata s-ajungă a doua oară la puşcărie 388

CAPITOLUL 24

Înaltul Consiliu m unicipal ine o şedin ă 409

CAPITOLUL 25

„Uscocii au murit. Tarăiască uscocii !“ 428

 Redactor : ALEXANDRINA IMPAU
Tehnoredactor : GHEORGHE CHIRU
D at la c u le s 17.06.1968. B u n d e tip a r 27.08.196S.
A p ă r u t 1968. C o m a n d a nr. 7399. T ira j 25.000 broşate.
H ir tie tip a r tn a lt B d e 63 g lm '. F o rm a t 540 X 840116.
Coli e d ito ria le 24,87. Coli de tip a r 20. A. 8964.
C.Z. p e n tr u b ib lio te c ile m ici 83—31.

T iparul executat sub com anda nr. 1626 la

Întreprinderea poligrafică „13 Decembrie 1918“,
str. G rigore A lexandrescu nr. 89—97, Bucureşti,
Republica S ocialistă România
 ^ 7
10,50 Ici C'C>~c

EDITURA TISERF.TVLl'1