Integrarea in America de Nord Zona de Liber Schimb din America de Nord (North America Free Trade Agreement NAFTA)

) Lansand la 1 ianuarie 1994 Acordul de Liber Schimb Nord American, America de Nord este promotoarea unei grupri regionale care a implicat inc de la inceput limitarea la doar dou aspecte economice comer i investiii. Dei nu s-au propus obiective la fel de ambiioase precum sunt cele ale Uniunii Europene, anumite domenii probleme de mediu i condiiile de munc sunt deja acoperite prin prevederile acordului. Evoluia procesului integraionist in aceast regiune confer o serie de particulariti, care in de atitudinea statelor membre fa de fenomenul de regionalizare (in special SUA), de tipologia economiilor care compun respectiva zon de liber schimb (dou economii dezvoltate i o ar in dezvoltare, mai mult : superputerea mondial- SUA i dou state cu poteniale economice, politice i comerciale diferite - Canada i Mexicul). NAFTA nu a debutat sub bune auspicii. Mexicul s-a confruntat la finele anului 1994 cu o criz financiar de proporii. Muli critici ai AcorduluiNAFTA consider criza peso-ului mexican tocmai rezultat al constituirii acestei zone de liber schimb. Exist voci care afirm c NAFTA a constituit un sprijin pentru guvernul mexican in traversarea unei crize determinate de factori externi. Dar prin ce s-ar putea defini in formula cea mai simpl NAFTA, de la lansare pan in prezent :

NAFTA reprezint cea mai mare zon de liber schimb, cu o pia de 426 mil. consumatori i cu o valoare total a produciei de bunuri i servicii de 12000 mild. USD (1/3 din produsul global mondial); NAFTA este o grupare integraionist care a fcut posibil, in decurs de un deceniu de la lansare, o cretere economic a partenerilor de : 38% in cazul SUA, 30,9% in cazul Canadei i de 30% in cazul Mexicului; In intervalul de timp 1994-2003, exporturile Statelor Unite ctre ceilali doi parteneri au crescut de la 134,3 mild. USD la 250,6 mild. USD (adic: de la 46,5 mild. USD la 105,4 mild.USD in cazul relaiilor cu Mexicul i de la 87,8 mild. USD la 145,3 mild. USD in relaiile cu Canada); Exporturile Mexicului ctre SUA au crescut in intervalul de timp analizat cu aproximativ 234 % (de la 58,9 mild. USD), atingand valoarea de 138 mild. USD, iar exporturile ctre Canada au crescut de la 2,6 mild. USD (nivel care a carecterizat anul precedent integrrii, respectiv 1993), la 8,6 mild. USD (in anul 2003), adic a inregistrat o cretere cu 227% in decurs de un deceniu de liberalizri comerciale; Exporturile Canadei ctre partenerii NAFTA au crescut cu aproximativ 104%, de la 113,6 mild. USD la 231,7 mild. USD in relaia cu SUA(in perioada 1993-2002) i de la 0,9 mild. USD (la sfaritul anului 1993) la 1,83 mild. USD in anul 2003 in relaia cu Mexicul; NAFTA a permis majorarea importurilor mexicane i canadiene pe piaa american, nu ins cu acelai ritm cu care au crescut importurile Mexicului i Canadei din SUA. Canada s-a situat in mod constant la nivelul de 18% din totalul importurilor americane, in timp ce cota importurilor americane din Mexic a crescut de la 6,8% in 1993 la 11,6% in anul 2002; In decursul primului deceniu de funcionare a NAFTA, nivelul productivitii activitii economice a crescut cu 28% in SUA, cu 55% in Mexic i cu 23% in Canada; Eficiena economiilor s-a reflectat printr-o poziionare favorabil pe piaa internaional; NAFTA, ca i grupare, cuantific aproximativ 19% din exporturile globale mondiale, i 25% din importurile globale; NAFTA reprezint un mediu investiional atractiv: in decurs de un deceniu investiiile intre parteneri s-au dublat, depind nivelul de 300 mld. USD, i a crescut in acelai timp prezena investitorilor strini din afara NAFTA; NAFTA recepioneaz in prezent peste 24% din

investiiile strine directe inregistrate la nivel mondial, i furnizeaz 25% din fluxurile de investiii strine directe; NAFTA i-a catigat un plus de competitivitate prin includerea dimensiunilor de mediu i a celor de munc in cadrul colaborrii trilaterale. NAFTA aspir la extinderea ctre sud, la cuprinderea unui numr tot mai mare de state de pe continentul american in planul de integrare regional. Integrarea in America Latin i Caraibe Fenomenul integraionist de pe continentul latino-american i din regiunea Caraibelor are deja o tradiie, ins ultima decad i jumtate a cunoscut o amploare remarcabil in ceea ce privete incheierea acordurilor de asociere din regiune. In anii 50 deja se derulau serioase discuii care vizau intensificarea eforturilor de regionalizare in vederea crerii mult-speratei Piee Comune a Americii Latine. CEPAL (Comisia Economic ONU pentru America Latin) i Raul Prebisch i-au adus aportul hotrator in cadrul iniiativei, indeosebi la nivel tehnic. Aceste deliberri aveau s se concretizeze in proiecte de integrare ambiioase: The Latin American Free Trade Association (LAFTA Asociaia Latino-American a Comerului Liber)- care in anii 80 a evoluat in ALADI (Asociaia de Integrare Latino-American sau LAIA: Latin American Integration Association) , The Central American Common Market (CACM Piaa Comun Central-American / PCCA), i Acordul de la Cartagena, cunoscut mai bine ca Andean Group (AG-Grupul Andin), devenit Comunitatea Andina (CAN) -1969. Intre timp, statele vorbitoare de limb englez au creat Caribbean Free Trade Association (CARIFTA Asociaia de Liber Schimb din Zona Caraibilor), care in anii 70 a evoluat in Caribbean Community (CARICOM Piaa Comun din Zona Caraibilor)3. Niciuna din gruprile timpurii nu i-au atins decat intr-o proporie minor scopurile, ele i-au pierdut din suflu in anii 70 i au intrat in criz in anii 80. America Latin a practicat pan in anii `80 politica de industrializare prin substituia importurilor (ISI), prin care se urmrea crearea condiiilor de cretere economic i de meninere a ritmurilor de cretere in concordan cu ritmurile de cretere a populaiei. Aceasta politic de substituie a importurilor a condus, in practic, la izolare i o dezvoltare autarhica, cu efecte negative, care au culminat cu declanarea crizei datoriei externe care a debutat in anul 1982 in Mexic. Acest model a fost inversat ulterior printr-un program de deschidere ctre exterior, de privatizare a structurilor de stat, etc. In 1990 s-a declanat un nou val integraionist (noul regionalism: ex. crearea MERCOSUR in anul 1991 - Mercado Comun del Sur- Piaa Comun a Sudului)*, bazat pe afinitatea statelor care impreau aceeai regiune i aveau puternice legturi istorice, culturale i lingvistice, toate dornice s sporeasc interaciunea uman, comercial i politic. Acest avant s-a lovit ins de o serie de aspecte sensibile ale relaiilor internaionale - pstrarea suveranitii, aciuni individuale, schimbri economice i politice conjuncturale creatoare de tensiuni. Noul regionalism latino-american demarat la inceputul anilor `90 s-a bazat pe largi reforme structurale, deschiderea economiilor ctre exterior, promovarea sectorului privat i diminuarea rolului statului in economie. Reformele structurale cele mai vizibile , care au influenat procesele de integrare de pe continent in de liberalizarea schimburilor comerciale. In perioada de tranziie instituiile politice, economice i sociale care caracterizau perioada ISI au disprut i au fost inlocuite cu substitueni care s asigure flexibilizarea i modernizarea acestora.

Aparatul de protecie la frontier, programe de industrializare (ISI) , subvenii, faciliti de creditare pentru anumite activiti, reglementarea investiiilor strine, meninerea sub tutela statului a produciei anumitor bunuri i controlul preurilor la aceste bunuri, politica de achiziii guvernamentale destinat susinerii anumitor industrii etc., toate au fost abandonate. Autoritile guvernamentale au acordat o mare atenie proceselor de regionalizare, identificandu-le ca semnale ale angajamentelor de liberalizare, chiar i atunci cand condiiile politice i economice ale liberalizrii unilaterale erau dificile i, mai mult, chiar i atunci cand iniiativele multilaterale reciproce se aflau in faze tranzitorii, mai ales dup finalizarea rundei Uruguay. In acest context, integrarea regional devenea un punct de sprijin al procesului de liberalizare. Implicaiile fiscale ale acordurilor prefereniale de liberalizare practicate intre statele latinoamericane au fost nesemnificative, date fiind nivelurile iniiale sczute ale schimburilor reciproce i influenele protecionismului practicat pan atunci. Deschiderea regional s-a bucurat de popularitate la nivel politic, explicaia constand in receptivitatea pe plan intern a ideii de getting together.Integrarea regional a fost utilizat ca instrument eficient de politic comercial pentru adancirea liberalizrii, reducerea protecionismului, recrearea strii de competiie intre parteneri. Este adevrat c unele ri, ca rspuns la presiunile ocurilor fiscale i ale dezechilibrelor balanelor de pli, au recurs la accentuarea protecionismului in anii `90. Uniunile vamale, ca de exemplu MERCOSUR, au limitat, i chiar au exclus, astfel de tendine. Din punct de vedere instrumental, este clar c noul regionalism difer radical de vechiul regionalism i din alte puncte de vedere:

atragerea de Investiii strine directe (ISD) : Vechea temere fa de dependena de ISD a fost inlocuit de aprecierea contribuiei acestora la sporirea competitivitii internaionale i a accesului la piee. In era globalizrii se manifest o concuren acerb pentru atragerea acestui tip de capital, iar MERCOSUR i NAFTA sunt zone de real interes pentru ISD. comerul intraregional : crearea pieelor regionale a stimulat activitatea de comer i investiii, generand transformri dinamice in sectoarele productive. Creterea exporturilor intraregionale sa reflectat in plan productiv printr-o difereniere a produciei, crearea de bunuri manufacturate care s incorporeze mai multe cunotine, accentuarea specializrii in producie i economiile de scar in domeniul industrial. Firmele i-au reorientat politicile de marketing , de investiii i de aliane strategice spre exploatarea pieelor regionale. Mai mult, comerul in anumite sectoare, precum textilele i produsele lactate, a fost avantajat, dat fiind protecionismul exacerbat pe pieele internaionale. In plan geopolitic : orientarea politicilor Americii Latine spre exterior a solicitat o mai activ i strategic participare la nivelul emisferei i pe plan mondial. Integrarea regional a permis statelor din America Latina s intensifice cooperarea i s devin juctori mai eficieni la nivel global. Pe calea integrrii i a comerului s-a reuit consolidarea democraiilor la nivelul unor state care s-au confruntat indelung cu regimuri militare i s-au consolidat graniele intre state. Experiena MERCOSUR este gritoare: inaintea integrrii regiunea a fost sub influena nefast a strii conflictuale din zonele de grani , acum este o zona pacifista pentru c disputele au incetat, statele au descoperit interese comune care prevaleaz asupra orgoliilor naionaliste. Vechiul regionalism nu a fost capabil s genereze i garanteze acest lucru datorit naionalismului autoritar al diferitelor regimuri militare, cu un interes crescut in dispute teritoriale i practici non-democratice. Prin apariia i dezvoltarea gruprilor regionale pe continentul Latino-American (dintre care cele mai puternice sunt Piaa Comun a Conului de Sud MERCOSUR i Comunitatea Andin - CAN),

prin eforturile acestora de a se unifica intr-un bloc unitar sudic i intr-o voce unic pe plan mondial, Statele Unite i-au vzut afectat hegemonia pe marele continent i a considerat oportun redefinirea relaiilor cu statele din regiune sub forma unui proiect amplu de integrare: F.T.A.A. (Free Trade Area of the Americas Zona de Liber Schimb a Americilor), care s reuneasc 34 de state (mai puin Cuba) de pe continentul american. Aceast zon de comer liber va pune pe noi baze pan-americanismul lansat in secolul XIX (conceput la acea vreme dup modelul Zollverein-ului German). FTAA este un plan destul de ambiios, lansat cu ocazia Summitului Americilor de la Miami, din decembrie 1994. Realizarea unei zone de liber schimb de la Alaska la ara de Foc a realizat pai timizi, ins punctul de plecare este dat tocmai de NAFTA. SUA trebuie s conving vecinii din sud c este in interesul lor s se alture unei zone de liber schimb, iar Mexicul trebuie s se transforme intr-o dovada vie a beneficiilor acestei conlucrri. Dac zona nu funcioneaz satisfctor in formul simpl, cum poate funciona intr-un cadru mult mai extins i mai eterogen? Zona de Liber Schimb a Americilor (Free Trade Area of the Americas) Zona de Liber Schimb a Americilor va reprezenta, aa cum i-au propus artizanii integrrii emisferei vestice, o extindere a NAFTA in toate rile continentului american (in numr de 34 de state) , mai puin Cuba (exclus din Organizaia Statelor Americane in anul 1962). Prima Intalnire la nivel inalt a Americilor a avut loc in perioada 9-11 decembrie 1994 la Miami (First Summit of the Americas). In cadrul acesteia participanii au stabilit ca obiectiv prioritar al cooperrii emisferice in domeniul economico-comercial, formarea, la orizontul anului 2005, a unei Zone de Liber Schimb a Americilor (Free Trade Area of The Americas / FTAA Area de Libre Comercio de las Americas / ALCA). Negocierile FTAA au fost lansate oficial in aprilie 1998 cu ocazia Summitului de la Santiago de Chile i au avut drept rezultat definirea din punct de vedere instituional a mecanismului de negociere. Dar pentru a deveni o zon de liber schimb funcional, este nevoie de un tratat bine pus la punct, care s rspund deopotriv intereselor tuturor celor 34 de state membre chemate s ia parte la proces. Aa cum au reflectat demersurile integraioniste pe toate nivelurile sale funcionale, elaborarea documentului de baz (tratatul) se prezint ca o procedur greoaie care nate permanent vii dispute. Ceea ce exist in prezent ca baz a viitorului acord, este un proiect de text,FTAA/ elaborat de cele 9 grupe de negociere, aprobat cu ocazia celui de al treilea Summit al Americilor de la Quebec (Canada), din anul 2001. Planul de aciune adoptat la Quebec s-a axat pe 18 domenii cheie: 1) democraia; 2)drepturile i libertile fundamentale ale omului; 3) justiie, statul de drept i securitatea persoanelor; 4) securitatea in emisfer; 5) societatea civil; 6) comer, investiii i stabilitatea financiar; 7) infrastructur i mediu; 8) managementul dezastrelor; 9) dezvoltarea sustenabil;10) management agricol i dezvoltare rural;11) fora de munc i omajul;12) echitate;13) educaie; 14) sntate; 15) egalitatea intre sexe;16) populaia indigen; 17) diversitatea cultural; 18) tinerii. Asimetrii in cadrul Acordului de Liber Schimb al Americilor In ciuda etichetei/titlului de comer liber atribuit procesului integraionist de pe continentul american, acesta poart o not de convenionalism, pentru c in realitate nu presupune liberalizarea

tuturor fluxurilor comerciale i de servicii, ci doar stabilirea de reguli pentru un comer asimetric, unde se menin niveluri semnificative de protecie i salvgardare pentru domeniile sensibile proprii membrilor puternici i unde se dorete ca partenerii (mai slabi) s ii deschid cat mai mult pieele. Cu alte cuvinte asimetria este cuvantul cheie al FTAA i al acordurilor bilaterale ale SUA cu statele din regiune. Spre exemplu, SUA solicit statelor din America Latin o ampl deschidere a pieelor pentru produsele sale manufacturate (unde aceste naiuni au i o for de competitivitate mai redus), dar menine puternic protejat sectorul agricol (exact acolo unde statele din America Latin au cele mai mari anse competitive). Prin urmare, acest comer liber este asimetric. In plus, o serie de aspecte nici nu sunt negociate in cadrul acordurilor de liber schimb, ci sunt lsate a fi guvernate de regulile OMC. Un exemplu in acest sens const in insistena SUA de a negocia comerul cu manufacturate in cadrul acordurilor de liber schimb, iar aspecte precum subveniile agricole s fac obiectul regulilor OMC. La masa negocierilor asimetrice, statele din America Latin au de contracarat riscuri majore, care decurg din participarea lor predilect in cadrul schimburilor comerciale cu produse primare, care sunt supuse unui inalt grad de protecie pe piaa american, care sunt concurate puternic de produse similare subvenionate i care inregistreaz fluctuaii semnificative de preuri pe piaa internaional. Asimetriile acordurilor de liber schimb convenionale decurg i din diferenele de fore implicate in cadrul negocierilor i se pot exemplifica foarte clar prin urmtorul aspect: in cadrul negocierilor din cadrul CAFTA dintre SUA i statele central-americane diferenele intre performanele macroeconomice sunt izbitoare. PIB-ul total al Americii Centrale reprezint 0,5% din cel al Statelor Unite, venitul pe cap de locuitor este de 19 ori mai redus, agricultura particip cu 2% la formarea PIB in SUA, respectiv 17% in America Central ( in condiiile in care agricultura concentreaz 1/3 din fora de munc a Americii Centrale). Asimetriile tind s se permanentizeze i s se legitimizeze: in cadrul NAFTA, liberalizarea s-a bazat mai mult pe concesii ale Mexicului i ale Canadei, decat pe concesii ale SUA. In unele cazuri prevederile speciale in favoarea partenerilor comerciali nu au fost respectate de SUA: este cazul mecanismelor de protecie i al perioadelor de tranziie stabilite a fi adoptate pentru protejarea porumbului mexican de concurena celui subvenionat american, care in realitate nu au funcionat. In cadrul CAFTA statele central-americane au obinut drept compensaii accesul privilegiat pe piaa american pentru produse care erau puternic concurate de cele subvenionate; rezultatele au fost marginale in cazul exporturilor de zahr i inexistente in cazul exporturilor de porumb i orez. Dinamica integrrii Integrarea trebuie ineleas ca proces dinamic, deschis extinderii permanente ctre noi i noi domenii de interes, orientat ctre corijarea diferenelor. Zonele de liber schimb caracterizate prin asimetrii sunt structuri mai mult statice. Acordul de constituire se transform in cadrul de guvernare pe termen lung:NAFTA nu a fost conceput ca o etap iniial a unui proces de adancire a integrrii, aa cum s-a intamplat in Europa Occidental, NAFTA a fost creat pentru extinderea i nu pentru adancirea integrrii. Dinamica extinderii NAFTA poate fi interpretat doar din perspectiva extrapolrii asimetriilor ctre sud, ca o dinamic pe orizontal i nu vertical-ascendent. Dimensiunea social Zonele de liber schimb asimetrice sunt indiferente la strategiile sociale regionale: spre exemplu, srcia i analfabetismul sunt probleme lsate in afara sferei de interes comun.

In cadrul NAFTA s-au creat comisiile pentru cooperarea in domeniul muncii i in domeniul mediului inconjurtor. Funcionarea lor a demonstrat o slab capacitate de a soluiona problema condiiilor inadecvate de lucru, lipsa securitii i a rigorilor sanitare in cadrul maquiladoras din Mexic, care export in Statele Unite i nici problema polurii apei, solului i aerului din ariile in care maquiladoras (in-bound plants) funcioneaz. In UE exist preocupri in ceea ce privete politicile de munc, educaia, protecia social, protecia consumatorului etc. i se identific la nivelul UE intensificarea eforturilor de soluionare comun a problemelor care apar in cadrul acestor domenii pe msura adancirea integrrii. Dimensiunea productiv: Acordurile de liber schimb convenionale nu ofer posibilitatea de coordonare in domeniul produciei. De exemplu, in cazul unei zone de liber schimb intre statele andine i SUA, rile latinoamericane posed structuri productive i de export similare i s-ar concura puternic pe piaa SUA. Intr-o astfel de situaie, orice msur de coordonare a produciei regionale ar fi atacat drept contrar liberului schimb. In cadrul unui astfel de acord de liber schimb convenional nu ar exista msuri de asisten pentru dezvoltare destinate statelor mai puin dezvoltate, cum sunt cele cuprinse in cazul Zonei de Liber Schimb SUA- America Central CAFTA/U.S.- Central American Free Trade Agreement (in realitate componentele de asisten cuprinse in acord nu s-au regsit in practic). Integrarea in stadiile sale avansate permit stabilirea de politici sectoriale performante intre diferite economii, inclusiv acordarea de regimuri comune de protecie. Pe aceast cale se poate susine complementaritatea i coordonarea produciei prin intermediul politicilor comune. Exemplul cel mai elocvent este Politica Agricol Comun a Uniunii Europene. Coordonarea politicilor solicit la randul su o serie de angajamente macroeconomice regionale, cum este cazul UE, care a reuit introducerea monedei unice i crearea Bncii Centrale Europene. Acordurile de liber schimb convenionale au dovedit a avea o capacitate limitat de a susine creterea exporturilor i a caracterului antrenant al acestora in generarea bunstrii. Dei s-au inregistrat in unele cazuri (Mexicul in cadrul NAFTA) creterea exporturilor i a PIB-ului, reducerea srciei i restabilirea echitii sociale nu s-au infptuit. Pentru aceasta este nevoie de mecanisme active de redistribuire a veniturilor. Mobilitatea factorilor de producie In cadrul zonelor de liber schimb cu probleme de asimetrie, se promoveaz ideea liberei circulaii a mrfurilor i capitalurilor, dar nu i a forei de munc (este cazul ceteanului mexican care nu poate munci sub protecia acorduluiNAFTA in SUA; prevederi similare sunt cuprinse in cadrul acordului Chile SUA). Dimensiunea politic In cadrul acordurilor de liber schimb convenionale dimensiunea politic este absent. Intalnirile i dialogul se poart la nivelul de reuniuni ministeriale i de efi de state. Dificultatea incorporrii dimensiunilor politice in cadrul negocierilor au fost destul de clare in cadrul Summitului FTAA de la Monterrey (Mexic, 2004), cand s-a dorit atingerea unui compromis in domeniul politicilor de dezvoltare, sociale i ambientale, ele nu au dus la nici un rezultat. Acordurile de liber schimb convenionale nu se cantoneaz numai la nivelul liberalizrii fluxurilor comerciale, dar i la aspecte conexe acestora: reglementarea liberei circulaii a capitalurilor, drepturile de proprietate intelectual, servicii (nu numai cele tradiionale, de telecomunicaii, dar i

cele educaionale i sntate etc.), emigrarea, achiziii guvernamentale, etc. Aceste teme ajung s incorporeze o serie de aspecte legate de dezvoltarea naional i limiteaz aciunile guvernamentale. Sub umbrela drepturilor investitorilor de transfer al capitalurilor i al tratamentului naional, orice msur social, ambiental sau de pe piaa muncii poate fi acuzat c limiteaz libera circulaie a capitalurilor sau c ar genera tratament difereniat investitorilor. Analiza recent a negocierilor dintre SUA i naiunile andine a demonstrat, spre exemplu, c acest tip de acorduri de liber schimb erodeaz puternic rolul statului naiune, dar nu ca o cedare a atributelor suveranitii ctre structuri supranaionale (cum se intampl in cazul Uniunii Europene), ci ctre mecanismele private. Politica extern i de securitate i comerul Aciunea SUA de a exercita presiuni asupra Americii Latine in scopul incheierii de acorduri de liber schimb este influenat de factori interni (interesele transnaionalelor de a-i extinde pieele, controlul asupra economiilor din jur, limitarea emigraiei, etc.) i externi (prezena Uniunii Europene in America Latin i existena unor grupri integraioniste autonome in regiune). In acest context de factori, SUA a utilizat o serie de instrumente de control: presiunile asupra Mexicului pe parcursul negocierilor NAFTA , interzicerea participrii unor reprezentani din America Latin ca observatori in cadrul rundelor de negocieri, relansarea negocierilor cu Chile pentru zona de liber schimb, dup ce acesta a anunat intenia de a deveni membru cu drepturi depline in cadrul MERCOSUR. Aceste msuri fac parte dintr-un plan mai amplu al Statelor Unite ale Americii, cel al Strategiei de Securitate Naional, care incorporeaz ca piloni principali FTAA i acordurile de liber schimb, in calitate de instrumente de promovare a procesului de expansiune teritorial i a influenei marii puteri. Perspectivele realizrii Zonei Largi de Liber Schimb dintre America de Nord i America de Sud (FTAA) Este greu de intrevzut viitorul integrrii pe continentul american dintr-o serie de considerente:

NAFTA nu a reuit s conving statele din America Latin i Caraibe c o zon de liber schimb alturi de SUA este funcional in avantajul tuturor partenerilor, ci a accentuat scepticismul i temerile de asociere; scepticismul decurge i din asimetria concesiilor cedate obinute in cadrul negocierilor FTAA de ctre statele in dezvoltare de pe continent; procesul de negociere FTAA a fost extrem de indelungat un deceniu - primul Summit a avut loc in anul 1994, iar termenul propus pentru finalizarea acestora nu s-a respectat (1 ianuarie 2005); tensiunile la nivelul emisferei sunt foarte mari intre partenerul dominant (SUA) i America Latin i Caraibe. In prezent negocierile sunt suspendate ca urmare a opoziiei in principal a Brazilie, la care s-au alturat alte state sud-americane; toate statele de pe continentul american au compensat acordul FTAA cu diverse formule i reele de alternative integraioniste in vederea asigurrii de avantaje comparative; America de Sud este pe calea atingerii i amplificrii (prin cuprinderea Braziliei) unui obiectiv istoric care dateaz din timpul marelui Simon Bolivar, acela de a realiza o Americ de Sud unit: Comunitatea Naiunilor Sud-Americane; Integrarea Americii de Sud intr-o singur comunitate este puternic susinut de Spania, ca purttor de interese ale Uniunii Europene, in cutare de piee i zone de influen;

America de Sud, dincolo de ambiii, este extrem de scindat i controversat, convergena de interese se realizeaz extrem de greoi i se franeaz pe aceast cale capacitatea de a participa ca o voce unic in contracararea presiunilor Washingtonului; SUA este extrem de insistent i perseverent in incheierea de acorduri de liber schimb bilaterale i in demarareaFTAA.

Relaiile mutuale implic i unele particulariti care decurg din creterea interdependenelor dintre SUA i vecinii mai apropiai ca urmare a dinamizrii fluxurilor de emigrani, trafic de droguri, ca urmare a accenturii problemelor de mediu, sntate public, aspecte politice i cele legate de controlul frontierelor. SUA trebuie s integreze aspectele geopolitice, ideologice i de siguran intrun pachet mult mai larg de aciuni, care s cuprind America Latin ca un tot-unitar i nu difereniat, pe ri sau regiuni, aa cum se prezint astzi agenda sa de lucru. Diferenele i conflictul dintre partea dominant i statele care lupt pentru pstrarea independenei politice i economice sunt mult mai accentuate, cu atat mai mult cu cat unele chiar au fcut pai semnificativi pe calea eficientizrii economiilor lor i contientizeaz din ce in ce mai mult potenialul de care dispun: MEXICUL a renunat la sentimentul anti-yankey provocat de catigarea a . din teritoriul su de ctre SUA in 1848 i a devenit juctorul din prima linie a integrrii. In prezent, 88% din comerul Mexicului se deruleaz cu partenerul din nord. Mai mult, Vicente Fox se declar preedintele a 125 milioane de mexicani, adic al celor 100 de milioane din Mexic i 25 milioane din SUA. ARGENTINA a fost printre statele cele mai distante i mai indiferente fa de Statele Unite, pan in anii `90, dup care a fcut o micare brusc de aliniere, cum nu manifestase pan la acel moment nici una din rile Americii Latine: a votat alturi de SUA in cadrul ONU, i-a dolarizat economia i a purtat consultri bilaterale pentru o serie de probleme economice i politice. Argentina continu s intrein relaii cordiale cu SUA (chiar i dup criza financiar din anul 2001), ins legturile comerciale i demografice intre cele dou nu sunt prea consistente. BRAZILIA , cu o pia imens (de 1/3 din populaia Americii Latine i locul 5 pe glob in plan demografic, cu 40% din producia Americii Latine i a opta economie de pe glob) face progrese deosebite in dialogul cu SUA, dar in acelai timp ii consolideaz poziia alturi de alte puteri mondiale , in mod deosebit U.E., dar i Japonia. Acestea o recomand drept punct de atracie pentru exportatorii i investitorii nord-americani. Dar, SUA trebuie s-i revizuiasc practicile protecioniste care afecteaz un numr semnificativ de produse (oel, alcool, zahr, textile, sucuri de portocale, tutun, carne etc.) pentru a asigura un acces mult mai larg al exporturilor braziliene pe piaa sa i de a primi in contrapondere o mai larg deschidere pe cea mai mare pia emergent din America Latin. CHILE , dup lovitura primit prin omiterea sa din proiectul NAFTA, a accentuat dialogul cu Asia, Europa i restul Americii. Dac Chile s-a bucurat de suficient atenie din partea SUA mult mai timpuriu decat oricare stat sud-american incepand cu anii `60, in prezent se vede intrat intr-un con de umbr i uitare. Statutul su de partener privilegiat este erodat de ali concureni de pe continent. REGIUNEA ANDINA Venezuela, Columbia, Ecuador, Peru i Bolivia ridic mai multe provocri pentru politicienii nord-americani : lipsa unor democraii robuste, violena politic , micri de strad i incapacitatea administraiilor naionale in combaterea traficului de droguri. In relaia cu Columbia , SUA a adoptat un program comun de combatere a traficului cu droguri Planul Columbia, care tensioneaz relaiile Washington Caracas.

AMERICA CENTRALA i CARAIBE : statele din aceast arie geografic se tem de o posibil indiferen a Statelor Unite in ceea ce privete atragerea lor in planurile Washingtonului. Ele incearc s catige la aceeai paritate cu Mexicul o poziie similar lui in cadrul NAFTA i s schimbe modul in care SUA interpreteaz rolul lor regional, contiente fiind c sunt percepute drept state-satelit. CUBA: atat de aproape geografic, dar atat de departe economic de SUA, Cuba rmane s-i poarte singur de grij in regiune, apreciind relaiile economice bune cu toi vecinii latino-americani. Dolarizandu-i economia, gandete i sper intr-o apropiere de SUA, probabil c in viitor va exista o integrare a acesteia in sfera de influen american. Observm o mare varietate a intereselor Statelor Unite in America Latin: schimbul demografic i economic cu Mexicul i America Central i Caraibe, exporturile i investiiile in Conul Sudic (MERCOSUR), controlul narco-traficului i instalarea democraiei in regiunea andin. Cunoscandui interesele i contient fiind de asimetria puterii i prin urmare a avantajelor, SUA , in ciuda oricrei opoziii la propunerile sale venite din partea vreunui membru, foreaz integrarea Americilor. Intr-o zon de liber schimb puterea sa s-ar exercita mult mai uor, ar gravita totul mult mai bine in jurul su. Crearea FTAA este privit de unii autori drept o dezvoltare a neoimperialismului, a puterii STN-urilor de a se stabili i controla teritoriile de interes prin eliminarea competitorilor (in cazul de fa in mod deosebit cei europeni, prezeni ca urmare a pstrrii legturilor coloniale post-columbiene). Primul obiectiv al FTAA const in a inlocui prin Summitul Americilor Summitul Ibero-american. De ce? Pentru c la Summitul Ibero-american particip Spania i Portugalia (reprezentantele UE) i nu particip SUA i Canada. Totul rmane la nivel de competiie intre puteri , intr-un joc al raporturilor de fore SUA UE - Japonia din ce in ce mai instabil i ameninat de juctori din afar. Ideea de regionalism deschis se dovedete greu de transpus in practic. Extinderea gruprii NAFTA prin asimilarea unor noi state sau grupuri de state care s conduc la o structur hub and spokes (butuc i spie) , in care SUA va constitui nucleul in jurul cruia vor gravita celelalte 33 de economii satelit ale continentului, teoretic a fost amanat pentru anul 2006 (in versiunea cea mai optimist). FTAA se intrevede ca o zon de comer liber structurat pe dou niveluri, conform principiilor Conferinei Ministeriale de la Miami (SUA) din noiembrie 2003:

primul nivel este cel al minimului de angajamente in toate ariile de negociere (accesul la piee, agricultur, servicii, investiii, achiziii guvernamentale, proprietatea intelectual, politica privind concurena, subvenii, msuri anti-dumping i compensatorii, soluionarea diferendelor); al doilea nivel rezult din aprofundarea pe baze opionale a normelor minime in cadru bilateral sau plurilateral. Structurarea pe dou niveluri a acordului va da camp liber Statelor Unite ale Americii in obinerea de avantaje in cadrul negocierilor bilaterale, aa cum experiena deja o demonstreaz. Noul termen de finalizare a negocierilor (1 ianuarie 2006) i de demarare operativ a FTAA pare greu de atins, in cel mai probabil caz vom avea de a face cu un nou orizont de timp: 1 ianuarie 2007. Apariia unei posibile Comuniti a Naiunilor Sud-Americane (CNS) nu va substitui ci va dubla procesul de integrare emisferic. CNS poate aduce avantaje naiunilor sud-americane doar pe msura adancirii actului integraionist atat in plan economic cat i politic i nu prin simplul stadiu de integrare sub forma unei zone de liber schimb.

Perspectivele Zonei de Liber Schimb a Americilor vor depinde foarte mult de atitudinea Europei in redefinirea relaiilor sale economice i politice cu America Latin. Problemele de extindere i de adancire a integrrii de pe continentul european vor diminua, dar nu vor anula tenacitatea Europei in promovarea propriilor interese expansioniste in regiune. FTAA este departe de atins doar in ceea ce privete formula propus de Statele Unite ale Americii la Summitul de la Miami (1994), dar nu i ca obiectiv in sine. Compromisul de la Miami din 2003 pare s impace toi participanii. Rmane ca realitatea s confirme veridicitatea evalurilor i previziunilor emise de actualul studiu.