DANIEL C.

IOAN

Universitatea \Politehni a" Bu uresti

CIRCUITE ELECTRICE
REZISTIVE
Breviare teoreti e si probleme

Editura
2000

DANIEL C. IOAN

CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE

Breviare teoreti e si probleme

Referenti stiinti i: Conf.dr.ing. Irina Munteanu

S.l. dr. ing. Gabriela Ciuprina

Editura, 2000
Bu uresti

Prefata
Lu rarea Cir uite ele tri e rezistive se adreseaza ^n primul r^and studentilor
de la fa ultatile de prol ele tri : ele trotehni a, ele troni a, automati a si al ulatoare, ele troenergeti a sau instalatii ele tri e, dar ea este de un real folos ^n
aprofundarea unostintelor pentru ori e student din^nvatam^antul superior tehni
si stiinti , inginerilor, tehni ienilor sau zi ienilor. Multe apitole pot  folosite
de elevii ultimelor lase din li eele teoreti e sau de spe ialitate, mai ales pentru
pregatirea examenului de ba alaureat sau a admiterii la fa ultate, la dis iplina
Fizi a.
Volumul reprezinta rezultatul unei experiente dida ti e ^ndelungate ^n atedra
de Ele trotehni a a Universitatii Politehni a din Bu uresti. El a fost elaborat ^n
perioada 1970-1980 si a fost^mbunatatit ulterior, prin dire ta intera tiune u ze i
de generatii de studenti are au urmat ursul de Bazele ele trotehni ii, semestrul
^nt^ai din anul al II-lea de studiu.
De izia de a pune lu rarea la dispozitia publi ului larg se datoreaza pe de
o parte rea tiei extrem de pozitive din partea elor are au folosit ontinutul
ei ^n pregatirea lor stiinti a si tehni a fundamentala, iar pe de alta parte soli itarilor din partea noilor generatii de studenti, preparatori si asistenti, de a
avea la dispozitie un material dida ti are sa permita studiul individual, ^ntr-o
maniera e ienta.
Lu rarea trateaza ^ntr-o maniera originala teoria ir uitelor ele tri e rezistive
liniare si neliniare, din pun tul de vedere al apli atiilor pra ti e. Continutul
lu rarii este stru turat ^n patru apitole.
Primul apitol este dedi at fundamentelor teoriei ir uitelor ele tri e: e uatiile lui Kir hho, puterea transferata de elementele de ir uit, formularea matri eal-topologi a a e uatiilor fundamentale si o tre ere ^n revista a prin ipalelor
e uatii onstitutive ale elementelor ideale de ir uit ele tri .
Al doilea apitol al lu rarii se refera la ir uitele ele tri e rezistive liniare, insist^andu-se asupra metodelor de analiza a a estor ir uite: metode bazate
pe transgurari, metoda e uatiilor lui Kir hho at^at ^n urenti ^at si ^n tensiuni, metoda urentilor i li i, metoda potentialelor nodurilor pre um si metodele Thevenin-Norton. Un paragraf spe ial este dedi at ir uitelor nere ipro e,
u surse omandate liniar sau ampli atoare operationale u rea tie negativa.
Capitolul se ^n heie u un paragraf dedi at teoremelor generale ale ir uitelor
rezistive neliniare, um sunt teorema superpozitiei si ea a re ipro itatii.
Capitolul al treilea este dedi at analizei ir uitelor rezistive neliniare. Sunt
prezentate: metoda dreptei de sar ina, analiza ir uitelor u ara teristi i liniare
pe portiuni, metoda mi ilor variatii dar si metodele iterative pentru analiza a estor ir uite. Capitolul se ^n heie u un paragraf dedi at teoremelor generale ale
ir uitelor rezistive neliniare.
^In ultimul apitol se trateaza ^ateva probleme si tehni i spe iale utilizate
^n studiul ir uitelor rezistive, um sunt metoda grafurilor de uenta si analiza
i

senzitivitatilor.
Prin ipalele trasaturi ara teristi e si de originalitate ale lu rarii onstau ^n:
 e are paragraf este al atuit dintr-un breviar teoreti ^n are sunt sintetizate prin ipalele unostinte ne esare abordarii apli atiilor, denitii, formule, metode si tehni i, fara a in lude demonstratii omplete, urmat de o
serie de probleme ilustrative propuse, a aror rezolvare se poate fa e u un
efort de al ul numeri redus;
 spre deosebire de alte ulegeri similare, a entul este pus pe ^ntelegerea
on eptelor fundamentale, are din experienta noastra dida ti a ridi a di ultati, hiar da a sunt aparent simple: sensuri de referinta pentru urenti
si tensiuni, onventii de semn, reguli de aso iere a sensurilor, deosebirea
dintre elementele reale si ele ideale de ir uit ele tri , formularea ore ta
a ir uitelor u elemente ideale, on eptul de e hivalenta ^n teoria ir uitelor, modelarea aproximativa, alegerea metodelor optime de analiza, analiza
topologi a a ir uitelor, et ;
 hiar da a autorul nu este adeptul retetelor de rezolvare a problemelor, ^n
lu rare sunt prezentate mai multi algoritmi de rezolvare, aso iati hiar unor
metode simple, ^n vederea dezvoltarii g^andirii algoritmi e a studentilor,
abordare foarte apre iata de a estia;
 problemele propuse au fost alese u grija dintre a elea are au o maxima
relevanta pentru apli atiile pra ti e, ^nt^alnite ^n viata de zi u zi a inginerilor, motiv pentru are a entul a fost pus pe ir uite ele troni e, ele tri e
rezistive, at^at liniare ^at si neliniare;
 prin par urgerea sistemati a a lu rarii, ititorul^nvata sa-si formulezesingur
probleme interesante, are nu presupun al ule numeri e ompli ate si au
solutii exprimabile prin numere^ntregi;
 a entul este pus pe ir uitele rezistive, ^n vederea apatarii deprinderilor
esentiale ne esare analizei ir uitelor, urm^and a ulterior a estea sa e usor
extensibile la azul ir uitelor ^n regim variabil;
 un alt a ent este pus pe rezolvarea manuala rapida, hiar si prin metode
aproximative, a o alternativa la analiza automata u programe de al ul de tip SPICE, ^n vederea apatarii deprinderilor ne esare ^ntelegerii
fun tionarii si depanarii unor ir uite ele troni e omplexe, usur^and astfel
par urgerea ursului de Dispozitive si ir uite ele troni e.
Aparitia a estei lu rari nu ar  fost posibila fara olaborarea unor studenti,
tehni ieni si tinere adre dida ti e. Dorim sa adu em pe a easta ale multumirile noastre domnului Matei Dorian, are a realizat partea gra a ^n primul manus ris al lu rarii si studentilor:
ii






Merode Costin-Catalin;

Radules u Marius-Cristian;
Blujdea Gabriel;

Sabareanu Robert-Petru,

are au realizat tehnoreda tarea nala a manus risului, folosind instrumentele

Xg si LATEX sub Linux, ^n Laboratorul de Metode Numeri e (LMN) din atedra
de Ele trotehni a a Universitatii Politehni a din Bu uresti.
Multumim deasemenea referentilor stiinti e Conf. Dr. ing. Irina Munteanu
si sefei de lu rari Dr. ing. Gabriela Ciuprina, pentru atenta itire a lu rarii.

iii

iv

Cuprins
Prefata

iii

1 Fundamentele teoriei ir uitelor ele tri e

1.1
1.2
1.3
1.4

E uatiile lui Kir hho . . . . . . . . . . .

Puteri transferate de elementele de ir uit
Matri e de in identa . . . . . . . . . . . .
Elemente ideale de ir uit . . . . . . . . .

2 Cir uite ele tri e rezistive liniare

2.1
2.2
2.3
2.4
2.5
2.6
2.7

Teoreme de e hivalenta . . . . . . . . .
Metoda e uatiilor lui Kir hho . . . .
Metoda urentilor i li i . . . . . . . .
Metoda potentialelor nodurilor . . . .
Metodele Thevenin si Norton . . . . .
Cir uite ele tri e liniare nere ipro e . .
Teoremele ir uitelor rezistive liniare .

..
..
..
..
..
..
..

..
..
..
..
..
..
..
..
..
..
..

...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...

3 Cir uite ele tri e rezistive neliniare

3.1
3.2
3.3
3.4
3.5

..
..
..
..
..
..
..
..
..
..
..

..
..
..
..
..
..
..
..
..
..
..

..
..
..
..
..
..
..
..
..
..
..

Cir uite liniare u un dipol neliniar . . . . . . . . . . . . . . .

Elemente u ara teristi i liniare pe portiuni . . . . . . . . . .
Metoda mi ilor variatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Metode iterative pentru analiza ir uitelor rezistive neliniare .
Teoremele ir uitelor rezistive neliniare . . . . . . . . . . . . .

.. 1
. . 14
. . 18
. . 23
..
..
..
..
..
..
..
..
..
..
..
..

43

43
69
81
86
91
97
105

115

115
126
137
143
154

4 Probleme spe iale ale analizei ir uitelor rezistive

173

Bibliograe

195

4.1 Metoda grafurilor de uenta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173

4.2 Cal ulul senzitivitatilor ir uitelor rezistive . . . . . . . . . . . . . 184

CUPRINS

vi

Capitolul 1
Fundamentele teoriei ir uitelor
ele tri e
1.1 E uatiile lui Kir hho
BREVIAR
Elementul dipolar de ir uit reprezinta un domeniu spatial a arui intera tiune
ele tri a u exteriorul se realizeaza prin intermediul a doua parti disjun te ale
suprafatei sale, numite borne (g. 1.1).
borna1

E.D.C.

borna2

Fig. 1.1.
Prin ir uit ele tri (sau retea ele tri a) vom ^ntelege o multime de elemente
dipolare one tate pe la borne (g. 1.2).
^Intr-un ir uit nu are importanta asezarea elementelor, i doar modul de onexiune dintre ele; astfel ir uitul din gura 1.2 este e hivalent u el din gura 1.3. Din a est motiv, se spune a ^n teoria ir uitelor ele tri e spatiul este
^nzestrat u o stru tura topologi a si nu u una metri a (distantele, unghiurile,
lungimile nu au importanta).
Tin^and ont de observatia anterioara, stru tura unui ir uit este ara terizata
omplet de graful G al ir uitului.
Graful unui ir uit este al atuit dintr-o multime de pun te, numite noduri
are reprezinta bornele elementelor de ir uit, unite prin ar e de urba numite
laturi, a estea reprezent^and elementele dipolare.
Numarul laturilor se va nota ^n ontinuare u L iar numarul nodurilor unui
graf se va nota u N.
Graful din gura 1.4 este aso iat ir uitului din gura 1.2 si are L=5, N=4.
1

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

(1)

(3)

(1)

E4

E4
E1

E3

E1

E5

(3)

E3

(2)
E2

E5

E2

(2)

(4)

(4)

Fig. 1.2.

Fig. 1.3.

Pentru a reprezenta onexiunile unui element av^and bornele polarizate (nee hivalente) se utilizeaza grafurile orientate, la are e are latura este mar ata u
o sageata. Doua grafuri sunt e hivalente da a au a elasi numar de laturi, iar laturile sunt one tate similar. Da a ele doua grafuri sunt orientate atun i laturile
orespondente trebuie sa e orientate similar. Pentru ara terizarea antitativa
a intera tiunii ele tri e a unui element dipolar u exteriorul se utilizeaza doua
marimi zi e: urentul si tensiunea ele tri a.
1. Intensitatea urentului ele tri este o marime
(3)
zi a s alara (pozitiva sau negativa) aso iata unui sens
4
5
de referinta mar at de-a lungul elementului (g. 1.5).
Ea se noteaza u i (sau I, da a este onstanta ^n timp) (1)
(4)
3
si se masoara ^n amperi [A.
Sagetile mar ate ^n gura 1.5 nu reprezinta sensul
1
2
real al urentului i sensul de referinta al a estuia.
(2)
La s himbarea sensului de referinta se s himba semnul
intensitatii urentului; astfel, pentru intensitatile i1 si i2
Fig. 1.4.
mar ate ^n gura 1.6 se poate s rie:
Ek

i
Ek

Ek

latura k
i

Fig. 1.5.
i1 = i 2 :

Curentul se masoara u un aparat dipolar numit ampermetru, are se one teaza ^n ir uit asfel ^n ^at sa e strabatut de urentul masurat. Ampermetrul
masoara urentul e-l par urge de la borna sa "plus" la borna "minus". Se poate
onsidera a e are sens de referinta pentru urent reprezinta un simbol pentru
2

1.1. ECUAT
 IILE LUI KIRCHHOFF

ampermetru, indi ^and si felul ^n are a esta este montat ^n ir uit. Pentru reprezentarea urentilor e strabat elementele dipolare ale unui ir uit ele tri se
utilizeaza graful de urent GI (g. 1.7) are este un graf orientat, u laturile
orientate onform sensurilor de referinta ale intensitatilor urentilor.
Se va evita utilizarea expresiilor: " urentul dintr-un iri1
i2
uit",
" urentul pe un element de ir uit", a eptate ind
E.D.C.
expresiile: " urentii dintr-un ir uit"; " urentul e strabate
un element de ir uit". Este obligatoriu a ori e referire la
intensitatea unui urent sa e pre edata de alegerea sensuFig. 1.6.
lui de referinta al a estuia. Curentii ori arui ir uit ele tri
sunt supusi unor restri tii. A este restri tii sunt generate de
prima teorema a lui Kir hho are arma a: suma algebri a a intensitatilor
urentilor din laturile e on ura la un nod al ir uitului este egala u zero:
alg:

k2(j )

(1.1)

ik = 0:

^In a easta suma se tre u plus urentii e parases nodul si u minus urentii e intra ^n nod.
Se spune a un graf de urent GI este onsistent

(3)

i5
i4
da a valorile intensitatilor din laturile sale satisi3
fa prima e uatie a lui Kir hho (1.1). Conse inta (1)
(4)
prin ipala a primei e uatii a lui Kir hho onsta
^n faptul a suma aritmeti a a urentilor e intra
G
i1
i2 i
^ntr-un nod este egala u suma aritmeti a a urentilor e parases nodul. Pentru gura 1.7 se poate
(2)
arma a:
{ pentru nodul (1): i4 = i1 + i3;
Fig. 1.7.
{ pentru nodul (3): i4 + i5 = 0.
Prin s aderea a estor relatii rezulta:
i5 = i1 + i3 sau i1 + i3 + i5 = 0:
Se onstata a suma algebri a a urentilor e parases o suprafata ^n hisa 
este nula. A easta armatie este o alta onse inta a primei e uatii a lui Kir hho:
alg:

k2fj g

ik = 0:

(1.2)

S-a notat u fjg se tiunea j, are reprezinta o multime de laturi prin eliminarea arora graful ir uitului (initial onex) sa devina ne onex, iar reintrodu erea
ori arei laturi ^n graf sa restabileas a onexiunea grafului. Se tiunea reprezinta,
3

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

din pun tul de vedere al teoriei grafurilor o suprafata ^n hisa, urm^and a laturile
unei se tiuni sa e laturile grafului interse tate de a ea suprafata ^n hisa.
Suprafata^n hisa se onsidera orientata ^n sensul normalei exterioare, urm^and
a pe laturile unei se tiuni sa oexiste sensul de referinta al urentului din graful GI si sensul de orientare al suprafetei (din interior spre exterior). ^In suma
algebri a (1.2) se tre u plus urentii din laturile se tiunii, la are sensul de
referinta al urentului oin ide u sensul de orientare al se tiunii ( urentii e
parases se tiunea) si se tre u minus urentii din laturile se tiunii la are sensul
de referinta al urentului este opus sensului de orientare al se tiunii ( urentii e
intra ^n se tiune).
2. Tensiunea ele tri a este o marime zi a s alara
(pozitiva sau negativa) aso iata unei pere hi ordonate de
borne. Ea se noteaza u u (sau U, da a este onstanta ^n
timp) si se masoara ^n volti [V. Pentru ordonarea pere hii de borne se utilizeaza "sensul de referinta al tensiunii" (g. 1.8), are reprezinta o urba orientata av^and
a extremitati bornele^ntre are se al uleaza tensiunea.
S himbarea sensului de referinta al tensiunii determina
s himbarea semnului tensiunii; astfel, pentru gura 1.9
se poate s rie:
u1 = u2:

u AB
A

B
E

Fig. 1.8.

Tensiunea se masoara u un aparat dipolar numit

voltmetru, are se one teaza ^n ir uit astfel ^n ^at borA
B nele sale sa e puse ^n onta t u pun tele ^ntre are se
u2
doreste a se determina tensiunea. Voltmetrul masoara
tensiunea orientata de la borna "plus" la borna sa "miFig. 1.9.
nus".
Se poate onsidera a e are sens de referinta pen(3)
tru tensiune reprezinta un simbol pentru voltmetru, inu4
u5
di ^and felul ^n are a esta este montat ^n ir uit.
Pentru reprezentarea tensiunilor la bornele elemen(1)
u3
(4)
telor dipolare ale unui ir uit ele tri se utilizeaza graful
de tensiune GU (g. 1.10), are este un graf orientat u
u1
u2
laturile orientate onform sensurilor de referinta ale ten(2)
siunilor ele tri e.
Tensiunea ele tri a ind o marimezi a aso iata unei
Fig. 1.10.
pere hi de borne, are sens sa se vorbeas a despre tensiunea ^ntre doua noduri ^ntre are nu exista one tat ni i
un element dipolar. De exemplu, u32 este tensiunea ^ntre nodurile (3) si (2) din
gura 1.10.
u1

1.1. ECUAT
 IILE LUI KIRCHHOFF

Graful de tensiune GU poate  extins p^ana la un graf omplet e ontine o

latura ^ntre ori are pere he de noduri.
Se va evita utilizarea expresiilor: "tensiunea dintr-un ir uit", "tensiunea
dintr-un element de ir uit", a eptate ind expresiile: "tensiunile unui ir uit",
"tensiunea la bornele unui element de ir uit". Se re omanda evitarea dublei
sageti pentru mar area unei tensiuni (g. 1.11.a), prefer^andu-se ^nlo uirea u
simpla sageata (g. 1.11.b). Tensiunile unui ir uit sunt supuse restri tiilor guvernate de a doua e uatie a lui Kir hho. A easta e uatie se refera la on eptul
u
+

a.

u
-

b.

Fig. 1.11.
de bu la, e reprezinta o multime de laturi are al atuies o urba ^n hisa orientata u un sens de par urs.
Portiunea de bu la uprinsa ^ntre doua nou1
u2
duri su esive se identi a u latura orespunzatoare din graful de tensiune GU , urm^and a
pe a ea latura sa oexiste sensul de referinta u
Sensul de parm
al tensiunii si sensul de par urs al bu lei ( ele
curs al buclei [j]
doua sensuri put^and  identi e sau nu).
A doua teorema a lui Kir hho arma
uk
a:suma algebri a a tensiunilor laturilor unei
Sensul de
bu le este egala u zero:
referinta al tensiunii u
,

alg:

k2[j

uk = 0:

(1.3)

Fig. 1.12.

^In a easta suma, se tre u plus tensiunile e au senu

sul de referinta identi u sensul de par urs al bu lei (u1, u
uk ^n gura 1.12), si u minus tensiunile e au sensul de
u
referinta opus sensului de par urs al bu lei (u2, um ^n A
u
B
gura 1.12).
u
Se spune a un graf de tensiune GU este onsistent u
da a valorile tensiunilor laturilor satisfa a doua e uatie
a lui Kir hho (1.3). O onse inta a elei de-a doua
Fig. 1.13.
e uatii a lui Kir hho (1.3) este faptul a tensiunea^ntre
ele doua noduri este egala u suma algebri a a tensiunilor de pe o ale orientata
e leaga ele doua noduri, indiferent are este a easta ale. De exemplu,^n gura
3

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

1.13:

u1 = u2 + u3 u4 ;
u1 = u5 + u6:

O alta onse inta onsta ^n faptul a e arui nod al unei retele i se poate
aso ia o marime zi a, numita potential ele tri are este denita a tensiunea
de la nodul respe tiv la un nod de referinta mar at a ^n gura 1.14.
vi = ui ; vj = uj :
Potentialul se masoara, a si tensiunea, u voltmetrul, one t^and borna sa
"minus" la nodul de referinta. Potentialul nodului de referinta este prin denitie
nul.v
Tensiunea ^ntre doua noduri uij se exprima, onu
v
form
primei onse inte a teoremei a doua Kir hho,
(i)
(j) a diferenta dintre potentialul nodului de ple are v si
i
potentialul nodului de sosire vj .
u
u
uij = vi vj :
(1.4)
nodul de
(0)
La s himbarea nodului de referinta se modi a toate
referinta
potentialele (printr-o translatie) dar tensiunile ram^an
invariante la a easta transformare. Din a est motiv se
Fig. 1.14.
spune a potentialele sunt denite p^ana la o onstanta
aditiva.
^In ontinuare sunt prezentate o serie de denitii utile apli arii e uatiilor
Kir hho.
Se numeste arbore al unui graf G, un subgraf GA u N noduri ale arui laturi
nu formeaza bu le (g. 1.15).
0

ij

j0

i0

coarda

ramura
G

GC

GA

Fig. 1.16.
Fig. 1.15.
Se numeste oarbore al grafului G, subgraful GC e se obtine prin eliminarea
laturilor unui arbore. Laturile arborelui se numes ramuri iar laturile oarborelui
se numes oarde. Un graf G u L laturi si N noduri ontine N-1 ramuri si L-N+1
oarde. Un graf poate avea mai multi arbori si oarbori(g. 1.16).
Graf

Coarbore

Arbore

1.1. ECUAT
 IILE LUI KIRCHHOFF

Tensiunile din ramuri sunt independente din pun tul de vedere al elei de-a
doua e uatii Kir hho (pot  alese arbitrar fara sa ontrazi a e uatia, deoare e
arborele nu ontine ni i o bu la).
Tensiunile din oarde pot  al ulate ^n mod univo , apli ^and a doua e uatie
Kir hho,^n fun tie de tensiunile din arbore, deoare e e are oarda ^n hide ^ate
o bu la.
A este observatii permit sa se arme a pentru o retea se pot s rie (L-N+1)
e uatii Kir hho II independente, pe un sistem de bu le fundamentale, generate e are de ^ate o oarda si ^n rest de ramuri.
Curentii din laturile unui oarbore sunt independenti din pun tul de vedere al
primei e uatii Kir hho (pot  alesi arbitrar fara sa ontrazi a e uatia Kir hho
I, deoare e nu se pot forma se tiuni doar din oarde).
Curentii din arbore pot  al ulati ^n mod univo ^n fun tie de urentii din
oarbore, apli ^and prima e uatie Kir hho, deoare e e are ramura genereaza o
se tiune al atuita din a ea ramura si ^n rest din oarde.
A este observatii permit sa se arme a pentru o retea se pot s rie N-1 e uatii
Kir hho I independente pe un sistem de se tiuni fundamentale, generate
e are de ^ate o ramura si ^n rest de oarde. E uatiile Kir hho pentru urenti,
s rise ^n N-1 noduri distin te, indiferent are sunt a estea, al atuies un sistem
de e uatii liniar independente.

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

PROBLEME
1.1.1. Sa se reprezinte grafurile ir uitelor din gura 1.1.1 si sa se determine
parametrii topologi i L si N.

a.

b.

d.

c.

f.

e.

Fig. 1.1.1.
1.1.2. Sa se determine lasele de e hivalenta ^n multimea de grafuri din gura

1.1.2.

G1

G2

G5

G3

G4

G7

G6

Fig. 1.1.2.
Sa se determine lasele de e hivalenta ale multimii de grafuri orientate
din gura 1.1.3.
1.1.4. Sa se al uleze intensitatile urentilor din grafurile de urent GI reprezentate^n gura 1.1.4, presupun^and a ele sunt aso iate a eluiasi ir uit ele tri .
1.1.3.

1.1. ECUAT
 IILE LUI KIRCHHOFF

G1

G2

G4

G3

G5

G6

Fig. 1.1.3.
I 4 =-2A
I 5 =-1A

I 1 =1A

I 3 =4A
I6=
-2A

I4
I5

I6

I1

I 2 =-4A

a.

I4

I3
I2

I5

b.

I1

I6
I2

I3

c.

Fig. 1.1.4.
Sa se ompleteze grafurile de urent din gura 1.1.5 apli ^and prima
e uatie Kir hho si sa se veri e apoi e uatiile pentru diferite se tiuni.
1.1.5.

2A

2A
-1A

-1A

-3A
4A
a.
-5A

1A

3A
-2A
d.

2A

4A
1A

-3A

b.

c.

1A

2A
3A

5A
e.

-1A
1A
f.

Fig. 1.1.5.
1.1.6. Sa se al uleze tensiunile ele tri e din grafurile GU prezentate^n gura
1.1.6, presupun^and a grafurile sunt aso iate a eluiasi ir uit ele tri .
1.1.7. Sa se ompleteze grafurile de tensiune din gura 1.1.7 si sa se veri e
rezultatul apli ^and a doua e uatie Kir hho pe alte bu le ale ir uitului.
1.1.8. Sa se al uleze tensiunile din grafurile prezentate ^n gura 1.1.8 ^n
fun tie de potentialele nodurilor.

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

(1)
2V

3V
1V

(4)

(1)

5V

U4

(4) (1)

U1
U2

U4

U5

(2)

(2)

(3)
a.

(3)

U3

U2

U1

U3

6V

(2)

(3)

U5

(4)
c.

b.

Fig. 1.1.6.
2V
-2V

3V

3V

2V
5V

a.
3V

-1V

3V
b.

c.
3V

2V

2V

2V

3V
2V
d.

-5V

e.

f.

Fig. 1.1.7.

2V

-3V

2V

3V -3V

3V
5V

0V
a.

0V

-5V
b.

0V

2V
c.

Fig. 1.1.8.
1.1.9. Sa se al uleze potentialele nodurilor la grafurile de tensiune prezentate ^n gura 1.1.9 si sa se ompleteze a este grafuri.
1.1.10. Sa se al uleze potentialele nodurilor la grafurile de tensiune din gura 1.1.10, presupun^and, pe r^and, e are nod a nod de referinta.
1.1.11. Sa se determine toti arborii grafurilor din gura 1.1.11.

10

1.1. ECUAT
 IILE LUI KIRCHHOFF

2V

2V

3V

2V
3V
a.

3V
-5V

5V

b.

c.

Fig. 1.1.9.

2V

5V

3V

2V

2V

3V
-1V

5V
a.

5V

c.

b.

Fig. 1.1.10.

a.

b.

c.

e.

d.

f.

Fig. 1.1.11.
11

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

Consider^and a grafurile din gura 1.1.12, sunt grafuri de urent, sa

se aleaga pe oardele unui oarbore urenti arbitrari si sa se al uleze urentii
din ramuri.
1.1.12.

a.

b.

c.

d.

e.

Fig. 1.1.12.
1.1.13. Presupun^and a grafurile din gura 1.1.13, sunt grafuri de tensiune,
sa se aleaga pe ramurile unui arbore tensiuni arbitrare si sa se al uleze tensiunile
din oarde. Sa se veri e rezultatele apli ^and e uatia Kir hho II pe alte bu le
de ^at ele fundamentale.

a.

b.

c.

d.

e.

Fig. 1.1.13.
1.1.14. Sa se determine are din grafurile reprezentate ^n gura 1.1.14 sunt
grafuri de urent onsistente (la are e uatiile Kir hho I sunt veri ate).
2A
4A

3A

5A
5A

2A

3A

2A
a.

0A
2A

7A
4A
b.

-3A

-3A
1A
c.

Fig. 1.1.14.
12

-1A

1.1. ECUAT
 IILE LUI KIRCHHOFF

Sa se determine are din grafurile reprezentate ^n gura 1.1.15 sunt
grafuri de tensiune onsistente (la are e uatiile Kir hho II sunt veri ate).
1.1.15.

2V
3V

-1V

5V

7V
3V

a.

2V
2V

3V

b.

Fig. 1.1.15.

13

3V
4V

5V
-2V

-2V
-2V
c.

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

1.2 Puteri transferate de elementele de ir uit

BREVIAR

Elementele dipolare de ir uit ele tri sunt apabile sa absoarba, de la reteaua
din are fa parte, energie ele tri a pe are o pot ^nmagazina sau disipa sub alte
forme de energie; deasemenea ele pot livra energie ele tri a ir uitului. Transferul
de energie ele tri a se realizeaza pe la borne iar puterea transferata de un
element dipolar (masurabil ^n Wati) satisfa e relatia:
p = ui:
(1.5)
Pentru a unoaste sensul transferului energeti (de la element spre retea sau
invers) este ne esara unoasterea semnului produsului ui si a modului ^n are au
fost alese sensurile de referinta ale tensiunii u si ale urentului i.
Cele patru moduri ^n are se pot aso ia sensurile de referinta ale tensiunii si
urentului la un element dipolar se ^mpart ^n doua ategorii numite reguli de
aso iere a sensurilor.
Regula de aso iere a sensurilor de la re eptoare (g. 1.17) orespunde azului
^n are tensiunea si intensitatea urentului au a elasi sens de referinta fata de
borne. ^In a est az sensul onventional al puterii p este de la ir uit spre element.
A

Fig. 1.17.
Regula de aso iere a sensurilor de la generatoare (g. 1.18) orespunde azului
^n are tensiunea si intensitatea urentului au sensuri de referinta opuse fata de
borne. ^In a est az sensul onventional al puterii p este de la element atre ir uit.
A

Fig. 1.18.
Determinarea sensului real al transferului de energie se fa e dupa urmatoarele
14

1.2. PUTERI TRANSFERATE DE ELEMENTELE DE CIRCUIT

reguli, reprezentate ^n gura 1.19.

semnul lui p=ui regula de aso iere sensul real de transfer al
puterii
+
re eptoare
absorbita de element
+
generatoare
produsa de element
re eptoare
produsa de element
generatoare
absorbita de element
i

u
ui>0
|p|=|ui|

u
ui>0

ui<0
|p|=|ui|

|p|=|ui|

u
ui<0
|p|=|ui|

Fig. 1.19.
Puterile transferate de elementele unui ir uit ele tri satisfa o e uatie de
onservare data de teorema Tellegen. Da a doua grafuri, unul de urent GI si
unul de tensiune GU , sunt e hivalente a grafuri orientate, atun i:
L

k=1

uk ik = 0:

(1.6)

Da a ele doua grafuri sunt e hivalente doar a grafuri neorientate atun i

relatia (1.6) ram^ane valabila u onditia a suma sa e algebri a. Conventia de
semn adoptata onsta ^n onsiderarea semnului plus pentru laturile u sensurile
aso iate onform regulii de la generatoare si a semnului minus ^n az ontrar. ^In
onse inta da a grafurile GU si GI sunt aso iate a eleiasi retele ele tri e, suma
algebri a a puterilor transferate de toate elementele retelei este nula.
alg

k=1;L

pk = 0:

(1.7)

Conditia de e hivalenta a grafurilor orientate reprezinta faptul a reteaua are

adoptata, pentru toate elementele, regula de aso iere a sensurilor de la re eptoare.
Rezulta de i a ^n ori e ir uit ele tri , ^n ori e moment suma aritmeti a a
puterilor onsumate este egala u suma puterilor generate.
Relatia (1.6) este valabila si atun i ^and se onsidera tensiunile uk ale unui
ir uit C1 si urentii ik ai unui ir uit C2, u onditia a ir uitele C1 si C2 sa
admita a elasi graf G ( ir uitele au a eeasi stru tura topologi a). ^In a est az
15

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

produsul uk ik se masoara tot ^n Wati dar nu reprezinta o putere transferata i o

"pseudoputere". ^In on luzie se poate spune a teorema lui Tellegen garanteaza
nu numai bilantul puterilor, i si pe el al pseudoputerilor.
PROBLEME

Sa se determine regulile de aso iere a sensurilor la dipolii din gura

1.2.1 si sa se al uleze puterile transferate si sensul a estora.
1.2.1.

1A
4V

3V
-2A
a.

-5V
2A

b.

10V
2A

-4A
c.

6V
3A

e.

-6V

d.

-2V

-1A
f.

-4V

-2A
g.

h.

Fig. 1.2.1.
1.2.2.

Sa se al uleze intensitatile urentilor la dipolii din gura 1.2.2.

5V

10W

20W
a.

V=-3V
A

2V

-4V

10W
b.

c.

30W
V=8V
B

d.

Fig. 1.2.2.
Sa se al uleze tensiunile la bornele dipolilor din gura 1.2.3.
1.2.4. Sa se ompleteze grafurile de urent GI si grafurile de tensiune GU
din gura 1.2.4 si sa se indi e regulile de aso iere a sensurilor pentru laturile
grafurilor. Sa se ompare suma puterilor absorbite de elemente u suma puterilor
1.2.3.

16

1.2. PUTERI TRANSFERATE DE ELEMENTELE DE CIRCUIT

2A

-1A

20W

10A

5W
a.

-2A

3W

10W

b.

c.

d.

Fig. 1.2.3.
generate de elemente, pentru e are pere he de grafuri.
-2A
4A 2A
10V
a.
5A

2V

5A

3A

3V

b.
2V

-20V
3A

10V
-5V

-1A
2A

2A 1A

10V
3V

d.

c.

Fig. 1.2.4.
1.2.5. Sa se genereze un graf G u L laturi si N noduri.

Pe un arbore al a estui
graf sa se aleaga tensiuni arbitrare si sa se ompleteze graful Gv . Sa se aleaga
urenti arbitrari ^n laturile unui oarbore si sa se ompleteze graful de urent GI ,
astfel ^n ^at sensurile de referinta sa e aso iate dupa regula de la generatoare.
Sa se veri e teorema Tellegen determin^andu-se pentru e are latura sensul real
al puterii.
Apli atie:
a) N=3, L=6;
b) N=4, L=7;
) N=5, L=8.

17

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

1.3 Matri e de in identa

BREVIAR

Pentru reprezentarea numeri a a stru turii ir uitelor ele tri e se utilizeaza

matri ele de in identa (sau apartenenta). A estea se numes si matri e topologi e deaore e des riu topologia ir uitelor si au valori ale elementelor 0, +1
sau 1. ^In ontinuare, se adopta urmatoarea onventie de numerotare a laturilor: primele (N-1) laturi apartin unui arbore, iar elelalte (L-N+1) laturi apartin
unui oarbore.
Matri ea de in identa a laturilor la noduri A0 este o matri e u L
oloane si N linii av^and elementele:
aij = 1, da a latura j iese din nodul (i);
aij = 1, da a latura j intra ^n nodul (i);
aij = 0, da a latura j nu este in identa la nodul (i).
Matri ea A0 se des ompune ^n doua submatri i:
A0 = [A0a; A0 ;
^n are A0a ontine primele (N-1) oloane, aso iate laturilor din arbore, iar A0
ontine ultimele (L-N+1) oloane, aso iate laturilor din oarbore. Da a din matri ea A0 se elimina o linie, se obtine o matri e A numita matri e redusa de
apartenenta a laturilor la noduri.
Matri ea de in identa a laturilor la bu lele fundamentale B este o
matri e u L oloane si (L-N+1) linii av^and elementele:
bij = 1, da a latura j apartine bu lei [i si are sensul de referinta identi u
sensul de par urs al bu lei;
bij = 1, da a latura j nu apartine bu lei [i si are sensul de referinta opus
sensului de par urs al bu lei;
bij = 0, da a latura j nu apartine bu lei [i.
Matri ea B se des ompune ^n doua submatri i:
B = [Ba; B ;
^n are Ba ontine primele (N-1) oloane, aso iate laturilor din arbore, iar B
ontine (L-N+1) oloane aso iate oarborelui. Da a bu lele fundamentale, generate e are de atre o oarda, sunt numerotate ^n ordinea data de oardele are
le genereaza, atun i:
B = [Ba; U
(1.8)
unde U este matri ea unitate de ordinul (L-N+1).
Matri ea de in identa a laturilor la se tiunile fundamentale D este
o matri e u L oloane si (N-1) linii av^and elementele:
dij = 1, da a latura j apartine se tiunii fig si are sensul de referinta identi
u sensul de orientare a se tiunii;
18


1.3. MATRICE DE INCIDENT
A

= 1, da a latura j apartine se tiunii fig si are sensul de referinta opus

sensului de orientare a se tiunii;
dij = 0, da a latura j nu apartine se tiunii fig.
Matri ea D se des ompune ^n doua submatri i:
.
D = [Da .D ;
dij

^n are Da ontine (N-1) oloane, orespunzatoare laturilor din arbore, iar D
are (L-N+1) oloane, orespunzatoare laturilor din oarbore. Da a se tiunile
fundamentale, generate e are de ^ate o ramura, sunt numerotate u numerele
ramurilor e le genereaza, atun i:
.
D = [U .D ;
(1.9)
^n are U este matri ea unitate de ordinul (N-1).
Matri ele A, B si D au liniile independente, rangul matri ilor A si D este
(N-1) iar rangul matri ei B este (L-N+1).
Matri ea B este ortogonala fata de matri ele A si D:
BAT = 0; BDT = 0;
(1.10)
^n are s-a notat u M T transpusa matri ei M.
Da a B = U si Da = U atun i:
Ba = D T = F:
(1.11)
Submatri ea F = Ba u (L-N+1) linii si (N-1) oloane este matri ea de
apartenenta a ramurilor arborelui la bu lele fundamentale, egala si de semn opus
u transpusa matri ei de apartenenta a orzilor la se tiunile fundamentale si se
numeste matri e redusa de onexiune (sau matri ea apartenentelor esentiale).
Prima e uatie a lui Kir hho se s rie matri eal, pentru noduri, sub forma:
Ai = 0;
(1.12)
iar pentru se tiunile fundamentale ale unui ir uit sub forma:
Di = 0;

(1.13)
^n are matri ele A si D sunt matri ele de apartenenta ale grafului de urent iar
i = [i1; i2; :::; iLT este ve torul urentilor din laturile ir uitului.
A doua e uatie a lui Kir hho se s rie matri eal, pentru bu lele fundamentale ale unui ir uit, sub forma:
Bu = 0;
(1.14)
19

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

^n are matri ea B este matri ea de apartenenta pentru graful de tensiune iar
u = [u1; u2 ; :::; uLT este ve torul tensiunilor din laturile ir uitului.
Matri ele oloana, u L elemente, ale urentilor i si tensiunilor u se pot des ompune:
"

ia
i

"

ua ;
u

; u=
^n are ia si ua reprezinta urentii, respe tiv tensiunile din ramuri, iar i si u
reprezinta urentii, respe tiv tensiunile din oarde.
^Intr-un graf onsistent de urent, urentii din arbore se exprima, ^n baza
relatilor (1.13) si (1.9), ^n fun tie de ei din oarbore, u relatia (valabila pentru
Da = U ):
ia = D i sau i = B T i :
(1.15)
Ultima relatie este valabila da a graful de urent este e hivalent u graful de
tensiune (aso ierea sensurilor de referinta este fa uta dupa regula de la re eptoare
pentru toti dipolii).
^Intr-un graf onsistent de tensiune, tensiunile din oarbore se exprima,^n baza
relatilor (1.14) si (1.8) ^n fun tie de ele din arbore, u relatia (valabila pentru
B = U ):
u = Ba ua sau u = DT ua :
(1.16)
Ultima relatie este valabila doar da a graful de tensiune este e hivalent u el
de urent.
Tensiunile laturilor se exprima ^n fun tie de potentialele nodurilor u relatia
(1.4), are pentru ^ntreg ir uitul are urmatoarea forma matri eala, valabila
atun i ^and GU si GI sunt ordonate similar:
u = AT v;
(1.17)
^n are v = [v1; v2; :::; vN 1T este ve torul potentialelor nodurilor, presupun^and
nodul N a nod de referinta.
Se poate arma a ori are din relatiile (1.12), (1.13), (1.15) reprezinta forme
matri eale e hivalente al e uatiilor Kir hho I, iar relatile (1.14), (1.16), (1.17)
reprezinta forme matri eale ale e uatilor Kir hho II.
Teorema lui Tellegen (1.6) apata urmatoarea forma matri eala:
i=

uT i = 0:

20

(1.18)


1.3. MATRICE DE INCIDENT
A

PROBLEME
1.3.1. Sa se s rie matri ele de apartenenta A, B, D pentru grafurile reprezentate ^n gura 1.3.1.

a.

b.

c.

e.

d.

f.

Fig. 1.3.1.
1.3.2. Sa se stabileas a matri ele reduse de onexiune pentru grafurile prezentate ^n gura 1.3.1.
1.3.3. Sa se reprezinte grafurile e au urmatoarele matri e de apartenenta:
1 1 0 1 0 0
1 0 1 0 0 1
A=
0 1 1 0 0 0
0 0 0 1 1 0
1 0 1 1 0 1 0 0
B= 0 1 1 0 1 0 0 1
0 0 0 1 1 0 1 0
1 0 0 0 0 1 1 0 0
0 1 0 0 0 1 1 0 0
D= 0 0 1 0 0 1 0 1 0
0 0 0 1 0 1 0 1 1
0 0 0 0 1 1 0 1 1
0 0 0 0 0 1
0 1 0 0 1 1
F=
1 0 1 0 1 0
1 0 0 1 0 0
1.3.4. Sa se al uleze intensitatile urentilor din grafurile de urent reprezentate ^n gura 1.1.5, utiliz^and matri ele D si B .
2

6
6
6
4

7
7
7
5

6
4

7
5

6
6
6
6
6
6
4

7
7
7
7
7
7
5

6
6
6
4

7
7
7
5

21

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

Sa se al uleze tensiunile din grafurile de tensiune reprezentate ^n gura 1.1.7 utiliz^and matri ele Ba si D.
1.3.6. Sa se al uleze tensiunile din grafurile de tensiune reprezentate ^n gura 1.3.2 ^n fun tie de potentialele nodurilor, utiliz^and matri ea de apartenenta
A.
1.3.5.

2V

3V 5V

2V 3V

-3V
5V

-4V 2V
a.

b.

c.

Fig. 1.3.2.
Pornind de la matri ea A sa se al uleze matri ile de apartenenta A',
B si D.
1 0 1 0 0 1 0
A = 00 01 10 01 10 00 00
0 0 0 1 0 0 1
1 0 1 1 0
A= 0 1 0 1 0
0 0 1 0 1
A = 10 11 01 00 01
1.3.7.

6
6
6
4

7
7
7
5

6
4

7
5

"

22

1.4. ELEMENTE IDEALE DE CIRCUIT

1.4 Elemente ideale de ir uit

BREVIAR

Elementeleideale de ir uit reprezinta on epte fundamentale ale teoriei ir uitelor ele tri e, ele ind denite a elementedipolare e impun o anumita restri tie
tensiunii si intensitatii urentului, restri tie e poarta numele de e uatia onstitutiva ara teristi a sau de fun tionare a elementului ideal. Elementele
ideale, prin faptul a au e uatiile ara teristi e extrem de simpli ate, nu trebuie onfundate u elementele reale de ir uit,^n s himb sunt utile ^n modelarea
a estora.
1. Rezistorul ideal este un element dipolar la are tensiunea la borne
este fun tie univo a de intensitatea urentului e-l strabate (rezistorul ontrolat
^n urent) sau la are intensitatea urentului este fun tie univo a de tensiune
(rezistorul ontrolat ^n tensiune). Da a relatia dintre tensiune si urent este o
relatie liniara, atun i elementul se numeste rezistor liniar. ^In gura 1.20.a este
prezentat simbolul rezistorului neliniar, iar^n gura 1.20.b este prezentat simbolul
rezistorului liniar.
i

i
u

b.

a.

Fig. 1.20.
E uatia onstitutiva a rezistorului neliniar, invariant ^n timp este:
u = f (i);

(1.19)

u = Ri;
i = Gu:

(1.21)

pentru azul rezistorului ontrolat ^n urent, si respe tiv

i = g (u);
(1.20)
pentru azul rezistorului ontrolat ^n tensiune. ^In azul rezistorului liniar:
Marimile R si G = 1=R se numes rezistenta, respe tiv ondu tanta rezistorului
si sunt parametrii ara teristi i ai elementului. Relatiile (1.19) si (1.21) sunt
valabile pentru sensurile de referinta prezentate^n gura 1.20. ^In azul s himbarii
23

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

u

i
a.

b.

Fig. 1.21.
sensurilor de referinta se modi a ^n mod orespunzator e uatiile. De exemplu,
^n azul prezentat ^n gura 1.21: E uatiile de fun tionare au forma :
u = f ( i);
(1.22)
pentru rezistorul neliniar ontrolat ^n urent,
i = f ( u);
(1.23)
pentru rezistorul neliniar ontrolat ^n tensiune si:
u = Ri;
(1.24)
i = Gu;
pentru rezistorul liniar.
Cazuri parti ulare:
a) rezistorul u rezistenta nula R = 0, are are e uatia de fun tionare:
u = 0;
(1.25)
se numeste ondu tor perfe t si are simbolul din gura 1.22.a;
b) rezistorul u ondu tanta nula G = 0, are are e uatia de fun tionare:
i = 0;
(1.26)
se numeste izolator perfe t si are simbolul prezentat ^n gura 1.22.b.
b.

a.

Fig. 1.22.
Puterea absorbita de un rezistor liniar este:

p = ui = Ri2 = Gu2

24

(1.27)

1.4. ELEMENTE IDEALE DE CIRCUIT

si este pozitiva da a rezistenta rezistorului este pozitiva. Rezistoarele u rezistenta pozitiva R > 0 sunt elemente pasive disipative.
2. Bobina ideala este un element dipolar la are tensiunea la borne este
egala u derivata ^n raport u timpul a unei fun tii. Valoarea ' a a estei fun tii
se numeste ux de intensitatea urentului ele tri prin element. Da a uxul
depinde liniar de intensitatea urentului, atun i bobina se numeste liniara, az
^n are tensiunea la borne este proportionala u viteza de variatie ^n timp a
urentului. Simbolul bobinei neliniare este prezentat ^n gura 1.23.a, iar el al
bobinei liniare ^n gura 1.23.b.
u

a.

b.

Fig. 1.23.
E uatia onstitutiva a bobinei neliniare invariante ^n timp este:
d'(i)
;
u=
dt

(1.28)

iar ^n azul parti ular al bobinei liniare ' = Li, de i:

di
u=L ;
dt

(1.29)
^n are L este parametrul ara teristi al bobinei, numit indu tivitate. E uatiile
(1.28) si (1.29) sunt aso iate sensurilor de referinta din gura 1.23 si trebuies
modi ate o data u modi area sensurilor de referinta. De exemplu, pentru
gura 1.24 ele au forma:
u

u
i

a.

b.

Fig. 1.24.
u=

d'(i)
;
dt

25

(1.30)

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

^n azul bobinei neliniare si:

di
u= L ;
dt

(1.31)

^n azul bobinei liniare.

^In azul ^n are urentul este onstant ^n timp, bobina ideala se omporta a
un ondu tor perfe t (u = 0), situatie e are lo si atun i ^and indu tivitatea
este nula.
Puterea absorbita de o bobina ideala este:
di d Li2
dW
p = ui = Li =
=
;
(1.32)
dt dt 2
dt
!

pozitiva (bobina absoabe energie) sau negativa (bobina genereaza energie), dupa
um energia indu torului W = Li2=2 reste sau s ade ^n timp. Din a est motiv
se spune a bobina este element pasiv, a umulator de energie, av^and a marime
de stare intensitatea urentului.
3. Condensatorul ideal este un element dipolar la are intensitatea urentului este egala u derivata fata de timp a unei fun tii. Valoarea a estei fun tii
q se numeste sar ina de tensiunea ele tri a la bornele elementului. Da a sar ina
depinde liniar de tensiune, atun i ondensatorul se numeste liniar, az ^n are
urentul este proportional u viteza de variatie a tensiunii la borne. Simbolul
ondensatorulului neliniar este prezentat ^n gura 1.25.a, iar el al ondensatorului liniar ^n gura 1.25.b.
u

u
i

i
a.

b.

Fig. 1.25.
E uatia onstitutiva a ondensatorului neliniar invariant ^n timp este:
dq (u)
i=
;
(1.33)
dt

iar a ondensatorului liniar invariant ^n timp este:

i=C

du
;
dt

(1.34)

^n are C este parametrul ara teristi al ondensatorului numit apa itate. E uatiile de fun tionare sunt valabile ^n azul sensurilor de referinta prezentate ^n
26

1.4. ELEMENTE IDEALE DE CIRCUIT

u

u
i

i
a.

b.

Fig. 1.26.
gura 1.25 si trebuies modi ate orespunzator, ^n azul s himbarii sensurilor
de referinta. De exemplu, pentru gura 1.26 e uatiile sunt:
dq (u)
i=
;
(1.35)
dt
pentru ondensatorul neliniar si:
i= C

du
;
dt

(1.36)

^n azul ondensatorului liniar.

Da a tensiunea la bornele ondensatorului este onstanta ^n timp, atun i
a esta se omporta a un izolator perfe t (i = 0), situatie e are lo si atun i
^and apa itatea ondensatorului este nula.
Puterea absorbita de un ondensator ideal este:
du d Cu2
p = ui = Cu =
dt dt 2

= dW
;
dt

(1.37)

pozitiva ( ondensatorul absoarbe energie) sau negativa ( ondensatorul debiteaza

energie), dupa um energia ondensatorului W = Cu2=2 reste sau s ade^n timp.
Condensatorul este un element pasiv a umulator de energie, av^and a marime de
stare tensiunea la borne.
4. Generatorul ideal de tensiune este un element pasiv dipolar la are
tensiunea la borne nu depinde de intensitatea urentului prin element (put^and
 ^n s himb fun tie de timp). Simbolurile utilizate pentru generatorul ideal de
tensiune sunt prezentate ^n gura 1.27; borna din dreapta se numeste borna
"plus", iar ea din st^anga borna "minus".
e
u

e
u

a.

b.

Fig. 1.27.
27

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

E uatia onstitutiva a generatorului ideal de tensiune, pentru sensul tensiunii

adoptat ^n gura 1.27, este:
u = e(t);
(1.38)
^n are marimea e este parametrul ara teristi al generatorului ideal de tensiune
si se numeste tensiune ele tromotoare. Da a tensiunea la borne are sensul de
referinta de la borna minus la borna plus a generatorului a^n gura 1.28, atun i
e uatia de fun tionare devine:
u = e(t):
(1.39)
e
u

Fig. 1.28.
Generatorul de tensiune ele tromotoare nula are e uatia de fun tionare u = 0
si ^n onse inta se omporta a un ondu tor perfe t.
Puterea transferata pe la bornele unui generator ideal de tensiune este:
p = ui = ei;
(1.40)
put^and  pozitiva sau negativa, ^n fun tie de sensul urentului. Deoare e a est
element poate produ e energie se spune a generatorul ideal de tensiune este un
element a tiv.
5. Generatorul ideal de urent este un element dipolar la are intensitatea
urentului e-l strabate nu depinde de tensiunea la bornele elementului. Simbolul
utilizat pentru generatorul ideal de urent este prezentat^n gura 1.29 (borna din
dreapta se numeste borna "plus", iar borna din st^anga se numeste borna "minus"
a generatorului).
j

Fig. 1.29.
E uatia onstitutiva a generatorului ideal de urent, pentru sensul de referinta
adoptat ^n gura 1.29, este:
i = j (t);
(1.41)
^n are marimea j este parametrul ara teristi al generatorului ideal de urent
si se numeste urent ele tromotor. Da a intensitatea urentului are sensul de
referinta opus dublei sageti a^n gura 1.30, atun i e uatia de fun tionare devine:
i = j (t):
(1.42)
28

1.4. ELEMENTE IDEALE DE CIRCUIT

j

Fig. 1.30.
Generatorul ideal de urent e are urentul ele tromotor nul are e uatia de
fun tionare i = 0 si ^n onse inta se omporta a un izolator perfe t.
Puterea transferata pe la borne de un generator ideal de urent este:
p = ui = uj;
(1.43)
put^and  negativa sau pozitiva, ^n fun tie de tensiunea apli ata la borne. Generatorul ideal de urent este de i un element a tiv din pun t de vedere energeti .
6. Generatoarele omandate sunt generatoare ideale de urent sau tensiune al aror urent ele tromotor respe tiv tensiune ele tromotoare sunt fun tii
de intensitatea urentului sau de tensiunea ele tri a dintr-o latura a ir uitului,
alta de ^at a eea ^n are se a a elementul omandat. Se deosebes patru tipuri
de surse omandate liniar ( u simbolurile din gura 1.31), ale aror e uatii de
fun tionare sunt:
u2 = i1 ;
(1.44)
pentru sursa de tensiune omandata ^n urent (g 1.31.a),
u2 = u1 ;
(1.45)
pentru sursa de tensiune omandata ^n tensiune (g 1.31.b),
i2 = i1;
(1.46)
pentru sursa de urent omandata ^n urent (g 1.31. ), si
i2 = i1:
(1.47)
pentru sursa de urent omandata ^n tensiune (g 1.31.d).
Pentru ele patru tipuri de surse omandate, parametrii ara teristi i sunt:
[
rezistenta de transfer;  oe ientul de transfer al tensiunii;  oe ientul
de transfer al urentului si [S ondu tanta de transfer. Coe ientii de transfer
 si  sunt adimensionali.
7. Bobinele uplate reprezinta un sistem de bobine u proprietatea a
uxul din e are depinde de urentii prin toate bobinele sistemului. E uatia de
fun tionare a bobinei k dintr-un sistem de m bobine uplate este:
d
(1.48)
uk = '(i1; i2; :::; im):
dt
29

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

i

u1

u2

u2

b.

a.
i1

i2

i2
u1
j

j
c.

d.

Fig. 1.31.
^In azul bobinelor uplate liniar, uxul este o ombinatie liniara a urentilor,
iar e uatia de fun tionare devine:
uk =

j =1

Lkj

dij
;
dt

(1.49)

^n are suma este aritmeti a pentru orientarile prezentate^n gura 1.32, si anume
da a aso ierea sensurilor se fa e dupa regula de la re eptoare si da a toti urentii
au sensurile de referinta intr^and ^n borna polarizata. Parametrii unui sistem de
bobine liniare uplate sunt indu tivitatile Lkj e al atuies o matri e patrata
de ordin m numita matri ea indu tivitatilor. Termenii diagonali ai matri ii L
se numes indu tivitati proprii, iar termenii nediagonali se numes indu tivitati
mutuale.
i1

i2
*

ij

k
*

im
*

u
k

Fig. 1.32.
Da a sensurile de referinta nu sunt onform elor din gura 1.32, atun i
e uatia de fun tionare se modi a ^n mod orespunzator, suma devenind o suma
algebri a.
30

1.4. ELEMENTE IDEALE DE CIRCUIT

termenului j din a easta suma, se

bazeaza pe observatia a, ori e urent ij are intra intr-o borna polarizata indu e,
prin uplaj, ^n bobina k o tensiune la borne Lkj (dij =dt), u sensul de referinta
orientat de la borna polarizata atre ealalta borna (prin abuz de limbaj se spune
a ea intra ^n borna polarizata). Da a intensitatea ij iese din borna polarizata,
atun i ea indu e^n bobina k o tensiune la borne Lkj (dij =dt) u sensul de referinta
orientat de la ealalta borna spre borna polarizata (prin abuz de limbaj se spune
a iese din borna polarizata). A easta regula de semn este exempli ata ^n gura
1.33 ^n are se onstata a semnul tensiunii induse depinde de sensul de referinta
al urentului indu tor (i1) dar nu depinde de sensul de referinta al urentului
indus (i2).
Regula de determinare a semnului

*
*
i1

*
L12

i1

U12

a.

L 12

U12

b.

Fig. 1.33.
Mar ajele pentru bornele polarizate nu au semni atie zi a dar ele sunt ne esare ^n azul sistemelor de bobine uplate, deoare e ele denes valoarea (mai
exa t semnul) indu tivitatilor mutuale, urm^and a s himbarea unei borne polarizate la bobina k sa determine modi area semnului tuturor indu tivitatilor
mutuale (de uplaj) ale bobinei k (sunt afe tate linia k si oloana k din matri ea
[Lij , a indu tivitatilor u ex eptia termenului diagonal).
Formularea ore ta a ir uitelor u elemente ideale. Cu ajutorul elementelor ideale de ir uit prin onexiuni pe la borne se al atuies ir uite ele tri e. Nu ori e mod de onexiune a elementelor ideale este permis^n teoria ir uitelor; trebuie avut grija a e uatiile de fun tionare sa e ompatibile u e uatiile
Kir hho. Da a ele sunt in ompatibile, analiza ir uitului este fara sens, neexist^and o solutie are sa veri e e uatiile ir uitului. Da a un ir uit ele tri
ontine generatoare ideale de tensiune e al atuies bu le, atun i, pentru valori
arbitrare ale tensiunilor ele tromotoare, a estea pot  ^n ontradi tie u e uatia
a doua a lui Kir hho. Da a un ir uit ontine se tiuni al atuite din generatoare
ideale de urent, atun i, pentru valori arbitrare ale urentilor ele tromotori, a estea pot  ^n ontradi tie u prima e uatie a lui Kir hho. Cir uitele e ontin
bu le de generatoare ideale de tensiune sau se tiuni de generatoare ideale de urent se numes ir uite u generatoare ^n ex es. Atun i ^and generatoarele ^n
ex es ontravin e uatiilor lui Kir hho ir uitul este in ompatibil. Chiar da a
31

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

generatoarele ^n ex es nu ontravin e uatiilor lui Kir hho, totusi analiza unui
astfel de ir uit nu poate  ompleta deoare e el nu are solutie uni a: urentii din
generatoarele ideale de tensiune ^n ex es si tensiunile din generatoarele ideale de
urent ^n ex es sunt marimi arbitrare (nu pot  determinate din e uatiile ir uitului). ^In a est az se spune a ir uitul este nedeterminat. Conditia a ^ntr-un
ir uit sa nu existe generatoare ^n ex es este a ir uitul sa aiba un arbore ^n
ramurile aruia sa se a e toate generatoarele ideale de tensiune, iar generatoarele
ideale de urent sa se a e ^n oarbore. La analiza unui ir uit ^n vederea determinarii generatoarelor^n ex es nu trebuie uitat faptul a izolatorul perfe t este un
generator ideal de urent (j = 0), iar ondu torul perfe t este un generator ideal
de tensiune (e = 0). Analiza ir uitelor u generatoare ompatibile ^n ex es se
redu e la analiza ir uitelor fara generatoare ^n ex es, prin ^nlo uirea generatoarelor ideale de tensiune ^n ex es ( ^ate unul pentru e are bu la) u generatoare
ideale de urent, av^and urenti ele tromotori nedeterminati si prin ^nlo uirea
generatoarelor ideale de urent ^n ex es ( ^ate unul pentru e are se tiune) u
generatoare ideale de tensiune av^and tensiuni ele tromotoare nedeterminate.
Bilantul puterilor ^n retelele ele tri e este o onse inta dire ta a teoremei
lui Tellegen si a e uatiilor onstitutive ale elementelor si reprezinta e uatia de
egalitate ^ntre suma puterilor debitate de generatoarele retelei Pg si puterile absorbite de elementele pasive P . Pentru retelele liniare e uatia de bilant este
:
Pg = P ;
(1.50)
unde:
ngt
ng
Pg = ek ik + uk jk ;
k=1
k=1
(1.51)
nC Ck u
nL nL L i i
nR
k +
km k m ;
P = Rk i2k + dtd
2
k=1 2
k=1 m=1
k=1
^n are ngt este numarul generatoarelor ideale de tensiune, ng este numarul generatoarelor de urent, nR este numarul rezistoarelor, nC este numarul ondensatoarelor, iar nL este numarul bobinelor din retea. Primele doua sume sunt sume
algebri e, onventia de semn ind prezentata ^n gura 1.34. ^In azul a. termenii
se onsidera u semnul plus, iar in azul b. ei se onsidera u semnul minus.
Sumele orespunzatoare rezistoarelor, ondensatoarelor si indu tivitatilor proprii sunt sume aritmeti e dar termenii orespunzatori indu tivitatilor mutuale se
onsidera ^n suma algebri a, onventia de semn ind semnul plus atun i ^and ei
doi urenti au a eeasi pozitie fata de bornele polarizate (ambii intra sau ambii ies
a ^n gura 1.35.a, 1.35.b) si semnul minus atun i ^and ei doi urenti au pozitii
inverse fata de bornele polarizate (unul intra si altul iese a ^n gura 1.35. ) .
P

32

1.4. ELEMENTE IDEALE DE CIRCUIT

ek

e
i

k
ik

jk

uk

a.

b.

Fig. 1.34.
im
*
L k Lkm L m
ik

ik

*
L

k Lkm L m

ik
a.

*
*
L
L k km L
m
i

im
b.

c.

Fig. 1.35.
PROBLEME

Sa se reprezinte gra variatia intensitatii i ^n fun tie de tensiunea u

la bornele rezistorului neliniar, pentru diverse sensuri de referinta, pornind de la
faptul a gra ul din gura 1.4.1.a orespunde sensurilor din gura 1.4.1.b.
1.4.2. Sa se determine marimile ne unos ute orespunzatoare rezistoarelor
liniare din gura 1.4.2.
1.4.3. Sa se al uleze tensiunea u(t) la bornele unei bobine ideale presupun^and a ea este par ursa de unul din urentii:
a) i(t) = I0sin(!t);
b) i(t) = I0e t= ;
) i(t) = I0;
da a uxul bobinei '(i) este dat de una din fun tiile:
a) ' = a1
ar tga2i + L0isin(!0 t);
b) ' = a +ibjij ;
) ' = a
th(bi);
0i
;
d) ' = 1 + Lsin(
!0 t)
e) ' = Li:
1.4.1.

33

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

i
u

u
i

c.

b.

u
a.
u

i
d.

e.

Fig. 1.4.1.

R=10 I=2A

R=5 I=3A
U=?
b.

U=?
a.
R=5 I=?

R=?

U=20V
d.

g.

I=2A

U=10V
e.

R=10 I=3A
V=2V
1

R=2 I=?

V2=?

R=3 I=?
V=2V
1

U=10V
c.
R=? I=1A
U=10V
f.
R=5 I=?
V =3V
1

h.

Fig. 1.4.2.

34

V=-3V
2
i.

1.4. ELEMENTE IDEALE DE CIRCUIT

Sa se exprime tensiunea la bornele bobinei pentru ele patru modalitati de

aso iere a sensurilor de referinta ale tensiunii si urentului. Sa se al uleze puterea transferata pe la bornele bobinei.
1.4.4. Sa se al uleze intensitatea urentului ele tri e strabate o bobina
ideala, da a a easta are la borne tensiunea:
a) u(t) = U0sin(!t);
b) u(t) = U0e t= ;
) u(t) = U0;
d) u(t) = 0;
atun i ^and uxul bobinei '(i) este dat de una din fun tiile:
a) ' = a
ar tg(bi);
b) ' = Li:
Sa se al uleze puterea transferata pe la bornele bobinei. Sa se dis ute rezultatul ^n fun tie de onstanta de integrare.
1.4.5. Sa se al uleze intensitatea urentului e strabate un ondensator ideal

alimentat la tensiunea:
a) u(t) = U0sin(!t);
b) u(t) = U0e t= ;
) u(t) = U0;
atun i ^and sar ina ondensatorului q(u) depinde de tensiunea u onform relatiilor:
a) q = a1
ar tg(a2u);
b) q = 1 + au
sin(!0t) ;
) q = Cu:
Sa se al uleze puterea transferata pe la bornele ondensatorului.
1.4.6. Sa se al uleze tensiunea la bornele unui ondensator strabatut de
urentul:
a) i(t) = I0sin(!t);
b) i(t) = I0e t= ;
) i(t) = I0;
d) i(t) = 0;
presupun^and a sar ina ondensatorului q(u) depinde de tensiune onform
relatiilor:
a) q = a1
ar tg(a2u);
b) q = Cu:
Sa se al uleze puterea transferata pe la borne, dis ut^andu-se ^n fun tie de
onstanta de integrare.
35

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

1.4.7. Sa se al uleze marimile ne unos ute la generatoarele ideale prezentate

^n gura 1.4.3.

E=10V

E=?

E=5V

E=?
V=2V
1

U=?
a.

U=20V
c.

U=?
b.

E=2V

J=2A

J=1A

I=?

I=?

V=?
e.

f.

V=3V
2
d.
J=?
I=2A

g.

h.

Fig. 1.4.3.
Sa se al uleze puterile transferate pe la bornele generatoarelor din
gura 1.4.4 si sa se indi e sensul a estora.
1.4.8.

E=2V

E=5V

I=1A
a.

I=2A

b.

J=3A

J=2A

U=2V
d.

U=3V
e.

E=-10V
c.

I=5A

J=-1A
U=5V
f.

Fig. 1.4.4.
1.4.9. Sa se al uleze tensiunile la bornele bobinelor liniare uplate magneti
prezentate ^n gura 1.4.5.
1.4.10. Sa se studieze in uenta pe are o are asupra e uatiilor modi area
pozitiei unei borne polarizate la bobinele din gura 1.4.5.
1.4.11. Sa se al uleze puterea absorbita de pere hile de bobine uplate prezentate ^n gura 1.4.5.

36

1.4. ELEMENTE IDEALE DE CIRCUIT

u1

*
L1

L12

i1

*
L1
*
u u1 i1
2

L2
i2

a.

L12

u2

*L12 *
L
1
u1 i1

L2
i2
b.

L2
i2

u2

c.

Fig. 1.4.5.
Sa se determine onditiile are trebuie ^ndeplinita de indu tivitatile
proprii si mutuale ale unui sistem de bobine, astfel ^n ^at energia aso iata sistemului sa e pozitiva, ori are ar  semnele urentilor.
1.4.13. Sa se al uleze tensiunile la bornele bobinelor liniare uplate prezentate ^n gura 1.4.6, pentru:
i1 = I01sin(!t); i2 = I02 os(!t);
L1 = L2 = 0:1H; L12 = L1 =2.
1.4.12.

i1

i2
L
* 12 *

u1

L1

i2

L
* 12 *
2

u u1
2

L
1

L
2

u
2

b.

a.

Fig. 1.4.6.
Sa se al uleze intensitatile urentilor prin bobinele liniare uplate
din gura 1.4.6, pentru:
u1 = U01 sin(!t); u2 = U02 os(!t);
L1 = L2 = 0:1H; L12 = L1 =2.
Problema va  rezolvata in doua variante:
a) i1(0) = 0; i2(0) = 0;
b) i1(0) = I10; i2(0) = I20.
Sa se al uleze puterea absorbita de sistemul de bobine.
1.4.15. Sa se determine parametrii elementelor ideale ale retelelor din gura
1.4.7, stiind a a este retele admit drept grafuri de tensiune si urent grafurile
1.4.14.

37

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

reprezentate ^n a eeasi gura. Sa se veri e bilantul puterilor.

R

1A 2A

10V

J
Gu

a.

-2A

R1
R2

E1

4A 5A

10V
-20V

E2
G

b.

E1

3A
-6V

R1

J1

R2

J2

2A
2V

4V

-5A
G

Gu

E2

c.
R2
R1

J1

E1
J2
E2

d.

2A

10V
R3

-10V

20V

1A
-2A

-1A

Gi

Fig. 1.4.7.
1.4.16. Sa se determine generatoarele ^n ex es din retelele prezentate ^n gura 1.4.8. Care sunt onditiile pe are trebuie sa le ^ndeplineas a parametrii
generatoarelor pentru a retelele sa e ompatibile ?

Se onsidera retelele prezentate ^n gura 1.4.9. Pentru e are retea

sa se determine un arbore ^n ramurile aruia se a a doar generatoare ideale de
tensiune. Apli ^and a doua teorema a lui Kir hho, sa se determine tensiunile
din oarde. Prin apli area e uatiilor de fun tionare ale elementelor din oarde,
sa se determine urentii din oarbore si apoi urentii din ramuri. Sa se veri e
bilantul puterilor.
1.4.17.

38

1.4. ELEMENTE IDEALE DE CIRCUIT

a.

c.

b.

Fig. 1.4.8.
Se onsidera retelele prezentate ^n gura 1.4.11. Pentru e are retea
sa se determine un oarbore ^n oardele aruia se a a doar generatoare ideale de
urent. Prin apli area primei teoreme a lui Kir hho, sa se determine urentii din
arbore. Apli ^and e uatiile ara teristi e ale elementelor din ramuri sa se al uleze tensiunile din arbore. Sa se determine tensiunile din oarbore. Sa se veri e
bilantul puterilor.
1.4.19. Sa se reprezinte grafurile omplete de tensiune si urent ale retelelor
reprezentate^n gura 1.4.10. Sa se veri e bilantul puterilor. Pentru rezolvare se
va folosi algoritmul onvenabil dintre ei prezentati ^n problemele 1.4.9 si 1.4.11.
1.4.18.

39

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

R 2=

R3=1
E1
=10V J=10A

R3= 5

20
E2=4V

10V

10V
20

10

2
c.

20 V

-20V
d.
20

10V
20

10
R=0

4 G=0
4V

-2V

E 3 =-5V

E2 =5V
b.

a.

R2=1

R 1 =1

R =10
1
E1=2V

10

10

10

40V
10

5V

10V
10V

e.

f.

40V
20

10V
20V

5V

10V
10
g.

Fig. 1.4.9.

40

5V

1.4. ELEMENTE IDEALE DE CIRCUIT

G=0
4A

6A
R=0

2V

2A
4V

10

2A

6A

2V

4A
a.

b.
2

10V

20V

c.

Fig. 1.4.10.
J=2A
1

2A
J=4A 4A
2

G=0
R=2 R=4
1
a. 2
G=0

3A

10

5A

-8A
10

4A

10V
20

10

6A

2V
b.

-2A

20

20V

20

2V

10 10V
c.

10

2A

10

5A

d.
2A
3A
5

e.

2V

4A

6A
3V
10

G=0

Fig. 1.4.11.
41

10

1. FUNDAMENTELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

42

Capitolul 2
Cir uite ele tri e rezistive liniare
2.1 Teoreme de e hivalenta
BREVIAR

Doua elemente dipolare de ir uit ele tri sunt e hivalente da a au e uatii

ara teristi e identi e, respe tiv da a elementele impun a eeasi relatie ^ntre tensiunea la borne si urentul prin element.
U
I

U0

3
2

G.R.

I0
1

Fig. 2.1.
Un element dipolar de ir uit ele tri se numeste generator real da a reprezentarea gra a a e uatiei ara teristi e^n planul U, I este o dreapta e interse teaza ambele axe (dreapta
gura 2.1).
Elementele rezistor liniar ideal, generator ideal de tensiune si generator ideal
de urent sunt azuri limita ale generatorului real si anume: dreapta
1 tre e
prin origine; dreapta
2 este paralela u axa urentului, respe tiv dreapta
3
paralela u axa tensiunii. ^In azul izolatorului perfe t dreapta
se identi a u
axa tensiunii, iar^n azul ondu torului perfe t ea se identi a u axa urentului.
Interse tia dreptei ara teristi e a unui generator real u axele determina
ei doi parametri ara teristi i ai generatorului. Tensiunea de mers ^n gol este
tensiunea U0 = U (0) pentru un urent nul prin generator. Curentul de s urt ir uit
43

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

este urentul I0 e strabate generatorul real atun i ^and tensiunea la bornele sale
este nula.
Generatorul real admite s hemele e hivalente al atuite din elemente ideale
prezentate ^n gura 2.2.
I
I
G.R.

a.

I1

U1
U2 U

I2

U
B

R
b.

c.

Fig. 2.2.
Cir uitul dipolar realizat dintr-un generator ideal de tensiune ^nseriat u un
rezistor (g. 2.2.b) se numeste generator real de tensiune. Un generator real
de tensiune ara terizat de parametrii (E,R), ^n are E se numeste tensiune ele tromotoare a generatorului real de tensiune, iar R se numeste rezistenta interna
a generatorului real de tensiune.
Cir uitul dipolar realizat dintr-un generator ideal de urent ^n paralel u un
rezistor (g. 2.2. ) se numeste generator real de urent. Un generator real
de urent este ara terizat de parametrii (J,R) ^n are J se numeste urentul
ele tromotor al generatorului, iar R se numeste rezistenta sa interna.
Urmatoarele armatii permit evidentierea e hivalentei ^ntre elementele introduse. Un generator real este e hivalent u un generator real de tensiune da a tensiunea de mers^n gol a generatorului real este egala u tensiunea ele tromotoare
a generatorului real de tensiune U0 = E iar rezistenta interna a generatorului
real de tensiune este egala u raportul dintre tensiunea de mers^n gol si urentul
de s urt ir uit R = U0=I0. Pentru demonstrarea a estei armatii, este su ient
sa se apli e a doua teorema a lui Kir hho ^n gura 2.2.b:
U = U1 + U2 = E RI;
(2.1)
obtin^andu-se e uatia de fun tionare a generatorului real de tensiune are este
o fun tie ana al arei gra este o dreapta e interse teaza axele ^n pun tele
U0 = E si I0 = U0=R.
Analiz^and e uatia de fun tionare (2.1) rezulta a un generator real de tensiune
degenereaza ^ntr-un generator ideal de tensiune da a rezistenta interna R = 0,
sau poate degenera^ntr-un rezistor da a tensiunea ele tromotoare E se anuleaza.
Din a est motiv se spune a generatorul ideal de tensiune are rezistenta interna
nula.
44


2.1. TEOREME DE ECHIVALENT
A

Un generator real este e hivalent u un generator real de urent av^and urentul

ele tromotor egal u urentul de s urt ir uit al generatorului real si rezistenta
interna egala u raportul dintre tensiunea de mers^n gol si urentul de s urt ir uit
R = U0 =I0 . Pentru demonstratie, se apli a prima teorema a lui Kir hho^n gura
2.2. :
U
;
(2.2)
I = I1 + I2 = J
R
obtin^andu-se e uatia de fun tionare a generatorului real de urent, a o fun tie
ana al arei gra este o dreapta av^and taieturile : I0 = J si U0 = RJ .
Analiz^and relatia (2.2) rezulta a un generator real de urent poate degenera
^ntr-un generator ideal de urent da a rezistenta interna R ! 1 ( ondu tanta
interna G = 1=R se anuleaza), sau poate degenera ^ntr-un rezistor atun i ^and
se anuleaza urentul ele tromotor J = 0. Din a est motiv se spune a rezistenta
interna a unui generator ideal de urent este innita.
Ca o onse inta a a estor armatii rezulta teorema de e hivalenta dintre
un generator real de tensiune si un generator real de urent are arma
a ir uitele din gura 2.2.b si 2.2. sunt e hivalente da a au a eeasi rezistenta
interna si da a:
J = E=R;
(2.3)
E = RJ:
Conditia de e hivalenta dintre ele doua generatoare este o onse inta a tranzitivitatii relatiei de e hivalenta sau poate  obtinuta prin identi area relatiilor
de fun tionare (2.1) si (2.2).
Importanta pra ti a a teoremelor de e hivalenta onsta ^n faptul a, da a se
^nlo uieste^ntr-o retea un element dipolar (sau o subretea dipolara) u un element
e hivalent, atun i urentii si tensiunile din restul retelei nu se modi a. A easta
observatie permite simpli area retelelor ele tri e prin transgurari su esive.
Generatoare reale de tensiune one tate ^n serie. Un grup de n generatoare reale de tensiune u parametrii (Ek ; Rk ) k=1...n, one tate^n serie (g. 2.3)
este e hivalent u un generator real de tensiune av^and tensiunea ele tromotoare:
E=

si rezistenta interna:

R=

k=1
n

k=1

Ek

(2.4)

Rk :

(2.5)

Suma (2.4) este algebri a, ^n sensul a se tre u plus termenii Ek da a au
a elasi sens u tensiunea ele tromotoare e hivalenta E si se tre u minus tensiunile ele tromotoare are au sens opus.
Tin^and ont a un generator real de tensiune degenereaza ^ntr-un rezistor ideal
sau ^ntr-un generator ideal da a E=0 sau respe tiv da a R=0, rezulta a relatia
45

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

E1

R1

En

R2

Rn
B A

a.

R
B
b.

Fig. 2.3.
(2.4) permite al ulul tensiunii ele tromotoare e hivalente^n azul generatoarelor
ideale one tate ^n serie, iar relatia (2.5) permite al ulul rezistentei e hivalente
^n azul rezistoarelor one tate ^n serie.
Generatoare reale de tensiune one tate ^n paralel. Un grup de n generatoare reale de tensiune u parametrii (Ek ; Rk ), k=1...n, one tate^n paralel (g.
2.4) este e hivalent u un generator de tensiune av^and tensiunea ele tromotoare:
n

Ek
k=1 Rk
X

E=

(2.6)

k=1 Rk

si rezistenta interna:

R=

n
X

k=1

(2.7)

Rk

Suma de la numaratorul relatiei (2.6) este algebri a, ^n sensul a se tre u
plus tensiunile ele tromotoare Ek da a au a elasi sens u tensiunea ele tromotoare
e hivalenta E si se tre u minus tensiunile ele tromotoare are au sensuri opuse
tensiunii ele tromotoare e hivalente.
A

E1

E2

En

R1

R2

Rn

R
B

a.

b.

Fig. 2.4.
Relatia (2.6) exprima faptul a tensiunea ele tromotoare e hivalenta E este
46


2.1. TEOREME DE ECHIVALENT
A

media ponderata a tensiunilor Ek u ponderile Gk = 1=Rk :

n

E=

Ek Gk

k=1
n
X

k=1

Gk

(2.8)

Cu notatia G = 1=R, rezulta pentru ondu tanta interna expresia:

n

Gk ;

(2.9)

1:

Rk

(2.10)

Gk ; E = 0;

(2.11)

G=

1=
R

k=1
n

k=1

Prezinta interes pra ti urmatoarele azuri parti ulare:

a) rezistoare one tate ^n paralel (Ek =0):
G=

k=1

b) rezistente interne egale (Rk = R0 ):

E=

R
Ek ; R = 0 ;
n k=1
n
X

(2.12)

situatie^n are tensiunea ele tromotoare e hivalenta este media aritmeti a a tensiunilor ele tromotoare Ek , iar rezistenta interna este de n ori mai mi a de ^at ea
a e arui rezistor;
) una din rezistentele interne nula (R1 = 0; G1 ! 1):
E = E1; R = 0;
(2.13)
d) mai multe rezistente interne nule genereaza o nedeterminare e se expli a
prin faptul a reteaua este in ompatibila da a tensiunile ele tromotoare sunt
diferite;
e) azul a doua surse one tate ^n paralel (n=2):
E R + E2 R1
RR
E= 1 2
; R= 1 2 :
(2.14)
R1 + R2
R1 + R2
Din azul parti ular rezulta a un generator ideal de tensiune ele tromotoare
E, one tat^n paralel u un generator real, este e hivalent u generatorul ideal de
tensiune ele tromotoare E. Armatia este valabila si pentru ondu torul perfe t
deoare e a esta este un az parti ular de generator ideal de tensiune (g. 2.7.a).
47

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

Un grup de n generatoare reale de urent u parametrii (Jk ; Rk ), k=1...n, one tate ^n paralel (g.
2.5) este e hivalent u un generator real de urent av^and urentul ele tromotor:
Generatoare reale de urent one tate ^n paralel.
J=

si ondu tanta interna:

G=

sau e hivalent

1=
R

k=1
n

k=1
n

k=1

Jk

(2.15)

Gk ;

(2.16)

1:

(2.17)

Rk

Suma (2.15) este o suma algebri a, ^n are termenii Jk se tre u plus da a au
a elasi sens fata de urentul ele tromotor e hivalent J si u minus^n az ontrar.
A
J1
B

R1

RnA

R2

J2

Jn

a.

J
b.

Fig. 2.5.
Tin^and ont a un generator real de urent degenereaza ^ntr-un generator
ideal de urent atun i ^and Gk = 0 (Rk ! 1), rezulta a relatia (2.15) poate
 utilizata la al ulul urentului ele tromotor e hivalent generatoarelor ideale de
urent one tate ^n paralel.
Generatoare reale de urent one tate ^n serie. Un grup de n generatoare reale de urent u parametrii (Jk ; Rk ), k=1...n, one tate ^n serie (g. 2.6),
este e hivalent u un generator real de urent av^and urentul ele tromotor:
n

J=

si rezistenta interna:

Jk Rk

k=1
n
X

k=1

R=

k=1

48

Rk

Rk :

(2.18)
(2.19)


2.1. TEOREME DE ECHIVALENT
A

Suma de la numaratorul relatiei (2.18) este o suma algebri a ^n sensul a se

tre u plus urentii Jk da a sunt ^n sensul urentului e hivalent J si u minus
^n az ontrar.
J1

J2

Jn

J
B A

R1

Rn

R2
a.

b.

Fig. 2.6.
Relatia (2.18) exprima faptul a, pentru generatorul e hivalent, urentul ele tromotor este media ponderata a urentilor ele tromotori Jk , av^and drept ponderi
rezistentele Rk .
Se onstata a, atun i ^and se onsidera n generatoare ideale de urent ^n
serie (Rk ! 1), relatia (2.18) genereaza o nedeterminare are poate  expli ata
prin faptul a a est ir uit este in ompatibil pentru urenti ele tromotori diferiti.
Da a un singur generator are rezistenta interna innita (este generator ideal),
atun i urentul ele tromotor e hivalent este egal u urentul ele tromotor al a estui generator iar rezistenta interna e hivalenta este innita. Rezulta a un generator ideal de urent J one tat ^n serie u un generator real este e hivalent
u generatorul ideal de urent J (g. 2.7.b). Armatia este valabila si pentru
izolatorul perfe t are este un az limita al generatorului ideal de urent.
A

E G.R.
B

G.R.

a.

b.

Fig. 2.7.
^In anumite situatii, on eptul de element dipolar de ir uit nu este su ient si
este ne esara utilizarea elementului multipolar de ir uit ele tri , denit a un domeniu spatial e intera tioneaza ele tri u exteriorul prin intermediul a n borne.
Cara terizarea starii unui multipol se fa e u ajutorul elor n urenti I1, I2,...,In,
unde k=1...n, inje tati ^n borne si a elor (n-1) tensiuni U1n , U2n ,...,Un 1;n.
E hivalenta ^ntre doi multipoli trebuie ^nteleasa ^n sensul a ei impun a eeasi
relatie ^ntre urentii si tensiunile la borne.
49

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

E hivalenta stea-poligon omplet.

Conditia a un multipol u n borne,

u o stru tura interna ^n stea (g. 2.8.a), sa e e hivalent la borne u un multipol
av^and stru tura interna de tip poligon omplet (g. 2.8.b) este:
Gkj

= Gnk Gj ;
X

i=1

Ekj

(n)

In

(2.21)

Ej :

(n) E n1

E1

En

Gi

= Ek

(1)
I1

(2.20)

In

R n1

R 1k

E kn

R1
Rn

Rkn

Rk

E j1
R1j

Rjn

Ek
(k)
Ij

Rkj

Uk j

(j)

E 1k

E jn

Ik

Rj
Ej

(1)

I1

Ik
E kj

(k)

(j)
b.

a.

Fig. 2.8.
Relatiile (2.20), (2.21) permit transgurarea unei stele^ntr-un poligon omplet
prin eliminarea nodului entral. ^In azul ^n are steaua este pasiva (nu ontine
generatoare) atun i si poligonul va  pasiv si va avea ^ntre nodurile k si j un
rezistor de ondu tanta Gkj = 1=Rkj , a arei valoare se al uleaza u relatia
(2.20).
Valorile date de relatia (2.21) pentru tensiunile ele tromotoare ale poligonului nu sunt singurele posibile, problema transgurarii din stea a tiva ^n poligon
omplet a tiv neav^and solutie uni a.
^In azul parti ular n=3 transgurarea stea-triunghi se fa e u relatiile:
G1 G2
; E12 = E1
G1 + G2 + G3
G2 G3
; E23 = E2
G23 =
G1 + G2 + G3
G3 G1
; E31 = E3
G31 =
G1 + G2 + G3
G12 =

50

E2 ;
E3 ;
E1 ;

(2.22)


2.1. TEOREME DE ECHIVALENT
A

sau ^n fun tie de rezistente:

R R + R2 R3 + R3 R1
;
R12 = 1 2
R3
R R + R2 R3 + R3 R1
R23 = 1 2
;
R2
R R + R2 R3 + R3 R1
:
R31 = 1 2
R1

(2.23)

Da a rezistentele din bratele stelei sunt egale atun i R
= 3RY .

Problema transgurarii stea-poligon omplet are totdeauna solutie pe ^and
problema inversa a transgurarii poligon-stea are solutie doar ^n azul parti ular
n=3.
Pentru transgurarea triunghi-stea (g. 2.9) se apli a relatiile:
R31R12
; J1 = J12
R12 + R23 + R31
R12R23
R2 =
; J2 = J23
R12 + R23 + R31
R23R31
R3 =
; J3 = J31
R12 + R23 + R31

R1 =

(1)

J12;

(2.24)

J23:

(1)
J 31

J 12

J2

R1

J1

R 12
R2 3 R 3 1
(2)

J31;

R3
R2

(3)

J 23

(2)

a.

J3

(3)

b.

Fig. 2.9.
Faptul a ori e stea poate  transgurata ^n poligon omplet are importanta
deoare e^n a est fel ori e nod al unei retele poate  eliminat si, prin transgurari
repetate, ori e retea ele tri a poate  redusa, fata de doua borne, la un generator
e hivalent. A easta metoda are permite al ulul urentului e strabate o latura a unui ir uit prin redu erea restului ir uitului la generatorul e hivalent e
alimenteaza a ea latura se numeste metoda generatoarelor e hivalente. Pentru al ulul urentilor si tensiunilor din elelalte laturi ale ir uitului se par urge
drumul invers, al ul^and din aproape ^n aproape tensiunile si urentii.
51

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

Metoda generatoarelor e hivalente este e ienta, mai ales atun i ^and laturile
sunt one tate serie, paralel si intereseaza urentul printr-o singura latura.
Pentru exploatarea rezultatelor obtinute ^n a esta metoda sunt utilizate relatiile prezentate ^n ontinuare.
Relatia divizorului de tensiune permite al ulul tensiunilor la bornele a
doua rezistoare R1 si R2, one tate^n serie,^n fun tie de tensiunea totala apli ata
(g. 2.10a).
R1
;
U1 = U
R1 + R2
(2.25)
R2
U2 = U
:
R1 + R2
R1

U1

I
I1

I2
R2

R1
R2

U2
b.

a.

Fig. 2.10.
Relatia divizorului de urent permite al ulul urentilor e strabat doua

rezistoare R1 si R2, one tate^n paralel,^n fun tie de urentul total I (g. 2.10.b).
I1 = I
I2 = I

R2

R1 + R 2
R1

R1 + R 2

;
:

Observatii asupra relatiilor de e hivalenta:

(2.26)

Relatiile de e hivalenta ^ntre retelele ele tri e pot  de mai multe feluri, ^ntre
a este relatii put^andu-se stabili hiar o ordine, unele ind mai ne, altele mai
grosiere.
Relatia de e hivalenta ea mai na este exempli ata de ir uitele din gura
2.11.a si 2.11.b. Cele doua ir uite au a eeasi matri e de apartenenta a laturilor
la noduri si au a eleasi elemente pe laturile orespondente. Cele doua retele nu
pot  deosebite una de ealalta ^n teoria ir uitelor, a easta relatie de e hivalenta
ind o relatie de identitate.
52


2.1. TEOREME DE ECHIVALENT
A

Cir uitul reprezentat ^n gura 2.11. se deosebeste de el din gura 2.11.a
prin faptul a numerotarea laturilor este fa uta ^n alt mod, fara a sensurile
de referinta, onexiunea sau elementele din laturi sa e s himbate. Cir uitul din
gura 2.11. este e hivalent u el din gura 2.11.a, dar u o relatie de e hivalenta
mai slaba de ^at identitatea denita anterior. ^In a est nou az, doua ir uite se
onsidera e hivalente da a matri ea de in identa a unuia se obtine din matri ea
de in identa a eluilalt prin permutarea oloanelor.
Un al treilea tip de e hivalenta, mai slab de ^at ele anterioare, este evidentiat
^n ir uitul din gura 2.11.d, are se deosebeste de ir uitul din gura 2.11.a prin
ordinea adoptata la numerotarea laturilor, dar mai ales prin faptul a sensurile
de referinta ale laturilor nu oin id la laturile orespondente. ^In a est az matri ile de in identa pentru grafurile neorientate (obtinute prin eliminarea semnelor
elementelor matri ilor de in identa) sunt e egale, e se obtin una din alta prin
permutarile oloanelor.
I1 R b
I3
Rc

I1

I2
Rb
Uc

a.
Rb

I3
-E

Ra

Rc
J

E
e.

E
R a+ R b
J

2R b
E

R a +R b

J
Rc

d.
2R b

J
c.

b.

Ra

Rc
Ra

I1

Rc
Ra

Ra

Rb

I3
I1

I2

Rb

I2

I3

Rc

Ra

I2

Rc

f.
J
Rb

Rc

R a+ R b

Ra

Rb
-U
Ra c

E J

h.

g.

i.

J
j.

Fig. 2.11.
Din pun tul de vedere al generatoarelor, se poate deni o noua relatie de
53

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

e hivalenta pornind de la observatia a sageata tensiunii ele tromotoare si dubla

sageata a urentului ele tromotor ^si pot s himba sensurile, u onditia sa se
s himbe semnul parametrului E sau J iar urentii si tensiunile ir uitului nu se
modi a. Din a est pun t de vedere ir uitul din gura 2.11.a si el din gura
2.11.e sunt e hivalente.
O alta relatie de e hivalenta ^ntre ir uite se poate obtine da a se onsidera a o lasa de e hivalenta ontine toate ir uitele e difera unul de elalalt,
doar printr-o subretea (eventual dipolara), iar toate ir uitele dintr-o lasa de
e hivalenta au a eleasi tensiuni si a eiasi urenti ^n exteriorul subretelei transgurate.
Da a o lasa de e hivalenta se desparte ^n sub lase la are onditia de e hivalenta este a suma puterilor onsumate de rezistoare sa e a eeasi, atun i se
obtine o relatie de e hivalenta mai na.
De exemplu, ir uitele din gurile 2.11.a, f, g si h sunt e hivalente ^n sensul
denit anterior, subreteaua transgurata ind latura din st^anga ir uitului. Da a
^n onditia de e hivalenta se impune a puterea onsumata sa nu se modi e,
atun i ir uitele a, f, g sunt e hivalente,^n s himb ir uitul h fa e parte din alta
lasa de e hivalenta.
Dintre e hivalentele pe la borne evidentiate de teoremele prezentate anterior,
numai e hivalentele denite de generatoarele de tensiune serie si generatoarele
de urent paralel satisfa onditia a elementul e hivalent disipa a eeasi putere
^n rezistoare a elementele initiale. A easta onditie nu este ^ndeplinita ^n azul
e hivalentei generator de tensiune - generator de urent, sau al e hivalentelor
denite de generatoarele de tensiune paralel - generatoarele de urent serie.
Din a eeasi ategorie de relatii de e hivalenta fa e parte si e hivalenta indusa
de teorema lui Vas hy (enuntata ^n paragraful 3.5). Cir uitul din gura 2.11.i
este e hivalent u ir uitul din gura 2.11.a, nodul superior ind e hivalent u
steaua elor trei generatoare.
Un ultim fel de relatie de e hivalenta este generat de teorema substitutiei
(g. 2.11.j). Spre deosebire de e hivalentele anterioare, ele generate de teorema
substitutiei sunt mai slabe, deoare e urentii din ele doua ir uite, initial e hivalente, nu se mai pastreaza egali da a parametrul unui element de ir uit se
modi a simultan la ele doua ir uite (g. 2.11.a, j).

54


2.1. TEOREME DE ECHIVALENT
A

PROBLEME
2.1.1. Sa se determine generatorul real de tensiune e hivalent generatorului
din gura 2.1.1 si sa se reprezinte gra e uatia sa de fun tionare.
2.1.2. Sa se determine generatorul real de urent e hivalent generatorului din
gura 2.1.2 si sa se se reprezinte gra e uatia sa de fun tionare.
2.1.3. Sa se demonstreze a e uatia de fun tionare a elementului dipolar
reprezentat ^n gura 2.1.3 nu depinde de pozitia omutatorului K.
A

20V
5

Fig. 2.1.1.

20

5A

Fig. 2.1.3.
Fig. 2.1.2.
2.1.4. Sa se determine generatoarele e hivalente dipolului din gura 2.1.4.a,
a arui e uatie de fun tionare este reprezentata gra ^n gurile 2.1.4.b-h.
A

U
10V

U
5V

I U

-0,1A

b.

5A

10mV
c.

d.
U

5V
I

2A I
-5V

-10V
e.

100nA
I

-2A

B
a.

f.

g.

h.

Fig. 2.1.4.
2.1.5. Sa se determine generatoarele e hivalente dipolului din gura 2.1.5 a
arui e uatie de fun tionare se onsidera reprezentata gra ^n gurile 2.1.4.b-h.
2.1.6. Sa se demonstreze relatiile (2.5) - (2.10).

55

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

A
I

U
B

Fig. 2.1.5.
2.1.7.

Sa se demonstreze relatiile (2.18) si (2.19).

Sa se demonstreze relatiile (2.20) si (2.21.

2.1.9. Sa se demonstreze relatiile (2.24).

2.1.8.

2.1.10. Sa se determine generatoarele reale de urent si de tensiune e hivalente elementelor dipolare reprezentate ^n gura 2.1.6.
A
R1

E
R

E
R2

A
E

J
B

R2
R1

B
c.

b.

a.

Fig. 2.1.6.
Se onsidera pe r^and toate ombinatiile de ^ate doua elemente din
lista prezentata ^n gura 2.1.7. Sa se determine e uatia de fun tionare si s hema
e hivalenta a pere hii de elemente onsiderate, one tate ^n serie.
2.1.11.

a.

b.
E1

J
c.
R1

d.
J2
R2

e.

f.

Fig. 2.1.7.
56

g.


2.1. TEOREME DE ECHIVALENT
A

2.1.12.

paralel.

Sa se rezolve problema 2.1.11 onsider^and elementele one tate ^n

Sa se al uleze rezistenta e hivalenta ^ntre bornele A si B pentru

retelele rezistive din gura 2.1.10.
2.1.14. Sa se determine rezistentele e hivalente^ntre pere hile de borne A-B,
B-C, A-C pentru ir uitele reprezentate ^n gurile 2.1.8.a-f.
2.1.13.

C
R3

R1
R

R1
R2

R2

R
b.

c.
R

A
R
R

R4

R2

B
R

R
C

e.

d.

a.
A

R
R

f.

Fig. 2.1.8.
2.1.15. Sa se al uleze rezistenta RAB pentru diferite pozitii ale omutatoarelor din ir uitul reprezentat ^n gura 2.1.9.

R
A
R

R
K1

K2
R

R
R

K3

Fig. 2.1.9.
Sa se determine generatoarele e hivalente fata de bornele A si B ale
retelelor din gurile 2.1.11 si 2.1.12.
2.1.16.

57

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

10

10

10
B

a.
1

30

30

b.
G2 =3S

G1 =2S
A

G1 =0,2S

0,2S

B
f.

A
3

0,3S
A

c.
2

e.

d.
R=4

A
R

30

h.
R

B
g.

R
B
R

A
R

R
i.

R
R

R
A

R
R

R
B

j.
A

10

A
R

R
B
l.

k.

Fig. 2.1.10.
58


2.1. TEOREME DE ECHIVALENT
A

10

10V 5

5V 10

a.

10

60V
e.

10

10

10A

B
A

4A

40

200
1A
i.
10

A
10

20

2A

3A
10V

k.

2A

20V
A

m.

l.
10

0,1S

20V

5
o.

n.
2A

10V
A

j.

20

10

h.
50V

2A

20V

20

5A

20

10

g.
A
20
B

f.

2A

100V

10V 5

B
20V

d.
10

50V

30

40V

20

40V

c.
20

b.
20

20V

10
A

20V

1A

10

B
A

Fig. 2.1.11.
59

B
p.

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

10
10

10V

B
2A

a.

5A B

10V
b.

5V

2A
2V 10
c.

10

d.

10

1V

10

2A

10A

10

5V
B

10
f.

e.

10V

2A
5

2A

g.

h.

Fig. 2.1.12.
2.1.17. Sa se al uleze rezistentele e hivalente ^ntre bornele A si B pentru
ir uitele innite din gura 2.1.13.
A
B

R1

R1
R2

R1
R2

R2

R1
R2

a.

R1
R2
b.

A
R

2R

4R

n-1

B
c.

Fig. 2.1.13.

60

R1
R2


2.1. TEOREME DE ECHIVALENT
A

Sa se determine generatoarele e hivalente de urent fata de pere hile

de borne A-B, B-C, A-C pentru ir uitele din gura 2.1.14.
2.1.18.

A
A

2A

!0
10

B
a.

J
10V
B

A
20
1A

10
10

10V

20

20V

C
1A

C
20V
b.

c.

Fig. 2.1.14.
2.1.19. Sa se determine generatoarele e hivalente de tensiune fata de pere hile de borne A-B, B-C, A-C pentru ir uitele din gura 2.1.14.
2.1.20. Sa se al uleze rezistenta e hivalenta ^ntre bornele A si B apli ^and
ongurarea stea-poligon ^n ir uitele din gurile 2.1.15.a- .
20

10

A
20

10
10

20

50

10

20
20

10

10

20
20

10

10

30

10

10

B
30
a.

10

b.

c.

Fig. 2.1.15.
2.1.21.

Sa se determine generatorul e hivalent ^ntre bornele A si B apli ^and

61

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

transgurarea stea-poligon ^n ir uitele din gurile 2.1.16.a- .

A

10
1A

10
10V
10V

20 50 20

20

60

60
20V

10

10V

10V
10V

20

20

10

b.

a.

10

A
10

B
10
10

10

10V
10

1A

10V

c.

Fig. 2.1.16.
2.1.22. Sa se transgureze ir uitele triunghi reprezentate ^n gura 2.1.17 ^n
ir uite stea.
2.1.23. Sa se determine generatoarele e hivalente de urent si tensiune fata
de bornele A si B pentru ir uitele din gura 2.1.18.
2.1.24. Sa se determine intensitatile urentilor si tensiunile la ir uitele din
gura 2.1.19, prin al ulul rezistentei e hivalente la bornele generatorului si apoi
u ajutorul relatiilor divizorului de urent si de tensiune.
2.1.25. Fie grafurile prezentate ^n gura 2.1.20. Sa se prezinte lista transgurarilor serie, paralel sau stea-poligon e trebuie efe tuate pentru a redu e graful
la o latura ^ntre doua noduri. Se vor onsidera pe r^and diferite pere hi de noduri.
2.1.26. Apli ^and metoda generatoarelor e hivalente, sa se al uleze intensitatea urentului I pentru ir uitele din gura 2.1.21. Pornind de la urentul I sa
se determine apoi eilalti urenti.
2.1.27. Fie doua rezistoare av^and rezistentele R1 si R2 one tate ^n serie. Sa
se al uleze si sa se reprezinte gra eroarea relativa "r (R1) = (Ra Re)=Re e se
62


2.1. TEOREME DE ECHIVALENT
A

R
a.

20

R
R

10

b.

c.

J
R

E
R

R
d.

10V

10

2A

R
R

e.

10

f.

Fig. 2.1.17.
fa e asupra rezistentei e hivalente Re atun i ^and se presupune ^n ir uit numai
rezistenta Ra=R2.
2.1.28. Fie doua rezistoare av^and rezistentele R1 si R2, one tate ^n paralel.
Sa se al uleze si sa se reprezinte gra eroarea relativa "r (R1) = (Ra Re)=Re
e se fa e asupra rezistentei e hivalente Re atun i ^and se presupune ^n ir uit
numai rezistenta Ra=R2.
2.1.29. Tin^and seama de solutia problemelor 2.1.27 si 2.1.28, sa se al uleze
valoarea aproximativa a rezistentei e hivalente ^ntre bornele A si B ^n ir uitele
din gura 2.1.22.
2.1.30. Fie un generator real de tensiune u parametrii (E,r) la bornele aruia
este one tata o rezistenta de sar ina R. Sa se al uleze eroarea relativa e se fa e
asupra urentului de sar ina "I = (I Ia)=I si asupra tensiunii "U = (U Ua)=U
si sa se reprezinte gra a este erori ^n fun tie de rezistenta R, atun i ^and se
^nlo uieste generatorul real u un generator ideal u tensiune ele tromotoare E
(se neglijeaza rezistenta interna r a ^n gura 2.1.23.b).
2.1.31. Fie un generator real de urent u parametrii (J,r), la bornele aruia
este one tata o rezistenta de sar ina R. Sa se al uleze eroarea relativa e se fa e
asupra urentului de sar ina "I = (I Ia)=I si asupra tensiunii "U = (U Ua)=U
si sa se reprezinte gra a este erori^n fun tie de ondu tanta de sar ina G=1/R,
atun i ^and se ^nlo uieste generatorul real de urent u un generator ideal de urent (se neglijaza ondu tanta interna a ^n gura 2.1.24.b).
2.1.32. Fie un generator real av^and tensiunea de mers ^n gol U0 =10V si urentul de s urt ir uit I0=10mA. Sa se determine valorile rezistentelor de sar ina
63

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

10
A

10

10V

10V

10
40V

20

10V
10

1A

5A

20V

B
10

10
b.

a.

10

1A
A
A
B

1A

10

10
10
10V

10
10

10V

10

10V

10

B
c.

d.

1A

10
A

10
10V
10

10

10
5V

5V

10

10V

10

10

e.

f.
A

10

10V

g.

60

60
30

30
30

10 60 10V
B

Fig. 2.1.18.

64

10V

10

10


2.1. TEOREME DE ECHIVALENT
A

10
10V

10
20
50V

2A

10
20
10

20
10

a.

40

b.

5
7

20

30

40
10

d.

20

20
e.

10V

10
20

30

10

10V
20

10

15

c.

50

5A
3

10
30

1A

10

20

10

f.

g.

Fig. 2.1.19.
(1)

(1)

(2)

(1)
1

2
3 5

(3)

a.

b.
1

(2)
(1)

2 3
6

2
3

4
(3)

(4)
e.

(3)

5 2
6

d.
1

(2)

(1)

2 3
4

(4)

(3)

(1)
(2)

3
4

(3)
c.

1
(1)

(2)

(2)

(2)

(1)

2
6

(2)

3
4

1(5)

6 7
(4)

5
f.

g.

Fig. 2.1.20.
65

(3)

(4)

(4)

(3)

h.

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

20

10
I

20V

20

10V
10

a.

1A

c.

10V

20

10

1V

10V

1A

10

10

10

20V

b.

10V

15

60V

30

10

10V
d.

10

e.
10
I

10V
10

10

f.

1A
20

20V

Fig. 2.1.21.

1K
1

1M

1M

1M
1K

1K

1M
B

a.

1K

Fig. 2.1.22.
66

1K

A
B

b.

1M
1
c.


2.1. TEOREME DE ECHIVALENT
A
Ia

I
E
U

Ua

a.

b.

Fig. 2.1.23.
I

Ua

b.

a.

Fig. 2.1.24.
R e pot  one tate la bornele a estui generator pentru a eroarea de aproximare
^ntre a est dipol si un generator ideal de tensiune sa e mai mi a de ^at 1%.
2.1.33. ^In e onditii referitoare la rezistenta R generatorul din problema
2.1.32 poate  aproximat u un generator ideal de urent, astfel ^n ^at eroarea
relativa sa e mai mi a de ^at 1% ?
2.1.34. Sa se determine relatiile aproximative ale divizorului de tensiune
si de urent apli abile ^n azul ^n are ele doua rezistente satisfa inegalitatea
R1  R2 . Care este eroarea de al ul e apare atun i ^and se opereaza u a este
relatii ?
2.1.35. Sa se determine generatoarele ideale e pot aproxima fun tionarea
generatoarelor reale din gura 2.1.25.
2.1.36. Sa se al uleze valorile aproximative ale urentilor si tensiunilor din
ir uitele reprezentate ^n gura 2.1.26.
67

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

5V
10

5V
5

10K

1A

1K

10K

10

1mA

1A
a.

b.

10V

1K

1M

c.

100

100V

10mA

100

100K
f.

e.

d.

10V
10V

1V

1K

10K

1K
1M

1K
1

g.
h.

Fig. 2.1.25.

1A

10V

1K

1K

1K

10V

1
1K

d.

b.
1M

a.
10V

1M

c.
1K

10mA
1M

1K

1M

1
1A

e.

10

f.

Fig. 2.1.26.
68

1M

2.2. METODA ECUAT

 IILOR LUI KIRCHHOFF

2.2 Metoda e uatiilor lui Kir hho

BREVIAR
Problema fundamentala a analizei unui ir uit ele tri rezistiv onsta ^n
determinarea intensitatii urentilor Ik , pentru k=1,...,L si a tensiunilor Uk , pentru
k=1,...,L ^n toate laturile, onsider^and unos uta topologia ir uitului (s hema
ele tri a) si parametrii elementelor Rk ; Ek ; Jk , pentru k=1,...,L.
Pentru determinarea parametrilor topologi i L si N este ne esara denirea
on eptului de latura si a elui de nod. ^Intr-o prima a eptiune se va ^ntelege
prin latura un element ideal de ir uit, iar prin nod se ^ntelege o borna la are
on ura el putin doua laturi. ^In a easta a eptiune pentru ir uitul din gura
2.11.a parametrii topologi i sunt L0 = 5; N0 = 4:
O alta a eptiune este a eea ^n are latura este onsiderata a o multime de
elemente ideale one tate^n serie, iar prin nod se ^ntelege o borna la are on ura
el putin trei laturi. ^In a easta a eptiune, ir uitul din gura 2.11.a are
L1 = 3 laturi si N1 = 2 noduri.
Un alt mod^n are este posibila denirea a estor on epte onsta ^n a eptarea
a latura, e a generatorului real de tensiune (g. 2.12.a), are poate degenera
^n generator ideal de tensiune atun i ^and R = 0 sau ^n rezistor ^and E = 0,
e latura de tip generator real de urent (g. 2.12.b), are poate degenera ^n
generator ideal de urent atun i ^and G = 0. ^In a easta a eptiune ir uitul din
gura 2.11.a are L2 = 3 laturi si N2 = 3 noduri. O modalitate e ienta de denire
a laturii standard este ea din gura 2.12. , ^n are rezistorul este ara terizat
prin rezistenta R sau ondu tanta G.
JK
JK
EK

RK

IK

IK
GK

EK

RK

IK

GK
UK

UK
UK
a.

b.

c.

Fig. 2.12.
Se onstata a parametrii topologi i L si N ai unui ir uit depind de tipul laturii standard adoptate ^n denirea on eptului de latura. Pentru analiza retelelor
rezistive liniare u metoda generala a e uatiilor lui Kir hho se rezolva un sistem
format din 2L e uatii algebri e liniare, a arui solutie reprezinta urentii Ik si
tensiunile Uk din laturile retelei. A est sistem este al atuit din (N 1) e uatii
69

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

independente e reprezinta prima teorema a lui Kir hho, (L

independente e reprezinta a doua teorema a lui Kir hho:
alg

k2(n)
alg

k2[b

Ik = 0;

Uk = 0;

n = 1; 2; :::; (N

1);

b = 1; 2; :::; (L N + 1);

+ 1) e uatii
(2.27)
(2.28)

iar restul de L e uatii reprezinta e uatiile de fun tionare ale laturilor retelei,
respe tiv pentru laturile de tip generator real de tensiune (g. 2.12.a):
Uk = Rk Ik Ek ;
(2.29)
iar pentru laturile de tip generator real de urent (g. 2.12.b):
Ik = Jk + Gk Uk :
(2.30)
Sub forma matri eala, e uatiile (2.27)-(2.30) devin:
Ai = 0;
Bu = 0;
(2.31)
i + u = ;
^n are A este matri ea redusa de apartenenta a laturilor la noduri, B este matri ea de apartenenta a laturilor la bu lele fundamentale, i este ve torul oloana
al urentilor, u este ve torul oloana al tensiunilor, iar ,  si sunt matri i e
ontin parametrii elementelor de ir uit.
Datorita dimensiunii mari a sistemului de e uatii de mai sus, si anume 2L
e uatii u tot at^atea ne unos ute, a easta metoda nu este utilizata ^n al ulul
manual. Pentru mi sorarea dimensiunii sistemului se utilizeaza urmatoarele doua
variante ale metodei e uatiilor lui Kir hho: analiza retelelor^n raport u urentii
si analiza ^n raport u tensiunile.
Analiza retelelor ^n raport u intensitatile urentilor se fa e elimin^and
tensiunile din sistemul (2.27)-(2.29):
alg

k2(n)
alg

k2[b

Rk Ik +

(2.32)

Ik = 0;

alg

k2[b

Uk =

alg

k2[b

Ek ;

(2.33)

unde: n=1, 2, ..., (N-1) si b=1, 2, ..., (L-N+1). Sistemul obtinut are L e uatii
u L ne unos ute si anume urentii din laturi I1; I2; :::; IL, u ex eptia urentilor
70

2.2. METODA ECUAT

 IILOR LUI KIRCHHOFF

din generatoarele ideale de urent prin are urentii sunt unos uti Ik = Jk dar
tensiunile Uk la borne sunt ne unos ute. E uatia (2.33) poarta numele de a doua
teorema a lui Kir hho sub forma parti ulara. Cele trei sume e intervin
^n relatia (2.33) sunt algebri e,^n sensul a termenii respe tivi se adauga u plus
da a sensurile de referinta ale urentului Ik , ale tensiunii la bornele generatoarelor
de urent Uk , respe tiv ale tensiunii ele tromotoare Ek ale generatoarelor ideale
de tensiune oin id u sensul de par urs al o hiului (I1, I4, U2 si E3 ^n gura
2.13) si se adauga u minus ^n az ontrar (I3, U5 si E4 ^n gura 2.13).
U2

I1

R1

R
E

R
E4

Fig. 2.13.
Pentru s rierea sub forma matri eala a e uatiilor referitoare la urenti, se
onsidera a reteaua ontine NGC generatoare de urent. Da a laturile se numeroteaza astfel ^n ^at generatoarele de urent sa e situate pe ultimele laturi,
atun i e uatiile (2.31) se pot s rie sub forma:
.
i1
Ai = A1 .A2
= 0;
(2.34)


"

i2

.
(2.35)
Bi = B1.B2 uu1 = 0;
2
^n are ve torul oloana al urentilor i = [I1; I2; :::; ILT si ve torul oloana al
tensiunilor u = [U1; U2; :::; ULT sunt partitionati ^n omponentele ve toriale i1
si u1 orespunzatoare laturilor e nu ontin generatoare de urent si respe tiv
i2 si u2 orespunzatoare elor NGC generatoare ideale de urent. Da a ve torul
urentilor ele tromotori este j atun i:


"

i2 = j = B

B

71

J1

...

JNGC

1
C
C
A

(2.36)

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

E uatiile de fun tionare ale laturilor e nu ontin generatoare de urent sunt:

u1 = Ri1 e;
(2.37)
^n are R este matri ea diagonala a rezistentelor laturilor si e este ve torul oloana
al tensiunilor ele tromotoare de tensiune. ^Inlo uind (2.36) ^n (2.34) si (2.37) ^n
(2.35) rezulta urmatoarea forma matri eala a e uatiilor:
A1i1 = A2jB1 Ri1 + B2 u2 = B1 e;
(2.38)
sau sub forma blo :
A1 0
(2.39)

i1 = A2j :
#

"

"

"

B1 e

u2

B1 R B 2

Da a ir uitul nu ontine generatoare de urent sau da a este posibila transformarea a estora ^n generatoare de tensiune atun i NGC = 0, iar e uatiile (2.38)
devin:
Ai = 0
(2.40)
BRi = Be;
sau sub forma blo matri eala:
A
i= 0 :
(2.41)
(

"

"

BR

Be

Pentru analiza manuala a unui ir uit ele tri rezistiv liniar ompatibil, u
ajutorul metodei teoremelor lui Kir hho ^n raport u urentii, trebuie par urse
urmatoarele etape ale algoritmului metodei:
1. Se determina parametrii topologi i: numarul de noduri N , numarul de laturi
L si numarul de bu le fundamentale O = L N +1; ^n a est sens este utila
trasarea grafului G al retelei, tin^and seama de faptul a elementele one tate
^n serie pot  onsiderate a apartin^and a eleiasi laturi;
2. Se aleg sensurile de referinta si se noteaza intensitatile urentilor I1; I2; ::
:; IL si tensiunile la bornele generatoarelor de urent U1 ; U2 ; :::; UNGC ;
3. Se s rie prima e uatie a lui Kir hho (2.32) ^n toate nodurile u ex eptia
unuia arbitrar;
4. Se aleg sensurile de par urs pentru O=L-N+1 bu le independente. Bu lele independente pot  "o hiurile" (similar o hiurilor unei plase, in azul
retelelorplane), ^n azul retelelor plane, sau bu lele fundamentale generate
de oardele unui oarbore. ^In a est ultim az arborele se va alege astfel ^n ^at sa ontina toate laturile generatoare ideale de tensiune si sa nu
ontina generatoare de urent. Este ne esar a sistemul de bu le sa ontina
72

2.2. METODA ECUAT

 IILOR LUI KIRCHHOFF

toate laturile retelei ( onform onditiei de independenta) si este preferabil

a e are bu la sa ontina ^at mai putine rezistoare (pentru simpli area
rezolvarii sistemului);
5. Se s rie a doua e uatie a lui Kir hho sub forma parti ulara (2.33) par urg^and e are bu la de doua ori, la prima tre ere urmarind rezistoarele si
generatoarele de urent, iar la a doua tre ere urmarind generatoarele ideale
de tensiune. La ambele tre eri aderile de tensiune pe rezistoare Rk Ik , tensiunile Uk la bornele generatoarelor de urent si tensiunile ele tromotoare
Ek se adauga u plus sau minus dupa um sensurile marimilor Ik , Uk si
Ek oin id sau nu u sensul de par urs al bu lei;
6. Se rezolva sistemul format din ele L e uatii algebri e liniare determin^andu-se ne unos utele si anume urentii din laturi I1; I2; :::; IL si tensiunile
U1 ; U2;
...,UNGC la bornele generatoarelor de urent. ^In rezolvarea sistemului se va
tine seama a intensitatile urentilor din generatoarele de urent sunt date
de urentii ele tromotori ai a estor generatoare Ik = Jk ;
7. Se aleg sensurile de referinta, se noteaza si se al uleaza tensiunile la bornele elementelor,^n fun tie de urenti, apli ^and e uatiile de fun tionare ale
elementelor respe tive;
8. Pentru veri area solutiei obtinute se pot apli a urmatoarele metode:
- se veri a prima teorema a lui Kir hho ^n ultimul nod sau pe o
se tiune;
- se veri a a doua teorema a lui Kir hho pe o bu la pe are ea nu a
fost s risa;
- se veri a bilantul puterilor:
L

NGC

X
X
Rk Ik2 = Ek Ik +
U k Jk :
k=1
k=1
k=1
X

(2.42)

^In e uatia (2.42) suma din membrul st^ang este aritmeti a ^n timp e sumele
din membrul drept sunt algebri e,^n sensul a termenii se adauga u semnul plus
da a satisfa regulile de aso iere ale sensurilor din gura 2.14.a si se adauga u
semn minus da a sensurile de referinta sunt a ^n gura 2.14.b.
Tehni i pentru redu erea efortului de al ul ^n metoda e uatiilor lui
Kir hho:
1. Rezistoarele one tate ^n serie sau paralel pot  e hivalate de la ^n eput u
un singur rezistor, urm^and a^n nal sa se apli e relatiile divizorului de tensiune sau respe tiv de urent pentru determinarea tensiunilor si urentilor;
73

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

Ek

Ek

Ik

Ik

Uk

Uk
b.

a.

Fig. 2.14.
Generatoarele reale de urent vor  ^nlo uite u generatoarele e hivalente
de tensiune mi sor^and ^n a est fel numarul de laturi, de i si dimensiunea
sistemului;
3. Laturile a tive one tate ^n serie sau hiar ^n paralel pot  ^nlo uite u un
generator real de tensiune e hivalent;
4. O varianta a metodei, e redu e foarte mult efortul de al ul, se bazeaza
pe observatia a da a ^n etapa 2 a algoritmului se noteaza u I1; I2; :::; I0
urentii din oarde iar urentii din arbore se noteaza dire t pe gura, a
sume algebri e de urenti de oarda, atun i etapa 3 este inutila, iar sistemul
de e uatii ontine (L-N+1) ne unos ute,^n lo de L ne unos ute. Alegerea
arborelui se fa e astfel ^n ^at sa ontina toate laturile generatoare ideale de
tensiune si sa nu ontina generatoare de urent.
Analiza retelelor ^n raport u tensiunile se fa e elimin^and intensitatile
din sistemul (2.27)-(2.30), obtin^andu-se un sistem u L e uatii si anume:
2.

alg

k2(n)

Gk Uk +

alg

k2(n)
alg
P

k2[b

Ik +

alg

k2(n)

Uk = 0

Jk = 0)

(2.43)
(2.44)

u n=1, 2,...,(N-1) si b=1, 2,...,(L-N+1).

E uatia (2.43) este unos uta sub numele de prima teorema a lui Kir hho sub forma parti ulara.
Ne unos utele sistemului (2.43)-(2.44) sunt ^n numar de L. A estea sunt tensiunile la bornele laturilor u ex eptia laturilor generatoare ideale de tensiune, la
are tensiunea este unos uta Uk = Ek , ^n s himb urentul Ik este ne unos ut.
74

2.2. METODA ECUAT

 IILOR LUI KIRCHHOFF

E uatia (2.43) poarta numele de prima teorema a lui Kir hho sub forma
parti ulara, iar sumele e intervin ^n ea sunt algebri e, adaug^andu-se u plus
termenii Gk Uk ; Ik ; Jk da a sensurile de referinta ale marimilor Uk ; Ik si Jk intra
^n nod ( a de exemplu, U5; I4; J5, ^n gura 2.15) si u minus ^n az ontrar.

G1

U1

J6

I2
U3
U5
J

I4

Fig. 2.15.
^In apli area a estei metode, generatorul real de tensiune se onsidera al atuit
din doua laturi one tate ^n serie, o latura rezistor si o latura generator ideal
de tensiune. Pentru a evita introdu erea unui nod suplimentar ^ntre rezistor
si generatorul ideal de tensiune este preferabil, ^n a est az, sa se ^nlo uias a
toate generatoarele reale de tensiune prin generatoare reale de urent e hivalente.
Da a ir uitul ontine NGT generatoare de tensiune si laturile se numeroteaza
astfel ^n ^at a este generatoare sunt plasate ^n ultimele laturi, atun i matri ele de
in identa se partitioneaza:
.
.
(2.45)
A = A1.A2 ; B = B1 .B2 ;


iar ve torii urentilor si tensiunilor vor :

i = [I1; I2; :::; ILT

T
= i1..i2 ;


. T
u = [U1 ; U2; :::; UL = u1 .u2 ;
T

u2 =

[E1; E2; :::; ENGT T =

75

e:

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

Cu a este notatii forma matri eala a e uatiilor este:

B1 u1 = BL e;
(2.46)
A1 Gu1 + A2i2 = A1j;
^n are G este matri ea diagonala a ondu tantelor laturilor si j este ve torul
oloana al urentilor ele tromotori. Forma blo -matri eala a e uatiilor (2.46)
este :
B1 0
u1 = B2 e :
(2.47)
#

"

"

"

A1 j

u2

A1 G A 2

Da a ir uitul nu ontine generatoare de tensiune, NGT = 0, atun i e uatiile

(2.46) devin:
Bu = 0;
(2.48)
AGu = Aj;
sau sub forma blo matri eala:
B
u=
0 :
(2.49)
"

"

AG

Aj

Pentru analiza manuala a unui ir uit ele tri rezistiv liniar se par urg urmatoarele etape ale algoritmului metodei teoremelor lui Kir hho ^n raport
u tensiunile:
1. Se determina parametrii topologi i: numarul de noduri N , numarul de laturi
L si numarul de bu le fundamentale O = L N + 1. La determinarea
parametrilor topologi i L si N, trebuie tinut seama de faptul a elementele
one tate ^n serie trebuie onsiderate a apartin^and unor laturi diferite,
dar elementele one tate paralel pot  onsiderate a apartin^and a eleiasi
laturi;
2. Se aleg sensurile de referinta si se noteaza tensiunile U1 ; U2; :::; UL, la bornele laturilor si urentii I1; I2; :::; INGT e strabat generatoarele ideale de
tensiune;
3. Se s rie prima teorema a lui Kir hho sub forma parti ulara (2.43) pe toate
nodurile u ex eptia unuia arbitrar. La s rierea relatiei (2.43) trebuie tinut
seama de faptul a ele trei sume sunt algebri e, urm^and a pentru un
nod laturile rezistenta sa ontribuie u Gk Uk , laturile generator ideal de
tensiune sa ontribuie u urentul Ik, iar laturile generator ideal de urent
sa ontribuie u Jk ; semnul plus se adopta atun i ^and sensul de referinta
al marimii Uk ; Ik respe tiv Jk intra ^n nod, iar semnul minus^n az ontrar;
76

2.2. METODA ECUAT

 IILOR LUI KIRCHHOFF

4. Se alege un sistem de bu le independente, pe are se s rie a doua teorema

a lui Kir hho sub

forma generala (2.44). Pentru a easta este util graful

de tensiune redus al retelei ^n are sunt notate tensiunile U1; U2; :::; UL. La
s rierea a estor (L-N+1) e uatii se va tine seama de faptul a tensiunile la
bornele generatoarelor ideale de tensiune sunt unos ute Uk = Ek si a
suma (2.44) este o suma algebri a ;
5. Se rezolva sistemul format din ele L e uatii algebri e liniare, determin^andu-se ne unos utele si anume tensiunile U1; U2; :::; UL, la bornele tuturor
laturilor u ex eptia tensiunilor de la bornele generatoarelor ideale de tensiune, la are ne unos utele sunt urentii I1; I2; :::; INGT ;
6. Pornind de la tensiunile determinate^n etapa anterioara se al uleaza urentii din laturile retelei initiale apli ^and e uatiile de fun tionare ale laturilor
respe tive;
7. Se veri a solutia obtinuta apli ^and una din urmatoarele metode:
- se veri a prima teorema a lui Kir hho pe ultimul nod;
- se veri a teorema a doua a lui Kir hho pe o bu la e nu fa e parte
din sistemul de bu le independente ales;
- se veri a bilantul puterilor (2.42).
Pentru redu erea efortului de al ul se pot utiliza urmatoarele tehni i:
1. Laturile one tate serie, paralel sau mixt se ^nlo uies u generatoare e hivalente de urent;
2. Generatoarele reale de tensiune se ^nlo uies u generatoare reale de urent
e hivalente, mi sor^and ^n a est fel numarul de laturi de i si dimensiunea
sistemului;
3. Da a ^n etapa 2 a algoritmului se noteaza u U1; U2 ; :::; U(N 1) tensiunile din
laturile unui arbore, iar tensiunile din oarde se noteaza dire t pe gura a
sume algebri e ale tensiunilor de ramuri, atun i etapa 4 a algoritmului este
inutila, iar numarul e uatiilor din sistem s ade de la L la (N 1). Alegerea
arborelui se fa e astfel ^n ^at a esta sa ontina toate laturile generatoare de
tensiune si sa nu ontina generatoare de urent.

77

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

PROBLEME
2.2.1. Sa se s rie sistemul de e uatii aso iat metodei generale a teoremelor
lui Kir hho (2.27)-(2.30) pentru ir uitele din gura 2.2.1.
J
R1

E
R2 J

R2

E1

R3

R1

E3

E1

R3
R1

E4

a.
b.

c.
E

E1
E3
R2

R2

R1

R1

R3

R1

e.

d.

R3

E2

E4

R4

f.

J1
R

g.
R3

J4

R5

Fig. 2.2.1.
2.2.2. Sa se analizeze ir uitele din gura 2.2.2 u ajutorul metodei lui Kir hho ^n raport u urentii. Se va veri a bilantul puterilor.
2.2.3. Sa se analizeze ir uitele reprezentate ^n gura 2.2.2 u ajutorul metodei e uatiilor lui Kir hho ^n raport u urentii utiliz^and tehni ile de redu ere
a efortului de al ul.

Sa se analizeze ir uitele reprezentate ^n gura 2.2.2 u ajutorul metodei e uatiilor lui Kir hho ^n raport u tensiunile. Se va veri a solutia u
ajutorul bilantului puterilor.
2.2.4.

78

2.2. METODA ECUAT

 IILOR LUI KIRCHHOFF

10

40

150V

20

20
10
100V

10

10
10

60V

10V

60V

a.
180V
310V
10

b.

10

10

20
10

50V

10

140V
10

270V

230V

40V

10
20

80V

10

214V

10

c.
d.

20
10

250V

100V
150V

10

10

100V

f.

e.

10

20V

20

10

10V
10

35V
20
10

3A

4A

10V

100V

100

10
40V

200

500V

20V

40

10

10

50V
h.

g.

Fig. 2.2.2.

79

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

Sa se analizeze ir uitele reprezentate^n gura 2.2.2 u ajutorul metodei teoremelor lui Kir hho^n raport u tensiunile utiliz^and tehni ile de redu ere
a efortului de al ul.
2.2.6. Sa se s rie forma matri eala a e uatiilor Kir hho^n raport u urentii
pentru ir uitele reprezentate ^n gura 2.2.1.
2.2.7. Sa se s rie forma matri eala a e uatiilor Kir hho ^n raport u tensiunile pentru ir uitele reprezentate ^n gura 2.2.1.
2.2.8. Sa se analizeze u ajutorul metodei e uat^ilor lui Kir hho ir uitele
ale aror parametri au fost determinati ^n problema 1.4.13. Pentru rezolvare se
va apli a a ea varianta a metodei are este ea mai avantajoasa pentru problema
respe tiva.
2.2.9. Sa se analizeze ir uitele reprezentate ^n gurile 1.4.9, 1.4.11 si 1.4.10
u ajutorul metodei e uatiilor lui Kir hho.
2.2.10. Sa se analizeze u ajutorul metodei e uatiilor lui Kir hho ir uitele
reprezentate ^n gura 2.1.21.
2.2.11. Generati ir uite ele tri e av^and parametrii topologi i N; L impusi
si apoi pornind de la tensiuni de ramuri si urenti de oarde arbitrari, al ulati
dupa modelul din problema 1.4.13, determinati parametrii elementelor. Analizati
apoi ir uitele generate u ajutorul metodei teoremelor lui Kir hho.
2.2.5.

80

2.3. METODA CURENT

 ILOR CICLICI

2.3 Metoda urentilor i li i

BREVIAR

Metoda urentilor i li i este o metoda sistemati a de rezolvare a problemei fundamentale a analizei ir uitelor rezistive liniare. Ea este o metoda de
substitutie ^n are ne unos utele prin ipale sunt urentii i li i, adi a un set
de O = L N + 1 urenti  tivi are par urg e are ^ate o bu la dintr-un set
de bu le fundamentale. Da a se noteaza matri ea oloana a urentilor i li i u
i0 atun i matri ea urentilor ir uitului este:
i = B T
i0 ;
(2.50)
^n are B este matri ea de apartenenta a laturilor la bu le. Deoare e relatia
(2.50) permite determinarea urentilor din toate laturile ir uitului^n fun tie de
urentii i li i, metoda urentilor i li i redu e problema analizei unui ir uit la
determinarea urentilor i li i de i la rezolvarea unui sistem liniar u O = L N +
1 e uatii, redu ^and ^n a est fel efortul de al ul. Pentru determinarea sistemului
de e uatii aso iat a estei metode, se presupune latura standard a ir uitului de
forma elei din gura 2.16. ^In a easta situatie, pe l^anga marimile ara teristi e
laturii Uk , Ik intervin tensiunea URk si urentul IRk prin rezistor, ^ntre a estea
exist^and relatiile :
Ik = IRk + Jk ;
Uk = URk Ek ;
sau sub forma matri eala:
i = iR + j ;
u = uR e;
unde:
i = [I1; I2; :::; IL

(2.51)
(2.52)

iR = [IR1; IR2; :::; IRL

Ik

Ek

I Rk R k
U Rk

u = [U1 ; U2; :::; ULT ; uR = UR1; UR2 ; :::; URLj

h

Jk

Uk

Fig. 2.16.

j = [J1 ; J2 ; :::; JLT ; e = [E1 ; E2; :::; ELT :

Da a se apli a a doua teorema a lui Kir hho:

Bu = 0
81

(2.53)

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

si se tine seama de e uatiile de fun tionare ale rezistoarelor:

UR = R
IR ;
(2.54)
^n are R = diag(R1; R2; :::; RL) este o matri e patrata e ontine pe diagonala
rezistentele, atun i rezulta e uatia urentilor i li i: BRB T
i0 = B (e + Rj ), sau
utiliz^and notatiile R0 = BRB T ; e0 = B (E + RJ ) :
R0
i0 = e 0
(2.55)
Din analiza elementelor matri ii R0 rezulta a R0ij = R0ji reprezinta suma
rezistentelor de pe laturile omune bu lelor i si j, suma onsiderata u plus sau
minus, dupa um sensurile bu lelor i si j oin id sau nu ^n laturile omune. Elementul Ej al matri ii e0 reprezinta suma algebri a a tensiunilor ele tromotoare
ale generatoarelor ideale de tensiune de pe o hiul j la are se adauga tensiunile
ele tromotoare e hivalente generatoarelor de urent de pe a el o hi, transformate
^n generatoare de tensiune. Un az degenerat ^l reprezinta o hiurile^n are exista
laturi e ontin doar generatoare ideale de urent (Gk = 0; Rk ! 1 ). Datorita
rezistentei innite e uatia aso iata o hiului respe tiv nu are sens, ^n s himb urentul i li din o hiul respe tiv va  impus de generatorul ideal de urent. Pentru
analiza manuala a unui ir uit ele tri rezistiv liniar se par urg urmatoarele etape
ale algoritmului metodei urentitor i li i:
1. Se determina parametrii topologi i: numarul de noduri N, numarul de laturi
L si numarul de bu le fundamentale O = L N +1 pentru ir uitul^n are
generatoarele reale de urent au fost e hivalate u generatoare de tensiune;
2. Se alege un sistem de bu le independente notate u I10; I2 0; :::; I00 pentru
are se mar heaza sensurile de par urs. La alegerea bu lelor trebuie avut
grija a prin e are generator ideal de urent sa trea a o singura bu la
si nu mai multe, iar pe o bu la sa se a e un singur generator de urent.
Pentru alegerea bu lelor fundamentale se poate utiliza un arbore are nu
ontine generatoare de urent, urm^and a e are oarda sa ^n hida o bu la
fundamentala;
3. Se s rie sistemul de e uatii al metodei urentilor i li i:
R011 I 01 + R012 I 02 + ::::::R01OI 0O = E 01
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
0
RO1 I 01 + R0O2 I 02 + ::::::R0OOI 0O = E 0O
sistem are ontine O e uatii u O ne unos ute;
4. Se elimina e uatiile degenerate orespunzatoare bu lelor e ontin generatoare de urent, substituindu-le u e uatii de forma Ik0 = Jk , ^n are
semnul se determina ^n fun tie de orientarea sensului de par urs al o hiului
Ik 0 fata de urentul ele tromotor Jk ;
8
>
<
>
:

82

2.3. METODA CURENT

 ILOR CICLICI

5. Se al uleaza termenii diagonali R0ii

rezistentelor de pe bu la;

din matri ea sistemului, a suma a

= R0ji a suma a rezistentelor de

pe laturile omune bu lelor i si j, suma luata u semnul plus ^n azul ^n
are sensurile de par urs ale bu lelor oin id ^n laturile omune si luate u
semnul minus ^n az ontrar;
7. Se al uleaza termenii liberi E 0j , a suma algebri a a tensiunilor ele tromotoare ale generatoarelor de tensiune de pe bu la j, onventia de semn ind
a eeasi a la teorema a doua a lui Kir hho sub forma parti ulara;
8. Se rezolva sistemul de e uatii algebri e u una din metodele algebrei liniare
determin^andu-se urentii i li i I 01; I 02; :::; I 0O;
9. Se aleg sensurile de referinta si se noteaza urentii din laturile ir uitului
I1; I2; :::; IL;
10. Se al uleaza urentii din laturi a sume algebri e ale urentilor i li i e
strabat latura respe tiva;
11. Se veri a solutia prin apli area teoremei a doua a lui Kir hho pe o bu la,
alta de ^at ele par urse de urentii i li i sau prin veri area bilantului de
puteri.
Pentru estimarea efortului de al ul^n metoda urentilor i li i este util sa se
observe a sistemul e trebuie rezolvat are L N + 1 NGC ne unos ute ^n are
NGC este numarul generatoarelor de urent. Din a est pun t de vedere metoda
urentilor i li i este avantajoasa fata de metoda teoremelor lui Kir hho.
6. Se al uleaza termenii nediagonali R0ij

83

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

PROBLEME
2.3.1.

Sa se s rie e uatiile urentilor i li i pentru ir uitele din gura 2.3.1.

10V

10V

10

E3

R1
R

10V

R3

E1

10
10
10

10

1A 5

10V 5V

10V
5

a.

c.

b.
10V

10
10V

5V

10 10V
10V

10V

10

10

10

10

10
10

1A

5V
10
10V

10V

10

10

10

10
20
e.

d.

f.

Fig. 2.3.1.
2.3.2. Sa se al uleze urentii din laturi ^n fun tie de urentii i li i la ir uitele din gura 2.3.2.
1A

2A

1A
3A

-2A

3A

3A

2A

-1A
a.

b.

c.

Fig. 2.3.2.
2.3.3. Sa se analizeze ir uitele din gura 2.3.3 u ajutorul metodei urentilor
i li i si sa se veri e bilantul puterilor.

84

2.3. METODA CURENT

 ILOR CICLICI

200V

350V

10 3A

100
10

50

a.

90V

10

b.

10
5A

180V

3A

10

10

10

5V

c.

10

d.
10

10

10V

2A

5A

40V 15

20V

25V

3A

10

60V

10V

50

10V

10V
1A

1A 4A
10V

25

10

f.

e.

10V

3A

1A

10

10

5V

10

30

3A 10

10
10

g.

h.

90V

Fig. 2.3.3.
2.3.4. Sa se analizeze u ajutorul metodei urentilor i li i ir uitele ale aror

parametri au fost determinati ^n problema 1.4.13.

2.3.5. Sa se analizeze u ajutorul metodei urentilor i li i ir uitele reprezentate ^n gurile 1.4.9, 1.4.11 si 1.4.10.
85

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

2.4 Metoda potentialelor nodurilor

BREVIAR

Metoda potentialelor nodurilor este o metoda sistemati a de analiza a ir uitelor rezistive liniare, ^n are ne unos utele prin ipale sunt potentialele nodurilor.
Da a se noteaza u v = [V1; V2; :::; VN 1T ve torul potentialelor nodurilor,
presupun^and ultimul potential nul, atun i ve torul tensiunilor la bornele laturilor
este:
u = AT
v;

(2.56)
unde A este matri ea redusa de in identa a laturilor la noduri. Deoare e relatia
(2.56) permite determinarea tensiunilor ^n toate laturile ir uitului ^n fun tie de
potentiale, metoda potentialelor redu e problema analizei unui ir uit la determinarea potentialelor prin rezolvarea unui sistem liniar de (N-1) e uatii, redu ^and
^n a est fel efortul de al ul fata de metoda teoremelor lui Kir hho. Da a se
presupune latura standard de forma elei reprezentate^n gura 2.16, atun i sunt
valabile relatiile (2.51),(2.52) si pornind de la prima teorema a lui Kir hho:
A
i = 0
(2.57)
si e uatiile de fun tionare ale rezistoarelor:
iR = G
u R ;
(2.58)
^n are G = diag (G1; G2; :::; GL), se obtine sistemul potentialelor nodurilor
AGAT v = A(j + Ge), are, utiliz^and notatiile G0 = AGA, J 0 = A(j + Ge)
apata forma:
G0
v = j 0 :
(2.59)
Analiz^and elementelematri ii G0 rezulta a G0ij = G0ji reprezinta suma ondu tantelor laturilor e unes nodurile i si j, suma luata u semn s himbat, iar G0ii
reprezinta suma ondu tantelor laturilor e on ura la nodul i. Elementul J 0i al
ve torului J', reprezinta suma algebri a a urentilor de s urt ir uit ai laturilor
e on ura la nodul i. Curentii de s urt ir uit se onsidera u plus atun i ^and
sagetile generatoarelor ^nteapa nodul si u minus^n az ontrar. Din a est motiv
elementele J 0i se numes inje tiile de urent ^n nod si nu trebuie onfundate u
suma urentilor din laturile ir uitului, are este nula onform primei teoreme a
lui Kir hho. Laturile de tip generator ideal de tensiune sunt laturi degenerate
(R = 0; G ! 1) si trebuie tratate aparte ^n adrul a estei metode. Pentru
analiza manuala a unui ir uit ele tri rezistiv liniar se par urg urmatoarele etape
ale algoritmului metodei potentialelor la noduri:
86

2.4. METODA POTENT

 IALELOR NODURILOR

1. Se determina parametrii topologi i:

laturi L;

numarul de noduri N si numarul de

2. Se alege nodul de referinta analiz^and distributia ^n retea a laturilor de tip

generator ideal de tensiune ( u rezistenta nula pe latura). Da a nu exista

astfel de laturi este preferabil a nodul de referinta sa e ales nodul el
mai stufos (la are vin ele mai multe laturi). Da a exista o singura latura
generator ideal de tensiune, atun i nodul de referinta se alege la una din
bornele a estui generator (g. 2.17.a). Da a laturile generatoare ideale de
tensiune formeaza un subgraf onex (g. 2.17.b.), atun i nodul de referinta
se alege a apartin^and a estui subgraf. Da a laturile de tip generator ideal
de tensiune formeaza subgrafuri ne onexe atun i nodul de referinta se alege
a apartin^and subgrafului u ele mai multe generatoare (g. 2.17. ).

a.

b.

c.

Fig. 2.17.
Da a multimea laturilor de tip generator ideal de tensiune al atuieste
subgrafuri ne onexe atun i, se elimina u ajutorul teoremei lui Vas hy generatoarele e fa parte din subgrafurile e nu ontin nodul de referinta
( a ^n gura 2.18 e se refera la reteaua din gura 2.17. ). Se onstata
a eliminarea e arui generator determina aparitia a doua "pseudo-noduri"
one tate printr-un ondu tor perfe t, e pot  onsiderate un singur nod.
^In felul a esta, u e are generator eliminat s ade u o unitate numarul de
noduri N ;
3. Se noteaza potentialele nodurilor V1 ; V2 ; :::; VN 1 u ex eptia nodului de referinta aruia i se atribuie potentialul V0 = 0;
4. Se s rie sistemul de e uatii liniare satisfa ut de potentialele nodurilor:
8
>
<
>
:

G011 V1 + G012 V2 + :::::::::: + G01;N 1 VN 1 = J 01

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: ;
G0N 1;1V1 + :::::::::::: + G0N 1;N 1 VN 1 = J 0N 1

87

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

e ontine (N 1) e uatii u (N 1) ne unos ute.

V =E
1 1
E1
V =E
2 2
E2

U=V -V
1 1 0

V =0
0

E
E

Fig. 2.18.
5. Se elimina e uatiile degenerate orespunzatoare nodurilor la are on ura la-

turi de tip generator ideal de tensiune^nlo uindu-se u e uatii de forma Vi =

Ei e se determina tin^and ont de faptul a la a ele noduri potentialele
sunt impuse de generatoarele ideale de tensiune ( a ^n gura 2.18).
6. Se al uleaza termenii diagonali ai matri ii G0ii a suma ondu tantelor
laturilor e on ura la nodul i. Condu tanta unei laturi reprezinta inversul
rezistentei e hivalente a laturii pasivizate. Prin pasivizarea unei laturi se
^ntelege ^nlo uirea generatoarelor prin rezistenta lor interna;
7. Se al uleaza termenii nediagonali ai matri ii G0ij = G0ji a ind suma
ondu tantelor laturilor e one teaza dire t nodul i u nodul j, suma e
se onsidera u semnul minus;
8. Se al uleaza termenii liberi Jk 0 a suma algebri a a urentilor de s urt ir uit ai laturilor e on ura la nodul k. ^In a easta suma se onsidera u plus
termenii orespunzatori generatoarelor a aror sageata ^nteapa nodul si u
minus ^n az ontrar;
9. Se rezolva sistemul de e uatii u una din metodele algebrei liniare, determin^andu-se potentialele V1; V2; :::; VN 1;
10. Se aleg sensurile de referinta ale tensiunilor la bornele laturilor si se al uleaza a este tensiuni a diferenta de potential Uij = Vi Vj ;
11. Se aleg sensurile de referinta ale urentilor din laturi, se noteaza u I1 ,I2,
...,IL si se al uleaza a esti urenti^n fun tie de tensiunea la borne, apli ^and
e uatia de fun tionare a laturii. Curentii din generatoarele ideale de tensiune se determina ^n reteaua initiala, prin apli area primei teoreme a lui
Kir hho;
88

2.4. METODA POTENT

 IALELOR NODURILOR

12. Se veri a solutia prin apli area primei teoreme a lui Kir hho ^n nodul de

referinta sau prin veri area bilantului puterilor.

Pentru a estima efortul de al ul ^n a easta metoda se onstata a sistemul
de e uatii e trebuie rezolvat are N 1 Ngt e uatii, ^n are Ngt reprezinta
numarul de laturi de tip generator ideal de tensiune. Din a est pun t de vedere
a easta metoda este avantajoasa fata de metoda teoremelor lui Kir hho si mai
avantajoasa de ^at metoda urentilor i li i, da a N Ngt 1  L N
Ng + 1, unde Ng este numarul generatoarelor ideale de urent.
PROBLEME

Sa se s rie e uatiile potentialelor la noduri pentru ir uitele reprezentate ^n gura 2.4.1.
2.4.2. Sa se analizeze ir uitele din gura 2.4.1 u ajutorul metodei potentialelor la noduri si sa se veri e bilantul puterilor.
2.4.3. Sa se analizeze u ajutorul metodei potentialelor la noduri ir uitele
ale aror parametri au fost determinati ^n problema 1.4.13.
2.4.4. Sa se analizeze u ajutorul metodei potentialelor nodurilor ir uitele
din gurile 1.4.9, 1.4.11 si 1.4.10.
2.4.5. Sa se analizeze ir uitele din gura 2.4.1 u metoda sistemati a de
analiza are ne esita un efort de al ul minim.
2.4.1.

89

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

20
210V
50V

20V

10

30

10

20

a.
4

10V

10

1
2

40V

50V

10 60V
40V
30V

254V

4
204V

f.

100V

10

10

40V

10
50V

20

10

10

5
50

20V
j.

20V

60V

20V

10

10
10

10
10

k.
30V

60V

i.

Fig. 2.4.1.

90

80V

100

h.

10

20

20

100V 100V
50

5 100
20V

10
10

35V

20 320V

200V

150V
g.

10
400V

10
25
50

20

10 5

6 30V

4
10
e.

80V

10

d.

5
10

60V

70V

10

30V

c. 20V

b.

10

30V

10

10

10
10

60V


2.5. METODELE THEVENIN
S
 I NORTON

2.5 Metodele Thevenin si Norton

Relatia lui Thevenin exprima urentul printr-o rezistenta RAB (g.

a unei retele liniare:

IAB =

2.19.a)

UAB0
;
RAB + RAB0

(2.60)

^n are UAB este tensiunea de mers ^n gol a retelei (g. 2.19.b), iar RAB este
rezistenta e hivalenta a retelei pasivizate (g. 2.19. ).
0

A I
Retea
liniara
activa
a.

R
AB
B

Retea
liniara
activa

A
U
AB

B
b.

Retea
pasivizata
0

RAB
0

B
c.

Fig. 2.19.
Pentru al ulul urentului dintr-o latura a unui ir uit se par urg urmatoarele
etape ale algoritmului Thevenin:
1. Se aleg bornele A si B pe latura ^n are intereseaza urentul u onditia a
^ntre bornele alese pe latura respe tiva sa nu existe surse;
2. Se elimina rezistorul RAB (^nlo uindu-l u un izolator perfe t) si se al uleaza tensiunea de mers ^n gol UAB u una din metodele sistemati e de analiza (metoda Kir hho, metoda urentilor i li i sau metoda potentialelor
nodurilor). Se onstata a reteaua e trebuie analizata are u o latura mai
putin de ^at ea initiala;
3. Se pasivizeaza reteaua si se al uleaza rezistenta e hivalenta RAB ^ntre
bornele A si B ( u rezistorul RAB eliminat). Pentru pasivizare se^nlo uies
generatoarele u rezistentele lor interne a ^n gura 2.20.
0

Fig. 2.20.
Pentru al ulul rezistentei e hivalente RAB se utilizeaza una din urmatoarele metode:
0

91

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

a.
b.

Transgurari serie-paralel, stea-triunghi sau triunghi-stea;

Se alimenteaza ir uitul pasiv u un generator ideal de tensiune ele tromotoare E si se al uleaza urentul absorbit de retea u ajutorul unei
metode sistemati e de analiza (g. 2.21.a), urm^and a RAB = E=I ;
0

A
Retea
pasivizata

A
Retea
pasivizata

a.

b.

Fig. 2.21.
Se alimenteaza ir uitul pasiv u un generator ideal de urent ele tromotor J si se al uleaza tensiunea U la bornele AB u ajutorul unei
metode sistemati e de analiza (g. 2.21.b), urm^and a RAB = U=J ;
d. Se al uleaza urentul de s urt ir uit Is AB al retelei (g. 2.22.b),
urm^and a rezistenta retelei pasivizate sa e:
.

UAB0
:
Is AB

(2.61)

Is AB
;
GAB + GAB0

(2.63)

RAB0 =

Se al uleaza urentul IAB u relatia (2.60);

Se al uleaza tensiunea la bornele rezistentei RAB u relatia:
UAB = RAB
IAB :
(2.62)
Relatia lui Norton permite al ulul tensiunii la bornele unui rezistor de
ondu tanta GAB dintr-o retea liniara (g. 2.22.a):
4.
5.

UAB =

^n are Is AB este urentul de s urt ir uit al retelei (g. 2.22.b), iar GAB =
1=RAB este ondu tanta e hivalenta a retelei pasivizate (g. 2.22. ).
Algoritmul metodei Norton uprinde urmatoarele etape:
1. Se aleg bornele A si B pe latura ^n are intereseaza tensiunea astfel ^n ^at
^ntre a estea sa nu existe o sursa i doar un element pasiv;
2. Se s urt ir uiteaza bornele A si B prin ^nlo uirea rezistorului dintre ele u
un ondu tor perfe t si se al uleaza urentul de s urt ir uit Is AB prin a el
ondu tor u una din metodele sistemati e de analiza;
0

92


2.5. METODELE THEVENIN
S
 I NORTON
A

A
Retea
liniara
activa

UAB

GAB

Retea
liniara
activa

GAB

A
Retea
pasivizata

I sc AB

B
b.

a.

c.

Fig. 2.22.
3. Se pasivizeaza reteaua prin ^nlo uirea generatoarelor u rezistentele lor in-

terne (g. 2.20) si se al uleaza ondu tanta e hivalenta GAB = 1=RAB

u una din metodele prezentate la pun tul 3 al algoritmului Thevenin;
4. Se al uleaza tensiunea UAB la bornele rezistorului de ondu tanta GAB u
relatia (2.63);
5. Se al uleaza intensitatea urentului prin rezistorul de ondu tanta GAB u
relatia:
IAB = GAB
UAB :
(2.64)
Metodele Th evenin si Norton permit at^at al ulul urentului ^at si al tensiunii
la bornele unui rezistor. Alegerea uneia sau alteia dintre ele doua metode se fa e
din onsiderente topologi e^n vederea mi sorarii efortului de al ul. De exemplu,
la ir uitele de tipul elui prezentat ^n gura 2.23.a este avantajoasa apli area
metodei Thevenin, pe ^and la ir uitele de tipul elui prezentat ^n gura 2.23.b
este avantajoasa metoda Norton.
0

R.L.A. 1

R.L.A. 2

R.L.A.

R.L.A.

Fig. 2.23.
Pro ed^and^n a est mod, la al ulul marimii UAB sau Is AB se onstata a ele
doua subretele R:L:A:1 si R:L:A:2 fun tioneaza independent, lu ru e mi soreaza
efortul de al ul.
Deoare e metodele Thevenin si Norton pun ^n evidenta generatoarele e hivalente de tensiune (UAB ; RAB ) si respe tiv de urent (Is AB ; GAB ), a este
metode sunt utile^n azul^n are se studiaza urentul printr-un rezistor la diferite
valori ale rezistentei (g. 2.24). ^In a easta situatie metodele Thevenin si Norton
sunt net avantajoase fata de metodele sistemati e de analiza.
0

93

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

A

A
A
retea
liniara
activa

UAB
R AB

I scAB

GAB

R AB
RAB

GAB

B
B

Fig. 2.24.
Teorema transferului maxim de putere arma a puterea P disipata
de un rezistor de rezistenta RAB one tat ^ntr-o retea este maxima atun i ^and
rezistenta RAB este egala u rezistenta e hivalenta a retelei pasivizate RAB :
max
P (RAB ) = P (RAB )
(2.65)
RAB
0

94


2.5. METODELE THEVENIN
S
 I NORTON

PROBLEME
2.5.1. Sa se al uleze intensitatea urentului I la ir uitele reprezentate ^n
gura 2.5.1, apli ^and metoda teoremei Thevenin.
10

10

20V

20V
20

1A

10

20V

100V

10

20

10

20
20

I
a.

20

c.

b.

Fig. 2.5.1.
2.5.2. Sa se al uleze tensiunea U la ir uitele reprezentate ^n gura 2.5.2,
apli ^and metoda teoremei Norton.
20V

10V

40V

40V

1A
10
20

20
a.

10V
10

20

10V

20
10
b.

10

10

1A

c.

Fig. 2.5.2.
Sa se al uleze intensitatea urentului prin rezistoarele a aror tensiune la borne este U, apli ^and metoda teoremei Norton la ir uitele reprezentate
^n gura 2.5.2.
2.5.4. Sa se al uleze intensitatea urentului si tensiunea la bornele rezistoarelor notate u R din ir uitele reprezentate ^n gura 2.5.3. Se va apli a metoda
ea mai avantajoasa dintre metodele Thevenin sau Norton.
2.5.5. Sa se al uleze urentii si tensiunile la bornele rezistoarelor R reprezentate ^n gura 2.5.3 atun i ^and R = 10
si R = 20
:
2.5.6. ^In azul ir uitelor din gura 2.5.3 sa se al uleze rezistenta R, astfel
^n ^at ea sa disipe putere maxima. C^at este a easta putere?
2.5.3.

95

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

10V

10V

5V

10V
1A

10

1A

10

10

a.
50
10V

10V

10V

20

10

20

2A
10

10

2A
10
c.

d.

Fig. 2.5.3.
Ce rezistenta trebuie one tata ^ntre bornele A si B ale ir uitelor din
gura 2.1.22 pentru a ea sa disipe putere maxima?
2.5.8. Sa se al uleze intensitatea urentului I la ir uitele reprezentate ^n
gura 2.1.21 u ajutorul metodei Thevenin sau Norton. Ce valoare trebuie sa
aiba rezistenta par ursa de urentul I pentru a ea sa disipe putere maxima? Sa
se determine valoarea a estei puteri.
2.5.7.

96

2.6. CIRCUITE ELECTRICE LINIARE NERECIPROCE

2.6 Cir uite ele tri e liniare nere ipro e

BREVIAR

Cir uitele ele tri e are ontin surse omandate nu satisfa teorema de re ipro itate, motiv pentru are ele fa parte din ategoria retelelor nere ipro e.
Analiza ir uitelor liniare e ontin astfel de surse se poate fa e utiliz^and metodele sistemati e de rezolvare: metoda teoremelor lui Kir hho, metoda
urentilor i li i sau metoda potentialelor nodurilor.
Pentru apli area a estor metode se utilizeaza algoritmii prezentati^n paragrafele anterioare fa ^and abstra tie, initial, de ara terul omandat al surselor. Dupa
e au fost s rise e uatiile,^nainte de rezolvarea sistemului liniar se adauga o noua
etapa ^n algoritmi, si anume exprimarea tensiunilor ele tromotoare si a urentilor
ele tromotori e orespund surselor omandate^n fun tie de ne unos utele prin ipale ale metodei: urentii din laturi^n metoda teoremelor lui Kir hho raportata
la urenti; tensiunile^n metoda Kir hho referitoare la tensiuni; urentii i li i^n
metoda urentilor i li i si potentialele nodurilor^n metoda potentialelor nodurilor. Pentru a easta se exprima marimile de omanda ^n fun tie de ne unos utele
prin ipale ale problemei, utiliz^and e uatiile de fun tionare ale laturilor de omanda si apoi se tre ne unos utele nou aparute din membrul drept ^n membrul
st^ang al e uatiei. ^In urma a estei operatii, de regula, matri ea urentilor i li i
sau a potentialelor de noduri ^si pierde simetria, lu ru e expli a nere ipro itatea
ir uitului e ontine surse omandate.
Efortul de al ul ^n a easta etapa este mai mi , da a la ir uitele e ontin
surse omandate ^n urenti se apli a metoda teoremelor lui Kir hho raportata
la urenti sau metoda urentilor i li i, iar la ir uitele e ontin generatoare
omandate ^n tensiuni se apli a metoda lui Kir hho raportata la tensiuni sau
metoda potentialelor nodurilor.
Analiza ir uitelor u generatoare omandate se poate fa e utiliz^and metoda
teoremelor Thevenin sau Norton, dar u anumite restri tii impuse la al ulul
rezistentei retelei pasivizate RAB si anume pasivizarea retelei onform gurii 2.20
se apli a doar surselor independente, nu si elor omandate. A est lu ru fa e imposibil al ulul rezistentei RAB u ajutorul metodei transformarii serie-paralel,
ind ne esara apli area uneia din elelalte trei metode de al ul a rezistentei
RAB , prezentate ^n algoritmul Thevenin.
Observatii referitoare la ir uitele u surse omandate:
a. Cir uitele e ontin doar rezistoare liniaresi surse omandate liniar admit a
solutie a problemei de analiza solutia banala (toti urentii si toate tensiunile
sunt nule). Din a easta observatie rezulta a sursele omandate liniar nu pot
 "surse de urent"^ntr-un ir uit ele tri , doar generatoarele independente
pot avea a est statut.
0

97

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

Un ir uit e ontine rezistoare liniare si surse omandate liniar este e hivalent fata de ori e pere he de borne A, B u un rezistor. Este posibil a
rezistenta e hivalenta RAB sa e negativa, hiar da a toate rezistentele au
rezistenta pozitiva.
Pe baza a estor observatii rezulta a generatoarele omandate av^and e uatia
de fun tionare liniara se aseamana u rezistoarele si nu u generatoarele independente.
. Un ir uit u rezistente stri t pozitive si generatoare independente e nu
sunt ^n ex es are solutie uni a, dar nu se poate arma a elasi lu ru despre
un ir uit e ontine si surse omandate.
d. Conform teoremei substitutiei, un generator independent poate  ^nlo uit
u un generator omandat, a easta ind una din tehni ile de generare a
problemelor u surse omandate. Apli ^and teorema substitutiei^n a est fel
este posibil sa se piarda uni itatea solutiei.
Una din apli atiile ele mai importante ale surselor omandate onsta ^n modelarea unei omponente ele troni e fre vent ^nt^alnita ^n apli atii, numita ampli ator operational. Ampli atorul operational are simbolul prezentat ^n
gura 2.25.a, simbol e pune ^n evidenta doua borne de intrare notate u + (intrarea neinversoare) si (intrarea inversoare), o borna de masa, o borna de iesire
notata u O si doua borne de alimentare, av^and potentialele +Va si respe tiv Va.
b.

+Va

-V a
+

+
Ri

A 0u i

Ui

Ui
U0

U0

Ro

a.

b.

+
A 0u i
Ui

O
U0

c.

Fig. 2.25.
98

2.6. CIRCUITE ELECTRICE LINIARE NERECIPROCE

Comportarea ampli atorului operational^ntre bornele de intrare este asemanatoare u ea a unui rezistor de rezistenta Ri (rezistenta de intrare). ^Intre borna
de iesire si borna de masa, ampli atorul operational se omporta a un generator
de tensiune omandat ^n tensiunea de intrare, ^n serie u o rezistenta de iesire
Ro . Coe ientul de transfer A0 al sursei omandate, se numeste "ampli area ^n
bu la des hisa" a ampli atorului operational.
Deoare e rezistenta de intrare Ri este mult mai mare de ^at rezistentele uzuale
dintr-un ir uit ele troni , iar rezistenta de iesire Ro este mult mai mi a de ^at
rezistentele din restul ir uitului, deseori se utilizeaza modelul simpli at al ampli atorului operational onst^and ^ntr-o sursa de tensiune omandata ^n tensiune,
prezentat ^n gura 2.25. si obtinut presupun^and Ri = 1 si Ro = 0.
Spe i ampli atoarelor operationale este si faptul a ampli area ^n bu la
des hisa este foarte mare, A > 105. A est lu ru permite a ^n anumite azuri (de
exemplu^n ir uitele u rea tie negativa) sa se poata presupune A0 ! 1. Pentru
a ^ntr-un ir uit ^n are oe ientul A0 tinde spre innit sa se obtina tensiuni
nite este ne esar a ui sa tinda atre zero. ^In a est model, numit ampli ator
operational perfe t, poarta de intrare are proprietati u totul spe iale, impun^and
anularea at^at a tensiunii ^at si a urentului, pe ^and la poarta de iesire at^at
tensiunea ^at si urentul pot avea ori e valoare. ^In ultima instanta, urentul si
tensiunea de iesire sunt stabilite de restul ir uituluisi nu de elementul onsiderat.
Modelul perfe t al ampli atorului operational pune ^n evidenta doua elemente
dipolare de ir uit omplet degenerate, numite nulator si norator.
Nulatorul este elementul dipolar (g. 2.26.a) av^and e uatiile de fun tionare:
u = 0;
(2.66)
i = 0:
(

+
u

u
i

a.

i
b.

c.

Fig. 2.26.
Noratorul este elementul dipolar de ir uit ele tri u simbolul prezentat ^n

gura 2.26.b la are tensiunea la borne u si urentul i pot avea ori e valoare.
Cu ajutorul a estor elemente de ir uit, ampli atorul operational poate 
modelat prin s hema e hivalenta prezentata ^n gura 2.26. . Pere hea de elemente
degenerate e al atuies a easta s hema e hivalenta se numeste nulor.
99

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

PROBLEME
2.6.1. Sa se stabileas a onditiile de e hivalenta ^ntre elementele de ir uit
prezentate ^n gura 2.6.1.
i2

i1
u1

i1

u1

R1

u2

R1

R2

u2

R2
a.

b.
i2

i1

u1
u1

R1

i1
R2

u2

R1

u2

R2

c.

d.

Fig. 2.6.1.
2.6.2. Sa se determine elementul e hivalent gruparii serie a unui nulator u
unul din elementele ideale: rezistor, ondu tor perfe t, izolator perfe t, generator
ideal de tensiune, generator ideal de urent si norator. Sa se rezolve problema ^n
azul gruparii paralel a elementelor ideale.
2.6.3. Sa se determine elementul e hivalent gruparii serie a unui norator u
unul din elementele ideale: rezistor, ondu tor perfe t, izolator perfe t, generator
ideal de tensiune si generator ideal de urent. Sa se rezolve problema ^n azul
gruparii ^n paralel a a estor elemente ideale.
2.6.4. Sa se determine rezistenta e hivalenta ^ntre bornele A si B pentru
ir uitele reprezentate ^n gura 2.6.2.
2.6.5. Sa se analizeze ir uitele reprezentate ^n gura 2.6.3 u ajutorul metodelor sistemati e de analiza.

100

2.6. CIRCUITE ELECTRICE LINIARE NERECIPROCE

i
u 1

u1

A
i

R
b.

a.

R2
A

R3

R1

B
u1

u1

R1

R2

c.

d.
i

R2

R
u
i

i
e.

f.

Fig. 2.6.2.

E=20 I

30V

30V

J= 1 U
20

10

10
10

20

10
b.

a.
5
E=2 U
U
30

10

20V
J= I
2 10

1A
10

200

5V
5

c.

Fig. 2.6.3.
101

d.

50V

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

Cir uitul reprezentat ^n gura 2.6.4.a poarta numele de ampli ator
inversor u rea tie negativa. A est ir uit poate  e hivalat u s hema din gura
2.6.4.b. Utiliz^and s hema e hivalenta a ampli atorului operational prezentata
^n gura 2.25.b, sa se determine rezistenta de intrare e hivalenta Rie , rezistenta
de iesire e hivalenta Roe si ampli area A a ir uitului. Sa se determine valorile a estor parametri da a se utilizeaza s hema e hivalenta a ampli atorului
operational prezentata ^n gura 2.25.b. Care este valoarea ampli arii A, atun i
^and ampli area ^n bu la des hisa A0 tinde atre innit?
2.6.6.

R1

R2
E

u1

RS

u2

a.
u1

A
E

R ie

u1

R oe

u2

RS

b.

Fig. 2.6.4.
2.6.7. Sa se al uleze rezistenta e hivalenta de intrare Rie , rezistenta e hivalenta de iesire Roe si ampli area e hivalenta A pentru ir uitul de tip ampli ator
neinversor prezentat ^n gura 2.6.5.
R2

R1

+
u1

u2

Fig. 2.6.5.
Cal ulele vor  efe tuate utiliz^and, pe r^and, ele trei modele ale ampli atorului
102

2.6. CIRCUITE ELECTRICE LINIARE NERECIPROCE

operational reprezentate ^n gurile 2.25.b, 2.25. si 2.26. .

2.6.8. Sa se al uleze tensiunile de iesire U2 pentru ir uitul sumator reprezentat ^n gura 2.6.6.a si ir uitul de diferenta reprezentat ^n gura 2.6.6.b. Se
va utiliza s hema e hivalenta a ampli atorului operational prezentata ^n gura
2.25. , iar ^n nal se va dis uta azul ^n are A0 ! 1.
R1
E1

R2

R1

E1

u2

u2

R2

E2

E2
b.

a.

Fig. 2.6.6.
Sa se al uleze rezistenta de intrare, rezistenta de iesire si ampli area ir uitului repetor reprezentat ^n gura 2.6.7. Sa se al uleze eroarea are se
fa e asupra tensiunii de iesire atun i ^and se adopta modelul perfe t pentru ampli atorul operational, da a parametrii ampli atorului operational au valorile
Ri = 10M
, A0 = 105 , R0 = 10
:
2.6.9.

+
E

u2

R S=
100K

Fig. 2.6.7.
Sa se arate a ir uitele reprezentate^n gura 2.6.8 pot simula urmatoarele tipuri de surse omandate: (a) sursa de tensiune omandata ^n urent, (b)
sursa de urent omandata ^n urent, ( ) sursa de urent omandata ^n tensiune.
S-a notat u Rs rezistenta de sar ina one tata la bornele sursei omandate iar
u i1 si u1 marimile de omanda. Cal ulele vor  efe tuate u ajutorul s hemei
e hivalente din gura 2.25. , la are se va presupune A0 ! 1 .
2.6.10.

103

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

i2
i1

i1

u2

RS i2

RS

+
R2

RS

a.

u1

b.

c.

Fig. 2.6.8.
2.6.11. Cir uitele uadripolare prezentate ^n gurile 2.6.9.a si b se numes
onvertoare de negativare INIC, respe tiv UNIC. Sa se stabileas a relatia dintre
marimile de intrare i1; u1 si marimile de iesire i2; u2. Sa se arate a rezistenta
e hivalenta ^ntre bornele de intrare A si B este opusul rezistentei one tate ^ntre
bornele de iesire. Se va utiliza modelul perfe t al ampli atorului operational.
A

i1

A i1
u1

+
R
i2

u1

u2

B
RS

i2
u2

UNIC
b.

INIC
a.

Fig. 2.6.9.
Sa se al uleze erorile e se fa asupra marimilor de iesire ale ir uitelor prezentate ^n gurile 2.6.4 - 2.6.9 atun i ^and se utilizeaza pentru ampli atorul operational modelul u nulor ^n lo ul s hemei din gura 2.25. .
2.6.13. Pornind de la observatia a un norator poate  substituit u un
generator de urent av^and urentul ele tromotor nedeterminat sa se genereze un
algoritm de analiza u metoda potentialelor de noduri pentru ir uite e ontin
noratori.
2.6.12.

104

2.7. TEOREMELE CIRCUITELOR REZISTIVE LINIARE

2.7 Teoremele ir uitelor rezistive liniare

BREVIAR

^In a est paragraf sunt analizate a ele teoreme ale ir uitelor ele tri e liniare
are pun ^n evidenta orelatii ^ntre solutia problemei de analiza si datele a estei
probleme. ^In a est fel se pune ^n evidenta modul ^n are depind urentii si
tensiunile unui ir uit de parametrii retelei.
Teorema liniaritatii arma a da a un ir uit ele tri ontine rezistoare
liniare, surse omandate liniar si un singur generator independent, atun i toate
tensiunile si urentii retelei vor depinde liniar de parametrul generatorului.
I0
I2

I1
E

Retea liniara
fara surse

U0

Retea liniara
fara surse
U2

U1
a.

b.

Fig. 2.27.
Utiliz^and notatiile din gura 2.27, teorema liniaritatii are forma:
I1 = G t
E ;
I 2 = Ai
J ;
(2.67)
U1 = Au
E ;
U2 = Rt
J;
^n are s-au pus ^n evidenta oe ientii de proportionalitate Gt ( ondu tanta de
transfer), Au ( oe ientul de transfer al tensiunii), Ai ( oe ientul de transfer al
urentului) si Rt (rezistenta de transfer). Cei patru oe ienti de transfer, numiti
si transmitante, sunt parametrii ara teristi i ai retelei fata de ele doua porti,
nedepinz^and de marimile de ex itatie E sau J.
Teorema raspunsurilor maxime arma a pentru ir uitele e ontin numai rezistoare u rezistente pozitive, oe ientii de transfer^n tensiune sau urent
au modulul subunitar:
jAuj  1 ; jAij  1;
(2.68)
de i tensiunile unui ir uit rezistiv alimentat de la o singura sursa nu depases
tensiunea de alimentare: jU1j  jE j iar urentii nu depases urentii de alimentare jI2j  jJ j.
Apli ^and teorema substitutiei (paragraful 3.5) rezulta urmatoarea onse inta
a teoremei anterioare:
jI1j  jI0j = jGiE j =) jGt j  Gi;
(2.69)
jU2j  jU0j = jRiJ j =) jRtj  Ri;
105

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

^n are s-a notat u Ri = 1=Gi rezistenta e hivalenta a ir uitului rezistiv fata de
intrare si u Gt, Rt ondu tanta, respe tiv rezistenta de transfer intrare - iesire.
Teorema re ipro itatii arma a pentru un ir uit e ontine numai rezistoare, sunt valabile egalitatile:
Ia = Ib ;
(2.70)
Ua = Ub ;
pentru marimile denite ^n gura 2.28.
A
Retea
rezistiva

C
Ib

C
Retea
rezistiva

Ia

Retea
rezistiva

J
B

Retea
rezistiva

Ua

Ub
D

Fig. 2.28.
O onse inta a teoremei re ipro itatii este faptul a pentru o retea rezistiva
oe ientii de transfer pentru doua porti 1 si 2 sunt egali:
Gt = Gt ; R t = R t :
(2.71)
Teorema superpozitiei arma a da a un ir uit ontine rezistoare liniare,
surse omandate liniar si generatoare independente, atun i urentul si tensiunea
unei laturi sunt suma urentilor, respe tiv a tensiunilor din latura respe tiva
produse de e are generator, ^n onditiile ^n are elelalte generatoare sunt pasivizate.
12

E
Circuit
liniar
fara
surse
J

21

12

21

I2

I1

Circuit
liniar
fara
surse

Circuit
liniar
fara
surse
U

U1

Fig. 2.29.
106

U2

2.7. TEOREMELE CIRCUITELOR REZISTIVE LINIARE

Utiliz^and notatiile din gura 2.29, din teorema superpozitiei rezulta:

I = I1 + I2 ;
(2.72)
U = U1 + U2 :
^In general, pentru un ir uit e ontine n surse, urentul Ik din latura k si
tensiunea Uk la bornele laturii k satisfa egalitatile:
n
Ik = Iki ;
i=1
(2.73)
n
Uk = Uki ;
i=1
P

^n are Iki si Uki sunt urentul, respe tiv tensiunea din latura k, ^n onditiile ^n
are ^n ir uit se a a doar generatorul independent din latura i, toate elelalte
ind pasivizate.
Da a un ir uit liniar este ex itat de generatoare de tensiune (g. 2.30.a),
atun i urentii absorbiti de porti sunt, onform teoremelor liniaritatii si superpozitiei, de forma:
E1
G11 G12


G1n
I1
E2
G21 G22


G2n
I2
(2.74)
.. = ..
. . . ..
.. ;
En
Gn1 Gn2


Gnn
In
^n are [Gij este matri ea ondu tantelor, elementele diagonale reprezent^and
ondu tantele e hivalente de intrare ale portilor, iar ele nediagonale reprezent^and
ondu tantei de transfer:
I
Gij = i
:
(2.75)
Ej
2

3 2

6
6
6
6
4

7
7
7
7
5

6
6
6
6
4

7
7
7
7
5

6
6
6
6
4

7
7
7
7
5

Ek =0; k6=j

Da a ir uitul liniar este re ipro atun i relatia (2.71) garanteaza simetria

matri ei G.
Da a ir uitul liniar este ex itat de m generatoare de urent (g. 2.30.b),
atun i tensiunile la bornele portilor satisfa relatia:
J1
R11 R12


R1m
U1
J2
R R


R
U2
(2.76)
.. = ..21 22 . . . 2.. m
.. ;
Jm
Rm1 Rm2


Rmm
Um
^n are [Rij este matri ea rezistentelor de transfer, u elementele:
2

3 2

6
6
6
6
4

7
7
7
7
5

6
6
6
6
4

7
7
7
7
5

6
6
6
6
4

7
7
7
7
5

Rij

Ui 
:

Jj Jk =0; k6=j

107

(2.77)

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

E1

I1

I2
E2

En

Circuit
liniar

J1
U1

U1

J2

In

I1

E1

J1

Circuit
liniar

U2

I2

J2

Jm
Um

Um
a.

U2

In

En

Jm

Circuit
liniar

E2

c.

b.

Fig. 2.30.
A easta matri e este simetri a ^n azul ir uitelor re ipro e.
Da a un ir uit liniar este ex itat de n generatoare de tensiune si m generatoare de urent, atun i marimile ne unos ute ale portilor satisfa relatia:
2
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
4

I1
I2

..

In
U1
U2

..

Um

7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
5

6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
4

E1
E2

..
.. H12
=









EJ1n
.
H21 . H22
J2
..
2
6
6
6
4

H11

7
7
7
5

Jm

3
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
5

(2.78)

^n are matri ea H se numeste matri e hibrida a multiportului ind al atuita din
ondu tante de transfer (elementele din submatri ea blo H11 ), denite prin:
hij =
oe ientii de transfer ^n urent

de:

Ii 

Ej 

Ek =0; k6=j
Jk =0;
k=1;m

(2.79)

(elementele din submatri ea blo H12), deniti

hij =

Ii 

Jj 

J =0; k6=j
Ekk=0; k=1;n

(2.80)

oe ientii de transfer ^n tensiune (elementele din submatri ea H21 ), deniti de:

hij =

Ui 

Ej 

Ek =0; k6=j
Jk =0;
k=1;m

108

(2.81)

2.7. TEOREMELE CIRCUITELOR REZISTIVE LINIARE

rezistentele de transfer (submatri ea H22):

hij =

Ui 

Jj 

J =0; k6=j
Ekk=0; k=1;n

(2.82)

^In onse inta, pentru ara terizarea unui multiport liniar u n porti se utilizeaza o matri e patrata de transmitante, de dimensiune n  n. Denirea a estei
matri i depinde de modul ^n are sunt ontrolate portile, ^n urent sau ^n tensiune. ^Intre matri ile ara teristi e unui multiport se pot stabili diverse relatii;
de exemplu, da a matri ea ondu tantelor G este inversabila atun i matri ea
rezistentelor este inversa sa:
R = G 1:
(2.83)
^In azul retelelor rezistive u rezistente pozitive matri ile R si G sunt, onform
teoremelor anterioare, matri i simetri e, pozitiv denite, u diagonala dominanta.
Teoremele anterioare au pus ^n evidenta modul ^n are variaza urentii si
tensiunile unei retele ^n fun tie de surse. Modi area valorii unei rezistente determina, ^n general, modi area tuturor tensiunilor si urentilor din ir uitul
respe tiv. Pentru evidentierea modului ^n are se modi a tensiunile si urentii
unei retele fata de modi area unei rezistente este utila urmatoarea teorema.
Teorema variatiei arma a derivatele partiale ale urentilor si tensiunilor
dintr-o latura a unei retele fata de o rezistenta R sunt:
I
= G t
I1 ;
R
U
= Au
I1 ;
R

(2.84)

^n are I1 este urentul prin rezistorul supus variatiei, iar Gt si Au sunt transmitantele portilor la are s-au denit marimile I respe tiv U fata de o poarta ontrolata de tensiune ^nseriata u rezistenta R (g. 2.31.a), ^n onditiile ^n are
reteaua se presupune pasivizata.
I1

R
E=0

Retea
liniara
activa

I
J=0
U

Retea
liniara
activa
U

U1

a.

b.

Fig. 2.31.
109

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

Derivatele urentului I si a tensiunii U fata de ondu tanta G a unui rezistor

din retea sunt:
I
= A i
U1 ;
G
(2.85)
U
= R t
U1 ;
G
^n are U1 este tensiunea la bornele rezistorului supus variatiei, iar Ai si Rt
sunt transmitantele portilor la are s-au denit marimile I respe tiv U fata de o
poarta ontrolata ^n urent, one tata ^n paralel u rezistorul de ondu tanta G,
^n onditiile ^n are reteaua se presupune pasivizata (g. 2.31.b).
Utiliz^and relatiile (2.84) si (2.85) se poate stabili in uenta unei rezistente sau
a unei ondu tante asupra unei transmitante, al ul^and derivata transmitantei
fata de a ea rezistenta sau ondu tanta. Deoare e ori e transmitanta T = Y=X
este raportul unei marimi de iesire Y si al unei marimi de intrare X, presupun^and
marimea de intrare onstanta, rezulta a derivata partiala a transmitantei T este:
dT
= 1
dY ;
dR

X dR

exprimabila ^n fun tie de derivata marimii de iesire, urent sau tensiune. Cal ulul derivatelor transmitantelor fata de rezistentele si ondu tantele unui ir uit
poarta numele de analiza senzitivitatilor ir uitului respe tiv.

110

2.7. TEOREMELE CIRCUITELOR REZISTIVE LINIARE

PROBLEME
2.7.1. Sa se veri e teorema liniaritatii pentru ir uitele din gura 2.7.1. Sa
se al uleze transmitantele tuturor laturilor fata de latura generator.
10 . I

I
E
10

20 J

10

10

10

10

10
a.

c.

b.

Fig. 2.7.1.
Sa se veri e teorema re ipro itatii si teorema raspunsurilor maxime
pentru ir uitele uadripolare din gura 2.7.2.
2.7.2.

10

20

20

10

20

a.

20

b.

Fig. 2.7.2.
2.7.3. Sa se al uleze urentii notati u I^n ir uiteledin gura 2.7.3, apli ^and

teorema superpozitiei.
10V
20

10V

20V

20

20

10
2A
10

a.

b.

Fig. 2.7.3.
111

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

Sa se al uleze, pentru uadripolii diporti din gura 2.7.4, matri ile rezistenta, ondu tanta si a parametrilor hibrizi. Sa se dis ute onditiile de
existenta a a estor matri i.
2.7.4.

P1

R2

R1

P2

P1

R1

P1

u
P2

P1

d.

P2

c.

b.

a.

P1

P2

R2

P 2 P1

Gu
u

P2

f.

e.

Fig. 2.7.4.
Sa se al uleze matri ile rezistenta, ondu tanta si hibride pentru
uadripolii diporti din gura 2.7.5. Sa se stabileas a onditiile de e hivalenta
^ntre a esti uadripoli.
2.7.5.

R1

R
G1

R1

R2

G2

G1
G2
R2

a.

b.

c.

Fig. 2.7.5.
2.7.6. Sa se al uleze matri ile ara teristi e ale uadripolilor prezentati^n -

gura 2.7.6. ^In e onditii a esti uadripoli sunt e hivalenti u ei din gura 2.7.5 ?
2.7.7. Sa se al uleze derivatele partiale ale intensitatii I fata de rezistentele
ir uitului, la ir uitele din gura 2.7.3. ^In e sens trebuie modi ate rezistentele
pentru a mari modulul urentului jI j ?
112

2.7. TEOREMELE CIRCUITELOR REZISTIVE LINIARE

I2

I1
R1

G1

R2

R 3I2

G 4U1 G 2
U2

U1

R 4 I1

G 3U2

b.

a.

Fig. 2.7.6.
Sa se al uleze derivatele partiale ale transmitantelor ir uitelor din gura 2.7.5, fata de rezistentele si ondu tantele rezistoarelor e al atuies reteaua.
2.7.9. Sa se al uleze derivatele partiale ale parametrilor al ulati ^n problema 2.6.7. fata de datele problemei. ^In e sens trebuie modi ate datele problemei pentru a mari modulul tensiunii u2 ?
2.7.10. Sa se determine u ^ate pro ente trebuie modi ata valoarea rezistentei R1 la ir uitul din gura 2.6.5, pentru a tensiunea u2 sa reas a u un pro ent.
2.7.8.

R 2=30

R 1=30
R2 =5

R 1=10

R1 =10
B

A
a

R 2=20
b

R 3=10

Fig. 2.7.7.
Sa se studieze in uenta rezistentelor asupra rezistentei e hivalente
^ntre bornele A, B^n azul ir uitelor din gura 2.7.7. Presupun^and satisfa atoare
aproximarea liniara sa se determine u ^ate pro ente se va modi a rezistenta
e hivalenta, da a e are rezistor ^si mareste rezistenta u 1%.
2.7.11.

113

2. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

114

Capitolul 3
Cir uite ele tri e rezistive
neliniare
3.1 Cir uite liniare u un dipol neliniar
BREVIAR

Pentru ara terizarea unui rezistor dipolar neliniar ontrolat ^n urent
(g. 3.1.a) se utilizeaza urmatoarele fun tii:
{ ara teristi a urent-tensiune:
u = f (i);
(3.1)
{

rezistenta stati a:

rezistenta dinami a:

ondu tanta stati a:

Rs (i) =

f (i)
;
i

Rd (i) =

(3.2)

df
;
di

(3.3)
ultima fun tie utiliz^andu-se atun i ^and fun tia ara teristi a f este derivabila.
Pentru ara terizarea unui rezistor neliniar ontrolat ^n tensiune (g.
3.1.b) se utilizeaza urmatoarele fun tii:
{ ara teristi a tensiune- urent:
i = g (u);
(3.4)
Gs (u) =

115

g (u)
;
u

(3.5)

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

u

tg = du/di

tg = du/di

tg = u/i

tg = u/i

b.

a.
u

tg = du/di

tg = u/i

c.

d.

Fig. 3.1.
{

ondu tanta dinami a:

dg
;
du

(3.6)
ultima fun tie utiliz^andu-se atun i ^and fun tia ara teristi a g este derivabila.
^In azul elementelor e au ara teristi a f inversabila (g. 3.1. ) se pot utiliza
toate ele patru fun tii, elementele put^and  ontrolate at^at ^n urent ^at si ^n
tensiune. Elementele e nu sunt ontrolate ^n urent sau ^n tensiune (g. 3.1.d)
ne esita doua fun tii pentru a reprezenta relatia u-i sub forma parametri a:
u = f ();
(3.7)
i = g ():
Un rezistor are are fun tia ara teristi a impara:
f ( i) = f ( i) sau g ( i) = g (u);
(3.8)
se numeste u bornele nepolarizate, ^n az ontrar el fa e parte din ategoria
elementelor polarizate.
^In general, s himbarea sensurilor de referinta pentru tensiuni si urenti determina modi area gra ului relatiei u-i, din a est motiv gra ul unei ara teristi i
u-i trebuie aso iat unei guri u sensuri de referinta pentru tensiuni si urenti. La
Gd (u) =

116

3.1. CIRCUITE LINIARE CU UN DIPOL NELINIAR

elementele nepolarizate este su ient sa se spe i e regula de aso iere a sensurilor
pentru a interpreta gra ul ^n mod univo .
Rezistoarele liniare av^and e uatia de fun tionare:
u = Ri;
pot  ontrolate e ^n urent (da a G = 1=R 6= 0), e ^n tensiune (da a R 6= 0),
iar RS = Rd = R = 1=Gd = 1=Gs . Rezistoarele liniare fa parte din ategoria
rezistoarelor nepolarizate.
Cea mai simpla metoda pentru analiza ir uitelor liniare e ontin un rezistor neliniar este metoda gra a a dreptei de sar ina. Pentru apli area a estei
metode se determina generatorul e hivalent partii liniare a retelei (g. 3.2.b) si
se reprezinta gra relatia dintre tensiune si urent impusa de a est generator.
Gra ul a estei fun tii va  o dreapta, numita dreapta de sar ina, iar solutia
problemei, pun tul de operare al elementului neliniar este pun tul de oordonate
(i,u), a at la interse tia a estei drepte u ara teristi a neliniara. Pentru trasarea dreptei sunt su iente doua pun te si anume tensiunea de mers ^n gol UAB
si urentul de s urt ir uit Is AB . ^In onse inta, analiza se redu e la ^nlo uirea
elementului neliniar u un izolator, respe tiv u un ondu tor perfe t, determin^andu-se taieturile dreptei de sar ina.
0

U
U AB

punctul de operare
0

UAB 0
u

A I
R.L.A.

R AB

B
I

B
IscAB
a.

b.

c.

Fig. 3.2.
Dezavantajele metodei dreptei de sar ina onstau ^n impre izia impli ita a
unei metode gra e si ^n faptul a metoda poate  apli ata doar la ir uite u
un singur element neliniar. Metoda poate  extinsa la ir uite e ontin mai
multe elemente neliniare one tate ^n serie sau ^n paralel, e al atuies un dipol
e hivalent neliniar. Da a elementele neliniare sunt one tate^n serie (i1 = i2; u =
u1 + u2), atun i ara teristi a elementului e hivalent se determina prin sumare
gra a pe orizontala, ^n planul u-i a ^n gura 3.3.
117

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

i
u1

g 1 (u 1)

g 2 (u 2)

g(u 1 +u2)

u2

I1
I2
u

u
a.

b.

Fig. 3.3.
Da a elementele neliniare sunt one tate ^n paralel, (u1 = u2; i = i1 + i2),
atun i ara teristi a elementului e hivalent se determina prin sumare gra a pe
verti ala, ^n planul u-i, a ^n gura 3.4.
i

f(u)=i 1+i 2

i1

f(u 1 )

i2

f(u 2 )
u
u
b.

a.

Fig. 3.4.
Cone tarea ^n serie a unui generator ideal de tensiune u un rezistor neliniar
translateaza ara teristi a neliniara a a estuia u tensiunea ele tromotoare E (g.
3.5).
Cone tarea ^n paralel a unui generator ideal de urent u un rezistor neliniar
translateaza ara teristi a neliniara a a estuia u urentul ele tromotor J (g.
3.6).
Observatiile anterioare permit sa se arme a ori e rezistor neliniar este e hivalent u un generator neliniar de tensiune (g. 3.5.a) sau u un generator neliniar
de urent (g. 3.6.a). A easta observatie permite generalizarea metodei gra e
la ir uite al atuite din elemente neliniare one tate serie-paralel obtin^andu-se
metoda numita a urbei de sar ina, ^n are pun tul de operare [u,i al unui
element neliniar se obtine prin interse tia ara teristi ii elementului u urba de
sar ina a restului retelei neliniare determinata prin ^nsumari gra e.
118

3.1. CIRCUITE LINIARE CU UN DIPOL NELINIAR

f 1(i)

i
i

f(i)

u1

u
u
E
b.

a.

Fig. 3.5.
i

i1

g(u)

g (u)
1

u
a.

b.

Fig. 3.6.

119

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

PROBLEME
3.1.1. Sa se reprezinte gra ara teristi ile i(u), rezistenta stati a Rs (u) si
rezistenta dinami a Rd (u) pentru o dioda semi ondu toare (g. 3.1.1) pentru
are s-au masurat urmatoarele pere hi de valori U-I.
U [V
I [mA

-40 -30 -20 -10 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1

-0,1 -0,06 -0,04 -0,02 0 1 3 6 9 12
I
U

Fig. 3.1.1.
3.1.2. Sa se al uleze rezistenta stati a si dinami a pentru tensiunile u1 = 1V

si u2 = 1V apli ate la bornele unei diode av^and fun tia ara teristi a:
i = g (u) = Is (eu=Ut 1);
^n are Is=0,05mA si UT = 25mV.
3.1.3. Sa se al uleze rezistenta dinami a pe diferite portiuni ale ara teristi ilor neliniare reprezentate ^n gura 3.1.2: (a) dioda semi ondu toare; (b) dioda
Zener; ( ) dioda tunel; (d) dioda tiristor; (e) tubul u neon si (f) varistorul.
3.1.4. Sa se reprezinte gra ara teristi a u-i pentru dioda semi ondu toare
aleg^and pe r^and sensurile de referinta din gura 3.1.3. Sa se reprezinte, ^n mod
asemanator, gra ele tuturor elorlalte elemente neliniare din gura 3.1.2, pentru
diferite sensuri de referinta.
3.1.5. Sa se reprezinte ara teristi a u-i pentru elementele dipolare reprezentate ^n gura 3.1.4. Se va ^nlo ui dioda semi ondu toare u elelalte elemente
neliniare din gura 3.1.2.
3.1.6. Sa se reprezinte gra ara teristi a u-i pentru elementele dipolare
din gura 3.1.5. Se va studia apoi ombinatia altor elemente neliniare din ele
prezentate ^n gura 3.1.2.
3.1.7. Sa se reprezinte gra ara teristi a u-i pentru diferite ombinatii de
elemente dipolare neliniare one tate ^n serie sau paralel (g. 3.1.6).
120

3.1. CIRCUITE LINIARE CU UN DIPOL NELINIAR

i[mA]
150

i[mA]

i
50

100
u

50
5 0,5

u[V]

-8,1 -8

u[V]

-1 -0,5

-50
b.

a.

i[mA]

i[mA]

50

i
u

2
1

u[V]
0,1

0,2

u[V]
0,5

0,3

c.

10

d.
i[mA]

i[mA]
60
40

20
-150

-50

20

u[V]
-20

50

-1

u[V]

150

e.

f.

Fig. 3.1.2.

a.

b.

c.

d.

Fig. 3.1.3.
121

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

10 mA

10
10

u
a.
i

b.

1V

c.
10 mA

1V
u

e.

d.

f.

Fig. 3.1.4.

i
u
a.

i
u
b.

c.

d.

Fig. 3.1.5.

*
a.

b.

c.

Fig. 3.1.6.
122

d.

3.1. CIRCUITE LINIARE CU UN DIPOL NELINIAR

Sa se determine oordonatele pun tului de operare [u,i pentru elementul neliniar din ir uitul reprezentat^n gura 3.1.7. Se vor onsidera pe r^and
elementele neliniare ale aror ara teristi i sunt prezentate ^n gura 3.1.2. Ce
efe t are asupra pun tului de operare inversarea pozitiei elementului neliniar?
Este a est efe t e hivalent inversarii pozitiei generatorului?
3.1.8.

I
E=1V

R=20

Fig. 3.1.7.
Sa se determine portiunea din ara teristi a neliniara pe are se a a
pun tul de operare al elementului neliniar [u,i, ^n azul ir uitelor reprezentate
^n gura 3.1.8. Se vor onsidera, pe r^and, elementele neliniare ale aror ara teristi i sunt prezentate ^n gura 3.1.2.
3.1.9.

10V

I
300mA

20

50

2V
U

20

1V
a.

2V I

b.

50

60
c.

Fig. 3.1.8.
Sa se determine numarul de solutii pe are le poate avea problema
determinarii pun tului de operare ^n azul ir uitului reprezentat ^n gura 3.1.9.
H 3.1.11. Ce rezistenta trebuie one tata ^n paralel u dioda tunel a arei
ara teristi a este prezentata ^n gura 3.1.2. , pentru a elementul obtinut sa
poata  utilizat a stabilizator de urent?
3.1.12. Sa se analizeze ir uitele reprezentate ^n gura 3.1.10 si sa se determine pun tele de operare pentru elementele neliniare. Vor  onsiderate ara teristi ile elementelor neliniare reprezentate ^n gura 3.1.2.
3.1.10.

123

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

I
R

E=150V

Fig. 3.1.9.

10V

2V

5mA
1K

1K

1K

5V
10mA
2K

1K

2K

0.6V

50
50

0.5V
e

5V

5V

10V

5mA
1V

2K
g

1K
2V

1V

1K

2V
i

Fig. 3.1.10.

124

3.1. CIRCUITE LINIARE CU UN DIPOL NELINIAR

Apli ^and metoda urbei de sar ina sa se determine valorile tensiunii
U si urentului I pentru ir uitele din gura 3.1.11. Se vor onsidera ara teristi ile elementelor neliniare reprezentate ^n gura 3.1.2.
3.1.13.

I
I
10V

2 U
K

5mA

1V

1K

2V

b.
a.

Fig. 3.1.11.
Sa se urmareas a traie toria pun tului de operare si sa se reprezinte
gra variatia tensiunii u(t) da a tensiunea ele tromotoare variaza sinusoidal ^n
timp e(t) = 20sin(!t) (g. 3.1.12).
3.1.14.

200

2K
e(t)

u(t)

e(t)

Fig. 3.1.12.

125

u(t)

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

3.2 Elemente u ara teristi i liniare pe portiuni

BREVIAR

Metoda dreptei de sar ina si ^n general ori e metoda gra a are dezavantajul
prin ipal de impre izie^n obtinerea solutiei, impre izie onditionata de alitatea
reprezentarii gra e. Pentru a evita a est lu ru, ^n analiza ir uitelor neliniare
se prefera aproximarea ara teristi ii neliniare printr-o ara teristi a de tip linie
poligonala, al atuita din segmente de dreapta pe portiuni (g. 3.7). Pe e are
portiune, ara teristi a u-i ind o dreapta, elementul neliniar poate  e hivalat
u un generator real, valabil pe portiunea respe tiva.
i

(u k ,i k )
se
g

me

ntu

lk
(u k+1 ,i k+1 )
u
-E k
panta Gk=1/R k
i

i
Ek

pe segu

u
mentul k

Rk

Fig. 3.7.
Generatorul e hivalent orespunzator segmentului

extremitatile (uk ; ik) si (uk+1; ik+1) are parametrii:

Rk = Rdk =

uk+1
ik+1

uk
;
ik

E k = R k ik

de drepta e are

(3.9)
^n are Rk este panta dreptei (rezistenta dinami a), iar Ek este interse tia dreptei
u axa tensiunii.
Pentru analiza ir uitelor e ontin elemente neliniare u ara teristi i liniare pe portiuni trebuie identi ata, pentru e are element neliniar, portiunea ^n
are se a a pun tul de operare si apoi ^nlo uindu-se s hema liniara e hivalenta
pe portiunea respe tiva se analizeaza ir uitul obtinut u una din metodele de
126

uk ;

3.2. ELEMENTE CU CARACTERISTICI LINIARE PE PORT

 IUNI

analiza a ir uitelor liniare. Pentru identi area portiunii ^n are se a a pun tul
de operare se pot utiliza metode gra e a metoda dreptei sau urbei de sar ina.
O alta metoda de analiza a a estor ir uite neliniare e nu utilizeaza tehni i gra e este a eea ^n are se analizeaza toate ir uitele liniare obtinute prin
ombinarea s hemelor e hivalente pe portiunile liniare si eliminarea solutiilor e
orespund pun telor de operare e nu apartin segmentelor pe are sunt valabile
s hemele utilizate.
Da a se analizeaza un ir uit e ontine n elemente neliniare, e are element
k = 1:::n av^and ara teristi a al atuita din mk segmente de dreapta, atun i u
a easta metoda, ^n azul el mai defavorabil, trebuie analizate nk=1 mk ir uite
liniare pentru a determina solutia.
Prin aproximarea liniara pe portiuni se obtin diferite modele liniarizate (de
semnal mare) ale elementelor neliniare. De exemplu, pentru diode semi ondu toare se pot utiliza modelele din gura 3.8.
Q

i
u
i

(u<u 0)

Ed

(u<u 0)
Rd

u
u0

a.

b.
i

i
Ed
(u<0)

(u<0)

(i<0)
u

(i>0)
u

Ed
c.

d.

Fig. 3.8.
^In azul elementelor tripolare s hemele e hivalente liniarizate vor ontine
si generatoare omandate. De exemplu, tranzistorul npn, un element tripolar
( u ele trei terminale numite B - baza, E - emitor, C - ole tor), are ara teristi ile stati e:
UBE = U^BE (IB ; UCE );
(3.10)
IC = I^C (IB ; UCE );
127

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

^n are fun tiile neliniare de doua variabile U^BE , I^C sunt reprezentate gra ^n
gura 3.9. S-a onsiderat a marimile de omanda (de intrare) sunt: urentul de
baza IB si tensiunea ole tor - emitor UCE , iar marimile omandate (de iesire)
sunt: tensiunea baza - emitor UBE si urentul de ole tor IC . Deoare e terminalul
E este omun intrarii se spune a a easta alegere orespunde onexiunii u emitor
omun, poarta de intrare (BE) ind ontrolata ^n urent, iar ea de iesire (CE)
ind ontrolata ^n tensiune. Da a se aproximeaza ele doua fun tii retin^and
primii termeni din seria Taylor rezulta:
UBE ' H11 IB + H12 UCE + UBE ;
(3.11)
IC ' H21 IB + H22UCE + ICE ;
^n are oe ientii Hij sunt parametrii hibrizi de semnal mare ai tranzistorului si
au urmatoarele semni atii:
H11 = RB este rezistenta dire ta a jon tiunii baza-emitor;
H12 = KE este oe ientul invers de transfer al tensiunii;
H21 =  este oe ientul de ampli are ^n urent;
H22 = 1=RC este ondu tanta ole tor-emitor ^n regiunea a tiva
normala;
UBE este tensiunea de des hidere a jon tiunii baza-emitor;
ICE este urentul ole tor-emitor pentru un urent de baza nul.
Parametrii e intervin^n e uatiile (3.11) variaza relativ putin da a tranzistorul
se a a ^n regiunea a tiva normala (R.A.N.). Da a tranzistorul fun tioneaza ^n
regiunea de saturatie (g. 3.9. ), atun i e uatiile pot  aproximate prin:
0

UCE
;
R
iar da a fun tioneaza ^n regiunea de blo are: IC = 0, IB = 0.

(3.12)

IC =

IB

IC

C
B

IB

saturat

UCE = U

IC

RAN

UCE

UCE

UCE=2 U

blocat

a.

I B = I

blocat
UBE

UBE0

I B =3 I
I B =2 I

UBE
E

I B =4 I

UCE
c.

b.

Fig. 3.9.
Aproximarea liniara pe portiuni a e uatiilor tranzistorului este prezentata ^n

gura 3.10.

128

3.2. ELEMENTE CU CARACTERISTICI LINIARE PE PORT

 IUNI
panta
1/ R C
)

IC

B
)

panta
1/ R

panta
1/ R
B

U BE
U

BE 0 U BE + K E U CE
0
a.

CE

b.

Fig. 3.10.
Pentru jon tiunea baza-emitor ara teristi a se aproximeaza u doua segmente de dreapta: baza blo ata (IB = 0) si baza^n ondu tie (IB > 0), iar ara teristi a ole tor-emitor este aproximata prin trei segmente de dreapta: tranzistorul blo at (IB = 0), tranzistorul saturat (IB > 0, IC < IB) si tranzistorul
^n regiunea a tiva normala (IB > 0, IC > IB). S hemele e hivalente de semnal mare valabile pentru diferite regiuni, orespunzatoare a estor e uatii sunt
prezentate ^n gura 3.12:
a) tranzistorul blo at (UB < 0);
b) tranzistorul blo at u baza ^n ondu tie (UCE < 0, IB > 0);
)

tranzistorul saturat (UCE > 0, IB > IC );

d)

tranzistorul ^n regiunea a tiva normala (UCE > 0, 0 < IB < IC ).

IB

IC

I = IB
C
U

U BE
BE

0
b.

a.

Fig. 3.11.
129

CE

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

C
C

IC

C
IB

CE

U
BE 0

RB

U
BE

U
BE 0

IB

CE

b.

E
a.

R
U

B
U

U BE

RB

BE

CE

c.
C
C
I

IB

UBE

RB

I CE

KE U CE

U CE

U BE
E
d.

Fig. 3.12.
Da a se adopta urmatoarele aproximari: RB = 0, KE = 0, R = 0, RC = 1,
= 0, atun i se obtine modelul liniar pe portiuni simpli at al tranzistorului
prezentat ^n gura 3.11, u s hemele e hivalente ^n ele patru regiuni prezentate
^n gura 3.13.
ICE0

C
U

C
U

BE 0

BE 0

BE 0

B
I

E
a.

IB

c.

b.

Fig. 3.13.

130

E
d.

3.2. ELEMENTE CU CARACTERISTICI LINIARE PE PORT

 IUNI

PROBLEME
3.2.1. Sa se aproximeze ara teristi ile elementelor neliniare din gura 3.1.2
u segmente de dreapta pe portiuni si sa se determine s hemele e hivalente liniarizate pe e are portiune.
3.2.2. Sa se aproximeze ara teristi ile elementelor neliniare analizate ^n
problema 3.1.6 u segmente de dreapta pe portiuni si sa se determine s hemele
e hivalente liniarizate pe e are portiune.

Sa se determine pun tul de operare u ajutorul metodei s hemelor

e hivalente pe portiuni pentru ir uitele analizate ^n problema 3.1.9.
3.2.3.

Sa se apli e metoda ombinatiei s hemelor e hivalente pe portiuni la

analiza i uitelor din gura 3.1.10.
3.2.4.

Sa se determine s hemele e hivalente pe portiuni la trioda ale arei

ara teristi i sunt prezentate ^n gura 3.2.1.
3.2.5.

I A [mA]

I G [mA]

30
U =+3V
G

30
G

U
A

U =-10V
G

10

U =0
G

UG [V]
200

400

U A [V]

Fig. 3.2.1.
Sa se determine s hemele e hivalente liniarizate pe portiuni pentru
pentoda ale arei ara teristi i sunt prezentate ^n gura 3.2.2.
3.2.7. Sa se determine s hemele e hivalente liniarizate pe portiuni pentru
tranzistorul u efe t de ^amp TEC u anal n ale arui ara teristi i sunt prezentate ^n gura 3.2.3.
3.2.6.

3.2.8. Sa se determine s hemele e hivalente liniarizate pe portiuni pentru

tiristorul ale arui ara teristi i sunt prezentate ^n gura 3.2.4.

131

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

IG[mA]

I A[mA]
30

60

-0.5 V
-1 V
-2 V

UA

IG

U G=0

15
U G[V]

U GK

U G[V]

400

K
a.

b.

c.

Fig. 3.2.2.
I [mA]
P
I
I

2
1
U
DS

U PS [V]

[mA]
U PS=0V
-0.2
-0.4
-0.6

-1

S
a.

2
D D

30

-2
PS

[V]
DS

c.

b.

Fig. 3.2.3.
A

I A [mA]

I P [mA]
60

IA

P
U

I P =20

20

IP

U
A

UA[V]

P
20

K
a.

I =0
P

10

c.

b.

Fig. 3.2.4.
132

3.2. ELEMENTE CU CARACTERISTICI LINIARE PE PORT

 IUNI

Sa se determine gra portiunea pe are se a a pun tul de operare

al tranzistorului din gura 3.2.5 si sa se al uleze oordonatele a estui pun t
u ajutorul metodei s hemelor e hivalente liniarizate pe portiuni. Se vor folosi
s hemele e hivalente din gura 3.12 u valorile RB =1k
, KE = 10 4 ,  = 50,
RC =50k
, UBE = 0:6V, R = 5
, ICE = 0.
3.2.9.

R 2 =500
R 1 =10k
E C=20V

E B=2V

Fig. 3.2.5.
Sa se determine pozitia pun tului de fun tionare ^n onditiile^n are
sursele EB si/sau EC din problema 3.2.9. ^si s himba polaritatea.
3.2.11. Sa se al uleze eroarea are se fa e asupra pun tului stati de fun tionare da a se utilizeaza pentru tranzistor modelul din gura 3.13.
3.2.12. Sa se determine pozitia pun tului stati de fun tionare pentru tranzistoarele reprezentate^n gura 3.2.6 despre are se stie a fun tioneaza ^n regiunea
a tiva normala. Se va folosi pentru tranzistor s hema e hivalenta prezentata ^n
gura 3.13.d u  = 50 si UCB = 0.
3.2.13. Pentru ir uitele analizate ^n problema 3.2.12. sa se determine senzitivitatea urentului de ole tor IC si a tensiunii de ole tor-emitor UCE fata de
fa torul de ampli are  al tranzistorului.
3.2.14. Sa se analizeze ir uitele prezentate ^n gura 3.2.7 u ajutorul metodei ombinatiilor s hemelor e hivalente liniarizate.
3.2.15. Sa se determine^n e stare (blo at sau^n ondu tie) se a a diodele e
al atuies ir uitele din gura 3.2.8. Sa se determine valorile tensiunii u pentru
urmatoarele valori ale tensiunilor generatoarelor:
e1 0 0 1 1
e2 0 1 0 1
3.2.16. Stiind a tranzistoarele e al atuies ir uitele din gurile 3.2.10 si
3.2.9 fun tioneaza ^n regim de omutatie (sunt polarizate astfel ^n ^at sa aiba
pun tele de operare ^n regiunea de blo aj sau ^n ea de saturatie) sa se determine
tensiunile notate u u si sa se identi e tranzistoarele blo ate sau ^n ondu tie.
3.2.10.

133

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

R 3=
1K

R 1=
60K

R 2=
1K

R 1=
50K

E=20V

E=20V
R 2=
1K
a.

b.

R 1=
60K

R 3=
1K

R 2=
60K

R 4=
1K

R 2 = 10K
R 1 =50K
E=20V

E=20V
d.

c.
R 1=
40K

R 4=
20K

E=20V

R 2=
60K

R 2=
5K

R 3=
10K

R 3=
20K

R1 =
5K

E=2V

f.

e.

Fig. 3.2.6.
10V
10
10
10V
10

5V

10V

10V

10

10

b.

1 10V
c.

a.

Fig. 3.2.7.
134

3.2. ELEMENTE CU CARACTERISTICI LINIARE PE PORT

 IUNI

e1

e1
e2

u=?

e2

u=?

e=1V
a.
b.

Fig. 3.2.8.
Se vor onsidera sursele av^and doua valori e = 0 si e = 5V .
+E C

+E C

R
e1
e2

u=?
u

e
a.

b.

+E C

e2
e1

+E C

u
e2

e1
c.

d.

Fig. 3.2.9.

135

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

+E c

+E c

1K

1K

10K

1K

10K
u=?

u=?

a.

b.
+E c

+E c
1K

1K

1K

1K

1K

1K

10K
u=?

u=?

c.

d.
+E c
Ec

e2

e1

e.

f.

Fig. 3.2.10.

136

3.3. METODA MICILOR VARIAT

II

3.3 Metoda mi ilor variatii

BREVIAR

O metoda e ienta de analiza a unui ir uit neliniar ^n onditiile variatiei

parametrilor anumitor generatoare din ir uit este metoda mi ilor variatii.
^In a easta metoda se presupune a sursele au variatii ale parametrilor su ient
de mi i, astfel ^n ^at pun tele de operare ale elementelor neliniare se pot deplasa
pe dreapta e aproximeaza ara teristi a neliniara, si nu pe ara teristi a reala,
fara a a est lu ru sa introdu a erori ina eptabile. ^In azul elementelor u
ara teristi i liniare pe portiuni, da a variatia surselor nu s oate pun tele de
operare din segmentul de dreapta pe are se a a, atun i metoda mi ilor variatii
este o metoda exa ta.
I
I + I
N

IN

IN

PSF

UN
E
b.
U

UN

a.

UN+ UN

IN + IN

IN
UN+ U N

UN

Rd

c.

d.

Fig. 3.14.
Fie un ir uit neliniar (g. 3.14.b) av^and pun tul de operare (UN ; IN ) numit
^n ontinuare pun t stati de fun tionare (P.S.F.). Tensiunile si urentii din
ir uitul neliniar onsiderat satisfa e uatiile lui Kir hho:
INk = 0;
n = 1; 2; :::; (N 1);
k2(n)
(3.13)
UNk = 0;
b = 1; 2; :::; (L N + 1)
k2[b
P

137

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

si e uatiile de fun tionare ale laturilor:

UNk (INk); pentru laturile neliniare;
UNk =
Rk
INk Ek ; pentru laturile liniare.
Da a tensiunile ele tromotoare au o variatie
E , atun i pun tele de operare
se deplaseaza pe ara teristi ile neliniare parasind pun tele stati e de fun tionare
(g. 3.14.a), iar solutia noii probleme de analiza satisfa e e uatiile lui Kir hho:
(INk +
INk ) = 0;
n = 1; 2; :::; (N 1);
k2(n)
(3.14)
(
UNk +
UNk ) = 0;
b = 1; 2; :::; (L N 1)
k2[b
(

si e uatiile de fun tionare ale laturilor:

UNk +
UNk = UNk (INk +
INk ); pentru laturile neliniare;
UNk +
UNk = Rk
(INk +
INk ) Ek
Ek ; pentru laturile liniare.
Da a fun tiile ara teristi e ale elementelor neliniare se aproximeaza:
(

U^Nk

' UNk (INk ) +

b

dUb 


INk ;

dI P:S:F:

(3.15)

prin neglijarea termenilor de ordin superior din dezvoltarea^n serie Taylor^n jurul
pun tului stati de fun tionare, atun i variatiile tensiunilor si urentilor satisfa
e uatiile:

INk = 0;
k2(n)

UNk = 0;
k2[b
(3.16)
laturile neliniare;

UNk = RRdk

IINNk ;
pentru
Ek ; pentru laturile liniare.
k
Analiz^and e uatiile (3.16) se onstata a ele pot  aso iate unui ir uit, numit
ir uit de mi i variatii (g. 3.14.d) e se obtine pornind de la ir uitul neliniar^n
are se opereaza substitutiile prezentate ^n gura 3.15 ^n are Rd = dU=dI este
rezistenta dinami a a elementului neliniar ^n pun tul stati de fun tionare.
Pentru analiza unui ir uit ele tri neliniar u metoda mi ilor variatii se par urg urmatoarele etape ale algoritmului metodei:
1. Se al uleaza rezistentele dinami e ale elementelor neliniare^n pun tele stati e de fun tionare:
dU
:
(3.17)
Rd =
dI
P

I =IN

138

3.3. METODA MICILOR VARIAT

II
R

E +E

J+ J

J
Rd

Fig. 3.15.
Se onstruieste ir uitul liniar de mi i variatii ^nlo uind elementele neliniare u rezistoare liniare av^and rezistentele egale u rezistentele dinami e,
pastr^and toate sursele omandate, iar dintre generatoare se pastreaza numai
ele are variaza;
3. Se analizeaza ir uitul de mi i variatii determin^andu-se urentii In =
IN si
tensiunile Un =
UN prin una din metodele de analiza a ir uitelor liniare;
4. Se al uleaza solutia ir uitului neliniar ^n urma variatiilor, adaug^and la
pun tele stati e de fun tionare solutia obtinuta la pun tul anterior:
INnou = IN +
IN ;
(3.18)
UNnou = UN +
UN :
^In multe apli atii pra ti e sunt utile doar variatiile pun telor stati e de fun tionare astfel ^n ^at ultima etapa a algoritmului nu mai este ne esara.
S hema e hivalenta de mi i variatii a tranzistorului npn fun tion^and ^n
regiunea a tiva normala este prezentata ^n gura 3.16.b, iar ^n azul modelului
simpli at s hema este ea din gura 3.16. .
2.

C
C

Ic
Ib
KeUce

B
a.

E
B

IB

Rd
Ube

C
Ic

E
b.

Rc Uce I b
I
B b
Ube E
c.

Uce

Fig. 3.16.
Se onstata a tranzistorul, din pun tul de vedere energeti , la mari variatii
este un element pasiv din pun t de vedere energeti , dar la semnal mi el este
un element a tiv, ind reprezentat de o sursa de urent omandata ^n urent u
fa torul de ampli are  .
139

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

PROBLEME
3.3.1. Sa se determine s hemele e hivalente de semnal mi pentru elementele
dipolare neliniare ale aror ara teristi i sunt prezentate ^n gura 3.1.2. Se vor
onsidera diferite pun te stati e de fun tionare.

Sa se determine s hemele e hivalente de semnal mi pentru elementele

tripolare neliniare studiate ^n problemele 3.2.5.-3.2.8, atun i ^and generatoarele
ideale au o variatie a parametrilor de +1%.
3.3.3. Sa se determine noile pun te de operare ale elementelor neliniare e au
fost analizate ^n problemele 3.1.9.-3.1.12, atun i ^and generatoarele au o variatie
a parametrilor de +1%.
3.3.4. Sa se determine variatia tensiunii ole tor-emitor pentru tranzistorul
analizat ^n problema 3.2.9, atun i ^and tensiunea ele tromotoare EB variaza u

EB = 0; 1V:
3.3.5. Sa se studieze etajul ampli ator u un tranzistor prezentat ^n gura
3.3.1. Se vor al ula: rezistenta e hivalenta de intrare, ampli area si rezistenta
e hivalenta de iesire pentru semnalele de mi i variatii. Se vor utiliza at^at s hema
e hivalenta a tranzistorului prezentata ^n gura 3.15.b ^at si s hema simpli ata
din gura 3.15. si se va estima eroarea de aproximare.
3.3.2.

R =
1
8

R 4=
1

R 9=

R9

2
E i

R 2=
2

U0

2K
R 2=
2K

R 1=
8K
R 4=
1K

Uo

Fig. 3.3.2.

Fig. 3.3.1.

Sa se studieze omportarea la mi i variatii a etajului repetor u

un tranzistor, prezentat ^n gura 3.3.2. Se vor al ula: ampli area etajului,
rezistentele e hivalente de iesire si de intrare. Se va adopta s hema e hivalenta
de semnal mi simpli ata pentru tranzistor.
3.3.7. Sa se studieze omportarea la mi i variatii a ampli atorului diferential
reprezentat^n gura 3.3.3. Se vor al ula ampli area etajului si rezistentele e hi3.3.6.

140

3.3. METODA MICILOR VARIAT

II

valente de intrare si iesire.

R=
10 K

R
u 0

R 9 =200

R 1=
ui

1K

R 2=
1K
R E=
1K

u0

ui

RS =
600

Fig. 3.3.4.

Ec

Fig. 3.3.3.
Sa se al uleze variatia pro entuala a tensiunii de iesire la stabilizatorul u dioda Zener prezentat ^n gura 3.3.4, atun i ^and tensiunea de intrare
are o variatie de 1%. Se va onsidera rezistenta dinami a a diodei pe zona Zener
Rd = 2
.
3.3.8.

Sa se studieze variatia pro entuala a tensiunii de iesire la stabilizatorul de tensiune prezentat ^n gura 3.3.5, atun i ^and tensiunea de intrare are
o variatie de 1%. Se va onsidera rezistenta dinami a a diodei pe zona Zener
Rd = 2
iar fa torul de ampli are ^n urent al tranzistorului  = 50:
3.3.9.

R 9 = 200

ui

R=
10K

u0

RS =
600

Fig. 3.3.5.
Apli ^and tehni a s hemelor e hivalente liniarizate pe portiuni sa se
analizeze ir uitul din gura 3.3.6. Pentru e valori ale rezistentei R variatiile
tensiunii de intrare nu sunt transmise la iesire?
3.3.10.

141

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

3.3.11 Se onsidera un tranzistor one tat a un uadripol diport.

Sa se determine pentru ele trei onexiuni din gura 3.3.7 si anume: (a) emitor omun,
(b) ole tor omun si ( ) baza omuna are sunt matri ile rezistenta, ondu tanta
si hibrida, pentru ir uitul e hivalent liniar de mi i variatii. Sa se exprime elementele a estor matri i^n fun tie de ei patru parametri utilizati^n gura 3.16.b.
U[V]

R= 200

200

ui

E=
100V

u e= ?

50

I[A]
0.5 1
I
u

Fig. 3.3.6.
ic
B ib

ie
B ib

u ce

u be

a.

u ce

u bc
E

b.

Fig. 3.3.7.

142

ie E

u cb
C

C ic

u be
B

B
c.

3.4. METODE ITERATIVE { CIRCUITE NELINIARE

3.4 Metode iterative pentru analiza ir uitelor

rezistive neliniare
BREVIAR
Problema analizei ir uitelor ele tri e rezistive neliniare presupune
rezolvarea unui sistem de e uatii algebri e neliniare al atuit din e uatiile lui Kir hho:
alg
Ik = 0;
n = 1; 2; :::; (N 1);
k2(n)
(3.19)
alg
U k = 0;
b = 1; 2; :::; (L N + 1);
k2[b
si din e uatiile de fun tionare ale laturilor:
Uk = U (Ik );
k = 1; 2; :::; L;
(3.20)
da a elementele sunt ontrolate ^n urent, sau
Ik = I^(Uk );
k = 1; 2; :::; L;
(3.21)
da a elementele sunt ontrolate ^n tensiune. Sistemul (3.19)-(3.21) al atuit din
L e uatii algebri e liniare si L e uatii neliniare u ne unos ute urentii din laturi
Ik si tensiunile la bornele laturilor Uk , unde k=1,2,...,L.
S ris sub forma ompa ta sistemul devine:
G(x) = 0;
(3.22)
^n are x = [I1; I2; :::; IL; U1; U2; :::; ULT si G este o apli atie de la IR2L la IR2L. Cea
mai larg utilizata tehni a de solutionare a e uatiei (3.22) este metoda iterativa
bazata pe onstru tia unui sir x1; x2; :::; xn; ::: onvergent atre limita x are
satisfa e e uatia (3.22). Da a norma erorii jjxk xjj este su ient de mi a,
atun i termenul xk din sir este o aproximatie satisfa atoare a solutiei. O metoda
de onstruire a sirului iterativ este algoritmul numit de pun t x, ^n are e uatia
(3.22) se adu e sub forma e hivalenta:
x = F (x);
urm^and a pornind de la o initializare arbitrara sa se genereze sirul iterativ:
xk+1 = F (xk ):
(3.23)
Da a matri ea ja obian a apli atiei F satisfa e inegalitatea:
jjF 0jj < 1;
(3.24)
P

143

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

se poate arata a sirul generat de (3.23) onverge atre solutia x a e uatiei (3.4),
solutie numita pun tul x al apli atiei F. Pentru a adu e e uatia (3.22) la forma
(3.4) se poate utiliza relatia:
x = x K (x)G(x);
(3.25)
^n are K(x) este o matri e nesingulara astfel ^n ^at sa e satisfa uta onditia
(3.24). O alegere avantajoasa este data de metoda Newton-Raphson, ^n are
K(x) este inversa matri ii ja obian a apli atiei G:
xk+1 = xk [G0(xk ) 1
G(xk ):
(3.26)
Pentru a redu e efortul de al ul, metoda Newton-Kantorovi i utilizeaza
pentru K(x) inversa matri ii ja obian a apli atiei G al ulata ^n pun tul x = x1,
orespunzator initializarii:
xk+1 = xk [G0 (x1 ) 1
G(xk ):
(3.27)
Da a se estimeaza matri ea ja obian pentru un pun t x0, altul de ^at un termen al sirului, atun i se obtine metoda iteratiei simple ^n are:
xk+1 = xk [G0 (x0 ) 1
G(xk ):
(3.28)
Analiz^and relatia (3.26) rezulta a la e are iteratie trebuie rezolvat un sistem
liniar de e uatii de forma:
G0 (xk )

xk = G(xk );
(3.29)
urm^and a:
xk+1 = xk +
xk :
(3.30)
Apli ^and metoda Newton-Raphson pentru rezolvarea sistemului de e uatii
(3.19)-(3.20) si not^and:
gi =
gi =

alg
P

Ik ;

pentru n = 1; :::; (N 1);

Uk ;

pentru b = N; :::; L;

k2(n)
alg
P
k2[b

gi+L = Ui

U^ (Ii);

(3.31)

pentru i = 1; :::; L
rezulta a la e are iteratie trebuie rezolvat sistemul de e uatii liniare (3.32) ^n
are A si B sunt matri ile de in identa a laturilor la noduri, respe tiv la bu lele
fundamentale, iar Rdk este rezistenta dinami a a elementului neliniar din latura
144

3.4. METODE ITERATIVE { CIRCUITE NELINIARE

k evaluata ^n pun tul de operare stabilit la iteratia anterioara. Termenii liberi ai
sistemului au valori date de relatiile (3.31), dar u semn s himbat.
... 0
A
g1















...





I1
.
g2
.. B
0


I2
..
.
.
.















.



.
gL
.
.


IL =
(3.32)


Rd
0 . 1:0:::0
gL+1
... 0:1::0

U1
...
..
.
.
...
...
..


U
L
...
...
g2L
.
0
RdL .. 0:0::1
Vom presupune a initializarea satisfa e e uatiile lui Kir hho (3.19-3.20),
fapt evident da a se alege de exemplu x1 = 0. ^In a este onditii la ori e iteratie
solutia obtinuta satisfa e e uatiile lui Kir hho, dar nu si e uatiile onstitutive
ale elementelor neliniare. Da a ir uitul analizat u metoda Newton-Raphson
este un ir uit liniar, atun i prima iteratie oin ide u solutia exa ta a ir uitului. Relatiile (3.32) reprezinta e uatiile unui ir uit liniar aso iat e arei iteratii.
A est ir uit se obtine^nlo uind elementele neliniare (g. 3.17.a) u ir uitul din
gura 3.17.b, ^n azul elementelor ontrolate de urent si u ir uitul din gura
3.17. , ^n azul elementelor ontrolate de tensiune.
2

6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
4

7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
5

6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
4

7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
5

6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
4

7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
5

>

E= Uk- U (Ik )

>

Uk

J = I ( Uk ) - I k

Gd

Rd

Ik

a.

b.

c.

Fig. 3.17.
^In gura 3.17 s-au notat u Uk si Ik tensiunea si urentul elementului neliniar obtinute la iteratia anterioara, Rd reprezinta rezistenta dinami a si Gd este
ondu tanta dinami a a elementului neliniar, al ulate ^n pun tele Ik , respe tiv
Uk :
dI^
dU
;
Gd =
;
(3.33)
Rd =
dI
dU

b




I =Ik

145

U =Uk

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

iar parametrii generatoarelor sunt:

E = Uk U (Ik );
(3.34)
J = Ik I^(Uk ):
Parametrii E si J dati de (3.34) pun ^n evidenta abaterea pun tului de operare
Pk determinat la iteratia anterioara, fata de urba ara teristi a a elementului
(g. 3.18).
b

Pk+1

<

Ik

I(Uk)

Pk
J

1/R d

E
U

<
Uk

U(I k )

Fig. 3.18.
^In urma analizei ir uituluiliniarizat aso iat se determina ore tiile (variatiile)
urentilor
I si tensiunilor
U la bornele laturilor, urm^and a aproximarea
solutiei la iteratia k + 1 sa e:
Uk+1 = Uk +
U;
(3.35)
Ik+1 = Ik +
I:
Da a jj
U jj si jj
I jj nu sunt su ient de mi i, atun i se reia pro edura iterativa urm^and a pun tul de operare Pk+1 (Uk+1,Ik+1) sa e situat pe tangenta la
urba de fun tionare (g. 3.18).
Din relatia (3.27) rezulta a metoda Newton-Kantorovi i presupune la e are
iteratie analiza unui ir uit liniar aso iat ir uitului neliniar onstruit a ^n metoda Newton-Raphson (g. 3.17), u deosebirea a rezistentele si ondu tantele
ir uitului aso iat sunt al ulate ^n pun tele de operare initiale:
dU^
dI^
Rd =
;
Gd =
:
(3.36)
dI
dU






I =I1

U =U1

^In azul metodei iteratiei simple, ir uitul liniar aso iat e arei iteratii are
rezistentele si ondu tantele alese apriori (ele sunt numite rezistente sau ondu tante de al ul). Pentru a obtine o onvergenta ^at mai rapida este preferabil
146

3.4. METODE ITERATIVE { CIRCUITE NELINIARE

a ele sa aiba valorile ^at mai aproape de rezistentele, respe tiv ondu tantele
dinami e orespunzatoare solutiei exa te.
^In general, metoda Newton-Raphson este mai rapid onvergenta de ^at elelalte doua metode, dar ne esita un efort de al ul mai mare datorita evaluarii
rezistentelor dinami e la e are iteratie. Metoda Newton-Kantorovi i si metoda iteratiei simple au avantajul a partea rezistiva a ir uitului aso iat ram^ane
a eeasi la toate iteratiile, de i este ne esara inversarea matri ei sistemului (3.32)
o singura data. Metoda Newton-Kantorovi i apli ata la un ir uit liniar permite
obtinerea solutiei exa te dupa o singura iteratie, lu ru e nu se ^nt^ampla ^n azul
iteratiei simple. Cu toate a estea, metoda iteratiei simple poate avea un domeniu mai larg de onvergenta ^n onditiile alegerii avantajoase a rezistentelor si
ondu tantelor de al ul.
Cir uitele liniarizate aso iate e arei iteratii, prezentate ^n gura 3.17, sunt
ir uite de variatii. Da a se utilizeaza ir uite liniare aso iate, din analiza arora
sa rezulte urentii si tensiunile la iteratia urenta:

U = Rd

I E ) Uk+1 = Rd
Ik+1 [Rd
Ik U (Ik );
(3.37)
atun i a estea vor avea laturile de tipul elor prezentate ^n gura 3.19.
b

Ek
U k+1

Uk
Ik

a.

Rk

I k+1
U k+1

Gk

Jk

I k+1
b.

c.

Fig. 3.19.
^In azul metodei Newton-Raphson, onform relatiei (3.37) rezulta a Rk este
rezistenta dinami a aso iata urentului Ik , iar Ek = Rd
Ik U^ (Ik ), ara teristi a
ind aproximata ^n iteratia urmatoare prin dreapta
N (g. 3.20).
Da a se utilizeaza pentru aproximarea ara teristi ii neliniare dreapta
R (g.
3.20), atun i metoda astfel generata se va numi metoda rezistentei stati e.
Da a se aproximeaza ara teristi a neliniara, ^n iteratia urmatoare, u o
dreapta e tre e prin pun tul de operare Pk , dar are o alta panta de ^at derivata
ara teristi ii ^n pun tul respe tiv (dreapta
S ), atun i metoda astfel generata
se numeste metoda iteratiei surselor.
Tehni a de aproximare a ara teristi ii neliniare printr-o dreapta e tre e prin
origine si prin pun tul de operare determinat la iteratia anterioara genereaza
metoda iteratiei rezistentei stati e.
147

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

U
panta R c
N
panta Rd
R

Pk
S

panta R s
I

Fig. 3.20.
Da a un element neliniar are ara teristi a monotona, atun i el poate  omandat e de tensiune e de urent. Din pun tul de vedere al iteratiilor, ele
doua posibilitati nu sunt e hivalente. Este posibil a pro esul sa e onvergent
^ntr-un az si divergent ^n elalalt. Din a est motiv,^n rezolvarea iterativa a ir uitelor neliniare trebuie data atentie modului^n are sunt omandate elementele
neliniare. De exemplu,^n azul metodei rezistentei stati e da a rezistenta stati a
reste o data u urentul (Rd > Rs), atun i este preferabila utilizarea ontrolului
^n urent, iar da a rezistenta stati a s ade u urentul (Rd < Rs ) este preferabila
utilizarea ontrolului ^n tensiune. ^In azul metodei iteratiei surselor, pentru asigurarea onvergentei trebuie aleasa rezistenta de al ul R ^n intervalul uprins
^ntre valoarea minima si maxima a rezistentei dinami e (de preferinta ^n entrul
intervalului), ^n azul ontrolului ^n urent, iar ^n azul ontrolului ^n tensiune
ondu tanta de al ul se alege ^ntre valoarea minima si maxima a ondu tantei
dinami e.
^In general, metoda rezistentei dinami e este mai rapid onvergenta, dar ere
un efort mai mare de al ul la e are iteratie si are domeniul de onvergenta mai
restr^ans, ^n sensul a initializarea trebuie sa e su ient de aproape de solutie
pentru a pro edeul sa e onvergent. Metoda iteratiei surselor este mai lent
onvergenta, dar are un domeniu de onvergenta e poate  marit prin alegerea
onvenabila a rezistentei de al ul.
^In azul elementelor neliniare e au ara teristi a liniarizata pe portiuni se
poate utiliza un algoritm de autare a intervalelor ^n are se a a pun tele de
operare ale elementelor neliniare. Algoritmul Katzenelson, prezentat ^n ontinuare, este garantat onvergent^ntr-un numar nit de pasi, minimiz^and^ntr-un
anumit sens drumul pe are se auta solutia. Pentru apli area a estei metode
se onsidera o initializare a solutiei ^ntr-o ombinatie de intervale si se substituie
elementele neliniare u s hemele lor e hivalente liniarizate. Da a solutia ir uitului liniar orespunde unor pun te de operare ale elementelor neliniare e se
a a ^n ombinatia de intervale onsiderate, atun i a easta este si solutia ir u148

3.4. METODE ITERATIVE { CIRCUITE NELINIARE

itului neliniar, iar da a pun tele de operare al ulate se a a ^n alte intervale,
atun i se modi a, dintre toate s hemele e hivalente liniarizate, o s hema orespunzatoare unui singur element neliniar. Identi area elementului neliniar a arei
portiune de fun tionare urmeaza sa se modi e se fa e analiz^and solutia aproximativa obtinuta, urm^and sa-si modi e portiunea de fun tionare elementul el
mai soli itat ^n a est sens. La e are iteratie, doar un singur element neliniar ^si
modi a s hema e hivalenta tre ^and ^ntr-o portiune de fun tionare noua, e este
obligatoriu ve ina u ea ve he. ^In a est fel modi arile sunt fa ute din aproape
^n aproape fara sa aiba lo salturi pe ara teristi ile neliniare, p^ana se identi a
intervalul ^n are se a a pun tul de operare.
U

A
E

<
U

U(I)

E/R
B

a.

I1

b.

I3 I2

E
E

I
I1

I 2 I3

I
I2

E/R

c.

I 3 I1

d.
U
E

E/R

e.
I2

I3

I1

Fig. 3.21.
^In gura 3.21 sunt prezentate gra iteratiile e se fa la analiza ir uitului
din gura 3.21.a prin urmatoarele metode: (b) metoda rezistentei dinami e; ( )
metoda iteratiei surselor; (d) metoda rezistentei stati e si (e) metoda Katzenelson.

149

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

PROBLEME
3.4.1. Sa se prezinte gra analiza iterativa a ir uitului neliniar din gura
3.21.a u metodele Newton-Raphson, Newton-Kantorovi i si metoda iteratiei simple.
3.4.2. Sa se prezinte gra analiza iterativa a ir uitului neliniar din gura
3.21.a u diferite metode presupun^and elementul neliniar ontrolat ^n urent.
3.4.3. Sa se analizeze gra onvergenta metodei rezistentei dinami e pentru
ir uitul din gura 3.21.a u ara teristi a elementului neliniar prezentata ^n gura 3.4.1. Analiza va  efe tuata pentru diferite initializari.
U

I
E/R

E/R
a.

b.

Fig. 3.4.1.
Sa se analizeze gra onvergenta metodei iteratiei surselor pentru
ir uitul din gura 3.21.a. Analiza va  efe tuata pentru diferite rezistente de
al ul onsider^and ara teristi ile elementului neliniar ele din gura 3.4.1.
3.4.5. E uatia ir uitului din gura 3.4.2 U (I ) + R
I = E pusa sub forma:
E U (I )
I=
3.4.4.

genereaza o pro edura iterativa de pun t x.

Utiliz^and riteriul de onvergenta (3.24) sa se stabileas a onditiile pe are
trebuie sa le^ndeplineas a fun tia ara teristi a U (I ) a elementului neliniar pentru a iteratiile sa e onvergente.
3.4.6. E uatia de fun tionare a ir uitului din gura 3.4.3 poate  pusa sub
urmatoarea forma a unei e uatii u pun t x: U = E R
I^(U ). Sa se determine
onditia e trebuie^ndeplinita de fun tia ara teristi a I^(U ) pentru a pro edura
de pun t x sa e onvergenta.
b

150

3.4. METODE ITERATIVE { CIRCUITE NELINIARE

<

<
U

U(I)

I(U)

Fig. 3.4.3.

Fig. 3.4.2.

3.4.7. Tin^and ont de rezultatele problemelor anterioare sa se spe i e pro edura de pun t x e trebuie apli ata la analiza ir uitelor din gura 3.4.4.b si
3.4.4. . Poate  analizat ir uitul din gura 3.4.4.d u o pro edura simpla de
pun t x ?
>

U
U(I)
I
R d =1K

R=
10

R=
10 K

R=
500K

R d =100
a.

b.

c.

d.

Fig. 3.4.4.
3.4.8. Ce valoare poate avea onstanta K astfel ^n ^at pro edura iterativa de
pun t x generata de e uatia:
(E U (I )) ;
I =I+K

R
s risa pentru ir uitul din gura 3.4.3, sa e garantat onvergenta? Ce semni a'tie zi a poate avea onstanta K ?
3.4.9. Conform teoremei Pi ard-Bana h o e uatie x = F (x) la are j F 0 j
 < 1 genereaza un sir al aproximatiilor su esive xk+1 = F (xk ) e tinde atre
pun tul x x = F (x), iar un termen al sirului satisfa e inegalitatea:
n
j xk x j 1   j x1 x0 j :
Sa se estimeze eroarea e a fost fa uta la rezolvarea problemei 3.4.8. ^n ze e
iteratii. C^ate iteratii trebuies fa ute a erorea relativa sa e sub 0,1%?
b

151

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

Sa se determine valoarea onstantei K din problema 3.4.8., pentru a

pro edura iterativa sa e ^at mai rapid onvergenta.
3.4.11. Apli ^and riteriul de onvergenta (3.24) sa se analizeze onvergenta
metodei Newton-Kantorovi i pentru ir uitele din gura (3.4.3). Sa se determine
domeniul^n are poate  aleasa initializarea pentru a pro esul sa e onvergent.
Sa se estimeze eroarea de aproximare dupa un numar dat de iteratii.
3.4.12. Apli ^and riteriul de onvergenta (3.24) sa se determine onditia
pe are trebuie sa o ^ndeplineas a derivata a doua U 00(I ) pentru a pro edeul
Newton-Raphson apli at la rezolvarea problemei 3.4.6. sa e onvergent.
3.4.13. Apli ^and riteriul de onvergenta (3.24) sa se analizeze onvergenta
metodei iteratiei simple pentru rezolvarea problemei din gura 3.4.3. Ce valoare
trebuie sa aiba rezistenta de al ul R pentru a pro edura sa e onvergenta?
3.4.14. Sa se rezolve problemele 3.4.11-3.4.13 presupun^and elementul neliniar ontrolat ^n tensiune. Sa se ompare rezultatele obtinute.
3.4.15. Sa se s rie e uatiile orespunzatoare metodei rezistentei dinami e
si iteratiei surselor pentru ir uitele din gura 3.4.3. Sa se ompare rezultatele
obtinute u e uatiile utilizate ^n rezolvarea problemelor 3.4.11 si 3.4.12.
3.4.16. Sa se stabileas a forma matri eala a e uatiilor e trebuie rezolvate
la e are iteratie ^n metoda Newton-Raphson da a din relatiile (3.19)-(3.21) se
elimina o parte din ne unos ute. Exempli are pentru metodele Kir hho referitoare la urenti sau la tensiuni, sau pentru azul ^n are ram^an a ne unos ute
prin ipale urentii din oardele unui oarbore sau potentialele nodurilor.
3.4.17. Sa se s rie forma matri eala a e uatiilor ir uitului liniarizat aso iat
iteratiilor ^n metoda rezistentei dinami e. E uatiile vor  s rise pentru metodele
Kir hho, urentilor i li i si potentialelor nodurilor.
3.4.18. Sa se determine ir uitele e hivalente liniarizate orespunzatoare
iteratiilor metodelor Newton-Raphson si rezistentelor dinami e pentru ir uitele
neliniare din gura 3.4.5.
3.4.19. Sa se analizeze ir uitele aso iate iteratiilor din problema 3.4.18. Sa
se ompare expresiile relatiilor de iteratie pentru ele doua metode.
3.4.20. Sa se reprezinte si analizeze ir uitele liniare aso iate diferitelor metode iterative apli ate ir uitelor din gura 3.4.6.
3.4.10.

152

3.4. METODE ITERATIVE { CIRCUITE NELINIARE

I

<
U1(I)

I1

a.

<

U 2(I)

<

<

I2

U1(I 1)

U2(I 2 )

b.

Fig. 3.4.5.

I1

I2

>

U3

E2

>

>

>

U2

>

>

E1

>

R
E

U1

U1

c.

b.

a.

U2

Fig. 3.4.6.
3.4.21. Sa se al uleze numeri primele doua iteratii ale diferitelor metode
pentru ir uitele neliniare din gura 3.4.7.
3.4.22. Sa se rezolve problema 3.4.21. onsider^and elementul neliniar ontrolat ^n tensiune.
3.4.23. Sa se analizeze ir uitele neliniare din gura 3.4.7 u ajutorul metodei
Katzenelson.
I

=5
Rd

1A

5
2

I[A]

a.

b.

Fig. 3.4.7.
153

U(I)

U(I)
20

10V
20

20

c.

>

10V

>

20

>

U[V]

U(I)

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

3.5 Teoremele ir uitelor rezistive neliniare

BREVIAR

U(I)

>

<
U

>

^In ontinuare sunt prezentate on eptele fundamentale e intervin ^n analiza

ir uitelor rezistive neliniare.
Pun tul de operare al unui element dipolar rezistiv reprezinta pun tul P
din planul U-I, av^and drept oordonate tensiunea la bornele elementului U si
urentul I prin element, stabilite atun i ^and elementul este introdus ^ntr-un
anumit ir uit. Pun tul de operare al unui ir uit ele tri neliniar este un pun t
^n spatiul IR2L, av^and oordonatele tensiunile si urentii din laturile ir uitului.
Pun tul de operare al unui ir uit u surse invariante ^n timp reprezinta solutia
problemei de analiza a ir uitului respe tiv. Dupa um se vede din gura 3.22,
^n fun tie de parametrii ir uitului (E,R) un ir uit (a) poate: (b) sa nu aiba
solutie; ( ) poate sa aiba solutie uni a, (d) sa aiba un numar nit de solutii sau
(e) sa aiba un numar innit de solutii.
U(I)
P.O.

R
E/R

E
a.

I
c.

U(I)

E
PO1

>

b.

>

E/R
I

U(I)
1
E

PO2
PO3
E/R

P.O.
E/R

e.

d.

Fig. 3.22.
a unei porti a unui ir uit neliniar reprezinta
relatia ^ntre urentul si tensiunea portii. Dupa felul ^n are este ex itata poarta,
exista doua feluri de ara teristi i de intrare, u omanda ^n tensiune (g. 3.23.a)
sau u omanda ^n urent (g. 3.23.b).
Cara teristi a de transfer a unui ir uit neliniar, fata de doua porti ale
unui ir uit este relatia dintre o marime a portii de intrare si una a portii de
iesire. Se pot deni patru feluri de ara teristi i de transfer (g. 3.24).
Cara teristi a de intrare

154

3.5. TEOREMELE CIRCUITELOR REZISTIVE NELINIARE

I

I
E

E
b.

a.

Fig. 3.23.
i =0
2

i =0
2
x=j

x=e1
N

y=u

x=e1

1
N

a.

y=u

b.

u2
=0

y=i

c.
y

x=j

1
N

y=i

2
x
e.

d.

Fig. 3.24.
Se onstata a a este ara teristi i de transfer nu sunt ^n mod ne esar fun tii
(g. 3.24.e).
Cara teristi a de transfer a puterii reprezinta relatia dintre puterea p
disipata de un element dipolar din ir uit si o marime de ex itatie a unei porti
prin are se alimenteaza ir uitul (g. 3.25. ).
Din onsiderente zi e, ori e element de ir uit are o limita a puterii pe are o
poate disipa. Puterea maxima Pmax = U
I deneste^n planul ara teristi ii unui
element doua hiperbole limita (g. 3.25.b), pe are pun tul de operare trebuie
sa nu le depaseas a. Cara teristi a de transfer a puterii permite identi area
zonelor admisibile pentru marimea de ex itatie. Cara teristi a de transfer a puterii se obtine prin multipli area ara teristi ilor de transfer ale tensiunii u(e) si
urentului i(e). Relatiile fundamentale ale ir uitelor neliniare, a de altfel ale
^ntregii teorii a ir uitelor, sunt teoremele lui Kir hho sub forma generala:
alg:

k2fsg

ik = 0;

s = 1; 2; :::; (N

155

1);

(3.38)

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

u
i
e

u
UI=Pmax
UI=Pmax

a.

b.

P=ui

Pmax
e
-P max

c.

Fig. 3.25.
alg:

k2[b

uk = 0;

b = 1; 2; :::; (L N + 1);

(3.39)

Relatia (3.38) este valabila pentru ori e se tiune fsg din ir uit iar relatia
(3.39) este valabila pentru ori e bu la [b din ir uit.
Problema fundamentala a analizei ir uitelor neliniare onsta ^n determinarea tuturor urentilor si tensiunilor din laturile unui ir uit atun i ^and se
unos parametrii elementelor si topologia ir uitului. Pentru rezolvarea problemei fundamentale, se utilizeaza e uatiile (3.38) si (3.39) are al atuies un set
de e uatii liniare si independente, da a sunt apli ate pe un sistem de se tiuni si
bu le independente. A este relatii nu sunt su iente pentru rezolvarea problemei,
astfel^n ^at se adauga e uatiile neliniare e dau relatiile^ntre tensiunile si urentii
din laturile ir uitului:
uk = Rk ik ek ; uk = U (ik ) sau ik = I^(uk );
k = 1; 2; :::; L
(3.40)
Deoare e sistemul (3.40) este un sistem neliniar rezulta a solutia sa nu
poate depinde liniar de datele problemei si ^n onse inta teoremele liniaritatii,
superpozitiei si re ipro itatii nu sunt valabile pentru ir uitele neliniare. A este
teoreme se pot apli a, el mult, pentru ir uitele liniare de mi i variatii. Din
teoremele lui Kir hho sub forma generala rezulta a o onse inta teorema lui
b

156

3.5. TEOREMELE CIRCUITELOR REZISTIVE NELINIARE

(1.5), are este apli abila si ir uitelor neliniare. Parti ulariz^and teorema lui Tellegen rezulta teorema bilantului puterilor ^ntr-un ir uit neliniar
izolat:
L
uk ik = 0:
(3.41)

Tellegen

k=1

^In azul unei retele neizolate se poate demonstra a a easta, privita a un

multipol, absoarbe pe la ele n borne o putere:
P

k=1

ik vk ;

(3.42)

^n are vk sunt potentialele bornelor, iar ik sunt urentii e intra ^n borne.
Datorita numarului mare de e uatii si ne unos ute, sistemul (3.38-3.39) nu
este avantajos ^n analiza ir uitelor. Din a est motiv se prefera eliminarea unora
dintre ne unos ute. Sistemele obtinute^n urma eliminarii (efe tuata de regula ^n
partea liniara a sistemului), sunt date de urmatoarele teoreme e stau, e are, la
baza unei metode de analiza a ir uitulor neliniare.
Teoremele lui Kir hho referitoare la urenti pot  apli ate la analiza
ir uitelor u elemente neliniare ontrolate ^n urent si se obtin din (3.38) prin
eliminarea tensiunilor uk , obtin^andu-se:
ik = 0;
n = 1; 2; :::; (N 1);
k2(n)
(3.43)
ek ;
b = 1; 2; :::; (L N + 1):
Rk
i k =
Uk (ik ) +
k2[b
k2[b
k2[b
P

pot  apli ate la analiza

ir uitelor u elemente neliniare ontrolate ^n tensiune si se obtin din (3.38) prin
eliminarea urentilor ik :
jk = 0;
n = 1; 2; :::; (N 1)
Gk
uk +
I^k (uk ) +
k2(n)
k2(n)
k2(n)
(3.44)
uk = 0;
b = 1; 2; :::; (L N + 1):
k2[b
Teoremele lui Kir hho referitoare la tensiuni
P

Da a un ir uit neliniar ontine at^at elemente omandate ^n urent ^at si
elemente omandate ^n tensiune poate  utilizata ^n analiza o metoda hibrida
a teoremelor lui Kir hho, ^n are ne unos utele sunt tensiunile dintr-un arbore
si urentii din oarbore. Pentru apli area a estei metode este ne esar a sa existe
un arbore are sa ontina toate elementele ontrolate ^n tensiune, urm^and a
toate elementele ontrolate ^n urent sa se a e ^n oarbore.
Teorema urentilor de oarde ( urentilor i li i^n ir uite neliniare) poate
 apli ata ir uitelor e ontin doar elemente ontrolate^n urent si se obtine din
157

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

relatiile (3.43) prin eliminarea urentilor de ramuri:

X

j 2[b

U j
(

j 2(k)

i0k ) +

j =1

Rj Ij0 =

j 2[b

b = 1; 2; :::; (L N + 1);

ej ;

(3.45)

urm^and a ne unos utele prin ipale sa e urentii ib,b = 1; 2; :::; (L N + 1) din
oarde ( urentii dintr-un sistem de bu le fundamentale, numiti si urenti i li i).
Teorema potentialelor nodurilor poate  apli ata ir uitelor e ontin doar
elemente ontrolate ^n tensiune si se obtine din relatiile (3.44) prin exprimarea
tensiunilor uk a diferente dintre potentialele vik si vfk ale apetelor laturilor:
X

k2(n)

I^k
(vik

vfk ) +

j =1

Gnj vj =

k2(n)

jk0 ;

n = 1; 2; :::; (N

1);

(3.46)

ne unos utele prin ipale ale a estei metode ind potentialele vk , k=1,2,...,(N-1)
nodurilor ir uitului. O teorema de uni itate pentru solutiile unui ir uit neliniar arma a da a un ir uit neliniar rezistiv este al atuit din elemente dipolare
av^and ara teristi i stri t monotone are satisfa proprietatea:
lim U (i) = 1;
i!1
b

surse independente de urent e nu formeaza se tiuni si surse independente de

tensiune e nu formeaza bu le (de i ir uitul nu are generatoare^n ex es), atun i:
a) ir uitul neliniar are solutie uni a;
b) ara teristi ile de intrare sunt fun tii stri t monotone fata de ori e poarta
a ir uitului;
) ara teristi ile de transfer u1 u2 si i1 i2 au panta subunitara.
Teorema de uni itate pentru ir uitele neliniare monotone delimiteaza o lasa
de ir uite e au pun te de operare uni e, pun^and^n evidenta anumite proprietati
de monotonie ale ara teristi elor, utile ^n apli atii.
Teorema de invarianta arma a ir uitele al atuite din elemente u ara teristi i u i invariabile ^n timp au ara teristi ile de intrare si transfer, fata
de ori e poarta, invariante ^n timp. Teorema de invarianta permite redu erea
analizei ir uitelor dinami e, invariabile, rezistive e sunt ex itate de surse variabile ^n timp, la problema determinarii ara teristi ilor de intrare si de transfer.
De exemplu, e un ir uit la are ara teristi a de transfer u1 i2 este o fun tie
i2 = T (u1), da a la poarta 1 se one teaza un generator ideal de tensiune ele tromotoare e(t), atun i urentul din poarta 2 este i2 = T (e(t)).
Teorema pasivitatii arma a subretelele neliniare al atuite din elemente
pasive transfera pe la borne o putere totala (3.42) nenegativa.
158

3.5. TEOREMELE CIRCUITELOR REZISTIVE NELINIARE

Un rezistor neliniar este pasiv atun i ^and ara teristi a sa u i, u sensurile

aso iate dupa regula de la re eptoare este uprinsa ^n adranele 1 si 3 ale planului
(u; i), urm^and a interse tia u axele sa se fa a ^n origine. Elementele de ir uit
are nu sunt pasive se numes a tive. Un elementde ir uit rezistiv pasiv nu poate
transfera putere spre ir uit. Exista elemente neliniare pasive are totusi la mi i
variatii sunt a tive, a easta proprietate av^and apli atii importante ^n pra ti a
(dioda tunel, tranzistorul, trioda, et .). Doua ir uite neliniare organizate a
multipli se denes a  e hivalente da a ele stabiles a eleasi relatii ^ntre urentii
si potentialele bornelor terminale.
Teorema de e hivalenta arma a da a doua ir uite N1 si N2 sunt e hivalente, atun i prin ^nlo uirea subretelelor N1 prin N2 ^ntr-o retea nu se modi a
tensiunile si urentii din interiorul retelei omplementare N (g. 3.26).
N1

N2

a.

b.

Fig. 3.26.

>
U

E=U

B
IAB sc

U
UAB 0
b.

>

a.

UN

J=IAB sc

B
U

>

>

U
B

UT

>

>

Apli area teoremei de e hivalenta permite simpli area analizei unui ir uit
neliniar prin efe tuarea unor transgurari onvenabile. Pentru efe tuarea transgurarilor sunt utile urmatoarele observatii referitoare la e hivalenta ir uitelor.
Un ir uit neliniar rezistiv, stationar, N este e hivalent, fata de o poarta, u un
element rezistiv dipolar (eventual a tiv) av^and ara teristi a u i identi a u
ara teristi a de intrare a ir uitului N (g. 3.27.a, b).

UN

UT
I

c.

Fig. 3.27.
159

d.

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

pentru ir uite neliniare arma a, fata de ori e

poarta, un ir uit rezistiv este e hivalent u un element dipolar rezistiv pasiv
^nseriat u un generator ideal de tensiune ele tromotoare UAB0 (g. 3.27. ).
Teorema lui Norton pentru ir uite neliniare arma a, fata de ori e poarta,
un ir uit rezistiv este e hivalent u un rezistor pasiv one tat ^n paralel u un
generator ideal de urent ele tromotor IABs (g. 3.27.d).
Teoremele de e hivalenta ale generatoarelor ideale. Sunt evidente deoare e e hivalentele prezentate^n gura 3.28, u onditia a N1 sa e ompatibil
u generatorul ideal de urent (sa existe el putin un pun t de operare pe ara teristi a lui N1 are sa orespunda tensiunii e), iar N2 sa e ompatibil u
generatorul ideal de tensiune.
Teorema lui Thevenin

A
e

j
B

A
e

N2
B

B
b.

a.

Fig. 3.28.
Teoremele lui Vas hy arma e hivalentele prezentate ^n gura 3.29, respe tiv faptul a o stea de generatoare ideale identi e si one tate identi fata
de nodul entral este e hivalenta u o stea de ondu toare perfe te, iar o bu la
de generatoare ideale de urent orientate similar este e hivalenta u o bu la de
izolatoare perfe te.
e
j
e
j

j
j

b.

a.

Fig. 3.29.
Teoremele de substitutie arma a da a un element neliniar dintr-un ir-

uit are pun tul de operare P0 (u0; i0), atun i prin substitutia lui u: un generator
ideal de tensiune ele tromotoare e = uo; un generator ideal de urent ele tromotor j = i0 sau un rezistor liniar de rezistenta R = u0=i0, multimea pun telor de
160

3.5. TEOREMELE CIRCUITELOR REZISTIVE NELINIARE

operare ale noului ir uit va ontine si pun tul de operare al ir uitului initial
(g. 3.30).
i0

P.O.

P.O.
i
i

P.O.

U0

U0

P.O.
i
i0

i0
b.

a.

u
R= 0
i0

u
0

UN

UN

UN

U0

j=i 0

>

>

UN

e=U
0

u
0

Ut

>

>

>

u
0

i0

i0

i0

c.

d.

Fig. 3.30.
Ca o onse inta a teoremei substitutiei rezulta a e uatiile urentilor i li i
(2.55) si e uatiile potentialelor nodurilor (2.59) sunt valabile si ^n azul ir uitelor neliniare, u onditia a rezistentele si ondu tantele e intervin ^n a este
e uatii sa e rezistentele si ondu tantele stati e ^n pun tul de operare. Deoare e rezistentele si ondu tantele stati e depind de pun tele de operare, e uatiile
(2.55) si (2.59)^si pierd ara terul liniar. O alta onse inta a teoremei substitutiei
este teorema transferului maxim de putere pentru elemente neliniare, are
arma a o retea dipolara liniara si a tiva transfera putere maxima unui element
dipolar neliniar, da a ^n pun tul de operare elementul neliniar are rezistenta stati a Rs egala u rezistenta e hivalenta a retelei pasivizate Rs = RAB0 (g. 3.31).
i0

i0
u

U
B

E=UAB

>

R.L.A.

>

A i
u
0

R
AB
0

E=UAB

R
AB
0

u
0

u
R= 0
i0

>

U0

U0
I

E/R

b.

I
c.

0 E/RAB
0

Fig. 3.31.
permit mi sorarea efortului de al ul ^n analiza
ir uitelor ele tri e neliniare e prezinta simetrii. Fie doua ir uite identi e N 0
Teoremele de simetrie

161

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

si N 00 one tate a ^n gura 3.32.a. Teorema de simetrie arma a intensitatile
urentilor prin ondu toarele dire te i1; i2 sunt nule, iar tensiunile ^ntre rele
^n ru isate sunt nule. ^In onse inta, analiza se redu e la analiza ir uitului N 0
one tat a ^n gura 3.32.b.
1 i 1=0 1"
2 i 2=0 2"

1"

2"

3"

3"

4"

3
4
u34=0

4"

N"

N"

axa de
simetrie

b.

a.

Fig. 3.32.
Da a ele doua ir uite identi e sunt one tate invers, un ir uit ind rasturnat fata de elalalt, a^n gura 3.33, atun i tensiunile u11 ^ntre bornele simetri e
one tate dire t sunt nule, iar urentii i2; i3 prin bornele simetri e^n ru isate sunt
nuli. ^In onse inta, analiza se redu e la analiza ir uitului N 0 one tat a^n gura
3.33.b.
0

1"

2 i 2=0

2"

3
i 3=0
4
N
u14=0

3"

N"
axa de
rasturnare

4"

1"

2"

3"

4"

N"

b.

a.

Fig. 3.33.
^In al atuirea ir uitelor ele tri e neliniare pot interveni pe l^anga elementele
dipolare si elementele uadripolare de tipul surselor omandate, dar la are omanda se fa e neliniar. La fel a ^n azul liniar pot exista patru tipuri de surse
omandate neliniar, u deosebirea a ^n azul parametrilor de transfer ara terizarea se fa e prin fun tii neliniare de transfer, numite fun tii ara teristi e. ^In
gura 3.34.a. este prezentata o sursa de tensiune omandata neliniar de urent.
162

3.5. TEOREMELE CIRCUITELOR REZISTIVE NELINIARE

j=1 . i1

i1

i1
u

e=1 . u

u2
u=f(i)

e=f(i1)
a.

b.

Fig. 3.34.
Sursele omandate neliniar admit s heme e hivalente u surse omandate

liniar si un rezistor neliniar a arui ara teristi a u i este hiar fun tia ara teristi a a sursei omandate. ^In gura 3.34.b este prezentata s hema e hivalenta
a sursei de tensiune omandata neliniar de urent. Sursele omandate neliniar
sunt utile ^n stabilirea s hemelor e hivalente ir uitelor neliniare. De exemplu,
un ir uit neliniar e are o ara teristi a de intrare u1 = T^1(i1) fata de o poarta
P1 si o ara teristi a de transfer u2 = T^2(i1) ^ntre poarta P1 si poarta P2 , poate
 e hivalat a ^n gura 3.35 (pentru i2 = 0) u un element neliniar u ara teristi a de intrare u = T^1(i) si o sursa omandata neliniar la poarta de iesire av^and
ara teristi a de transfer e = T^2(i).
j

i1

i2

i
u1

e=T 2 (i 1 ) i 2 =0
u1

u2
T 1(i 1)

a.

b.

Fig. 3.35.
Un exemplu de element de ir uit ele troni e admite o s hema e hivalenta
u surse omandate neliniar este ampli atorul operational. S hemele e hivalente liniare ale ampli atorului operational, prezentate^n gura 3.25, sunt valabile doar pentru valori mi i ale tensiunii de intrare, tensiunea de iesire u0 = A0ui
neput^and depasi o anumita valoare maxima j uo j um:
S hema e hivalenta a ampli atorului operational u element neliniar este
prezentata ^n gura 3.36 si ontine, pe l^anga rezistenta de intrare Ri si ea de
iesire Ro, o sursa de tensiune ontrolata de tensiunea de intrare ui, a arei ara teristi a de transfer este prezentata ^n gura 3.36. . ^In ve inatatea originii
ara teristi ii de transfer, e = f (ui ) este o dreapta av^and panta egala u ampli163

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

e=f(u i )

Um
+
u i A.O.
-

e=f(u i )

+
O
uo

panta A

ui
-

ui

R0

Ri

-U m

a.

c.

b.

Fig. 3.36.
 area ^n bu la des hisa Ao a ampli atorului. Tensiunea de iesire devine +Um,
pentru ui > ", sau Um pentru ui < ". ^In a est az se spune a ampli atorul este saturat superior respe tiv inferior. ^In ir uitele u rea tie pozitiva
ampli atorul operational se satureaza si nu poate  utilizata s hema e hivalenta
liniara din gura 3.27. . Modelul neliniar el mai simplu pentru ampli atorul
operational Ri ! 1; Ao ! 1; Ro = 0 este (g. 3.37), el e orespunde unei
surse de tensiune omandate ^n tensiune u ara teristi a u2 = Un sgn(u1).
e(u i )

e=Umsgn(u i )
+

ui

Um
ui

-U m
a.

b.

Fig. 3.37.
Teorema dualitatii.

Da a doua ir uite N si N 0 sunt duale unul altuia,

atun i valorile urentilor ik si tensiunilor uk din laturile ir uitului N sunt numeri
egale u valorile din laturile duale, din ir uitul N 0 : u0k = ik ; i0k = uk . Conditia
ne esara si su ienta pentru a un ir uit u elemente dipolare sa admita ir uit
dual este a graful lui sa e planar.
Urmatorul algoritm deneste ir uitul dual N 0 al unui ir uit dat N ontine
urmatoarele etape:
- se onstruieste graful orientat G al ir uitului N (se adopta regula de aso iere a sensurilor de la re eptoare);
- ^n interiorul e arui o hi [i al grafului G si^n exteriorul grafului se plaseaza
^ate un nod (i) al grafului G0;
164

3.5. TEOREMELE CIRCUITELOR REZISTIVE NELINIARE

- se onsidera e are latura l din graful G, omuna o hiurilor [i si [j si se

traseaza latura l0 ^n graful G0 , unind nodurile (i) si (j );
- se orienteaza laturile l0 ale grafului G0 astfel ^n ^at nodul de ple are a laturii
l0 sa vada latura duala l orientata ^n sens trigonometri ;
- se introdu e ^n e are latura l0 un element dual elementului din latura
aso iata l, onform tabelului de dualitate:
urentul i
tensiunea u0
tensiunea u
urentul i0
rezistor neliniar u=f(i) rezistor neliniar i0=f(u0)
rezistor liniar av^and
rezistor liniar av^and
rezistenta R[

ondu tanta G0
generator independent generator independent av^and
u t.e.m. e(t)
.e.m. j0(t)
generator independent generator independent de
de urent j(t)
tensiune e0(t)
ondu tor perfe t
izolator perfe t
izolator perfe t
ondu tor perfe t
laturi serie
laturi paralel
ramuri
oarde
oarde
ramuri
bu le fundamentale
se tiuni fundamentale
se tiuni fundamentale
bu le fundamentale
De exemplu, un rezistor u rezistenta R = 7
are orespondent ^n ir uitul
dual un rezistor u ondu tanta G = 7S; un generator u t.e.m. e = 5V are
orespondent in ir uitul dual un generator ideal de urent u j = 5A.

165

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

PROBLEME
3.5.1. Sa se analizeze si sa se dis ute numarul pun telor de operare pentru
ir uitele din gura 3.5.1 pentru diferite valori ale parametrilor E; R1; R2. Va 
utilizat modelul de ampli ator operational din gura 3.37.
+

V0

R1
R2

R2

V0

R1
b.

a.

Fig. 3.5.1.
3.5.2. Sa se determine gra ara teristi a de intrare si ara teristi a de
transfer pentru ir uitele neliniare prezentate ^n gura 3.5.2.
Ii

>

>

Ii
i

U1

U2

Ui

>

>

Ei

U2

a.

U1

I0

>

b.
U1

>

U1,U2

2
I

c.

Fig. 3.5.2.
Sa se determine ara teristi ile de transfer U1 U2 pentru ir uitele
prezentate ^n gura 3.5.3, utiliz^and ara teristi ile elementelor neliniare dipolare
prezentate ^n gura 3.1.2.
3.5.3.

166

3.5. TEOREMELE CIRCUITELOR REZISTIVE NELINIARE

U1

U1

U2

U1

U2
b.

a.

c.

R
U1

U2

U1

U2

U2

U1

U2
f.

e.
d.

Fig. 3.5.3.
Sa se determine ara teristi a de transfer Vo (E ) pentru ir uitele reprezentate ^n gura 3.5.1.
3.5.5. Sa se determine ara teristi ile de transfer uo (ui ) ale ir uitelor reprezentate ^n gura 3.5.4. Pentru ampli atorul operational va  utilizata s hema
e hivalenta din gura 3.26. Sa se parti ularizeze elementele neliniare prin diode
si diode Zener.
>

u(i)

u(i)

+
ui

>

3.5.4.

+
uo u i

uo
b.

a.

Fig. 3.5.4.
3.5.6. Sa se determine ara teristi ile de transfer uo (e) ale ir uitelor reprezentate ^n gura 3.5.5.
3.5.7. Sa se determine ara teristi a de transfer a puterii P = UI = f (E )
pentru ir uitul neliniar reprezentat ^n gura 3.5.6.
3.5.8. Sa se prezinte algoritmul iterativ Newton-Raphson de analiza a ir uitelor neliniare utiliz^and tehni ile de s riere a e uatiilor (3.43)-(3.46). Sa se
determine ir uitele liniarizate e hivalente, la e are, iteratie unui element dipolar neliniar.

167

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

1K
e

10K

5V
uo

uo

b.

a.

Fig. 3.5.5.
3.1.12.

Sa se veri e bilantul puterilor pentru ir uitele analizate ^n problema

U[V]

50
50

U(I)

>

>

3.5.9.

-1

R d=100

10
-10

a.

I[A]
b.

R d =100

Fig. 3.5.6.
3.5.10. Sa se identi e ir uitele analizate ^n problemele 3.5.3 si 3.5.5 pentru
are poate  apli ata teorema de uni itate prezentata ^n breviar si sa se veri e
on luziile teoremei.
3.5.11. Sa se determine si sa se reprezinte gra modul ^n are variaza ^n
timp tensiunea uo(t) pentru ir uitele reprezentate^n gura 3.5.7, da a tensiunea
ele tromotoare apli ata este e(t) = Em sin(!t). Modelul de ampli ator adoptat
va  el din gura 3.36. Apli atie numeri a pentru valorile Em = 40V, E =10V.
3.5.12. Sa se prezinte gra modul de variatie ^n fun tie de timp a tensiunii
U2 (t) atun i ^and U1 (t) = Um sin(!t) pentru ir uitele reprezentate^n gura 3.5.3.
3.5.13. Sa se determine valoarea urentului IB pentru are dipolul AB din
gura 3.5.8 absoarbe putere maxima. Se va adopta pentru tranzistor modelul din
gura 3.11, onsider^andu-se oe ientul de ampli are ^n urent  = 50.
3.5.14. Sa se identi e are sunt parametrii generatoarelor de are depind

168

3.5. TEOREMELE CIRCUITELOR REZISTIVE NELINIARE

urentii prin rezistoarele liniare ale ir uitelor din gura 3.5.9.

+

+
-

e(t)
uo(t)

e(t)

uo(t)

a.

b.
-

e(t)

uo(t)

e(t)

uo(t)

c.

d.

Fig. 3.5.7.

A
40V

A
1K

10
K

10K

IB
10mA

IB

1K
B

b.

a.

Fig. 3.5.8.
Sa se determine are sunt marimile ( urenti, tensiuni,potentiale) e
se modi a ^n urma introdu erii ^ntr-un ir uit ele tri a unor generatoare e
satisfa teoremele lui Va hy.
3.5.16. Sa se substituie elementul dipolar neliniar AB al arui pun t de
operare a fost determinat ^n problema 3.5.13, printr-un rezistor, generator de
tensiune sau generator de urent.
3.5.17. Sa se analizeze ir uitele reprezentate ^n gura 3.5.10 utiliz^and teorema simetriei.
3.5.15.

169

3. CIRCUITE ELECTRICE REZISTIVE NELINIARE

a.

c.

b.

Fig. 3.5.9.

R
R

a.

b.
R

E
R

E
R

c.

d.
R

R
R

E
R

e.

R
f.

Fig. 3.5.10.

170