Sunteți pe pagina 1din 4

Pur si Simplu

Exista o tendinta catre proprietate, catre acumulare care ne creeaza iluzia bogatiei. Nu ne mai ajunge o singura
locuinta, nu ne mai satisface locuinta in care traim, dorim sa cumparam cat mai mult pamant (de parca n-ar fi tot aici
si peste cinci miliarde de ani), sa ne construim case la munte, la mare, la bunici, la parinti, oriunde. Alte si alte case.
Simtim ca este important ca numarul proprietatior noastre sa creasca si daca reusim, ne simtim importanti si ne
laudam cu ce detinem noastre cu fiecare prilej. Uitam ca dorinta de proprietate tine de mental si nu de Fiinta. Uitam
ca de fapt, ceea ce posezi te poseda.

Locuintele permanente sau de vacanta sunt tot mai mari, mai costisitoare, mai complicate, au sisteme de protectie, o
persoana din zona se ocupa de gradina, de caine, de bolta de vita, de garaj, de mici reparatii, de curatenie. De fapt
este persoana care traieste in acea casa o mare parte din timp (noi suntem doar musafiri pentru ca trebuie sa
muncim pentru a putea intretine casa). Si este imperios necesar sa platim cum se cuvine omul angajat sa ne intretina
casa pentru ca noi cei de la oras trebuie macar sa mimam ca suntem bogati si prin asta, aparent superiori.

Alocam proprietatilor noastre resurse energetice dar si personale – de fapt, consumam resurse fizice prin efortul pe
care il facem pentru a le intretine si resurse psihice, emotionale, comportamentale (trebuie sa te porti intr-un fel,
nu!?). Asa ca proprietatile noastre ne imping sa producem tot mai mult pentru ca trebuie sa intretinem iluzia care
consuma tot mai mult. O vorba veche spune ca „o casa mare te scoate din casa” pentru ca ai nevoie de mai multi
bani pentru a o intretine si a o putea pastra locuibila decat o casa mica asa ca devine doar un dormitor costisitor – in
rest, doar munca. Ca sa produci mai mult trebuie sa-ti mai iei vreo doua masterate, un doctorat, mai faci o facultate,
mergi la training-uri si te „relaxezi obligatoriu” la team-buiding-uri. N-ai cum lipsi.

Am auzit uimit ca unii isi planifica viata, excursiile, procreerea copilului de care oricum nu se vor ocupa si se vor mira
cand il vor auzi ca-i spun bonei „mami” si ca recita texte de reclame idioate. Dar va sti engleza/afacereza/slang, ceva
argou si jargon autohton – tot mai bogate, dominante, suculente, omniprezente. Oricum este si copilul un obiect care
iti asigura un „status”, este un criteriu, o bifa in Planul Vietii, un produs al societatii consumiste, de fapt doar o piesa
de schimb pentru sistem.

Este bine totusi sa crestem oameni, individualitati, nu sa cultivam piese de schimb. Sa procreezi un copil pe care ti-l
cresc si ti-l educa altii dupa bunul lor plac este cel putin un act inconstient. Constati ca a terminat facultatea si nici nu
ai avut timp sa-l cunosti prea bine. Si intra si el in masina de tocat vieti a sistemului: masterate, doctorate, training-uri,
team building, credite la banci, planificarea vietii, apartament la bloc, copii, schimbat masina, platit bona, casa de
vacanta, etc. Asta in cazul fericit in care instinctual s-a tinut departe de manele, droguri, prostitutie.

Un cunoscut mi-a spus ca si-a atins „target”-ul, ca a facut cei doi copii pana la treizeci de ani in conformitate cu
Business Plan-ul vietii sale. Ma intreaba un alt prieten: „mergi pe 27 Octombire la Busteni?” Asta da intrebare fara
rost! Eu nu stiu ce fac peste cinci minute, cu atat mai putin in Octombrie. Era sa-i raspunde ca-n Caragiale: „Amice,
esti...” dar nu, oamenii sunt minunati dar complet hipnotizati de ceea ce au primit pe toate canalele educationale si
informationale.

Esti tentat sa spui ca ai intrat intr-un cerc pentru ca produci bani pentru a cumpara resurse, consumi propria energie
pentru a o inmagazina in aceste proprietati dar de fapt esti intr-o spirala descendenta care te tine in materia densa.
Mai mult decat atat, indiferent ca avem o casa sau mai multe suntem tentati sa le transformam in depozite de
obiecte. Daca ai curajul sa iei o agenda si un creion si sa notezi toate obiectele din casa asa cum fac gestionarii
inventarul in magaziile lor vei avea o surpriza interesanta: detii cateva mii de obiecte chiar si intr-un apartament de
bloc cu doua camere, din care folosesti efectiv foarte putine. Cum este posibil?

Dupa ce ai inventariat lista cu toate obiectele tale, incearca:

Exercitiul nr. 1

1. Incercuieste-le pe cele care sunt uzate si sigur nu le vei mai folosi – sunt de aruncat. Acestea vor fi duse la
conteiner-ele pentru materiale recuperabile sau vor fi preluate de catre serviciile de salubrizare. Din fericire,
Primariile au inceput sa planteze astfel de conteiner-e prin orase.

2. Subliniaza-le pe cele de care nu ai cu adevarat nevoie dar care mai pot fi folosite de altcineva. Sunt cele pe
care urmeaza sa le daruiesti. In mod sigur vei gasi persoane care au nevoie reala de acestea. Trebuie doar
sa te preocupe subiectul.
3. Bifeaza-le pe cele care sunt foarte bune dar de care te poti dispensa pentru ca le folosesti foarte rar.
Exemplu: obiecte vestimentare pe care le-ai imbracat o data sau de doua ori. Dupa ce le daruiesti sunt sigur
ca nu le vei simti lipsa.

4. Si acum partea cu adevarat „grea”: daruieste obiecte foarte bune, pe care le mai folosesti inca dar tot ma rar
pentru ca ti-ai cumparat altele mai frumoase, si/sau mai performante. Stii cati oameni au nevoie de un obiect
pe care tu il tii pur si simplu depozitat undeva si nu si-l pot permite?

Dupa acest prim exercitiu vei constata ca nu ai renuntat la prea multe obiecte asa ca... reia procedura de mai multe
ori pana reusesti sa pastrezi doar strictul necesar. Este foarte placut sa constati ca de fapt ai nevoie de foarte putine
obiecte dar ca sa reusesti trebuie sa fii ferm cu tine. Sa nu te lasi coplesit de emotional. Trebuie sa stii ca nouazeci la
suta din cumparaturi le facem emotional si nu strict necesar. Este uimitor cum suntem capabili sa muncim multe ore
pe zi pentru ca apoi sa risipim cu entuziasm si sa ne transformam casele in depozite.

O locuinta-depozit genereaza o presiune vizuala, psihica, comportamentala care ne accentueaza starea de stress.
Este greu de intretinut, este obositoare, inconfortabila. Obiectele cu adevarat necesare dispar in „peisaj” si le cautam
printre celelate. O locuinta aglomerata inseamna o risipa de energie. In schimb, o locuinta cu o arhitectura integrata
in mediu, construita din materiale naturale, in locul potrivit, devine un Camin. Am fost invatati sa fim consumisti, sa
cumparam mult pentru ca producem mult nu pentru ca ne este necesar mult.

Aminteste-ti de bunicii care purtau o pereche de pantofi ani la rand. Lucrurile erau de calitate si ei le purtau cu
respect pentru mesterul care le-a facut si cu mandrie. Isi aminteau de el de cate ori se incaltau, il recomandau si-l
laudau. Si, n-au trecut o suta de ani de atunci... Nu stiu daca putem avea aceiasi atitudine azi cand cumparam un
obiect si imediat mergem la service, facem contracte post-garantie, etc. Parca totul a luat-o razna.

Ochilor nostri le plac spatiile largi, simple, deschise, armonioase. Aminteste-ti ce odihnitor este sa privesti marea sau
piscurile din departare! Aminteste-ti ce odihnitor este sa privesti padurea, un camp inflorit, o cascada! Priveste cerul,
miliardele de stele si galaxii! Simti cu adevarat ca faci parte din Acest Univers, Aici si Acum. Ca esti o picatura din
Oceanul Infinit care se vede pe sine si percepe Profunzimea. Intelegi ca Universul (Divinitatea) nu are exterior.

Obiectele genereaza cascade de ganduri pentru ca au inmagazinata in ele foarte multa informatie. Au retinut practic
toate informatiile din preajma lor, toate amprentele energetice ale tuturor care le-au atins si le-au transferat astfel
informatii (forme-gand/energii inscriptionate) din existenta lor. Obiectele preiau vibratiile din jur si cele induse
constient sau nu. Este foarte important sa stim cui au apartinut.

Am convingerea ca obiectele vechi sunt pentru muzee nu pentru locuinte. Unii oameni pastreaza tot felul de
antichitati despre care nu stiu mare lucru. Pentru nimic in lume n-as tine in casa un pumnal etrusc sau un cutit din
obsidian folosit la sacrificii – recunosc ca sunt obiecte extreme dar sunt colectionari care se dau in vant dupa asa
ceva. Chiar si cutitul cu care taia bunicul porcul l-am „externalizat”. Sigur ca si un obiect banal ar fi putut fi folosit
candva in alte scopuri decat cele pentru care a fost confectionat, nu trebuie sa devenim obsedati de aceste idei dar
este bine sa folosim obiecte noi si sa renuntam la „amintirile de familie”.

Cele mai frumoase obiecte sunt cele construite cu daruire de oameni cu indemanare si „chemare” pentru
mestesuguri. Poate ca nu sunt perfecte dar poarta in ele si radiaza o savoare inegalabila. In fiecare casa ar trebui sa
existe macar cateva obiecte confectionate de cei care o locuiesc. Obiectele confectionate cu Iubire si din Iubire aduc
Armonia si Pacea in fiecare loc in care se afla si sunt mai greu de „inscriptionat” cu forme-gand si vibratii de joasa
frecventa pentru ca sunt protejate de campul generat de vibratia benefica a cretorului lor. La randul lor amplifica
energia primita si genereaza protectie pentru locul si/sau persoanele carora le-au fost destinate.

Nu-i asa ca te simti bine cand imbraci puloverul tricotat de bunica si daruit de ziua ta? Este ca un terapeut la purtator.
Chiar asta este... pentru ca bunica, in timp ce-l impletea a pus in el Iubire. A impletit Iubire. Iar lana a fost toarsa cu
Iubire si „des-cantata” cu doine vechi de cand lumea. Poate ca lana inteapa putin dar nu are fire sintetice si puloverul,
sigur nu este „chipat”. Mai gandeste-te la acestea si precis vei mai scapa de niste obiecte din casa.

Tehnologia, noile descoperiri sunt utile si dezvoltarea lor ne va scapa in viitorul apropiat de societatea actuala bazata
pe bani. Atata timp cat vom folosi bani pentru servicii, productie, schimburile de marfuri si informatii, pentru orice, fie
ei de hartie sau virtuali, atata timp cat vom cuantifica valoarea muncii, obiectelor si serviciilor in cifre, vor exista
interese si implicit, conflicte. Trebuie sa depasim urgent acest stadiu primitiv de relatie interumana si sa construim o
societate armonioasa. Odata eliberati de teroarea producerii banilor oamenii isi vor putea elibera puterea infinita a
imaginatiei si isi vor putea valorifica intregul potential cu care s-au nascut:

http://www.bodyalchemist.ro/content/arh--jacque-fresco-and-the-venus-project.htm
Renuntarea la obiectele care nu ne trebuiesc cu adevarat este un prim pas catre Armonie.

Exercitiul nr. 2

Am mai spus-o si cu alte prilejuri, exista o filozofie a gardului care trebuie depasita.

Probabil ca gardurile au aparut odata cu primele locuinte dintr-o necesitate de aparare impotriva atacurilor animalelor
salbatice. Nu pot spune cu certitudine ca este asa dar cred ca aceasta a fost principala cauza. Nu stiu cand a aparut
si cand s-a materializat la oameni instinctul proprietatii si nevoia de delimitare de alte proprietati. Cert este ca a evolut
foarte repede si a capatat formele monstruoase de astazi.

Gardul a evoluat si el de la niste nuiele impletite sau plante cu spini prin care nu puteau trece animalele salbatice si
ajunge la cei din interior si la culturile agricole la ziduri din caramizi arse la soare si piatra si s -au construit din ce in ce
mai groase si mai inalte tinand pasul cu evolutia armelor. Au aparut apoi granite intre vorbitori de limbi diferite, de
religii diferite, dublate de sisteme complicate de supraveghere.

Oamenii s-au impartit pe rase, etnii, sisteme politice, religii, culturi si odata cu aceste diferentieri gardurile au crescut
ca importanta si s-au extins. Au capatat forme noi, imateriale care se numesc zone de influenta, politica, economica,
religioasa. Dar toate interesele sunt economice dincolo de denumiri si declaratii.

Ca sa apere tot ce tine de proprietatea din interiorul gardurilor de orice fel si sa aduca in interiorul proprietatilor cat
mai multe bogatii, oamenii au inventat talharia numita bland razboi. Au inventat ideologii care se vor
atotcuprinzatoare si umanitare, au inventat sisteme politice si democratia – adica puterea poporului, a tuturor
oamenilor dintr-o incinta imprejmuita cu un gard fizic numit granita sau cu un gard mai subtil numita sistem de valori.
Oricum i-am spune unui razboi si orice motive am inventa pentru a-l declansa, acesta are doar cauze economice. Fie
ca vrei sa luam teritoriul sau bogatiile altui popor, sa-i exportam sistemul nostru politic sau sa-i distrugem
infrastructura pentru a depinde de noi in viitor, tot talharie se numeste pentru ca ii luam ceva cu forta.

Oamenii se straduie sa demonstreze ca gardurile-granite au fost din totdeauna pe traseele care-i intereseaza acum si
sunt dispusi oricand sa falsifice istoria pentru a mai castiga o suprafata de teren, eventual o tara. Teritoriile sunt
revendicate pe toate criteriile posibile, etnice, religioase, rasiale si nu de putine ori se ajunge la conflicte armate care
distrug practic, exact obiectul revendicarii si produc zeci de mii de victime. Uneori milioane. Dar se pare ca asta nu
mai conteaza. Satisfacerea instinctului teritotiului s-a produs. Orgoliul este multumit. Am aratat tuturor ce muschi
avem si le-am dat si un avertisment pe fata cu ocazia asta: Cine-i urmatorul? Cine are o opinie diferita de a
invingatorului este deja dusman si se presupune ca il simpatizeaza pe invins. Asa ca: Fii atent: You’re next!

Si cum totul in Uni-Vers se supune Legii Fractale, adica, ce este in macro este si in micro, oamenii au ajuns sa-si dea
cu toporul in cap si sa se impunga cu furca pentru ca vecinul a construit gardul cu cinci centimetri in proprietatea lui.
Stupiditatea desavarsita consta in primul rand in adevarul de necontestat ca acel teren va fi in acelasi loc si peste un
milion de ani si la fel de insensibil la conflictele absurde dintre doua vietuitoare sau grupuri de vietuitoare autonumite
oameni. Pentru el sunt doar scantei in noapte.

Legea Absurdului a cuprins omenirea si este creatia propriilor noastre minti. Ne uram si omoram pentru ce nu putem
detine, pentru ce este absurd sa credem ca putem detine. Situatia nu se va imbunatatii pana cand nu vom face un
salt evolutiv in constiinta noastra. Iar saltul nu poate fi declansat din nimic. Saltul inseamna educatie, autocunoastere,
experimentarea interiorului propriei fiinte, acceptare. Inseamna viata in Armonie cu Uni-Versul, Respect pentru tot
ceea ce exista, Compasiune pentru fiecare fiinta, Intelepciune – Calea Intelegerii fiecarui fenomen atat din punct de
vedere stiintific cat si spiritual, direct. Si mai presus de orice, inseamna Armonie – calitate superioara vietii dobandita
ca efect al trairii Iubirii si respectului. Iubirea se invata, se descopera si nu se refera la o persoana de sex opus sau la
o ruda. Iubirea este o experienta interioara care odata traita nu te mai paraseste niciodata si genereaza o energie
subtila nelimitata catre exterior. O recunosti imediat in mod direct, nemijlocit.

Filozofia paguboasa a gardului va disparea cu siguranta doar ca va mai dura o vreme, poate un mileniu – daca nu ne
autodistrugem intre timp. Sau poate gasim totusi in Inima noastra o scurtatura… era sa scriu „shortcut”...

Daca am desfiinta doar gardurile care delimiteaza spatiile verzi din jurul blocurilor de locuinte din toata tara care
oricum arata oribil si este o masura neplacuta la vedere a nivelului de cultura, am obtine o sursa importanta de otel
pentru lucrari cu adevarat necesare. Deocamdata se inlocuiesc cu unele noi… Cred ca solutia aleasa este mai
scumpa si fara nici efect evolutiv. Cu acesti bani se putea demararea un act educational in directia pastrarii curateniei
si integritatii mini-gradinilor de bloc.
Un gard viu este infinit mai placut. Recunosc ca este greu sa scoti din mintea oamenilor ideea de gard in sine si s-o
inlocuiesti cu trairea deplina a Respectului. Educatia insemna printre altele declansarea unui efect fractal care se
dezvolta ulterior si se propaga de la mic la mare, de la simplu la complex, de la indiferenta la Respect.

Gardul este si el un obiect la care trebuie sa renuntam pentru a face inca un pas catre Armonie. Repeta exercitiul de
la inceputul articolului dar de aceasta data ai in vedere o locuinta mai mare, Planeta Pamant.

Ca sa reusim sa scoatem din viata noastra, din locuinta noastra si din Casa Pamant, obiectele, conceptiile, dogmele,
sistemele, informatiile ne-necesare Evolutiei Spirituale, trebuie sa le scoatem mai intai din mintea noastra.

Va las pentru moment placerea de a exersa singuri, in familie, cu prietenii.


Sau poate intr-o familie mai mare numita societate. Va dau si un indiciu:

Hexagrama Sacra a Evolutiei Spirituale:


Iubire-Intelepciune-Devotiune-Respect-Compasiune-Adevar

Sa Fiti Frumosi!