Omilia a-XX-a

,,Despre smerenie

Daca omul ar fi ramas in slava ce I s-a randuit de Dumnezeu, n-ar fi avut o
falsa maretie, ci una adevarata. Ar fi fost inaltat de puterea lui Dumnezeu, ar fi
fost luminat de intelepciunea dumnezeiasca si s-ar fi bucurat de viata vesnica si de
vesnicile bunatati. Dar pentru ca si-a mutat in alta parte dorinta de slava
dumnezeiasca, pentru ca nadajduia sa fie mai mare si pentru ca se grabea sa ia
ceea ce nu putea lua a pierdut si ceea ce putea avea. De aceea cel mai bun mijloc
pentru mantuire pentru intoarcerea in starea de la inceput este smerenia, adica
sa nu-si inchipuie omul ca se poate impodobi prin propriile lui puteri cu vreo slava
oarecare, ci sa o ceara de la Dumnezeu. Asa se va intoarce la Sfanta porunca pe
care a parasit-o.
Dar diavolul care a dobandit pe om cu impresia unei false slave, nu
inceteaza a-l ispiti pe acesta.
Mandria nu ia nastere numai de pe urma bogatiilor, caci opamenii nu se
mandresc numai cu traiul imbelsugat si cu luxul imbracamintei ci se mandresc
peste fire si cu dregatoriile pe care le au. Cu acest prilej acestia se mandresc nu
numai cu importanta pe care o au ci socotesc pe oamenii de sub ei vrednici de a fi
calcati in picioare. Omul mai este smintit si prin puterea mainilor, iuteala
picioarelor sau frumusetea trupului.
Chiar si intelepciunea si priceperea care par a fi cele mai mari si mai trainice
bunuri pe care le au oamenii sunt si ele zadarnice, sunt fara folos daca le lipseste
intelepciunea data de catre Dumnezeu. Diavolul a fost iscusit si istet la minte dar
nu a reusit cu istetimea lui impotriva omului, ci a mestesugit-o impotriva sa fara
sa-si dea seama caci prin aceasta s-a distantat si mai mult de Dumnezeu si s-a
osandit pe sine. Diavolul a fost prins si in cursa intinsa Domnului, a murit el, desi
nadajduia sa-L nimiceasca prin moarte pe Dumnezeu. Planuri dibace a facut si
faraon pentru a nimici pe Israel, dar inteleptului Faraon i-a venit pieirea, fara sa-si
dea seama copilul dat mortii din porunca sa este crescut chiar in spatele palatului
si acest copil a nimicit pe Faraon, intregul Egipt si a mantuit pe Israel.
Tragand foloase din aceste modele marele Vasile ne sfatuieste sa urmam
sfatul fericitei Ana si a profetului Ieremia: ,,sa nu se laude inteleptul cu
intelepciunea lui; sa nu se laude puternicul cu puterea lui; sa nu se laude bogatul
cu bogatia lui.
Dand raspuns la intrebarea ,,cu ce se poate lauda omul? sfantul Vasile ne
raspunde prin cuvintele biblice: ,,in aceasta sa se laude cel ce se lauda, spune
Dumnezeu, in a intelege si a cunoaste ca Eu sunt Domnul(Ieremia 9,23). Omul
trebuie sa caute slava in slava care vine de la Dumnezeu.
Dumnezeu descopera prin Duhul Lui intelepciunea Sa randuita mai inainte
spre slava noastra. Dumnezeu da puteri celor care lucreaza, dupa cum spunea
Sfantul Apostol Pavel: ,,mai mult decat toti m-am ostenit, dar nu eu, ci harul lui
Dumnezeu, care este in mine(I Corinteni 15,10).
Sfantul Vasile ne intreaba, retoric, ,,pentru ce te mandresti cu faptele tale
bune, ca de faptele tale proprii, in loc sa multumesti pentru aceste daruri Celui ce
ti le-a dat?, dupa modelul biblic; ,,ce fapta buna ai, pe care sa n-o fi primit? Iar
daca ai primit-o, pentru ce te lauzi, ca si cum n-ai fi primit-o? (I Corinteni 4,7), iar
Mantuitorul spune: ,,nu voi M-ati ales pe Mine ci eu v-am ales pe voi(Ioan 15,16).
Dar noi trebuie sa avem drept model dupa cum spune aceasta omilie pe
Petru care iubea intratat de mult pe Iisus incat vroia sa moara pentru El. Si totusi
cand Petru a rostit cu mandrie cuvintele: ,,daca toti se vor sminti intru Tine, eu
niciodata nu ma voi sminti.(Matei 26,33), a fost lasat de catre Domnul la
marginile slabiciunii omenesti, si atunci s-a lepadat de El. Prin pacatul sau Petru a
fost inteleptit de catre Dumnezeu spre evlavie, si totodata a invatat sa fie
intelegator fata de cei slabi, dar sa-si vada si propria lui slabiciune.
Omul nu trebuie sa se mandreasca niciodata fata de nimeni, nici fata de cel
mai mare pacatos. Adeseori smerenia mantuie pe cel cu multe si mari pacate. Nu
socoti niciodata ca tu esti mantuit si celalalt pierdut.
Daca omul socoteste ca are vreo fapta buna trebuie sa multumeasca lui
Dumnezeu pentru ea si nu sa se mandreasca cu ea fata de semenul sau. Poporul
evreu s-a mandrit fata de celelalte neamuri, spunand ca sunt necurate, si astfel au
ajuns necurati, iar neamurile s-au curatit prin credinta.
Sfantul Vasile ne sfatuieste sa avem in fata ochilor cuvintele lui Dumnezeu:
,,tot cel ce se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste se va inalta(Luca
14,11). Daca ti se pare ca ai facut vreun bine, nu socoti acest bine, uitand cu
desavarsire de celelalte pacate. Nu te mandri cu faptele bune savarsite astazi,
iertandu-te singur de faptele cele rele savarsite ieri. Daca vezi pe semenul tau
pacatuind, nu te uita numai la acest pacat al lui, ci aminteste-ti de faptele bune pe
care lea savarsit si le savarseste.
Noi trebuie sa ne spunem neincetat aceste cuvinte si unele ca acestea,
pentru a indeparta de la noi mandria; sa ne coboram pe noi insine, ca sa ne
inaltam, urmand pe Dumnezeu.
Crestinii trebuie sa mangaie pe cei napastuiti, sa cerceteze pe cei bolnavi,
sa nu priveasca de sus pe nimeni. Cand vorbesc acestia nu trebuie sa se laude, si
nici sa pun ape altii sa-I laude. Trebuie sa puna atata ravna in a nu fi slaviti de
catrealtii, cata ravna pun ceilalti in a fi slaviti de catre semenii lor.
Pe scurt, urmareste atat de mult smerenia ca si cum ai fi indragostit de ea.
Asa vei merge cu bine la slava cea adevarata, slava ingerilor, slava de la
Dumnezeu.