EPISTOLA LUI IEREMIA

Capitolul 1
Copia scrisorii pe care a trimis-o Ieremia catre cei care aveau sa fie dusi robi
in Babilon de regele Babilonului, pentru a le face cunoscute sfaturile pe care
Dumnezeu i le-a incredintat.
1. Din cauza pacatelor cu care ati pacatuit inaintea lui Dumnezeu, veti fi dusi
robi in Babilon de Nabucodonosor, regele Babilonului.
2. Si dupa ce veti intra in Babilon, veti ramane acolo ani multi si pentru mult
timp, pana la al saptelea neam; iar dupa aceea va voi scoate in pace de acolo.
3. Si veti vedea in Babilon dumnezei de argint si de aur si de lemn, purtati pe
umeri si care insufla teama neamurilor.
4. Paziti-va! Nu va asemanati cu cei de alt neam si teama sa nu va cuprinda inai
ntea acestor dumnezei,
5. Cand veti vedea multime dinaintea si dinapoia lor, inchinandu-li-se. Ziceti m
ai degraba in inima voastra: tie trebuie sa ne inchinam, Stapane!
6. Caci ingerul Meu cu voi este; El este cel care va purta grija de viata voastr
a.
7. Ca limba lor este netezita de un mester si ei sant imbracati cu aur si cu arg
int si sant minciuna si nu pot sa vorbeasca.
8. Si ca pentru o fecioara iubitoare de podoabe iau aur si din el fac cununi, pe
ntru capetele dumnezeilor lor.
9. Uneori chiar preotii iau de la dumnezeii lor aur si argint si-l cheltuiesc pe
ntru ei insisi. Ba chiar fac daruri din el si desfranatelor, in casele de desfra
u.
10. Si-i impodobesc cu vesminte, ca pe niste oameni, pe acesti dumnezei de argin
t, de aur si de lemn; insa ei nu se pot apara nici de rugina, nici de viermi,
11. Cu toata haina de purpura pe care le-o pun. Le sterg chipurile, din pricina
prafului din templu care se asaza gros pe ei.
12. Unul tine un sceptru ca un guvernator de provincie, dar n-ar putea sa ucida
pe cel care l-ar jigni;
13. Altul tine in dreapta sabie sau secure, dar n-ar putea sa se razboiasca si s
a se apere de hoti.
14. Prin aceasta se vede lamurit ca ei nu sant dumnezei; nu va temeti de ei.
15. Precum un vas care s-a spart nu mai este de folos unui om, tot asa este si c
u dumnezeii lor, pe care ii asaza in temple.
16. Ochii lor sant plini de praful ridicat de picioarele celor ce intra.
17. Si precum se inchid din toate partile portile (temnitei) in urma unui om car
e a hulit pe rege si care va fi dus la moarte, tot asa si preotii intaresc templ
ele acestor dumnezei cu porti, zavoare si bare, de teama ca ei sa nu fie furati
de hoti.
18. Ei aprind lumini, si inca mai multe decat pentru ei insisi; acesti dumnezei
nu sant in stare sa vada macar una singura din ele.
19. Ca si despre o grinda a templului, se zice ca launtrul lor este ros de vierm
ii care ies din pamant, si ii mananca pe ei si vesmintele de pe ei, si ei nu sim
t.
20. Fata lor este innegrita de fumul care se ridica din templu.
21. Pe trupul lor si pe capul lor zboara liliecii, randunelele si alte pasari; s
ar chiar si pisici.
22. Dupa aceste semne veti recunoaste ca ei nu sant dumnezei; nu va temeti de ei
!
23. Aurul cu care sant imbracati este numai pentru frumusete; dar daca nu-l frec
i de rugina, nu mai straluceste. Cand au fast turnati, ei n-au simtit nimic.
24. Ei au fost cumparati cu pret mare, desi in ei nu este suflare de viata.
25. Neavand picioare, sant purtati pe umeri, aratand neputinta lor rusinoasa oam
enilor. Slujitorii lor sant de asemenea rusinati, caci cu ajutorul lor se ridica
dumnezeii lor daca ei cad la pamant.
26. Daca ii pune cineva in picioare, ei nu se pot misca singuri; daca se apleaca
, ei nu se pot indrepta; ci ca unor morti li se pun daruri inainte.
27. Preotii vand, in folosul lor, cele jertfite; de asemenea femeile lor sareaza
o parte, fara a imparti ceva saracului si neputinciosului. Femei in stare de ne
curatie si femei lehuze indraznesc sa se atinga de jertfele acestor dumnezei.
28. Stiind deci din acestea ca ei nu sant dumnezei, nu va temeti de ei!
29. De ce dar sa fie numiti dumnezei? Fiindca femeile sant cele care aduc daruri
inaintea acestor dumnezei de argint, de aur si de lemn.
30. In templele lor stau preotii cu haina rupta, cu capul si barbia rase, cu cap
ul descoperit.
31. Si zbiara si striga inaintea dumnezeilor lor ca la ospetele pentru morti.
32. Preotii iau vesmintele dumnezeilor, ca sa imbrace cu ele pe femeile si pe co
piii lor.
33. Daca li se face rau sau bine, ei nu sant in stare sa rasplateasca; ei nu san
t in stare sa ridice un rege pe tron sau sa-l dea jos.
34. De asemenea nu sant in stare sa dea bogatie sau argint. Daca cineva face o f
agaduinta si nu o tine, ei nu pot sa ceara socoteala de ea.
35. Ei nu pot scapa un om de la moarte, nici sa smulga pe cel slab din mana celu
i silnic,
36. Nici sa redea vederea unui orb nici sa scape pe un om din nevoie,
37. Nici sa aiba mila de o vaduva, nici sa fie binefacatori unui orfan.
38. Asemenea pietrelor scoase din munti sant acesti idoli de lemn, imbracati cu
aur si cu argint. Cei ce slujesc lor vor fi rusinati.
39. Cum poate cineva sa gandeasca sau sa spuna ca acestia sant dumnezei?
40. Caldeii insisi ii necinstesc; daca vad un om mut, il aduc inaintea lui Bel s
i cer ca acest om sa vorbeasca, ca si cum dumnezeul (Bel) ar putea sa auda;
41. Ei nu sant in stare sa gandeasca ia aceasta si sa paraseasca pe acesti dumne
zei, atat de mult le lipseste bunul simt!
42. Femei incinse cu funii se asaza la drumuri, ca sa arda tarate ca tamaie;
43. Cand una din ele, atrasa de vreun trecator, s-a culcat cu el, isi bate joc d
e vecina sa ca nu s-a invrednicit ca ea si ca funia ei a ramas nerupta.
44. Tot ce se face in jurul acestor dumnezei este minciuna. Cum poate cineva sa
gandeasca sau sa spuna ca acestia sant dumnezei?
45. Facuti de tamplari si de argintari, ei nu sant nimic altceva decat ceea ce v
or acesti mesteri ca ei sa fie.
46. Acesti lucratori care ii fac n-au mult de trait; cum ar putea sa fie dumneze
i cele faurite de ei?
47. Ei nu vor fi lasat urmasilor lor decat minciuna si rusine.
48. Cand vin asupra oamenilor razboaie sau nenorociri, preotii se sfatuiesc unde
sa se ascunda cu dumnezeii lor;
49. Cum dar nu puteti intelege ca nu sant dumnezei cei care nu se pot izbavi pe
ei insisi de la razboaie sau de la nenorociri?
50. Pentru ca ei sant de lemn, imbracati cu aur sau argint, se va recunoaste mai
tarziu ca ei nu sant decat minciuna; va fi limpede pentru toti, popoare si regi
, ca ei nu sant dumnezei, ci lucruri de maini omenesti, si ca in ei nu se afla n
ici o lucrare dumnezeiasca.
51. Cui nu-i va fi, deci, lamurit, ca acestia nu sant dumnezei?
52. Caci ei nu pot sa puna un rege intr-o tara, nici sa dea oamenilor ploaie.
53. Nici sa-si faca dreptate, nici sa scape un asuprit de nedreptate; ei sant ne
putinciosi ca ciorile intre cer si pamant.
54. Daca focul cade pe templul acestor dumnezei de lemn, acoperiti cu aur sau cu
argint, preotii lor vor fugi si vor scapa, dar ei ca niste grinzi vor arde in m
ijlocul flacarilor lor.
55. Ei nu se pot impotrivi nici regelui, nici vrajmasilor.
56. Cum poate cineva sa creada si sa gandeasca ca acestia sant dumnezei?
57. Nici de hoti si de talhari nu pot sa scape dumnezeii cei de lemn, imbracati
cu argint si cu aur; indraznetii le vor smulge aurul si argintul si vor pleca cu
imbracamintea care ii acopera; ei sunt neputinciosi sa-si dea ajutor.
58. Este mai bine a fi un rege care isi desfasoara curajul sau un vas de folos i
ntr-o casa, de care se foloseste stapanul, decat a fi acesti dumnezei mincinosi;
sau, inca, o usa la o casa, care pazeste ceea ce se gaseste inauntru, decat a f
i acesti dumnezei mincinosi; sau un stalp de lemn intr-un palat, decat a fi aces
ti dumnezei mincinosi.
59. Soarele, luna si stelele, care stralucesc si sant oranduite spre un folos, s
ant ascultatoare;
60. De asemenea fulgerul este frumos de vazut cand izbucneste; de asemenea, vant
ul bate in toata tara.
61. Norii indeplinesc porunca pe care le-o da Dumnezeu de a strabate tot pamantu
l; si focul, trimis de sus sa mistuie munti si paduri, face ce i s-a poruncit.
62. Acesti dumnezei insa nu le sant asemenea nici in frumusete nici in putere.
63. De aceea nu se poate nici gandi, nici zice ca acestia sant dumnezei, fiindca
nu sant in stare sa dea dreptatea si sa faca bine oamenilor.
64. Stiind deci ca acestia nu sant dumnezei, nu va temeti de ei.
65. Caci ei nu pot nici sa blesteme, nici sa binecuvanteze pe rege,
66. Nici sa arate printre popoare semne in cer; ei nu stralucesc ca soarele si n
u lumineaza ca luna.
67. Fiarele pretuiesc mai mult decat ei; ele pot sa fuga intr-un adapost si sa s
e ajute singure.
68. In nici un chip nu ne este dovedit ca acestia sant dumnezei, deci nu va teme
ti de ei!
69. Ca o sperietoare intr-o bostanarie, care nu pazeste nimic, tot asa este cu d
umnezeii lor de lemn, imbracati cu aur si cu argint.
70. Inca ceva: dumnezeii lor de lemn, imbracati in aur si argint, seamana cu o t
ufa de maracini intr-o gradina, pe care se asaza tot felul de pasari; sau cu un
mort aruncat intr-un loc intunecos.
71. Dupa porfira si visonul care putrezesc pe ei, veti recunoaste ca ei nu sunt
dumnezei. In cele din urma ei vor fi mancati si vor ajunge o rusine in tara.
72. Mai mult pretuieste omul drept, care n-are idoli; el nu va avea sa se teama
de rusine.