Sunteți pe pagina 1din 8

Constantin C.

Pavel, Influenta pacatului nostru personal asupra semenilor


1. Sfera raspunderii noastre morale in raport cu semenii
Responsabilitatea noastra morala este angajata pe un camp vast si intr-un timp nedefinit. Intr-adevar,
cercetand cu luare aminte viata morala, vom constata ca tot ceea ce spunem, tot ce savarsim si chiar tot ce
gandim si simtim noi, nu au efecte limitate in timp si spatiu si nu se opresc la anumite obiective, pe care le
vizam, sau spre care tintesc in chip normal aceste acte. Ele nu se reduc la sfera vietii individuale sau
sociale, la un timp si un spatiu determinat, la un anumit grup de fapte si fenomene. Ci aceste efecte se intind
la sfere nebanuit de largi si indepartate si pe intervale temporale nedefinite si imprevizibile, atat in domeniul
vietii individuale, cat si al celei sociale.
Tot ceea ce gandim, simtim, hotaram, vorbim si savarsim are mai intai anumite urmari directe si imediate
asupra vietii noastre personale, dar, in acelasi timp, efecte multiple, variate si nebanuite asupra semenilor
nostri, apropiati sau indepartati, prezenti sau viitori.
atorita caracterului comunitar al vietii umane, orice schimbare, ce se produce intr-un anumit punct al ei,
determina anumite schimbari in tot corpul social. !iata sociala se simte afectata intr-un anumit fel fata de
orice actiune a individului, " piatra aruncata intr-un lac produce o deplasare a apei, un val in cerc, care da
nastere unui alt val in cerc si asa mai departe, pana nu se stie unde. #n organism viu simte atingerea in
orice parte a lui s-ar produce. Tot asa este si cu fapta omeneasca. In afara de prefacerile, pe care le
opereaza in viata individului, care o savarseste, fapta omeneasca determina anumite schimbari si in viata
semenilor$ unele directe si imediate, ca acelea ce se produc asupra celor pe care-i lezam direct si asupra
celor pe care-i implicam in cauza intr-un chip sau altul de colaborare% si alte schimbari indirecte si mijlocite,
cum sunt acelea, pe care le sufera in atitudinea lor cei care numai asista sau iau cunostinta de fapta
noastra. &stfel, fapta noastra afecteaza mai intai pe cei carora li se adreseaza sau pe care-i vizeaza direct.
In al doilea rand, ii afecteaza pe cei ce au colaborat la ea, au fost martori, si in fine, pe cei ce au luat
cunostinta de ea intr-un mod oarecare, prin faptul ca sunt obligati sa ia o atitudine de aprobare sau
dezaprobare, - in primul caz, folosind o pilda buna, iar in al doilea, simtindu-se tulburati si smintiti de un
e'emplu rau.
ar nu numai atat. (apta noastra are repercusiuni si influenta nu numai asupra celor prezenti, ci si asupra
celor viitori. upa cum cei dinaintea noastra contribuie in chipuri si masuri diferite la conduita noastra, tot
asa faptele noastre influenteaza pe cei ce vin dupa noi, pe urmasii nostri, imediati sau indepartati si, intr-o
masura variabila, pe toti oamenii atinsi intr-un fel sau altul de activitatea noastra si aceasta pana la judecata
de apoi.
)ub influenta invataturii, vietii sau faptelor noastre, cei de dupa noi, care stau in raza noastra de influenta
sociala, fac binele sau raul, se mantuiesc sau se pierd. In felul acesta, noi ne facem partasi la pacate sau
vrednicii straine.
&cesta este, desigur, unul din motivele pentru care umnezeu a crezut necesara si o judecata de apoi, pe
langa una particulara. Caci, la judecata particulara, se pot avea in vedere faptele savarsite si efectele lor
produse pana la incetarea noastra din viata. ar abia la judecata de apoi se va putea face un bilant complet al
tuturor meritelor si vinilor, a tot binele si a tot raul, al tuturor faptelor bune, si rele savarsite personal sau de
catre altii cu colaborarea noastra sau sub infulenta noastra, colaborare si influenta, ce imbraca nenumarate
si felurite chipuri, pe care nu le putem cuprinde in timpul vietii pamantesti.
Pe principiul acesta se intemeiaza si eficacitatea rugaciunilor si a milosteniilor cu care intervin cei vii in
favoarea celor raposati. Celui care, fiind inca in viata, a iubit, a facut bine, dupa moartea lui, beneficiarii, din
iubire recunoscatoare, ii intorc binele primit sub forma rugaciunilor si a milosteniilor pentru sufletul lui. *u-i
gresit, deci, a crede ca aceasta interventie este eficienta si pentru ca, in ultima analiza, ea nu-i decat o
prelungire a activitatii proprii, un fel de culegere postuma a roadelor produse de invataturile semanate si
virtutile cultivate de raposat, in timpul cat a fost in viata. Cu alte cuvinte, ele constituie merite proprii, dar cu
eficienta mai intarziata, o polita cu scadenta, ce se va achita dincolo de hotarele vietii pamantesti si ca
urmare, o rasplata dintre cele mai indreptatite.
Propagarea influentei, pe care o e'ercitam asupra semenilor, se produce pe multiple, variate si nebanuite
cai. Ea se supune legilor psihologiei sociale. *u se opreste numai la individul pe care-l vizeaza sau atinge
direct si imediat, ci se raspandeste mai departe si la altii, cand scazand, cand amplificandu-se, adesea pana
la nerecunoastere. Rareori se pierde si stinge% de cele mai multe ori sporeste cu fiecare individ care
primeste aceasta influenta, intrucat fiecare ii adauga ceva din al sau propriu. E asemenea unui bulgare de
zapada, care, pe masura rostogolirii lui, isi sporeste dimensiunile.
Puterea de influentare a e'emplului se sprijina pe instinctul imitatiei si pe asa numitele +imagini ,inestetice+,
adica imaginile de miscare, urmele lasate de senzatiile de miscare, care se cristalizeaza in deprinderi.
In ultima analiza, eficacitatea educativa a e'emplului se intemeiaza pe firea sociala a omului. Caci omul
cuprinde in fiinta sa, ca un element constitutiv, instinctul social, manifestat prin tendinta de a stabili legaturi
cu alte persoane purtatoare ale unei firi comune. E'igenta de intercomuniune intre persoane este inerenta firii
umane. Ea se arata prin tendinta de a se descoperi si darui celuilalt si de a astepta o atitudine
asemanatoare din partea aceluia. In relatiile dintre +eu+ si +tu+, se face un adevarat schimb de bunuri
spirituale. E'emplul este una din formele, in care se face acest schimb si aceasta influentare de la unul la
altul.
Ca membri activi ai societatii, care influentam pe altii, participam la raspunderea faptelor, la a caror hotarare
si e'ecutare am contribuit si chiar a acelora pe care nu le-am impiedicat cand trebuia si cand puteam s-o
facem. Parerea ca am putea sa ne traim viata morala negandindu-ne decat la noi insine este o iluzie
individualista, caci viata cea mai privata este inca o viata publica prin ceea ce daruieste fara sa stie sau fara
sa vrea. *u s-ar putea face o separatie transanta intre cele doua feluri de viata care se impletesc in fiecare
clipa. &sa incat, nu ne putem eschiva de a fi debitori si creditori ai semenilor nostri, in straduinta de a ne
perfectiona viata morala.
esavarsirea noastra morala depinde de desavarsirea altora, de bunele lor pareri- si e'emple, de sfaturile
lor rele si de scandalurile lor% iar desavarsirea altora depinde de asemenea, de a noastra. +Iluziilor
individualiste va trebui sa le opunem totdeauna realitatea solidaritatii morale si reteaua indefinita a
responsabilitatii impartasite, care este consecinta aceleia+.
Intr-adevar, omenirea poate fi privita ca un mare organism viu, in care orice atingere adusa unui madular
are repercusiuni asupra celorlalte si asupra organismului intreg.Conceptia ortodoxa despre -iserica, privita ca
o mare familie, ai caror membri traiesc in comuniune de iubire intreolalta si cu umnezeu si ca trup mistic al
lui .ristos, reliefeaza si mai mult ideea solidaritatii crestinilor si mareste zona responsabilitatilor lor morale.
Crestinul raspunde de semenul sau, intru cat il pretuieste ca fiu al lui umnezeu. *u poate dovedi ca
slujeste lui umnezeu, daca nu slujeste semenului sau. /antuitorul ne-a cerut sa fim +sare si lumina+ pentru
aproapele nostru 0/at. !, 12-134, sa fim +mireasma lui .ristos+ 0II Cor. II, 15-164. aca savarsim fapte
potrivnice vointei lui umnezeu, ne facem pricina de sminteala pentru semenii nostri 0II Cor. !I, 7-184 si
raspundem pentru pacatele lor, la care am contribuit in vreun chip.
in cele aratate mai inainte, am constatat ca sfera raspunderii noastre morale este imensa si ca in mod
concret, nu poate ii delimitata crono-spatial. *e oprim asupra unuia din aspectele sociale ale pacatului si
anume asupra smintelii sau scandalului, care reprezinta o nocivitate morala e'trema. *e-am propus s-o
tratam, intrucat sminteala reprezinta un important aspect al responsabilitatii morale, care intereseaza
profund viata morala a crestinului si pentru ca ea comporta un studiu amplu si aprofundat.
http://www.crestinortodox.ro/morala/influenta-pacatului-nostru-personal-asupra-
semenilor-70899.html, 7.0.0!
Tatl nostru
Tatl nostru care eti n ceruri
Sfineasc-se numele Tu
Vie mpria ta, fac-se voia ta
Precum n cer aa i pe pamnt.
Pinea noastr cea de toate zilele
D-ne-o nou astzi.
i ne iart nou !reelile noastre,
Precum i noi iertm !reiilor notrii.
i nu ne duce pe noi n ispit,
"i ne iz#vete de cel ru.
$min
%&'() *+,-
%&'() *+,- . (- './0 .1)2-.30,
24/2567'8 '. 9-.+& :.1,
(;6<'8 * =25/;(32 :.1, 4(--*67'8 '.
6<;*+& :.1
80 (- .1)2-, >2/ (?3 '*0 4*0.
@.- &)'.- *+,- '.- (?/.A5/.-
B.0 *+3- 57+().-,
>2/ &C(0 *+3- '2 .C(/;7+2'2 *+,-,
80 >2/ *+(30 2C3(+(- './0 .C(/;<'2/0
*+,-.
D2/ +* (/5(-<4>*0 *+&0 (/0 ?(/)25+9-,
2;;& )A52/ *+&0 2?9 '.1 ?.-*).A.
E+7-
Pater noster
Pater noster Fui es in celis
Sanctificentur nomen tuum
$dveniar re!num tuum
Giat voluntas tua
Sicut in caelo et in terra
Panem nostrum cotidianum
Da no#is Hodie
It dimitte no#is de#ita nostra
Sicut et nos dimitimus de#itori#us nostris
It ne nos inducas in temptationes
Sed li#era nos a malo
$menJ