1

Dreptul Comertului International

Curs 1
- Examen oral, 2 subiecte/ intrebari ;
- 3 zile de examen, in fiecare zi cate 2 grupe;
Care este raportul dintre dip si dci?
Ambele meterii reglementeaza raporturi juridice cu element de extraneitate.
Dreptul international privat este un drept exclusiv conflictual, nu reglementeaza raportul pe fond. El
ne explica ce sistem de drept se aplica.
Acolo unde avem un raport juridic de dreptul comertului international, dreptul international privat ar
trebui sa ne indice legea aplicabila.
DCI fiind un raport juridic cu element de extraneitate, trebuie sa avem in vedere principiile generale
ale dreptului international privat.
Mergem la Roma I pentru anumite aspecte, intrucat ea reglementeaza raporturile contractuale
(Roma II reglementeaza raporturile extracontractuale).
- Dci nu este inclus in dpi, ne folosim de regulile dpi pentru a identifica norma aplicabila
raportului de dci -> nu avem o relatie de la gen la specie.
Notiunea de comert international
In principiu, este susceptibila de 2 acceptiuni:
a. O acceptiune restransa;
b. O acceptiune larga.
Stricto sensu, comertul international cuprinde totalitatea operatiunilr de import si export de marfuri,
lucrari si servicii pe care le desfasoara persoane fizice si/ sau juridice, avand calitatea de subiecte ale
dreptului comertului international , operatiuni pe care le deruleaza cu parteneri de nationalitate
straina sau in legatura cu bunuri aflate in tranzit international.
Comertul international, in aceasta acceptiune restransa, imbraca pe planul dreptului forma actelor si
faptelor de comert international. Cele mai frecvente si cele mai importante sunt contractele
comerciale internationale ( dintre acte), altfel spus contractul comercial international va reprezenta
una din institutiile centrale ale ramurii dreptului comertului international.
Cel mai important contract este contractul de vanzare- cumparare international de marfuri.
Insa, in epoca moderna de dezvoltare a comertului international avem de-a face si cu o acceptiune
mai larga. In aceasta acceptiune se include , pe langa operatiunile clasice pe care le-am prezentat in
sfera restransa a comertului international si o multitudine de operatiuni care se refera numai indirect
la marfa, si care sunt cuprinse, de regula, in notiunea de cooperare economica internationala.
Cooperarea economica internationala reprezinta un ansamblu de relatii de conlucrare intre doua
sau mai multe persoane ( nu state ) fizice si/ sau juridice, apartinand unor state diferite, care nu
implica in mod necesar un transfer de marfa, o executare de lucrari sau o prestare de servicii peste
frontiera, ci au ca scop realizarea prin eforturi conjugate ale partenerilor comerciali a unor operatiuni
conexe celor de comert propriu- zis, esalonate, de regula, pe perioade de timp determinate,
2

operatiuni derulate in sfera productiei , dar si in sfera neproductiva, si evident, in scopul obtinerii
unor avantaje reciproce.
Prin includerea acestor operatiuni de cooperare economica internationala, spunem ca notiunea de
comert international dobandeste sens larg ( lato sensu).
De asemenea, operatiunile la care ne-am referit dobandesc pe plan juridic o anumta forma. In cazul
acesta, aceste operatiuni iau forma actelor si faptelor de cooperare economca internationala.
Evident, concretizarea acestor operatiuni dintre persoane fizice si/ sau juridice din state diferite se
realizeaza prin intermediul contractelor de cooperare internationala ( cand imbraca o forma exclusiv
contractuala) sau a unui contract de societate comerciala ( atunci cand forma juridica aleasa de parti
pentru cooperarea lor este atat contractuala, cat si institutionala), caz in care se constituie o
persoana juridica noua.
Dci reprezinta forma juridica a acestor operatiuni.
Raportul juridic de dci
Orice ramura de drept analizeaza care sunt aspectele care tin de raportul juridic de dci.
Raporturile juridice de dci sunt raporturi juridice de drept privat, care se desfasoara intre persoane
fizice si/ sau juridice ca subiecte de drept privat- (si statul ca subiect de drept privat).
Disciplina nu se ocupa de raporturile comerciale sau de alta natura dintre state sau organizatii
internationale, aceste raporturi reprezentand, de fapt, obiectul de studiu al dreptului international
public.
Pe langa aceeste trasaturi, raportul juridic de dci are ca trasaturi specifice doua elemente : elementul
de comercialitate si elementul de internationalitate ( extraneitate).
Elementul de comercialitate este un element comun cu elementul din raporturile de drept
comercial, in schimb, elementul cu adevarat specific este elementul de internationalitate. Acesta
particularizeaza raporturile juridice care fac obiectul dreptului comertului international.
Altfel spus, exista un raport juridic de dreptul comertului international atunci cand in interiorul acelui
raport juridic apare celebrul element de extraneitate.
Notiunea insa de internationalitate nu este exact aceeasi de pe taramul dreptului international
privat. Pe taramul dpi raportul juridic de drept privat devine raport de drept international privat
atunci cand in cuprinsul sau identificam orice element de extraneitate.
Pe taramul dci insa, elementele de extraneitate putem spune ca sunt calificate, adica numai anumite
elemente pot transforma un raport de drept comercial intr-un raport de dci.
Din acest punct de vedere, ar rezulta ca elementele relevante ar fi :
a. Fie un element subiectiv partile raportului juridic isi au sediile (pj) sau domiciliile (pf) in
state diferite; elementul de extraneitate esential din pct de vedere subiectiv regasit in
Conventia Natiunilor Unite ( Conventia de la Viena din 1980 ) asupra contractelor
internationale de marfuri.
b. Fie un element obiectiv- marfa ( serviciul sau lucrarea) care face obiectul contractului sa fie
in tranzit international , adica in drumul sau de la vanzator la cumparator sa treaca cel
putin o frontiera.
3

In concluzie , pentru a fi in prezenta unui raport de dci trebuie sa regasim in continutul sau cel putin
unul din cele doua elemente relevante principale pe care le-am prevazut mai sus.
Nu este nevoie ca cele doua elemente sa fie intalnite in mod cumulativ !!!
Exemplu: pot sa aiba sediile in acelasi stat daca marfa se afla intr-un tranzit international; subiectele
sa aiba sediile in state diferite, dar marfa sa nu faca obiectul unui tranzit international ( mai rar insa).

Caracteristicile politicii Romaniei in domeniul comertului international
Aceasta politica a Romaniei in domeniul comertului international are la baza anumite principii :
a. Principiul fundamental al libertatii comertului international al Romaniei ( libertatii
comerciale internationale)- acesta este antagonic principiului care a guvernat politica
Romaniei in aceasta materie in perioada 1946-1989, si anume principiul monopolului de stat
asupra comertului international al Romaniei ( potrivit acestui principiu, se consacra dreptul
exclusiv al statului de a organiza, conduce si controla intreaga activitate de comert exterior,
precum si de a efectua operatiunile de comert international prin unitatile sale sau prin alte
unitati autorizate in conditiile legii);
Pana in 1989 singurul subiect al comertului international era statul roman prin diferite unitati ale
acestuia. Acest principiu al fost unul din primele principii care a fost inlaturat dupa decembrie 1989.
Acest lucru s-a realizat, de fapt, prin adoptarea inca de la inceputul anului 1990 a unor acte
normative noi care au eliminat monopolul statulu si au creat/ au pus bazele principiului libertatii
comertului international.
Dintre actele normative emise la inceputul anilor 1990 interesante sunt:
1. Decretul- lege nr 54/ 1990 privind desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei
initiative ( acest act normativ a fost restrans doar la comerciantii persoane fizice odata cu
aparitia legii 31/ 1990 privind societatile comerciale si a fost abrogat prin Legea nr 507/ 2002
privind organizarea si desfasurarea de activitati economice de catre persoanele fizice).
2. Decretul -lege nr 96/ 1990 privind unele masuri pentru atragerea investitiei de capital strain
in Romania, care a fost ulterior abrogat prin legea nr 35/ 1991 privind regimul investitiilor
straine, care la randul ei a fost abrogata;
3. Legea nr 15/ 1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat care regii autonome si
societati comerciale;
4. Legea 31/ 1990 privind societatile comerciale.