1.1.

2 Electrograful (EKG)

Electrocardiograful este aparatul folosit pentru masurarea si redarea grafica a
vectorului cardiac. n cazul redarii scopice el se numeste electrocardioscop
(monitor cardiac). EKG masoara diferentele de potential dintre doua puncte ale
cmpului electric cardiac. Daca diferenta este zero pe afisaj apare o dreapta
orizontala - linia izoelectrica.
Marimea potentialului nregistrat depinde de: (i) apropierea electrozilor de
inima; (ii) unghiul vectorului cardiac cu axul derivatiei curente; (iii)
neomogenitatea mediului conductor al corpului; (iv) plasarea excentrica a
dipolului cardiac n mediul conductor uman.
Schema bloc de principiu


Figura 1.7 Schema bloc a unui canal de EKG

Schema bloc a unui EKG portabil este redata n Figura 1.8 (Gli88). Cablul de
pacient are cinci fire, prin care semnalele ECG sunt trimise unui bloc repetor (R)
la iesirea caruia se afla o retea de rezistoare Wilson. Selectorul de derivatii (SD),
manual sau automat, alege culegerea care este trimisa preamplificatorului PAD1,
modulatorului-demodulatorului sincron (sau printr-un cuplor optic) si
amplificatorului de curent alternativ A
2
. Se realizeaza astfel izolarea totala
(galvanica si capacitiva) ntre pacient si aparat. FS este un filtru de semnal
parazitar electromiografic (EMG), avnd atenuarea de 3 dB la 35 40 Hz. A
3

este un amplificator cu reglaj n trepte a sensibilitatii. CRT este un circuit de
revenire a traseului la linia izoelectrica de baza.
Modulul nregistrator contine: PAD2, limitatorul L pentru cursa penitei,
amplificatorul final de putere (AF) si unitatea de scriere (US, pe baza unui
galvanometru). Blocurile auxiliare sunt: generatorul G furnizeaza un semnal
dreptunghiular de 500 Hz care produce o mica vibratie a penitei pentru a nu se
lipi de hrtie; reglajul ncalzirii penitei (RIP); servomotorul de c.c. (M) plus
tahogeneratorul (TG) realizeaza o viteza constanta de antrenare a hrtiei; blocul
de temporizare (BT) asigura functionarea motorului de antrenare pentru un timp
prestabilit.
Parametrii electrici principali sunt: impedanta de intrare diferentiala este (2
10) M / 11.5 nF; rejectia de mod comun min. 85 dB; zgomotul raportat la
intrare: 35 V; sensibilitatea: 5 10 20 mm/mV.


Figura 1.8 Schema bloc a unui EKG portabil

EKG moderne au un convertor analog-digital si o interfata pentru trimiterea
datelor numerice catre un sistem de calcul. De asemenea, aparatul numit holter
(EKG portabil) permite memorarea ECG pe o anumita durata, redarea de 30-60
ori mai rapida a semnalului nregistrat, alarmare n caz de ECG anormala (cu un
tahometru audibil) si teletransmiterea datelor pe linie telefonica sau unde radio
(facilitate utila telemedicinei).
Timpul de comutare mecanica a derivatiilor este mare (50 ms), ceea ce duce
la dezechilibrarea amplificatorului diferential, apar semnale tranzitorii mari, fapt
care poate bloca amplificatorul de curent alternativ. Comutatoarele electronice
CMOS, avnd timpi de comutare de ordinul zecilor de nanosecunde, elimina
dezavantajul anterior. n Figura 1.9 (Ciu92), selectorul (2) este comandat de
numaratorul reversibil (5). n regim manual, alegerea numararii nainte sau napoi
este facuta de la tastatura. n regim automat numararea are loc doar nainte att
timp ct este pornit nregistratorul ECG, comanda START/STOP transmitndu-se
printr-un optocuplor. Derivatia selectata este semnalizata pe panou cu ajutorul
decodorului (7) si este aplicata amplificatorului izolator (3) si amplificatorului de
putere (4).


Figura 1.9 EKG cu selectare automata a derivatiilor


Figura 1.10 Schema bloc a unui EKG portabil bazat pe microprocesor

Un EKG digital este prezentat n Figura 1.10 (Car96). Sistemul contine pna
la 13 amplificatoare, un convertor A/D pe 16 biti si izolatoare optice pentru
semnalul digital. Microsistemul are o unitate centrala (CPU) pe 32 biti iar circuitul
DSP (Digital Signal Processing) efectueaza toate calculele necesare prelucrarii si
analizei semnalului ECG. Fiecare bloc functional are controler propriu iar
ansamblul este supervizat de un sistem de operare n timp real si multitasking.