n sinea ta, sgeile i pratia Norocului vrjma, sau mai degrab S te-narmezi n faa unei mri De zbucium i prin lupt s-o rpui ? S mori, s dormi... nimic mai mult. S tii C printr-un somn poi pune-odat capt Durerii sufleteti i-attor chinuri Ce-s partea crnii, iat o-ncheiere Spre care nzuim. S mori, s dormi ; S dormi poate visnd ? Aici st totul. Ce vise-n somnul morii poi visa Cnd am scpat vremelnicei strnsori ? E tocmai ce ne-ndeamn-a pregeta, i-aici se afl i acea-ndoial Ce d restritii-o via att de lung. O, cine-ar mai rbda dispreul, biciul Acestor vremi i-obida asupririi, Jignirea-adus numelui de om, Durerea dragostei ne'mprtite, Trufia dregtorilor, dreptatea Zbavnic, btaia din picior Pe care vrednicia rbdtoare O tot ndur de la nedestoinici, Cnd linitea i-ar cpta-o singur C-un vrf de jungher. Cine-ar sta s-i duc Povara vieii-n geamt i sudori, De n-ar fi spaima de ceva de-apoi, De rmul netiut de unde nimeni N-a mai venit i care ne-ngrozete Fcndu-ne mai lesne s-ndurm Urgiile de-aici, dect s tindem Spre altele pe care nu le tim. i cugetul ne schimb-n biei miei, nct firescul chip al hotrrii Sub raza slab-a gndului plete, i-avnturile cele mai mree Sub semnu-acesta se abat din drum i pier ca fapt.