Legendele nu mor: Gheorghe Dinică

Unul dintre simbolurile scenei artistice româneşti, Gheorghe Dinică, a încetat din viaţă la
vârsta de 75 de ani. Artistul va fi înmormântat vineri, pe Aleea Artiştilor din Cimitirul Bellu, iar
înainte de funeralii , trupul artistului va fi depus în foaierul Teatrului Naţional, cel mai probabil
vineri dimineaţa, astfel încât publicul să îi poată aduce îndrăgitului actor un ultim
omagiu, potrivit reprezentanţilor teatrului. Având la activ peste 60 de filme şi piese montate în
teatrele Bucureştiului, Gheorghe Dinică este cu certitudine unul dintre cei mai valoroşi artişti
români din toate timpurile. Acesta a fost distins cu nouă premii, printre care şi unul pentru
întreaga carieră, acordat la Transilvania International Film Festival (TIFF). În 1999, a fost
recompensat şi cu Premiul de Excelenţă al Uniunii Teatrale din România (UNITER), iar anul
trecut a primit Titlul de Doctor Honoris Causa, din partea Universităţii Naţionale de Artă Teatrală
şi Cinematografică (UNATC). Gheroghe Dinică a debutat în cariera de actor în 1963 în "Străinul"
lui Mihai Iacob, pe un scenariu de Titus Popovici. După acest episode au urmat peste 60 de filme,
marele actor român punându-se excellent în valoare mai cu seamă în rolurile negative. Printre
altele trebuie amintite titluri precum: “Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" (1971),
"Osânda" (1976), "Prin cenuşa imperiului" (1976), "Concurs" (1982), "Cel mai iubit dintre
pământeni" (1992), "Patul conjugal" (1992) sau "După-amiaza unui torţionar" (2001). De
asemenea, intrate deja în istorie sunt şi rolurile însă Lăscărică şi Paraipan din seria de filme
poliţiste regizată de Sergiu Nicolaescu. A făcut şi comedie, cu la fel de mult succes, fiind de
neuitat pentru "De ce trag clopotele, Mitică?" (1982), "Secretul lui Bachus (1984), "Secretul lui
Nemesis" (1986), "Cuibul de viespi" (1987), "Crucea de Piatră" (1993) şi Filantropica
(2001). Întreaga biografie poate fi văzută pe site-ul personal al artistului:
http://www.gheorghedinica.ro/.

“Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni
decat de familie dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al
jocurilor de pustani. Nici nu mai stiu cate roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de
personaje...Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam
rolul Locotenentului Stamatescu din piesa Titanic-vals de Tudor Musatescu. Eram pe
scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au
trezit niste aplauze din sala. Acelea au fost primele aplauze din viata mea. M-am suit pe
scena si parca eram acolo de cand lumea”.

Gheorghe Dinică

www.irregular.voxph.org