INTRODUCERE

Viaa religioas a multor credincioi se reduce doar la practicile religioase: a asista

la slujbe, a face Patele, a-i mplinii datoriile religioase i a nu uita faptele iubirii de
oameni. Aceasta este o via care risc s nu aib nici o legtur cu viaa spiritual propriu-
zis. Exist i persoane care au o via interioar foarte bogat, dar nu religioas: gnditori,
artiti, teosofi.
Constatm deci, dou forme de via: religioas i interioar. Participare lui
Dumnezeu la uman este decisiv: viaa spiritual nu vine de jos, dintr-o fabulaie uman, doar
din dorinele lui sau dintr-un strigt al sufletului su. Viaa spiritual vine de sus, este
inaugurat de Dumnezeu prin darul prezenei Lui. Ea este un eveniment n interiorul
spiritului.

ANUNTAREA TEMEI
Noi suntem datori sa constientizam rolul acestui mare dar de la Dumnezeu, si totodata
sa vedem importanta majora a unei vieti spirituale profunde in iconomia mantuirii, iar de
aceea vom vorbi astazi despre varstele vietii spirituale.

TRATARE
In impartirea vietii spirituale in concret, va trebui sa ne orientam dupa Sfintii Parinti si
scriitori duhovnicesti ai Rasaritului. Cea mai simpla impartire a vietii spirituale este aceea in:
faza practica sau acticva (asceza) si faza contemplativa (mistica).
Faza practica (activa) mai este si numita si faza faptelor, caci are menirea sa ridice
fiinta credinciosului din starea supusa a patimilor si sa o inalte pe treptele virtutilor pana la
iubire. Omul acestei faze se numeste lucrator, iar scopul lui este de a inlatura patimile,
ajungand la o stare de nepatimire, un prag al iubirii catre Dumnezeu.
Faza contemplativa reprezinta adunarea ei, unitatea si simplitatea, atintirea exclusiva
catre Dumnezeu, Cel unul si infinit. Omul din aceasta faza se numeste privitor, vazator, iar
in aceasta stare nu poate ajunge decat cel care si-a curatit mintea prin nepatimire. Odata ajuns
omul in aceasta stare de curatie, de liniste, de pace, se poate ridica pe treapta contemplatiei,
insa Sfintii Parinti deosebesc strict aceasta gnoza de cunoasterea duhovniceasca a lumii,
deoarece este o cunoastere prin harul dumnezeiesc.
Astfel, impartirea vietii spirituale in doua faze devine o impartire in trei faze:
purificarea, iluminarea si desavarsirea sau unirea. Pentru a se concretiza, aceste trei faze au
fost comparate astfel cu varstele: faza purificarii ar fi tineretea, cea a iluminarii ar fi
maturitatea, iar cea a desavarsirii ar fi batranetea.
Faza purificativa este actualizarea Botezului. Asa cum in Botez suntem rastigniti
impreuna cu Hristos si impreuna inviati cu El, asa si in faza purificativa transpunem in
realitate aceasta moarte si inviere cu Hristos. Faza purificativa e prelungirea, actualizarea
Botezului. Prelungeste Botezul in sensul omorarii omului vechi precum si in sensul plasmuirii
omului nou. Moartea si invierea Lui prin taina botezului devine un fapt al vietii de fiecare zi
prin purificare.
Faza iuluminativa este prelungirea si actualizarea Mirungerii. In taina Mirungerii,
crestinul renascut prin Botez, primeste armatura Sfantului Duh, devenind barbat capabil de
lupta. In special armatura consta in darurile Sfantului Duh.
Faza unitiva este actualizarea Euharistiei. Prin Euharistie se actualizeaza cea mai
intima unire intre Hristos si credinciosi. Nicolae Cabasila compara unirea cu filiatia, legatura
dintre tata si fiu, se ajunge la concluzia ca e superioara. In filiatia crestina, viata lui Hristos se
revarsa in fiecare, dar conditia vietii crestinului nu este despartirea, ci mentinerea unitatii de
viata cu Hristos devenind fii pe masura in care viata Lui se revarsa in noi. Trupul si Sangele
Domnului nu sunt elemente pe care sa le asimileze omul, ci ele ne asimileaza in Hristos,
devenind noi trupul si sangele lui Hristos, insa nu suntem asimilati in sens fizic, ci mistic.






ASOCIERE
In conformitate cu Cantarea Cantarilor si cu imaginea din Noul Testament, unde
Biserica este asociata cu mireasa lui Hristos, aceste trei faze au fost comparate cu fazele
cunoasterii dintre mire si mireasa. Faza I ar fi momentul cunoasterii, a II-a ar fi logodna, iar a
III-a ar fi casatoria. Au fost comparate si cu raportul dintre Apostoli si Mantuitorul: asa ca
pana la Inviere ar fi faza purificativa; de la Inviere pana la Pogorarea Duhului Sfant ar fi faza
iluminativa, iar de la Pogorare pana la sfarsitul veacurilor ar fi faza desavarsirii, a unirii cand
ei sunt uniti prin Duhul Sfant cu Hristos.