Capitolul 10-Adevaruri

Scoala se terminase asa ca trebuia sa stau sa invat ca sa am note pentru incheierea mediilor.Pe
deasupra aveam examenele de absolvire a liceului intr-o luna si trebuia sa recuperez materia
pierduta.Nu-mi era greu,in ciuda faptului ca nu-mi foloseam puterile.Totusi simteam
stresul.Mike era mereu plecat.Se preocupa de examen si pentru mine,asa ca pentru el era o
munca dubla cu toate hartiile care trebuiau completate si cu toate materiale care trebuiau
gasite.Doctorul imi indicase sa stau la pat si sa nu fac nici un fel de efort,asa ca trebuia sa-l
suport pe Mike si firea lui exagerat de protectiva.Era oarecum usor,el era mai mereu plecat,asa ca
eram mai mereu singura.Poate daca nu as fi stat prea mult singura nu m-as fi bucurat atat de mult
cand soneria a sunat.Nu era Mike pentru ca avea chei si nici parintii lui deoarece nu veneau la
ora asta si oricum ar fi intrat direct.M-am ridicat din pat un pic prea entuziasmata ceea ce mi-a
creat o stare de ameteala.M-am indreptat mai incet spre usa,iar cand am deschis-o am avut un
soc:Alex statea in usa uitandu-se in jos.A ridicat capul,s-a uitat putin la mine dupa care a vorbit:
-Pot sa intru!?!
-Da...aaa....da.......!!!
I-am facut loc si a intrat.Am luat-o in fata si m-am oprit in sufragerie.M-am asezat pe canapea
si i-am facut semn sa se aseze si el.Dupa ce s-a asezat a ezitat putin dupa care a vorbit:
-Sti...iti mai amintesti cand am aparut prima ora impreuna?!?!Cum toti erau uimiti ca am pus
mana pe tine?!?a zis uitandu-se in gol si zambind.
-Da...venisem la tine in timp ce jucai fotbal....si cand ne-au vazut s-au oprit toti si se holbau...!
am zis in timp ce incepusem si eu sa rad.
-Ah.....ce dor mie de vremurile alea....!!!continua Alex.Sti....n-am inteles niciodata de ce te-ai
despartit de mine...eram perfecti impreuna...m-am simtit atat de naspa dupa ce am constatat ca
fara tine nu sunt nimica...Am incercat sa inteleg de ce te-am pierdut,dar nu reuseam...Ma
gandeam adesea ca doar ai vrut sa-ti bati joc de mine.Tu erai fata de treaba,timida in anumite
aspecte...cea care ii asculta pe toti si le dadea tuturor o sansa...si cand mi-am incercat noracul si
tu ai acceptat pur si simplu nu-mi venea sa cred...am tinut atat de mult la tine...si inca tin..n-am
reusit sa trec este niciodata!!!Am incercat sa ies cu alte fete si in strainatate,dar niciuna nu era ca
tine,niciuna nu avea acel zambet inocent si pur ca al tau...nici una nu ma aprecia asa cum tu o
faceai....!!!!Trebuia sa-mi termin studiile asa ca m-am intors si am ales liceul tau sperand intr-o
alta sansa...!!!In prima zi de scoala am cunoscut-o pe Rose....primul verdit:curva!Am stat cu ea
pentru ca era barfitoare si stia totul!!!Mi-a spus ca tu ai fost distrusa dupa ce te-ai despartit de
mine...si deastea....marog...era foarte fericita ca ai suferit!!Chiar mi-a multutmit!!Proasta!!!Mey-
Bella...regret....si imi pare foarte rau ca te-am facut sa suferi....am realizat ca am gresit....m-am
purtat prosteste...nu pretuiam ce aveam langa mine....
Ma uitam socata la el...nu-mi venea sa cred...S-a apropiat de mine,m-a luat in brate si m-a
sarutat.Ma asteptam sa inghet dar in schimb l-am luat in brate si l-am apropiat cat am putut de
mine.Imi era asa dor de saruturile lui.Simteam nevoia sa-l simt aproape,dar in acelasi timp cat
mai departe de mine.Ce insemna asta?!?Numai insemna nimica pentru mine...totusi...vroiam
acele saruturi....tanjeam dupa saruturile lui,numai ale lui.Dar...?!!Nu puteam sa continui asa ca
m-am indepartat de el,m-am ridicat de pe canapea si m-am asezat pe jos cu genunchi la piept.
 -Alex...eu sunt cu Mike acum...
-Nu imi pasa...
-Tin la el...ce a fost intre noi a trecut....n-o sa mai fie nimic...
-Am simtit in acest sarut ca si tu mai vrei...
-A fost doar un moment de slabiciune...n-o sa mai fie nimic...trebuie sa intelegi asta!!Acum
daca numai ai nimic sa-mi zici te rog sa pleci...
-Daca tu crezi ca s-a terminat....daca te razgansdesti sti unde ma gasesti...
S-a ridicat de pe canapea si s-a indreptat spre usa.A iesit fara sa mai zica nimic.M-am ridicat si
m-am dus in pat.Cea fost in capul meu...cum de am reactionat asa?!!?Ma simteam asa de
prost.Eram cu Mike si eu...eu...e ca si cum...dar...Trebuia sa-i spun lui Mike,trebuia sa stie ce
facusem si daca nu ma ierta pentru greseala facuta,atunci trebuia sa ma resemnez.Asa ca atunci
cand a ajuns acasa i-am spus ce s-a intamplat.Dar in schimb sa ma critice sau sa-mi tina
morala,imediat dupa ce am terminat de povestit m-a luat in brate.L-am strans si eu cat am putut
de tare.Era atat de bun cu mine,mereu ma accepta asa cum sunt,cu toate calitatile si defectele
mele.De aceia il iubeam atat.Mereu era cu mine,indiferent de ce faceam sau ziceam.Eram atat de
norocoasa.
-Te iubeasc!!!mi-a soptit.
-Si eu te iubesc....iarta-ma!!!
A zambit.
-N-am pentru ce sa te iert!!!
Am adormit in bratele sale.Era ceea ce-mi dorea,ceea ce ma tinea in viata.Nu pot sa las ca asta
sa-mi scape vreodata!!!