Sunteți pe pagina 1din 26

Cursul 1

Prof. univ. GC Curca


Discipl. Medicina legala si Bioetica,
UMFCD Bucuresti
1.Definitie si obiectul specialitatii/disciplinei


Activitatea de medicina legala poate fi definita din 3 perspective care se
impletesc: procedural, expertal si prin prisma utilitatii judiciare.

Definitia procedurala: Expertiza medico-legala este procedural necesara in
orice speta juridica in care exista implicatii medicale (vatamare corporala
sau deces) precum si in orice caz medical cu implicatii juridice (valoare
probatorie)

Definitie expertala: Stiinta medicala care urmareste in interesul justitiei sa
obiectiveze si s evalueze cu caracter probatoriu aspectele medicale
continute in spetele juridice cu privire la omul in viata sau cel decedat
(contradictorialitate, obiectivitatea stiintifica)

Definitia etimologica Aplicarea cunostiintelor stiintei medicale la
necesitatile implinirii actului de justitie (utilitatea judiciara). Medicina
dux, auxiliumqvae justitiae Medicina conduce, un auxiliar al justitie
(M. Minovici)

2. Scurt istoric al med. leg. romanesti

Pravila lui Vasile Lupu (Carte romneasc de nvtur de la Pravilele
mprteti, tiprit la Iai, n 1646)
Pravila lui Matei Basarab (ndreptarea legii, tiprit la Trgovite, n 1652)

Expertizele se fceau pentru luminarea judectorilor, n urmtoarele cazuri:
1. n cazuri de rnire, expertizele puteau fi fcute de vraci, brbieri, descnttori i
fermectori. Vracii vor fi crezui i fr jurmnt.
2. n cazuri de otrvire i de nebunie, de vraci.
3. n cazuri de deflorare, de moae sau de femei nvate bine la acest meteug.
4. n cazuri de sodomie, de vraci i moae.
5. n cazuri de surzenie i muenie, de judector n persoan.
Pedeapsa se da considerndu-se timpul cnd s-a fptuit greeala, nu din momentul
cnd se judeca. Se inea seama de recidive, chiar dac fptaul nu era de vrst. n
materie de pruncucidere, se deosebesc dou modaliti: nbuirea
<<ntmpltoare>> a copilului i nbuirea <<ndeadins>>, cu nelciune. Se mai
vorbete despre cstorie, divor, sarcin, avort, despre sinucidere, rniri, otrviri,
asfixii i nebunie.

In 1685 cronicarul Nicolae Costin descrie autopsia lui Duca Vod, Domn al
Moldovei.
Primul certificat, n form de act medico-legal a fost ntocmit n anul 1812


n 1856, la cererea lui Carol
Davila, Domnitorul Barbu tirbei a
aprobat nfiinarea colii de
Chirurgie de la Mihai Vod care in
1857, devine coala Naional de
Medicin i Farmacie cu o durata
de 8 ani.
In curicula anului VI este
prevazuta medicina legala care ii
este incredintata lui Gheorghe
Athanasovici 1861-1867 care
devine profesor de medicina legala
i toxicologie in 1861 si medic
legist al Capitalei in 1862-1865.
In 1867 succede lui Gh.
Atanasovici dr. Nicolae Negura.
In 1879 este numit profesor de
medicina legala si psihiatrie
Alexandru Sutzu.
In 1892 se inaugureaza Morga
orasului Bucuresti cu sustinuta
contributie a lui Mina Minovici,
medic legist la capitalei in acea
vreme si numit director al
Morgii.
n 1897, catedra de medicin
legal i clinica boalelor mintale
(psihiatrie), deinut de
profesorul Al. uu, se scindeaz.
Doctorul Mina Minovici, care
funciona ca medic legist al
Capitalei, a fost numit profesor
de medicin legal si a preluat in
1897 catedra de medicina legala.

In 1919 se infiinteaza UMF Cluj, catedra de medicina
legala revenindu-i lui N. Minovici (1868-1941)
In 1860 la Iasi se infiinteaza catedra de medicina
legala condusa de LA. Ciurea.
Intre 1938-1956 IML Mina Minovici a fost condus de
Theodor Vasiliu, cu un scurt interimat asigurat de
profesorul Mihail Kernbach de la Cluj in 1940, apoi de
prof. Emil Craciun 1957, academician Ion Moraru 1958-
1973, prof. Moise Terbancea 1973-1989, prof. V. Belis
1989-2001, prof. D. Dermengiu din 2001.
Dupa 1945 sistemul medico-legal national se
centralizeaza in jurul IML Mina Minovici Bucuresti.
3. Organizarea sistemului de medicina legala,
prezentarea principalelor institute si a INML
a) Institutul Naional de Medicin Legal Mina Minovici" " - unitate cu
personalitate juridic, aflat n subordinea Ministerului Sntii
(www.legmed.ro)
b) 5 Institutele regionale de medicin legal (fostele laboratoare exterioare
de medicin-legal) din centrele medicale universitare: Timioara, Trgu-
Mure, Cluj-Napoca, Iai i Craiova care au in subordine Serviciile medico-
legale judetene. n cadrul institutelor de medicin legal funcioneaz cte
o comisie de control i avizare a documentelor medico-legale.
c) 36 Servicii de medicin legal judeene cu sediul n oraul reedin de
jude; nu au personalitate juridic i se afl n subordirea direciilor
judeele de sntate public; sunt conduse de ctre un medic legist ef
numit de directorul direciei judeene de sntate public i sunt
coordonate de institutele de medicin legal n a crui competen
teritorial se afl
d) 11 Cabinetele de medicin legal, aflate n structura
organizatoric a serviciilor de medicin legal judeene i nfiinate n
judeele mari, i au sediul n alte localiti dect cele reedin de judet:
Lugoj, Cimpulung-Arges, Comanesti, Fagaras, Petrosani, Sighetul Marmatiei,
Medias, Cimpulung Moldovenesc, Radauti, Barlad, Onesti.

Activitatea institutiilor de medicina legala este coordonata, din punct de vedere administrativ de Ministerul
Sanatatii (medicii legisti sunt medici).
Activitatea de medicina legala este coordonata la nivel national stiintific si metodologic de catre Ministerul
Sanatatii si de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul in Institutul de Medicina legala "Prof. Dr. Mina
Minovici" Bucuresti. Ministerul Sanatatii si Ministerul Justitiei asigura controlul si evaluarea activitatii de
medicina legala.
Consiliul superior de medicina legala are in componenta: directorii institutelor, profesorii de medicina legala,
seful comisiei de specialitate al Colegiului Medicilor din Romania, presedintele comisiei de specilitate a MS,
reprezentanti ai MS, M. Just., Min. Public, Min. Interne numiti prin ordine de ministrii.
Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul local al institutelor de medicina legala de catre
Comisiile de Avizare si Control de pe langa acea institutie. Comisiile sunt formate din directorul institutiei si 2-
4 medici primari legisti cu experienta. Aceste Comisii fata de documentele medico-legale ale caror concluzii
pot fi avizate le avizeaza (aproba) cu/fara precizari ori completari iar fata de documentele medico-legale ce nu
pot fi avizate recomand a fie refacerea partiala sau totala a acestora, fie efectuarea unei noi expertize.
Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul national prin Comisia superioara medico-legala.
Comisia se intruneste in INML Mina Minovici si este compusa din directorii institutelor de medicina legala,
sefii disciplinelor de profil din facultatile acreditate din cadrul centrelor medicale universitare; seful disciplinei
de morfopatologie a Universitatii de Medicina Carol Davila Bucuresti; 4 medici primari legisti, cu experienta
n specialitate. Comisia superioara medico-legala verifica si avizeaza, din punct de vedere stiintific, la cererea
organelor n drept, concluziile diverselor acte medico-legale si se pronunta asupra eventualelor concluzii
contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale. . n cazul
n care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara medico- legala recomanda
refacerea totala sau partiala a lucrarilor la care se refera actele primite pentru verificare si avizare, formulnd
propuneri n acest sens sau concluzii proprii.
INML Mina Minovici
Bucuresti
IML Iasi
IML Craiova
IML Timisoara
IML Cluj Napoca
4.Nevoia de implementare si de armonizare a
managementul calitatii si standardelor ISO

Termenul de management al calitatii surprinzator nu se refera la certificarea unei bune
calitati a unui produs sau a activitatii unei organizatii ci la certificarea bunei
functionalitati a sistemului care sta la baza activitatii organizatiei ori a calitatii produselor
in ideea in care o data ce sistemul este pornit si bine functional el va produce mereu
aceeasi calitate a activitatii ori produselor sale. produse.

Un sistem este compus din procese de a caror buna functionare depinde activitatea
organizatiei ori calitatea produselor sale.

Managementul calitatii unui sistem presupune planificarea calitatii, controlul calitatii,
asigurarea calitatii si imbunatatirea calitatii proceselor ce il compun. Se porneste de la
identificarea unor standarde de calitate pe care acea organizatie le poate realiza si apoi se
organizeaza procesele pentru a atinge acele standarde. Ceea ce apare a fi cel mai
important este mentinerea acestor standard e astfel incat in activitatea sa sistemul sa
produca mereu acelasi standard al calitatii produselor sale. In acest fel managementul
calitatii este indreptat cu prioritate bunei functionalitati a sistemului. Pastrarea
parametrilor si standardelor sistemului ofera garantii asupra calitatii produselor.

In medicina legala managementul calitatii asigura repetabilitatea calitatii serviciilor,
documentelor, expertizelor. El devine o necesitate pentru fiecare institutie ori serviciu de
medicina legala cat si pentru sistemul in ansamblul sau. In egala masura permite o
functionalitate unitara, predictibila, armonizata in teritoriu avand un standard de calitate
profesionala si stiintifica ce este folositor actului de justitie.


W. Edward Deming este cel care a adus o noua filozofie a calitatii diferita de
abordarea individuala de breasla (care depindea atat de mult de abilitatile si
insusirile lucratorului care executa actiunea) inlocuind-o cu abordarea integrata
in echipa: produsul astfel nu mai este reusita doar a lucrului unei persoane ci o
reusita a echipei. Pentru a schimba modul in care este privita reusita executiei si
calitatea produsului pe care un sistem il poate produce prin procesele sale W.
Edward Deming a imaginat 5 principii:
1. Desfiintarea barierelor dintre departamente/laboratoare (nevoia de
colaborare, comunicare si socializare de pe pozitiile solidaritatii si colegialitatii,
atenuand exprimarea personalitatii accentuate ori a orgoliilor care separa
echipe largite-)
2. Responsabilizare si leadership (responsabilizarea la locul de munca si in
raport cu echipamentul ori mijlocul de munca, auto-asumarea sarcinilor,
asumarea conducerii proceselor a posturilor de control si conducere a diferitelor
procese)
3. Supravegherea oamenilor si a mijloacelor cu care acestia lucreaza pentru
eficientizarea activitatii lor (supravegherea departamentului / laboratorului pe
nivelul de raspundere corespunzator)
4. Imbunatatirea constanta a sistemului, a service-ului si a comunicarii personalului
(dezvoltarea in spirala ascendenta a sistemului)
5. Educatie si auto-perfectionare sustinuta a membrilor sistemului (auto-dezvoltare,
auto-asumare a sarcinilor)
Problematica implementarii managementului calitatii este importanta in
activitatea medicinii legale intrucat asigura norme si reguli si stabileste standarde
ce trebuie a fi respectate.
5.Legislatie aferenta

Ordonanta nr. 1 (republicata) din 20/01/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala
Lege nr. 459 din 18.07.2001 aprobarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala
Ordonanta nr. 57 din 08/30/2001 modificarea si completarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de
medicina legala
Lege nr. 271 din 16.06.2004 aprobarea O.G. 57/2001 pentru modificarea si completarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si
functionarea institutiilor de medicina legala
Hotarare nr. 774 din 07/09/2000 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind
organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala
Ordin nr. 1134 din 25/05/2000 - pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari
medico-legale
Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 - privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la radiatii
ionizante in cazul expertizelor medico-legale
Ordin nr. 1976 din 07/11/2003 - stabilirea unor masuri privind efectuarea cu celeritate a expertizei pentru stabilirea discernamantului
minorului intre 14 si 16 ani care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala
Ordin nr. 938 din 07/09/2005 - aprobarea criteriilor de atestare a calitatii de expert medico-legal si stabilirea conditiilor de suspendare sau
de retragere a calitatii de expert medico-legal
Ordin nr. 376 din 10/04/2006 - pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii
intoxicatiei etilice si a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra
comportamentului conducatorilor de autovehicule si tramvaie
Normele metodologice privind participarea expertului parte in cadrul lucrarilor medico-legale (PDF)
Ordin nr. 1163 din 28/05/2007 privind infiintarea, componenta si atributiile Comisiei comune a Ministerului Justitiei si a Ministerului
Sanatatii Publice de analiza a deceselor persoanelor private de libertate, survenite in sistemul penitenciar
Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la radiatii
ionizante in cazul expertizelor medico-legale
Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la radiatii
ionizante in cazul expertizelor medico-legale
Hotarare nr. 1609 din 08/11/2006 privind aprobarea tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale
Lege nr. 104 din 27.03.2003 manipularea cadavrelor umane si prelevarea organelor si tesuturilor de la cadavre in vederea transplantului
Ordin nr. 1143 din 10.12.2003 modificarea si completarea anexei la Ordinul ministrului sanatatii si familiei nr. 246/2003 privind aprobarea
tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale
Ordin nr. 154 din 26.02.2003 aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 296/2002 privind acordarea asistentei medicale in
Romania cetatenilor straini
Decizie nr. 248 din 01.07.2004 protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine
Noul cod penal si cod de procedura penala

6. Caracterul expertal al specialitatii, medicina legala
in contextul probatoriului laturii obiective si a laturii
subiective a infractiunii
Sistemul juridic face apel la medicii legisti ca experti medico-legali, care sunt
chemati spre a pune la dispozitie cunostiintele si abilitatile specialitatii lor
(medicina), pentru a aduce lamuri justitiei permitand cunoasterea acelor factori,
cauze, fapte ori elemente necesare aflarii adevarului. Pe de alta parte sistemul
juridic face apel la institutiile medico-legale (sistemul medico-legal: institute,
servicii, cabinete) in care functioneaza in activitatea lor expertii medici legisti.

Expertii medico-legali 1) Constatarile medico-legale se efectueaza de medici legisti, iar
expertizele se efectueaza de medici legisti care au calitatea de expert oficial desemnati
de conducerea institutelor de medicina legala si a serviciilor de medicina legala judetene. 2)
La efectuarea expertizelor medico-legale realizate de expertii oficiali pot participa experti
numiti de organele judiciare, la cererea partilor, dintre cei nscrisi pe listele ntocmite
de Ministerul Sanatatii si Ministerul Justitiei, cu avizul Consiliului superior de medicina legala.
(art 41, legea 459/2001 norme procedurale).

Sistemul medico-legal este chemat (ordonantat) pentru a oferi deopotriva
cunoasterea expertilor sai cat si spre a furniza elementele de contradictorialitate
ale expertizei acestora; sistemul se auto-verifica din interiorul sau (comisii medico-
legale) dar poate fi verificat si din exteriorul sau (analiza critica a concluziilor de
catre sistemul juridic prin etape procedurale de control, verificare, completare si
refacere a actelor medico-legale, experti medico-legali numiti de organele
judiciare).

Medicina legala contribuie prin concluziile sale la
toate cele 3 componente ale laturii obiective:
obiectivarea elementului material prin punerea in evidenta
a agentului traumatic cu posibilele lui caracteristici si
mecanismul de actiune; astfel se vor putea aprecia tipul de
actiune (lovire, cadere, comprimare, etc.), mijloacele de
realizare (locul, timpul, natura si particularitati ale
realizarii) care individualizeaza actiunea
obiectivarea urmarii imediate: punerea in evidenta a
leziunii traumatice (vatamarea) in infractiunile de rezultat
ori a starii de pericol in infractiunile formale sau de pericol.
obiectivarea legaturii de cauzalitate ca element constitutiv
al fiecarei infractiuni: evidentierea cauzei determinante si a
conditiei/conditiilor.

Latura subiectiva a infractiunii se refera la vinovatie, mobilul si
scopul infractiunii ca elemente juridice. Ele au insa la baza
discernamantul faptuitorului care se defineste in intelesul legii
astfel:
k) prin discernamant se intelege componenta capacitatii
psihice, care se refera la o fapta anume si din care decurge
posibilitatea persoanei respective de a aprecia continutul si
consecintele acestei fapte (art. 5, Legea 487/2002 republicata
2012, legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu
tulburari psihice).

7. Principiile activitatii medico-legale

1. Principiul metodologiei unitare
2. Principiul competentei teritoriale
3. Principiul ierarhizarii competentei profesionale si stiintifice
4. Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia
medicala
5. Principiul contradictorialitatii
6. Mecanisme de verificare si contradictorialitate din interiorul
sistemului medico-legal
8. Domenii de activitate si tipuri de solicitari adresate
institutiilor medico-legale
1. Examinarea medico-legala a persoanelor decedate:
1) autopsia medico-legala, antropologie medico-legala si odontostomatologie
medico-legala
2) exhumarea
2. Examinarea medico-legala a persoanei vii:
1) Examinarea medico-legala a leziunilor traumatice (vatamarii corporale),
aprecierea capacitatii de munca sau a starii de sanatate avnd ca scop stabilirea
aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumit activitate sau profesie
2) Expertiza medico-legala in sfera genitala: viol, probarea virginitatii, stabilirea
sexului si a virstei biologice
3) Expertiza medico-legala psihiatrica
4) Expertiza medico-legala serologica si genetica: serologia medico-legala (filiatie) si
genetica medico-legala (profilul ADN: filiatie si identificare).
3. Examinari de laborator medico-legal : toxicologie, anatomie-patologica,
tanatochimie, imunologie, bacteriologie
4. Examinari ale produselor biologice umane : sperma, fir de par, sange,
impuscare
5. Verificarea autenticitatii si a corectitudinii intocmirii actelor medicale
6. Invatamint medical
7. Cercetare stiintifica

9. Tipuri de acte medico-legale

Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, certificatul medico-legal,
buletinul de analiza si avizul.
a) prin raport de expertiza medico-legala se ntelege actul ntocmit de
un expert la solicitarea organului de urmarire penala sau a instantei de
judecata si care cuprinde datele privind expertiza efectuata.
b) prin certificat medico-legal se ntelege actul de constatare ntocmit
de medicul legist la cererea persoanelor interesate si care cuprinde date
privind examinarea medico-legala;
c) prin buletin de analiza se ntelege actul ntocmit de specialistii
institutiilor de medicina legala sau de persoanele competente din cadrul
institutiilor de medicina legala, la cererea persoanelor interesate, si care
cuprinde date privind examenul complementar;
d) prin aviz medico-legal se ntelege actul ntocmit de Comisia superioara
medico-legala, precum si de comisiile de avizare si control al actelor
medico-legale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se aproba
continutul si concluziile actelor medico-legale si se recomanda efectuarea
unor noi expertize sau se formuleaza concluzii proprii.

10. Obiectivitatea expertizei

Medicina legala este chemata sa identifice i s separe pe
domeniul sau medical, elementele de probatiune
(biologice) directe, materiale, de elementele de
probatiune (biologice) indirecte; de asemenea aspectele
medical-biologice cu valoare certa de cele
incerte/posibile/probabile si sa le prezinte organelor
judiciare pentru a fi administrate corect in interesul
justitiei.
Informatia nu poate fi eronata, doar
interpretarea ei (Paul L. Kirk, criminalist de renume).
Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile
expertizei cu obiectivitate si in deplina impartialitate
fata de partile implicate. Pentru aceasta, ca orice expert,
el trebuie sa vegheze sa isi pastreze independenta.

Standardul Frye, 1923 intr-un proces cu privire la admisibilitatea
testului poligraf: se concluzioneaza ca ceea ce determina
admisibilitatea marturiei/probei stiintifice trebuie sa fie principiul
acceptului general al comunitatii stiintifice (in speta, testul
poligraf nu primeste admisibilitate pentru ca in 1923 nu exista o
parere unanima stiintifica cu privire la specificitatea lui -
capacitatea de discriminare- si deci cu privire la utilitatea ca proba
juridica).

Daca o cunoastere stiintifica, tehnica sau specializata este
necesara pentru a intelege o cauza atunci un martor calificat
drept expert prin cunoastere, abilitati, experienta, pregatire,
educatie va putea depune marturie

Calitatea expertilor (corecta alegerea a expertilor) este o
problema care se rasfrange asupra admisibilitatii probei.
In other words, the theory seems to be that truth is spontaneous,
and comes without conscious effort, while the utterance of a falsehood
requires a conscious effort, which is reflected in the blood pressure.
'The rule is that the opinions of experts or skilled witnesses are
admissible in evidence in those cases in which the matter of inquiry is
such that inexperienced persons are unlikely to prove capable of
forming a correct judgment upon it, for the reason that the subject
matter so far partakes of a science, art, or trade as to require a previous
habit or experience or study in it, in order to acquire a knowledge of it.
When the question involved does not lie within the range of common
experience or common knowledge, but requires special experience or
special knowledge, then the opinions of witnesses skilled in that
particular science, art or trade to which the question relates are ad
missible in evidence.'
Just when a scientific principle or discovery crosses the line between
the experimental and demonstrable stages is difficult to define.
Somewhere in this twilight zone the evidential force of the principle
must be recognized, and while the courts will go a long way in admitting
experimental testimony deduced from a well-recognized scientific
principle or discovery, the thing from which the deduction is made must
be sufficiently established to have gained general acceptance in the
particular field in which it belongs.
http://www.law.ufl.edu/_pdf/faculty/little/topic8.pdf
Daubert v. Merrell Dow, 1993: Jason Daubert si Eric Schuller au unele defecte din
nastere.
Impreuna cu parintii lor au dat in judecata Merrell Dow Pharmaceuticals Inc., o
subsidiara a Dow Chemical Company pt. ca medicamentul Bendectin pe care firma
il comercializa si ei l-au luat le-a provocat aceste efecte.
Expertii lor au aratat ca Bendectin poate produce anomalii si au considerat ca
probeaza aceasta cu studii in vitro (in laborator) si in vivo (pe animale) cat si pe
studii farmacologice (analiza chimica) si reanalizei unor studii publicate..
Alti experti insa au adus marturii dupa care nu s-a probat o legatura stiintifica intre
acele defecte precum cele din cauzrile in speta si Bendectin ca si faptul ca o astfel
de legatura nu a castigat aceptanta comunitatii stiintifice.
S-a stabilit obligatia judecatorului de a fi pastratorul (gatekeeper) admisibilitatii
stiintifice si in general a admisibilitatii cunoasterii specializate (de natura tehnica).
Pentru a usura cunoasterea si alegerea judecatorului cu privire la a admite/a nu
admite proba stiintifica au fost stabilite 5 criterii istorice (cu privire la
admisibilitatea probelor stiintifice):
1. Daca teoria a fost testata
2. Daca teoria a fost subiect al contradictorialitatii stiinfice prin publicatii, dezbateri
3. Daca tehnica are potential de eroare si cat este
4. Daca exista standarde si acestea au fost respectate astfel incat sistemul functional
iar rezultatele sa fie predictibile si de calitate
5. Acceptanta generala a comunitatii stiintifice relevante
http://www.law.ufl.edu/_pdf/faculty
/little/topic8.pdf
Cazul Jascalevich, 1976

A fost unul dintre cele mai complicate cazuri din justitia americana.
A durat 34 saptamani judecata si a continuat multi ani dupa
sentinta.
Cazul a recunoscut un caz similar din 1967 al dr. Copollino acuzat si
condamanat de uciderea sotiei cu clorura de succinilcolina.
Cu ocazia acestui caz s-au ridicat intrebarile care au ramas valabile
si pentru cazul Jascalevich si chiar si dupa aceea:
1. Care este soarta ramasitelor umane dupa inhumare la peste 10 ani?
2. Admitinad ca substanta in doza letala a fost prezenta in cadavru, care
este soarta ei dupa 10 ani?
3. Admitand ca substanta a fost injectata, cum poate fi ea evidentiata
imediat dupa injectare dar dupa 10 ani?
4. Lichidele de imbalsamare ori bacteriile pot interactiona chimic cu
substanta in disputa astfel incat sa produca un rezultat fals pozitivin
cadrul procedurilor chimice de detectie?
Criminalistics, an introduction to forensic science, 7
th

ed. R. Saferstein, Prentice Hall, 2001, p.25-30
Jascalevitch un medic argentinian in practica in SUA a fost suspectat de
uciderea unui numar de pacienti cu curara (D-tubocurarina) intrucat s-au
gasit 18 fiole goale in dulapul sau iar in spital au decedat pe rand, in
serie, 5 pacienti in care s-a identificat toxicologic prezenta curarei.
Curare: substante vegetale si animale f. toxice ce pot bloca placa neuromotorie care leaga
muschiul de nerv, astfel incat produc paralizie: paralizia este lent reversibila daca intre timp in
lipsa respiratiei persoana nu decedeaza.
In apararea sa Jascalevitch sustine ca fiolele provin de la experimente pe
animale pe care s-a probat sange si par de animal .
S-a ordonat exhumarea corpurilor a 5 pacienti care au murit suspect
aparent altfel decat era precizat in certificatul medical constatator al
decesului, adica prin insuficienta respirtaroie (curara fiind reputata
pentru insuficienta respiratorie datorata paraliziei muschilor respiratori).
In anii urmatori au fost dezvoltate tehnici noi precum RIA
(radioimunanaliza) si HPLC (cromatografie lichida sub presiune inalta)
care permit identificarea unor cantitati foarte mici diin orice substanta.
Curara a fost identificata in toate cadavrele.
Procurorul sustine:noutatea unui test sau lipsa certitudinii unui test
nu face testul inadmisibil. Faptul ca un test este nou nu presupune ca
este si gresit. Societatea nu trebuie sa tolereze omuciderea in asteptarea
necesarei cunoasteri a corpului medical.


Cat timp echipamentul si metodologia au un grad ridicat de valabilitate
stiintifica si testul sau examinarea efectuata de catre persoane calificate,
rezultatele sunt admisibile (procurorul).
In cauza este prezenta D-tubocurarinei in cadavre. Pana acum nu au fost
efectuate testari pe cadavre ci doar determinari sporadice la persoanele vii
si astfel testele nou folosite cu aceasta ocazie (RIA, HPLC, spectrofotometria
in ultraviolet si cromatografia in strat subtire, TLC) nu pot avea
admisibilitate in acest caz (apararea).
Sensibilitatea este cantitatea minima a unei substante necunoscute sub care
un test (aparat) da o valoare negativa.
Specificitatea este abilitatea unui test (aparat) de a identifica o substanta
diferentiind-o de altele. Testele folosite nu ofera specificitate suficienta
pentru a sustine in afara oricarei indoieli ca D-tubocurarina identificata in
cadavrele descompuse si imbalsamate aflate in pamant de 10 ani este D-
tubocurarina si provine din timpul vietii persoanei/persoanelor (unii
experti).
Cu toate acestea unii experti au spus ca aceste tehnici sunt f. noi si nu au
inca recunoastere stiintifica si accept al comunitatii stiintifice iar metoda de
lucru este nestandardizata si fara a proba reproductibilitatea rezultatelor si
calitatea lor (problematica managementului calitatii).
In continuare s-au succedat experti care au sustinut posibilitatea detectiei
de certitudine, altii din contra lipsa acestei posibilitati, unii care au
identificat substanta in toate organele celor decedati, altii doar in unele, etc.
Faptul acesta este important s-a spus dat fiind ca daca substanta se afla intr-un
tesut trebuie sa se afle in toate tesuturile. Mai mult dupa 10 ani fluctuatiile
temepraturii corpului si bacteriile altereaza structura substantei astfl incat ea nu
mai poate fi evidentiata cu certitudine.
Finalmente cazul este solutionat prin retragerea acuzatiilor si lipsa vinovatiei, dupa
7 luni si jumatate de proces si 2 ani si jumatate de retinere iar medicul eliberat ceea
ce apare ca o victorie pentru aparare. Dar,
In ciuda acestei solutii, in 1980 (la 4 ani) Colegiul medicilor din SUA ii ridica dreptul
de libera practica pentru rele tratamente adresate unuia dintre pacientii decedati
(dg. gresit) iar el nu contesta.
Spitalul in care lucra si-a redus internarile la 1/3 dupa ce acest caz a tinut audienta
generala timp de peste 6 luni si a creat conditiile pentru ca numele spitalului sa se
cunoasca public. In incercarea disperata de rentabilizare I se schimba denumirea
spitalului in 1979, la 3 ani dupa proces. Cei mai multi medici pleaca iar altii noi nu
se angajeaza. Cum strategia de rentabilizare nu da rezultat spitalul se inchide in
1981 (la 5 ani de la proces). Renumele cladirii continua sa fie lugubru si astfel in
1984 (la 8 ani de la proces) comunitatea locala il demoleaza.
Nici astazi nu se stie exact daca Jascalevitch a ucis acei pacienti sau nu dar cei mai
multi medici considera mai ales prin prisma examinarii rezultatelor din perspectiva
cunoasterii actuale ca rezultatele erau valabile inca de atunci intrucat metodele
folosite atunci sunt si astazi in uz (fiind descoperite pentru a proba in acest caz) iar
astfel medicul apare a fi in opinia unora ca vinovat.
Jascalevitch decedeaza prin hemoragie cerebrala in 1984 la 4 ani de la ridicarea
licentei si la 8 ani de la proces, avand 57 de ani si fara a se fi bucurat de
recunoasterea nevinovatiei.
[http://en.wikipedia.org/wiki/Dr._X_killings]