Omul de stat Robert Schuman, jurist eminent i ministru francez al Afacerilor

Externe n perioada 1948-1952, este considerat unul dintre prinii fondatori

ai Uniunii Europene.
n colaborare cu Jean Monnet, a elaborat planul Schuman, celebru n lumea ntreag, pe
care l-a prezentat la data de 9 mai 1950, considerat astzi data naterii Uniunii
Europene. Acest plan propunea exercitarea unui control comun asupra produciei de
crbune i oel, materiile prime cele mai importante pentru industria armamentului.
Schuman l-a informat pe cancelarul german Adenauer despre acest plan; acesta a
recunoscut imediat ansa care i se oferea Europei de a tri n pace i a acceptat.

La scurt timp dup aceea, guvernele Italiei, Belgiei, Luxemburgului i rilor de Jos au
reacionat i ele pozitiv. Cele ase state au semnat acordul de instituire a Comunitii
Europene a Crbunelui i Oelului, la Paris, la 1 aprilie 1951. Astfel, istoria Uniunii
Europene a nceput printr-o iniiativ de pace.

Propunerea lui Jean Monnet,care a fost prezentata de guvernul francez sub numele de
Planul Schuman, era ca industria carbonifera si siderurgica a Frantei si Germaniei de
Vest sa fie subordonate unei singure, Inalte Autoritati, care sa le supravegheze
dezvoltarea Solidaritatea creata intre cele doua tari prin productia comuna va
arata ca un razboi intre Franta si Germania devine nu numai de neconceput, ci si
imposibil sub aspect material, a spus Schuman cu prilejul lansarii planului sau pe 9
mai 1950. La 20 iunie 1950, la paris, si-a inceput lucrarile o conferinta internationala
; dupa zece luni de lucru, este parafat un proiect de conventie elaborat de experti, la
19 martie 1951.
Tratatul a intrat in vigoare la 25 iulie 1951 si, alaturi de statele fondatoare Franta si
Germania Occidentala a fost semnat de Italia in persoana lui Alcide de Gasperi,
Belgia, Olanda si Luxemburg.
Marea Britanie a refuzat la negocieri, deoarece era neincrezatoare in aceasta
noua Lotharingie prea influienta.
Tratatul prevedea infiintarea comunitatii pe o perioada de 50 de ani si era deschis
aderarii altor state, obiectivul acestuia era crearea ( la dimensiunea celor 6 state
member ) unei piete comune a carbunelui si otelului in care sa domneasca libera
circulatie a marfurilor, serviciilor si capitalurilor si libera concurenta.
CECO este prima organizatie europeana ce dispune de puteri supranationale. Aceasta
rezulta din delegarea suveranitatii consimtita de state prin intermediul unui proces de
negociere a textelor ratificate de parlamentele nationale.
Supranationalitatea este valabila numai asupra unor sectoare limitate : Inalta
Autoritate are coppetente in gestionarea pietei comune a carbinelui si otelului.
Conform declaratiei Schuman, misiunea principala a Inaltei Autoritati este de a
asigura in cit mai scurt timp, modernizarea productiei si cresterea calitatii acesteia,
furnizarea carbunelui si otelului in aceleasi conditii pe piata franceza si cea
germana, cit si pe pietele celorlalte tari aderente, dezvoltarea exportului comun
spre alte tari, egalizarea progresului in ceea ce priveste imbunatatirea conditiilor de
viata ale fortei de munca din aceste industrii.
A fost creat Consiliul de Ministri, constituit ca organism interguvernamental pentru
apararea intereselor tarilor membre, format din cei 6 ministri de externe care isi da
avizul favorabil fata de unele decizii ale Inaltei Autoritati.
Adunarea Comuna este un organism de control democratic al factorului executiv ;
reprezinta interesele popoarelor statelor membre ; este compusa din 78 de membri,
delegati de catre parlamentele nationale.
Controlul politic asupra Inaltei Autoritati era incredintat unei adunari(devenita azi
Parlamentul European), iar Curtea de Justitie, nou-creta urma sa asigure respectarea
si suprematia dreptului in interiorul sistemului.
A mai fost fondat si un comitet special de ministri(devenit astazi Consiliul Comunitatii
Europene sau al Uniunii Europene), in care reprezentantii sistemelor membre
garantau ca Inalta Autoritate actioneaza doar in strinsa legatura cu guvernele
nationale.
Acest prim Tratat a realizat o integrare foarte profunda. El a infiintat institutii
interne carora le-a definit, totodata, functiile. Finalitatea sa integratoare se observa,
in primul rind, in materia concurentei : orice afectare a concurentei intra sub
incidenta articolului 64 si urmatoarele. Deasemenea finalitatea sa integrationista se
reflecta prin impunerea, inca din anul 1951, aunui control comunitar.
Tratatul instituind CECO prvedea posibilitatea de a exercita o actiune directa asupra
pietei, daca circumstantele o cereau. Din aceasta perspective era posibil sa se impuna
preturi si cote de fabricare, dar si de repartizare in sectorul carbunelui si otelului.
Tratatul a fost semnat pe o perioada de 50 de ani, efectele sle incetind la data de 23
iulie 2002.
Instituirea CECO a determinat politicienii europeni sa extrapoleze noul sistem de
integrare economica si la alte domenii :
La 27 mai 1952, a fost semnat la paris tratatul instituind Comunitatea Europeana de
Aparare (CEA) ;
La 9 martie 1953, Adunarea Generala CECO a elaborat si prezentat reprezentantilor
guvernelor statelor membre proiectul tratatului instituind Comunitatea Politica
Europeana (CPE) ;
La 30 august 1954, Franta respinge, printr-un vot procedural, tratatul CEA, iar
proiectul CPE este lasat in nelucrare ;
Ministrii afacerilor externe ai celor sase reuniti in cadrul Conferintei de la
Messina din 1-2 iunie 1955, recunoscind viabilitatea si logica constructiei europene
inceputa in 1951, confirma ca statele lor sunt cointeresate de continuarea integrarii
lor economice si accepta sa extinda domeniul energiei nucleare ;
In consecinta este creat Comitetul interguvernamental prezidat de P.H.Spaac care
elaboreza un raport asupraposibilitatilor unei uniuni economice generale, ca si
asupra unei uniuni in domeniul nuclear ;
La 25 martie 1957, pe baza rapotului Spaac, remis la 21 aprilie 11956, guvernele
celor sase au inceput negocierile care au dus la semnarea tratatelor de la Roma,
adica a Tratatului instituindComunitatetea Economica Europeana(CEE) si a Tratatului
instituind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice(CEEA) sau Euratom.
Integrarea institutionala este realizata mult mai tirziu, prin Tratatul de fuziune si prin
extinderea competentelor Adunarii Generale, a alegerii membrilor ei prin sufragiu
universal direct si trecerii de la cerinta votului unanim la votul majoritar in cadrul
Consiliului.

Declaraia Schuman, 9 mai 1950
Declaraia rostit la 9 mai 1950 de Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, a rmas
nscris n istoria construciei europene drept declaraia Schuman. Textul prevedea crearea unei
Comuniti a crbunelui i oelului, ai crei membri urmau s-i gestioneze mpreun aceste dou
resurse.
Comunitatea European a Crbunelui i Oelului (CECO), nfiinat de Frana, Germania, Italia, rile
de Jos, Belgia i Luxembourg, a fost prima dintr-o serie de instituii europene supranaionale care au
stat la baza Uniunii Europene de astzi.
Context istoric
n 1950, naiunile Europei fceau nc eforturi pentru a nltura consecinele dezastruoase ale celui
de-al Doilea Rzboi Mondial, care ncetase cu 5 ani n urm.
rile Europei erau determinate s caute modaliti de a evita un alt rzboi. Au ajuns la concluzia c
prin punerea n comun a produciei de crbune i oel (conform Declaraiei), un eventual rzboi ntre
Frana i Germania, rivali istorici, ar fi nu numai de neconceput, ci i imposibil din punct de vedere
material.
De bun seam, reunirea intereselor economice a contribuit la creterea standardelor de via i la
crearea unei Europe mai unite. Posibilitatea de a adera la CECO le-a fost oferit i altor ri.
Citate din Declaraia Schuman
Pacea mondial nu poate fi asigurat fr a face eforturi creatoare proporionale cu pericolele
care o amenin.
Europa nu va fi construit dintr-odat sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizri
concrete care s creeze n primul rnd o solidaritate de facto.
Punerea n comun a produciilor de crbune i oel...va schimba destinele acelor regiuni care
s-au dedicat n trecut fabricrii muniiei de rzboi, dar care au fost, n acelai timp, cele mai
constante victime ale conflictelor.