TRILOGIA CULTURII

Orizont yi stil
Lucian Blaga
Editura pentru Literatur Universal
Cuvnt nainte de Dumitru Ghise
Bucuresti1969

CUPRINS
Cuvnt nainte V
Not asupra editiei XI
ORIZONT SI STIL
Fenomenul stilului si metodologia / 3
Cellalt trm / 14
Despre personant / 29
Cultur si spatiu / 33
Intre peisaj si orizont inconstient / 43
Orizonturi temporale / 51
Teoria dubletelor / 62
Accentul axiologic / 71
Atitudinea anabasic si catabasic / 82
Nzuinta Iormativ / 87
Matricea stilistic / 105
SPATIUL MIORITIC
Spatiul mioritic /119
Spiritualitti bipolare / 132
Transcendentul care coboar / 155
Perspectiva soIianic / 162
Despre asimilare / 182
Pitoresc si revelatie / 189
Duh. si ornamentic / 204
Despre dor / 218
Intermezzo / 223
Evolutie si involutie / 225
InIluente modelatoare si catalitice / 240
Apriorism romnesc / 255
GENEZA METAFOREI SI SENSUL CULTURII
Cultur minor si cultur major / 261
Geneza metaIorei / 275
Despre mituri / 290
Aspectele Iundamentale ale creatiei culturale / 309
Categoriile abisale / 327
Concepte Iundamentale n stiinta artei / 343
Cosmos si cosmoide / 349
Sub specia stilului / 360
SemniIicatia metaIizic a culturii / 364
Impasurile destinului creator / 379
Singularitatea omului / 389
CUVNT NAINTE
Initiativa de a reedita Trilogia culturii m-a cuprins n Ireamtul ei, ntr-unIel, si pe mine. Acceptnd
s scriu acest cuvnt naiate, aveam din nou prilejul s m ntlnesc, public, cu Lucian Blaga. O Iac cu
sIiala de altdat, n vremea cnd, student nc, l ntlneam n plimbrile lui nsingurate pe vreuna din
strzile Clujului. Omul care cultivase cu Iior de geniu misterul poeziei, era el nsusi, pentru mine, un
personaj misterios, l salutam anonim, cu respect, si de Iiecare dat m ntrebam ce idei s-or mai Ii
nscnd sub Iruntea sa larg si meditativ, mereu grav si preocupat.
RsIoiesc paginile acestei crti si m gndesc c, poate, gndurile care-i stau cuprinse ntre Iile s-au
nscut si ele, multe, n astIel de plimbri, n orele cnd ziua se ngn cu umbrele serii. Zic, poate, Iiindc
Trilogia culturii mi apare ea nssi tesut din umbr si lumin,
Blaga, poetul, a intrat adnc si deplin n constiinta si structura spiritualittii noastre. Blaga, IilozoIul,
mai putin. Una din explicatii mi pare a sta n Iaptul c IilozoIia lui Blaga - n ciuda monumentalittii si
armonicittii ei, cldit cu o autentic stiint a arhitecturii conceptuale, concrescut dintr-o stranie
energie imanent n cadrul creia Trilogia culturii ocup locul cel mai demn de interes - ne apare, astzi,
nu numai nvluit n ceata inevitabil a ndeprtrii dar si ndeprtat de noi prin distanta la care o asaz
coloratura ei metaIizic-spiritualist. Cci, Iormat la scoala idealist-irationalist a IilozoIiei germane de la
sIrsitul secolului al XIX-lea si nceputul secolului XX, Blaga rmne tributar, n liniile mari,
conIigurative, ale sistemului su, Lebensphi-losophie-ei n general, morIologiei culturii reprezentat de
un Riegl, Frobenhis si Spengler n special. Si aceasta, n ciuda nu numai a ncercrilor gnditorului
romn de a depsi albia surselor, ci si a existentei unor reale diIerente Iat de patronimi, diIerente pe
care Blaga nsusi le sublinia nu o dat cu un nedisimulat orgoliu, considernd c, prin ele, IilozoIiei sale i
se deschid posibilitti aproape Ieciorelnice.
Sub inIluenta puternic a izvoarelor de la care a pornit, conceptul de cultur apare la Blaga
iremediabil rupt si opus celui.de civilizatie, scpat de sub posibilitatea vreunei explicatii cauzale si a
unor determinri obiective, plutind n strlucirea lui mitic ntr-o lume suIicient siesi si ale crei
articulatii adinei nu pot Ii descrise dect cu ajutorul unor categorii abisale. De aici, n ciuda grandorii ei
lirice, avatarurile IilozoIiei culturii lui Blaga. Cci ntreaga constructie teoretic, asezat de e! cu un
admirabil eIort intelectual pe categoria de stil, ca pe un punct arhimedicde sprijin - stil vzut ca Ienomen
dominant si deIinitoriu al culturii umane, spatiu imanent oricrei maniIestri creatoare omenesti - nu
reprezint dect personanta pe un alt plana ideii directoare proprii amintitei IilozoIii germane pentru care
viata e sinonim cu imprevizibilul, cu nedeterminatul,cu ceea ce, la urma urmei, nu poate Ii tradus n
termeni rationali. ntr-un asemenea cadru general de reIerinte, opus principiilor Iecunde ale determinrii
si rationalittii stiintiIice, explicatia este nlocuit cu descriptia, cunoasterii reale, autentice despre om,
lume si viata sa substituindu-i-se o imagine speculativ nu numai cetoas ci si obscur. Fcind apel la
noologia abisal, o disciplin nou pe care Blga voia s o ntemeieze si cu ajutorul creia credea c
depseste metoda morIologic de pn atunci n dezvelirea matricei stilistice proprii Iiecrei culturi,
IilozoIul romn n-a reusit s surmonteze limitele printilor si spirituali, si propulsat de Iorta demiurgic
a imaginatiei sale poetice, nndind o terminologie mitic si metaIoric, s-a scuIundat adnc n zonele
misterioase de dincolo de conul de lumin al constiintei. Incercnd s ne aduc mesajul su din imperiul
,supraluminii", din lumea de seve ancestrale ale inconstientului, Blaga a construit doar Iptura magic,
tremurtoare si caduc a matricei stilistice.
Iat de ce, drumetind cu Blaga prin labirintul constructiilor sale speculative, prin gruprile de Iactori
ascunsi din a cror actiune se naste constelatia divers a stilurilor, cititorul va rmne adesea nedumerit
si chiar contrariat. George Glinescu, cu mult nainte, nu numai c si exprimase rezervele Iat de
IilozoIia lui Blaga dar l si sanctionase, sever, ca pe un ,adevrat mistic" ce admite ca mijloc de
investigatie delirul si care mpinge dincolo de limite cutarea expresiei inedite. Blaga nsusi - dup cum
o mrturiseste n Geneza metaIorei si sensul culturii - era constient c ncercarea sa de a plsmui o
viziune IilozoIic prin care s desluseasc semniIicatia ultim a stilului si culturii, a destinului creator al
omului, n-a reusit s gseasc un grai potrivit propriilor sale exigente stiintiIice. Pentru a-si comunica
gndurile a Iost nevoit s recurg adeseori la ,imagini ciudate", mitice si nu IilozoIice, s treac adic
din limitele IilozoIiei propriu-zise n domeniile obscure ale mitosoIiei. In Iapt, credem noi, deIicitul de
continut al viziunii IilozoIice s-a rzbunat inevitabil, lsndu-si amprenta asupra Iormei ei de expresie.
Prin aceste insuIiciente, izvorte din latura ei speculativ-metaIizic, Trilogia culturii ne apare, asa
cum spuneam, nu numai ndeprtat n timp ci si departe de conIiguratia ideatic a cititorului
contemporan, posesor al unei conceptii stiintiIice, marxist-leniniste despre cultur. Blaga, de altIel,
mpins de premisele sale idealiste, n-a reusit s se ridice la ntelegerea caracterului dialectic si a
istoricittii Ienomenului numit cultur, iar teoria marxist a inteles-o simpliIicator si ca atare deIormat,
reducnd-o la ceea ce n-a Iost si nici nu este, adic la un rigid determinism economic sau un simplu
.naturalism IilozoIic. Una din dovezile cele mai imediate c lucrurile stau cu totul altIel mi pare a Ii si
calitatea, plin de noblete, de generoas si incomensurabil virtualitate pe care o are IilozoIia marxist
de a discuta si a-si Iixa o atitudine critic dar nuantat n raport cu diversele teorii nemarxiste, inclusiv
cu aceea plsmuit de Lucian Blaga. Mai mult, de a prelua critic din aceste teorii n ciuda nvelisului lor
repudiabil - tot ceea ce exist n ele smbure valoros, germene, punct de plecare sau element constructiv.
Negatia dialectic, o spunea nc Hegel, nu nseamn pur si simplu suprimare. Negatia dialectic
nmnuncheaz cu necesitate, ca elemente constitutive ale ei, att momentul suprimrii ct sipe acela al
conservrii. FilozoIia hegelian a Iost ea nssi obiectul unei asemenea negatii dialectice si clasicii mar-
xismului ne-au oIerit, raportndu-se la Hegel, un model strlucit de gndire critic constructiv.
Mutatis mutandis, lucrurile snt valabile si pentru Blaga, IilozoIul culturii. Cci, n cadrul sistemului
su de gndire idealist, a ,cetei nordice" ce-i nconjoar gndirea, palpit viu un miez bogat de observatii
si analize extrase dintr-un studiu extins pe imense supraIete de cultur.
Pe ecranul larg al unei IilozoIii tremurtoare ca incertitudinea pe care o ascunde orice umbr, se
aprind, IosIorescente si ademenitoare, jocurile de lumini ale unei gndiri suple, cu o caligraIie
intelectual de mare Iinete si acuitate, ale crei analize si observatii particulare si dobndesc autonomie
si valoare aparte. Disociatiile si analizele critice pe care Blaga la Iace cu privire la Ireudism, dezvluirea
unilateralittii si ineIicientei morIologiei spengleriene a culturii, observatiile sale de adnc semniIicatie
care lumineaz deosebirile dintre situatia omului real si Ielul cum acesta e prezentat n cadrul
spiritualittii crestine, ptrunztoarele sale cugetri despre temeiurile stilistice ale ramiIicri; spiritului
crestin, critica nietzscheanismului ale crui criterii le caliIic drept ,grimas isteric de decadent",
evidentierea insuIicientelor proprii existentialismului heideggerian - reprezint tot attea elemente
particulare care pot si trebuie s retin atentia. Ele snt ns mult mai numeroase si, multe din ele, cu
valoare constructiv. Desprinse critic din sistemul general de gndire, ele pot constitui ,materie"
pretioas pentru o alt constructie IilozoIic, ridicat ntr-un orizont ideologic deosebit. Si ceea ce mi se
pare important, mai nti de toate, este Iaptul c Blaga a Iost un mare umanist. Spre deosebire de
Spengler, pentru Blaga cultura nu apare ca produsul parazit al unui ,suIlet" separat de om si care l
subjug. Dimpotriv, ea este strns legat de destinul su creator, este mplinirea lui, modul su Irumos
de a Ii Om, de a-si nvinge caducitatea, de a supravietui clipei.
Setea uman a transcendentei, nevoia organic a depsirii si auto-dep-sirii Iiintei umane l-au condus
pe Blaga spre reIlectii struitoare asupra raportului dintre relativ si absolut. Acest absolut, IilozoIul l-a
numit ntotdeauna cu A mare sau i-a dat un nume propriu: Marele Anonim. E adevrat! Dar, asa cum s-a
mai remarcat de altIel, spiritualismul su era n dezacord accentuat cu ideea ,revelatiei divine" si cu
orice ,supranaturalism teologic". BJaga nsusi nu admitea c ar Ii un iraIionalist. Inconstientul ca atare
era conceput de el ca avnd un caracter cosmetic si nu haotic. i plcea s-si revendice, pentru propria-i
IilozoIie, caliIicatul de ,rationalism ecstatic". Fr a-mi propune s deslusesc, cu acest prilej, mai
adncile deosebiri si nuante, Ir a ncerca deci s urmresc ntru ct acest rationalism sui-generis are
acoperire, as aminti doar c Blaga - si aceasta este extrem de semniIicativ - spunea despre el nsusi c nu
este ,nici catolic, nici ortodox, ci pur si simplu IilozoI". Adic, si spre aceasta conduce cercetarea atent
a IilozoIiei sale, idealismul su nu se conIund nici cu mistica religioas n general, nici cu cea
ortodoxist n particular, n consens cu aceast semniIicatie se explic si Iaptul c unii din contemporanii
si, reprezentanti ai politicii si ideologiei de dreapta, vedeau n gndirea si intelectualismul lui Blaga o
amenintare a ,cerului" un autentic moment de contrazicere a lui Dumnezeu nsusi, adic, o amenintare a
propriei lor ideologii ortodoxiste. Astzi, opozitia Iurioas a unor asemenea critici nu poate dect s
aseze ntr-o lumin Iavorabil IilozoIia lui Blaga, IilozoIie minat de o intentionalitate plin de noblete
si demnitate uman, cuttoare si descoperitoare a ,misterelor" lumii.
AstIel, un dialog Iecund cu Blaga, IilozoIul culturii, mi se pare posibil. Si chiar necesar. Dialectica
dezvoltrii nu e posibil n aIara conIruntrii. Trilogia culturii a lui Lucian Blaga prilejuieste o asemenea
conIruntare, cci substanta ei intelectual, independent de expresia n care s-a ntrupat, suscit meditatia,
asaz ntrebri si solicit rspunsuri.
n deplin consonant cu Blaga, admitem c nu exist vid stilistic, c stilul reprezint pecetea
distinctiv a unei culturi. Evidenta acestui adevr Iace deprisos orice demonstratie. Dar, trebuie s
aIirmm c - n completarea acestei idei sispre deosebire de Blaga - n cadrul spiritualittii umane privit
ta permanentele si generalitatea ei maxim exist distinctiile particularittii. Mai exact, c nsusi acest
general nu exist dect n si prin particular Cultura Iiecrui popor, matricea sau proIilul su spiritual
reprezint o realitate incontestabil, rod al dezvoltrii sale istorice si sociale deosebite de a altor popoare
si, totodat n context cu ele. Fizionomia spiritual, trsturile morale si culturale particulare ale unui
popor, nu tsnesc asadar gratuit dintr-un insondabil abis, nu snt si nu pot Ii expresia mitic a unei
ineIabile irationalitti, roadele unei constelatii de Iactori ascunsi care se ntrupeaz ntr-o matrice
stilistic trans-istoric. Numai dintr-o atare perspectiv e posibil explicatia stiintiIic si analiza autentic
IilozoIic a Ienomenului culturii. Aceasta si este perspectiva deschis de marxism cu privire la geneza,
structura si Iinalitatea culturii. La aceast explicatie, n curs de determinare progresiv, IilozoIia nu-si
este suIicient siesi. Ea nu poate porni dect de pe terenul Iaptelor de cunoastere al tuturor stiintelor
despre om. Arheologia e tot att de necesar aici ct si cibernetica sau psihologia, nchegarea si
dezvoltarea trep. tat a unei asemenea teorii generale a culturii este, nendoielnic, pe ct de complex pe
att de diIicil. Iat de ce, Blaga, elaborndu-si Trilogia culturii, si-a asumat o sarcin descurajant prin
proportiile ei. Ne explicm acum mai bine de ce tentativa sa, n ansamblu, nu era lipsit de riscuri. Cu
att mai valoroas rmne semniIicatia gestului su temerar ca si a reusitelor sale partiale. E de altIel cel
dintii mare explorator din istoria gndirii noastre care, ncercnd s circumscrie o teorie nchegat a
Ienomenului culturii, s-a ridicat la nltimea unei constructii IilozoIice sistematice, monumentale.
Aspiratia sa e cu att mai valoroas cu ct nisusul su Iundamental s-a hrnit n permanent din
dorinta de a gsi o cheie de aur care s ne deschid ct mai multe din portile entittii romnesti. Blaga a
avut tot timpul convingerea, aIirmat Ierm, c cultura nu este un adaos suprapus existentei omului, nici
arabesc neIolositor, o podoab care poate s Iie sau nu. Pentru el cultura era legat de modul de a exista
al omului. Ceea ce e proIund adevrat. S-a ndeprtat ns de adevr prin Ielul n care a conceput aceast
existent. Iat de ce, ntelegnd resortul protestatar Iat de mecanismul civilizatiei urbane capitaliste, nu
poti, n acelasi timp, subscrie la solutia reIugiului su romantic n spatiul miti-zat si metaIizicizat al
satului.
Mereu se ntretaie umbra si lumina, ntelepciunea si candoarea aaiv. Frati siamezi, cu aceeasi
circulatie sanguin, poetul si IilozoIul se conjug perpetuu, Iecund si, totodat, se perturb reciproc.
Triesc realmente mpreun dar si viseaz concomitent, vietuind n iluzie. Cit pasiune ns si ct
Irumusete a gndului n imnul generos pe care l ridic - departe de orice exclusivism sau patim obscur
- spiritului creator al poporului, ct Ireamt si st'iosenie n descriptia dorului, a spontaneittii, a vistoarei
cumptri, a discretiei si echilibrului, a simtului artistic, a nzuintei de stilizare etc., vzute toate ca
particularitti distincte si deIinitorii ale proIilului spiritual al poporului nostru. Artei populare romnesti
si ornamenticii ei i se poate atribui un loc privilegiat n studiile de istorie a IilozoIiei - spunea Blaga cu
mndrie msurat -, iar substanta liric a poeziilor noastre populare o considera att de bogat nIlorit
nct putea s o asemene cu vegetatia unei lumi ntregi.
,Examenul atent si struitor al culturii noastre populare - scria Blaga - ne-a dus la concluzia
reconIortant despre existenta unei matrici stilistice romnesti. Latentele ei,ntrezrite, ne ndrepttesc la
aIirma-tiuneac avemun nalt potential cultural. Tot ce putem sti, Ir temerea de a Ii dezmintiti, este c
suntem purttorii bogati ai unor exceptionale posibilitti. Tot ce putem crede, Ir de a svrsi un atentat
mpotriva lucidittii, este c ni s-a dat s luminm cu Iloarea noastr de mine un colt de pmnt. Tot ce
putem spera, Ir de a ne lsa manevrati de iluzii, este mndriaunor initiative spirituale, istorice, care s
saca, din cnd n cnd, ca o scnteie, si asupra crestetelor altor popoare."
Se gsesc exprimate aici, n Iorma limpede a structurii unui cristal, toate virtualittile unei gndiri a
crei examinare critic nu poate Ii dect germinatorie. Ajungnd la ultimul rnd al acestei crti, trebuie s
onchizi, cu autorul, c traditia noastr e matricea stilistic a stare binecuvntat ca stratul mumelor. Si
Blaga IilozoIul, nu numai poetul, Iace parte din aceast traditie. Preluarea ei necritic, ca si desprtirea
total de ea, mi se pare c ar Ii n egal msur o apostazie.
DUMITRU GHISE
NOT ASUPRA EDITIEI
Editia de Iat reproduce integral textui volumului Trilogia culturii (Orizont si stil, Spatiul mioritic,
Geneza, metaIorei si sensul culturii), Fundatia regala pentru literatur si art, Bucuresti, 1944, considerat
de autor ca deIinitiv n vederea reeditrii, au Iost aplicate normele ortograIice n vigoare, pstrndu-se
ns toate particularittile de graIie, rostire sau punctuatie cu valoare caracteristic ori atestabile n epoc
(genitiv-dativele Ieminine in -ei, Iorme ca sunt, IilosoIic, ecvatie, o lture, inclusiv uneie dublete de tipul
contemporan - contimporan etc.) ngrijirea textului a Iost eIectuat n editur de Sorin Mrculescu.
EDITURA
ORIZONT $I STIL
1935

FENOMENUL STILULUI $I METODOLOGIA
Chestiunile abordate n lucrarea de Iat, orict de disparate ar prea, se revars toate n una singur.
Ne propunem s vorbim despre ,unitatea stilistic" si despre Iactorii ascunsi, care conditioneaz acest
Ienomen. Zona, ce am ales-o pentru cercetare, o socotim, dac nu printre cele mai aride ale IilosoIiei?
totusi printre cele mai complexe si mai abstracte in acelasi timp. Subiectul are desigur si aspecte mai
putin rebarbative, sau chiar prietenoase si mbietoare, care se preteaz la comentarii si disocieri din cele
mai subtile, si mai ales la un prodigios si pasionant joc al Iantaziei. Pe noi problema ne atrage ns nu
prin-complicatiile si prin peripetiile posibile, de supraIata, ci prin-tr-o latur mai grav si mai diIicil a
sa. ,Unitatea stilistic - Iie a unei opere de art, Iie a tuturor operelor unei personalitti, Iie a unei epoci
n totalitatea maniIestrilor ei creatoare, sau a unei ntregi culturi, este ntre Ienomenele susceptibile de-o
interpretare IilosoIic, unul dintre cele mai impresionante. Stilul, atribut n care nIloreste substanta
spiritual, e Iactorul imponderabil prin care se mplineste unitatea vie ntr-o varietate complex de
ntelesuri si Iorme. Stilul, mnunchi de stigme si de motive, pe jumtate tinuite, pe jumtate revelate,
este coeIicientul, prin care un produs al spiritului uman si dobndeste demnitatea suprem, la care poate
aspira. Un produ al spiritului uman si devine siesi ndestultor, nainte de oriret prin ,stil". Pornind la
drum, ntr-o cercetare, pe mai multe planuri deodat, ne declarm din capul locului Iixati asupra unei
pietre unghiulare: stilul e un Ienomen dominant al culturii umane si intr ntr-un chip sau altul n nssi
deIinitia ei. ,Stilul" e mediul permanent, n care respirm, chiar si atunci cnd rus ne dm seama. Uneori
se vorbeste, ce-i drept, despre ,lipsa de stil" a unei opere, a unei culturi. Ciocnit mai de aproape,
expresia aceasta ni se descopere ca improprie. Ea red o situatie, dar o agraveaz nejustiIicat. Avem
suIiciente motive s presupunem c omul, maniIestndu-se creator, n-o poate Iace altIel dect n cadru
stilistic, n adevr, Irecventnd mai struitor istoria culturii, istoria artelor, etnograIia, dobndesti
impresia hotrt c n domeniul maniIestrilor creatoare nu exist vid stilistic. Ceea ce pare lips de stil
nu e propriu-zis ,lips", ci mai curnd un amestec haotic de stiluri, o suprapunere, o interIerent. O
situatie caracterizat prin termenul ,amestec haotic" e n sine destul de precar, dar nu contrazice teza
noastr despre imposibilitatea vidului stilistic.
In genere, omului i-a trebuit timp ndelungat pn s bage de seam c trieste necurmat n cadru
stilistic. Trezirea aceasta tardiv se explic prin aceea c prezenta stilului, mai ales n stratiIicrile sale
mai proIunde, e pentru un anume loc si pentru un anume timp oarecum egal si nentrerupt. Stilul e ca
un jug suprem, n robia cruia trim, dar pe care nu-l simtim dect arareori ca atare. Cine simte greutatea
atmosIerei sau miscarea pmntului? Cele mai coplesitoare Ienomene ne scap, ne sunt insezisabile, din
moment ce suntem integrati n ele. AstIel si stilul. S nu se mire nimenea c recurgem la asemenea mari
termeni de comparatie. Ne vom convinge repede, n cursul cercetrilor noastre, c stilul e n adevr o
Iort, care ne depseste, care ne tine legati, care ne ptrunde si ne subjug. De obicei stilul l remarcm
mai nti la altii, asa cum si miscarea astronomic o sezism mai nti n coordonatele altor stele si nu la
steaua noastr, n ale crei spatiu si miscri suntem noi nsine angajati. Punerea n lumin a unei unitti
stilistice, scoaterea ei n evident, presupune nainte de toate iesirea din cadrul acestei unitti, adic
distantare. Distantarea Iat de Ienomen e o conditie elementar pentru obtinerea acelui sistem de puncte
de reper necesar descrierii si inventarierii Ienomenului.
Ideea de stil are sIere de divers amploare. Ne miscm ntr-o sIer mai strimt, cnd vorbim despre
stilul unui tablou, dar ntr-o sIer mai larg cnd vorbim despre stilul unei epoci sau al unei culturi
ntregi, n oricare din aceste acceptii, conceptul de stil rmne de Iapt si aproximativ acelasi, el devine
doar mai abstract sau mai concret, si-si sporeste sau si reduce numrul concretelor, ce i se subsumeaz.
Prezenta egemonic a unui stil e cu att rnai greu de stabilit, ca ct sIera e mai larg. Scoaterea n relieI a
unei unitti stilistice presupune n aIar de distantare, si un eIort, un eIort de raportare a detaliului la
ntreg, a detaliilor ntrolalt si nu mai putin nltarea pin la o viziune sintetic. Fr de contactul
sustinut, cu amnuntele, si Ir de suisul drz spre unitatea stpnitoare, conceptul de stil rmne inabor-
dabil. Ciuntirea unilateral a Iaculttilor noastre de transpunere n concret, sau ale acelora de
transportare n abstract, ne taie deopotriv orice posibilitate de acces spre Ienomenul ,stil". Rmne o
ipotez plauzibil c sensibilitatea stilistic, darul special, care ne prilejuieste comprehensiunea stilului,
nu se constituie numai gratie simturilor, ci si gratie virtutilor analitice si sintetice ale spiritului. E vorba
aici despre sensibilitatea stilistic necesar constatrii unui stil, iar nu despre sensibilitatea stilistic, ce
ar putea s stea eventual la baza plmdirii unui stil. Constituirea unui stil, Ienomen nscris pe portative
adnci, se datoreste unor Iactori n cea mai mare parte inconstienti, ct vreme constatarea ca atare a unui
stil e o aIacere constiintei. Producerea unui stil e un Iapt primar, asemntor Iaptelor din cele sase zile
ale Genezei; constatarea ca atare a unui stil e un Iapt epigonic, de reprivire duminical. Producerea unui
stil e un Iapt abisal, de proportii crepusculare; constatarea unui stil e un Iapt secund, ncadrat de
interesele unui subiect treaz, care vrea simplu s cunoasc. Dar printre problemele, ce se pun
cunoasterii, problema aceasta a ,stilului" e una din cele mai complexe si mai diIicile.
Cu ct sIera creatiunilor, considerate sub unghi stilistic, e mai bogat si mai mprstiata, cu att
stabilirea stilului presupune o mai categoric interventie a puterii de abstractie, si cu att o mai mldioas
putere de viziune. Nu e tocmai anevoios lucru s cuprinzi, n cele cteva note caracteristice, stilul lui
Rembrandt; e ns neasemnat mai greu s pui n evident, de pild, unitatea stilistic, sub semnul creia
se strng, recom-punnd un imens, dar secret organism, membrele disjecte ale barocului. DiIiculttile
sporesc cnd, n aIar de operele de art, lum n considerare si operele de gndire metaIizic, sau chiar
institutii si structuri sociale. Trebuie s-ti Ii nsusit oarecare stiint a zborului si a planarii peste
amnunte, cnd e vorba s cuprinzi cu privirea, n acelasi ansamblu stilistic, de exemplu tragedia clasic
Irancez, metaIizica lui Leibniz, matematica inIinitesimal si statul absolutist. Numai de la mare,
stpnitoare altitudine se vor putea sezisa notele stilistice comune acestor diverse momente istorice, de
continuturi n aparent cu totul disparate. (Asemenea note comune ar Ii: setea de perspectiv, pasiunea
Irenetic a totalului, duhul ordinei ierarhice, un credit excesiv acordat ratiunii, etc. Din astIel de note
recompunem ,barocul".)
Fenomenul ,unittii stilistice" nu e o plsmuire constient, urmrit ca atare, programatic, din partea
spiritului; n Iond ingineria spiritual, lucid, e mult mai putin productiv, dect se crede. Planul
constient nu poate niciodat nlocui pe deplin axele unei cresteri organice. Fenomenul stilului, rsad de
seve grele ca sngele, si are rdcinile mplntate n cuiburi dincolo de lumin. Stilul se nIiinteaz, ce-i
drept, n legtur cu preocuprile constiente ale omului, dar Iormele, pe carele ia, nu tin dect prea putin
de ordinea determinatiilor constiente. Pom limi-nar, cu rdcinile n alt tar, stilul si adun sucurile de
acolo,, necontrolat si nevmuit. Stilul se nIiinteaz, Ir s-l vrem, Ir s-l stim; el intr partial n conul
de lumin al constiintei,, ca un mesaj din imperiul supraluminii, sau ca o Iptur magic din marele si
ntunecatul basm al vietii telurice, ntrebarea: care sunt substraturile unui stil? ne conduce pn n
pragul primejdios si ncnttor al ,naturii naturante". Nimic mai usor de altIel, dect s arti, ct de putin
constient se plmdeste Ienomenul ,stil". Orict creatorii ar prinde de veste c sunt printii unor Iapte
spirituale, ei nu-si dau dect Ioarte stins, sau aproape de loc, seama, de caracterul stilistic mai proIund al
produselor lor. n cele mai multe cazuri, creatorii nu ajung pn la constiinta c opera realizat implic
accente si atitudini, si poart si o pecete Iormal, care le depsesc intentiile. Sub acest aspect paternitatea
devine problematic. Autorii unor opere spirituale nu ignor, e drept, cu totul, Iormele si articulatiile
stilistice ale propriilor opere; ei si dau neaprat seama de anume aspecte stilistice ale operelor lor, dar
aceste aspecte sunt exterioare. Ori stilul nu e alctuit numai din petale vizibile; stilul posed si rnduri
rnduri de sepale acoperite si un cotor de Iorme oarecum subteran si cu totul ascuns. Esteticienii,
descoperind stilul ca patrimoniu unitar, de Iorme, accente, si motive, al unei regiuni sau epoce, au Iost
asa de surprinsi de logica si consecventa luntric a acestora, nct au crezut c Ienomenul trebuie atri-
buit unei speciIice ,vointe de Iorm". Cu aceasta se instala n estetic o uimit si neajutorat greseal de
interpretare. Interpretarea putea s satisIac pentru un moment, dar nu n permanent. In rstimp ne-am
mai obisnuit cu mretia Iireasc, si de loc Icut cu socoat, a Ienomenului. Urmarea acestei obisnuiri
este o nou atitudine, gratie creia nclinm s interpretm stilul ca un ienomen, care n esenta sa
nucleal, se produce n aIar de orice intentii, si uneori n poIida oricror intentii ale constiintei, iar nu
pe temeiul, pe de-a-ntregul inventat, al unei treaz sustinute ,vointe de Iorm". De obicei numai oamenii,
care geogra-Iiceste sau cronologiceste triesc si respir n spiritul unei alte unitti stilistice, sunt n
situatia de a lua act n chip constient de ,unitatea stilistic" a operelor apartintoare unei anume regiuni
sau vremi. Faptul simplu de a Ii integrat ntr-un stil zdrniceste aparitia constiintei despre acest stil.
Este extrem de probabil c vechii greci, n cea mai pur perioad stilistic a lor, nici n-au bnuit mcar
corespondentele de stil, pe care astzi le stabilim Ir cazn ntre un templu acropolean si matematica
euclidian, sau ntre sculptura lui Praxite si metaIizica platonic. Tot asa e extrem de probabil c autorii
Ir nume ai catedralelor gotice nici n-au visat mcar c Iormele acestor cldiri si tectonica abstract a
metaIizicei scolastice sunt nIrtite prin pecetile unuia si aceluiasi stil, si c aceste diverse produse ale
geniului uraan posed undeva, in temeliile lor, un cotor comun de Iorme. Creatorii sunt totdeauna mult
mai nrdcinati n stilul lor, dect ei ar putea s prind de veste. Creatorii au de obicei numai constiinta
periIerial despre stilul lor. Cei din-ti care au cuprins ideea stilului gotic, de pild, trebuie s Ii Iost
italicii; acei italici de veche cultur, care struiau n traditia romanicului, si care cu toat Iiinta lor
reIuzau s vad n Ienomenul gotic altceva dect un grav neajuns si o primejdie de slbticire. Ideea
despre gotic a acestor italici echivala cu o reactiune; ei ntelegeau stilul gotic ca un snop de negatiuni, ca
o pdure de stihii ale noptii nc nedomesticite, ca o abatere proIund condamnabil de la o vesnic
norm. Reactiunea aceasta implica totusi aperceptia unui Ienomen unitar ntr-o mas de aparente
haotice. De la o asemenea reactiune, de mare amploare aperceptiv, dar negativ, pn la ideea pozitiv
despre stilul gotic, era nc un pas enorm de Icut. S nsemnm c pasul, decisiv a Iost Icut, Ir
ezitare, de abia n timpul romanticilor, n opozitie multipl Iat de traditia clasicist, romanticii, mpinsi
de o secret aIinitate, au privit cei diriti cu totul treji, Ienomenul gotic, pretuindu-l ca atare sub toate
aspectele, si pn la exaltare. Se vede diri acest unic exemplu istoriceste controlabil, ct de epigonic e
,cunoasterea" stilului, Iat de ,Ienomenul" n sine al stilului.
Ideea de stil, n genere, e o cucerire relativ tirzie a spiritului european. O astIel de idee a Iost
imposibil s se iveasc ct vreme o colectivitate creatoare de stil tria ncercuit n sine nssi.
Ori europeanul a trit pn mai acum o sut de ani, succesiv sau alternant, n asemenea nlntuiri
izolatoare. Ideea, mai abstract, de stil ca atare, a putut s prind Iiint numai n clipa cnd oamenii au
luat n chip neasteptat contact, succesiv sau deodat, cu mai multe stiluri strine lor, Iie atingnd alte
regiuni, Iie prin nviorarea duhului istoricist. Paralel cu nIlorirea studiilor istorice si cu o anume
elasticizare a sensibilittii stilistice europene, nssi ideea de stil a evoluat, cstigmd pas cu pas n
amploare si proIunzime. Nu e nevoie s amintim c la nceput se vorbea despre ,stil" numai n legtur
cu operele de art. Ideea de stil, o dat alctuit, s-a dovedit rodnic; nconjurat si de un prielnic interes
teoretic, ea a Iost apoi, ncetul cu ncetul, mult adncit, mult lrgit. Tot mai multe genuri de produse
ale activittii umane ncepur a Ii subsumate acestei idei. De la ideea de stil artistic s-a ajuns treptat la
ideea de ,stil cultural". Ideea de stil cultural, n sens larg, e chiar cu totul recent. Ea s-a cristalizat ntr-o
perioad de acut criticism constient, ntr-o Iaz istoric de saturatie intelectual, cnd spiritul european,,
ptruns de gustul descompunerii, se complcea ntr-un Ioarte anarhic amestec de stiluri. Aprnd ntr-o
epoc Ir proIil precis, si de un nivel stilistic sczut, ideea de ,stil", n ultima sa semniIicatie, s-a
asociat si cu pasionante preocupri reIormiste. La Nietzsche ideea era ntovrsit ca de un regret si
aureolat ca de un vis: stilul era pentru el apanajul unui trecut romantic, si motiv de atitudini proIetice,
patetic sustinute, n lumina ideii de stil, Nietzsche condamna mai ales un prezent Ir de coloare si Ir
de Iat. Pe urm ideea, dezbrndu-se de orice romantism, s-a consolidat, desIsurndu-se ca meditatie
IilosoIic curat, vast si lucid. La un Simmel, Riegl, Worringer, Frobenius, Dvorak, Spengler,
Keyserling si altii, ideea de stil devine aproape ,o categorie" dominant, pur cognitiv, prin pervazul
creia sunt privite toate creatiunile spiritului uman, de la o statuie pn la o conceptie despre lume, de la
un tablou pn Ja un ase-zmnt de nsemntatea statului, de la un templu pn la ideea intrinsec a unei
ntregi morale omenesti. Cu aceasta ideea de stil a cucerit aproape o pozitie categorial. Suntem asa de
obisnuiti s condamnm prezentul, nct nu-i mai acordm Iavoarea nici unui singur gnd bun. Totusi
timpul nostru are si laturi? care ar merita oarecare elogiu. Ni s-a dat s trim ntr-o epoc de generoas
ntelegere pentru toate timpurile si locurile, si de Ioarte elastic sensibilitate stilistic. Iat un aspect la
care ar trebui s lum putin seama, dac voim s scpm ntructva de complexul de inIerioritate, ce ne
tine Iixati, n nici o alt epoc, omul european nu se poate mndri cu o att de vibrant capacitate de
simpatie si ntelegere Iat de produsele spirituale de aiurea, n timp si n spatiu. n nici o alta epoc
sensibilitatea n-a avut mldieri att de universale. Aceast putere de ntelegere constient a luat chiar
proportiile impuntoare ale unui record care nu stim cum va mai putea Ii ntrecut. S ni se arate cnd si
unde realitti att de strine pentru continentul nostru, cum sunt duhul aIrican, sau duhul antic - si
medieval - american, sau duhul asiatic au mai Iost obiectul unei att de comprehensive simpatii ca astzi,
pe acest trziu pmut european! Nu vom trece cu vederea, Iireste, nici reversul medaliei. n adevr,
concomitent cu sporul Ir msur al ntelegerii pentru toate stilurile de pretutindeni si de totdeauna, se
pare c a disprut dintre noi ,unitatea stilistic" n ntelesul originar, de Ienomen masiv, Icnd loc
amestecului si promiscuittii. Sunt oare ,stilul", ca aparitie real si masiv, si ,sensibilitatea stilistic
elastic" - Ienomene alternante, care si disput, geloase, pn la acaparare total, suIletul uman? ntr-un
sens se poate ca stilul, ca Ienomen de ansamblu, si acuta constiint despre stil s Iie sbii care nu ncap
n aceeasi teac. Rostim cu aceasta Iireste numai o prere n genere despre un raport de excludere
probabil. Raportul de excludere nu e ns nici necesar, nici inevitabil. Exceptiile sunt posibile, Ir de a
strica o rnduial dat prin chiar Iirea lucrurilor. Istoria ne serveste destule argumente nvestite cu darul
de a mblnzi ntructva pesimismul, care atribuie constiintei o Iunctie prea sterilizant. Un Leonardo,
incontestabil geniul cel mai creator din toate timpurile, totodat ns si unul dintre spiritele cele mai
constiente si treze ale omenirii, constituie o vesnic si decisiv dovad c ,stilul" si ,constiinta" se pot si
ntregi, cu netgduite avantaje pentru Iiecare parte. Puterea creatoare si ingineria calculat s-au unit nu
o dat n pretios aliaj, prilejuind rare si cu totul superioare momente n istoria umanittii. Faptul e pe
deplin controlabil. Operele creatorilor de tip leonardesc, ale unui E.A. Poe, ale unui dramaturg ca
Hebbel, ale unui Paul Valery, reduc la tcere chiar si cele mai gurese argumente potrivnice.
Istoria artelor si morIologia culturii si-au cstigat n ultimele decenii, prin cercetri de splendide
eIorturi, merite considerabila, punnd n lumin Ienomenul ,unittii stilistice".
Cercettorii n aceast directie s-au strduit n primul rnd s scoat n evident Ienomenul nsusi,
dndu-i relieIul necesar, nainte de a Ii explicat, Ienomenul cerea s Iie constatat ca atare. Dar nssi
,constatarea" prezenta, chiar n cazul acesta, mai mult dect n cazul altor Ienomene, diIicultti
descurajante. Gratie ostenelilor depuse, Ienomenul ni se pare astzi mult mai Iiresc, dect putea s Iie
pentru cei ce l-au observat ntia oar. Perspectiva aceasta e ns de dat cu totul recent. S nu uitm c
sute si sute de ani, oamenii au trecut orbi pe lng acest Ienomen omniprezent. Cei ce au izbutit ntia
oar s taie n varietatea, cu nItisare de anarhie, a creatiunilor umane, relieIul unor unitti stilistice,
trebuie s Ii simtit o imens satisIactie. Descoperirea echivala aproape cu o creatiune din nimic.
SatisIactia lor trebuie s Ii Iost de puterea aceleia resimtite de Goethe, cnd a aIlat despre isprava unui
naturalist englez, cruia i-a venit ideea nstrusnic de a clasiIica norii dup ,tipuri". S recunoastem c
n-a Iost putin lucru s nchegi aparentele disparate si capricioase ale creatiunilor culturale n blocuri
consistente si substantiale. A privi ansamblurile diverselor epoci sau culturi sub unghiul unor unitti
stilistice nseamn n adevr a introduce o ordine n mprtia norilor. Ideea e grandioas. Operatia ordo-
natoare, svrsit timp de cteva decenii sub acest semn, nu dezminte prin nimic pretentia ei la acest titlu
si epitet.
S trecem la o chestiune mai arid. Stilul, ca Ienomen, pune unele probleme delicate metodologiei
IilosoIice. Stilul poate Ii privit sau ca un Ienomen, ce urmeaz s Iie cuprins ca atare, si descris n
consecint; sau ca un Ienomen, ce urmeaz s Iie explicat, si aproIundat n consecint. Pentru simpla
cuprindere si descriere a spectaculosului ni se mbie mai ales dou metode: metoda ,Ienomenologic", si
metoda ,morIologic". O oper de arta, o idee matematic, un precept moral, o institutie social sunt
Iapte, care intr n posesia deplin a sensului lor numai ca momente n ordinea unei intentionalitti
constiente. ,Stilul", cndu-si aparitia n legtur cu asemenea Iapte ale constiintei, s-ar crede c se
preteaz din cale aIar la consideratii sub unghi Ienomenologic. E suIicient ns s ncercm a socoti
stilul, potrivit procedeelor si tehnicei Ienomenologice, ca moment integrat, prin esenta sa, ntr-o
intentionalitate constient, pentru a ne izbi de diIicultti Ioarte suprtoare. Dup prerea noastr, stilul,
al unei opere de art de pild, se ntipreste, ce-i drept, perei concomitent cu crearea ei; dar acest eIect
n-are loc n cadrul unei intentionalitti constiente. Oricit de intentional sub unele aspecte, opera de art
e tocmai prin aceast pecete stilistic, mai adnc, a ei, un produs al unor Iactori n ultima analiz
inconstienti. Prin latura stilistic mai proIund, opera de art se integreaz astIel ntr-o ordine
demiurgic neintentionat, iar nu n aceea a constiintei. n genere Iaptele, care pot i considerate sub
aspect stilistic, tin - prin locul ce-l ocup n existent - de ordinea spiritului si a constiintei; prin unii
Iactori, care le determin pe dedesubt, aceste Iapte apartin ns unei ordine de dincolo de constiint. Ori,
dup cum ni se va descoperi n cursul acestui stadiu, acesti Iactori, de dincolo de constiint, si gsesc
expresia integral chiar n stilul creatiunilor. AstIel stilul, ca Ienomen, ni se pare c se sustrage cercului
de lumin al Ienomenologiei curente, exact n msura n care el nu poate Ii integrat ntr-o ordine de
intentionalitate constient. In unele privinte ,stilul" ni se prezint ca un Ienomen, pentru descriptia si
relieIarea cruia se apeleaz, poate cu sansele cele mai mari, la metoda morIologic. Pentru cei dispusi
s conIunde Ienomenologia cu morIologia, notm urmtoarele: morIologia, asa cum se practic, nu
preIace Iaptul, luat n studiu, n obiect al ,constiintei transcendentale", si nici nu tine suplimentar s
descopere esenta Iaptului n cadrul unei intentionalitti. MorIologia studiaz Iorme, n calitatea lor de
Iorme, nscrise pe un portativ de Iapte Iiresti. MorIologia introduce o ordine plastic n lumea aceasta
dinamic si Ir statornicie a Iormelor. MorIologia nu caut esente absolute, abstracte si inalterabile, ca
Ienomenologia; ea ncearc mai curnd, cu impresionante aptitudini de mldiere, s stabileasc Iorme
dominante, originare, si Iorme secundare, derivate. Un exemplu clasic de morIologie: Goethe deriva din
Iorma ,Ioaie" toate Iormele partiale ale plantei: rdcina, tulpina, petalele, staminele etc. n spiritul
morIologiei, Iormele ,derivate" posed, precum ne arat acest exemplu, adesea numai o vag asemnare
cu presupusa Iorm ,primar", si cteodat aproape nici o asemnare exterioar. Datorit plasticittii si
Ilexibilittii sale metodice, morIologia Iace o trstur de unire ntre Iorme de aspecte Ioarte diIerentiate
(,rdcin", ,tulpin", ,petalele", ,staminele"). Fenomenologia, pus n situatia de a se pronunta asupra
,esentei" acestor Iorme (rdcina, tulpina, petalele, staminele) e sigur c nu se va opri la Iorma ,Ioaie".
,Esentele", spre care tinde Ienomenologia, sunt statice si rigide, ct vreme ,Ienomenele originare", sau
Iormele ,primare", ,dominante", spre oare tinde morIologia, sunt dinamice si curgtoare.
Fenomenologia, adus n situatia de a studia aceleasi Iapte, se va osteni s diIerentieze esentialul de
neesential, ceea ce n Iond nu nseamn prea mult, dac tinem seama de mprejurarea c de aceast
operatie se ngrijeste inteligenta normal prin propria ei Iire. n studiul Iormelor morIologia Iace cu totul
alte eIorturi. MorIologia priveste ntre altele o Iorm dominant si ca un ,habitus", - morIologia studiaz
adic aceast Iorm si n raport cu toate posibilittile sale latente. Ori ,posibilittile" zac uneori, prin
aspectul lor, Ioarte departe de ceea ce e Iorma primar dominant 1. Studiul acestor posibilitti ni se
pare de-o extrem utilitate.
De altIel Ienomenologia si morIologia se mai diIerentiaz si sub alte unghiuri. Ct vreme
Ienomenologia e o metod pur descriptiv, activat uneori ntr-un complicat angrenaj de artiIicii
teoretice, morIologia reprezint o metod descriptiv mai degajat si de-o respiratie mai liber. Spre
deosebire de Ienomenologie, metoda morIologic Iace pe urm si un pas spre pozitia explicativ, ntru
ct vrea s scoat la iveal si latura criptic a Ienomenului luat n studiu.
,Stilul" ni se descopere n parte ca o unitate de Iorme, accente si atitudini, dominante, ntr-o varietate
Iormal si de continuturi, complex, divers si bogat. Sub raportul caracterizrii, morIologia posed,
dup cum suntem ncredintati, n mare msur Iacultatea comunicrii cu Ienomenul ,stilului". S-ar putea
Iace loc doar unor nedumeriri, dac morIologia e n adevr n stare s ne spun despre Ienomenul stil, tot
ce se poate spune. Prerea noastr e c nici morIologia nu istoveste Ienomenul! Fenomenul ,stil"
contine si implic si unii Iactori, care depsesc capacitatea de simpatie si posibilittile de sezisare ale
morIologiei. Aceasta, Iiindc Ienomenul stil const nu numai din ,Iorme",
1. C metoda morIologic nu se reduce nici la un simplu ,platonism" am artat n ncercarea noastr
asupra Fenomenului originar (1925). DiIerentiam atunci metoda morIologic, atribuindu-i un caracter
mai dinamic si mai Ilexibil. Platonismul e static. n acel studiu am mai stabilit c un ,Ienomen originar"
se deosebeste de o idee platonic prin aceea c maniIest aspecte si momente ,polare". ,Foaia",
Ienomenul originar al vegetatiei, dup Goethe, ia attea Iorme si att de diIerite, devenind rdcin,
tulpin, eorol, stamine, etc. multumit dinamicei sale polare: ,Ioaia" se contract si se dilat, ritmic. De
altIel In studiul asupra Fenomenului originar, departe de a accepta Ir critic metoda morIologic, am
artat, dimpotriv, c ea mi ni se pare potrivit cercetrilor n orice domeniu. Terenul cel mai adecvat
metodei morIologice l-am gsit n domeniul IilosoIici culturii. Cu aceasta n-ara voit ns s eliminm
din IilosoIia culturii celelalte metode, care ar duce la rezultate eIective.
ci si din alte elemente, precum: orizonturi, accente si atitudini. Ori morIologia, dup cum o trdeaz
numele, e Icut n primul rnd s ne pun n contact cu lumea Iormelor, ndeosebi sub unghi explicativ
se ridic, pe urm, n legtur cu Ienomenul stilului o seam de ntrebri, crora morIologia, cu virtutile
ei explicative cam reduse, le rmne hotrt debitoare.MorIologia va putea s descrie n parte Ienomenul,
dar nu-l va putea ctusi de putin ,explica", n lucrarea noastr, rspunznd unui interes teoretic complex,
vom avea astIel adesea prilejul s trecem dincolo de barierele morIologiei. Pe plan descriptiv si analitic,
vom recurge, dup mprejurri, si dup natura problemelor,, la toate procedeele, dovedit rodnice, care ne
stau la dispozitie, iar pe plan explicativ vom Iace apel ndeosebi la procedeele si constructiile
,psihologiei abisale" sau ale psihologiei inconstientului, pe care o lrgim printr-o disciplin nou pe care
o ntemeiem, numind-o ,noologie abisal". Noologia abisal se reIer la structurile spiritului inconstient
(noos, nous) cci alturi de un ,suIlet" inconstient, noi admitem siexistentaunui,spirit" inconstient.Cu
aceasta indicm nu numai procedeele, de avantajele crora vom ncerca s ne Iolosim, dar circumscriem
totodat si terenul, pe care vom dura constructiile teoretice necesare.
CELLALT TRlM
Pentru psihologia curent ,inconstientul" trece n genere drept o realitate de natur psihic. Nu toti
psihologii sunt ns convinsi de existenta unui psihism inconstient. Se Iace de Iapt o distinctie ntre
inconstientul organic-Iiziologic si inconstientul psihic, - o distinctie, la care aderm Ir discutie. Cele
mai multe procese organice sunt ,inconstiente", n sensul c nu sunt nici nsotite, nici dirijate de
constiint. Termenul are n cazul acesta un nteles strict negativ. Aplicat asupra organicului, acest
termen indic numai ceea ce organicul nu este. Propozitia: ,organicul e inconsient" nseamn:
,organicul nu este constient", si nimic mai mult. Pe plan psihologic ns, ,inconstientul" e conceput n
nteles pozitiv, ca substant sau ca o realitate sui generis. Psihologia actual, mai ales psihanaliza si
parapsiho-logia, vorbind despre ,inconstient" se reIer categoric la Iactori, elemente, procese si
complexe, crora le atribuie cu toat seriozitatea o natur psihic, n aceeasi msur ca si constiintei. Din
parte-ne recurgem la ipoteza psihismului inconstient ca la un punct de plecare n cercetarea, ce-o
ntreprindem. Inconstientul, ca Iactor psihic, ni se pare o mrime de domeniul probabilittilor; mai mult:
o mrime, cu care attea si atitea Iapte de experient zilnic ne invit s calculm. Acestei idei i
recunoastem o ndrepttire nu mai mic dect multor termeni Iundamentali ai asa-ziselor stiinte pozitive.
Desigur c inconstientul e numai un Iactor bnuit, dar teoreticeste el e cam tot att de legitimat, cum ar Ii
de pilda Iactorul ,energiei" n stiintele Iizice. Notiunea, de-un proIil nc nebulos, a inconstientului,
Iiind abia de cteva decenii ncettenit n preocuprile teoretice ale gnditorilor si, ale psihologilor, si
apartinnd din neIericire unui domeniu, care opune rezistente hotrite metodelor msurtoare, nu se
bucur ns nici pe departe de prestigiul teoretic al unor notiuni, cum este de pild aceea a ,energiei". E
la mijloc si o chestie de obisnuint. Cel mai bun colaborator al acestei idei va Ii nsusi timpul. Deo-
camdat ncercrile critice, uneori nu lipsite de vigoare combativ, mpotriva teoriei despre inconstient,
se tin lant. E poate la mijloc si teama de-o nou teologie. Aceste ncercri reamintesc n orice caz Ioarte
de aproape opintirile inoportune ale acelor gnditori, cari voiesc s elimine din stiint notiuni sau
construc-tiuni precum sunt aceea a ,energiei" sau a ,substantei", pe motiv c aceste notiuni ar Ii simple
Iictiuni, Ir de nici o aderent la realitate. Vom trece cu vederea toate aceste ncercri de proscriere. Ele
se bazeaz n genere pe o conceptie, care vrea s trunchieze ,cunoasterea uman" dincolo de hotarele
permisului. Aceast conceptie vrea s reduc cunoasterea uman la un nucleu de sensatii, preIcnd-o
ntr-o aparitie paradoxal ca o comet Ir coad. Ne vom ocupa mai Ia vale numai cu unul din atacurile
critice, de dat mai recent, mpotriva ideii despre inconstient, artnd n ce msur si acest atac poate Ii
socotit ca un eIect steril al unui excesiv zei pozitivist, cu toate c lovitura nu vine de loc din tabra
pozitivist.
Inconstientul, ca arie psihic, circumscrie un domeniu, n care s-a lucrat enorm, si cu rezultate,
practice chiar, de necontestat n ultimele decenii. In majoritate, aceste lucrri s-au constituit sub semnul
tutelar al psihanalizei, prin ceea ce ideea despre inconstient ncrcat de mari virtualitti, s-a desIigurat
uneori pn la caricatural. Anevoie se va mai gsi astzi vreun intelectual, la urechile cruia s nu Ii
ptruns nc acele stranii zvonuri despre ,reIulare", despre ,complexul Oedip", despre ,sublimare", si
despre alte lucruri la Iel. Doctrina psihanalitic, dup ce a izbutit s nmldie un univers ntreg dup
legea sa, ncepe n sIrsit s se bucure de o popularitate suspect, ce d de gndit. Nu constituie oare
aceast popularitate un semn c nvttura psihanalitic se apropie rspicat de pragul judectii?! S
sperm c impresia aceasta nu ne nseal. Poate c nu e nevoie dect de nc un eIort de dezmeticire,
pentru ca psihologia, doctrin cldit pe o pozitie expus tuturor vnturilor, s Iie sltat ntr-o nou Iaz
cu totul mbucurtoare, n adevr, dac psihologia tine s recolteze roadele reale ale psihanalizei, va
trebui s arunce peste bord un enorm balast de uscturi. Farade aceast curtire a terenului nu e cu
putint nici un pas nainte. Nu vom ezita s recunoastem psihanalizei merite, chiar exceptionale, ntru
elucidarea unor anume mecanisme ale vietii psihice, constiente si inconstiente. Ne reIerim, dup cum
aproape de la sine se ntelege, ndeosebi la descoperirea mecanismului ,reIulrii", sau la descoperirea
mecanismului rbuInirii din nou n constiint a unor continuturi reIulate. Aceste merite nu ne oblig ns
de loc la recunoasteri totale si necontrolate. Cu toate c nu intentionm s intrm ntr-o critic
amnuntit, vom Iace ioc aici unor categorice rezerve, mai ales Iat de acea tendint a psihanalizei,
degenerat de la o vreme n obsesie si manier, de a reduce viata psihic inconstient la Iorme
stereotipe. mbucurtor e c reactiunea Iat de excesele de simpliIicare obtuz a nceput chiar n
rndurile psihanalistilor. Cnd s-a emis ideea despre inconstient, s-a deschis o problem, pentru
solutionarea creia, psihanaliza n-a Iurnizat totdeauna mijloace adecvate. O iesire din Iundtur credem
c nu e posibil dect relund legturile cu o mai veche traditie psihologic. S reamintim pentru neini-
tiati c ,inconstientul", ca Iactor de natur psihic, nu este o descoperire a psihanalistilor. Descoperirea
revine psihologiei mai vechi, sacriIicat n chip nemeritat si cam orbeste n timpul experimentalismului.
Descoperirea ,inconstientului" constituie un titlu de glorie mai ales pentru ,IilosoIia naturii", pe care au
propus-o cu neasemuit patos diversi gnditori romantici, precum Schelling, Carus, sau poeti-gnditori ca
Goethe, dar si altii din aceeasi epoc. Romantismul, miscare de o Ioarte elastic sensibilitate, s-a aplecat
cu imens interes si cu acaparant pasiune peste clarobscurul vietii suIletesti. Acei gnditori, poeti si
medici, toti de bun-credint, desi uneori de ndoielnic Iaim, atacau problema inconstientului cu totul
din alt parte, dect s-a Icut mai trziu. Nimeni nu va tgdui, c ei stiau totusi lucruri cteodat din cale
aIar de interesante despre viata psihic inconstient. Rostind acestea, nu voim dect s restituim
romantismului un merit la care are un drept de necontestat.
Faptul c acest merit a Iost dat uitrii e ntructva explicabil. Romanticii si psihanalistii atac anume
problema inconstientului din puncte asa de diIerite, nct mult timp s-a crezut c nici nu e vorba despre o
comunitate de obiect. Spre a ajunge la punctul cel mai ascuns, cel mai proIund al inconstientului,
romanticii au dat nval prin poarta metaIizic. Pe calea aceasta nu se putea ajunge ns dect la o
viziune global, dar cam goal sau Ioarte rareIiat, despre inconstient. Conceptul era oarecum de natur
Iiduciar. Psihanalistii pornesc de la captul cellalt, adic mai de la supraIat, de unde ncetul cu ncetul
se putea constitui o idee sau o viziune mai plin despre structura si continutul inconstientului. AIisnd un
nejustiIicat dispret Iat de orice perspective metaIizice, psihanalistii si-au cucerit degrab pozitia
deIinitiv. De pe aceast pozitie nu mai era posibil, la un moment dat, nici un spor de cunoastere, n
permanent,, pozitia devenea astIel intenabil. Psihanalistii se cred n posesia inconstientului total, ct
vreme de Iapt ei nu au pus piciorul dect n zone mrginase. Ideea inconstientului e amenintat s devin
manivela unei Ilasnete cu melodii stereotipe. Psihologiei si gndirii IilosoIice i se impune actualmente cu
toat seriozitatea problema de a umple viziunea romantic despre inconstient cu structuri si continuturi
pozitive. Simpla Iorm, vast, dar gunoas, la care s-a oprit viziunea romantic despre inconstient,
trebuie gros si ndesat cptusit prin adoptarea a tot ce este pe deplin asigurat pe urma eIorturilor
psihanalizei si parapsihologiei, dar si pe urma eIorturilor altor doctrine. Viziunea romantic era lipsit de
substant articulat; psihanalizei i lipseste perspectiva vast n adnc. Ambele nvtturi sunt trunchiate,
partiale; una e prea anemic, cealalt suIocat. Problematicele si procedeele sunt ns susceptibile de
mbinare. Va trebui s se reia traditia romantic veche, care desena cadrele unei viziuni; s i se adauge
sporul miezos obtinut pe alte ci, si s se atace pe urm masivul central al problemei. Ne nscriem cu
alte cuvinte printre adeptii unei conceptii, si largi si articulate, n acelasi timp, despre inconstient.
Inconstientul, nu e numai un Iocar metaIizic nevzut,, care prezideaz la Iormatiunile organice, sau
cruia i revine conducerea vietii Iiziologice si constiente, cum n cea mai mare parte l nteleg
romanticii, ncepnd cu Scheling si sIrsind cu Garus sau cu Hartmann. Dar inconstientul nu are nici
numai simplul caracter receptacular, pe care i-l atribuie psihanalistii; inconstientul nu e adic un simplu
subsol al constiintei, un subsol n care ar cdea Ir curmare, ca eIect al unui sever triaj, elemente de ale
constiintei. Inconstientul ni-l nchipuim ca o realitate psihic ampl, cu structuri, de o dinamic si cu
initiative proprii; inconstientul ni-l nchipuim nzestrat cu un miez substantial organizat dup legi
imanente. Inconstientul nu e un simplu ,haos1'' de zcminte, de provenient ,constient". Trebuie s
Iacem ncercarea struitoare de a imagina inconstientul ca o realitate psihic de mare complexitate, cu
Iunctii suverane, si de o ordine si de un echilibru luntric, gratie crora el devine un Iactor n mai mare
msur siesi suIicient, dect e ,constiinta". Ar Ii poate exagerat s aIirmm c inconstientul e un cosmos;
el e totusi ceva ce aduce a cosmos. Dac ni se ngduie s alctuim din substantivul ,cosmos2 un
adjectiv, asa cum din substantivul ,haos" s-a Iormat adjectivul ,haotic", am acorda inconstientului un
epitet n consecint. Inconstientul are caracter ,cosmotic", nu ,haotic". ,Cosmotic" e orice realitate de
pronuntat complicatie interioar, de-o mare diversitate de elemente si structuri, organizat potrivit unei
ordine imanente, rotunjit n rosturile sale, cu centrul de echilibru n sine nssi, adic relativ siesi
suIicient. Potrivit sensului, pe care-l atribuim acestui termen, vom risca aIirmatiu-nea, c inconstientul,
ca realitate pshic, posed un caracter mai ,cosmotic" dect constiinta. Rostim cu aceast propozitie un
Iel de ipotez de lucru, de care credem c e oportun s se tin seama n orice cercetri n domeniul
inconstientului. E aproape de prisos s precizm c perspectiva, ce o deschidem, posed caratele unei
simple anticipatii, care urmeaz s Iie conIruntat cu Iaptele psihologice. Poate nu e departe momentul
cnd va iesi la iveal c psihanaliza, cu rezultatele ei, se gseste de abia n mahalaua ,celuilalt trm",
cum am putea numi inconstientul, recurgnd la o metaIor, ce ni se mbie de la sine. n orice caz, nu ne
poate Ii spre pagub dac n psihologia abisal ne Iixm, sub beneIiciul ncercrii, asupra perspectivei
cosmetice. Deocamdat psihologii abisali, ntre care ctiva de mondial notorietate, ni se pare c vd
inconstientul, ntr-o perspectiv mult prea ngust. Ei nclin s umple cadrele inconstientului mai vrtos
cu continuturi de provenient constient. Se stie ct de mult scoala lui Freud st sub obsesia si n
strmtoarea acestui procedeu. Jgheabul a Iost pe urm lrgit din partea elvetianului Jung. Psihanalistul
disident a mbogtit ntr-un chip cu totul remarcabil, doctrina despre inconstient, ndeosebi trei idei revin
n lucrrile lui Jung n diverse variante; credem a nu ne nsela dezvelindu-le astIel:
1. Jung e de prere c n cadrul inconstientului se alctuieste, polar Iat de plsmuirile si
continuturile constiintei, un Iel de plsmuiri si continuturi de compensatie.
2. Jung pretinde c inconstientul, n zonele sale mai adinei si de-o extensiune oarecum colectiv, e
plin de zcmintele experientelor ancestrale.
3. Jung mai crede c inconstientul devanseaz anume stri ale personalittii constiente.
Iat deci aria inconstientului mbogtit simtitor, nti cu njghebri psihice compensatorii Iat de
constiint, al doilea cu continuturi de provenient ancestral, si al treilea cu devansri ale constiintei.
Examinnd acest aport la psihologia abisal, vom bga de seam c n cele din urm si Jung imagineaz
continuturile inconstientului tot n Iunctie de constiint; dar aceasta ntr-un Iel mai nuantat si mai
imperceptibil dect o Iac psihanalistii de scoal veche. Chiar si cele mai avansate opinii despre
inconstient ne apar astIel impregnate de oarecare prejudecti si de-un anume sentimentalism, care ne
tine legati de luminozitatea constiintei. Psihologia inconstientului se gseste de Iapt ntr-o Iaz, care
corespunde ntructva aceleia a psihologiei de acum cteva veacuri, cnd despre ,cunoastere" se aIirma
cu emIaz: ,nihil est in intellectu, quod non prius Iuerit in sensu". Psihologii actuali ar putea s varieze,
dac ar Ii capabili de autoironie, aceast axiom, ca o etichet pentru psihologia inconstientului. ,Nimic
nu este n inconstient, ce n-a Iost nainte n constiint." Ori acestei prejudecti i reIuzm orice tribut. Nu
ntelegem de ce ne-am interzice exercitiul imaginatiei tocmai n acest punct. Ce ne-ar putea opri la adic
de a atribui inconstientului o amploare mai cosmetic dect constiintei, si o suveranitate autonom Iat
de care aceea a constiintei nu e dect un palid reIlex? Ideea despre inconstient trebuie speculata n per-
spectiva c domeniul ei corespondent e n mai mare msur siesi suIicient, dect se ntmpl s Iie
domeniul constiintei. Nu vedem prin ce am depsi marginile ngduitului, atribuind inconstientului
elemente si complicatiuni interioare, o dinamic proprie, structuri, daruri si calitti, care, pn la un
punct cel putin, l dispenseaz de a se Iolosi de constiint ca izvor de alimentare. Inconstientul ni-l
nchipuim, chiar si atunci cnd elementele sale si au originea n constiint, nzestrat n Iunctia sa
cognitiv cu categorii si Iorme proprii; inconstientul ni- nchipuim, mai ales supus unei Iinalitti
imanente, n toat constitutia sa. La Iel cum axioma senzualistilor: ,nihil est in intellectu, quod non prius
Iuerit in sensu", a Iost nlocuit la r.n moment dat cu propozitia mai rodnic ,nihil est in intellectu, quod
i.`i prius Iuerit in sensu, nisi ipse intellectus", urmeaz s modiIicm si propozitia implicat de
psihologiile inconstientului, n locul enun-ciatiunii: ,nimic nu este n inconstient, ce n-a Iost nainte n
constiint", propunem propozitia: ,nimic nu este n inconstient ce n-a Iost nainte n constiint, aIar de
inconstientul nsusi". Dar acest ,inconstient nsusi" nseamn un Iactor remarcabil, din toate punctele de
vedere. Prin anticipatie, atribuim deci inconstientului structuri si o dinamic proprie, de asemenea
categorii si Iorme cognitive proprii, tot prin anticipatie mai atribuim inconstientului si moduri de
reactiune proprii cnd e vorba de ,triri" si propriile izvoare de inIormatie, cnd e vorba de ,cunoastere".
n ,perspectiv cosmetic", toat problematica inconstientului stig o nou demnitate sinoi
aspecte. Problemele, care se deschid, privesc substanta inconstientului, proIilul si conIiguratia sa si de
asemenea raporturile lui posibile cu constiinta.
Iat cteva probleme posibile n legtur cu substanta inconstientului. Este inconstientul, o dat
admis ca realitate psihic, consubstantial cu constiinta, adic poate el s Iie considerat drept constiint la
Iel cu cea de toate zilele, desprtita; doar prin dispozitivele unui izolator de ceea ce este constiinta
individual? Sau este inconstientul o realitate psihic creia i s-a hrzit sansa de a participa ntr-un Iel
sau altul la avantajele incalculabile ale unei supraconstiinte? Sau este inconstientul o realitate psihic pur
si simplu de alt natur dect constiinta?
Iat de pild cteva probleme posibile n legtur cu conIiguratia si constitutia inconstientului: are
inconstientul nItisarea monadic a unei personalitti sau o Iorm de natur mai impersonal? Cum e
luntric conIigurat inconstientul? n sIere, care se juxtapun, sau n sIere, care se includ de la mai mare la
mai mic, sau n sIere, care se ntretaie? De ce grad de relativ independent se bucur diversele sIere?
Enumerm aceste ntrebri nu pentru a le da un rspuns, ci numai pentru a arta Iatetele perspectivei.
Iat si cteva probleme n legtur cu raporturile, ce ar putea s existe ntre ,inconstient" si
,constiinta individual": se organizeaz inconstientul numai pe baz de continuturi de provenient
,constient", sau si pe baz de alte continuturi? Utilizeaz inconstientul continuturile de provenient
constient n spiritul unei Iinalitti, care este alta dect a constiintei? ntru ct continuturile unei alte
constiinte individuale sunt mai accesibile inconstientului meu, dect constiintei mele? Toate aceste
ntrebri ar merita dezbateri serioase. Ele se recomand deopotriv, ntr-o vast perspectiv unitar.
Problematica inconstientului comport chiar o ncoronare n duhul unor deliberri de natur cu totul
metaIizic. Cum se Iace c psihicul e divizat n ,inconstient" si ,constiint"? Din motive de echilibru
existential? Din motive de orchestratie contrapunctic a existentei? Sau din alte misterioase pricini?
De notat c prin aceasta n-am Iormulat dect o nensemnat Iractiune a ntrebrilor, care pot Ii puse
n legtur cu inconstientul ca realitate psihic si n ,perspectiv cosmetic". Cum ns deocamdat nu
ne gndim la o incursiune masiv n adncimile inconstientului, punem capt interogatiilor posibile.
Pentru o incursiune de mare jaI, ar Ii nainte de toate nevoie de o ntreag oaste, bine dresat, de
cercettori. Aici, aprinznd cele cteva Iocuri n noapte, voim doar s Iixm o perspectiv, de la care ne
promitem oarecare satisIactii pentru altdat. Deocamdat contributia noastr la problema
inconstientului se deseneaz n sensul c n aIar de structurile si aspectele psihice (stri aIective, triri,
imagini) cari se atribuie inconstientului, noi admitem si structuri spirituale ale inconstientului (de ex.
Iunctii categoriale cu totul speciIice).
***
Exist o teorie psihanalitic despre ,creatia spiritual". Teoria aceasta e o parte esential a nvtturii
psihanalitice, ntruct prin ea se completeaz si se rotunjeste schema interioar a doctrinei. Teoria
ncearc s elucideze chestiunea, cum si de ce omul devine ,creator de cultur". Deoarece n studiul
nostru purcedem la analiza si lmurirea creatiei spirituale sub aspect stilistic, credem necesar s ne
ocupm si de aceast teorie, dac nu pentru altceva, cel putin pentru curtirea prealabil a terenului, n
numele bunului-simt. Termenii, la care recurge psihanaliza ntru deslusirea ,mecanismului" creatiei
spirituale, sunt aceia al ,libidoului sexual" si al ,sublimrii". Pe acest teren, care prin Iirea sa reclam o
comprehensiune nuantat, psihanalistii se dedau mai mult chiar dect n patologie, la Ioarte regretabile
simpliIicri, n adevr, a ncerca lmurirea creatiei spirituale prin teoria sublimrii unor porniri sexuale,
reIulate, nseamn, dup credinta noastr, nu att a da o explicatie creatiei spirituale, ct a complica
problema cu I apte noi, nu lipsite cu totul de interes, dar care la rndul lor cer o deslusire ntr-o perspec-
tiv cu totul de alt amploare. EIorturile sustinute, de aproape o jumtate de veac, ale psihanalizei n-au
putut pn acum s demonstreze prea convingtor ecvatia: creatia spiritual libido nesatisIcut, deviat.
Chiar dac exist un raport real ntre acesti termeni, el comport si alt interpretare dect cea ecvational.
De Iapt, prin ostenelile psihanalizei ne-am luminat asupra unui singur lucru, susceptibil de a Ii Iormulat
simplu astIel: spiritul si ia energiile, de care are nevoie, de oriunde acestea i stau la dispozitie. De aici
pn la aIirmatia echivalentei dintre creatie si libido deviat e un salt cu totul nelegitimat. S ilustrm
printr-o imagine situatia, n care se gseste spiritul creator Iat de energiile disponibile, n camer e
ntuneric; aps un buton electric si camera se lumineaz. Stim c lumina iscat este un eIect conditionat
de existenta unei energii, dar si de existenta unui complicat sistem de transIormare a acestei energii.
Sistemul dispozitivelor transIormatoare reprezint n orice caz n complexul producerii luminii un Iapt
nu mai putin important dect existenta unor energii sau Iaptul n sine c energiile sunt trans-Iormabile.
Ori, privind lucrurile mai de aproape, nu intereseaz dect prea putin dac acest sistem e alimentat, n
dinamica sa productoare de lumin, de cloaca maxim a unei metropole sau de Iulgerele cerului. Ct
timp cloaca nu e captat ca s hrneasc un sistem transIormator, de mare si precis Iinalitate interioar,
se Iace c ea exal doar miasme, dar nu produce lumin. Prezenta, singur, a unor energii nu explic
n cazul acesta dect prea putin. Fenomenul vizat nu are loc Ir de sistemul transIormator. Despre
,cloaca maxima" sau despre Iluviul zeului Libido, ,atotputernicul", s-au pus n circulatie multe basme,
care entuziasmeaz vulgaritatea pueril proprie unei anume vrste, si care trebuiesc denuntate ca atare.
Din neIericire ns, despre sistemul ascuns, cu transIormatoarele lui, gratie crora se ajunge eIectiv la o
creatie spiritual, psihanaliza nu ne-a trdat niciodat nimic. Cu o pasiune uluitoare si care d de gndit,
ea ne-a vorbit tot timpul numai despre cloaca maxima.
S ne oprim, n aceast ordine de idei, un moment asupra unui punct destul de paradoxal, aproape
unanim sustinut din partea psihanalistilor. Cu un zel ludabil, dar vrednic poate de a Ii altIel Iolosit,
psihanalistii s-au cznit, n savante expuneri, s arate ct de decisive ar Ii pentru toat viata omului ntile
experiente si comportri sexuale ale sugaciului si ale copilului. Teza n-a Iost ntr-adins Iormulat astIel
numai ca s exaspereze sentimentalismul burghez. Psihanalistii sunt n adevr de bun-credint. n
monograIii psihanalitice, de-o tinut care satisIace toate exigentele unui scientism ru nteles, se aIirm
bunoar despre cutare mare poet, c a nchipuit cutare celebr scen de dram numai sub presiunea
complexului oedipian, statornicit n el, n primii ani ai copilriei sale. Sau se aIirm bunoar despre
cutare mare pictor, c a devenit pictor numai sub presiunea irezistibil a unui complex anal inIantil. Nu
vom mpinge pudici-tatea pn la tgduirea sexualittii inIantile, vom nega ns cu toat hotrrea
accentul de Iatalitate, pe care psihanalistii l pun pe aceast sexualitate. Psihanalistii preIac ntia
maniIestare a unui individ, apartinnd unui anume tip ,vital-suIletesc", n ,motor" permanent al vietii
spirituale a acestui individ. S ni se dea voie s ripostm c n aceast interpretare s-a intercalat o
incredibil conIuzie ntre ,accident" si ,substant". Acest naiv amestec de planuri se cere pus la punct.
Dup prerea noastr ntile comportri sexuale ale unui om, ne reIerim la cele inIantile, tin prin Ielul
lor, n genere, de un anume ,tip" si de o anume ,conIiguratie bio-psihologic" cel putin tot asa de mult,
ca si tot restul inepuizabil al actiunilor si reactiunilor acestui individ. Primelor comportri inIantile ntr-o
anume zon, nu li se poate atribui rolul de ,motor", sau de ,cauz", mai proIund, a comportrilor n
toate domeniile ale unui om matur. Aceast ngrosare de accent e posibil numai printr-o greseal de
gndire. Primele comportri inIantile au cel mult semniIicatia unor prime maniIestri sau conturri ale
unui tip bio-psiho-logic. Nu stim ce miraculoas mprejurare le-ar putea conIeri puterea, prestigiul si
eIicienta unor ,determinante decisive", de care ar depinde nsusi ,tipul", dup cum cred psihanalistii.
Primele comportri tinnd de domeniul libido au cel mult darul de a anunta un anume ,tip"; ele nu pot Ii
deci privite drept cauze generatoare ale ,tipului". Primele comportri inIantile sunt astIel, recunoastem,
susceptibile de a Ii considerate, ca si alte comportri de altIel, drept ,simboluri" sau ,caricaturi me-
taIorice" ale unei individualitti. Psihanalistii nu nteleg ns comportrile inIantile n chestiune ca
simple maniIestri ale unui tip bio-psihologic pe cale de a se constitui, si deci ca ,simboluri" posibile ale
acestui tip, cic momente decisive, care vor modela n ntregime nsusi tipul, cruia i va apartine un ins
oarecare. Acesta e accentul de Iatalitate cu care psihanalistii apas asupra ,copilriei". Diversele
complexe, cel matern, cel patern, cel anal etc., sunt privite de ctre psihanalisti drept cauze determinante
ale unor structuri tipologice. Aceasta nu e cu putint dect printr-un tur de Iort si printr-un abuz de
gndire cauza-list. ndrznelile psihanalizei nu se ntemeiaz pe virtutile de cercettori ale
psihanalistilor, ci adesea pe niste grave conIuzii initiale. Primele comportri inIantile nu sunt cauze ale
unui tip psihic, ci prime simptome ale unui tip psihic; ceea ce nseamn cu totul altceva. DiIormarea
psihanalitic n-a Iost posibil de-ct ca rezultat al gndirii de obicei Ioarte materiale a medicilor, dintre
care s-au recrutat nti psihanalisti. Nu stim dac aceast interpretare, piezise, care implic o eroare de
metod si creia psihanalistii i-au czut jertI in mas, a mai Iost n acelasi chip pus n evident din
partea cuiva. Faptul c o asemenea desIigurare a Iost cu putint nu dovedeste dect nc o dat penibila
deIicient IilosoIic a psihanalistilor.
Aceste rezerve, o dat Iormulate, orict de serioase, nu ne mpiedec s recunoastem psihanalizei
meritul de a Ii pus n lumin mecanismul reIulrii. Procesul psihic al reIulrii exist; si e unul din cele
mai permanente ale vietii suIletesti. Dar si n ce priveste acest punct, ne gsim pe alt pozitie exegetic
dect psihanaliza. Modul cum reIuleaz si ceea ce e dispus sau e n stare s reIuleze insul sunt n Iunctie,
n cele din urm, de tipul integral, de un sistem de predispozitii, cruia insul i apartine. Psihanalistii s-au
apropiat de aceast problem pe clcie putintel sclciate. Adepti ai unei gndiri, oarecum ritual Iixate, ei
pun un accent exagerat pe cauzalismul mecanic al continuturilor reIulate, si sunt prea putin preocupati
de morIologia, n care se integreaz procesul. Am spus: reIularea exist. Si adugm: continuturile
psihice, o dat reIulate, e sigur c nu nceteaz cu aceasta de a Ii elemente active n viata noastr psihic.
De aici pn la aIirmatiunea c ele determin, ca un deus ex ma-china, Iorma si structura personalittii, e
ns un salt, la care psihanalistii se hotrsc Ir real suport. Saltul e ilariant, cci raportul dintre Iapte e
tocmai invers: Iorma si structura personalittii psihice determin modul si natura reIulrilor, sau chipul
cum un individ si solutioneaz de la caz la caz problema reIulrilor, impuse de mprejurri.
Felul de a gndi, n genere mult prea material si mecanicist, a mpins pe psihanalisti spre conceptia
despre inconstient ca re-zervoriu de continuturi psihice reIulate. Un miros de maidane te urmreste nc
mult timp dup Irecventarea psihanalizei, n conceptia psihanalitic, inconstientul ia aspectul de
demnitate diminuat a unei magazii de vechituri, unde se arunc tot ce nu rezist n ordinea constiintei.
Sau privind lucrurile prin sticl mritoare, raportul dintre constiint si inconstient are n conceptia
psihanalitic similitudini cu acela mitologic dintre ,cosmos" si ,haos". Pentru a se mentine n echilibru
ca un cosmos, constiinta ar avea nevoie de un subsol destinat degradrii con-tinuturilor; constiinta ar
avea nevoie adic de un spatiu inIerior, n care s poat Ii alungat orice element capabil de a produce
haos. Prin aceasta inconstientul e ca si condamnat. Pentru spiritul teoretic el devine ntr-un Iel sediul
haosului psihic. Fcnd drumul invers, de la inconstient la constiint, psihanalistii vor simti nevoia de a
imagina un proces, prin care continuturile reIulate se puriIic pentru a putea Ii reintegrate constiintei;
acest proces a Iost numit ,sublimare". Conceptia despre ,sublimare" este n cele din urm conditionat
de imaginea special, pe care psihanalistii si-o Iac despre inconstient, care, anarhic si imoral prin natura
continuturilor, derlntuindu-se ca atare, s-ar maniIesta ca un agent productor de haos. Din partea
noastr opunem conceptiei despre inconstient ca rezervoriu de IosIorescente putride si haotice, o
conceptie care conIer inconstientului aspecte mai domestice, si n orice caz o amploare cosmotic. ntr-
un sens am relua astIel o spunem Ir sIial traditia romantic. Viziunea romantic era ns
sumar si goal, o promisiune, un cadru desert, rmas nespeculat. Urmeaz ca acest cadru s Iie umplut
de acum, cu substant, cu Iorme, si cu structuri pstoase, divers articulate.
* * *
Precum am atras luarea-aminte, conceptia despre ,inconstientul psihic" nu se bucur nc de
aprobarea unanim a psihologilor si IilosoIilor. Conceptia mai ntmpin rezistente, despre care, orict de
zadarnice le-am socoti, trebuie s lum notit, unele venind din partea unor gnditori de incontestabil
prestigiu, ndeobste cercettorii de scoal mai veche sunt dispusi s accepte inconstientul numai ca
atribut negativ, ca ,lips de constiint", n acest nteles negativ, atributul delimiteaz de pild
Ienomenele pur Iizice sau pur Iiziologice. Cnd rezistentele mpotriva inconstientului psihic vin din
partea psihologilor btrni iesiti din laboratoarele experimentalismului ele sunt scuzabile prin limitele
vrstei. Mai putin scuzabile sunt mpotrivirile contemporanilor. Nu ne putem hotr s Iacem aci inven-
tarul tuturor prerilor potrivnice ideii despre inconstientul de natur psihic. Ne vom opri totusi putin
asupra criticei, de care gnditorul Ludwig Klages nvredniceste teoria despre inconstient. In Iaimoasa sa
oper ntitulat Der Geist als Widersacher der Seele (voi. I, pag. 218, etc.) Klages ridic, mpotriva ideii,
ce ne preocup, argumente de natura aceasta: ,Inconstientul, conceput numai gradual sau, mai bine zis
numai prin locul su, deosebit de constiint, dar ca natur nc tot constiint, se raport la constiint, la
Iel ca obscuritatea la luminozitate, ca starea pe loc la miscare, ca tcerea la sunet, sau ca josul la sus.
Exact cu aceast nItisare apare aceast idee absurd mai nti n sistemul lui Leibniz, ale crui
reprezentri inconstiente sunt, dup cum se subliniaz, reprezentri inIinit de mici, obscure, sau
diIerentiale de constiint, si al crui inconstient se prezint nc n genere mbucurtor de degajat
drept constiint inconstient. Dac un Iizician ar proIesa teoria c lumina vizibil se produce din lumin
invizibil sau din ntuneric, iar sunetul auzit din sunetul de neauzit sau din tcere... o asemenea teorie am
gsi-o neaprat absurd". Citatul dezveleste suIicient de limpede sensul criticei, cu care Klages onoreaz
ideea despre inconstient. Printr-un ciudat dezacord cu sine nsusi, Klages, gnditorul nu lipsit de ima-
ginatie, ironizeaz de ex. si ,juxtapunerea spatial" a inconstientului si constientului, desi el nsusi si d
desigur perIect seama c asemenea juxtapuneri n-au n sistemele psihologice dect o semniIicatie
metaIoric. Critica lui Klages, grav n termeni, Iragil n Iond, nu putem spune c are darul de a ne Ii
convins. Uneori sulitele si verva lui Klages se proiecteaz n acest peisaj IilosoIic, amintind o trist
Iigur, n adevr obiectia lui Klages c ,inconstientul psihic" nu explic constiinta, deoarece incon-
stientul psihic n-ar Ii dect ,nc o dat constiinta", teoria l-snd astIel nesolutionat problema
constiintei, obiectia lui Klages, zicem, lupt cu sublim seriozitate cu ,mori de vnt". Consideratiile
critice ale lui Klages, ciocnite cu osul degetului, trdeaz sonoritti de doage goale. Prin emiterea
ipotetic a ideii despre ,inconstientul psihic" credem c nici un psiholog n-a ridicat vreodat pretentia de
a ,explica" constiinta ca atare, adic constiinta ntru ct e ,constiint". S concedem, pentru un moment
si n avantajul discutiei, c psihologii abisali n-au parvenit s conceap inconstientul psihic dect ca o
realitate, care nu e dect ,nc o dat constiint". Prin ,nc o dat constiinta", psihologia abisal nu vrea
de Iapt s explice constiinta ca esent metaIizic; psihologia abisal, ca orice stiint mai special, se
abtine de la asemenea explicatii globale; ea vrea pur si simplu s explice numai anume Ienomene ale
constiintei, cteodat chiar numai anume Ienomene ale constiintei ,caz". Aici suntem asadar departe
de orice metaIizic. Privind lucrurile astIel, mrturisim c nu prea ntelegem de ce adic anume Ie-
nomene de constiint nu s-ar putea eIectiv explica, recurgndu-se la un duplicat, sau chiar la un multiplu
al constiintei. Nu e vorba ca Ienomenele de constiint s Iie explicate n calitatea lor ,constient", ct n
structura si n modul lor de a aprea n angrenajul constiintei. Procedeul ar Ii inadmisibil numai dac am
aspira oarecum la o explicatie metaIizic a constiintei ca atare. Dar, precum ni se arat, nu acesta putea
s Iie scopul psihologilor, n momentul cnd se cldea teoria despre inconstientul psihic. Psihologia
abisal aIirm numai c unele Ienomene ale constiintei (de ex. visul) se explic mai lesne dac se admite
existenta alturi de constiint a unui inconstient psihic; dac se admite adic alturi de constiint nc o
Iorm de constiint. In Iizic se opereaz de pild nu mult mai altIel, cnd, pentru explicarea unor
Ienomene ale materiei, se recurge la ipoteza atomilor. Klages ar putea aci, ca si pe teren psihologic, s
obiec-tioneze: atomilor li se atribuie ,nsusiri materiale", precum soliditate, impenetrabilitate,
extensiune; prin urmare ipoteza e de prisos. Fireste c o asemenea critic adresat Iizicei n-ar prea
alarma pe Iizicieni. Obiectia ar trda numai incapacitatea IilosoIului de a ntelege metodologia
stiintiIic. Prin ipoteza atomilor, Iizicienii n-au ridicat niciodat pretentia de a explica ,materialitatea" ca
atare, sau esenta metaIizic a materiei. Prin ipoteza atomilor, se ncearc doar lmurirea unor Ienomene
materiale, chimice si Iizice, cum sunt attea si attea, izolate sau tipice. Prin urmare ipoteza atomilor e
Ioarte utilizabil, iar Iizicienii, care uzeaz de ea, nu pot Ii de loc acuzati de nerozie. Ori n psihologia
abisal avem o situatie similar, cnd se Iace uz de ipoteza inconstientului. Ni se pare destul de vdit c
Klages Iace, prin obiectiile ridicate mpotriva ipotezei despre inconstientul psihic, o conIuzie ntre
planul metaIizic si cel psihologic. Doctrina despre inconstientul psihic nu iese c-tusi de putin zguduit
sau diminuat n prestigiul ei pe urma ntmpinrilor lui Klages.
Ideea despre inconstientul psihic o socotim ca un punct cs-tigat, cel putin n sensul unui postulat
teoretic. Urmeaz natural s se elucideze de-acu nainte, prin avansri precaute, din etap n etap,
structura inconstientului. Atribuindu-se inconstientului psihic continuturi de acelasi Iel ca ale constiintei,
se Iace probabil o greseal, la care nu suntem dispusi s colaborm, o greseal analog
antropomorIismului n religii. In aceast problem a structurii inconstientului, s-a procedat pn acum
desigur prea mult prin analogie cu constiinta. S admitem de pild c inconstientul gndeste. ntrebarea,
ce se pune numai-dect, e dac inconstientul gndeste la Iel ca si subiectul constient, sau cu totul dup
alte norme. n principiu nclinm spre prerea c inconstientul, dac gndeste, gndeste altIel dect dup
regulile de gndire ale constiintei. Problema astIel pus att nespus curiozitatea. Gercetndu-se, potrivit
acestui principiu, structurile speciale ale inconstientului, suntem de Iapt Ioarte departe de a socoti
inconstientul psihic pur si simplu drept ,nc o dat constiinta". Cnd e vorba de elucidarea structurilor
inconstientului trebuie s ne mobilizm imaginatia teoretic, mai din plin dect s-a Icut pn acum.
Psihicul si spiritul sunt ca orizonturi, ca atitudini, ca initiative, poate chiar ca gndire, ca memorie, ca
imaginatie cu totul altIel structurate n regiunea inconstientului, dect n regiunea constientului.
Investigatiei i se impune n momentul de Iat un principiu n Iorma unei mari anticipatii teoretice:
inconstientul si constiinta sunt a se considera analogic n substanta lor psihic spiritual, dar
dizanalogic n structurile si continuturile lor ca atare. Numai astIel ,inconstientul" dobndeste o eIectiv
potent explicativ n raport cu Ienomenele de constiint.
Tinta noastr, anuntat n capitolul introductiv, e s punem n lumin Iactorii inconstienti, care stau
la temelia Ienomenului ,stil". Expunerile de mai nainte despre inconstient, tinute pe ct cu putint n
termeni Ioarte generali, n-au avut alt rost dect de a pregti situarea problemei n cadrul ei, si cel mai
Iiresc si cel rnai larg, n acelasi timp. Acest cadru ne va interesa totusi numai partial. Incursiunea noastr
n inconstient va ncerca s pun n lumin numai substraturile, crora li se datoreste consistenta
,stilistic" a creatiei spirituale.
DESPRE PERSONANT
,Inconstientul", Iie individual, Iie colectiv, depseste prin nssi deIinitia sa barierele constiintei.
,Cunoasterea" inconstientului nu e posibil n consecint dect pe temeiuri constructive, n cadrul
constiintei nu exist enclave de ale inconstientului, care prin ele nsie s Iie recunoscute ca atare. Cu-
noasterea inconstientului apartine n ntregime spiritului teoretic, n privinta aceasta nu avem bucuria de
a ne putea Iace vreo iluzie. Viata suIleteasc constient, de toate zilele, ne reveleaz totusi n ritmul ei
ciclic, n periodicitatea si alternantele ei, o seam de stri si procese, care nu sunt dect anevoie, sau de
loc, explicabile n cadrul exclusiv al constiintei: iat anume ciudate si neasteptate uitri, iat attea
gesturi intercalate Ir noim n momentele de destindere sau de absent, iat attea Iapte strine de noi
si totusi ale noastre, iat mai ales ,visul", care dispune att de autonom si de capricios asupra continutu-
rilor vietii noastre reale, nct nc din timpuri strvechi a Iost socotit drept interventie dinaIar de natur
demonic sau divin, n Iata acestor Ienomene, sau n Iata unora dintre ele, nu este tocmai nelaloc
exclamatia: iat attea stri si procese, care la ntia vedere ne izbesc prin lipsa lor de sens! n adevr, cit
vreme ne ncptnm s ni le lmurim n ordinea constiintei, toate aceste Ienomene, si cte-s ca acestea,
reIuz categoric s Iie asimilate unui sens. Aceleasi Ienomene pot s Iie ns integrate ntr-o retea plin
de tic din momentul n care le intercalm ntr-o realitate psihic mai larg dect constiinta, adic dac le
interpretm ca eIulguratiuni ale inconstientului. Ipoteza inconstientului e ntemeiat, n Iond, nu pe o
observatie direct a acestui presupus Iactor, ci pe o credint, sau pe o ndrzneat anticipatie teoretic.
Pe credinta c nu pot s existe Ienomene psihice Ir de sens! O mare nedumerire a Iost astIel ncetul cu
ncetul nlocuit cu o Iormul Ioarte precis. Acest postulat s-a dovedit mbucurtor de rodnic pentru
cercetrile psihologice, dar, nu mai putin, el echivaleaz cu un enorm pas n gol si n salvatoarea
Iictiune. Aceasta, mai ales dac i aplicm msurile si criteriile empirismului. Spre deosebire de alte
anticipatii la care se preteaz uneori speculatia stiintiIic, postulatul acesta nu e mcar conIirmat de-a
dreptul prin nici o ulterioar observatie empiric. Ne gsim deci pe un teren de semniIicatii construibile,
dar inaccesibile si exterioare oricrui contact de-a dreptul. Cu ideea despre inconstient am alunecat din
capul locului pe un trrn de ,interpretri", si de conIirmri indirecte. De un pic de ,teologie", adic de
oarecari reverente n Iata spiritului Iictiv, nu se poate scuti psihologia inconstientului, nici chiar in Iorma
ei cea mai ,psihanalitic". Toat psihologia inconstientului e cldit pe un postulat, pe care observatia
direct nu-l poate nici conIirma, nici inIirma. Atitudinea, ce o lum Iat de ideea inconstientului, atrn
n mare parte de orientrile noastre metaIizice. Ideea inconstientului reprezint un comen-tar posibil n
marginea unor Iapte de empirism psihologic, care prin ele nsile ar ngdui ns si comentarul mai
simplist c sunt Iapte Ir de sens. Aventura metaIizic, n care suntem angajati, ne Iace ns s optm
pentru constructivismul perspectivic al psihologiei si al noologiei abisale ale crei temeiuri dorim s le
stabilim.
Ce rol metodologic i revine observatiei (introspective si analogice) n raport cu inconstientul? Orict
ne-am gsi pe un platou de constructii, observatia nu e eliminat din joc. Dimpotriv: psihologia si
noologia abisal nu le putem ntelege dect ca sisteme de ,interpretri" n marginea unor Iapte de empi-
rism.
1.Observatia are un rol distinct nainte de enuntarea ipotetic a ,inconstientului". Pe baz de
observatie (introspectiv sau analogic) stabilim, cu o precizie posibil, ce nu las nimic de dorit, Iaptele
psihologice, care n ordinea constiintei rmn oarecum absurd suspendate n vid, Ir aderente la logica
interioar a constiintei.
2. ,Observatiei" i mai revine si un al doilea rol, posterior enunciatiunii despre existenta
inconstientului. Ideea inconstientului, o dat admis n principiu, creeaz o nou situatie teoretic: din
acest moment avem anume posibilitatea de a supune constiinta unei observatii dirijate, tocmai pe baza si
n perspectiva ideii teoretice despre inconstient. Acestei observatii, nrmat de teorie, i revine sarcina
de a ne sta n ajutor la stabilirea acelor aspecte si Ienomene de constiint, care ar putea Ii interpretate ca
o prelungire sau ca un reIlex al inconstientului! Sub acest unghi, constiinta ne rezerv remarcabile
surprize. Constiinta, privit n perspectiva ipotetic a inconstientului, ne va revela n aIar de strile si
procesele, care i apartin cu totul, nc dou Ieluri de momente, elemente sau Ienomene:
a) Constiinta posed momente, elemente, Ienomene, care, prin semniIicatia si Iinalitatea lor,
debordeaz cadrele constiintei, Iiind ancorate n ordinea inconstientului (visul, actele manque, etc.);
b) Constiinta posed si unele momente si aspecte, care ar putea Ii socotite drept reIlexe ale
inconstientului (orizonturi, accente, atitudini, initiative, etc.). Aceste momente si aspecte se integreaz,
nu numai ca semniIicatie si ca Iinalitate n angrenajul complex al inconstientului, ci n aIar de aceasta,
aceste momente si aspecte sunt prin ele nsile un reIlex al substantei si continu-turilor ca atare ale
inconstientului.
Pe temeiul celor constatate, atribuim inconstientului o particularitate, pe care vom numi-o
,personant" (de la latinescul per-sonare). E vorba aci despre o nsusire, gratie creia inconstientul
rzbate cu structurile, cu undele si cu continuturile sale, pn sub boltile constiintei. EIectele personantei,
unele permanente, altele instantanee, sunt incalculabile. De o parte inconstientul coloreaz si nuanteaz
necurmat constiinta, de alt parte inconstientul izbuteste uneori s se constituie n ntruchipri aproape
de sine stttoare, chiar n spatiul propriu al constiintei. Penetrat iun ile sau iradiat iunile inconstientului
n constiint au un aspect cnd diIuz, cnd mai compact si mai palpabil. IdentiIicm, n particularitatea
aceasta a ,personantei", o calitate de important constitutiv pentru suIletul uman. Cert lucru, constiinta
ar avea o dimensiune mai putin, dac ar Ii impermeabil izolat de viata suIleteasc inconstient. Fr de
reIlexele primite din partea inconstientului, constiinta ar Ii lipsit nainte de toate de relieI si de
adlncime. Constiinta dobndeste o nItisare relieIat gratie diIerentelor de lumin si umbr strnite n ea
prin necurmata rsIrngere a inconstientului. Fr de personantele inconstientului, viata constient ar
cstiga probabil ca precizie si luciditate, dar ar pierde ca plasticitate. Inconstientul mprumut constiintei
inIinite nuante, vagul, nelinistea, contradictii de stratiIicare, obscuritti si penumbre, adic perspectiv,
caracter si un proIil multidimensional. Datorit inconstientului, viata noastr constient suport un adaos
de aspecte paradoxale de adncitoare dizarmonii si de rodnice dezechilibruri.
Personanta inconstientului e un Ienomen statornic, care nu nceteaz nici o clip de-a lungul duratei
constiintei. Fenomenul personantei se maniIest n chipul cel mai accentuat si mai nchegat n procesul
creatiei spirituale, mai ales al celei artistice. Vom arta n lucrarea de Iat, cum n inconstientul nostru
subzist, struitoare si inalterabile, anume secrete orizonturi, negrite ?accente, si puternice atitudini, de
care constiinta se resimte n Iiecare moment, dar care izbucnesc lund Iorm concentrat de gheizer, cu
deosebire n creatia spiritual. Prin ceea ce e n stare s trdeze sub acest unghi, creatia spiritual cere
Iavoarea intregei noastre atentii. Exist n inconstient o magm rmas nc neghicit, o magm de
atitudini si de moduri de a reactiona dup o logic, alta dar nu mai putin tare dect a constiintei, un ritm
interior, consolidat ntr-un Iel de tainic simtmnt al destinului, un apetit primar de Iorme, o eIervescent
a nchipuirii dttoare de sens, adic un mnunchi de initiative de o putere sprgtoare de stvili ca a
semintelor si de o exuberant nvalnic, precum a larvelor sau a vietii embrionare. Toate aceste ati-
tudini, orizonturi, accente, initiative rzbat n poIida presiunii, ce-o exercit constiinta asupra lor, ca de
sub hum, n lumina de deasupra.
Psihanaliza a nchipuit n ceea ce priveste raportul dintre inconstient si constiint teoria ,sublimrii".
Sublimarea unui continut inconstient se Iace dup psihanalisti n Iorma unei ,deghizri" a acestui
continut. Continutul inconstient, spre a Ii acceptat n ordinea constiintei, ndur asadar transIormri,
uneori pn la nerecunoastere. Am spus n capitolul precedent, ce credem n Iond despre procesul
,sublimrii", ntr-o Iorm mai atenuat, dect si-o nchipuie psihanalistii, se prea poate ca imaginea
despre acest proces s corespund unui Iapt real. Ct priveste raportul dintre inconstient si constiint,
adugm ns din parte-ne procesului ,sublimrii", care deghizeaz un continut, un al doilea proces
procesul ,personantei", gratie cruia anume continuturi inconstiente apar n constiint, sczute ca un
ecou, dar nedeghizate.
Procesul ,personantei" ne va Ii de mare utilitate teoretic. Ne vom reIeri la el ca la un moment
auxiliar, absolut necesar, n explicatia, ce vom da-o Ienomenului ,stil".
CULTUR $I SPATIU
Istoria artelor si morIologia culturii vorbesc de la un timp despre ,sentimentul spatiului" ca despre o
component dominant a ,stilului". Relatiunea, ce se Iace ntre ,stil" si ,sentimentul spatiului", ar avea
aplicatii generale indiIerent c e vorba despre un stil artistic, n sens restrns, sau despre un stil cultural
n sens larg. Unii cercettori vd n ,sentimentul spatiului" nu numai un Iactor dominant al ,stilului", ci
chiar Iactorul determinant, care st la baza unui stil. S vedem ce poate s nsemne acest ,sentiment al
spatiului", si care sunt corespondentele sale posibile cu Ienomenul stilului. Cercetrile n jurul acestei
chestiuni s-au succedat ca verigile ntr-un lung lant. Artarea detailat a contributiilor Iiecrui cercettor
n parte ni se pare lucru destul de anevoios. Totusi pentru a nlesni cititorului orientarea n acest desis,
vom pune n evident, prin cteva trsturi, eIigiile unora dintre cercettorii, care s-au cheltuit intru
punerea si solutionarea problemei. Concursul Iericit de colaborri, cteodat stiute, cteodat nestiute,
gratie crora problema si-a dobndit relieIul si termenii, a durat cteva decenii. Credem a nu ne nsela
aIirmnd c ntreg complexul de ntrebri a Iost n parte declansat de problema perspectivei (mai ales 'n
pictur). Modul cum un pictor european si organizeaz obiectele n spatiu si modul cum se achit de
aceeasi sarcin, de ex.: un pictor asiatic, s zicem chinez, au Iost nregistrate din partea diversilor istorici
si critici de art, nu numai sub beneIiciu de inventar, ci ca motiv de pasionant meditatie. S-a bnuit
adic de la nceput si cu bun dreptate c diIerenta de moduri nu poate s Iie o simpl ntmplare si c
Iericmeriul trebuie s aib un tlc mai proIund. Istoria artelor, critica si estetica au Icst ntrite n
supozitiile lor, cnd s-a remarcat tratarea diIerit a ,spatiului" n angrenajul diverselor stiluri
arhitectonice: egiptean, romanic, gotic, baroc, etc. Aceasta era o linie de cercetri; o a doua, asupra
creia ne vom opri mai la vale, izvora pe terenul etnologiei si se prelungea n IilosoIia culturii. S
amintim c de-abia la captul unui lung drum si al unei serii de preocupri, unele paralele, altele Itis
convergente, a aprut si o IilosoIic, care se ncumeta, tsnit pentru necunosctori ca din nimic, s Iac
bilantul tuturor acestor cercetri. Se stie c Spengler asaz, n centrul generator al unei culturi, un anume
sentiment al spatiului. Cu aceast tez, care ocup de altIel un loc central n opera sa, Spengler pune
coperisul peste o seam de cunostinti trunchiate, la care au parvenit o seam de cercettori. De la studiul
perspectivei s-a ajuns treptat la problema: ce Iunctie are sentimentul spatiului, nu numai n art, ci si n
procesul de plmdire al unei culturi? Problema e vast si comport solutii cu repercusiuni de natur
vdit IilosoIic. De la preocupri strict stilistice, Spengler, bunoar, se ridic pn la chestiuni, care tin
de teoria cunoasterii. AstIel el ntelege ,spatiul nu n sens kantian, ca un a priori absolut si deci constant
al intuitiei umane, ci ca un act creator al sensibilittii, variabil ca si diversele culturi...". (W. Worrin-ger,
Aegyptische Kunst, 1927, pag. 97.) De la consideratii stilistice, de interes mai mult sau mai putin
restrns, s-a ajuns la punerea unei probleme de mare anvergur.
Intre acei cercettori, care au pregtit n chip decisiv problematica aceasta, trebuiesc mentionate
ndeosebi dou nume: Alois Riegl si Leo Frobenius.
Alois Riegl a Iost ntiul istoric al artelor, care si-a dat cu toat claritatea necesar seama de
mprejurarea c arta diverselor timpuri si locuri nu zace pe o singur linie de evolutie a capacittii
artistice, ci e conditionat de o diversitate a orientrii artistice. Aceast strmutare de perspectiv
echivaleaz n estetic cu o rsturnare de valori. Noul unghi de vedere n-a rmas Ir nrurire asupra
istoriograIiei artelor. Critica artistic s-a adaptat unghiului, acceptnd n genere s considere arta unei
anume epoce potrivit unor valori imanente ei. Dar Riegl mai are o nsemntate ntru ct a bnuit si rolul,
ce-l joac ,sentimentul spatiului", n determinarea unui stil. Riegl, vorbind bunoar despre arhitectura
egiptean, atribuie suIletului egiptean un Iel de ,sIial de spatiu", sentiment, care ar sta la baza arhitec-
turii din Valea Nilului. Aceast ,sIial de spatiu" iese la iveal n arhitectura egiptean mai ales acolo
unde interesele practice sau rituale cereau spatii nchise de proportii mari. Egipteanul stpnit de sIiala
caracteristic umple aceste spatii cu columne dese si grele, care anuleaz complet impresia spatial (A.
Riegl, Sptrmische Kunstindustrie, Wien, 1901, pag. 22). n diIerentierea sentimentului spatial, att
Riegl (ct si Worringer de altIel) nu ajung decit pn la cele dou Iorme, una pozitiv si una negativ.
Dup acesti autori ar exista un sentiment al spatiului ca atare, si un sentiment cu semn negativ, care ia
nItisarea unei sIieli" Iat de spatiu.
Pornind de la altIel de izvoare si pe temeiul unui alt material documentar, Frobenius diIerentiaz
ntr-un sens mai pozitiv sentimentul spatial. Frobenius, ntemeietorul nediscutat al morIologiei culturii,
pune problema sentimentului spatial ca Iactor generator de ,cultur", ntr-un Iel si mai pozitiv si mai
amplu dect Riegl sau Worringer. Conceptia despre Iizionomia culturilor si despre geneza lor,
conditionat totdeauna de un anume ,sentiment al spatiului", si-a dezvoltat-o Frobenius mai cu seam n
marginea culturilor de Iaz etnograIic, din continentul aIrican. Frobenius, spre a ajunge la teoria
sentimentului spatial ca Iactor generator de cultur, n-a pornit att de la problema perspectivei sau de la
tratarea spatiului n arhitectur, ca istoricii artelor, ct mai ales de la continutul legendelor, al poeziei
epice, sau al imaginilor cosmogonice ale primitivilor. (Dar a luat, Iireste, n considerare si artele
plastice.) Nu putem intra aici n vasta oper de etnolog a lui Frobenius, descoperitorul proIund al
suIletului aIrican. Lucrrile sale de sintez si de cercettor, materialul muzeal colectionat, Iac desigur
epoc Irumoas n etnologie. Descoperirile cu privire la legendele, arta, obiceiurile si ntocmirile sociale
ale triburilor aIricane, nu mai putin si descoperirile arheologice si geologice, toate n spiritul unor vaste
constructii de morIologie cultural, Iac din opera si din viata lui Frobenius, unul din cele mai interesante
si Iecunde momente ale veacului. SuIlet dozat din curiozitate savant si sete de aventur, din pasiune
pentru detalii si din nclinare spre apersu-ul lumintor de strIunduri, Frobtnius rmne nu numai un
exemplu de ndrzneat strdanie si generozitate ntelegtoare, ci si ca un initiator de remarcabile
conceptii IilosoIice, indiIerent dac acestea vor rezista sau nu timpului. Numele lui Frobenius era ns
cunoscut doar printre specialisti, cnd Spengler a Iost lansat pe piata literar cu un lux de discutii
destinate s Iac din el cel mai popular gnditor al deceniului. Spengler nu Icea totusi dect s dezvolte
conceptia Iundamental despre cultur a lui Frobenius, reIerindu-se cu deosebire la cteva culturi istorice
monumentale. Pentru amndoi, ,cultura" este un ,organism de ordin superior", aceasta nu n sens
metaIoric, ci sub unghi realist. Cultura e, dup conceptia lui Frobenius si Spengler, un organism
independent, mai presus de oameni. Conceptia aceasta atrage dup sine o seam de consecinte, de multe
ori identice la ambii gnditori.
nainte de a ne expune prerile despre substratul unui stil cultural, regional, personal sau colectiv, ne
simtim datori s precizm contributiile lui Frobenius si Spengler la aceast problem. Frobenius si
Spengler, aseznd deopotriv n centrul generator al unei culturi un anume sentiment al spatiului (acesta
ar Ii, asa-zicnd, ,smnta" culturii), sunt ndrumati spre preri cu totul asemntoare despre
,simbolurile spatiale" ale diverselor culturi. Ambii gnditori dezvolt conceptia, c un anume spatiu
structurat ntr-un anume chip poate Ii privit drept simbol al unei anume culturi. Simbolismul acesta e o
consecint Iireasc a teoriei morIologice, care diIerentiaz culturile n perspectiva exclusiv a
sentimentului spatial. Frobenius taie si ngrdeste dou Ioarte extinse arii n complexul spiritual al
AIricei, corespun-znd unor mari culturi, care sub cele mai multe aspecte maniIest particularitti
diametral opuse:
1. Cultura hamit, si 2. Cultura etiop. Luat n parte, Iiecare dintre aceste culturi ar Ii conditionat si
dominat de alt sentiment al spatiului; ceea ce nseamn c Iiecare ar putea s Iie simbolizat prin alt
spatiu. Asa-numita cultur hamit este dup conceptia lui Frobenius caracterizat prin sentimentul unei
ngustimi suIocante. Spiritul hamit, n genere ptruns de spaim n Iata puterilor demonice si ale mortii,
se desIsoar ntr-un spatiu speciIic, strimt si apstor, care predispune la disperare si Ianatism.
Creatiunile artistice, cosmologice, spirituale si sociale, ale duhului hamit, implic un spatiu nchis,
spatiul limitat de-o bolt cosmic, spatiul-pester. Deosebit de caracteristic pentru spiritul hamit este
sentimentul deprimant al Iatalittii inexorabile, cu un ventil n magia Ictoare de minuni. Spiritul etioj),
generator si el de complex cultur, mai ales n centrul AIricei, implic prin tot Ielul su, prin creatiile
sale spirituale, spatiul inIinit, nelimitat. Spiritul etiop e mistic, vegetativ, Ir spaim n Iata mortii si de-
o pronuntat libertate interioar. Spiritul etiop are privirea larg si se complace n sentimentul uaiunii cu
toat Iirea. Aceasta e diIerentierea sentimentului spatial la care Frobenius revine necontenit: sentimentul
inIinitului si sentimentul pesterii cosmice. Aceste sentimente spatiale, care ptrund culturi ntregi,
determinndu-le pn n ultimele structuri, nu sunt de altIel caracteristice numai pentru continentul
aIrican. Europeanul, occidentalul, trieste dup Frobenius n sentimentul inIinitului, ct vreme
orientalul, asiatul, trieste, n genere, n sentimentul pesterii, sau al spatiu-lui-bolt (vom vedea mai
trziu ct de gresit e aceast generalizare) .
Spengler a dezvoltat n cunoscuta sa oper de IilosoIic cultural Der Untergang des Abendlandes,
pn la exces, acest simbolism spatial, ncercnd, dup cum spuneam, aplicatii asupra culturilor istorice
monumentale. S vedem cum.
Trei sunt culturile de care Spengler se ocup cu osebire: antic, occidental si arab. Spengler acord
culturii antice atributul apolinicului. Cunoastem semniIicatia ncrcat de liniste si de vis a acestui
cuvnt, nc de la Nietzsche, care ncerca s lmureasc Ienomenul, clar si adnc n acelasi timp, al
tragediei grecesti, prin dubla tendint a apolinicului si a dionisicului. Apolinicul, ca principiu al
individuatiunii, al existentei corporale limitate si dionisicul ca principiu al cuIundrii muzicale si orgiace
n esenta metaIizic, irational, a existentei, sunt, dup Nietzsche, cele dou izvoare, ale cror ape s-au
amestecat n vechea tragedie greceasc. Spengler, ncercnd un cornentar si o sintez asupra creatiunilor
culturale antice, nltur dionisicul si pstreaz numai apolinicul. ,Corpul", material, stingher, limitat,
palpabil si vesnic prezent, despoiat de orice perspective, siesi ndestultor, e simbolul de cpetenie al
suIletului apolinic, care a creat cultura antic. Dionisicul eliminat printr-un caz dogmatic, speciIic
spenglerian, din explicatia culturii antice, reintr n deplinele sale drepturi, lrgit si ntructva modiIicat,
n comen-tarul durat din splendidele constructii teoretice, n marginea culturii occidentale. SuIletului
occidental i revine, dup Spengler, epitetul ,Iaustescului" (un Iel de ,dionisic" remaniat). SuIletul
Iaustian a creat o cultur al crei simbol e spatiul inIinit tridimensional. Apolinic este asadar de pild
statuia greceasc a omului gol, sau geometria lui Euclid cu Iiguri si Iorme nchise; Iaustian e de ex. arta
,Iugei" muzicale, sau matematica inIinitului mare sau a inIinitului mic. Apolinic e pictura, care red
corpuri bine conturate (Iresca lui Polygnot), Iaustian e pictura care plsmuieste, din lumin si din
umbr, spatii perspectivice (Rembrandt). Apolinic e n genere existenta grecului, care-si numeste eul
,soma" (corp) si cruia i lipseste propriu-zis suIletul de mari evolutii interioare si cu aceasta si ,istoria".
Faustian e n genere o existent trit proIund constient, care se priveste pe sine nssi si se cuIund n
sine cu vesnic si inIinit nesatiu; Iaustian e cultura memoriilor, a reIlexiilor, a perspectivelor n timp si
n spatiu, a expansiunilor n toate domeniile si a problematizrilor Ir capt.
Spengler admite pentru orice cultur, ca substrat, un suIlet; iar pentru Ielul de a se maniIesta al
acestui suIlet, un simbol spatial. Simbolul spatial al modului apolinic ar Ii: corpul. Iar simbolul spatial al
modului Iaustian ar Ii: inIinitul tridimensional.
Spengler vorbeste despre mai multe culturi care s-ar Ii desIsurat pn acum pe globul terestru:
egiptean, babilonic, indic, chinez, antic (greceasc), arab, maya, occidental, ruseasc. Dintre
acestea, cultura maya (America) riu s-a putut dezvolta pn la capt, Iiindc a Iost ucis n Iloare,
sugrumat n zenit, sau pe aproape, prin invazia spaniolilor crestini. (Ce accente patetice nu gseste
Spengler, cnd vorbeste despre aceast cea mai mare crim, ce s-a Icut n istorie!) Cultura occidental
mai are n Iat o perioad de constructii civilizatorice, de cezarism si de pesimism sceptic, nainte de a
intra deIinitiv n Iaza agonic; iar cea ruseasc si trieste de abia zorile mult Igdui-toare. Spengler nu
desIsoar n sintezele sale culturale dect trei din aceste culturi: antic, occidental si pe cea arab, de-a
crei descoperire, n toat amploarea ei, e ndeosebi mndru. Despre celelalte culturi, Spengler ne d mai
mult schite vag si aproximativ nseilate, sugestii de abia soptite, indicatii din cteva linii si uneori nici
att. ,Simbolurile spatiale'', la care s-ar reduce diIeritele culturi, le gsim resIirate n cartea despre
Prbusirea apusului. Le spicuim. SuIletul magic al culturii arabe ar avea ca simbol spatial pestera boltit
(acest Iel de spatiu e inerent arhitecturii cu cupole, ca si cosmologiei crestine despre cerul rotunjit peste
pmnt. Dup prerea lui Spengler crestinismul, de la anul l la 900 e o Iormatiune n cadrul culturii
arabe. Pe pmnt european-occidental crestinismul, asimilat suIletului Iaustian, devine de Iapt cu totul
altceva, dect ceea ce Iusese nainte). Un alt simbol spatial se atribuie culturii egiptene: ,SuIletul
egiptean se vedea cltorind pe un drum al vietii ngust si nendurat, asupra cruia trebuia cndva s dea
socoteal judectorilor mortii... Existenta egipteanului este aceea a unui cltor pururea n aceeasi
directie; tot limbajul Iormulei culturii sale slujeste la concretizarea acestui unic motiv. Simbolul su
originar se poate... cel mai bine circumscrie prin cuvntul drum" (Unter-gang des Abendlandes, 1923,
pag. 244). Piramidele reprezint un spatiu ritmic articulat, prin care treci ca pe un drum tot mai ngust,
-pn n camera mortuar.
Printr-un alt simbol spatial s-ar caracteriza cultura chinez. E izbitor Iaptul c niciri peisajul nu e n
aceeasi msur parte integrant a arhitecturii ca la chinezi. ,Templul nu e o cldire izolat, ci o
constructie, pentru care colina si apa, arborii si Ilorile si pietrele, ntr-un anume Iel tiate si asezate, sunt
tot att de importante, ca si portile, zidurile, podurile." Un alt simbol stabileste Spengler pentru cultura
ruseasc. Culturii rusesti, care e de-abia la nceput si care se exprim nc n Iorme de multe ori strine
de suIletul su, Spengler crede a-i Ii gsit un simbol n nemrginitul ,plan" (n analogie cu stepa). Pentru
celelalte culturi, Spengler nu indic simbolurile. Iat tabela simbolurilor spengler iene:
Cultura antic: corpul izolat.
Cultura occidentala: inIinitul tridimensional.
Cultura arab: pestera (bolta).
Cultura egiptean: drumul labirintic.
Cultura chinez: drumul n natur.
Cultura ruseasc: planul nemrginit 1.
Fat de Frobenius, care nu cunoaste dect un spatiu inIinit si un spatiu-bolt, trebuie s recunoastem
c Spengler duce mult mai departe diIerentierile, n orice caz, situatia teoretic creat prin meditatiile,
intuitiile si constructiile morIologice ni se pare Ioarte bine sezisat si ptrunztor rezumat din partea lui
Worringer n citatul, ce l-am dat. Bilantul are un aspect de-o precizie ireprosabil: morIologia culturii nu
mai ntelege ,spatiul", n spirit kantian, ca un apriori absolut si constant al intuitiei umane, ci ca un act
creator al sensibilittii, variabil, ca si diversele culturi. Teoria morIologic despre intuitia variabil a
spatiului, asa cum ea a Iost Iormulat din partea unui Frobenius sau Spengler, se poate pe bun dreptate
opune teoriei kantiene. Situatia astIel deIinit ne deschide ns dintr-o dat
1. Examinnd ,orizonturile spatiale" speciIice diverselor culturi, noi am ajuns la rezultate mai
variate, astIel culturii babiloniene i atribuim: spatiul geminat, culturii chineze: spatiul din rolocoale,
culturii grecesti: spatiul sIeric, culturii arabe: spatiul per-delat, culturii romnesti populare: spatiul
ondulat, etc. (a se vedea Religie si spirit, 1942, Si Stiint si creatie, 1943).
posibilitatea de a purcede la critica teoriilor. S nsemnm nainte de toate c cele dou teorii
implic, dincolo de Iatadele lor, si un Iond de supozitii identice. In adevr, teoria morIologic si teoria
kantian despre intuitia spatiului, opunndu-se, trebuie s aib si un temei comun, pe care nIloreste
opozitia. Care este supraIata de temelie identic, sau Irontul comun al acestor teorii adverse?
MorIologia culturii ntelege intuitia spatiului nti, ca un Iactor dominant, exclusiv determinant si
de putere simbolic a! unei culturi sau al unui stil. Si al doilea: ca un act creator al sensibilittii
constiente. Aceast de a doua propozitie ne apropie de Kant: intuitia spatiului e act creator al
sensibilittii constiente! N-o ntelegea si Kant la Iel? Deosebirea e numai c morIologii concep acest act
creator drept variabil, ct vreme, dup Kant. acest act ar Ii constant si absolut. Ambele teorii se deIinesc
si se precizeaz ns deopotriv n legtur cu sensibilitatea constient. Teoria morIologic situeaz
simtmntul spatiului sau intuitia variabil a spatiului n ntregime n domeniul ,constiintei"; si poart o
vdit pecete kantian: intuitia spatial e privit ca act creator. Dup cum ni se va descoperi mai la vale,
se ntmpl s ne gsim aici tocmai n Iata acelor supozitii teoretice, din care pornesc n cele din urm
toate diIiculttile teoriei morIologice. Contributia noastr la explicatia Ienomenului ,stil" consist n
Iaptul Iundamental c introducem, n problematica aceasta, Iactorul inconstientului n toat amploarea
cuvenit, adic nu numai ca un Iapt liminar, ci ca mrime cu totul pozitiv. Cu aceasta csti-gm
perspective teoretice noi, la care n-au apelat nici morIologia si nici kantianismul, spre a iesi din
greuttile, ce li se Iac sau li se pot Iace. Baza teoriei noastre este n genere teza c pe plar. inconstient
avem de a Iace cu continuturi si structuri psihice eterogene Iat de cele din ordinea constiintei si n
special supozitia, c inconstientul posed orizonturi proprii, care sunt cu totul altele, dect cele ale
constiintei.
S acordm cuvntuui ,orizont" acelasi sens elementar, de care termenul se bucur n uzul cotidian.
Acest sens poate Ii mai curnd artat cu degetul dect deIinit. Tot ce e, ntr-un Iel sau altul, ,obiect" al
constiintei, se situeaz ntr-un orizont ,spatial" sau ntr-un orizont ,temporal". Spatiul si timpul sunt cele
dou orizonturi concrete ale constiintei, nteleas ca o despicare polar de ,subiect" si ,obiect". ,S
Iixm atentiei noastre nainte de toate acest Iapt: n calitate de cadre ale peisajului, n care se gseste
central situat subiectul constient, aceste orizonturi au un caracter intuitiv-indeIinit. Structura si Iorma
spatiului sau a timpului e dat si hotrt n Iiecare clip de textura ca atare a peisajului, material sau
psihologic, n calitatea lor de cadre intuitive ale obiectelor sensibile, aceste orizonturi sunt Iactori n
mare grad indeterminati, care se nmldiaz oarecum dup continutul lor concret si care dobndesc doar
prin aceast mldiere Iorme mai precise! Aceste orizonturi ale sensibilittii sunt mrimi indeIinite si
absorbite ca atare de continutul si conIormatiile peisajului, pe care ele l ncadreaz. SItuim cititorul s-
si ridice n constiint cu toat precizia acest Iapt. Ca medii intuitive ale obiectelor sensibile, aceste
orizonturi nglobeaz structurile si Iizionomia peisajului ; acolo unde aceste orizonturi ar trebui s ni se
prezinte n propria lor structur, ele sunt prezente pe planul sensibilittii concrete oarecum ca un
apostroI. Spatiul si timpul, ca Iorme de sine stttoare, au pe planul sensibilittii concrete o existent
apostroIic. Aspectele se schimb cnd trecem pe planul imaginatiei, n imaginatia noastr aceste
orizonturi obtin Iorme si structuri mai determinate, n imaginatia noastr, mediul spatial bunoar poate
s ia nItisarea vizionar a inIinitului tridimensional, sau a unei sIere precise, adic Iorme determinate,
pe care acelasi mediu spatial nu le are ca simplu cadru al peisajului sensibil. Ipoteza, la care vom recurge
pentru a lmuri anume Ienomene stilistice, este c inconstientul uman atribuie spatiului si timpului
structuri si Iorme Ioarte determinate n asemnare cu in-determinatia si plasticitatea capricioas, care
caracterizeaz spatiul si timpul pe planul sensibilittii constiente. Dac ni se ngduie s ntrebuintm, cu
oarecare libertate si n duhul nevoilor momentane, termeni kantieni, pozitia ipotetic, ce o lum,
echivaleaz cu aIirmatia: nu numai sensibilitatea constient, ci si inconstientul si are Iormele sale de
intuitie; Iormele acestea sunt ns pe cele dou planuri: inconstient si constient, cu totul eterogene. Ori
dac inconstientul posed n adevr orizonturi proprii, distincte, se pune numaidect ntrebarea: cum
vom putea s scoatem la lumin aceste orizonturi, bnuite a apartine inconstientului? Rspunsul, dup
preparativele teoretice de care ne-am ngrijit, nu prezint greutti. Nu e nevoie de nici un eIort deosebit
pentru a pune n evident aceste orizonturi inconstiente. Ele usureaz examenul nostru, aprnd oarecum
singure n constiint, gratie acelui proces, pe care l-am numit ,personant". Atentia ne e abtut mai ales
spre creatia spiritual cu continuturile ei, care avndu-si rdcinile n inconstient si izbucnind din
tainitele regiunii, e destinat, credem, s ne trdeze ceva din substanta si orizonturile secrete ale
acestuia.
In aceast perspectiv a inconstientului, nzestrat ex supositione cu orizonturi si structuri personante,
rmne s artm:
1. Care sunt diIiculttile, ce se pun n calea teoriei morIologice despre ,sentimentul spatiului", ca
exclusiv substrat determinant al ,stilului".
2. Cum se nltur aceste diIicultti prin teoria ,orizonturilor inconstiente".
In aceeasi perspectiv a inconstientului rmne pe urm s artm, care sunt ceilalti Iactori, nu mai
putin importanti, dar tot inconstienti, care determin Ienomenul stilului. Teoria morIologic s-a limitat
exclusiv la comentarii n jurul Iactorului spatial. Se va vedea c teoria despre sentimentul spatiului, ca
substrat unic si global al Ienomenului stil, e cu totul insuIicient si tot asa se va vedea c problematica
stilului e mult mai complex dect si-au nchipuit-o cercettorii de pn acum.
NTRE PEISA1 $I ORIZONT INCON$TIENT
Teza despre ,sentimentul spatiului", la care recurge morIologia pentru Iundamentarea culturii,
pluteste n oarecare nebulozitate metaIizic. MorIologia priveste ,cultura" drept ,organism" inde-
pendent, cu desvrsire autonom si de un ordin superior tuturor soiurilor de organisme cunoscute. Poate
Ii un anume ,sentiment al spatiului" smnta, din care creste un asemenea organism? Un organism e un
Iapt extrem de complicat, iar ,smnta" stim de asemenea c nu e un lucru simplu. Poate avea un
sentiment ,al spatiului" Iunctia unei seminte? Ni se pare c ajunsi la acest punct, suntem simtitor
cuprinsi de vrtejul unei nebuloase, care reIuz s se contureze. Probabil c si morIologii sunt ncercati
de acelasi simtmnt al vidului si nesigurantei, sau cel putin de sim-tmntul unei transparente
mpinjenite. De aci poate ncercarea lor, exagerat ntr-un Iel, de a relua degrab un contact excesiv cu
vizibilul, n adevr, teoria morIologic, plutind n esenta aIirmatiilor ei, ntr-o negur metaIizic, ni se
prezint n alte privinte sub un aspect aproape vulgar-naturalist, amintind de aproape cunoscutele teorii
despre mediul Iizic si geograIic al culturilor. MorIologia tine anume s aduc n dependent ,viziunea
spatial", speciIic unei culturi, de ,peisajul", n care apare aceast cultur. Cu aceasta, morIologia
recade, Irs-si dea seama, de la nivelul nalt si anevoie cucerit al IilosoIiei culturii la cel al teoriei
mediului, proIesat cu un ostenitor lux de argumente n veacul trecut. Ar Ii neaprat imprudent s
tgduim legturile Ielurite dintre anume aspecte ale unei culturi si peisajul, n care ea apare. Aici ne
miscm ns pe un plan de adncimi si ne intereseaz Iactorii, care determin un stil, adic consecventele
de structur intim a unei culturi, sau a unor creatiuni spirituale, iar nu aspectele de supraIat ale lor. Nu
Iacem opozitie de dragul opozitiei si ne-am da bucuros asentimentul la trecerea de la un nivel de
cercetare la altul, dac ni s-ar arta mcar o umbr de echivalent ntre peisajul unei culturi si viziunea
spatial speciIic a acestei culturi. Viziunea spatial ar urma s Iie n cazul acesta cel putin ecoul diluat,
sau reproducerea schematic a peisajului, n care apare cultura. Dac ncercm s nchipuim o asemenea
echivalent, ne lovim numaidect de grave si iremediabile obstacole. Trimitem la exemple.
MorIologia aIirm bunoar c viziunea spatiului speciIic culturii hamite sau arabe ar Ii aceea a
,spatiului-bolt". S admitem pentru un moment c este asa. Ceea ce nu prea putem ntelege este relatia,
enuntat ipotetic, ntre aceast viziune spatial si peisajul Iiresc al culturii hamite. Sau, mai bine zis,
necesitatea unei asemenea conexitti. De ce adic viziunea spatiului-bolt a trebuit s apar numaidect
n peisajul, n care a crescut si s-a dezvoltat cultura hamit? Rspunsul morIologiei ar putea s Iie:
viziunea spatiului-bolt a aprut n peisajul geograIic, cruia i s-a anexat prin mprejurri istorice cultura
hamit, Iiindc viziunea spatial n chestiune e acolo obsedant sugerat de o deosebit de acut imagine a
cerului boltit. Orict de ngduitori am Ii, un asemenea rspuns ni s-ar prea cel putin naiv. Ceruri boltite
se gsesc, din ntmplare, pretutindeni, dar nu se gseste pretutindeni viziunea spatiului-bolt, ca Iactor
determinant al unei culturi! Relatiunea, construit de morIologi ntre ,peisaj" si ,viziune spatial", nu
rezist unui examen mai insistent. Cum. s ntelegem, de pild, mai departe legtura dintre viziunea
spatial a culturii antice grecesti (corpul limitat) si peisajul, n care s-a dezvoltai aceast cultur? Prin
care din aspectele sale ar oIeri adic acest peisaj elenic, asa cum l stim, cu marea si cu limanurile sale,
mprejurri, mai prielnice dect peisajele de aiurea, pentru plmdirea viziunii spatiale n chestiune? S
conIruntm toate viziunile spatiale, din tabela spenglerian, cu peisajele corespunztoare diverselor
culturi. O legtur necesar ntre peisajul, n care apare o cultur, si viziunea sa spatial speciIicat, nu e
de ntrezrit n nici unul din cazuri. O exceptie ar prea poate legtura, ce se Iace de ex. ntre stepa
ruseasc si viziunea speciIic a ,planului inIinit". Dar necesar nu e nici relatiunea aceasta. La captul
operatiei de apropiere se iveste umbra aceleiasi nedumeriri: de ce n-ar Ii putut n cele din urm s agar
pe stepa ruseasc si o alt viziune spatial dect aceea a planului inIinit? Peisajul, de ast dat stepa, nu
constituie la drept vorbind, n nici un chip vreo rezistent, menit s zdrniceasc iscarea n acelasi loc
a unei alte viziuni spatiale, cum ar Ii, spre exemplu, aceea a inIinitului tridimensional, In situatia dat,
ne-am deda deci unui joc de Iantazie de o nedemn srcie, socotind viziunea spatial imanent unei
culturi drept simpl sublimare schematic sau drept simpl diagram a peisajului, n care apare cultura.
Cert lucru, uneori peisajul poate s Iie un moment prielnic, care s nlesneasc plmdirea unei anume
viziuni spatiale. (Stepa ruseasc planul inIinit.) Dar tot asa de adevrat e c n unul si acelasi peisaj ar
putea s apar viziuni spatiale cu totul diIerite (n stepa ruseasc ar Ii putut s se iveasc tot asa de bine
si sentimentul spatial al inIinitului tridimensional). Ceea ce trebuie s dea serios de gndit e ns Iaptul
c uneori poate s existe o vdit incongruent de structur ntre peisajul unei culturi si viziunea sa
spatial speciIic. Dac vom izbuti s dovedim aceasta cu exemple, se va evidentia c orice ncercare, de
a Iace vreo conexiune prea strns ntre peisajul unei culturi si viziunea sa spatial, e caduc. O alt
ntrebare rmne totusi n picioare: ce reprezint viziunea spatial dac ea nu este numai diagrama
peisajului? ntrebarea, orict ne-ar apropia de obscuritti liminare, nu poate Ii ocolit. Viziunea spatial
trebuie s Iie n ultima analiz, reIlexul unor proIunzimi suIletesti, sau un Iel de emisiune pe plan de
imaginatie a unui prim Iond spiritual al nostru. Se pare c inconstientul, individual sau colectiv, si
dureaz un orizont, o perspectiv sub presiunea, esentei sale native. Un orizont de o anume structur e
proiectat, din partea inconstientului, ca o prelungire Iireasc a sa, n mediul n care inconstientul trebuie
s se realizeze, ntr-un astIel de orizont inconstientul si gseste o ntie concretizare a posibilittilor sale
latente, o perspectiv, care nseamn o desIsurare Iireasc a sa, si Ir de care el nu poate tri. La baza
asa-numitului sentiment spatial speciIic al unei culturi sau al unui complex de crea-tiurii spirituale,
individuale ori colective, st, dup prerea noastr, un orizont sau o perspectiv, pe care si-o creeaz
inconstientul uman, ca un prim cadru necesar existentei sale. Nu numai sensibilitatea constient posed
un orizont spatial, ci si inconstientul posed un asemenea orizont. Asupra utilittii explicative a acestei
,dublri" ne vom lmuri numaidect. S notm nainte de toate c exist o important diIerent ntre
constiint si inconstient n ceea ce priveste raportul lor Iat de orizonturile, ce li s-au hrzit.
Sensibilitatea constient e obiectiv ndreptat spre peisaje, dar nu structural solidar cu ele; sensibilitatea
constient si schimb adic dup plac orizontul. Nimic nu o leag n privinta aceasta. Inconstientul,
durndu-si o perspectiv sau un orizont, se solidarizeaz cu el, ca si cu un cadru organic al su.
Inconstientul, supus unui sens unic, e constituit si structurat n asa Iel, c nici nu poate s existe dect
ntr-un anume orizont spatial, asupra cruia se Iixeaz ca asupra unei prti integrante a Iiintei sale. Din
momentul n care inconstientul unui ins si-a gsit o ntie categoric expresie ntr-un anume orizont
spatial, totdeauna structurat ntr-un anume chip si nu altIel,constiinta insului se poate deplasa prin orice
peisaje, orict de diverse; n poIida mprejurrilor caleidoscopic schimbtoare, constiinta insului va Ii
ptruns de rezonantele adnci si grave ale orizontului su inconstient unic, persistent. De ecourile
orizontului inconstient se vor resimti permanent creatiile spirituale ale insului, indiIerent de peisajele, n
care el e vremelnic statornicit. Operm astIel o distinctie adnc tiat: un lucru e orizontul de peisaj
multiplu si divers al constiintei, si strin de aceasta ca orice obiect; si cu totul altceva e orizontul spatial
unic al inconstientului, ca parte integrant si organic a acestuia. Aceast disociere de orizonturi,
apartinnd celor dou planuri ale vietii, ne va nlesni ntelegerea unui sirag de Ienomene. Teoria noastr
despre orizontul spatial al inconstientului, ca Iactor cu totul deosebit de orizontul spatial al constiintei,
explic nti de ce n unul si acelasi peisaj pot s coexiste culturi cu sentimente spatiale diIerite, si al
doilea de ce n peisaje, de conIormatii si proIiluri cu totul diIerite, poate s se mentin indeIinit timp
o cultur de o unic si permanent viziune spatial. Relatiunea dintre peisaj si viziune spatial nu e asa
de simpl si Ir echivoc, cum au imaginat-o morIologii. Relatiunea n chestiune comport tot Ielul de
variante, a cror semniIicatie depseste de Iiecare dat pe aceea a echivalentei. Peisajul poate, ce-i drept,
s se integreze de la sine, Ir Irictiuni, neted, ntr-un angrenaj suIletesc, dar tot asa peisajul ar putea s
nu intre ntr-un asemenea angrenaj, rmnnd aci un corp strin, neasimilat, un simplu obiect exterior al
constiintei, n sprijinul teoriei noastre despre orizonturile inconstientului, ca I actori pozitivi si eIicienti,
se pot aduce diverse Iapte istorice si etnograIice. S ne oprim un moment asupra Iaptului c n unul si
acelasi peisaj pot s coexiste, indeIinit timp, culturi de viziuni spatiale cu totul distincte. Fenomenul
merit atentia cuvenit Iaptelor de important crucial, n cutarea exemplelor nu trebuie s mergem mai
departe dect pn n Ardealul nostru, aceast vatr etnograIic de-o exceptional bogtie. In acest peisaj,
de mari Iocare si dense interIerente spirituale, poporul saxon rezist de sute de ani alturi de cultura
popular romneasc, deun Ioarte nalt nivel, dedesubtul creia deslusim de asemenea imponderabilul
unei viziuni spatiale nu mai putin speciIice. IdentiIicm n viziunea spatial a poporului saxon pe aceea
a europenilor apuseni, adic aceea n care s-a ntrupat spiritul gotic, mistica liberttii de nimic ngrdit,
si duhul drz, ingineresc, al unei gigantice lupte cu natura. Acest vast cadru organic si inconstient si l-a
adus poporul saxon cu dnsul, chiar acu opt sute de ani de pe malurile Rinului. Viziunea spatial
romneasc, de alt parte, este aceea pe care o relevm mai la vale.
Invitm cititorul s asculte o doin romneasc, s o supun unui examen interior, ncercnd s si-o
nchipuiasc n corespondent cu una din amintitele viziuni spatiale ale lui Frobenius sau Spengler.
Operatia nu va reusi. Nu o dat ni s-a spus, din partea strinilor, care auzeau ntia oar o doin, c
aceast muzic ar aduce cu cea ruseasc. Apropierea se Icea desigur sub nrurirea ntiei impresii, si
aprecierea e anterioar unei necesare Iamiliarizri. De Iiecare dat ne-am simtit obligati s respingem, ca
inadecvat si insuIicient, comparatia. Gsim anume c doinei noastre i lipseste nainte de orice
Iundalul, pe care de obicei l presimti puternic si obsedant n dosul cnteeului popular rusesc: stepa,
planul inIinit. Doina posed, ca Iundal, un alt spatiu: plaiul. Plaiul, adic spatiul cu anume posibilitti
ritmice: un plan limitat,nalt, scurs n vale, cu zarea nchis, si dincolo de zare iarsi piept si vale la
inIinit. Orizontul acesta este acela al unui inIinit ondulat. Vorbim aici nu numai despre plaiul adesea
amintit n poezia popular, precum n Miorita, ci mai ales despre plaiul neamintit cu cuvinte, din poezia
si muzica noastr popular, despre acel plai omniprezent, ca spatiu suIletesc al cntecului. Doina si
balada noastr au rezonanta speciIic a inIinitului ondulat, ntocmai cum un cntec alpin, glgitor
multiplicat de propriile ecouri, nu se poate imagina Ir de planurile verticale ale marelui munte,
ntocmai cum ntr-un cntec de joc argentinian ghicesti nemrginirea melancolic si Iierbinte a ntinselor
pampas, ntocmai cum un ciardas unguresc l ntregesti, Ir s vrei, cu planul neted al pustei, cu pusta
care nu apas ci-i un vast ndemn de descrcare, tot asa complementul organic al doinei si al baladei
noastre ni se pare ,plaiul" . Plaiul, sau spatiul ritmic alctuit din podis nalt si vale. SuIletul
romnesc, care se simte acas la el numai pe plai, are un mers, care-i apartine si-l diIerentiaz. Mersul
acesta e un ritmic suis si cobors. Starea suIleteasc, cea mai insistent cntat n poezia noastr popular,
e ,dorul". S se asemene o dat cuvatul ,dor" cu corespondentul su german ,Sehnsucht". Cuvintele
acestea au, Iiecare, o Iizionomie proprie; cu ct le asculti mai de aproape, cu att ele devin oarecum mai
intraductibile. Abstract vorbind, cuvintele ,dor" si ,Sehnsucht" denumesc desigur aceeasi stare
suIleteasc, dar sensul lor intim diIer de sensul lor comun, de circulatie. ,Dorul" ni se pare mai naiv,
mai sntos, mai organic, dect ,Sehnsucht"-ul. Ga semniIicatie ,Sehnsucht"-ul poart accentul unui vag
sentimentalism. Raportate mai ales la orizonturile spatiale implicate, cuvintele acestea dobndesc nte-
lesuri, care diIer simtitor unul de cellalt. ,Sehnsucht"-ul cuprinde un mai larg gest al deprtrii si
presupune ca Iundal inIinitul tridimensional, un inIinit, dac voiti de esent romantic. Ct vreme
,dorul" e colorat mai ales de nzuinta de a depsi orizontul nchis al vii sau al dealului. (Se stie ct de
Irecvent e n poezia noastr popular motivul anexat dorului: ,dealul s se schimbe n ses".) Spatiul
imaginar, despre care vorbim, l presimtim nu numai n doin si n balad, ci si n alte creatiuni ale
suIletului romnesc. Acest spatiu e chiar unul din Iactorii dominanti n structura acestuia. Ceva din
legnarea lent si din rotunda zare a plaiului, ceva din ritmul Ir violente al dealului si al vii, ghicim si
n jocurile noastre. S se compare ritmul domol si elementele Iormale ale unui dans tipic romnesc,
monoton legnat, cu nebunia nesatisIcut si Ir solutie a unui dans rusesc, jucat aproape de pmnt,
dansatorul voind parc s devin una cu stepa. Dansul nostru e dansul lent al unui om, care suie si
coboar, chiar si atunci cnd st pe loc, sau al unui om deIinitiv legat de inIinitul ritmic alctuit din deal
si vale, de inIinitul ondulat. Nu e locul s intrm n amnunte si n descrierea lor, avem ns convingerea
c n sprijinul viziunii spatiale, ce o relevm, se pot aduce exemple ediIicatoare din cele mai disparate
domenii ale vietii populare. Casele n apus maniIest tendinta cresterii n sus,n dreapt potrivire cu
verticala sentimentului ceresc, stpnitor acolo. Casele n Rusia, cele de la tar, maniIest mai mult
tendinte orizontale, ca si planul interior al vietii rusesti. Casa romneasc nu urmreste exclusiv, sau
ostentativ, nici verticala, nici orizontala, ci pe amndou n stpnit mbinare si armonie, cci cadrul ei
spatial (dealul-valea) nu ngduie ipertroIia unei tendinti in dezavantajul celeilalte. Cultura popular
romneasc (poate si cea balcanic n genere) posed asadar si ea o viziune spatial speciIic, care ia
Iorma determinat a inIinitului ondulat. S numim acest cadru inconstient al vietii noastre: ,spatiu
mioritic".
n Ardeal coexist cu alte cuvinte, gratie substantelor umane care umplu peisajul, viziunea spatial
gotic, a inIinitului tridimensional, si viziunea mai rsritean si mai vegetativ a spatiului mioritic.
Saxonul transplantat de aiurea si-a nltat n duhul unui sever extaz turnurile de piatr sgeti gata de a
porni spre cer , iar alturi, bstinas trector, nchinat ducerii si ntoarcerii, dup cum porunceste steaua
sezoanelor, ciobanul valah, cntndu-si din Iluier doina, si creeaz atmosIera de vesnic suis si cobors a
spatiului su mioritic.
n exemplul ,spatiului mioritic", ne-am simtit ndrumati spre amalgamarea orizontului inconstient cu
peisajul. (,InIinitul ondulat" cu ,plaiul".) Aceast mbinare nu nseamn totusi o conIundare sau o
identiIicare. Aci e vorba de un caz Iericit n care ,peisajul" intr Ir rezistente ntr-un angrenaj
suIletesc. ,Peisa.-jul" mbrac de Iapt o semniIicatie secundar, suIleteasc, mprumutat prin reIlex din
partea substantei umane. Niciodat ,plaiul", prin sine nsusi, nu ni s-ar descoperi cu semniIicatia unui
,inIinit ondulat", de accente suIletesti. C nu suntem de loc dispusi a conIunda cei doi Iactori, o artm
prin sublinierea unui alt Iapt, care are darul de a aduce de altIel n nou si neplcut impas teoriile
morIologice. Faptul este urmtorul: un suIlet, individual sau colectiv, poate s triasc inconstient ntr-
un anume orizont spatial chiar si atunci cnd peisajul real al vietii sale cotidiane contrazice la Iiecare pas
structura spatiului inconstient. AstIel avem motive s credem c de pild romnul trieste inconstient n
spatiul mioritic, chiar si atunci cnd realmente vietuieste de zeci sau sute de ani pe brgane. Cntndu-si
doina, romnul si evoc si pe sesurile natale, n permanent, duhul legnat al spatiu-lui-matrice al su.
Occidentalul, indiIerent c trieste la munte sau la'ses, pe continent sau pe insule, n Europa, n America
pau n Australia, n zone temperate, la tropic sau subtropic, se va pstra, prin atitudinile si initiativele
sale, n acelasi orizont inIinit, ca si n tara de obrsie. Peisajul american sau australian nu l-au rzbit ntr-
att ca s-si schimbe orizontul-matrice.
Fat de o situatie, att de tulburtoare prin labilitatea si sinuozittile ei de-o parte, si prin Iixitatea ei
aproape neIireasc de alt parte, problema nu mai poate Ii pus n termenii atipiti ai teoriei mediului. Se
impune o diIerentiere net de concepte. Una e peisajul real, caleidoscopic, n care se asaz ntmpltor
un suIlet, si altceva e orizontul spatial inconstient, menhir care rezist tuturor intemperiilor. Orizontul
inconstient, cu darul su de a strbate ,personant" pn n creatiile spirituale de Iiecare moment ale
acestui suIlet, e de o eIicient neegalat de nici o materialitate. Intre peisajul real si orizontul inconstient
pot s se tese uneori itele subtile ale unui acord interior, de ntregire, dar tot asa ntre ele poate s se
caste un proIund dezacord. Faptul, nu tocmai dosnic, c astIel de dezacorduri sunt cu putint si chiar
Irecvente, n-a prea Iost luat n seam de morIologia culturii. Prin ceea ce problema esential a scpat,
nelichidat. Corespondenta dintre o cultur si peisaj se reduce n Iond la un raport extrem de labil.
Peisajul, singur, Ir de orizonturile inconstiente, lmureste Ir ndoial bruma de aspecte exterioare,
dar nu poate s explice nimic din structura intim si mai proIund a unui stil cultural. DiIiculttile, cu
care lupt zadarnic morIologia, se nltur sau cad de la sine, de ndat ce ne hotrm pentru solutia mai
crud de a tia nodul cu sabia, si de a admite c inconstientul nostru si are un orizont propriu, care e,
sau poate Ii cu totul altIel dect sunt orizonturile spatiale de peisaj ale sensibilittii constiente. S mai
spunem c aici ne gsim n zona nepipitului si ineIabilului? c nu poti s cobori pur si simplu n
grlici pentru a vedea aievea Iantomele ce locuiesc n pivniti? Trebuie o lung deprindere a sensibilittii
stilistice spre a ghici aceste orizonturi inconstiente din vibratiile si din accentele constiintei nssi.
AIirmam mai sus c orizonturile inconstiente iau Iiint si se structureaz sub presiunea unui primar
apetit de cadru al spiritului. Nu e dect prea Iiresc ca aceste orizonturi s Iie deci n mai mare msur ale
Iiintei noastre, dect sunt si pot s Iie vreodat orizonturile de peisaj ale constiintei. Orizonturile
inconstiente ne reclam n alt grad dect peisajul. Orizonturile inconstientului, oarecum inalienabile ,Iac
parte din Iiinta si substanta vietii noastre, ct vreme orizonturile de peisaj ne tin eIemer legati doar
printr-un sentiment oarecare, printr-o amintire, prin cine stie ce obscur alean, sau prin nimic.
Cu enuntarea ipotezei despre existenta unui orizont spatial al inconstientului, ne gsim numai n
tindanoii noastre teorii despre Iactorii care determin stilul unei culturi sau al unei spiritualitti,
individuale ori colective. Prin ancorarea acestei probleme n inconstient, perspectiva s-a lrgit,ntr-att c
ntrezrim nu unul, ci un sir de Iactori, de egal nsemntate si deopotriv angajati n determinarea
Ienomenului ,stil".
Cercettorii, care au ncercat s sondeze substraturile Ienomenului stil, si-au concentrat luarea-
aminte aproape exclusiv asupra ,sentimentului spatiului". Dup destilarea acestui Iactor, teoreticienii s-
au oprit, creznd c detin explicatia total a Ienomenului. Totusi, nu mai departe dect doctrina
traditional despre Iormele sensibilittii, sau experienta de Iiecare clip, ar Ii trebuit s le reteze
suIicienta si s-i sileasc la aIirmatii mai precaute. n aIar de orizontul spatial, constiinta posed si un
orizont temporal. Dup consideratiile de pn aci ne simtim ndemnati, chiar si numai de duhul simetriei,
s ne ntrebm dac orizontul temporal nu comport si el, la Iel cu orizontul spatial,consideratii n
perspectiva inconstientului. Rspunznd aIirmativ, nu Iacem, desigur, dect s toarcem mai departe Iirul
unei analogii ispititoare. Cerem cetitorului Iavoarea de a proceda cu noi alturi la constructie. S
admitem si existenta unui orizont temporal, inconstient! In virtutea postulatului nostru initial cu privire
la inconstient, vom Iace aIirmatia c un asemenea orizont temporal inconstient nu trebuie s coincid ca
structur cu orizontul temporal al sensibilittii constiente. Teoreticeste aceast dublare devine de Iapt
rodnic mai cu seam dac concepem orizontul temporal constient si orizontul temporal inconstient ca
Iiind cu totul eterogene, n adevr, dac ne orientm dup eIectele sale personante, orizontul temporal
inconstient nu oglindeste de loc structura timpului Iizic sau psihologic al sensibilittii constiente. Timpul
sensibilittii constiente ni se nItiseaz ca un mediu omogen, cnd e nregistrat Iiziceste, iar
psihologiceste, n genere, ca o succesiune indeIinit de momente indiIerente, care trec cnd mai repede,
cnd mai ncet, dup starea psihic doar a privitorului. Inconstientul nzestreaz ns timpul cu accente
si-i atribuie oarecum o conIiguratie. Momentele timpului, ca orizont al inconstientului, nu se succedeaz
egale, sau amorI, pe unul si acelasi plan al unei curgeri Ir tensiuni, ci se complic interior, dobndind
un Iel de Iizionomie sau proIil. Dimensiunile timpului sunt: prezentul, trecutul, viitorul. Forma, ce o ia
timpul ca orizont inconstient, atrn n cele din urm de accentul, cu care inconstientul apas asupra
uneia din dimensiunile timpului. Dup cum accentul zace mai mult pe prezent, pe trecut sau pe viitor,
sunt imaginabile tot attea orizonturi temporale de proIil diIerit, n aceast conIigurare a timpului se
exprim, ca si n cazul orizonturilor spatiale inconstiente, anume nclinri, preIerinte, si o sete de cadru
propriu, ale substantei suIletesti umane. Dac ni se ngduie s denumim metaIoric principalele
orizonturi temporale posibile, si de proIil divers, ale inconstientului, vom deosebi:
1. Timpul-havuz.
2. Timpul-cascad.
3. Timpul-Iluviu.
S ne oprim cte putin lng Iiecare din aceste proIiluri. ,Timpul-havuz" este orizontul deschis unor
triri ndreptate prin excelent spre viitor. In cadrul acestui orizont temporal, se atribuie viitorului o
valoare exclusiv si dominant, o suveranitate acapa-rant, de care nu se bucur nici prezentul si nici
trecutul, care sunt privite cel mult ca trepte, ntr-o suire Ir capt. Acest Iel de timp e trit si nteles prin
sine nsusi, indiIerent de continutul su, de ceea ce se petrece n el, ca o ascensiune Ir limite. Pentru
suIletul, care trieste ntr-un asemenea orizont, timpul are, chiar numai prin realizarea sa, darul s nalte
necontenit nivelul existentei. Timpul ar Ii, gratie structurei sale ascendente, creator de valori tot mai
nalte. SuIletul statornicit ntr-un asemenea orizont temporal gust certitudinea, prin nimic demonstrat,
dar nu mai putin trit, c totdeauna clipa urmtoare posed prin ea nssi semniIicatia unei nltri Iat
de ceea ce este sau a Iost.
,Timpul-cascad" reprezint orizontul unor triri pentru care accentul supremei valori zace pe
dimensiunea trecutului. Timpul, prin el nsusi, si deci cu att mai mult prin ceea ce se petrece n el,
nseamn cdere, devalorizare, decadent. Clipa, ce vine, este, prin Iaptul doar c bate mai trziu,
oarecum inIerioar clipei antecedente. Timpul-cascad are semniIicatia unei necurmate ndeprtri n
raport cu un punct initial, nvestit cu accentul maximei valori. Timpul e prin nssi natura sa un mediu de
Iatal pervertire, degradare si destrmare.
,Timpul-Iluviu" si are accentul pe prezentul permanent. In aceast ipostaz, timpul e considerat ca
un mediu al unor realizri egale, care nu sunt nici mai valoroase, dar nici mai putin valoroase dect au
Iost cele ale trecutului sau vor Ii cele ale viitorului. Prezentul de ieri, de astzi, de mine, e privit de
Iiecare dat ca existnd pentru sine, siesi suIicient, nici treapt spre ceva mai nalt, ceva Ii, nici Iaz de
disolutie a unui ceva mai nalt, ce a Iost. Timpul e, n oricare Iaz, concentrat n prezent. AstIel, n
totalitatea sa, el reprezint o curgere ecvational de clipe egal de pretioase. Timpul acesta e adunat cu
totul n momentul de Iat, dar tot asa n tot ce a Iost sau poate deveni moment de Iat. Nici un moment
nu exist numai ca trecere spre cellalt moment, ci e scop n sine si pentru sine.
ConIigurarea divers a timpului consist deci, nainte de toate, n Iaptul c i se imprim o directie si
un sens unic, care e anterior oricrui sens Iizic, vital, sau moral, dar despre care nune putem I ace dect o
idee de a doua mn, reIlectat, simbolic. De aci nevoia de a recurge din capul locului la modele
materiale, la metaIore precum ,cascada", ,havuzul", ,Iluviul".
In istoria gndirii umane, de multe ori poate mai dramatic dect cea a Iaptelor, s-au zmislit,
concomitent cu tot attea treziri si lrgiri ale constiintei, nenumrate conceptii metaIizice despre
existent. Ar Ii interesant s se examineze odat raportul, n care se gsesc aceste conceptii metaIizice I
at de orizonturile temporale. Realitatea istoric ne conIirm degrab bnuielile. Unul dintre orizonturile
temporale inconstiente, despre care am amintit, sau vreun derivat al lor, ni se va dezveli totdeauna n
dosul unei conceptii metaIizice, despre existent, oarecare.
,Timpul-havuz" de ex. l ntrezrim ca Iundal sau perspectiv secret a culturii si religiei ebraice, nu
mai putin ns si ca Iundal al diverselor metaIizici europene. Timpul, n care se simte respi-rnd, trind,
spernd, suIletul ebraic,si are accentul hotart si I ar ocol pus pe dimensiunea viitorului. In cadrul
acestei perspective temporale, viitorul ni se reveleaz oarecum ca o dimensiune mesianic. Ceea ce am
aIirmat despre timp ca orizont inconstient, ca parte integrant a unei substante suIletesti, ne ndrituieste
la aIirmatiunea c pentru suIletul si mentalitatea ebraic viitorul e mesianic, ca dimensiune temporal n
sine. Viitorul e mesianic, nu Iiindc aparitia Mesiei a Iost proIetit pentru viitor; situatia ni se prezint
mai degrab tocmai invers: n cadrul ebraic ceasul Mesiei a Iost proIetit pentru viitor, Iiindc evreul,
prin tendintele luntrice si prin structura sa suIleteasc este categoric orientat spre viitor. Evreul si-a
creat, datorit ntregii sale Iiri suIletesti inconstiente, un orizont temporal ascendent.
Acelasi model de timp, timpul-havuz, l surprindem ca un Iel de substrat sau Iundal ntr-o seam de
sisteme metaIizice Ioarte caracteristice de altIel pentru cultura european. Iat cteva asemenea sisteme,
n conceptia lui Hegel, timpul este mediul, care mijloceste Ideii, sau Divinittii, realizarea dialectic n
cadrul istoric. Timpul e mediul, de care se Ioloseste Ideea, n mersul ei cadentat, potrivit unor stiute
msuri ritmice, pentru a se mplini istoriceste, trecnd din ,puneri" si ,opuneri" la tot mai vaste realizri
sintetice. Dup Hegel, Ideea cu toat horbota ei abstract, se complic si se desIsoar pe planul pur
logic, n aIar de timp. Dar Iaimoasa ntoarcere la sine a Ideii, din nstrinarea ce o suIere realizndu-se
ca ,natur", ntoarcere ce are loc sub semnul spiritului obiectiv, ca proces istoric, se realizeaz n timp.
Timpul e deci scara suitoare a Ideii n ntruchiprile ei istorice sau drumul ctre sine nssi al Divinittii.
Ca atare timpul are un sens unic, de jos n sus. Acelasi ,timp-havuz" este Iundalul, pe care se deseneaz
doctrina IilosoIic si stiintiIic a evolutionismului, doctrina ce s-a bucurat la un moment de-o suprematie
nediscutat asupra opiniilor veacului al 19-lea. Hegelianismul si evolutionismul stiintiIic sunt cele dou
Iirme pe Iata secolului trecut. Reprezentantii unuia si reprezentantii celuilalt s-au ndusmnit cu
entuziasm pueril, Ir a-si da seama c doctrinele lor sunt gemenii siamezi, prin care curge Ir
obstacole acelasi snge. Evolutionismul nchipuie devenirea lumii ca o trecere de la haos la un cosmos
tot mai organizat, ca o trecere de la un nivel de echilibru inIerior, la un nivel de echilibru superior.
Lumea e cu att mai eterogen organizat n sisteme stabile si cumpnite, cu ct e mai avansat n timp.
Timpului i se imprim cu alte cuvinte virtuti creatoare. Tot ce trieste n timp e supus unei complicatiuni
interioare; existentele si mresc pas cu pas diametrul Iinalittii lor interioare. Tot ce trieste n timp e
mpins nainte pe o scar inIinit, ca ngerii pe scara lui lacob. Fazele trecute si prezente nu sunt
niciodat a se privi n sine, n chip izolat. Trecutul si prezentul sunt numai trepte, mplinirea apartine
viitorului. Nici o clip nu este scop n sine; orice clip e aservit clipei urmtoare, de mai nalt dem-
nitate dect cea trecut. Prin deIinitie timpul nseamn intensiIicare crescnd, ampliIicare nentrerupt,
de valori. Desigur c acest ,timp-havuz" e si substratul inconstient al tuturor ideilor progresiste.
Credinta n progres nu e dect una din concretizrile posibile n perspectiva ascendent a acestui model
temporal. Cei mai multi europeni, trind n acest orizont, reIuzati de trecut, scpati de clipa aceasta,
chemati de viitor, nici nu-si pot nchipui c ar mai Ii posibile si alte viziuni despre timp, si eludeaz prin
instinct orice problematic, ce ar putea naste nedumeriri cu privire la vesnica ascensiune.
AstIel de viziuni, diIerite de cea curent, sunt totusi posibile. ,Timpul-cascad" e bunoar un
asemenea orizont-Iundal, propriu nainte de toate unui mare numr de doctrine, ntru care s-a Ir-mntat
duhul mediteranean spre sIrsitul lumii antice. S ne oprim pentru un moment lng acea complex
epoc de eIervescent spiritual, de dezmetic si Iactice stiint, de lupt ntre Eros si moarte, de ascez
si dezmtare, cunoscut ndeobste sub numele de ,elenism". Caracteristice veacului sunt cu osebire
sistemele gnostice si neoplatonice. S nsemnm c e vorba despre o multime ametitoare de sisteme,
scoale, rituri, eclesii. Apologetii crestini, cari se socoteau aprtori ai dreptei ortodoxii, singuri, Iac
amintire despre cteva duzine de sisteme gnostice, de nuant crestin. Calculul probabilittilor ne
autorizeaz s adugm la acestea cel putin tot attea,de nuant pagin. Flora a Iost deci cu totul conside-
rabil, mai ales dac tinem seam si de mprejurarea c despre multe sisteme esoterice, cunoscute numai
din partea initiatilor, s-a pierdut orice urm, mai nainte de a ncpea pe mna laicilor. O abstractiune
adesea artiIicial si o Iantazie inorganic au colaborat Irenetic la plsmuirea acestor sisteme. Miturile,
ideile si alegoria si-au dat ntlnire ntr-o universal orgie, ca s alctuiasc mpreun stranii constelatii
de gnduri, ce nu pot Ii gndite, si ntortocheate ierarhii de vedenii, ce nu pot Ii vzute. Acest mare
carnaval al IilosoIiei, n care substantele apar pitoresc mascate, ntr-att c nu le mai poti recunoaste, si
n care alegoriile reprezint de multe ori adevrate mostre de artiIicialitate, a durat cteva veacuri.
Sistemele gnostice si neoplatonice, orict de diverse prin elementele lor pitoresti si locale, ni se descopr
totusi, la o privire mai din apropiere, ca Iiind articulate dup o schem si pe o osatur comun. AstIel,
bunoar, aproape toate sistemele admit pentru nceput, existenta unei supreme substante, care se
degradeaz n timp, prin emanatii din ce n ce mai inIerioare. Sistemele asaz totdeauna, la nceput, un
mare cheag divin, care, alunecnd pe panta timpului, se devalorizeaz singur, Iie prin produse de calitate
tot mai redus, Iie prin copii tot mai imperIecte, Iie prin generri de posibilitti tot mai sczute. Prin
acest proces de alterare cronic trec nu numai puterile cosmice, ci si omenirea. Omenirea se deprteaz
cu Iiecare pas, cu Iiecare clip, de starea originar, care a Iost nu numai o stare de Iericire, ci si o stare
de Iireasc superioritate. Timpul conduce cu alte cuvinte, prin nssi structura si Iirea sa, la devalorizare,
degradare, pervertire, mprstiere si destrmare. Potrivit acestei viziuni, tot, ce are ntietate n timp, se
bucur si de ntietate ierarhic ntr-o scar de valori. E adevrat c acelasi orizont al ,timpului-cascad"
l gsim si n vechile mitologii, care, dup cum se stie, eroizeaz si divinizeaz leatul nceputurilor, al
lumii, al omenirii, al asezmintelor, al cettilor. De pe acest Iundal al timpului-cascad se desprinde
mitul babilonic-biblic al genezei si al paradisului, despre o mare lumin presolar si despre omul
imaculat de la nceput, despre crime cu eIecte cosmice, despre ngeri pervertiti prin mpreunare cu
Ipturi sublunare pe urm. Dar n mitologia crui popor nu se gseste, oare, cel putin o stears
rsIrngere a conceptiei despre Iaza de lumin si de aur a nceputului? Conceptia e chiar asa de general,
nct unii gnditori de astzi sunt dispusi s vad n ea reIlexul desIsurrii reale a existentei si a
omenirii. Dar ,timpul-cascad" nu e prezent, ca Iundal, numai n diverse mitologii. Intr-un sens, acelasi
orizont l ntrezrim bunoar si n metaIizica platonic, dup care lumea Umbrelor, atins de
imperIectie si crestat de urtenie, e precedat de lumea Ideilor, singura realitate neaos, singura
existent Ir pat. Cea mai accentuat expresie si-a gsit-o ns acest orizont totusi n neoplatonism si
n gnosticism. Fie c puterile cosmice sunt imaginate ca elemente impersonale, Iie c sunt nchipuite sub
Iorm personal-ipostatic, ele suIr degradarea n ordinea, n care eman sau se nasc: sus de tot, sau la
nceput, e spiritul pur, vin pe urm logosul, suIletul sensibil, suIletul vegetativ, materia; sau aceleasi
puteri nchipuite ipostatic: Dumnezeu, cetele spiritelor superioare, cetele mijlocii, inIerioare, apoi
oamenii si animalele, apoi plantele si 'mineralele; aceeasi ierarhie si cascad poate Ii privit si sub aspect
spatial: sus st neclintit punctul divin supracosmic, din el eman razele logosului, acestea mbrtiseaz
sIera ideilor; n sIera ideilor intr ca tot attea globuri mai mici cerul astral, sIera planetelor: supuse
tuturor sunt lumea sublunar, aerul, pmntul, omul, materia. Logic si consecvent dezvoltat, o
asemenea viziune despre timp (ncremenind, timpul devine spatiu) e desigur extrem de deprimant si
demoralizant, n permanent, viziunea despre timpul pornit irevocabil spre nadir devine chiar
insuportabil. Omul va reactiona mpotriva viziunii, punndu-si speranta n posibilitatea unei tehnice
rituale sau a unei minuni, prin care s se anuleze eIectele dezastroase ale timpului. Punnd piciorul n
pragul existentei, omul va imagina ntr-un Iel ntreruperea eIectiv a acestui timp-cascad,. ntrerupere
datorit Iie unui miracol unic sau repetat, Iie ntruprii unui mare salvator cosmic, Iie magiei supreme a
unui ritual omnipotent. Omul, pentru a scpa din clestele depresiunii, va imagina adic, un agent
transcendent, nzestrat cu darul de a inversa sau de a restaura directia timpului.
,Timpul-Iluviu" e un alt orizont inconstient posibil pentru ilustrarea cruia se pot aduce elocvente
exemple. Timpul-Iluviu se nItiseaz ca un mediu, n care se scurge, Ir posibilitti de alterare, o
permanent substant; substanta se maniIest n Iiecare moment, n alt Iorm, dar deplin. Fiecare clip
devine, prin aceasta, scop n sine, deoarece ea cuprinde totul. Prezentul nu este treapt n slujba
viitorului, nici pervaz de reprivire elegiac asupra trecutului; prezentul este el nsusi autonom, siesi
stpn. n genere, conceptiile statice despre existent nteleg timpul, Iie ca simpl iluzie, Iie ca Iluviu,
egal siesi. In cazul din urm timpul este matca, n care curge sau se condenseaz, n Iaze sustinute la
acelasi nivel, aceeasi substant a existentei, care nu poate Ii nici sporit, nici micsorat, nici nltat, nici
degradat. Dar nu numai conceptiile statice despre existent includ acest prund al ,timpului-Iluviu".
Conceptiile, Ioarte la mod n ultimele decenii, care ne invit s considerm de pild istoria drept o
succesiune de Iaze distincte, Iiecare nou si unic n Ielul su, n aIar de orice sabloane, dar de egal
valoare, se proiecteaz n Iond pe acelasi orizont. (Aici ne vin n minte mai ales conceptiile istorice
Rickert-Windelband.)
Timpul-havuz, timpul-cascad si timpul-Iluviu sunt tipurile principale de viziuni ale timpului, care
si disput dominanta asupra spiritului uman. E aproape de prisos s adugm c uneori aceste viziuni
apar cte dou, sau chiar tustrele combinate, sau suprapuse. AstIel iau Iiint acele viziuni complicate,
ciclice sau spirale, despre timp, care, Iiind derivate, nu ne pot interesa aici dect mai lturalnic, sau prin
tangent. Un timp ciclic implic de pild conceptia naturalistului Cuvier, despre crea-tiunile repetate, n
opozitie cu Lamarck si cu ideea evolutiei, prin etape inIinitesimale, Cuvier explica Iormatiunile
geologice si rmsitele paleontologice, plantele si animalele Iosile, prin catastroIe gigantice si prin
repetate creatiuni divine. Timpuri ciclice cuprind mai departe diverse cosmogonii, la inzi, la greei.
Lumile iau nastere si pe urm sunt reabsorbite n Iondul din care au purces, n chip repetat. O curioas
contaminare a timpului ciclic cu timpul-Iluviu are loc n cosmogonia Iizico-poetic a lui Nietzsche:
aceeasi lume, aceeasi existent, se repet de inIinit de multe ori, la Iel, pn n cel mai mic detaliu. Ideea
desppe vesnica rentoarcere e unul din motivele cele mai poetic speculate n cntecul si n evanghelia lui
Zaratustra. ,Eu m rentorc, cu soarele acesta, cu pmntul acesta, cu acest vultur, cu acest sarpe nu
pentru o nou viat sau pentru o viat mai bun, sau pentru o viat asemntoare: eu m ntorc vesnic
pentru una si aceeasi viat n mare si n mic" (Also sprach Zarathustra, Re-eonvalescentul). Un alt
exemplu de viziune derivat despre timp ne oIer Goethe n conceptia sa despre evolutia omenirii.
Goethe si nchipuia aceast evolutie n sens ascendent, dar cu Iaze analoage, la nivel tot mai nalt. Acest
timp ar cere s Iie reprezentat printr-o ,spiral".
Este n genere de notat c modul cum gnditorul, omul de stiint sau laicul nteleg istoria, nu numai a
omenirii, ci si a lumii, adic istoria ca dimensiune a existentei, atrn de Iiecare dat, n ultima instant,
de un anume orizont temporal inconstient. Ideea c ar exista o ,istorie" pur si simplu, ca agoniseal
sigur a unei obiectivitti, o istorie care prin sensul ei s Iie scutit de ambiguitate si care s poat Ii
nteleas de oricine, orisiunde, e o prejudecat si una din marile naivitti senile ale europeanului.
Imaginea, ce ne-o Iacem, despre istorie atrn de multe si mai ales de perspectiva si de tiparul, pe care
propriul nostru inconstient le imprim timpului. De ex.: popoarele, care respir m orizontul ascendent
(timpul-havuz), vor aplica istoriei lor si a altora criteriile unei orientri categorice spre viitor. AstIel ,is-
toria" dobndeste un proIil interior si o semniIicatie mai proIund, prin aceea c e nvestit cu un centru
gravitational, plasat Iie n trecut, Iie n prezent, Iie n viitor. Aceast ajustare cvasi-IilosoIic a istoriei nu
e rezultatul unor elaborri constiente si nici nu se exprim n concepte clare si netede, date oarecum la
rindea, ci e dictat totdeauna de un orizont temporal inconstient. Catolicismul de pild concepe istoria
umanittii ca devenire a mprtiei lui Dumnezeu pe pmnt. Centrul gravitational Iiind, teoreticeste,
localizat n viitor, toate evenimentele istorice al trecutului si ale prezentului sunt interpretate unilateral
si piezis n lumina acestui viitor. Ct de totalitar si de absorbant devine uneori o viziune temporal, ni
se arat tocmai prin doctrina catolicismului, care nu ezit s acopere cu giulgiul acestei semniIicatii
chiar si evenimentele istorice dinainte de crestinism. Dac gnditorii greci Iormuleaz cinci sute de ani
nainte de era crestin unele idei, care nu sunt tocmai potrivnice doctrinei crestine, aceasta ar nsemna c
acei gnditori pregtesc crestinismul, potrivit unui plan divin. Dac n Indii apar sute de ani nainte de
crestinism unele legende care seamn aidoma cu viata lui Hristos, aceasta ar nsemna, dup exegeze
catolice, c diavolul, stiind despre viitoarea viat a Mntuitorului, a rspndit acele legende cu intentia
evident drceasc de a produce conIuzii si de a strni ndoieli n ceea ce priveste autenticitatea evanghe-
liilor. Din moment ce ne identiIicm cu o anume perspectiv, ni se par juste toate interpretrile, care n-o
contrazic. Alt exemplu: liberalismul democratic nchipuie istoria umanittii (nu numai de la revolutia
Irancez ncoace ci toat istoria) ca un progres continuu, cteodat retardat, dar n Iond niciodat
anulat, spre idealul suprem al liberttii individuale. E si aci vorba despre proiectiunea urias, debordant,
a unei semniIicatii, ntemeiat n cele din urm pe o viziune ascendent despre timp, exclusiv si
absorbant. Exemple de istorie, vzut ca un proces n timpul-cascad, ne mbie diverse doctrine
romantice. Evenimentele istorice dobndesc n conceptiile romantice o noim sau un tlc, numai n
Iunctie de dimensiunea trecutului: se imagineaz astIel o epoc de aur sau o epoc mitic, prototipul
unei nalte traditii, ca entitate masiv si de-o splendoare aproape transcendent, Iat de care prezentul
sau viitorul apar n rolul sczut al unor simple dependinte. Gnosticii localizau puterile cosmice, de clas
aleas, nainte de timp, sau la nceputul timpurilor. La nceput a Iost puritatea, pe urm a venit
prihnitul; la nceput a Iost desvrsirea, pe urm a venit zgura, tot mai netrebnic. Acestei cosmogonii
gnostice i se altur cte un pan-dant apartinind diverselor domenii istorice: astIel mitul despre paradis
ca loc si stare privilegiat ale nceputurilor omenesti, astIel nenumratele traditii locale despre o epoc
de nceput, de mare strlucire si de cereasc transparent, a unui neam, a unui pmnt, a unei cetti. Ni se
va reIlecta c toate aceste istorii, enumerate, particip la o mentalitate mitologic ngropat pentru
totdeauna si nlocuit deIinitiv prin mentalitatea stiin-tiIic-evolutionist a veacului. Ni se va mai
reIlecta n consecint, c orizontul acesta (timpul-cascad) a sucombat sub loviturile spiritului critic
modern, Ir putint de renastere. Dar iat c n ultimii ani se ivesc tot mai multi gnditori, care pe
temeiuri,, poate nu mai putin stiintiIice dect cele la care se reIer evo-lutionistii, procedeaz la
aureolizarea gnostic a nceputurilor, recldind ncetul cu ncetul, o conceptie istoric, bazat cu pre-
Ierint pe o demnitate special acordat trecutului. Un Dacque nchipuie un om primar nzestrat cu
puteri magice si cu Iacultti vizionare, de proportii si de-o calitate cu totul miraculoase. Alti gnditori
vd n Iormele sociale ale matriarhatului originar un mod social superior celor ce au urmat. Un Klages
imagineaz o epoc pelasgic de-o vitalitate orgiastic, Iat de care toate epocile istorice, cunoscute, nu
reprezint dect Iorme de viat Ioarte anemice. Italianul Evola construieste, pe baz de ,amintiri"
mitologice, o epoc de aur a unei omeniri nordice, de o spiritualitate solar si de un caracter prin
excelent regal si brbtesc. nrurirea lui BachoIen se simte n toate aceste constructii de preistorie. In
orice caz, o seam de gnditori nclin s judece si s condamne ,istoria", ca Iiind o aren de necurmat
pervertire si destrmare a unui continut, a unor stri sau a unei substante, primare, de un nimb neegalat.
Este dat nc posibilitatea de a concepe istoria si n lumina orizontului temporal, pe care l-am
ilustrat prin imaginea ,tim-pului-Iluviu". ,Istoria", n aceast acceptie si perspectiv, ni se prezint ca si
cum ar Ii alctuit din momente, Iapte, epoci, monadic circumscrise, Iixat Iiecare ntr-o proprie valoare
si-n propriul hotar. La o istoriograIie n perspectiva ,timpului-Iluviu", ader, de multe ori Ir a-si da
seama de aceasta cu toat precizia, toti cercettorii dispusi a judeca orice epoc, orice Iaz, orice
eveniment sau aparitie istoric, dup un criteriu imanent lor. Acest mod de a vedea si-a croit drum,
credem, cel dinti n istoria artelor, poate n momentul cnd, dup sleirea clasicismului veacului al 18-
lea, istoricii au prins suIlet n prezenta goticului, ntr-atta ca s priveasc evul mediu, sub unghiul unor
valori imanente si ca ntrupare a unor norme de sine stttoare. Conturri mai sigure dobndeste acest
mod istoriograIie n momentul cnd preraaelismul Iixeaz sensul propriu al artei italiene dinainte de
renastere, nu ca o pregtire, avansnd de la stngcie la virtuozitate, a renasterii, ci ca un Ienomen cu
piedestal propriu, vrednic de a Ii izolat si de a Ii considerat sub un unghi, care-i apartine si care nu-i
poate Ii nstrinat. PreraIaelismul mergea asa departe n accentuarea unor valori nct socotea zenitul
renasterii chiar ca o degenerare n raport cu arta secolelor precedente. Modul de a privi istoria n oglinda
,timpului-Ilu-viu" a avut darul de a ptrunde si de a asimila, la un moment dat, aproape toat
istoriograIia.
Nu intentionm s legitimm nici una din perspectivele temporale posibile. Lucru Ioarte anevoios si
care ne-ar mpinge probabil pn n teritoriile teodiceei. Facem doar loc remarcei, c toate aceste
orizonturi, adic: timpul-havuz, timpul-cascad, timpul-Iluviu, precum si derivatele lor, reprezint de
Iapt ,perspective posibile" si nicidecum ,adevruri", n ordinea aceasta de idei, ni se d prilejul de a
pune n lumin ct de mult asa-zi-sele ,adevruri istorice" sunt de Iapt ptrunse de semniIicatii, care se
desprind nu att din vreo comunicare cu ,adeArrul istoric", ci din orizonturi inconstiente ale noastre, de
rezonantele crora se resimte n cele din urm chiar si cea mai treaz si critic constiint.
Substanta spiritual menit s ia Iorme n ntruchiprile culturii, n art, n metaIizic etc., posed n
plmada ei complex elemente Ioarte Ielurite, elemente plastice, elemente lirice sau elemente de alt
natur. Aspectele, pe care le vor mbrca elementele plastice ale substantei suIletesti, atrn, dac nu
exclusiv, cel putin n parte si de orizontul spatial inconstient al creatorului. Aspectele, pe care le vor lua
elementele lirice ale substantei suIletesti, depind mai ales de orizontul temporal inconstient al
creatorului, n genere orizontul temporal inconstient imprim o pecete tuturor disponibilittilor noastre
lirice. n lumina acestor consideratii, sunt posibile interesante comentarii n marginea creatiilor umane.
Iat de pild niste creatii abstracte de natur metaIizic. Orict de abstract ar Ii o conceptie metaIizic,
ea e totdeauna ptruns de Iiloanele lirismului propriu suIletului uman, ca un obraz de zvcnirile albastre
ale vinelor. Lirismul si spiritul metaIizic, Iiecare cu Igasurile sale, dar ce mpletituri dau cteodat
mpreun, datorit orizonturilor inconstiente ale suIletului! Ce diIerente de lirism de ex. ntre o conceptie
metaIizic n perspectiva ,timpului-cascad" si o conceptie metaIizic n perspectiva ,,timpului-havuz"!
Ce latent, tulbure, subteran melancolie, n una; ce explozii, posibile, de ncredere si de bucurie, ce
smnt de lumin n cealalt!
TEORIA DUBLETELOR
Kant, creatorul attor termeni Iericiti, a dat orizontului spatial si orizontului temporal al lumii
empirice un certiIicat de identitate, numindu-le ,Iorme ale sensibilittii". SIiala, ce ne ncearc n Iata
problemelor cu paiul melitat si rzmelitat n ograda IilosoIiei, ne Iace s ne Ierim cu toat grija de
ntrebrile, care poart asemenea stigme, ntru ct Iormele sensibilittii corespund unei realitti
transcendente, sau n ce msur ele ar Ii doar niste constante subiective ale constiintei umane, este o
astIel de ntrebare, pe care o ocolim, Iiindc ne-ar ncurca numai mersul drept. S ne hotrm deci a
considera Iormele sensibilittii sub unghi exclusiv empiric, ca simple orizonturi intuite ale lumii
sensibile, ca orizonturi de peisaj, ca un Iel de cadre, in care simturile localizeaz lucrurile si strile
vzute, auzite, pipite, simtite. Din expunerile noastre precedente despre orizontul spatial si despre
orizontul temporal al inconstientului desprindem concluzia c att orizontul spatial ct si orizontul
temporal exist n spiritul nostru n chipul unui dublet. Intrebuintnd expresia ,n spiritul nostru" e vdit
lucru, s socotim spiritul ca o zon mai larg dect constiinta. Si tot asa ni se pare destul de clar si de la
sine nteles, c Iiecare din cei doi termeni ai Iiecruia dintre dublete trebuie atribuit si coordonat unui alt
strat spiritual; acesti termeni apartin, doi cte doi, constiintei si inconstientului. Exist un orizont spatial,
care apartine constiintei si un al doilea orizont spatial, care apartine inconstientului; exist un orizont
temporal, care apartine constiintei si un al doilea orizont temporal, care apartine inconstientului. De
Iiecare dat orizontul inconstientului e cu totul altIel structurat dect orizontul sensibil al constiintei.
Dac am cerut dreptul de a lsa deschis problema n ce msur orizonturile sensibilittii constiente
reprezint acte de spontaneitate creatoare ale omului, ne vom rscumpra aceast reticent cu o aIirmare
categoric n ceea ce priveste orizonturile inconstientului. Vom aIirma anume despre orizonturile
inconstientului, c ele reprezint cu un Iel de acte creatoare, att in raport cu lumea sensibil, ct si n
raport cu lumea inteligibil, n raport cu lumea sensibil, ntru ct orizontul sau viziunea inconstient nu
ni se nItiseaz ca o simpl diagram a peisajului, iar n raport cu lumea inteligibil ntru ct yiziunea
inconstient nu e pentru toate subiectele umane aceeasi. Inconstientul si creeaz orizonturile, oarecum
dup chipul si asemnarea sa. Ne-am exprimat n treact prerea, undeva mai sus, c orizonturile
inconstiente sunt un Iel de emisiuni pe plan de imaginatie a naturii intime a inconstientului, un Iel de
proiectiuni, sau un Iel de prelungiri organice ale acestuia. Inconstientul, crendu-si orizonturi speciIice,
ia de Iapt el nsusi o ntie nItisare consistent, ca o substant pe cale de a se cristaliza. DiIerenta de
structur ntre orizontul inconstient si orizontul constient neIiind lipsit de nsemntate, mai struim
putin asupra ei. Gt vreme orizonturile inconstiente sunt constitutive pentru substanta uman,
orizonturile sensibile ale constiintei sunt numai Iactori integranti ai obiectului constiintei, dar nu ale
substantei constiintei. Orizonturile sensibile nu exprim natura nssi a constiintei, ci alctuiesc doar
cadrul inevitabil al obiectelor sale. Intre inconstient si orizonturile, pentru care el opteaz, exist o
solidaritate organic la Iel cu aceea de la omid la crisalid, sau o corespondent, ca de la substant la
cristal, o aIinitate si o Iamiliaritate ca de la posibilitate la Iorm, ca de la latent la Iapt. Inconstientul,
cutnd s se statorniceasc n orizonturi speciIice, se gseste pe drumul categoric al mplinirii sale.
Orizontul spatial si temporal al constiintei nu ating ntru nimic Iirea constiintei ca atare, cci orizonturile
sensibile reprezint pentru constiint numai un coeIicient al obiectelor sale. Clnd se ntmpl ca
inconstientul s se decid pentru un alt orizont de alt structur, dect cel pe care l avusese nainte, e
cazul s aIirmm c inconstientul a suIerit o remaniere sau o reIorm n nssi constitutia sa; ct vreme
pentru ,constiint" o asemenea dislocare a orizontului sensibil e echivalent cu o simpl schimbare de
peisaj, cu o mu-tatiune caleidoscopic n obiectivul constiintei. O schimbare a orizontului sensibil nu
atinge constiinta structural; o asemenea schimbare atinge constiinta numai sub aspectul continuturilor ei
obiective si al reactiunilor psihologice posibile. Constiinta trieste, neaprat, totdeauna ntr-un peisaj de
lucruri si stri, vzute, auzite, simtite, dar acest peisaj se poate strmuta de la o clip la alta, sau poate Ii
nlocuit, instantaneu, tot cu alte si alte peisaje. Constiinta, cu alte cuvinte, posed n raport cu
orizonturile sale peisagiste, o larg latitudine de variatie si mobilitate. Constiinta se gseste ntr-un
raport mult mai neutral si mai degajat cu Ielul orizonturilor sale, dect inconstientul. Constiinta e desigur
totdeauna revrsat asupra unui peisaj, dar ea nu absoarbe, ea nu asimileaz niciodat un peisaj pn la
identiIicare cu el, sau n Iorma unei structuri Iixe care s devin constitutiv pentru ea. Inconstientul
comite ns, cu Iatale repercusiuni, tocmai acest pas, cu totul decisiv pentru viata spiritual, de a se Iixa
asupra orizonturilor sale, pn la organic solidaritate. Orizonturile inconstiente sunt ceva mai mult dect
cadre pentru o lume de obiecte; ele sunt Iactori alctuitori ai Iiintei umane, capabili s intre n actiune si
s Iunctioneze ca orice element organic, capabili mai ales s se imprime cu permanent eIicacitate, ca o
pecete, creatiunilor spirituale. Orizonturile inconstiente nu sunt un simplu mediu, mai mult sau mai putin
indiIerent, ci axe de realizare ale inconstientului nsusi.
Potrivit teoriei noastre, att orizontul spatial ct si orizontul temporal sunt prezente, Iiecare, n
suIletul uman n chipul unui ,dublet". Dubletul orizontului spatial e compus din:
1. Un orizont spatial, ca un cadru intuitiv, indeterminat, al nenumratelor peisaje variabile - obiecte
neutre ale sensibilittii constiente.
2. Un orizont spatial, cadru determinat, adic precis structurat - ca un coeIicient organic, constitutiv,
si permanent eIicace, al inconstientului.
Eterogeneitatea celor doi termeni ai dubletului spatial e si Iunctional si de continut. Exact aceleasi
aIirmatiuni teoretice le vom emite si despre dubletul orizontului temporal. Din teoria aceasta despre
dubletele orizontice rezult o seam de consecinte pe care le nsemnm. S dezvoltm consideratiile n
legtur cu dubletul spatial, acesta Iiind mai accesibil nchipuirii si simtului comun.
Orizontul spatial al sensibilittii constiente este un cadru intuitiv, indeterminat al peisajelor, n care
subiectul constiintei se gseste central situat; orizontul spatial al sensibilittii constiente rmne unul si
acelasi cadru indeterminat pentru orice constiint, de oriunde. Orict ar varia peisajele, orizontul sensibil
si pstreaz acest caracter intuitiv indeterminat, pentru orice subiect constient. Orict ar varia
conIigurativ peisajele reale, oricare ar Ii conIormatia ocular si nervoas a insului, un Iapt rmne acelasi
pentru toate constiintele : orizontul spatial are un caracter intuitiv-indeterminat. Aspectul acesta negativ
e o constant' uman. Acest Iapt, de aspect negativ, dar general, nu e de loc contrazis de mprejurarea c
peisajul, care umple de Iiecare dat cadrul indeterminat, variaz de la constiint la constiint si nici de
mprejurarea c pentru una si aceeasi constiint, peisajul variaz chiar de la clip la clip. Constanta si
generalitatea, de aspect oarecum negativ, a asa-ziselor Iorme ale sensibilittii constiente, cer un
considerabil eIort de abstractie pentru a Ii Iormulate ca atare. Faptul o dat stabilit poate servi ca punct
de reper n ordinea de idei ce ne preocup. S Iixm atentiunii ndeosebi urmtoarele: ct vreme
orizontul spatial al sensibilittii constiente, n calitatea sa de cadru intuitiv, indeterminat, este un Iapt
general al constiintelor umane, orizontul spatial al inconstientului, n calitatea sa de cadru precis
structurat si determinat, nu e acelasi pentru toate subiectele de oricnd si de oriunde. Pentru indivizii
apartintori unei anume populatii, unui anume loc si timp, orizontul inconstient poate Ii, ce-i drept,
comun, colectiv, dar el nu e n nici un caz un Iapt al umanittii, sau o constant absolut si general.
Cu ct ptrundem mai adnc n inconstient, cu att ,ne e dat s strbatem regiuni tot mai putin atinse
de nruririle accidentale si Iluctuante ale individuatiunii. Cu ct coborm mai adnc n inconstient, cu att
mai anonime devin stratiIicrile si structurile. Orizonturile inconstiente sunt desigur mai putin indivi-
duale, n aceeasi msur deci mai colective, dect aspectele pei-sagiste ale orizonturilor constiente, n
regiunile inconstientului stpnesc normele unui conIormism organic. Orizonturile inconstiente pot Ii
aceleasi la o multime de indivizi, la un popor, la un grup de popoare. Dar orizonturile inconstiente pot Ii
aceleasi si la popoare desprtite prin mari intervale geograIice sau de timp, si care altIel nu se aseamn
prea mult. Dar despre aceasta mai trziu.
ntr-unul din capitolele anterioare, ni s-a mbiat prilejul de a sublinia c orizonturile inconstiente se
gsesc uneori n proIund dezacord, de structur, Iat de peisajul constient. E de remarcat c, n caz de
dezacord Iat de peisajul constient, orizonturile inconstiente au totusi darul de a rzbate personant n
constiint, aceasta mai ales prin vadul creatiei artistice, metaIizice etc. Valahul de la ses, exprimndu-si
suIletul n doin, creeaz in jurul su atmosIera nalt, de suis si cobors, a spatiului mioritic. Faptul c
un individ trieste n peisaj de ses sau n peisaj de munte, n peisaj continental sau marin, nu va avea
pentru stilul creatiilor sale spirituale nici pe departe importanta, pe care o au orizonturile inconstiente ale
sale. n caz de dezacord structural ntre orizontul inconstient al unui individ si peisajul constient, se
poate naste, Iireste, n suIletul individului un sentiment al dezrdcinrii si un sentiment nostalgic,
care l ndeamn spre alt peisaj, structurat mai n concordant cu orizontul spatial inconstient al su.
Aceast dezrdcinare si aceast nostalgie sunt mult mai proIund ntemeiate dect obisnuitele
dezrdcinri si nostalgii, de toate zilele, mai curnd sentimentale n Ielul lor, dect organice. Ar Ii
neaprat interesant si ediIicator s se cerceteze odat, mai de aproape, rolul jucat de nostalgia orizontic
n marile Ienomene istorice ale dislocrii popoarelor. Ciobanul romn, mpins de vnturile istoriei, a
colindat sute si sute de ani, toti Carpatii si toate meleagurile balcanice ; orizontul mioritic inconstient l-a
mentinut cele mai adesea n peisaje de ,plai" si i-a dat o permanent, irezistibil Iobie Iat de altele.
Teoria dubletelor orizontice ne pune n situatia de a clariIica o seam de lucruri rmase pn acum n
obscuritate, dar de-o mare nsemntate teoretic. Teoria dubletelor sugereaz nainte de toate
consideratii, care tin de teoria cunoasterii, si ndeosebi de IilosoIia ,Iormelor sensibilittii".
Teoreticienii, care s-au dedicat morIologiei culturii, au crezut c trebuie s nlocuiasc teoria kantian
despre constanta Iormelor sensibilittii (a spatiului mai ales) printr-o nou teorie, sustinnd variabilitatea
acestor Iorme n Iunctie de diverse ,suIlete culturale". Kant privea Iormele sensibilittii drept constante
subiective, absolute, ale umanittii. (Teoria kantian corespunde de Iapt gesturilor largi, umanitariste,
ale curentului luminat.) MorIologia relativizeaz valabilitatea Iormelor sensibilittii, punndu-le n
Iunctie de realitatea, circumscris si destul de precis delimitat, a unei culturi (,cultur" n nteles de Iapt
istoric de-o amploare geograIic si istoric cu totul restrns Iat de dimensiunile umanittii). La rndul
nostru, supunnd unui examen critic att teoria kantian ct si teoria morIologic, gsim suIiciente motive
pentru a le acuza deopotriv de o indiIerentiere oarecum embrionar, n amndou teoriile intervine o
conIuzie ntre ceea ce este o simpl viziune teoretic a constiintei, si ceea ce este o Iorm a sensibilittii
constiente, adic o conIuzie de planuri. Cum se prezint situatia din punctul de vedere al teoriei noastre
despre ,dubletele orizontice"?
K; nt sustine constanta ,Iormelor sensibilittii" ca un Iapt propriu constiintei umane, de oricnd si de
pretutindeni, si o dat cu aceast aIirmatie, el ncearc s precizeze, s determine mai de aproape
structura nssi a Iormelor sensibilittii constiente. AstIel, de pild, Iorma spatial a sensibilittii devine
n teoria kantian un mediu omogen, tridimensional, inIinit. Marele gn-ditor s-a lsat ispitit de sugestii
newtoniene, si a czut jertI unui exces de zel matematic. ,Orizontul spatial" este desigur un coeIicient
general al constiintei umane, dar, ca Iorm, acest orizont este o mrime indeterminat, iar ctusi de putin
un mediu omogen, tridimensional, inIinit, cum pretinde IilosoIul criticelor. ,Constanta" orizontului
spatial ngduie, dup cum am mai spus, numai o Iormulare Ioarte abstract si negativ, dar nu concret
si pozitiv, cum o voia Kant. Kant substituie unui orizont extensiv, intuitiv, indeterminat, o viziune
masiv si Ioarte determinat. La o analiz direct, care nu se las nselat de idei Iizice si nici comandat
de secrete nevoi IilosoIice de ,sistem", orizontul spatial al sensibilittii constiente ni se descoper ca
avnd un caracter extensiv, indeterminat; acest orizont e intuit din plin, totdeauna n conexiune Iireasc
cu un peisaj concret, de o structur de Iiecare dat individual, unic. Kant substituie acestui cadru
extensiv, indeterminat, care se conIund de Iiecare dat cu peisajul concret, un cadru debordant, masiv,
precis si determinat (,un mediu tridimensional, omogen si inIinit"). Ori, acest presupus mediu
tridimensional, inIinit, nu e dect o viziune teoretic Ioarte constient, un produs alambicat al stiintei
Iizice si matematice europene. In lumina teoriei noastre despre dubletele orizontice, viziunea teoretic a
inIinitului tridimensional-omogen reprezint o expresie pur ideal a orizontului spatial inconstient
propriu unei substante umane, sau unei colectivitti umane, geograIiceste si istoriceste strict circum-
scris. S nu uitm c matematicianul sau Iizicianul, construin-du-si o viziune teoretic despre spatiu, se
gseste cu totul sub inIluenta orizontului spatial latent al inconstientului su, nu mult mai altIel dect un
muzician, cnd cldeste o simIonie, sau un arhitect, cnd nchipuie o catedral. Viziunea teoretic despre
spatiul tridimensional, inIinit, este cu alte cuvinte echivalentul unei personante inconstiente, adic o
relativitate geograIic si istoric n Iunctie de rspndirea unei anume structuri inconstiente. Viziunea
teoretic a spatiului tridimensional, inIinit, nu corespunde deci unei constante a umanittii.
MorIologia culturii opunnd lui Kant teza despre variabilitatea Iormelor sensibile (mai ales a
spatiului), trece cu vederea c exist totusi o constant general uman; aceast constant e: orizontul
indeterminat, ca atare, al sensibilittii constiente, care e ns umplut si absorbit de Iiecare dat de un
peisaj oarecare, de o conIormatie unic, (n raport cu ,peisajul" orizontul sensibil pur are o existent
apostroIic. Asa l-am deIinit ntr-un capitol precedent.) Spre deosebire de Kant, morIologii aIirm c
spatiul inIinit, tridimensional nu e o Iorm general a sensibilittii umane, ci numai o Iorm a
sensibilittii omului occidental. Avem de-a Iace aici cu o iluzie, datorit unei pripeli a morIologilor, cari
nu si-au adncit ndeajuns problema, anulnd nainte de vreme perspectivele posibile, n reIlexul celor
artate de noi, e cazul s ripostm: sensibilitatea constient a omului nu se realizeaz niciri n orizontul
tridimensional-inIinit; sensibilitatea constient a omului se realizeaz pretutindeni ntr-un orizont
intuitiv, indeterminat. Orizontul tridimensional, inIinit, este o viziune pur teoretic, iar nu o Iorm a
sensibilittii constiente. Teoria morIologic despre variabilitatea orizonturilor e amenintat de
caducitate, cta vreme socotim aceste orizonturi drept Iorme ale sensibilittii constiente, n perspectiva
teoriei noastre despre dubletele orizontice si restrngnd discutia asupra dubletului spatial, situatia se
lmureste astIel:
1. Exist un orizont spatial, intuitiv-indeterminat, al sensibilittii constiente, ca o constant a
umanittii. Constanta aceasta este un coeIicient numai negativ determinabil; constanta reprezint o sum
de indeterminatii.
2. Exist si un orizont spatial, determinat, structurat n anume chip, al inconstientului, ca o variabil,
n Iunctie de diverse colectivitti istorico-geograI ice.
Cei doi termeni ai acestui dublet orizontic, adic spatiul sensibilittii constiente si spatiul ca orizont
inconstient, sunt mrimi eterogene, att sub raportul continutului lor ca atare, ct si sub raport Iunctional.
Cu aceasta satisIacem postulatul, rostit n vederea cercetrilor abisale, postulat potrivit cruia
continuturile si structurile inconstientului urmeaz s Iie concepute dizanalogic n raport cu continuturile
si structurile constiintei.
Adugm n legtur cu cele expuse mai sus c n aIar de termenii eterogeni ai dubletului spatial,
exist si viziuni teoretice despre spatiu, care de asijderea sunt pe deplin determinate. Viziunile teoretice
sunt eIecte secundare, reIlectate, expresii abstract-constiente, ale unei personante inconstiente. Aparitia
unei viziuni teoretice precise despre spatiu este de Iapt totdeauna conditionat de existenta primar a
unui orizont latent, inconstient. Natural c o asemenea viziune teoretic despre spatiu, apartinnd
constiintei, are posibilitatea de a se generaliza asupra umanittii, prin inIluent si contaminare stiintiIic.
AstIel, de pild, viziunea teoretic despre spatiu a lui Newton (spatiul nteles ca mediu tridimensional,
omogen si inIinit) s-a putut rspndi datorit unui concurs de mprejurri Iericite si printre intelectualii
altor rase (japonezi, chinezi, etc.). Faptul acesta, eIect al unei contaminri stiintiIice prin metode tehnice
transmisibile, nu poate ns ntru nimic nruri orizonturile spatiale inconstiente, diversiIicate dup
colectivitti istorico-geograIice. Spengler aIirm undeva c Spinoza si marele Iizician Hertz n-au
parvenit niciodat s nteleag sau s imagineze cu adevrat spatiul inIinit (ambii gnditori descinzind
mai mult din cercul cultural arab). Este n aceast aIirmatie o exagerare scuzabil doar prin dogmatismul
speciIic spenglerian. Spinoza e unul din gnditorii cei dinti cari au adoptat conceptia cartezian despre
spatiul inIinit, n nteles clar de ,atribut" esential al existentei. Generalizarea unei conceptii constiente e
totdeauna cu putint, prin contaminare teoretic, nIruntnd barierele, care exist n inconstient. Spengler
d prin aIirmatia sa doar, dovada c nu diIerentiaz ndeajuns planurile. Singurul lucru, ce s-ar putea
spune n aceast privint, este c Spinoza, dac ar Ii plsmuit din proprie initiativ o idee despre spatiu,
ar Ii ajuns probabil la alt conceptie dect aceea a inIinitului tridimensional.
Toate cele aIirmate cu srivire la dubletul spatial sunt, muta-tis mutandis, valabile si cu privire la
,dubletul temporal". Ne reIuzm spectacolul repetitiei. Teoria dubletelor orizontice, expus n acest
capitol, depseste, att teoria kantian ct si teoria morIologic, relativ la Iormele sensibilittii. Teoria
dubletelor orizontice se deosebeste de cele precedente nainte de toate prin aceea c e o cldire cu
,etaje". Ea introduce pe urm ideea eterogeneittii Iunctionale si de continut n acest domeniu, despicat
n planuri, al teoriei cunoasterii si al IilosoI iei culturii.
n ,constanta" atribuit sensibilittii constiente umane de pretutindeni Kant a vzut prea multe
determinatiuni, adic mai mult dect trebuie, n variabilitatea atribuit orizonturilor, mor-Iologii au vzut
ntructva mai putin dect trebuie; morIologii localizeaz anume aceast variabilitate n cadrul
sensibilittii constiente n loc s-o coboare n adncimile inconstientului. De alt parte nici Kant, nici
morIologii n-au remarcat c sensibilitatea constient se realizeaz n orizonturi intuitive-indetermi-nate.
Teoria noastr despre dubletele orizontice izbuteste de Iapt s cimenteze ntr-o singur tez nou,
creatoare, inedit, cele dou puncte de vedere adverse, depsindu-le.
ACCENTUL AXIOLOGIC
ncheind partea dintii a lucrrii, ne vedem din nou n Iata Ienomenului, a crui studiere ne-am
propus-o, si Iacem loc mirrii c s-au gsit ginditori, s cread c ,sentimentul spatiului" oIer o
suIicient explicatie. ,Stilul" e un Ienomen Ioarte complex care solicit o Ioarte ampl lmurire. Dac
ne-am opri la orizonturile inconstiente, ca singuri Iactori determinanti ai acestui Ienomen, ar nsemna s
ne declarm multumiti cu o explicatie vdit trunchiat. Nici o mprejurare, nici un Iapt, nici un indiciu
nu ne autorizeaz la sugrumarea bazei explicative; dimpotriv, toate semnele invit la lrgirea si
adncirea problemei. Am designat orizonturilor inconstiente un loc ntre momentele determinante ale
Ienomenului n chestiune. Orizonturile schiteaz ns numai un cadru preliminar, n care vor intra n
actiune ceilalti Iactori determinanti ai stilului, nu mai putin importanti, ncercm, n cele ce urmeaz, s
ne tiem drum pn la ceilalti agenti de cari atrn Ienomenul, ce ne intereseaz. Ni s-a dat s stabilim n
cele precedente c inconstientul si cldeste, printr-un Iel de proiectiune organic, cele dou orizonturi:
spatial si temporal. Acestor orizonturi, o dat tesute, si aruncate ca o plas peste existent, inconstientul
le adaug imediat un ,accent axiologic". Ce sens are acest accent, si cum l vom situa n teoria noastr?
,Accentul axiologic" e si el, nainte de toate, reIlexul unei atitudini inconstiente a spiritului uman. Desi
organic solidar cu orizonturile sale, inconstientul ia o atitudine si o initiativ ,pretuitoare" Iat de
orizonturile asupra crora s-a Iixat, aceasta n sensul c le nvesteste cu accentul unei valori. Poti s te
simti desigur organic solidar cu ceva; mprejurarea aceasta nu te oblig ns s privesti acest ceva ca pe
o valoare pozitiv. Uneori este asa. Alteori poti s te simti organic solidar cu ceva si totusi s negi acest
ceva ca pe o nonvaloare. Solidaritatea organic nu implic numaidect si o solidaritate pe podisul
valorilor, sau sub unghi axiologic. Exemple Ioarte apropiate conIirm aceast stare de lucruri. Te simti
organic solidar nainte de toate si mai presus de toate cu tine nsuti, n sensul c nu poti s iesi din tine,
Ir de a rni principiul identittii. Aceast mprejurare nu te oblig ns ctusi de putin s admiri n tine
nsuti ntruparea unor maxime valori. Tot asa te simti organic solidar cu etnicul, n care te integrezi prin
obrsie si dispozitii luntrice, prin snge si chemri ancestrale. Aceasta nu nseamn ns numaidect c
pretuiesti etnicul ca substrat si detintor al unei exclusivitti, si ca ntrupare Ir prihan a unor supreme
idealuri. Disocierea aceasta, ntre solidarizarea organic si solidarizarea pe temei de accent axiologic, e
operabil si n domeniul, pe care l cercetm. Pe terenul, unde ne gsim gratie analizelor, ce ni le-am
impus, sunt n adevr posibile dou Ieluri de solidarizri, care uneori se suprapun, alteori ns nu. n
orice caz, solidarizarea organic si solidarizarea axiologic ,cu ceva" nu se implic reciproc si cu
necesitate, ntre solidarizarea organic cu un anume orizont, si solidarizarea axiologic cu acelasi
orizont, se realizeaz uneori un paralelism, care conIer atitudinii spirituale Iat de existent un aspect
masiv si viguros, mret si Ir echivoc. Alteori ns raportul dintre cele dou solidarizri posibile ia
aspectul unei polaritti, care conIer atitudinii spirituale Iat de existent o not cel putin paradoxal,
dac nu stranie si de nenteles. Pentru ilustrarea Iaptului c alturi de solidarizarea organic cu un anume
orizont poate s stea o nonsolidarizare axiologic, ne oIer un Ioarte instructiv exemplu cultura indic.
Cum se prezint cultura indic sub unghiul disocierii conceptuale ntre ,solidarizarea organic" si
,solidarizarea axiologic" n raport cu cadrele orizontice? Rspunsul ne va Ii enorm nlesnit, dac
procedm n prealabil la o caracterizare, n genere, a artei si a metaIizicei indice. Se impune Iireste din
capul locului o nItisare Ir discriminri si Ir preIerinte preconcepute. S artm care aspecte ale
artei si metaIizicei indice se dato-resc unei solidarizri organice ca un anume orizont, si care aspecte ale
artei si metaIizicei indice se datoresc accentului axiologic, cu care indul nzestreaz acest orizont.
Orizontul spatial, cu care indul se simte organic solidar, trebuie s Iie vizibil maniIest nainte de
toate n anume particularitti ale artei sale plastice. Arta plastic indic strneste mai mult interesul dect
entuziasmul nostru, si aceasta gratie Ielurimii aspectelor, care o diIerentiaz, pn la singularizare, de
arta de aiurea. Sculptura, relieIul, arhitectura, ornamentul, alctuiesc n India, nclestndu-se unele n
altele, mai mult dect oriunde, un complex unitar, aproape indivizibil. Faptul acesta, Ioarte izbitor si
Ioarte obstesc, e menit s dea un Iior de zpceal spectatorului si s aduc n perplexitate pe orice
european neprevenit. Fenomenul cere totusi s ne pstrm cumptul. S trecem cu vederea tot ce ar
putea s ne displac, chiar si promiscuitatea Iormelor si permanenta, ncptnata conIuzie a genurilor, si
s privim totul Icnd abstractie de codul normelor noastre. Arta plastic indic, n preponderent de
natur sacral, e reprezentat printr-un enorm belsug de monumente. Le enumerm dup categorii:
temple, mnstiri, chilii de reculegere, coline cu re-licvii, tarcuri sacrale cu portale, columne simbolice.
Arta plastic indic s-a diIerentiat, precum se ntelege de la sine, n diIerite stiluri, n Iunctie de timpuri,
aentre si comunitti. Aici ne -intereseaz ns mai putin detaliile stilistice, ct aspectele generale. S ne
oprim la ceea ce este reprezentativ. Iat templele de un caracter curat brahmanic de la EleIanta (n
brahmanism suntem ispititi s vedem ntruparea cea mai pur a spiritului indic), sau monumentele
plastice de la Elura, n care s-a ntruchipat duhul jainist. (Pentru circumscrierea monumentelor artei
indice chiar si denumiri ca ,sculptur", ,arhitectur", devin uneori improprii.) Nu mai putin
reprezentative sunt templele de la Udepur, de tip numit Sicara (stil nordic), sau turnurile de tip Vimana
(stil sudic). Art cu totul speciIic, local, avem prilejul s contemplm n columnele si portalurile
tarcurilor sacrale, din primvara budismului, de la Santsi, si tot asa n relieIurile de marmor de ex. ale
,stupei" de la Amaravati, sau n arhitectura plastic, ciclic si legendar de la Borobu-dur (insula Java),
n care s-a ntruchipat cosmologia Mahaya-nei. Dac Iacem abstractia cuvenit de prea vditele nruriri
si inIiltratii eleniste, putem s lum n considerare si arta de la Gandhara, de un suprem raIinament, si
care vorbeste mai de-a dreptul si mai convingtor sensibilittii europene. Aceast enu-meratie a
monumentelor reprezentative e departe de a Ii complet, dar poate tocmai suIicient pentru a ne cluzi
aproximativ ntr-o vegetatie, care desIide orice gnd dornic de rnduial. IndiIerent de splendorile cu
totul locale si indiIerent de toate deosebirile stilistice de amnunt, care distanteaz monumentele din
diverse locuri, arta indic de pretutindeni, privit n tot ansamblul ei, ne izbeste, n comparatie cu cea
european, n primul rnd prin excesul Ir zgazuri si cu adevrat tropic, slbatic, raIinat si barbar, al
Iantaziei plastice. Doar barocul european (descinznd de altIel din alt duh, mai putin erotic) si aceasta
numai n cele mai proliIice clipe ale sale, mai reaminteste pe departe bogtia debordant, suIocant, a
Iantaziei plastice indice; nu ca stil, Iireste, dar ntructva ca orgie de Iorme, indul, ntru ct sensibilitatea
i va ngdui s ia contact eIectiv cu continentul nostru, trebuie s ncerce n Iata artei europene un
penibil sentiment de deIicient a imaginatiei Iormale. Judecind dup codul sensibilittii noastre, vom
gsi la rndul nostru, c arta indic suIer de o suprasaturatie de Iorme. Ceea ce se impune atentiei de la
ntia ntlnire cu arta plastic indic este, n aIar de desIrul Iormelor, o ciudat compensatie ponde-
ratoare a acestui aspect; ne reIerim la Ienomenul repetitiei obsedante a aceluiasi motiv. Bogtia Iantaziei
plastice, Iierbinte, si nelinistit ca aerul amiezii solare, dobndeste prin repetitia motivelor, un struitor,
calmant aspect de monotonie. O mor-tiIicant monotonie revrsat peste un exces de Iorme plastice, iat
nota dominant a artei indice n toate stilurile ei. Aceast art creste, lundu-se parc la ntrecere cu Ilora
tropic a peisajului. Arta plastic, cu codrii ei de simboluri, cnd vii, cnd stinse, pare n India o anex
exuberant, un joc si o oglindire, a vegetatiei si a Iormatiunilor geologice. Turnurile templelor de la
Bhuvanesvara, tsnite ca din ntmplare, n toate dimensiunile cu putint, unul lng cellalt, ntr-o
dizordine magic respectat, par uriase cactee de piatr ntr-o lume contaminat de logica basmului.
EleIantul ntelept, tigrul crud, calul nobil, maimuta, caricatura viciilor umane, si alte Iabuloase Ipturi,
se amestec semniIicativ n Iauna instabil a divinittilor crunte sau interiorizate, creatoare sau
distrugtoare. Totul se prelungeste n totul, Ir limite, Ir hotare, ntr-o universal trdare a preciziei
logice si ntr-o obsteasc alunecare n alctuiri simbiotice. Aceast caracterizare risc totusi s nu
depseasc palpabilul, supraIata si evidenta optic. Preparativele pentru un sondaj n adnc o dat
mntuite, se pune o ntrebare mai esential: ce latent orizont spatial si gseste expresia n aceast art?
Invitm cititorul s ia n mn o istorie oarecare a artei indice si s priveasc de pild columna unui
portal cu nscocirile ei ornamentale, scobiturile, migala n marmor, ale unei stupe, un turn puhav de la
Bhuvanesvara, sau un perete al unei pesteri-templu de la EleIanta, Irmntat de relieIuri. Se va remarca
numai-dect n arta aceasta ca un Iel de horror vacui, de care pare ptruns izvoditorul. Artistul e parc
pn la obsesie preocupat de problema s umpl cu un continut plastic Iiecare loc gol al cadrului, ce-i st
la dispozitie, n Iata unui perete dominat de relieIurile colosale al zeului Siva si al sotiei sale Parvati,
artistul s-a vzut sItuit s ncarce de Ireamt nc orice locsor liber, si a pus, unele n celelalte, Iiguri si
motive, treptat-treptat, tot mai miniaturale. De la colosalul cadrului si al Iigurilor stpnitoare privirea
spectatorului e astIel ndrumat, ca de la artere, spre vinele tot mai ramiIicate, ca de la un bazin, spre
alveole tot mai mrunte, si silit n cele din urm s se piard ntr-un inIinit miniatural. Si-a gsit aci
expresia plastic un orizont spatial inIinit. Dar este acest orizont inIinit acelasi ca si cel implicat de arta
european? ntr-un anume nteles credem c da, numai ct n arta indic perspectiva inIinit si are
directia oarecum inversat spre cellalt capt Iictiv al ei. Artistul european purcede prin expansiune, prin
evolutie, de la un anume cadru, spre inIinitul mare. Artistul european dilat cadrul initial, integrn-du-l
ntr-o perspectiv inIinit (Rembrandt). n Iunctionalismul elementelor structive ale catedralelor gotice,
liniile extazului vertical de pild indic o depsire, o revrsare a masei arhitectonice n inIinitul mare. n
India, artistul stpnit de acelasi orizont inIinit hotrste invers: el porneste de la un cadru, dar te sileste
s adncesti acest cadru, ntr-un orizont inIinit, interior cadrului. De la un cadru, dat sau Iixat dinainte,
europeanul pleac spre inIinitul mare dinaIar; de la un cadru, dat sau Iixat, indul purcede oarecum prin
involutie spre inIinitul mic dinuntrul cadrului. Europeanul si indul sunt n Iond posedati de acelasi
orizont inIinit, ei l exploateaz ns dup procedee contrare si n sensuri inverse, n arta european
cadrul initial respir deschis, ntr-un larg orizont, rareIiat la inIinit; n arta indic acelasi cadru initial
vibreaz luntric, ntr-un orizont de-o maxim densitate. Cele mai adesea, n arta indic, se juxtapun,
Ir problematizri si Ir mustrri de constiint, n acelasi cadru, ,colosalul" si ,miniaturalul". Faptul
acesta cu iz de nonsens, deosebit de ciudat la ntia vedere, apare europeanului hotrt condamnabil, cel
putin ca o ,lips de stil", dac nu chiar ca o monstruozitate. Ori Iaptul e att de generalizat, c merit o
alt interpretare, mai generoas. Fenomenul e prea obstesc,ca s nsemne lips de stil; el e mai curnd
simptom eclatant al unui ,alt" stil. Fenomenul e chiar ,stilistic" prin excelent, deoarece prin el ni se
destinuieste un procedeu uman, consecvent ascultat si urmat n tratarea orizontului spatial, n arta
indic ,colosalul" si ,miniaturalul" nu posed semniIicatia de ,colosal" si de ,miniatural", pur si simplu;
colosalul si miniaturalul reprezint, n arta indic, elemente ntr-un sistem de tehnic artistic, ele sunt
momente, etape, prin care se realizeaz viziunea inIinitului n perspectiv involutiv. Trebuie s tinem n
vedere c artistul, procednd prin involutie si voind s avanseze de la cadru spre inIinitul interior
cadrului, nici nu are alt posibilitate tehnic, dect aceea obtinut prin juxtapunerea colosalului si
miniaturalului. Aceast stare de lucruri Ioarte normal si de loc precar n-a prea Iost nteleas din partea
comentatorilor europeni, anchilozati n anume obiceiuri optice. Rmne, Iireste o problem pentru sine
ntrebarea, de ce adic indul, trind ntr-un orizont inIinit, ca si europeanul, sIrseste n cele din urm,
prin a trata acest orizont dup un procedeu tocmai contrar. Credem c nu ne nselm, interpretnd aceast
inversare de procedeu ca eIect al unei atitudini de ncnsolidarizare axiologic n raport cu orizontul.
Subliniem c indul trieste datorit unui legmnt inconstient, poate mai mult chiar dect europeanul, cu
toate simturile si cu toti porii n orizontul inIinit. Indul e organic solidar cu acest inIinit, ntr-un Iel mai
hotrt chiar dect europeanul. Peste aceast solidaritate organic, primar, n raport cu orizontul, s-a
suprapus ns n spiritul indului un accent axiologic negativ. Sub imperiul acestei orientri inconstiente,
indul socoteste orizontul spatial, cu toate cele continute, ca o nonva-loare. n consecint artistul,
purceznd de la un cadru, nu va mai integra acest cadru n inIinitul mare, cum o Iace europeanul, potrivit
logicei sale aIirmative, ci va proceda invers: indul va schita un gest tgduitor, si se va retrage oarecum
din orizontul, ce i s-a hrzit, si pe care l socoteste drept o nonvaloare, se va retrage, zicem, din
orizontul su Iiresc, lund calea involutiei* Accentul axiologic'negativ, cu care indul nzestreaz
orizontul spatial, prilejuieste n art o ntoarcere pe dos a perspectivei inIinite. Ceea ce l diIerentiaz
deci pe ind, pn la singularizare, este nu att orizontul, cit accentul axiologic. Accentul axiologic
negativ nu duce la anularea orizontului. Orizontul persist, si accentul negativ i se suprapune doar, prin
ceea ce se ajunge la aspecte Ioarte complexe si paradoxale.
Orizontul inIinit, precum si accentul axiologic negativ, ca agenti inconstienti, ni se reveleaz, si mai
vizibili prin eIectele lor, n metaIizica indic. MetaIizica indic conIirm, prin puterea Iormulelor, ceea
ce arta indic ne ngduie doar s bnuim pe departe si prin nconjur. Pentru a destila accentul axiologic,
din complexul de Iorme al artei indice, e nevoie-de un serios eIort de ntelegere si de-o subtil tehnic
exegetic. SemniIicatia perspectivei indice, cu sgeata ei ntoars de la cadru spre inIinitul interior, a
trebuit s o punem n evident printr-o interpretare reIlectat, printr-un ocol destul de accidentat, printr-
un apel la concepte, nc niciodat ntrebuintate n teoria artei, precum este acela al ,involutiei". Ori, n
metaIizica indic, orizontul inIinit e implicat ca prundul de-o ap stttoare, iar accentul axiologic
negativ e exprimat de-a dreptul, n diIerite Iormule. Lucrurile, Iiintele, elementele si divinittile l-au
interesat, l-au preocupat, l-au muncit pe ind,, n toate timpurile, nu att prin ele nsile, ct pentru Iaptul
c,, reale sau nchipuite, toate existentele si Ipturile se inseriaz, multumit modului cum sunt
concepute, Ir de nici o rezistent, ntr-un unic, coplesitor, orizont inIinit. Ciobanul vedic,. care purta n
inima lui smnta upanisadelor, ciobanul care venea de undeva de la miaznoapte si da nval ntr-o tar
solar, ciobanul, care, lng capisti improvizate, cnta imnuri cerului, vrjii si Iocului, avea ochiul dintru
nceput ndreptat si pierdut n inIinit, nchipuirea lui nestioas captura un univers nesIrsit, mintea lui se
prvlea peste un orizont Ir limite. -Imaginatia lui, sltnd din metaIor n metaIor, se desIta n
supraproportii si se complcea n spargerea oricror Iorme mrginite. Lucrului izolat, individual, i se
denunta legitimitatea si i se acorda o justiIicare numai ca moment integrat ntr-un principiu nelimitat.
Numrul mare, de proportii astronomice, cum am zice astzi, joac ntia oar un rol n istoria gndirii
umane, n diversele cosmogonii indice. Dar nu numai att. Orizontul indului nu era inIinit numai n
sensul desIsurrii n larg, acelasi orizont inIinit se deschidea indului si spre zarea cealalt,. a ,micului",
pn la disparitia n nimic. Prin substanta sa suIleteasc initial indul vibreaz asa de mult ntr-un orizont
inIinit, nct sub privirile sale se sIarm orice hotar, n toate directiile si n toate domeniile. Indul si
dilat ,eul" pn la a deveni eul unic al ntregii lumi. Se ntmpl ns si s nu si-l dilate; atunci sub
presiunea aceluiasi orizont inIinit, indul si multiplic eul nchipuind legea Samsara, sau ,rentruparea"
n nenumrate vieti, ntreg acest orizont inIinit devine totusi n urma unei mari si continentale
deceptii sau printr-o secret tehnic compensatoare a suIletului uman? ntreg acest orizont devine
pentru ind o nonvaloare, un loc de rscumprare si de izbeliste. Accentul axiologic negativ, de care se
resimte toat cultura indic, prezint diIerite aspecte, cnd mai radicale, cnd mai atenuate; el e ns
prezent n toate sistemele metaIizice, cnd pe Iat, cnd pierdut ca drojdia ntr-un aluat: astIel n mistica
brahma-nic, cuprins n upanisade, n acel misticism al pierderii de sine pentru un sine mai nalt, care-si
gseste ncoronarea trzie n vasta doctrin monist a lui Samkara, nobilul comentator; astIel n sistemul
dualist Samkhya, n doctrina de mare patos etic a jainismului, n nvtturile budhiste, att n cele de Iaz
primar, ct si n scolastica ntortocheat a mahayanei.
1. Mistica brahmanic admite drept existent numai principiul absolut si impersonal, adic unitatea
suprem, ascuns: Atman. Potrivit unghiului de vedere monist al misticei brahma-nice, orizontul spatial
inIinit e numai mreaja sau Iorma mayei, a iluziei, a jocului, de care ascetul nu trebuie s se lase nici a-
tras, nici nselat. Prin accentul axiologic negativ, orizontul organic al suIletului indic dobndeste, n
mistica brahmanic, caracterul unei iluzii cosmice. Orizontul nu e anulat, el persist ca inIinit amgire.
2. Doctrina Samkhya cldeste pe un dualism initial: se admite pentru nceput o pluralitate de unitti
psihice, si materia compus din elemente. Doctrina Samkhya proIeseaz n ceea ce priveste materia, ca
parte integrant a existentei, o teorie vdit realist, spre deosebire de mistica brahmanic, dup care ma-
teria nu posed dect o realitate iluzorie sau reIlectat, ca apa mortilor. Dar si doctrina Samkhya pune un
accent negativ asupra orizontului spatial, considernd lumea materiei, dac nu ca o nlucire, cel putin ca
o nonvaloare. Ceea ce n ordinea noastr de idei revine la acelasi accent axiologic. Gsim cu alte
cuvinte si n Samkhya o platIorm de legitimare a traiului anahoretic; ea consist n devalorizarea
materiei, n degradarea ei, nu ca realitate, ci ca mediu vital. E vorba de o degradare mai mult moral.
Omului i se recomand s triasc n asa Iel, ca s se salveze cu orice pret din itele ncurcate ale
materiei. Ideea mntuirii prin mortiIicare, prin ascez, de sub jugul reincarnat iun ii, si-a gsit ntia
dezvoltare nIoiat tocmai n doctrina Samkhya (,Samkhya" nu e propriu-zis un sistem unic, ci, la Iel cu
mistica brahmanic, un cheag doctrinar, care revine divers comentat n diIerite sisteme, un caier central
din care gnditorii si torc Iirele dup cum i-ajut priceperea si nclinrile. Doctrina Samkhya alctuieste,
cel putin n parte, atlt baza jai-nismului, ct si baza budhismului, deopotriv preocupate de tehnica
salvrii de sub jugul Samsarei sau al legii rentruprilor).
3. Jainismul dezvolt pn la cele din urm consecinte, de-o nItisare aproape maniac, nvttura
despre ,ahimsa". Ahimsa e porunca de a nu omor si de a nu vtma n nici un chip Iiintele vii. Etica
jainist vrea s ia lumea prin tangent, desi omul trieste evident nuntrul cercului. Aceast etic e
impresionant prin respectul absolut acordat vietii; pornind de aci, ea nchipuie o ntreag retea de
precepte si comportri n vederea salvrii individuale. (Jainistul umbl bunoar tot cu gura acoperit
pentru ca nu cumra s nghit vreun tintar.) Existenta n orizontul spatial, si temporal, e considerat ca o
nonvaloare. Curmarea reincarnatiunii e urmrit cu strategia ntregii vieti ca un suprem ideal. Ce
struint n suprimarea celor mai Iiresti nclinri, ct autoIlagelare, si pe ce ntortocheate crri, numai
pentru a Ii scutit de rencarnare! S se remarce tensiunea latent dintre componentele spirituale ale
jainismului. Ce uluitoare ncrucisare de orizonturi si accente: respectul absolut, mpins pn. la jertIa de
sine, Iat de orice viat, si n acelasi timp hotrrea. de a socoti viata drept o nonvaloare!
4. Problema curmrii reincarnatiunilor se situeaz si n centrul preocuprilor budhiste. Budhismul
propovduieste, ca tehnic ductoare la tint, ndeosebi desIacerea luntric de orice interes pasional
acordat vietii proprii, apoi mila Iat de toata Iiintele si grija de a le mntui Ir deosebire pe toate, toate
Iiind supuse aceleiasi Iatalitti a rentoarcerii. Cit vreme mistica brahmanic priveste orizontul spatial
inIinit ca o iluzie emanat din Atman, sau ca un joc Ir de noim, pe care si-l ngduie n singurtatea
sa un Dumnezeu stingher (nvttur exoteric, de-a doua mn), budhismul s-a simtit chemat s radi-
calizeze accentul negativ, aIirmnd c n dosul iluziei simturilor noastre si in dosul ideii despre
substant, nu se gseste nimic. ,Nimicul", ca substrat al unei cosmice iluzii, iat n esent conceptia
budhist. n aceast doctrin despre rul Ir prund al iluziilor si-au dat ntlnire neantul si nlucirea. S-ar
preai, c o mai masiv ngrmdire de negatiuni nici nu e posibil.
Budhismul de mai trziu, nIlorind n scolastica nvoalt a mahayanei, Iace totusi nc un pas n
sensul radicalizrii negative. Gnditorul Nagariuna, Iurat de-o abstract betie nihilist, propune
nvttura despre ,absolutul gol" (sunyata): nu numai lumea sensibil e o iluzie; Iaptul c omul si
nchipuie c exist, chiar si Iaptul c omul crede c simte lumea sensibil, sunt la rndul lor tot numai
iluzii. Negatiunile se rezolv aci n vrtej si n exaltare Ir deznodmnt. Cu aceasta apele tgduirii au
inundat cu totul orizonturile existentei.
Norma si practica moral, de toate zilele, ntemeiate pe conceptiile, despre care am dat un sumar
tablou, culmineaz de Iiecare dat ntr-un ascetism negativ, adic n sIatul, devenit conduit, de a nu
colabora cu nici o Iapt, nici bun, nici rea, la ceea ce se petrece, jucus si Ir Iru, n orizontul inIinit al
vietii.
Arta si metaIizica indic, de-o ametitoare bogtie de Iorme si gnduri, exempliIic ad oculos, c a
avea un orizont este un lucru, si a ncunjura acest orizont de nimbul unei valori este altul. Sunt aci n joc
doi termeni autonomi, dou puteri separate. ntr-adevr, n magniIica vegetatie a artei si metaIizicei
indice se ntretaie sau se ntlnesc doi Iactori distincti, cari se suprapun, nu n duhul unui reconIortant
paralelism, ca n Europa, ci n duhul prpstios al unei stranii polaritti. n cultura european, orizontul
spatial inIinit e ntrit printr-un contraIort axiologic pozitiv; acelasi orizont poart n suIletul omului in-
dic un stigmat negativ. Orizonturile spatiale, al indului si al europeanului, sunt ntr-un Iel sinonime, care
dobndesc un sens divergent gratie accentelor, cu care sunt nzestrate. E cert c mperecherea dintre
orizontul inIinit si accentul negativ mprumut culturii indice, n ntregul ei, nota unei Iascinante para-
doxii, un proIund Iarmec, care cheam si nspimnt, o vraj de care ne simtim atrasi si stingheriti n
acelasi timp.
Trecnd pe planul concluziilor, vom sustine, cu alte cuvinte, c pot s existe culturi Ioarte diIerite ca
stil, cu toate c ele cresc n atmosIera aceluiasi orizont spatial. O asemenea tez, Ilancat de expunerile
lmuritoare cuvenite, are darul s sting ncrederea acordat conceptiei morIologice, care nchipuie pen-
tru Iiecare cultur un spatiu speciIic. In diIerentierea culturilor intervin uneori alti Iactori, nu mai putin
importanti dect orizontul spatial, care din ntmplare, dup cum vzurm, poate s Iie locul comun al
mai multor culturi. Stilul unei culturi nu e hotrt de pecetea unui singur Iactor. Dou culturi, implicnd
acelasi orizont, pot s Iie totusi Ioarte diIerite; datorit tocmai celorlalti Iactori, cari determin
Ienomenul stilului. La Iel cu europeanul gotic, inzii aveau o intens viziune a inIinitului, totusi ei au
izbutit s devie autorii unei culturi de o mare originalitate si unic n Ielul su, care nu e ,nc o dat"
cea european. Originalitatea Ienomenului e asigurat n acest caz de alti Iactori, iar nu de viziunea
spatiului, la care recurge morIologia bin-tuit de manie monoideic. Unul dintre Iactorii eterogeni, dato-
rit crora cultura european si cultura indic se diIerentiaz pn la singularizare, este tocmai accentul
axiologic, cu care e nvestit de Iiecare dat orizontul spatial. Pentru european orizontul inIinit e vasul
tuturor valorilor, pentru ind acelasi orizont inIinit e vasul tuturor nonvalorilor.
Accentul axiologic trebuie n genere socotit ca un adaos la orizontul spatial, ca un plus, ca o
ntregire. Inconstientul si creeaz singur un orizont spatial, cum melcul si cldeste casa de var. Din
Iaptul c inconstientul e organic solidar cu orizontul, ce si l-a creat, nu urmeaz ca existenta ntr-un
asemenea orizont s Iie apreciat ca atare. Se poate prea usor ntmpla ca orizontul s Iie simtit ca o
inIirmitate. Cultura indic ilustreaz convingtor aceast situatie, cu repercusiuni teoretice, de care
trebuie s se tin neconditionat seama.
ATITUDINEA ANABASIC $I CATABASIC
Un alt Iactor, care se intercaleaz n reteaua determinatiuni-lor stilistice, este Ielul, n care
inconstientul interpreteaz sensul Iundamental al oricrei miscri posibile n cadrul unui o-rizont
oarecare. S reprivim situatia si s Iixm atentiei noastre constelatia Iactorilor stilistici. Exist asadar un
inconstient cu o seam de predispozitiuni native. Inconstientul si creeaz, prin simpla actualizare a
latentelor sale, ca o ntie proiectiune, un cadru primar, organic, de natur orizontic. Acelasi inconstient
nzestreaz apoi ,existenta" n cadrul orizontic, sau orizonturile ca atare, cu un ,accent axiologic". Cu
aceasta inconstientul s-a hotrt la o ntie atitudine pretuitoare, de care se va resimti eIectiv orice
pretuire constient de mai trziu. Aci e locul unde, n seria determinatiunilor stilistice, intervine un al
treilea Iactor de temelie. Inconstientul, situat ntr-un orizont, pe care l aIirm ca o valoare, sau l
tgduieste ca pe o nonva-loare, se vede capabil de diverse miscri n raport cu orizontul su. Printr-o
initiativ spontan, de care nu e nimnui rspunztor, inconstientul se decide s atribuie un sens
Iundamental, ascuns, tuturor miscrilor posibile. Acest sens ascuns se acord n primul rnd liniei
imanente a vietii, sau mai precis: acest sens se acord vietii global, nteleas ca miscare, ca traiectorie, n
raport cu un anume cadru orizontic. Sensul, ce se atribuie vietii, ca traiectorie n cadrul unui anume
orizont, este smnta inconstient, din care creste sentimentul, ce-l are un individ sau o colectivitate
despre ,destin". Sensul unei miscri poate Ii n genere interpretat n dou Ieluri opuse: ca naintare n
orizont, sau ca retragere din orizont (o a treia posibilitate e starea neutr, a miscrii de o semniIicatie
echivalent strii pe loc). Vom vorbi n consecint despre sensul anabasic sau despre sensul catabasic al
miscrii n cadrul unui anume orizont (a treia posibilitate este sensul neutru). SuIletul european, pentru a
rmnea la exemplele noastre, se simte n orizontul su inIinit, prin tot ce ndeplineste, prin Iiecare pas,
prin Iiecare act, prin Iiecare miscare mai esential a sa, n naintare, n expansiune, n desIsurare
aproape agresiv, n expeditie cuceritoare. Sentimentul, ce-l ncearc europeanul cu privire la destin, e
,anabasic". Prin tot ce ntreprinde, prin toate creatiile sale spirituale, materiale sau tehnice, occidentalul
si satisIace acest sentiment anabasic al destinului. Toat istoria europeanului, cu cruciadele si colo-
nizrile ei, cu cucerirea elementelor, cu nscocirile ei neistovite de stiluri si mode, constituie de altIel o
mrturie despre aceasta, o mrturie etalat pe un cuprins transcontinental si cu soroace seculare. SuIletul
cellalt, indic, desi desIsurat, nu cu mai putin exuberant, ntr-un orizont tot inIinit, ca si al europeanu-
lui, si simte sensul miscrii, ca o retragere din orizont. Datorit acestui sentiment, sau mai bine, datorit
acestei atitudini, indul se simte permanent ndemnat s nu colaboreze cu steaua vitalittii sale. Indul,
trind n lume, se simte tot timpul re-trgndu-se sau ntorcndu-se din ea, adic prtas la etica non-
nIptuirii. Acesta e sensul, pe care inconstient indul l acord destinului su terestru; de aceast
atitudine ,catabasic" se resimte morala si metaIizica sa, arta sa, ba chiar si politica sa. Viata indului e
ptruns de gustul patetic al retragerii din orizontul inIinit, ce i s-a hrzit. Chiar conceptia, ce-o are
indul despre demnitatea omeneasc, e anexat acestei atitudini cata-basice.
Sensul, ce se d vietii ca traiectorie n cadru orizontic, nu trebuie conIundat cu accentul axiologic.
Avem de-a Iace aci cu doi Iactori distincti, Iapt ce poate Ii veriIicat asupra ultimului nostru exemplu.
Atribuim indului: 1) orizontul inIinit; 2) accentul axiologic negativ; 3) sentimentul catabasic al
destinului. Suntem Iireste ispititi s ne punem numaidect ntrebarea, dac sentimentul catabasic al
destinului nu se reduce n cele din urm la accentul axiologic negativ, sau dac nu e o simpl consecint
a acestuia. Avem motive binecuvntate s credem c nu. Problema nici nu e chiar asa de complicat,
cum pare. Nedumerirea se nltur simplu printr-o ncercare cu caracter de experiment intelectual. Ne
ntrebm, dac nu s-ar putea atribui unui suIlet n acelasi timp accentul axiologic negativ, si sentimentul
anabasic al destinului, iar nu sentimentul catabasic. Experimentul, de abia ncercat, s-a si consumat.
Nimic mai lesne de-ct s imaginezi un suIlet drcesc cuceritor, care negnd valoarea existentei n
cadrul unui orizont, s purcead - nu la retragere - ci la naintare, la oIensiv distrugtoare mpotriva a
tot ce exist n acest orizont. Am avea de-a Iace n acest caz cu un Iel de nihilism integral, care
teoreticeste e posibil, iar istoriceste poate nu tocmai greu de identiIicat. Nihilismul integral implic un
accent axiologic negativ si sentimentul ana-basic al destinului. Ori indul, desi consider viata n cadrul
orizontic, ce i s-a hrzit, ca o nonvaloare, nu se gndeste o clip mcar, s se nroleze ntr-un Iront
distrugtor. Dimpotriv: nicieri nu s-a aprins Ilacra unui mai palpitant respect Iat de tot ce e viat,
nicieri, rspunderea Iat de orice atom vital n-a luat proportii, ca n India. Mult nu lipseste ca aspectul
acesta s ni se par eIectul unei inconsecvente, mprejurarea se lmureste totusi. Accentul axiologic
negativ si sentimentul ca-tabasic al destinului sunt Iactori distincti, cari nu se stingheresc, si cari pot s
coexiste n acelasi suIlet. Cu aceasta analiza Iactorilor stilistici produce nc o mrturie despre
complexitatea suIletului indic.
Acordnd un credit necontrolat, ca simpli laici, cercetrilor etnologice, nsemnm aici, sub titlu
ilustrativ, si ceea ce ne e dat s aIlm despre suIletul etiop. Sunt cercettori, care sustin cu convingerea
unei ndelungate experiente, c etiopul se simte trind ntr-un vast spatiu, inIinit, ntocmai ca si
europeanul; si ca indul, adugm din partea noastr. Nu ar Ii dect normal s ne ntrebm, dac etiopul
ncearc n raport cu linia vietii un sentiment anabasic sau un sentiment catabasic. Un examen, Iie si
numai sumar, al culturii etiope, ne sugereaz concluzia c sentimentul etiopului Iat de destin nu e nici
anabasic, nici catabasic. Etnologia nclin a ne prezenta omul etiop ca ducnd n mare msur viata unei
plante. Pmntul, sugrumat de soare, si nviorat de ploile cerului, sezoanele luxuriante, succesiunea
Ienomenelor, ritmul astral, procesele prin care se nIirip viata, moartea cu aspectul mblnzit al unui
Iapt arhiIiresc, integrat n ordinea naturii si a Iecundrii, toate aceste Iapte si momente sunt, dup cum ni
se spune, trite si gndite din partea omului etiop, nu mult mai altIel, dect le-ar tri si le-ar gndi o plant
trezit printr-un miracol la constiinta de sine. Se subliniaz c vegetativul, n calitate de categorie vital
a omului etiop, nu este expresia unei stri precare si condamnabile; vegetativul are n viata etiopului
semniIicatia unei metaIizici consecvent realizat de-a lungul generatiilor, Ir nceput si Ir sIrsit.
Etiopul nu se simte un intrus n ordinea Iirii, ci un moment si o prelungire a ei. Aceast deplin integrare
conIer vietii etiope o nItisare magniIic, un aer sublim de permanent supraIireasc, de
imperturbabil vesnicie. E clar c etiopul, gsindu-se ntr-o asemenea stare de vegetativ suIicient, nu
ncearc Iata de destin nici sentimentul, care ndeamn la ,naintare" si la expansiune, dar nici
sentimentul, care ndeamn la ,retragere". SuIletul etiop, neclintit limb de cntar, se simte ntr-o vie si
plin nemiscare, n neutral si vistoare crestere. Propozitia noastr despre pluralitatea Iactorilor stilistici
se veriIic nc o dat. Culturile nu se diIerentiaz totdeauna prin totalitatea acestor Iactori. AstIel,
cteodat, culturi respirnd n unul si acelasi orizont se diIerentiaz n virtutea altor Iactori determinanti.
Atitudinea anabasic, catabasic sau neutr, intrnd ca un coeIicient n sentimentul destinului, pot Ii
veriIicate ca atare, lund n studiu structura intim a diverselor culturi. Dup toate semnele si indicatiile
istorice, ni se pare c o Ioarte accentuat atitudine catabasic trebuie s atribuim vechiului om egiptean.
Egipteanul tria inconstient ntr-un orizont speciIic Iat de care el nu se simtea ns naintind, ci in
retragere. Viata cu toate initiativele si peripetiile ei, se traducea si se organiza, pentru sensibilitatea egip-
tenilor, acei copii nscuti btrni, ca o lung si ncurcat ,retragere". Egipteanul, despre care se spune c
se gndea la moarte nc din pntecele mamei, se gsea n permanent stare de evacuare a orizontului
su. Cele mai mari energii disponibile ale statului sunt puse n serviciul mortii; problema capital a
domnitorului e cldirea unui mormnt. Grija de toate zilele a tuturor: cultul disprutilor. Medicina
egiptenilor Iace minuni, dar numai n ceea ce priveste conservarea mortilor. Egiptenii, oameni de
pronuntat participare, tehnicieni reci, gospodari calculati, devin lirici numai n Iata ultimei taine. E greu
de spus ntru ct deIinitia dat de Heidegger existentei umane ca ,existent spre moarte" se potriveste de
Iapt existentei noastre n genere. DeIinitia red ns de minune existenta omului egiptean. Ceea ce Alois
Riegl rstlmcea ca ,sIial de spatiu", credem, c nu e dect acest sentiment ,catabasic" al destinului,
pe care, dup stirile, de multe ori uluitoare, ce ne-au rmas despre oamenii din valea Nilului, trebuie s-l
atribuim vechiului egiptean. Nu ni se cere ns neaprat s scormonim prin toate ungherele istoriei,
pentru a veriIica ideea despre atitudinea anabasic si catabasic. Se gsesc exemple apropiate si exemple
deprtate. Materialul documentar e destul de mnos. ,Atitudinile", ce ne preocup, sunt, ntr-o Iorm sau
alta, tot asa de rspndite ca si sentimentul destinului, iar sentimentul destinului stim c e general ome-
nesc. Totusi sentimentul destinului nu are pretutindeni si-n toate timpurile aceeasi semniIicatie.
Sentimentul destinului are semniIicatie variabil, dup timpuri si locuri. Analiza spectral ntrezreste n
Iormele acestui sentiment diverse componente. Una e de pild sentimentul destinului, care implic un
orizont inIinit, si n acelasi timp credinta c orice miscare a omului e subordonat unei secrete
expansiuni; altceva e sentimentul destinului, care implic un orizont ngust, si pe deasupra credinta c
orice miscare a omului se integreaz ntr-o secret retragere. Una e sentimentul destinului, care implic
un orizont inIinit si atitudinea retragerii, si iarsi cu totul altceva e sentimentul destinului, care implic
un orizont limitat si atitudinea naintrii. Sentimenul destinului e nrurit de orizont, si colorat de sensul
Iundamental, ascuns, atribuit oricrei miscri posibile n cadrul acestui orizont. Ascultnd o doin
romneasc, nu e greu s deslusesti n ea rezonanta unui speciIic sentiment al destinului. Omul spatiului
mioritic se simte parc n permanent, legnat naintare, ntr-un inIinit ondulat. Omul spatiului mioritic
si simte destinul ca un vesnic, monoton repetat, suis si cobors.
Atitudinea prin care se acord un Iundamental si amplu sens secret oricrei miscri posibile ntr-un
cadru orizontic este nc unul dintre Iactorii esentiali, care determin din adncimi inconstiente modul
si sIemdnra unui stil, individual sau colectiv. Dar Iactorul ana- sau catabasic, sub al crui semn tutelar
st uneori cte o ntreag cultur, e si el o variabil independent; independent de structura cadrului
orizontic si nu mai putin independent si de accentul axiologic. Cele constatate n legtur cu Iactorul
anabasic si catabasic ne ndrepttesc s aIirmm c determinantele unui stil se pot combina n diverse
chipuri. Structura intim a unui stil atrn, cu alte cuvinte, nu numai de o anume ,viziune spatial", cum
s-au grbit s cread diversi istorici ai artelor si IilosoIi ai culturii, contribuind prin aceast unilaterali-
tate a lor la congelarea prematur a posibilittilor exegetice. Structura unui stil atrn de-o seam de alti
Iactori determinanti, cari variaz sau se repet de la stil la stil, producnd prin combinarea si contopirea
lor, de Iiecare dat, o nou constelatie sui-generis, o nou zodie eIicient.
NZUINTA FORMATIV
Rmne s meditm nc putin asupra unui al patrulea Iactor, care determin Ienomenul stilului, nu
mai puternic desigur, dar poate mai vizibil, dect ceilalti Iactori despre care am vorbit pn acum.
Factorul, la a crui descriptie si analiz procedm, l vom numi ,nisus Iormativus". Am ncercat altdat,
cu mijloace mai putine, si pe un plan mai redus, s ncettenim n estetic acest termen mprumutat
biologiei teoretice, n micul nostru studiu despre FilosoIia stilului. Din neIericire, n momentul cnd
scriam acel studiu, nu ne gseam nc n situatia de a preciza locul ,nzuintei Iormative" n constelatia
determinant a Ienomenului stilistic. Sedusi de aparente si de insinurile obiectului n sine, Iceam chiar
greseala de a socoti nzuinta Iormativ drept substrat principal, sau chiar unic, al stilului, nc nu deplin
initiati n tainele de subsol si ocrotite de ntuneric ale Ienomenului, ne-am lsat impresionati, mai mult
dect trebuia, de calittile prin excelent vizibile ale stilului, adic de aspectele sale pipite sau pur
Iormale. Nu mai putin ns, diIe-rentiam, de atunci chiar, o diversitate de tendinte Iormative, la care nici
o consideratie nou, produs n rstimp, nu ne ndeamn s renuntm. Noile lumini, izvorte din viziunea
de ansamblu, dar si dintr-o analiz dus mai departe, ne silesc doar la schimbarea unor termeni.
,Nisus Iormativus" este apetitul Iormei, nevoia invincibil de a ntipri tuturor lucrurilor, care zac n
zona ntruchiprilor omenesti, tuturor lucrurilor care ajung n atingere cu virtutile noastre plastice,
nevoia, zicem, de a ntipri tuturor lucrurilor din orizontul nostru imaginar Iorme articulate n duhul unei
struitoare consecvente. Lucrurile acestea pot s Iie simplu nchipuite, dar ele pot s Iie si realizate prin
tehnica uman, ntr-un Iel, n spatiu si n timp: o statuie, un templu, o compozitie muzical, personajele
unei tragedii, o stare liric, un eIort moral, o organizatie social, etc. nsemnm c apetitul de Iorme al
omului nu poate Ii satisIcut numai de ,Iorme n genere" ; apetitul acesta are pretentii serioase, el cere
Iorme cu dezvoltri n spiritul unei logici proprii acestor Iorme. Acest apetit se ndreapt totdeauna spre
Iorme variate n spiritul unei consecvente inerente acestor Iorme. Dac apetitul de Iorme al omului ar Ii
satisIcut de Iorme n genere, omul s-ar multumi desigur cu ceea ce-i oIer natura n orice mprejurri, si
nu ar simti necesitatea creatiei culturale n genere, si a celei artistice n special. In Iond, diIerenta dintre
Iormele, pe care ni le mbie natura, si acelea, pe care le gsim mai mult sau mai putin vizibile n creatiile
de cultur, consist n Iaptul c Iormele apartinnd creatiilor culturale nu sunt Iorme brute, ci reprezint
Iorme care vibreaz ntr-o mas de derivatii Iormale, dezvoltate potrivit logicei proprii acestor Iorme.
Latura curat Iormal a unui stil se caracterizeaz prin dou aspecte deopotriv de importante: prin Iorm
si prin consecventa n variatia Iormal. Dac n biologie sau n natur ,nzuinta Iormativ" este Iactorul
creator de Iorme, n ,cultur" ,nzuinta Iormativ" este Iactorul, care creeaz o Iorm si o dezvolt,
sustinnd-o pe liniile unei consecvente luntrice, n ,cultur" nzuinta Iormativ e de puterea a doua.
Aici nu vom vorbi dect despre aceast de a doua nzuint Iormativ.
DiIerentiem trei moduri ale nzuintei Iormative. Aceste moduri sau tendinte apar sau dispar, mor sau
renasc, dup culturi, epoci, individualitti. Ele sunt urmtoarele:
1. Modul individualizant;
2. Modul tipizant;
3. Modul stihial (elementarizant).
Esteticienii au hotrt, printr-un Iel de consens tacit, s diIerentieze ,stilurile", sub unghi Iormal,
dup gradul de apropiere sau abatere de la ,natur". Din parte-ne suntem de prere c acest punct de
vedere e inoperant. Nzuinta Iormativ, de modurile creia atrn toate ,stilurile", este un Iactor
exponential. Nu stim cum produsele acestui Iactor ar putea s Iie comparate cu produsele ,naturii".
,Natura" creeaz Iorme brute, ,nzuinta Iormativ" creeaz Iorme consecvent variate n ele nsile.
Distanta dintre natur si cultur este sub acest unghi asa de mare, nct produsele lor devin
incomensurabile. Creatorii unui stil individualizant, tipizant sau elementarizant nu vor, unii s se
apropie de natur, si altii s se deprteze; toti intentioneaz n Iond s ajung la o transcendent. (Aici nu
se pune nc problema, dac aceast intentie e realizabil sau nu.) Toti vor s parvin la adevrata
natur. Unii si nchipuie c ajung la aceasta pe calea individualizrii, altii cred c numai tipizarea duce
la tint, si iarsi altii acord credit numai elementarizrii. ,Natura" nu poate Ii preIcut deci n criteriu
de diIerentiere n studiul stilurilor, nsusi conceptul de ,natur" ni separe instabil.Sensul, ce se atribuie
acestui concept, depinde n multe privinte tocmai de ,nzuinta Iormativ", cruia privitorul i e din
ntmplare supus. Insul individualizant va vedea n ,natur" o colectie de momente individualizate, iar
insul tipizant va spune c esentialul n natur e tipicul. ,Stilurile", sub aspectul lor ,Iormativ", trebuiesc
disociate dup un criteriu imanent lor, iar nu n raport cu ,natura"1. De altIel, dup cum vom vedea,
nzuinta Iormativ intervine nu numai n tratarea ,naturii"; ea se maniIest bunoar, n chip eclatant,
chiar si n metaIizic, n modul de a concepe ,transcendentul".
S ilustrm prin cteva exemple Iiecare mod al ,nzuintei Iormative". Se stie ndeobste c de pild
cultura german, privit n ntregul ei, de-a lungul dezvoltrii istorice, maniIest o puternic si Ioarte
sustinut tendint ,individualizant", n tot ce ea a ntruchipat si realizat. Aceast tendint, caracteriznd
media unei ntregi culturi, a suIerit cnd o ntetire, cnd o slbire, dup epoci si individualitti. Trimitem
sumar la arta portretistic, la Iiguratia, din tablourile primitivilor germani, la arta german a renasterii,
care desi grav contaminat de modul tipizant italian nu-si putea totusi ascunde proIunda dragoste Iat de
tot ce e individual. Orict de vnjoase ar Ii Iost inIluentele strine suprapuse, dragostea subteran Iat de
individualul unic, Ir pereche reaprea, iarsi si iarsi, Itis, sau deghizat, n diverse chipuri (Diirer).
Pentru indentiIicarea modului individualizant s ne gndim mai departe la personajele, singulare pn la
ntortochere, care circul cu aerul lor ireal, de poveste, prin romanele romanticilor germani, sau la acele
subtile si labirintice analize psihologice, izvorte dintr-o abisal pasiune pentru nuant si detaliu, care au
Icut pe unii critici s asemene pe un Jean Paul cu Proust. De notat c tendinta aceasta individualizant
nu se istoveste n portretistic. Aceluiasi mod aIirmativ i anexm dragostea de duh si de piesaj local,
care, de bine de ru, domin literatura
1 Na-am ridicat si n FilozoIia stilului (1924) mpotriva criteriului ,natural" n diIerentierea
stilurilor. Ne-am reIerit atunci n mod critic ndeosebi la clasiIicarea lui Max Deri, teoretician si istoric
al artelor. Acest lucru n-a Iost mcar remarcat, din partea nici unui recenzent. Probabil c problema nici
n-a Iost sezisat.
si arta german aproape cu exclusivitate, si uneori pn la exces. In ultimii ani au aprut o multime
de lucrri care analizeaz literatura german sub acest aspect, al peisajelor, si al duhului local. Cultura
german constituie desigur un exemplu masiv si inepuizabil, care poate Ii exploatat dup plac, cnd e
vorba de ilustrarea nzuintei individualizante. Dac dorim s ilustrm nzuinta individualizant prin
cazuri, si concrete, si mari n acelasi timp, ne putem reIeri la opera revelatoare a unor personalitti
izolate, pentru care modul acesta e un semn cu osebire distinctiv: s ne gndim la un Rembrandt, s ne
gndim la un Shakespeare. Rembrandt, n goan dup detaliul viu, dup o trstur, dup un gest, n care
se rezum o ntreag individualitate cu tot trecutul ei, s-a oprit, iarsi si iarsi, ca asupra unei comori
iradiante, lng propria sa Iizionomie, eternizndu-si-o n portrete, din care reconstituim cu usurint o
unic, Irmntat, viat, mpins pn la obsesie, pasiunea aceasta reIlectat asupra propriului chip, se
consum viguros si cu totul n aIar de orice sentimental narcisism. S nu vedem n ea dect documentul
cel mai viu al unui mod Iormativ, si anume al modului individuali-zant. Rembrandt a Iost preocupat de
propriul chip, printr-o proIund adeziune organic la principiul individuatiunii. Rembrandt aspir la o
realitate metaIizic; ntr-un sens el atribuie portretului, cu accentele sale individualizante, o mai intens
realitate dect modelului viu. Modelul viu trebuie s i se Ii prut de multe ori o simpl copie anemic,
diluat si inexpresiv, a portretului. MetaIizica latent, la altarul creia oIicia Rembrandt, s-ar putea,
credem, reduce n cele din urm la o Iormul de Ielul acesta: Ipturile si dobndesc realitatea suprem,
ultim, prin individualizare, prin ct mai vrtoas individualizare. Tehnica individualizant a lui
Rembrandt nu tinteste spre un naturalism oglinditor si Ir noim, ci e pus n slujba unui gnd
metaIizic. Prin accentuarea, sublinierea si nvrtosirea individualului Rembrandt se simtea transpus pe
planul unei realitti metaIizice. Prin tehnica individualizant, el spera s obtin pentru Iiintele si
lucrurile pictate un spor existential. De aci poate nevoia de a mbrca Ipturile n acea lumin neIireasc,
venit de nicieri, si czut pe lucruri, ca nimb si pecete a unei supraexistente. Nu s-ar putea oare lumina
pe dinuntru cam n acelasi Iel si iperzelul individualizant al lui Shakespeare? Cine se mai ncumet s
vorbeasc astzi despre Hamlet sau despre Regele Lear, altIel dect ca despre niste Iiinte, n Iond mult
mai reale, dect Iiintele asa-zise reale din preajma noastr? ntruchiprile lui Shakespeare, de o
abundent pstoas de trsturi individuale, nu sunt numai existente unice, ci mai mult dect att.
Existente unice pot s Iie toate existentele mediocre din preajma oricui. Unui Hamlet ns i conIerim
prestigiul unei existente concentrate. Hamlet exist, dar exist la puterea a doua. Nzuinta
individualizant a acestor artisti (Rembrandt, Shakespeare) nu se mrgineste la transcrierea ,naturii", ci
caut un acces spre transcendent.
Trecnd dincolo de hotarele artei, n alte tinuturi spirituale, de ex. n metaIizic, vom gsi interesante
exemple pentru ilustrarea tendintei individualizante. Conceptia metaIizic a lui Leibniz, bunoar, a
crescut tocmai din nzuinta individualizant. Leibniz, gnditorul de nuantat si atotcuprinztoare
imaginatie, nchipuia o lume alctuit, n ultimul ei prundis, din unitti psihice indivizibile (monadele).
Monadele lui Leibniz sunt un Iel de atomi spirituali, inaccesibili inIluentelor externe, momente
ireductibile si de-o absolut discontinuitate. Dar marea noutate, pe care Leibniz o comunic gndirii
europene, consist mai putin n Iaptul c imagineaz monadele ca unitti de-o desvrsit
discontinuitate, ct n aspectul Iormal, pe care tine s-l ntipreasc monadelor. Leibniz aIirm: Iiecare
monad, ca atare, e nu numai un moment ntr-o discontinuitate, ci o individualitate complet distinct,
nzestrat cu o seam de nsusiri unice, o lume pentru sine, care nu se repet, si care, asa cum este, nu
este dect o singur dat. Niciodat n istoria gndirii umane imaginatia speculativ nu s-a lsat cu
acelasi entuziasm antrenat de tendinta individualizant, ca n cazul acesta al metaIizicei leib-niziene.
Avem aci de-a Iace cu cazul rar al unui stil de gndire, realizat pn n ultimele consecinte.
Poate nu e lipsit de interes s notm c aceast conceptie leib-nizian despre individualitatea unic a
monadelor, conceptie n genere uitat sau socotit o simpl bizarerie speculativ, si-a gsit recent un
pandant stiintiIic, ntr-o Iorm neasteptat. Fizicianul Pauli a enuntat nu tocmai de mult un principiu,
dup care de ex. n sistemul unui atom doi electroni nu pot niciodat s descrie aceeasi traiectorie. Prin
consecintele sale acest principiu ,individualizeaz" cu desvrsire aspectul atomilor. Cu aceasta se
introduce si n conceptia ,stiintiIic" despre elementele ultime ale naturii viziunea ,individualizant". O
problem, care se deschide pe plan IilosoIic, o dat cu Iormularea principiului Pauli, este: exprim acest
principiu o realitate obiectiv sau mai curnd un ,stil de gndire"? Prin tot sistemul nostru epistemologic,
nclinm spre interpretarea c e vorba si aci ca si n cazul metaIizicei leibniziene despre o realizare
extrem a unui ,stil de gndire".
S completm ilustrarea nzuintei individualizante si cu exemple din domeniul moral-spiritual.
Goethe a dat expresie lapidar unui postulat moral-spiritual, pe care estetica modern are obiceiul s-l
citeze, delauntimp chiar mai mult dect e de cuviint. ,Cea mai mare Iericire a muritorilor e
personalitatea." E nvederat lucru, c n aceast Iormul a luat Iiint, n chip de maxim, modul
individualizant, asupra cruia tocmai ne aplecm interesul. Idealul goethean al personalittii, conceput
superdimensional n ntelesul unei armonizri convergente a tuturor posibilittilor unui individ, si ca un
echilibru de Iorte, poart ns, ntocmai ca si idealul estetic al lui Diirer, n aIar de semnele modului
individualizant, si oarecari trsturi ,tipizante". Moralistul, care prin sistemul su ilustreaz pozitia
extrem a tendintei individualizante, Ir de a I ace vreo concesie nici tipicului, dar nici anarhismului, ni
se pare a Ii, mai mult dect oricare altul, marele Fichte. mprosptm putin cunostintele IilosoIice ale
cititorului. Kant a Iixat, pentru viata moral, n Iaimosul su imperativ categoric, un cadru pur Iormal
desertat de orice continut. Kant a atacat, precum se stie, problema moral Ioarte sublim si Ioarte tangen-
tial, Iapt pentru care a Iost si mult preaslvit, si mult criticat. Multi dintre gnditorii, cari au mnecat de
pe podisurile kantiene, s-au simtit nu putin nstrinati, si chiar respinsi de acest gol, nghetat, si teapn
Iormalism etic. Unii dintre acesti gnditori au ncercat s nclzeasc la Iocul inimii schelria de otel a
lui Kant. Altii s-au simtit ndemnati s toarne, mentinndu-se tot la rece, n cadrul moral kantian, un
continut precis, o materie articulat, o substant palpabil. Fichte propune pentru materializarea Iormei
kantiene, prea rareIiat, un continut de-o densitate concret, dus pn la capt. Fichte consider rolul
omului n lumea moral-social, ntr-un Iel cu totul individualist, sus-tinnd, c n aceast ordine Iiecrui
om i revine o Iunctie, pe care numai el singur o poate ndeplini, si nimenea altul. Fiecare om, intercalat
n ordinea moral-social, si are aci si acum locul su, pe care trebuie s-l umpl cu toat rspunderea,
pe care o implic aceast unicitate. Fichte realizeaz, cu aceast conceptie, n ordine etic si din punct de
vedere stilistic, un pandant al viziunii monadologice leibniziene. Idealul etic abstract si general coboar
pe pmnt, dup Fichte, prin ,individualizarea" radical a datoriei morale. Legea moral, goal ca o
armur Ir lupttor, a lui Kant, lege prin care se indic doar circonIerenta unei lumi, si nsuseste n
acest chip inIinit de multe continuturi concrete, dintre care Iiecare e valabil numai o singur dat. AstIel
pus n lumin, nzuinta individualizarea, cuprins n conceptia etic Iichtean, nu va scpa observatiei
nimnui. Excursia prin trlmul moral n-a Iost de prisos; ea ne-a pregtit satisIactia de-a vedea c ideea
despre nzuinta ndividualizant se veriIic n orice domeniu al maniIestrilor umane.
Al doilea mod al nzuintei Iormative e tendinta ,tipizant". Cel mai consecvent realizat este acest
mod n vechea cultur greceasc. Aceast tendint, cu obrsii pierdute n protoistorie, devine, ncepnd
cu timpurile homerice tot mai dominant, ca s culmineze n timpurile platonice. La nceput modul
tipizant se desIace din nclestri telurice-haotice, se consolideaz treptat, dobndind muchi tot mai
netede si mai transparente, de clestar, ca s ajung la o strlucire, niciodat depsit n urm, n ntru-
chiprile de hum cereasc ale lui SoIocle, Plato sau Praxitel. Dup acest zenit, uranicul se umple iarsi
de zgur, modul tipizant se altereaz, subminat ncetul cu ncetul de alte moduri, care i se altur sau i se
substituiesc. Plastica divinittilor ideale, reprezentnd tot attea tipuri pure, armonic alctuite, din con-
tururi esentiale si din trsturi generice de organic Irumusete, dar nu mai putin si umanul nltat la
putere mitologic, sau actiunea rednd sensul tipic, idealul sporit, al vietii, din tragedia antic, sau
Iormele arhitectonice, construite sobru si de-o Iin vibratie, dup canon euclidic, ale templelor de pe
Acropole, sunt ndeobste cele mai cunoscute exemple artistice, n care s-a ntrupat pentru totdeauna
nzuinta Iormativ tipizant. Dar acelasi mod ia trup tangibil de pild si n metaIizica platonic a Ideilor.
,Ideile" reprezint tot attea idealuri organice ale lucrurilor si Iiintelor, ce stau sau se perind n spatiu si
n timp. Tehnica demiurgic, potrivit creia, dup Plato, au luat Iiint Ipturile din preajma noastr,
seamn aidoma cu tehnica unui atelier de art plastic. Fpturile de orice Iel sunt copii imperIecte ale
unor modele unice si de cereasc desvrsire. In atelierul metaIizic, modelele, inaccesibile si Ir
prihan, poart numele de ,Idei". Dup o idee se pot trage nenumrate copii: toate vor Ii mai mult sau
mai putin desvrsite, cci desvrsirea apartine exclusiv tiparului, Ideii. Esentialul n mosiile existentei e
Ideea nu copiile. S se ncerce o dat o operatie comparativ, n vederea unei diagnoze diIerentiale, ntre
metaIizica aceasta a Ideilor, a lui Plato, si metaIizica monadelor a lui Leibniz. Distanta dintre ele
msoar exact diIerenta dintre tendinta Iormativ tipizant si tendinta Iormativ individualizant. In
conceptia leibnizian Ipturile reale nu sunt Icute dup modelele unor idei de contururi perIecte;
Ipturile reale sunt mai curnd echivalentul unor complexe monadice, iar monadele stim c sunt, Iiecare
pentru sine, att de individualizate, c nu exist niciodat o a doua la Iel. n metaIizica platonic accentul
jjexistential zace pe conturul ideal, tipizant; n metaIizica leibnizian accentul existential zace pe
conturul accidental, individualizant. Deosebirea dintre cele dou metaIizici revine n deIinitiv la o
apreciere diametral opus, att a individualului, ct si a tipicului. Pentru Plato individualul reprezint o
existenta degradat, iar tipicul o existent deplin; pentru Leibniz existenta deplin zace pe linia
individualului, iar ,tipicul" nu reprezint dect ceva derivat.
Nu e necesar s amintim c nzuinta tipizanta a reintrat n actiune, cu suveran exclusivitate, n
timpul Renasterii, si tot asa n toate epocile clasicizante ale diverselor popoare europene. Materialul
ilustrativ, ce s-ar putea cita pe aceast linie de idei, e cu totul redutabil. Un Lionardo si un RaIIael, un
Racine sau un Goethe (cel al dramelor Tasso si IIigenia, al liricei romane, dar ntructva si cel al
,Ienomenelor originare"), un David sau Ingres, ntr-o anume privint Paul Valery al zilelor noastre, sunt
tot attea personalitti legate subteran si prin secole prin aceeasi pasiune tipizanta. Toti acesti creatori
sunt ndrgostitii plasticei ideale, ai conturului necesar, ai constructiei logice si msurate. JustiIicarea
teoretic a acestui mod se gseste n IilosoIia platonic, dar nu mai putin si n teologia catolic, ntru ct
aceasta a asimilat platonismul.
S trecem la a treia nzuinta Iormativ, la tendinta stihial (,elementarizant"). (cuvnt n greaca
veche concept Iundamental). Ilustratii de primul ordin pentru acest mod ne serveste arta egiptean sau
pictura bizantin.
Lucrurile si Iiintele, nchipuite de arta egiptean sau bizantin, ni se nItiseaz n Iorme mult mai
sumare dect sunt Iormele obtinute prin tipizare. Modul tipizant retuseaz organicul, dar nu prseste
zona acestuia. Modul tipizant reduce organismele aceleiasi specii la expresia lor ideal, eliminnd
accidentalul si individualul. Modul tipizant procedeaz prin eliminarea ntmpltorului si prin
accentuarea necesarului generic. Modul stihial Iorteaz pn la exces procedeul eliminrii si vede
necesarul dincolo de ceea ce este generic, n unele aspecte elementare si universale ale lucrurilor. Modul
stihial ajunge astIel la Iorme, care depsesc n ntregime organicul, la Iorme contaminate parc de natura
geometric a schemelor cristalice, sau de dinamica coplesitoare a unor gesturi demiurgice. Fie c sunt
statice, Iie c sunt dinamice, aceste Iorme reamintesc n orice caz numai schematic Ipturile si
materialitatea de toate zilele. Artistul, acordnd un interes Ioarte zgrcit vizibilului, pare a-si rezerva
entuziasmul, n chip precumpnitor, unui principiu invizibil. Artistul Iace abstractie n redarea lucrurilor
de toate nsusirile unice si individuale ale acestora, dar n mare parte si de nsusirile tipice, de gen sau de
specie, ale lor. Lucrurile sunt redate ntr-o Iorm care retine doar cteva aspecte esentiale, dup un
calapod ntructva strin, dar impus lucrurilor n chip suveran si dinaIar. Esenta lucrurilor e adaptat la
rigorile unui duh, care pluteste stpnitor peste toate, sau care le anim pe dinuntru pe toate. Lucrul
izolat nceteaz de a mai Ii purttorul pitoresc al balastului su de nsusiri individuale. De asijderea
lucrul izolat nu mai e nici supus doar unei armonioase retusri, ca s devin idealul organic al tuturor
lucrurilor de acelasi gen. Lucrul e redat sumar si sintetic, ca s devin purttor al unui duh sau al unei
stihii universale, de multe ori prea ascunse ca s poarte un nume, al unei stihii universale, care depseste
specia, n schematismul lucrurilor, redate potrivit modului stihial sau elementa-rizant, se oglindeste
astIel mai mult o static sau o dinamic universal (sau n orice caz ceva cu totul elementar), dect
propriul tip ideal, sau propria individualitate a acestor lucruri. Un,Rem-brandt. pictorul Ir pereche al
modului individualizar, red Iiinta uman, subliniind si ntetind tot ce e individual, adic tot ce preIace
aceast Iiint ntr-o existent unic si Ir putint de a se repeta vreodat n spatiu si n timp. Un RaIIael,
pictorul modului tipizant, ignor cu voint, chiar si n portretistic, pe ct posibil, accidentul si
individualul, ca s nalte Ipturile la demnitatea unui tip ideal. Cu totul altIel procedeaz de pild pictura
bizantin. Artistul bizantin elimin nu numai tot ce e individual; sub mna lui, chiar si tipicul ndur o
schematizare si o desIigurare, prin ceea ce Iptura nchipuit se integreaz ntr-o vast si impresionant
static universal, aderent pe care viata organic n-o are niciodat. Rembrandt, mpins de nzuinta
individualizant, utilizeaz cu deosebire acele aspecte ale Ipturilor, pe care le surprinde clarobscur
ochiul vietii, retina organic Irmntat pe dinuntru de instincte si patimi, de permanente dibuieli, si
numai de partiale si vremelnice iluminri. (nc o dat: nu e vorba aici de o ,copiare" a naturii, ci de
utilizarea unui material ntr-un spirit cu totul creator si pornit spro ,transcendent".) RaIIael utilizeaz
mai ales acele aspecte ale Ipturilor, pe care le pipie spiritul uman, spiritul desprins din reteaua
contingentelor cotidian-biologice, gratie viziunii ideative. prin mijlocirea creia cuprindem genurile.
Pictorul bizantin, stpnit de nzuinta stihial, se orienteaz, dup aspecte cu totul elementare ale
Ipturilor, pe care nu le vedem cu ochii trupesti si nici simplu ideativ, dar despre care se poate bnui ca
le vede Dumnezeu nsusi. Spre a vedea lucrurile si Ipturile, asa cum le vede Dumnezeu, pictorul
bizantin trebuie s ias dia sine, s ia, printr-un salt n extaz, o pozitie teocentric. Cert, din punctul de
vedere al simturilor organice si al Iaculttilor noastre ideative Iormele, la care se opreste viziunea
bizantin, par regretabile diIormri. Pentru a preveni orice conIuzii, adugm c sensul intrinsec al
viziunii bizantine nu este totusi o chestie de interpretare teoretic, ci mai presus de toate o chestie de
sensibilitate, n orice caz semniIicatia pozitiv a acestor bizantine ,Iorme diIorme" ne rmne
inaccesibil atta timp, ct IP privim sub unghi pronuntat biocentric sau ideocentric. Fapt e c europenii,
timp de o mie de ani, nici n-au mai prea comunicat cu sensul picturii bizantine. Aceasta se explic doar
prin mprejurarea c europenii, poate mputinati la suIlet, au uitat cu desvrsire s vad si s simt altIel
dect biocentric sau ideocentric. Fat da pozitiile sensibilittii curente, Iormele bizantine se prezint doar
ca Iorme diIorme, ceea ce oricum revine la o negatiune. SemniIicatia acestor Iorme ni se reveleaz
numai dac depsim obisnuintele sensibilittii, si dac privim aceste Iorme sub unghiul lor propriu,
adic cvasiteocentric. Sub un astIel de unghi, ntruchiprile n stil bizantin dobndese ca un reIlex de
imuta-bilitate; ceva din statica necreatului, mreat, elementar, universal, de dincolo de viat si
moarte. Cu sensibilitatea de astzi, care-si are Igasurile ei, anevoie ne vom mai putea transpune, cu
totul, n suIletul unui Basileus, ctitor de biserici, care si avea cu smerit mndrie portretul n tinda
cldirii sale, ne puteai doar ntructva nchipui sporul secret de constiint al aceluia, care se vedea, nu
cum l vedeau toti muritorii, ci asa cum l vedea Dumnezeu nsusi: transpus n statica eternittii.
Nzuinta stihial ne d ocazie si pentru cteva reIlexii mai laterale, dar nu lipsite de nsemntate. E
de mirat anume c tendinta aceasta e condamnat, nu se stie din ce pricin, s lupte Snc spre a i se
recunoaste o existent independent n tratatele de estetic. E timpul s nchidem acest proces. Situatia e
cu att mai ciudat, cu ct existenta acestui de al treilea mod Iormativ a Iost vag bnuit chiar din partea
unor gnditori mai vechi. FilosoIia romantic, acea IilosoIie creia i revine meritul de a Ii lrgit
considerabil sensibilitatea european, este cea dinti, care si ndreapt cu mai mult interes atentiunea
asupra asa-zisei ,arte simbolice" a asiatilor sau egiptenilor. S-a luat deci act, cel putin ca de un mare
Ienomen istoric, de posibilitatea unei arte, care nu e nici individualizant, nici tipizant. Termenul de
,art simbolic", cu care IilosoI ia romantic a tinut s circumscrie obiectul bnuit, are din neIericire
darul, de a ne putea induce prea usor n eroare n ceea ce priveste natura si caracterul acestei arte.
Cuvntul ,simbol", n acceptie curent, are nte-l esul de semn ccnciet si sensibil pentru o idee, sau
pentru un continut abstract. Ori, un ,simbol" poate Ii propriu-zis ntruchipat n oricare din modurile
Iormative: individualizant, tipizant, sti-hial. n epocile clasicizante gsim destule exemple de simboluri
realizate n Iorme tipice. Pictura romantic german oIer exemple de art ,simbolic" chiar n gen
,individualizant" (de pild Rubezahl de Schwind). Termenul de ,art simbolic" ar putea prea usor s
dezorienteze si s ne duc pe drumuri gresite, ntelesul curent, de circulatie, al termenului ,simbol" ne
interzice de-a numi arta de tendint stihial simplu ,simbolic". ,Simbolul", n acceptie obisnuit, e un
Iapt concret care trimite ntr-un Iel sau altul la o idee abstract; ori n Iormele artei stihiale nu se exprim
idei cu orice pret, sau nu mai mult dect n alte arte. In orice art, de oricare caracter Iormativ, se
exprim n primul rnd ,triri". Arta stihial exprim n aceeasi msur triri ca si arta individualizant si
ca si arta tipizant. De Iiecare dat e vorba numai de altIel de triri. Deosebirea dintre arta indivi-
dualizant si arta stihial nu corespunde de loc deosebirei dintre ,trire" si ,idee", n ambele cazuri e
vorba de ,, triri", cu deosebirea doar c ,tririle" se consum pe planuri existentiale divers centralizate.
Un plan e mai curnd biocentric, cellalt plan e mai curnd teocentric. Cei ce numesc arta stihial o art
,simbolic", insinueaz, poate involuntar, prerea cu totul nelegitimat, c aceast art ar Ii de natur
mai conceptual, sau mai abstract, dect este arta individualizant sau cea tipizant. Asemenea preri
trebuiesc denuntate ca Iiind cel putin superIiciale. Gsi modul individualizant sau cel tipizant, modul
stihial este un mod Iundamental, Iormatie, de care depinde aspectul, ce se ntipreste oricrui produs al
spiritului uman. n ,gndire" e adevrat c modul stihial se opreste cu predilectie la ,concepte
Iundamantale", ,elemBntare"; dar ,arta" creat gratie acestui tipar stihial nu e caracterizat, n esenta sa,
prin aceea c o anexm unui excesiv abstractionism conceptual; n aceast art, de mod stihial, se
exprimi de-a dreptul complexe ,triri", de obicei ns altele dect cele ventilate n arta individualizant
sau n arta tipizant. Iat de pild pictura unui van Gogh. Ea se realizeaz ntru totul n Iorma stihial, cu
toate c van Gogh nu picteaz dect peisaje; grdini cu mslini, cmpuri cu holde, livezi, ogoare, Iloarea-
soarelui, dealuri cu chiparosi si stele. Pictura lui van Gogh e ns un exemplu, prin care se demonstreaz
hotrtor ct de nepotrivit este epitetul ,simbolic" acordat artei stihiale. Peisajul si Ipturile, copacii si
creatura vegetativ din pictura lui van Gogh ni se nItiseaz ca ntruchipri de mari reticente si de mari
destinuiri: chiparosii au nItisare de Ilcri verzi, stelele se nvrtesc ca rotile, drumurile curg ca rurile,
Ilorile lumineaz ca soarele, mslinii au brate chinuite ca vinele omului. Fpturile lui van Gogh si retac
caracterul individual, dar adesea si caracterul gsneric de specie, sau numele, cu att mai mult ns aceste
Ipturi ni se destinuiesc, datorit Iormai, ce le-o imprim pictorul, ca purttoare ale unui dinamism
cosmic nelimitat si atotstpnitor. Aoast dinamism convinge n chip imediat, asasi dinamisn nu are
caracterul derivat si deIicient al unei idei abstracte, ci este obiectul unei triri violente, sau echivalentul
unei viziuni de suprem saturatie. Surprindem si n pictura luij van Gogh ntr-un sens un unghi
teocentric, daca voim, dar ,theos" are aci cu totul alt semniIicatie, dect n arta bizantin, despre care de
asemanea am spus c e oarecum teocentric. n pictura bizantin Ipturile sunt integrate intr-o static
universal a necreatului sau'adeIinitivmntuitului; aci, la van Gogh, Ipturile sunt integrate n liniile de
Iort, n sistemul magnetic al unui ultim dinamism, sau |n perspectiva unui Dumnezeu imanent si n
permanent chin al Iacerii.
Arta lui van Gogh red prin mijlocirea lucrurilor un ,stoi-cheion", adic ceva elementar si cosmic.
Acest ,stoicheion" nu trebuie n toate cazurile s Iie staticul cosmic, sau dinamicul cosmic. El poate s
Iie bunoar ,spiritualul", dar tot asa ,materialitatea" ca atare, sau ,vegetativul", sau ,animalitatea", etc.,
etc. Am spus mai sus, si revenim asupra acestei idei, c prin oricare din nzuintele Iormative, artistul sau
creatorul n genere aspir la transcendent. Unii cred c pot s transpun lucrurile n transcendent prin
,individualizare", altii cred c aceasta e posibil numai prin ,tipizare", iar altii si nchipuie c ajung la
transcendent prin elementarizarea lucrurilor, sau prin reducerea lor la un ,stoicheion".
Termenul de ,tendint stihial", ca nzuint Iormativ, l introducem n aceast problematic, noi,
aici ntia oar, Iiindc ni se pare a caracteriza cel mai bine tendinta, care se altur individualizantului si
tipizantului si care pn acum nu a Iost nici precis determinat si nici sugestiv sau potrivit denumit din
partea nimnui1.
Denumirea de art simbolic, acordat artei stihiale sau ele-mentarizante nu poate s produc dect
conIuzie. Fcnd abstractie de alte obiectiuni, ce i se pot aduce, o asemenea denumire abate nainte de
toate atentia de la speciIicul ,Iormal" al operei de art, spre consideratii, care situeaz opera de art ntr-
o degradant vasalitate Iat de un continut mai mult sau mai putin exterior ei. Exist desigur si opere de
art ,simbolice", dar acestea sunt posibile n orice ,stil", n acest capitol caracterizm operele de art sub
unghi Iormal, iar constatrile posibile n legtur cu arta egiptean sau bizantin conIirm teza despre
existenta de sine stttoare a unui al treilea nisus Iormativus, cel ,stihial". Acest nisus Iorteaz lucrurile
s-si prseasc individualitatea si ntiuctva specia, ca s devin expresii ale unui duh sau ale unui
principiu universal, ale unui ,stoicheion", ale unui ce elementar, care depseste individul si specia. Acest
de al treilea ,nisus" se maniIest ca o incomensurabil potent stilistic, nu numai n art, ci n toate
domeniile activittii umane.
Deoarece pentru modul individualizant si pentru modul ti-pizant, am amintit si cte un exemplu
metaIizic (sistemele lui Leibniz si Plato) s ilustrm si modul stihial printr-un exemplu
1. Max Deri si nchipuie bunoar, cu totul gresit, c a treia tendint consist m individualizarea
accentuat, exagerat" (Die Malerei im XIX. Jahrhundert).
metaIizic. Cea mai bun ilustrare ne-o oIer nssi metaIizica bizantin. Leibniz punea accentul
existential pe individualizare: aceasta e calea urmat de monade, spre a-si ajunge plenitudinea sensului.
Plato punea accentul existential pe tipic: Ipturile individuale primesc un reIlex de demnitate din partea
Ideii. MetaIizica bizantin (adic a bisericii sinoadelor ecumenice) apas mai vrtos asupra ,individului
ndumnezeit", adic asupra Ipturii, care nceteaz de a Ii ea nssi, si care devine vas al revelatiei
divine. Fptura izolat si pierde Iizionomia individual, tot asa ea nceteaz de a Ii reprezentanta
speciei, si intr n posesia sensului su ultim n msura n care devine teoIoric, adic purttoare a unui
stoicheion universal.
EIectele diverselor nzuinte Iormative, n nteles de potente stilistice, se remarc n art, n
metaIizic, tot asa ns si n domeniul moral. RsIoind o istorie oarecare a doctrinelor morale, nise d,
sub acest unghi, prilejul unor bogate reIlexii. Potrivit Iiecreia dintre cele trei nzuinte Iormative, au I
ost propuse n cursul veacurilor maxime de comportare, cum sunt de pild urmtoarele:
,Fii tu nsuti!"
,Fii cum e miestrul!" (SeIul academiei sau al scoalei).
,Fii cum a Iost unul singur!" (Hristos, Budha, ConIucius).
n Iiecare dintre aceste maxime se Iace de Iapt apel la alt valoare. Se subliniaz pe rnd individualul,
tipicul, principiul universal.
Nu e desigur lipsit de interes nici Ielul cum se repercuteaz nzuintele Iormative n domeniul pur
religios, n aceast ordine vom descoperi bunoar, c protestantismul corespunde ntru totul modului
individualizant. Realizndu-se consecvent si pn la exces sub presiunea acestei tendinte, protestantismul
capt, treptat-treptat, o nItisare tot mai anarhic si mai descentralizat. Dac privim lucrurile mai de
aproape constatm c zace n chiar Iirea protestantismului s se Irmiteze, n tot mai multe si mai
penibil restrnse cuiburi religioase. Descompunerea aceasta, adnc nrdcinat chiar n principiul
protestantismului, are loc n ritm cu att mai accelerat, cu ct miscarea e mai avansat pe drumul su
propriu. Fat de protestantism, pentru care devenirea coincide aproape cu o disolutie, ortodoxia att
cea veche din zenitul auriu al Bizantului, ct si cea pstrat ntr-o stare de latente embrionare, a
popoarelor mai tinere reprezint modul stihial. Ortodoxia posed semniIicatia ideal a unei entitti
elementare si ecumenice, care realizat ca atare, n-ar ngdui nimnui nici o iesire din schema totalittii
sale cristaline. Aceast organizatie stihial s-ar apra de orice veleitti individualizante, si ar reIuza ca
,pcat" chiar si cea mai inoIensiv abatere de la Iormele, n care ea s-a statornicit. n legiuirea
,excomunicrii" ea si-a creat un sistem de aprare a caracterului ei stihial si universal.
Dar s vedem pentru care mod Iormativ, a optat catolicismul. Pentru tustrele dup timpuri si
locuri: la nceput pentru modul stihial, cteodat pentru modul individualizant, dar mai statornic, si de
preIerint, pentru modul tipizant. Modul tipizant a Iost nscunat cu osebire n gratiile catolicismului. E
adevrat c uneori catolicismul a intrat la nvoial, acceptnd si Iorme mixte (barocul). Cu aceasta rostim
o judecat de constatare, iar nu de apreciere. Catolicismul ni se pare n orice caz mult mai labil, sub
unghiul nzuintei I ormative, dect ortodoxia sau protestantismul. Aceast labilitate e poate n direct
legtur cu duhul de acomodare prevenitoare la contingentele istorice, duh mult rspltit de succese
vizibile si invizibile, duh de care catolicismul s-a lsat ntotdeauna condus si sItuit pentru mai marea sa
glorie.
O oper de art sau de imaginatie metaIizic, o maxim etic sau o alctuire social vor purta n
toate mprejurrile insigniile si amprentele unei nzuinte Iormative. Cu privire la alctuirile sociale,
ndeosebi, e de amintit, c ele poart de Iiecare dat o pecete, care invit de-a dreptul la o interpretare
sub unghiul, ce ne preocup. Iat exemple la ntmplare. Nenumratele sttulete germane istorice legate
ntr-olalt prin ideea ,imperiului" s-au mentinut, cu ndrjire, izolate n adversitti locale, veacuri de-a
rndul; Iaptul se inseriaz sugestiv, ca o exempliIicare mai mult, pe linia nzuintei individualizante,
constituind o aparitie paralel si alturat, ca semniIicatie, nenumratelor cuiburi religioase, n care s-a
pulverizat protestantismul. Trecnd la alt ,mod", s Iacem amintire nc despre ,statul-cetate", vechi
grecesc sau italic, ca de o expresie concret a nzuintei de rotunjire ,tipizant". Iar pentru al treilea mod
s consemnm, ntr-un acelasi mnunchi, n cele din urm, biserica crestin, mai ales veche bizantin, si
bisericile asiatice. Aceste biserici reprezint n alctuirea lor ecumenic, Ir ndoial, tot attea ntrupri
ale nzuintei stihiale.
Nzuinta Iormativ e un Iactor stilistic de-o eIicient aleas si Ir gres. Cum ntru explicarea
Ienomenului ,stil" ne-am pronuntat pentru separatia puterilor determinante, e clar c vom socoti si
,nzuinta Iormativ" ca o putere de sine stttoare. Nu-i ngduit s conIundm ,nzuinta Iormativ" cu
nici unul din ceilalti Iactori, precum cadrele orizontice, accentul axiologic, atitudinea anabasic sau
catabasic. Nzuinta Iormativ e singurul Iactor, care are priz asupra Iormei, ce se imprim lucrurilor,
ce zac n zona puterii noastre de ntruchipare. Apsam mai ales asupra Iaptului c nzuinta Iormativ nu
e de loc n Iunctie de viziunea spatiului sau de cadrele orizontice. Nzuinta Iormativ implic, ce-i drept,
n toate cazurile un orizont, dar nu un anume orizont. Mai explicit: o anume nzuint Iormativ se poate
realiza ca atare n orice orizont spatial. AstIel de pild popoarele germanice, care s-au hotrt inconstient
cu atta energie pentru orizontul inIinit, se identiIic n acelasi timp cu toat pasiunea imaginabil de
preIerint cu nzuinta Iormativ individuali-zant. Un anume orizont spatial nu atrage dup sine cu
necesitate o anume nzuint Iormativ. Alturi de setea de inIinit poate Ioarte bine s stea modul
Iormativ individualizant. Faptul acesta singur dovedeste ndeajuns c sentimentul spatiului, speculat
pn la abuz n explicatiile morIologice, nu reprezint dect o mic Iractiune din constelatia
determinant, de care atrn pecetea unui stil. Faptul are nsemntatea unei rscruci, si nvedereaz
luminos o exagerare, la care s-a pretat IilosoI ia culturii cu concursul unor autori dintre cei mai
prestigiosi. Alte exemple, care ntresc argumentul n Iavoarea tezei c ,orizontul spatial" si ,nzuinta
Iormativ" sunt puteri separate: indul, optnd pentru orizontul spatial inIinit, se identiIic n acelasi timp,
de preIerint, cu nzuinta Iormativ stihial. O statuie sau un relieI al lui Siva sau al lui Budha exprim
totdeauna un ,stoicheion": ,distrugtorul", ,linistea ntru absolutul gol". Aceeasi independent a
Iactorilor stilistici o regsim n cultura chinez. Deoarece ns pn acum nu am vorbit despre cultura
chinez, ar Ii poate nimerit s cercetm mai nti, cari sunt acesti Iactori. Pictura chinez, cu perspectiva
ei cu totul particular, trdeaz desigur ceva din orizontul spatial speciIic al chinezului. Prin ce se
caracterizeaz aceast perspectiv? Remarcm nainte de toate c ea nu e inIinit. Aceast perspectiv
reprezint de Iapt o succesiune vast de rotocoale. Aci nu e vorba de-o perspectiv, pe care s-o poti
cuprinde cu ochiul dintr-un singur punct. Pentru a o cuprinde esti nevoit, asa-zicnd, s te deplasezi tu
nsuti ca privitor, din loc n loc, din etap n etap. Spatiul, cu alte cuvinte, e vzut ca o succesiune
nedeterminat de locuri, dar nu ca un mediu dat, simultan si inIinit. Spatiul nu e cuprins dintr-un singur
centru, printr-o dinamic inIinit a ochiului; spatiul e mai curnd mediu care sileste spectatorul la
deplasare, ntr-un asemenea orizont elementul succesiunii joac un rol esential. Spatiul se cldeste pe
rnd prin alveole n jurul deplasrii omului. Orizontul spatial al europeanului e echivalentul absolutei
simultaneitti ; n cuprinderea subiectiv a orizontului european rolul decisiv l are dinamica Iunctional
o ochiului, de-o extrem intensitate si amploare, n asemnare cu acest orizont spatiul chinez e
succesiv, alveolar; n cuprinderea orizontului chinez sarcina Iunctional a ochiului e in parte nlocuit
prin deplasarea privitorului din loc n loc. A doua ntrebare: care-i nzuinta Iormativ speciIic
chinezului? Situat ntr-un orizont care-i apartine exclusiv, chinezul e, ca nclinri Iormative, precump-
nitor stpnit de modul stihial. In peisajele si n Iiguratia picturii chineze se exprim totdeauna ceva
stihial: convergenta existentelor ntr-o Iamiliaritate cosmic, duhul ocrotitor al unei supreme maternitti,
si al unui ultim sens. Ori, acest mod stihial e pe deplin determinat n sine nsusi, si nu atrn ntru nimic
de un anume orizont spatial. Natural c acesti doi Iactori, com-binndu-se, se nuanteaz reciproc.
Despre Ienomenul stil, sub unghi genetic, nu s-a scris prea mult n literatura IilosoIic. Spre
deosebire de alte probleme, n jurul crora s-a produs un asIixiant blci de opinii, problema aceasta
pluteste ntr-o rariste teoretic de-a dreptul surprinztoare. FilosoIiei i se deschid aci posibilitti aproape
Ieciorelnice. Fat de unele teorii curente, care s-au Iixat n explicarea stilului, asupra unui singur Iactor
de spontaneitate creatoare uman (sentimentul spatial) am tinut s artm n lucrarea de Iat, c
Ienomenul stilului implic n substratul su abisal, o pluralitate de Iactori cari Ir deosebire apartin
spontaneittii creatoare umane, si nu ne sunt dati dinaIar deodat cu materialul utilizat.
Din analizele noastre rezult n genere c nici unul dintre acesti Iactori determinanti ai unui stil nu
implic si nu atrage dup sine n chip necesar anume alti Iactori determinanti. Un stil oarecare e ns
totdeauna conditionat de-o garnitur ntreag de Iactori. Mai rezult de asemenea, din expunerile
noastre, c Iactorii determinanti cari, de la un stil la altul, constituiesc garniturile de baz necesare,
variaz independent unul de cellalt. Diversele stiluri nu se deosebesc numaidect prin tot ansamblul
Iactorilor de baz; unii dintre acesti Iactori pot s Iie, cel putin n expresia or abstract, categorial,
comuni mai multor stiluri.
Reprivind situatia, suntem nevoiti a accepta o relatie Iundamental:
Inconstientul si cadrele sale orizontice, spatial si temporal; pe urm o serie de Iactori, cari implic
totdeauna astIel de orizonturi, dar cari nu sunt conditionati sau determinati n structura si n modul lor,
de orizonturile, cari ntmpltor le servesc drept cadru. Acesti Iactori, tot attea variabile independente,
sunt:
Accentul axiologic,
Atitudinea anabasic si catabasic,
Nzuinta Iormativ.
Fenomenul ,stil" e determinat de constelatia acestor Iactori Iundamentali, mpreun, si niciodat
numai de un singur Iactor.
MATRICEA STILISTIC
Asadar toti acesti Iactori, agenti, potente, determinante, sau cum voim s-i numim:
1. orizontul spatial si orizontal temporal al inconstientului,
2. accentul axiologic,
3. atitudinea anabasic, catabasic (sau neutr),
4. nzuinta Iormativ
se grupeaz, alctuind mpreun diverse constelatii. Acestia sunt Iactorii de prim ordin, care stau la
temelia unui stil. Li se altur un numr neprecizabil de Iactori secundari, sau cu totul accidentali. In
garnitura de Iactori, care st la temelia unui stil oarecare, pot s Iigureze ca agenti secundari, sau
accidentali, de ex. dragostea de materialitate zgronturoas sau dragostea de nuant, de ineIabil; sau
dragostea de liniste, sau dragostea de miscare, etc. Dou diverse stiluri pot s se distanteze prin toti
Iactorii lor determinanti, sau numai prin unul sau ctiva Iactori secundari sau primari, sau prin Iactori cu
totul accidentali. Dou stiluri pot s se deosebeasc printr-o parte dintre Iactorii primari si s se asemene
prin Iactori secundari, sau invers: dou stiluri pot s se deosebeasc numai prin Iactori secundari si s
coincid prin Iactorii primari. Arta chinez seamn de pild cu arta impresionismului Irancez, prin
dragostea de nuant si ineIabil; ele se deosebesc ns proIund prin Iactori primari, precum orizontul
spatial sau prin nzuinta Iormativ. Orizontul spatial al artei chineze este acela succesiv alctuit din
locuri, care cer de Iiecare dat prezenta privitorului; orizontul spatial al impresionismului este acela al
perspectivei inIinite; nzuinta Iormativ n arta chinez este de natur stihial, ct vreme nzuinta
Iormativ a impresionismului este de natur individualizant: att arta chinez ct si impresionismul
Irancez iubesc ns deopotriv, mai mult nuantele dect culorile tari, mai mult vagul dect precisul. Alt
exemplu de apropieri si distantri posibile: arta veche egiptean aduce cu arta asiatic, prin nzuinta Ior-
mativ (n genere stihial), ele se deosebesc ns prin orizont spatial, cteodat prin accent axiologic,
alteori prin sentimentul destinului. Orizontul spatial al egipteanului este labirintic, al indului e inIinitul
involut; chinezului i apartine spatiul alveolar succesiv. Accentul axiologic e aIirmativ-pozitiv la
egipteni si la chinezi, dar negativ la inzi. Sentimentul destinului e cata-basic la inzi si la egipteni, si mai
mult neutru la chinezi. Arta egiptean si arta asiatic se deosebesc sau se aseamn pe urm si printr-o
serie de Iactori secundari. Descoperirea si punerea n evident a Iactorilor suplimentari cade mai mult n
lotul cercetrilor sistematice-structurale, al istoriei artelor sau al istoriei n genere.
Ct priveste Iactorii primari, s retinem de o parte discontinuitatea lor si posibilitatea de a varia
independent unul de cellalt, si s retinem de alt parte putinta acestor Iactori de a alctui mnunchiuri
de-o apreciabil stabilitate. O astIel de constelatie de Iactori, de-o considerabil rezistent interioar, se
poate statornici n inconstientul uman, dobndind aci Iunctia unui complex determinant. Structura
stilistic a creatiilor unui individ, sau ale unei colectivitti, poart pecetea unui asemenea complex
inconstient. Propunem pentru denumirea unui astIel de complex termenul de ,matrice stilistic".
(Atragem luarea-aminte c termenul de ,complex inconstient", ntrebuintat n acest plan de idei, nu are
nimic din sensul cvasi sau Itis ,patologic", cu care a-cest termen circul printre psihanalisti, cu toate
c ne gsim si noi n zone abisale. Termenul de ,complex" are n expunerile noastre o semniIicatie pur
logic, conceptual, ce-i revine si-n ntrebuintarea de toate zilele.)
Pentru a prentmpina eventuale nedumeriri, s stabilim un alibi. Prin teoria despre ,matricea
stilistic" nu avem ctusi de putin pretentia de a explica darurile creatoare, ca atare, ale unui individ sau
ale unei colectivitti. Darul ,creator" este un mister cu totul insondabil, ce apartine de asemenea
inconstientului uman. Este aci un prag, peste care n-am clcat. Misterul darului creator ne scap n
ntregime, si tine poate de ordinea misterelor cosmogonice. Prin teoria despre ,matricea stilistic"
ncercm doar s lmurim cum si de ce creatiunile poart o pecete stilistic. Exist creatiuni, nu lipsite
de calitatea ,creatiunii" ca atare, dar care nu se ncadreaz ntr-un stil unitar si organic. Autorii unor
asemenea creatiuni trebuie considerati ca Iiind din capul locului lipsiti de acel complex de Iactori, deplin
consolidat, pe care-l numim ,matrice stilistic", si care apartine cu totul adncimilor inconstiente, sau
,Celuilalt trm". Inconstientul acestor autori este locul de interIerent al mai multor stiluri.
n introducerea acestui studiu, constatm c stilul, ca Ienomen, apare n legtur cu creatiile umane
constiente, dar c stilul nsusi, n multe din laturile sale, chiar esentiale, nu e ca atare ntovrsit de
constiint. De obicei autorii nu-si dau seama de particularittile stilistice, mai proIunde, ale creatiilor lor.
Aceast stare de lucruri e, desigur, cel putin curioas. Cu teoria despre ,matricea stilistic", socotit ca
un complex inconstient, Iacem o incursiune n regiunea, care conditioneaz aceast stare. Pentru a
cuprinde bine problema stilului, n toat amploarea cuvenit, trebuie mai ales s ne dm seama de acest
dublu aspect: matricea stilistic e un complex inconstient, dar rostul ei nu se consum n cadrul
inconstientului. SemniIicatia acestui complex inconstient se rotunjeste, ajungnd la captul texturii sale
de Iapt n zona constiintei. ,Matricea stilistic" Iigureaz, cu alte cuvinte, cu ascunsa ei Iat, printre
acele complicate momente si dispozitive secrete, prin care inconstientul administreaz constiinta, nestiut
din partea acesteia.
Matricea stilistic, asa cum ne-o nchipuim, poate Ii substratul permanent pentru toate creatiile de o
viat ntreag ale unui individ; matricea stilistic poate Ii, cel putin prin Iactorii esentiali, asemntoare
pn la echivalent, la mai multi indivizi, la un popor ntreg sau chiar la o parte din omenire in aceeasi
epoc. Singur existenta unei matrice stilistice inconstiente lmureste un Iapt, att de impresionant, cum
Ir nici o indoial este consecventa stilistic a unor creatiuni. ,Unitatea stilistic" se realizeaz ntr-o
puritate adesea miraculoas; miraculoas, mai ales dac se tine seama de mediul psihologic att de
ntrerupt, de incert, de nelinear, de caleidoscopic si de agitat, n care apare ,unitatea". Tririle si
problemele, avnturile si nedumeririle, pasiunile si ndoielile, toat masa de impulsuri ntmpltoare si de
proiecte aleatorii, ale constiintelor individuale, n-ar da dect un spectacol deconcertant, dac sub ele si
dincolo de ele n-ar strui ca o armtur o ,matrice stilistic" ; tiparele acesteia decid, n primul rnd,
asupra structurei stilistice a creatiunilor artistice, metaIizice, culturale.
Despre stabilitatea acestor tipare se poate vorbi cu adevrat n superlative. Nu ni se pare de loc
exagerat s sustinem c o asemenea matrice stilistic, o dat statornicit n inconstient, su-port
inalterabil, orice bombardament al constiintei. S presupunem bunoar c n urma oarecror
mprejurri, constiinta e abtut ntr-o directie care nu mai corespunde orientrilor inconstiente,
consolidate ntr-o matrice stilistic. Dintr-o ndelungat Irecventare a acestor zone am recoltat impresia
c matricea stilistic inconstient nu suIer prea mult pe urma unor astIel de devieri constiente. S-ar
putea, cu alte cuvinte, produce o stare de lucruri, cum este urmtoarea: un autor poate s Iie constient
supus, mpins si ndemnat de orientri diametral opuse celor, asupra crora s-a Iixat inconstient.
,Matricea stilistic", inconstient, va continua s imprime creatiilor sale iarsi si iarsi aceeasi pecete,
punnd constiinta, ncrcat de alte orizonturi, de alte atitudini, de alte accente, oarecum n Iata unui Iapt
mplinit. Interdictiile si poruncile constiintei nu trec dincolo de propriul gard si ocol, ct vreme
orientrile inconstiente se Iac vizibile si n constiint, cnd pe Iat, cnd n Iorm deghizat. Poetul
german Rilke a creat, n cea mai penibil perioad a materialismului burghez, o oper poetic revrsat
dintr-o matrice stilistic, la care tot asa de bine ar Ii putut s participe oricare mare mistic medieval.
(Pn la unele determinante secundare, care leag pe Rilke de timpul su.) Despre acelasi Rilke,
povestesc oamenii cari l-au cunoscut, c se comporta ca personalitate constient de multe ori nu
tocmai ca un mistic, mprejurri de asemenea natur au Icut pe unii s se ndoiasc de autenticitatea
operei sale, si s-si pun ntrebarea, dac Rilke era cu adevrat un credincios n sensul propriei sale
poezii. Pn la un punct, nedumeririle sunt justiIicate. Aparitii de complexitatea unui Rilke nu permit sub
nici un cuvnt s Iie considerate pe plan superIicial. Ni se va concede c un om poate s Iie despicat n
dou vieti; aceasta nu n sensul patologic, al schizoIreniei, ci datorit naturii umane ca atare. Unei vieti
constiente de anume muchi, Iatete, accente si moduri, i se opune o viat inconstient cldit dup alte
categorii, si pe alt calapod, n creatiile unui asemenea om, vor rzbate debordant, n msura n care omul
e nzestrat cu daruri creatoare, orizonturile si atitudinile inconstiente, spre uimirea chiar a autorului si n
ciuda vigoarei combative a constiintei sale. De obicei matricea stilistic inconstient rezist, cu ncpt-
narea unei metehne organice, la orice critic constient. Cei mai multi mari poeti gndesc n creatiile lor
ntr-o Iorm arhaic, magic, sau mitic, orict s-ar Ii dezbrat, pe podisurile constiintei, de aceste
moduri, n analiza biograIic-psiho-logic a unei personalitti trebuie n orice caz s se tin seam de
aceast compartimentare cu jocul ei intrinsec de perspective.
Mai cu seam nu trebuie s uitm c inconstientul e neasemnat mai putin susceptibil de schimbri
dect constiinta. Inconstientul e conservator prin deIinitie. Cele mai adesea inconstientul izbuteste s se
mentin, identic cu sine nsusi, n alvia sa subteran, n poIida oricror zvrcoliri critice si treze ale
constiintei. Matricea stilistic, desi o realitate spiritual, se gseste Iat de constiint n situatia, n care
se gsesc atomii Iat de metodele chimice: orict de complecsi chimiceste, atomii nu pot Ii alterati n
structura lor pe nici o cale chimic.
Matricea stilistic, n aIar de toate aceste considerente, ni se prezint, sub un aspect general, care
teoreticeste poate Ii divers si rodnic speculat. Matricea stilistic e compus dintr-o serie de determinante:
1. Orizontul spatial (inIinitul, spatiul-bolt, planul, spatiul mioritic, spatiul alveolar-succesiv, etc.).
2. Orizontul temporal (timpul-havuz, timpul-cascad, timpul-Iluviu).
3. Accente axiologice (aIirmativ si negativ).
4. Anabasicul si catabasicul (sau atitudinea neutr).
5. Nzuinta Iormativ (individualul, tipicul, stihialul). ,Matricea stilistic" este ca un mnunchi de
categorii, care se
imprim, din inconstient, tuturor creatiilor umane, si chiar si vietii ntruct ea poate Ii modelat prin
spirit. Matricea stilistic, n calitatea ei categorial, se ntipreste, cu eIecte modelatoare, operelor de
art, conceptiilor metaIizice, doctrinelor si viziunilor stiintiIice, conceptiilor etice si sociale, etc. Sub
acest unghi trebuie s notm c ,lumea" noastr nu e modelat numai de categoriile constiintei, ci si de
un mnunchi de alte categorii, al cror cuib e inconstientul. Frontul creator uman, n raport cu ,lumea"
nu e simplu, cum crede K ani si toti care l-au urmat, ci multiplu, sau cel putin dublu. ,Lumea noastr" se
nIrupt deci din spontaneitatea uman cu o intensitate exponential. In lumina acestei teorii despre
,matricea stilistic" avem posibilitatea de a lua atitudine critic Iat de citeva opinii emise n legtur cu
diverse probleme ale Ienomenului cultural. Vom trece n revist:
1. Teoria simbolismului spatial.
2. Teoriile despre baza generatoare a unui stil.
3. Teoria despre ,suIletul culturii".
Se va vedea n ce msur aceste teorii trebuiesc respinse sau corectate.
1. Teoria simbolismului spatial. Frobenius si Spengler, sitund n centrul generator al Iiecrei culturi
un anume sentiment al spatiului, ajung la concluzia, capital pentru sistemele lor, c suIletul diIuz al
unei culturi poate Ii simbolizat, printr-un anume spatiu. Dup Frobenius cultura hamit de pild e simbo-
lizat prin ,spatiul-bolt". Dup Spengler cultura apusean de pild e simbolizat prin spatiul
,inIinitului tridimensional". Teoria noastr despre ,matricea stilistic", pe care o nchipuim alctuit din
Iactori discontinui, si uniti ntr-un complex inconstient, exclude ideea simbolismului spatial. Dup
prerea noastr o anume viziune spatial poate n adevr s caracterizeze o anume cultur, dar aceast
viziune spatial nu constituie ,izvorul" culturii n chestiune, n msura, ca s o si ,simbolizeze". O
viziune spatial, privit n raport cu cultura, nu posed n nici un caz semniIicatia unui ,simbol".
Intervin ndeosebi dou argumente, care ne mpiedec s aderm la un asemenea simbolism. Inti: o
viziune spatial nu e niciodat unicul Iactor determinant al unui stil cultural. Acesti Iactori, de-o egal
nsemntate, sunt totdeauna mai multi, si n pluralitatea lor ei Iormeaz o ,matrice", sau un complex. Al
doilea: una si aceeasi viziune spatial poate s Iigureze ca Iactor determinant n diverse culturi. Viziunea
inIinitului tridimensional apartine att europeanului ct si indului; ea nu poate Ii prin urmare simbol al
culturii europene. O anume viziune spatial nu e nici Iactor unic n determinatia unei culturi, si nici nu
apartine cu exclusivitate unei anume culturi, ca s o putem preIace n ,simbol" al acesteia.
2. Teorii despre baza generatoare a unui stil. Teoria noastr despre dubletele orizentice si despre
matricea stilistic inconstient, prin care se precizeaz de o parte discontinuitatea Iactorilor determinanti
ai unui stil, de alt parte marea putere de rezistent a unui complex stilistic, deschide, n ceea ce priveste
baza generatoare a stilurilor, cu totul alte perspective, dect cele ce ni le mbie teoriile curente. Creator al
unui stil ar putea s Iie, dup una din teoriile curente, un singur individ, de la care Ienomenul s-ar
rspndi prin ,imitatie". Avem de a Iace aci de altIel cu o prere, spre care nclin n bun parte si obstea
de toate zilele. (O prere care s-a popularizat cu usurint, Iiind conIectionat n seria tuturor prerilor
,mecaniciste".) Aparitia unui stil si rspndirea lui ar avea cu alte cuvinte nItisarea unui incendiu sau a
unei epidemii. O a doua teorie, de mai restrns circulatie, reIuz individului paternitatea unui stil, si
preIace individul n simplu ,purttor" al unui stil. Stilul ar Ii mai curnd un Ienomen nzestrat cu puteri
originare, care apare dintr-o dat, coplesind indivizii. Stilul ar Ii o realitate de o putere superioar
indivizilor. Aceast de a doua teorie variaz de Iapt o veche conceptie hegelian, dup care oamenii sunt
organele Ideei. Omul nu are nici o putere asupra Ideei; omul este la dispozitia Ideei. In analogie cu
aceast conceptie, unii gnditori privesc stilul ca o realitate mai esential dect oamenii si mai presus de
orice contingente individuale.
Exist desigur o seam de aparente cine s le tgduiasc? care vorbesc n Iavoarea teoriei
curente, a ,imitatiei". Totusi teoria nu rezist unei conIruntri mai serioase cu realitatea. Ea nu atinge
substanta, ea pluteste la supraIat. Orict de eIectiv s-ar dovedi imitatia n ceea ce priveste rspndirea
unui stil, Iaptul acesta al imitatiei, singur, nu explic totul si mai ales nu esentialul. Ct de epidermic
e teoria imitatiei, ni se descopere mai cu seam lund n cercetare ,stilul" de sIer ceva mai larg. Dm
un exemplu. Pe la 1880 ncep n Franta expozitiile picturii impresioniste. Impresionismul e un Ienomen
stilistic, caracterizat, dincolo de dominantele lui primare, si prin dominante de a doua min, precum:
prin dragostea de nuant, de Iluiditate, si inconsistent, prin aplecarea spre senzatii unice, spre
nearticulat, spre ineIabil si imaterial. Orientarea impresionismului include un Iel de metaIizic latent a
clipei si a senzatiei dezmaterializate, a tririi de nerostit si a curgtorului, adic, aceeasi metaIizic a
instabilului si a imediatului, care a Iost Iormulat ca atare de un Bergson doar ctiva ani mai trziu n
psihologia sa; ba, ce e mai curios, metaIizica latent a impresionismului este exact aceeasi metaIizic, pe
care o propunea de pild un Mach n Iizica sa, alctuind lumea exclusiv din senzatii, si eliminnd cu zor
si srguint din domeniul preocuprilor stiintiIice orice constructie conceptual, precum ar Ii ideea
materiei, a energiei, a atomilor. Ori, nimic mai lesne dect s arti c reprezentantii picturii impresioniste
si Mach, de pild, nici n-au visat mcar unul de existenta celuilalt; ei se ignorau n chip absolut si cu
perIect reciprocitate. Mai mult, avem strlucite motive s credem c pictorii si Iizicianul, despre care
vorbim, ntlnindu-se nici n-ar Ii remarcat asemnrile de atitudine, de orizonturi, de accente, dintre ei.
Exist deci, proba ni se pare evident, un paralelism de Ienomene, care nu poate Ii de loc explicat prin
,imitatie". Dat Iiindc un astIel de paralelism secret are loc, ni se pare natural s admitem c el e de Iapt
un Ienomen mai general dect se crede, si c de multe ori acest soi de paralelism e n joc chiar si atunci,
cnd aparentele pledeaz n Iavoarea unui proces de imitatie. Formula paralelismului secret, de natur
stilistic, dintre diversele aparitii culturale, poate Ii ntrit cu exemple spicuite dup plac din orice
epoc, n studiul de Iat n-am vorbit de altIel, dect despre Ienomene de acest Iel.
Teoria noastr despre ,matricea stilistic", inconstient, contribuie nu cu putin la ntelegerea
Ienomenelor de ,paralelism". Ceea ce se petrece in inconstient are un caracter mult mai anonim, mai
colectiv, dect ceea ce are loc n constiint. De obicei o matrice stilistic variaz de la individ la individ,
ntr-un anume loc si ntr-o anume epoc, numai prin determinante cu totul secundare sau accidentale; n
cheagul ei, aceast matrice stilistic rmne ns de obicei aceeasi n cadrul unei ntregi colectivitti.
Uneori dintr-o ,matrice stilitic" dispar anume determinante mai labile, putnd s Iie nlocuite, de la
individ la individ, cu altele. Dup prerea noastr se depune o insistent cu totul neIolositoare, cnd,
pentru explicatia unor asemnri stilistice, se recurge numaidect la ,imitatie". Explicatia prin ,imitatie"
este adesea numai un regretabil semn de lene a inteligentei critice. De multe ori ceea ce pare dependent
de un model este rezultatul eIectiv al unei similitudini de matrice stilistic inconstient. Un stil nu e
niciodat produsul unei individualitti constiente ca atare; stilul e produsul unui tainic complex
inconstient, care prin agentii si principali nu reprezint o realitate individual, ci o realitate anonim.
Dac stilul ne apare totusi ca Iiind individual nuantat, aceasta se lmureste prin Iaptul c matricea
stilistic variaz totdeauna de la individ la individ, cel putin prin unele determinante, labile, si de im-
portant secundar.
Ar urma s spunem un cuvnt si despre cealalt tez dup care stilul ar Ii o realitate primar, n raport
cu care indivizilor izolati le revine o Iunctie de simple organe. Acestei conceptii i aducem exact aceleasi
obiectiuni ca si teoriei dspre ,suIletul culturii", la a crei expunere trecem, Ir popas.
3. Teoria despre suIletul culturii. Potrivit acestei teorii, pe ct de sugestiv, pe att de vag, orice
cultur e eIectul unui ,suIlet cultural". Cultura (stilul) posed o existent de putere elevat, care,
ontologic vorbind, nu depinde de indivizi. Nu indivizii sunt aceia, care creeaz cultura, ca un obiect
modelat dup plac, ci cultura, ca un subiect suveran, se realizeaz ea nssi cu o necesitate organic, prin
indivizi. Indivizii sunt simple organe ale unui mare subiect cultural (stilistic). Ceea ce la Kant era
,constiinta n genere", la Fichte ,eul absolut", la Hegel ,Ideea", este dup teoria de Iat ,suIletul
cultural": un subiect mai presus de indivizi, chiar dac nu cuprinde pe toti indivizii lumii, cum e cazul
,eului absolut" la Fichte, sau cum e cazul ,constiintei n genere" la Kant, ci numai indivizii unei regiuni
istorice sau geograIice, mai mult sau mai putin restrns. Cu conceptia aceasta despre un ,suIlet al
culturii", care ar plana peste indivizi si s-ar realiza prin ei, ne nmuiem parc degetele ntr-o nebuloas
de Ilcri reci. Conceptia satisIace doar preocupri exclusiv metaIizice. Ori, din parte-ne, credem c
nainte de a ne lansa ntr-o conceptie metaIizic despre cultur, se cuvine s Iacem oarecare ordine n
cmpul ei Ienomenal si sube-nomenal, ca s gndim n concepte ct mai clare cu putint. De altIel, chiar
si numai conceptul despre un ,suIlet" al ,culturii" ca generator de ,cultur" Iace o impresie jalnic de
concept nscut pe nslie. El aduce, prin paliditatea si inutilitatea sa, Ioarte mult cu unele concepte
,scolastice", in sensul ru al cuvntului. Smnta de mac ,adoarme", Iiindc contine ,vis dor-mitiva".
Exist o cultur sau un stil, Iiindc exist un suIlet generator corespondent. Dar s trecem peste
aceastobiectiune. S admitem pentru moment c ar exista n adevr un suIlet al culturii sau al stilului,
n cazul acesta nu ntelegem mai ales dou lucruri:
1. Cum se Iace c acest suIlet al culturii, desi mai presus de indivizi, ia totusi aspecte, care se
nuanteaz si variaz, mai mult sau mai putin, de la individ la individ?
2. Cum se Iace pe urm c acest suIlet supraindividual se schimb, intru ct priveste structura sa, cel
putin de la o epoc la alta? Dac admitem de o parte, c suIletul culturii ar Ii un Iel de unitate
entelehial, o Iiint vie, nu ntelegem cum ar putea s penetreze, preIcnd indivizii, ncrcati si ei de
entelehiile lor, n simple organe ale sale. Dac de alt parte am admite c suIletul culturii este o entitate
impersonal si indivizibil ca o idee, nu ntelegem cum si de ce el se nuanteaz dup indivizi, si cum si
de ce el se schimb dup epoci. Formulm aci, alternant si global, unele diIicultti menite s anuleze
eIectiv oportunitatea teoriei.
n marginea teoriei despre suIletele culturale se mai ivesc ns si alte nedumeriri. Conceptia c
Iiecare cultur implic separat cte un suIlet cultural n nteles de entitate metaIizic duce de-a dreptul la
ideea despre impermeabilitatea culturilor, adic la teza c un individ, apartinnd unei anume culturi, nu
poate niciodat s nteleag o alt cultur, sau c suIletele culturale si sunt iremediabil strine unul
altuia. Cum nu exist ntelegere de la o cultur la alta, de la un stil la altul, n-ar exista nici inIluente de la
o cultur la alta, dect prin ,nentelegere", Iie reciproc, Iie unilateral, nsemnm c morIologii culturii,
si cu deosebire Spengler, ernit chiar cu toat ndrzneala asemenea deconcertante preri. Spengler
trebuie Ielicitat pentru duhul consecventei si pentru dezinvoltura pueril, cu care singur descoper
punctele vulnerabile ale unei atare IilosoIii. Spengler nu Iace, n Iond, dect s transpun, de pe un plan
metaIizic pe planul IilosoIici culturii, teoria leibnizian despre monade. n conceptia leibnizian
monadele reprezint unitti suIletesti absolute, care n-au nici un contact eIectiv cu ceea ce se petrece n
aIar de ele: monadele n-au Ierestre. Lumea naste n Iiecare monad n Ielul su unic, nu printr-o
adevrat oglindire, ci pe temei de absolut si subiectiv spontaneitate. Culturile ar Ii, dup conceptia
spenglerian, asemenea ,monade Ir Ierestre". Totusi, inIluentele si contaminrile reciproce ntre
culturi, ntre stiluri, nruririle si interIerentele nu pot Ii negate numai de dragul spiritului de consecvent
al unei teorii. InIluentele nu exist numai prin ,nentelegere" si ,Ialsuri"; inIluentele se mplinesc parte
prin ,ntelegere", parte prin Ialsuri". Teoria noastr despre ,matricea stilistic", n nteles de complex
inconstient de Iactori determinanti discontinui, care pot Ii izolati, lmureste modul cum, cu toat
speciIicitatea unei culturi sau a unui stil, e totusi posibil si contaminarea de la cultur la cultur, de la
stil la stil. Matricea stilistic a unei culturi si matricea stilistic a altei culturi contin adesea diversi
Iactori comuni sau nruditi. Cultura european si cultura indic, de pild, se ntlnesc cel putin prin
orizontul lor spatial inIinit. Nu este oare dat aici o supraIat de co tact cu suIiciente posibilitti de
ntelegere reciproc?
Faptul c un stil, cu tot caracterul su anonim, ia reIlexe Iortuite si se nuanteaz de la individ la
individ, poate Ii usor explicat prin constanta considerabil, dar nu absolut, de care se bucur o ,matrice
stilistic": n complexul ei exist totdeauna si unii Iactori mai secundari, care, cnd parte din masa
Ilotant si labil a complexului, sar din joc, Icnd loc altora.
Transpunnd problema stilului de pe planul psihologic de o parte si morIologic de alt parte, pe
planul inconstientului sau al IilosoIici abisale, se deschid, precum am vzut, n mai multe directii
neasteptate perspective, care reclam incursiuni n cele mai disparate domenii.
Teoria despre matricea stilistic inconstient si despre per-sonanta acesteia n constiint constituie
desigur si o contributie nu lipsit de interes la doctrina despre inconstient n genere. Spuneam, n unele
din capitole, c inconstientul nu reprezint un simplu reziduu de imagini si de porniri reIulate, ci o
realitate psihic-spiritual cosmetic. Inconstientul si are orizonturile, accentele, atitudinile, nclinrile
sale Iormative, proprii, care pot s Iie cu totul altele dect cele ale constiintei, dar care au darul de a
rzbate personant n constiint, ndeobste inconstientul a Iost admis ca substrat al creatiei spirituale nc
din timpul romanticilor, dar inconstientul era considerat din partea lor, printr-o aIirmatie global, lipsit
de duhul dozrii, ca un Iactor creator pur si simplu, ca ,Iacultate". Romanticii n-au ncercat de loc s se
apropie de structura si constitutia ca atare a inconstientului. Psihanalistilor trebuie s le recunoastem
meritul de a Ii Icut un pas n aceast directie. Ei n-au parvenit ns dect pn la punctul de a considera
inconstientul drept ,haos dinamic". Ne place s credem c n lucrarea de Iat am izbutit s lrgim
privelistea. Inconstientul ni se descoper ca o realitate psihic-spiritual statornic n orizonturi, care i
apartin, Iunc-tionnd suveran dup propriile sale norme, gratie unei nchegri de atitudini, accente, si
nzuinti, puternic constituite, si care mprumut constiintei individuale suportul continuittii si nestiute
legturi cu colectivitatea. Cci, prin orizonturile inconstiente si prin matricea stilistic, suntem, ntr-o
msur cum nici nu vism, ancorati ntr-o viat anonim.
SPATIUL MIORITIC
lui Vasile Bncil
1936
S-a aIirmat de attea ori c muzica e o art a succesiunii si c Iiind redus la posibilittile inerente
materiei el, adic la cele ale sunetului, tonului, ea n-ar avea nici un punct de contact cu lumea spatiului.
Aceast prere, devenit Iormul, concentreaz n sine o bun doz de superIicialitate si de ieItin
conventionalism. S ascultm o dat o pasiune sau o cantat| de Bach. S ne asezm cu totul n cmpul
sonor al acestei muzici, ngduindu-i s-si realizeze prin inductie toate liniile ei de Iort n suIletul
nostru, nc nainte de a ne desclesta din mbrtisarea vrjitoareasc, s ne ntrebm apoi: n ce orizont
spatial trieste suIletul care vorbeste despre sine n "aceast muzic? Rspunsul, singurul posibil, Iiindc
singurul evident, si-l va putea da oricine Ir cazn: exist n muzica lui Bach, vibrant si coplesitor
rostit, un orizont spatial, si nc unul de o structur cu totul speciIic: orizontul inIinit, inIinit n toate
dimensiunile sale alctuitoare! Se ghiceste Ielul orizontului din ritm si din linia interioar a muzicii,
asa cum din zborul psrii ghicesti lrgimea spatiului pe care ea-l simte n preajm. Constatarea aceasta
nchide n sine desigur si un paradox: artele anexate, prin mijloacele si structura lor, spatiului, cum sunt
pictura sau arhitectura, nu izbutesc s dea glas, tot att de convingtor, acelui vast orizont spatial cum e
n stare pasiunea, cantata sau Iuga lui Bach.
Paradoxul e interesant pentru .noi Iiindc ne arat c purtm n inconstientul nostru anume
orizonturi, care tind asa de mult s se exprime, nct se exprim si cu mijloace ce par cu totul improprii
scopului. Virtutile expresive ale muzicii se dovedesc izbitor prin acest Iapt.
Repetnd experienta ncercat cu muzica lui Bach si asupra altor exemple, se va vedea c
orizonturile spatiale care se rostesc prin mijlocirea muzicii nu sunt totdeauna unul si acelasi, ci Ioarte
variate. Oricruia dintre cititorii nostri i s-a oIerit vreodat prilejul s aud un cntec popular rusesc.
Invitm cititorul s-l asculte nc o dat, aievea sau n amintire, si ptruns de particulara melancolie si de
rumoarea de dezndejde a cntecului, s se ntrebe n ce orizont spatial, interior scandat, trieste suIletul
uman care-si spune astIel si n acest grai suIerinta? Se va gsi Ir greutate c n cntecul rusesc rsun
ceva din tristetea unui suIlet care, stttor sau cltor, simte c nu-si va putea niciodat ajunge tinta,
adic ceva din dezndejdea sIsietoare a denecuprinsului. n Iata nedumeririlor noastre se iveste
lmurirea cutat, planul inIinit al stepei, ca Iundal si perspectiv a cntecului rusesc. Alt exemplu: s
ascultm un cntec alpin, cu acele glgituri ca de cascade, cu acele ecouri suprapuse, strigate ca din
guri de vguni, cu acel duh vnjos si nalt si teluric, zgrunturos ca stnca si pur ca ghetarii. Presimtim si
n dosul cntecelor alpine un orizont spatial propriu lor si numai lor: spatiul nalt, si abrupt ca proIilul
unui Iulger, al marelui munte. Sau s ascultm un cntec de dans argentinian, unul din cntecele astzi
asa de popularizate prin discurile mecanice. S-a ntrupat, n ritm si n nvluieli de sunet, si n aceste
cntece de acordeon o melancolie, o melancolie Iierbinte a crnii, strnit solar n omul ce asteapt
dezlegarea de o tensiune interioar n mijlocul pampelor sudamericane, Ir ndejde, tensiunea Iiind asa
de mare c nimic n-o poate rezolva. E vorba si aci de o stare interioar, crescut Iiresc si cronic n
mijlocul unui anume orizont, ntre dor si tint se interpune parc n suIletul sudamericanului totdeauna
distanta invincibil a pampelor. Subliniem n acest exemplu nu att nrurirea peisajului asupra muzicii,
ci modul cum peisajul se integreaz n angrenajul unui suIlet, dobndind accente din partea acestuia. S
ne ntoarcem ns-spre exemple din nemijlocita noastr apropiere. S ascultm cu aceeasi intentie de
a tlmci n cuvinte un orizont spiritual o doin de a noastr. Dup ce ne-am obisnuit putin cu
chiromantia ascunselor Iundaluri, nu e greu s ghicim deschizndu-se si n dosul doinei un orizont cu
totul particular. Acest orizont e plaiul. Plaiul adic un plan nalt, deschis, pe coam verde de munte,
scurs mulcom n vale. O doin cntat, nu sentimental-orseneste de artiste n costume conIectionate si
nici de tiganul de la mahala dedat arabescurilor inutile, ci de o tranc sau de o bcit, cu sentimentul
precis si economic al cntecului si cu glasul expresie a sngelui, care zeci de ani a urcat muntii si a
cutreierat vile sub ndemnul si porunca unui destin, evoc un orizont speciIic: orizontul nalt, ritmic si
indeIinit alctuit din deal si vale1.
Ideea despre inIinitul ondulat ca orizont spiritual speciIic romnesc am dezvoltat-o ntia oar n
revista Darul Vremii (Cluj, mai 1930).
Ni se va rspunde c, ntruct punem n ecuatie un cntec cu un orizont, nu Iacem dect s stabilim,
ceea ce de attea ori s-a mai Icut, relatia dintre muzic si un anume peisaj. Dar cele stabilite nu au dect
Iunctia unei prime aproximatii ntru deIinirea tezei mai deprtate spre care ne ndrumm. S precizm si
s diIerentiem lucrurile pe rnd. Vom accentua mai nti c n relatia pe care tocmai o Icurm, nu e n
rndul nti vorba de un peisaj privit global, ci mai curnd despre un orizont n care esentialul e structura
spatial ca atare, Ir de altceva si Ir de umplutura pitorescului, adic despre un orizont spatial si
despre accentele suIletesti pe care orizontul le dobndeste din partea unui destin uman, al unui destin
alctuit din anume dih si din anume snge, din anume drumuri, din anume suIerinti. Relatia despre care
vorbim, si care ntr-o ntie aproximatie .pare o simpl corespondent ntre cntec si peisaj, vom adnci-
o tot mai mult, pn acolo unde ea devine revelatoare pentru nssi Iiinta omeneasc si ntr-un chip
pentru modul creator al omului.
Felurite momente si mprejurri ne sItuiesc s cutm orizontul ce vibreaz rezonant ntr-un cntec
mai curnd n suIletul omenesc dect n peisaj. Cu aceasta ne ndrumm spre miezul problemei ce ne
preocup. Rsun ntr-un cntec nu att peisajul, plin si concret, al humei si al stncilor, al apei si al
ierburilor, ci nainte de toate un spatiu sumar articulat din linii si accente, oarecum schematic structurat,
scos n orice caz din contingentele naturii imediate, un spatiu cu ncheieturi, si vertebrat doar n statica si
dinamica sa esential.
Crei mprejurri singulare i se datoreste Iaptul c un anume spatiu poate n genere s rsune ntr-un
cntec? Ni se pare c rspunsul nu poate Ii dect unul singur: un anume spatiu vibreaz ntr-un cntec,
Iiindc spatiul acesta exist undeva, si ntr-o Iorm oarecare, n chiar substraturile suIletesti ale
cntecului. Rmne numai s vedem cum trebuie s ne nchipuim ,spatiul" ca Iactor suIletesc creator,
adic ce mod de existent trebuie s-i atribuim.
MorIologia culturii (un Frobenius, un Spengler, si altii) precum si istoria artelor (un Alois Riegl, un
Worringer), n lucrri care Ir deosebire nseamn tot attea monumente de ptrundere si de intuitie, s-
au strduit s elucideze rolul ce pare a-l juca n njghebarea unei culturi sau n crearea unui stil de art
,sentimentul spatiului" propriu oamenilor dintr-un anume loc. Frobenius, anticipnd, mai inspirat
uneori, dar si mai incontrolabil, cu vreo douzeci de ani unele idei spengleriene, a artat n domeniu
etnologic, apsnd asupra unui material proaspt descoperit, legtura dintre o anume cultur si un anume
sentiment al spatiului. DiIerentiind culturile aIricane n dou mari blocuri, hamit si etiop, Frobenius
atribuie Iiecruia un sentiment speciIic al spatiului, adic culturii hamite sentimentul spatial simbolizat
prin imaginea pesterii boltite, iar culturii etiope sentimentul spatial al inIinitului.
Frobenius priveste culturile ca niste plante care cresc n atmosIera de ser a unui anume sentiment
spatial. Spengler, n monumentala si mult discutata sa oper de IilozoIie a culturii, aplic acelasi punct
de vedere asupra culturilor mari istorice, deosebindu-le dup acelasi criteriu spatial si punnd o
membran impermeabil si monadic ntre ele. Dup Spengler, latura cea mai caracteristic a Iiecrei
culturi e tocmai speciIicul ei sentiment al spatiului. Nu vom expune nici mcar sumar teoria
spenglerian, despre care suntem n drept s presupunem c Iiecare cititor are o vag idee, dac nu din
textul original, cel putin din rezumate si din recenzii. Ne vom ngdui totusi s amintim, pentru m-
prosptarea memoriei cititorului, si ca puncte de reper, modurile sentimentului spatial implicate, dup
Splengler, de cteva dintre marile culturi. Cultura Iaustian a apusului, o cultur a zbuciumului suIletesc,
a setei de expansiune, a perspectivelor, implic sentimentul simbolizat prin spatiul inIinit tridimensional
(ca etiopicul la Frobenius). Cultura greac antic, apolinic, msurat, luminoas, implic spatiul limitat,
rotunjit, simbolizat prin imaginea corpului izolat. Cultura arab, magic, de-un apstor Iatalism, de a
crei descoperire n toat amploarea ei Spengler e cu osebire mndru, ar avea ca substrat sentimentul
spatiului bolt (a se conIrunta cu hamiticul lui Frobenius). Vechea cultur egiptean implic sentimentul
spatial al drumului labirintic care duce spre moarte (a se compara cu ,sIiala de spatiu" la Alois Riegl).
Teoria aceasta a ,sentimentului spatial", deIinit din partea morIologilor citati n Iunctie de peisajul n
care apare o cultur, nu ne satisIace n mai multe privinte. Teoria ntmpin serioase diIicultti peste
care, asa cum e Iormulat, ea nu poate s treac, ntr-un studiu anterior, intitulat Orizont si stil, ne-am
ocupat mai pe larg cu aceste diIicultti propunnd o nou teorie pentru nlturarea lor. n studiul nostru
vorbim despre ,orizonturile inconstientului". Artm acolo cu argumentatia necesar c Iactorul
pe care morIologia culturii sau istoria artelor l interpreteaz ca sentiment al spatiului nu e propriu-zis un
sentiment, cu att mai. putin un sentiment constient, si c Iactorul nu tine de sensibilitatea noastr
crescut ntr-un anume peisaj, ci e un Iactor mult mai proIund, n studiul nostru transpunem toat
problematica spatial de pe trmul morIologiei culturii pe planul noologiei abisale, adic ntr-o
perspectiv n care inconstientul este vzut nu ca un simplu ,diIerential de constiint", ci ca o realitate
Ioarte complex, ca o realitate care tine oarecum de ordinea magmelor. O multime de diIicultti se
nltur cu usurint prin aceast transpunere. Nu e locul s intrm n amnunte, nsemnm numai: ceea
ce morIologii interpreteaz ca sentiment spatial n Iunctie de un anume peisaj devine n teoria noastr
,orizont spatial", autentic si nediluat, al ,inconstientului". Inconstientul nu trebuie privit numai n nteles
de constiint inIinit sczut, ci n sensul unei realitti psiho-spirituale amplu structurate si relativ siesi
suIiciente. ,Orizontul spatial" al inconstientului, scos si rupt din nlntuirea conditiilor exterioare si
cristalizat ca atare, persist n identitatea sa indiIerent de variatiunea peisajelor dinaIar. Orizontul
spatial ai inconstientului, nzestrat cu o structur Iundamental si orchestrat din accente suIletesti,
trebuie socotit ca un Iel de cadru necesar si neschimbcios al spiritului nostru inconstient. Inconstientul
se simte organic si inseparabil unit cu orizontul spatial, n care s-a Iixat ca ntr-o cochilie; el nu se
gseste numai ntr-o legtur, lax si labil, de la subiect la obiect, cu acest spatiu, cum se gseste
constiinta Iat de peisaj. Supus contingentelor celor mai capricioas, constiinta e dispus s-si trdeze
n orice moment peisajul. Inconstientul nu trdeaz. Orizontul spatial al inconstientului e deci o realitate
psiho-spiritual mai adnc si mai eIicace dect ar putea s Iie vreodat un simplu sentiment. Pentru a ne
putea explica unitatea stilistic a unei culturi, Ienomen att de impresionant, credem c nu putem
recurge numai la peisaj, nici la sentimente n legtur Itis cu peisajul. Adncimea Ienomenului
necesit o explicatie prin realitti ascunse, de alt greutate. Or, un orizont spatial al inconstientului poate
Ii cu adevrat o asemenea adnc realitate. Orizontul spatial al inconstientului poate eu adevrat dobndi
rolul de Iactor determinant pentru structura stilistic a unei culturi sau a unei spiritualitti, Iie
individuale, Iie colective. Cum orizontului spatial al inconstientului i atribuim o Iunctie plastic si
determinant, putem s-l numim si ,spatiu-matrice". Din teoria noastr se desprinde n chip Iiresc un
Iapt pe care morIologia nu-l putea asimila. Faptul e acesta: poate s existe uneori o contradictie ntre
structura orizontului spatial al inconstientului si structura conIigurativ a peisajului n care trim si n
care se desIsoar sensibilitatea constient. Aceast incongruent de orizonturi pentru ilustrarea creia
se pot invoca suIiciente exemple istorice, nu poate Ii lmurit n cadrul morIologiei culturii, care, dup
cum stim, raporteaz sentimentul spatiului la structura peisajului. De asemenea, tot numai prin teoria
noastr despre spatiul-matrice ca Iactor inconstient, se poate lmuri de ce uneori, sau chiar Ioarte adesea,
n unul si acelasi peisaj pot s coexiste culturi sau duhuri cu orizonturi spatiale Iundamental diIerite.
n cadrul problematicii pe care o expunem, ne-am pus nu o dat ntrebarea dac nu s-ar putea gsi
sau construi, ipotetic un spatiu-matrice, sau un orizont spatial inconstient, ca substrat spiritual al
creatiilor anonime ale culturii populare romnesti. Subiectul merit riscul oricror eIorturi. Ne surde
gsirea unei chei de aur-cu care se pot deschide multe din portile entittii romnesti. Dar poate nu e
necesar s se restrng cercetarea exclusiv asupra culturii populare romnesti. Spatiul-matrice, ce
urmeaz s Iie ipotetic nchipuit, ar putea s Iie un pervaz, pn la un punct comun unui grup ntreg de
popoare, bunoar popoarelor balcanice. Fireste c pe noi ne intereseaz aci Ienomenul romnesc.
Deocamdat trebuie s Iacem abstractie de toti vecinii, si mai ales de problema n ce msur acesti
vecini au Iost contaminati de duhul spatiului nostru.
Cntecul, ca art care tlmceste cel mai bine adncurile inconstientului, reveleaz si ceea ce ne-am
nvoit mai nainte s numim ,orizont spatial al inconstientului", n ordinea de idei ce ne-o impunem,
,doinei" i revine desigur o semniIicatie care n-a Iost nc niciodat sublimat n toat importanta ei. n
adevr, doina, cu rezonantele ei, ni se nItiseaz ca un produs de-o transparenta desvrsit: n dosul ei
ghicim existenta unui spatiu-matrice, sau al unui orizont spatial cu totul aparte, ntr-o prim aproximatie
am adus doina n legtur cu ,plaiul", asa cum cntecul rusesc a Iost adus n legtur cu ,stepa". S
Iacem un pas nainte. S adncim problema si perspectivele potrivit teoriei noastre despre orizonturile
inconstientului. Orizontul spatial al inconstientului e nzestrat eu accente suIletesti care lipsesc peisajului
ca atare. Fr ndoial c si n doin gsim un asemenea orizont prtas la accente suIletesti: se exprim
n ea melancolia, nici prea grea, nici prea usoar, a unui suIlet care suie si coboar, pe un plan ondulat
indeIinit, tot mai departe, iarsi si iarsi, sau dorul unui suIlet care vrea s treac dealul ca obstacol al
sortii, si care totdeauna va mai avea de trecut nc un deal si nc un deal; sau duiosia uniri suIlet care
circul sub zodiile unui destin ce-si are suisul si coborsul, nltrile si cuIundrile de nivel, n ritm
repetat, monoton si Ir sIrsit. Cu acest orizont spatial se simte organic si inseparabil solidar suIletul
nostru inconstient, cu acest spatiu-matrice, indeIinit ondulat, nzestrat cu anume accente, care Iac din el
cadrul unui anume destin. Cu acest orizont spatial se simte solidar ancestralul suIlet romnesc, n
ultimele sale adncimi, si despre acest orizont pstrm undeva, ntr-un colt nlcrimat de tataia, chiar si
atunci cnd am ncetat de mult a mai tri pe plai, o vag amintire paradisiac:
Pe-un picior de plai,
pe-o gur de rai
S numim acest spatiu-matrice, nalt si indeIinit ondulat, si nzestrat cu speciIicele accente ale unui
anume sentiment al destinului: spatiu mioritic. Acest orizont, neamintit cu cuvinte, se desprinde din linia
interioar a doinei, din rezonantele si din proiectiunile ei n aIar, dar tot asa si din atmosIera si din
duhul baladelor noastre. Acest orizont, indeIinit ondulat, se desprinde ns, ceea ce e mult mai
important, si din sentimentul destinului, din acel sentiment care are un Iel de suprematie asupra
suIletului individual, etnic sau supraetnic. Destinul aci nu e, simtit nici ca o bolta apstoare pn la
disperare, nici ca un cerc din care nu e scpare, dar destinul nu e nici nIruntat cu acea ncredere
nemrginit n propriile puteri si posibilitti de expansiune, care asa de usor duce la tragicul hybris.
SuIletul acesta se las n grija tutelar a unui destin cu indeIinite dealuri si vi, a unui destin care,
simbolic vorbind, descinde din plai, culmineaz pe plai si sIrseste pe plai. Sentimentul destinului,
ncuibat subteran n suIletul romnesc, e parc si el structurat de orizontul spatial, nalt, si indeIinit
ondulat. De Iapt orizontul spatial al inconstientului si sentimentul destinului le socotim aspecte ale unui
complex organic, sau elemente care, din momentul nuntii lor, Iac mpreun un elastic, dar n Iond
inalterabil, cristal.
Admitnd c suIletul popular romnesc posed un spatiu-matrice deplin cristalizat, va trebui s
presupunem c romnul trieste, inconstient, pe ,plai", sau mai precis n spatiul mioritic, chiar si atunci
cnd de Iapt si pe planul sensibilittii constiente trieste de sute de ani pe brgane. Sesurile romnesti
sunt pline de nostalgia plaiului. Si de vreme ce omul de la ses nu poate avea n preajm acest plai,
suIletul si creeaz pe alt cale atmosIera acestuia: cntecul i tine loc de plai.
Solidaritatea suIletului romnesc cu spatiul mioritic are un Iel mulcom, inconstient, de Ioc ngropat,
nu de eIervescent sentimental sau de Iascinatie constient. Se probeaz nc o dat c aici ne miscm
prin zonele ,celuilalt trm" al suIletului, sau ntr-un domeniu de investigatie a adncimilor. Aderentele
acestea spatiale apartin etajelor subterane ale existentei noastre psihospirituale, dar ele ies la iveal n
cntec si n vis. Ploile pnzise si singurtatea stelar a plaiului Iac pe Ciobanul nostru nu o dat s-si
blesteme zilele pe care le trieste n tovrsia nltimilor. Sentimentele ciobanului, descrcate n Iloarea
unei njurturi, iau adesea un caracter de adversitate Iat de plai, totusi inconstient ciobanul rmne
solidar, organic solidar cu acest plai, n care el nu va schita niciodat un gest de evadare. ,Spatiul
mioritic" Iace parte integrant din Iiinta lui. El e solidar cu acest spatiu, cum e cu sine nsusi, cu sngele
su si cu mortii si. Cnd cnt, se ntmpl s ias la lumin aceast solidaritate, ca n acel suprem
cntec, care s-a mostenit din veac n veac, si n care Moartea pe plai e asimilat n tragica-i Irumusete cu
extazul nuntii:
Soarele si luna
Mi-au tinut cununa.
Brazi si pltinasi
I-am avut nuntasi,
Preoti, muntii mari,
Pasri, lutari,
Psrele mii,
Si stele Iclii!
Sentimentul destinului propriu suIletului popular romnesc s-a ntreptruns, cu plasticizri si
adnciri reciproce de perspectiv, cu orizontul mioritic, n acest aliaj cu sentimentul destinului, spatiul
mioritic a ptruns ca o arom toat ntelepciunea de viat a poporului, ndrumnd cercetrile pe aceast
cale, vom ntlni multe din atitudinile hotrt caracteristice ale suIletului popular. S nu pierdem ns
nici un moment din vedere c ne gsim pe un teren al nuantelor, al atmosIerei, al ineIabilului si
imponderabilului. Sigur e c suIletul acesta, cltor sub zodii dulci-amare, nu se las coplesit nici de un
Iatalism Ieroce, dar nici nu se aIirm cu Ieroce ncredere Iat de puterile naturii sau ale sortii, n care el
nu vede vrsmasi deIinitivi. De un Iatalism pus sub surdin de-o parte, de-o ncredere niciodat excesiv
de alt parte, suIletul acesta este ceea ce trebuie s Iie un suIlet care-si simte drumul suind si cobornd,
si iarsi suind si iarsi cobornd, ca sub ndemnul si-n ritmul unei eterne si cosmice doine, de care i se
pare c ascult orice mers.
Ideea Iormulat de noi schiteaz numai cteva sugestii. Rmne s se vad n ce msur realizrile
concrete ale suIletului romnesc, creatii si Iorme, se resimt de structura indeIinit ondulat a spatiului
su, EIectul trebuie s se remarce n diverse aspecte. S atragem atentia bunoar asupra unui aspect al
modului de asezare a caselor. Cel ce a colindat o dat pe plaiuri a remarcat desigur cum pe cutare vrI
st tupilat o asezare ciobneasc, dominnd de acolo de sus pn n vale, si cum trebuie s rotesti
binisor privirea pentru a deslusi chiar pe cellalt piept de plai o alt asezare asemenea; ceva din ritmul:
deal-vale a intrat n aceast rnduial de asezri. Cobornd pe sesuri, vom bga de seam c aceast
ordine si acest ritm, deal-vale, se pstreaz ntructva si n asezrile stesti de la ses, cu toate c aci
ordinea n chestiune ar prea deplasat si Ir sens. Casele n satele romnesti de la ses nu se altur n
Iront nlntuit, drz si compact, ca verigele unei unitti colective (a se vedea satele ssesti), ci se
distanteaz, Iie prin simple goluri, Iie prin intervalul verde al ogrzilor si al grdinilor, puse ca niste
silabe neaccentuate ntre case. Aceast distant ce se mai pstreaz e parc ultima rmsit si amintire a
vii care desparte dealurile cu asezri ciobnesti. Se marcheaz astIel si pe ses intermitenta vilor, ca
parte integrant a spatiului indeIinit ondulat. S aci un Ienomen de transpunere, vrednic de-a Ii retinut si
izvort dintr-o anume constitutie suIleteasc.
Nu s-a creat pn astzi un stil arhitectonic monumental romnesc, dar aceasta nu e neaprat necesar
spre a putea vorbi despre duhul arhitecturii care se reveleaz pe deplin si ntr-o simpl cas trneasc
sau ntr-o bisericut ngropat sub iarb si urzici. Ct priveste Iormele si constructia arhitectural a
caselor trnesti ni se pare a putea semnala cel putin un eIect negativ, dar nvederat, al speciIicului
nostru orizont spatial. EIectul se vdeste mai ales Icnd o comparatie cu arhitecturile care implic alte
orizonturi. Se stie bunoar cum casa ruseasc, cedeaz n Iormele ei arhitectonice tendintei de
expansiune n plan. Casa ruseasc Iace, Iat de cea romneasc, risip de spatiu. Orizontul plan o invit
s se ntind. Bisericile rusesti, de diverse tipuri, au o singur dimensiune sigur: orizontala; verticala lor
are nesiguranta unui derivat: ea se cldeste pe rnd, prin abside, bolti si cupole, treptat tot mai nalte. Tot
asa se stie cum arhitectura apusean, si mai ales nordic, maniIest nu se stie la ce chemare a cerului
o evident tendint de expansiune n nalt. Intervin n amndou cazurile, cu pecetea lor, orizonturile
spatiale speciIice oamenilor si locurilor. De vreme ce orizontul spatial, indeIinit ondulat, al nostru
zdrniceste din capul locului o expansiune, Iie n plan, Iie n nalt, vom surprinde geniul nostru
arhitectonic pe o pozitie intermediar, care pstreaz atenuate n drept echilibru cele dou tendinte
opuse. Orizontul speciIic mpiedic hipertroIia dimensional n sens unic si intervine astIel cel putin
negativ n determinarea Iormelor arhitecturale.
Metrica poeziei noastre populare ar putea s ne serveasc un argument, nu singurul, dar alturi de
celelalte, n Iavoarea tezei despre orizontul speciIic. Poezia noastr popular se consum n orice caz
ntr-o simpatie masiv Iat de versul constituit din silabe accentuate si neaccentuate, una cte una, adic
Iat de ritmul alctuit din deal si vale sau din vale si deal. Metrica aceasta maniIest n acelasi timp o
vdit Iobie Iat de sltretul dactil. Gsim ce-i drept si intercalri dactilice sau anapestice, dar acestea
nu se dezvolt, ci dispar nghitite de ondulatia ritmic, deal-vale, care strbate puternic, ca o legnare
luntric, toat poezia. Se va rspunde c metrica generat de dactil sau anapest nu zace n Iirea limbii
noastre. Sau c aceast metric ar Ii prea savant pentru poezia popular. Ultimul argument nu e decisiv
deoarece vechea poezie popular greceasc cunoaste Ioarte bine metrica aceasta. Iar ntiul argument,
ntemeiat pe Iirea limbii noastre, nu, constituie o explicatie. Problema tocmai aici ncepe. Limba
romneasc si-a creat, probabil concomitent cu constituirea ritmic a spatiului nostru, un ritm interior,
care a Icut-o mai apt pentru metrica ntemeiat pe troheu si iamb dect pentru metrica dezvoltat din
celelalte unitti ritmice. Ritmul acesta interior a dat limbii noastre pecetea ce si-o va pstra pentru
totdeauna, o pecete sub presiunea creia versiIicatia trebuia n chip inevitabil s adopte anume Iorme si
s reIuze altele. S-ar putea s ni se reproseze c metrica deal-vale nu se explic printr-un orizont
speciIic, deoarece ea se gseste n toat Europa. E Ioarte adevrat. Dar optarea masiv pentru aceast
metric rmne totusi un Ienomen explicabil printr-un orizont speciIic, n cntecele noastre se mai
cultiv apoi, gratie ritmicei legnri ce trece de-a lungul poeziei ca un vnt care d ntr-o hold, versuri
relativ scurte. Faptul acesta nu se explic deloc printr-un asa-zis primitivism al poeziei populare n ge-
nere. Trimitem n privinta aceasta la poezia popular neogreac, cu versuri de respiratie larg ca marea
(pn la 15-l6 silabe). Avem n Iat un volum de texte originale, cu traduceri n limba german, compus
aproape exclusiv din asemenea versuri (Neugriechische Volkslieder, ges. v. Haxthausen, Mnster 1935).
Spuneam c orizontul spatial al inconstientului e alctuit din structuri esentiale, din tensiuni, din
ritmuri, din accente, din anume spatiu-matrice se poate naste si cristaliza aproape n orice Iel de peisaj.
Peisajul ar juca un rol periIerial n constituirea spatiului-matrice. Avem ns de a Iace aci cu un Iapt
teoretic asupra cruia ne-am exprimat aiurea. Foarte controlabil ni se pare n orice caz altceva: n unul si
acelasi peisaj pot s coexiste suIlete Iixate inconstient asupra unor spatii-matrice cu totul diIerite. Un
exemplu: de vreo opt sute de ani saxonul din Ardeal, transplantat de undeva de pe malurile Rinului, si
nalt n peisajul ardelenesc rosturile culturale si cettenesti, sobre si ca de piatr, n spiritul nealterat al
spatiului su gotic, de ieri si de totdeauna. Smnt permanent a acestui duh, saxonul a adus-o cu sine
de aiurea si o pstreaz cuIundat n rul sngelui su, precum aurul miraculos n matca legendarului
Iluviu. Iar alturi, trecnd legnat cu turmele pe lng naltele si negrele turnuri si cetti care vorbesc
despre un alt destin, ciobanul valah si slveste din Iluier, suind si cobornd, spatiul su, care e numai al
su. Sunt dou Ieluri de oameni, care triesc n acelasi peisaj, dar n spatii diIerite. Desi nespus de
aproape unul de cellalt, ei sunt asa de distantati prin spatiile-matrice, c opt sute de ani de vietuire
megies n-au Iost suIiciente s stearg si s nIrng deprtarea cealalt, de pe planul inconstient dintre
ei. Un lucru de care nu prea vor s tin seama cei care alearg dup utopia inutil si nerodnic a unui
-asa-zis ,transilvnism", comun populatiilor etnice care triesc alturi n acest peisaj.
Nici harnicii Iilologi, nici spornicii istorici nu sunt n situatia s precizeze cnd s-a nscut poporul
romnesc. Nu suntem desigur asa de copilros! s cutm o precizare calendaristic, dar o precizare
teoretic si oarecum deIinitorie am Ii poate n drept s cerem. Limba a evoluat n etape inIinitezimale,
necontenit, neindicnd ns nici o cezur de la care s datm nasterea. Ct priveste istoria, aceasta este
realitate mai recent, ivit relativ trziu n raport cu existenta preistoric ce i-a premers. Numai
consideratiile stilistice si cercetarea adncimilor ne-ar putea pune n mprejurarea de a da un rspuns
ntrebrii Iormulate. Poporul romnesc s-a nscut n momentul cnd spatiul-matrice a prins Iorme n
suIletul su, spatiul-matrice sau orizontul inconstient speciIic, care alturi de alti Iactori a avut darul s
determine stilul interior al vietii sale suIletesti. Graiul romnesc a putut s evolueze si s ndure mutatii,
peisajul geograIic chiar a putut s Iie inconstant; ceea ce s-a pstrat, cu statornicie de clestar, a Iost,
dincolo de grai si de peisaj, spatiul-matrice. Cu un nconjur revenim la ,plai". Cci orizontul spatial in-
constient a dat romnului, oriunde s-ar Ii gsit, nostalgia plaiului. Aceast nostalgie nenduplecat a
purtat n vrsta de mijloc pe ciobanul valah pe toate coamele Carpatilor, de la apa Dunrii pn n
Maramures, de aci mai departe pn-n Moravia, sau invers; si tot asa pe toate plaiurile iugoslave si pn
n Panonia, adic pretutindeni n limitele unui vast teritoriu, unde peisajul satisIcea apetitul unui orizont
inconstient, n veacurile crepusculare, n tot timpul lungului preludiu al Iormatiunilor etnice actuale,
atunci cnd romnul nu avea nici un Iel de patrie, plaiul, sIntul plai, sanctionat de un anume sentiment
al destinului, i tinea loc de patrie.
Prea mult s-au ntrebat cercettorii, de la teoreticienii mediului pn la morIologii culturii: care Stat
eIectele peisajului asupra suIletului omenesc? Si prea putin: ce dobndeste peisajul; din, partea suIletului
omenesc? Disocierea ntrebrilor se impune totusi. Cci una e peisajul punct de plecare a unei serii de
eIecte suIletesti; altceva e spatiul-matrice ca orizont al inconstientului; si iarsi altceva e acelasi peisaj
initial, asupra cruia se revars, ea un continut ntr-o Iorm, un anume sentiment omenesc al Iatumului.
Peisajul, n acest din urm nteles, e integrat ntr-un angrenaj suIletesc. Peisajul devine receptacolul unei
plenitudini suIletesti; se ntrupeaz n el un sentiment al destinului ca vntul n pnzele unei corbii.
Peisajul, n acest din urm nteles, e al doilea obraz al omului.
Spiritualit(i bipolare
Spiritualitatea crestina ni se prezint, n ansamblul ei continental si transcontinental, Ielurit
ramiIicat. Mai nimerit ar Ii poate s nici nu vorbim despre o ,spiritualitate crestin", ci mai curnd
despre o spiritualitate catolic, despre una evanghelic, sau despre una ortodox, n adevr distinctiile
acestea rspund unor Ienomene Ioarte terestre si de-un proIil accesibil ct vreme ,unitatea" apartine sau
unui deprtat nceput de leat, sau visului; unui Irumos si ireal vis, alimentat de speculatii utopice.
Propunem n capitolul de Iat o discutie, la adpost de orice preIerinte preconcepute si ntruct se poate
Ir de aprecieri propriu-zise, asupra diIerentierilor pe care timpul le-a operat n substanta crestin.
Tema a Iost Irecvent atacat, dar de obicei pe un plan aproape exclusiv dogmatic. S-a procedat simplist,
Icndu-se un Iel de literatur comparat pe temeiul ,crezurilor" pe capitole si puncte. Deosebirile care
nu sunt nsemnate pe rbojul sistemelor dogmatice au czut n cumpn doar ca aspecte ce pot Ii trecute
cu vederea, sau ca simple consecinte ale celor dogmatice. Iat un drum care mai poate desigur s oIere
satisIactii inedite unor teologi cu mintea aprins de aspectele ultimelor subtilitti, dar pe care din parte-
ne nu-l vom urma.
Ne reIuzm procedeul, Iiindc orict bunvoint am avea - l socotim totusi aproape sleit. E curios
c Iormulele dogmatice, cu perspectivele lor revrsate n cele din urm n incontrolabil, au atras
neasemnat mai mult luarea-aminte a amatorilor de analize comparate, dect Ienomenele masive n ele
nsele. Promitem cititorilor s nu-i ostenim si de ast dat cu o literatur pe care o pot rsIoi aiurea, si
mrturisim c suntem mnati de ambitia de a Iixa deosebirile pe care secolele le-au produs n snul
crestinismului, Ir de a pomeni nici mcar o singur dat pe ,Iilioque" sau ,purgatoriul". Cu aceast
promisiune ne circumscrierii convingerea c deosebirile cele mai adnci dintre spiritualitatea catolic,
evanghelic si ortodox sunt mai mult de stil dect de idee. Deosebirile dogmatice, evidente si prea
cunoscute, s-au ivit doar ca o ncoronare ntmpltoare, sau uneori ca simptome care ntresc si
pecetluiesc deosebirile stilistice.
Spiritualittile crestine sunt, nendoielnic, n primul rnd si prin cele mai adnci intentii ale lor,
orientate spre ,transcendent". S nsemnm ns c omul este o creatur care, prin Iirea si structura sa, e
condamnat s triasc si n rosturi concrete, si n rnduieli palpabile. Totalitatea acestor rnduieli si
rosturi e ,lumea". Pentru constiinta uman ,lumea" e alctuit din stihii vzute si nevzute, din materie
si din poruncile ei, din ceea ce nsuIleteste materia pe dinuntru, din peisaje, din organisme de ordin
biologic, din propriile triri ale omului, din suIerinte si bucurii, din realitti sociale, din Iapte istorice,
din creatii culturale si din simtmntul perpetuu al tuturor problematizrilor posibile. E o lume Ioarte
complex aceast lume uman. Or, nvttura crestin, pus sub semnul eternittii, al absolutului si
neconditionatului, ni se prezint prin orientarea sa transcendent ca si cum n-ar vrea s tin seama de
lumea omului. Toate categoriile realittii umane si ale mediului intramundan poart, Iat de
transcendenta din centrul boltii, Ir posibilitate de tmduire, stigmatul ,vremelniciei". Cu aceast
umbr si depreciere ce cad asupra lumii, interesele suIletesti ale omenirii de toate zilele nu sunt desigur
prea satisIctor servite. Transcendentul absolut, care ajunge n contact cu omul, rmnnd totusi
inaccesibil ntelegerii acestuia, este Ir ndoial punctul central al icoanei cosmice pe care a plsmuit-o
metaIizica crestin. Se ntelege ns de la sine c metaIizica crestin n-ar Ii izbutit s devin niciodat
cheagul unei doctrine religioase cu un ecou att de amplu si de rsuntor n masele populare, timp de
dou mii de ani, dac ea s-ar Ii mrginit exclusiv la speculatii n jurul transcendentului. Unilateral
orientat n acest chip, ea ar Ii Iost irevocabil osndit s rmn o aristocratic nvttur pentru ctiva
mndri initiati. Din Iericire chiar de la nceput, adic din clipa cnd apostolul Pavel schita cu mult patos
ntile Iormulri decisive pentru toat evolutia de apoi, doctrina crestin oIer n mesajul ei o seam de
elemente de-un aspect Ioarte concret, dar nu mai putin aureolate de o neconditionat demnitate.
Cititorii vor ghici numaidect la ce Iel de elemente Iacem aluzie. O atare parte integrant, tinnd de
smburele mesajului crestin, era de exemplu ideea c dumnezeirea s-a plimbat n carne si oase printre
oameni, n persoana lui Isus, adic ideea c eternitatea a despicat vremelnicia ca o pan, Icndu-se
vizibil. Doctrina crestin nu tinea deloc s se distanteze. Ea nu hrnea deloc orgoliul de a se ntemeia
cu exclusivitate pe ceva inaccesibil simturilor si mintii omenesti. MetaIizica crestin se recomand ca o
aparitie Ioarte complex. Vom retine n orice caz c ea echivala cu o revelatie de varii aspecte, dintre
care unele apelau de-a dreptul la vz si la nchipuire. Doctrina crestin oIerea cugetelor Cumane un
absolut de natur mixt, alctuit parte din momente inaccesibile, parte din Iapte sensibile. Doctrina
crestin putea s se adreseze astIel maselor cu cele mai prielnice sanse de a gsi rsunet, ntemeietorii de
religii, sau urmasii lor imediati, ca mari cunosctori ai omului-mas, au nteles totdeauna importanta
elementului sensibil, sau de imaginatie, n cadrul unei doctrine si i-au acordat interesul cuvenit. AstIel de
pild doctrina relativ Ioarte abstract a budismului, religie ,Ir Dumnezeu", s-a revrsat degrab ntr-o
doctrin de tropical exuberant, n care se diviniza persoana lui Buddha, iar n Iormele populare, Ir
strop de sIial, chiar statuile lui Buddha. Viata religioas nu e numai imun Iat de asemenea
inconsecvente dimpotriv, ea se alimenteaz cu preIerint din asemenea inconsecvente.
Ct priveste doctrina crestin, ea a acordat de la nceput chiar, adic din Iaza ei cea mai embrionar,
atributul absolutului nu numai unei transcendente de neatins, dar tot asa si unei asa-zise revelatii
sensibile si concrete a acelei transcendente, ca Iapt ,istoric", ca eveniment petrecut n timp. Acest Iapt
,istoric", de despicare a vremelniciei, devenea principalul temei pe care avea s se cldeasc cresti-
nismul ca religie destinat tuturor oamenilor Ir deosebire. Initial, concretele echivalate
transcendentului au Iost putine: cuvntul revelat, scris sau auzit, si nssi ntruparea n carne a
Logosului. Li s-au adugat mai trziu: biserica vizibil, ca un Iel de trup al lui Hristos, de asijderea
,sinoadele ecumenice" ca organe directe ale revelatiei. Concretele asimilate transcendentului sporeau
numeric. Volumul lor lua ncetul cu ncetul proportii tot mai impresionante. Cu aceast nglobare a unor
elemente concrete se declansa n viata crestinismului un mare proces istoric, un proces gratie cruia
spiritualitatea crestin dobndea tot mai mult, alturi de orientarea sa originar spre ,lumea de dincolo",
o a doua orientare, spre ,vremelnicie". Absolutul de compozitie mixt, transcendent si concret, este dup
prerea noastr stratul matern prielnic pe care avea s nIloreasc bipolaritatea de mai trziu, ca o
particularitate structural proprie Iiecreia dintre spiritualittile crestine.
Dup alctuirea deIinitiv, si o dat cu rspndirea ei n toat lumea veche, doctrina crestin a
ndurat anume adaptri si a acceptat oarecari inIiltratii spirituale dictate de duhul local sau etnic al
Ieluritelor regiuni geograIice. Mai mult: duhul local si etnic a Iost erijat, poate dup o lupt care a durat
sute de ani, ntr-un Iel de Iocar secund al vietii spirituale. Viata spiritual crestin, originar ndreptat
unilateral spre mprtia ,de dincolo", ncepea s se etaleze tot mai vizibil n jurul unei axe cu poli
contrari. S lmurim procesul. El consist de Iiecare dat n mprejurarea c anume categorii ale
vremelniciei sunt oarecum asimilate n grad cu transcendentul. Subliniem anume categorii, nu toate, iar
aceasta totdeauna dup preIerinte si potrivit unei selectii speciIice duhului-local. Cert, doctrina crestin
s-a constituit precumpnitor sub semnul unei transcendente eterne. Ea intervenea n devenirea istoric cu
pretentia de a-si substitui valorile proprii oricror valori sau realitti ,vremelnice". Lupta angajat ntre
duhul crestin si duhul local s-a ncheiat ns pretutindeni cu un mare compromis, care lua nItisarea
unei orientri bipolare a vietii spirituale. S analizm Ienomenul bipolarittii, limitndu-ne la aspectele
generale ale catolicismului, ale protestantismului si ale ortodoxiei.
La Roma, doctrina crestin, ndrumat prin Iirea ei cu totul spre ,cealalt lume", se lovea, de la
ntiul contact cu temporalitatea, ndeosebi de ideea si de spiritul de disciplin al statului, de organizatia
ierarhic, de duhul juridic, de Iormalismul legal al vietii romane. Credinta crestin oIensa prin natura ei
exclusivist, Ir deosebire toate zeittile care si-au cstigat, prin ndeplinirea Iormalittilor poruncite de
obiceiul pmntului, drepturi imprescriptibile de sedere n panteonul suprem al asezmntului cezaric.
ntemeietorul crestinismului a spus, ce-i drept, cndva: ,dati cezarului ce este al cezarului", totusi
doctrina crestin, cu lumea ei de dincolo, submina prin simpla ei prezent, ncetul cu ncetul, toate aceste
realitti si aceste valori ,vremelnice" ale statului roman. Reactiunea cezaric a Iost, precum se stie, de
multe ori asa de drastic, nct crestinii au trebuit s Iug sub pmnt cu mortii. Lupta drz, statornic,
Itis sau ascuns, purtat nicieri si la toate rscrucile, a durat cteva secole, pentru ca s se ncheie n
cele din urm cu un monumental compromis. Doctrina crestin iesea, cum s-ar putea spune nc,
,nvingtoare", dar dintr-un cerc cu un singur centru, cum era cnd pornise pe drumul destinului ei
istoric, ea devenea un Iel de elips cu dou Iocare. Din ntia mare ciocnire cu lumea vremelniciei,
doctrina crestin iesea triumItoare, dar cu echilibrul putin alterat. Pentru a se salva, ea a trebuit s-si
lungeasc axa interioar si s nvete balansarea, nu totdeauna lipsit de echivocuri, ntre doi poli. Care e
semniIicatia acestei bipolaritti n cazul crestinismului roman? Pozitia catolic, rezultat din
compromisul amintit, admite alturi de transcendenta inaccesibil, un al doilea centru de cristalizare a
vietii: ,biserica", biserica nteleas ca ,stat al lui Dumnezeu pe pmnt. Un capt al spiritualittii
catolice e alctuit din Iocarul ,transcendentei", iar al doilea capt din categoriile ,autorittii". Spiritul
catolic se va nItisa de acum nainte pentru totdeauna sub aspecte care caracterizeaz prin excelent
Iortele eminamente creatoare de ,stat". Descoperim n structura cea mai intim si cea , mai permanent a
catolicismului o maniIest voint, de putere, nzuinti cezarice, un subtil juridic, un aspru duh de
disciplin, o nentrerupt dispozitie de lupt cu puterile politice si sociale si un oarecare spirit al
concesiei, ce totdeauna se impune echilibristica necesare ntr-o asemenea lupt spiritul catolic tiat deci
din ,vremelnicie lotul categoriilor inerente si adiacente ideii de ,stat" si le-a asimilat n grad cu
transcendentul, ntre acesti doi poli, ntre transcendent si categoriile sacral-etatiste, penduleaz
necurmat, vesnic treaz, viata catolic. Toate interesele ei, Ir numr, sunt mprtite ntre aceste
extreme dominante.
S ne ndreptm privirea spre o alt regiune spiritual. n Germania pdurilor medievale, doctrina
crestin se ciocnea de un proIund duh al liberttii, de o slbatec dragoste de independent, individual,
Iamiliar, colectiv. Spiritul-crestin ntmpinnd crncene rezistente a n cele din urm si aci. Uneori
prin terminare (metoda lui Carol cel Mare), alteori domesticire (metoda clugreasc). Dup mocnire de
cteva veacuri ns, duhul local si etnic a izbucnit cu toat puterea, chiar n cadrul crestin. Privit mai din
apropiere, protestantismul evanghelic nu reprezint altceva dect o viat crestin care sub o irezistibil
presiune teluric accept n sIrsit ca un al doilea Iactor de cristalizare a ei, categoriile ,liberttii.
Protestantul se zbate, n chinuitor dramatism, ntre lumea de dincolo, si lumea liberttii pmntesti!
Pentru protestant categoriile liberttii sunt asimilate n grad cu valorile transcendente. Cu totul strin
spiritului autoritar roman, care chiar prin botez leag individul de-o organizatie si-l oblig canoanelor
nc din leagn, protestantul nu-si gseste statornicia interioar dect dup o Iaz de neliniste si de
problematizare a totului. Protestantul si ntemeiaz o viat spiritual, a lui proprie, numai dup o ampl
deliberare interioar, gratie unei hotarul categorice si individuale, creia i va rmne apoi ndeobste
Iidel dintr-o nalt constiint a datoriei.
Viata spiritual ortodox si are si ea bipolaritatea ei speciIic, din nenorocire nc niciodat destul
de clar remarcat pn acum n studiile comparative, n ortodoxie, ca si la catolici sau la protestanti,
avem de a Iace cu acelasi proces de asimilare n grad cu transcendentul a unor categorii ,vremelnice".
Natural c aici categoriile asimilate sunt cu totul altele dect n catolicism si n protestantism. n
ortodoxie credem a gsi o mprtire sau o pendulare a vietii suIletesti ntre ,transcendenta" si categoriile
,organicului". Tot ce e ,organic" e nltat n ortodoxie la rangul unui al doilea pol al vietii spirituale.
Categoriile organicului, desi apartin vremelniciei, sunt oarecum echivalate lumii de dincolo. Vom servi
cititorilor cteva exemple caracteristice spre a-i Iamiliariza putin cu atmosIera acestei orientri bipolare,
proprie ortodoxiei.
Una din cele mai impresionante pagini datorate lui Dostoievski este aceea din Fratii Karamazov
unde se descrie scena cu Aliosa care st de veghe, cuIundat n amintiri si n durerea clipei, lng sicriul
staretului Zosima. Un clugr slujitor ntru cele vesnice citeste rugciuni pentru mort. Aliosa aude ca
prin vis evanghelia despre nunta de la Cana. Prin atmosIera de contrast cu situatia real, rumoarea
aceasta de vis, aceast evanghelie citit lng un mort e desigur ciudat si menit s strneasc
nedumeriri si sugestii. Aliosa, coplesit de preri de ru, n preajma simtului staret, nvttorul su ntins
n sicriu, se simte, sub sugestia scripturii despre nunta de la Cana, transportat ntr-o viziune... I se pare
dintr-o dat c odaia se lrgeste... Ce e ? Ce s-a ntmplat? A da... asta e nunta... Nunta de la Cana... Iat
oaspetii! Ce veselie! Si odaia parc iarsi se lrgeste. (Ce minunat expresie a orizontului spatial rusesc
aceast viziune despre lrgirea repetat a odii! Nu se va lrgi odaia ntr-atta ca s cuprind tot
pmntul?) Iar printre oaspeti, dintr-o dat tnrul Aliosa vede pe Zosima! Cum ? Si el a Iost poItit s ia
parte la ospt? Dar el zcea adineaori n sicriu. Nu, el e aci, Zosima se gseste printre oaspetii nuntii de
la Cana, si acum iat-l c se apropie Ir ezitare de Aliosa, si-i spune: ,S ne bucurm, s bem vin nou,
vinul marii bucurii..." Si Aliosa destrmat n lacrimi de bucurie, iese din camer n noapte. Deasupra el
vede cerul nstelat si Calea lactee, si n clipa aceasta, Ir s stie de ce, cade, ca secerat, si srut
pmntul plngnd n acest moment de extaz pmntul devine pentru Aliosa un echivalent al cerului.
Realitatea mortii se preIace pentru Aliosa ntr-o viziune a vietii, aceast vesnic nunt de la Cana. Aliosa
srut plngnd de bucurie pmntul, ca mare pstrtor al vietii. Organicul, cu toate aspectele si valorile
sale, e ncoronat de diadema Cii lactee. Pmntul nsusi devine cer. n acest splendid poem se rsIrnge
desigur un aspect esential al tririi ortodoxe. Dostoievski n-a Iost numai un nentrecut analist al iadului
si al raiului suIletesc, el n-a Iost numai un vizionar al mesianismului rusesc sau un dialectician ortodox
de incomensurabil anvergur, ci si un poet liric al tririi ortodoxe. Pentru a completa cu nc un
exemplu expresia poetic a tririi ortodoxe amintim si o legend atonit. Pe zidurile bisericii principale a
mnstirii Chiliandari de pe muntele Athos creste, ctrndu-se n lumin, cu puternic butuc si vnjoase
ramiIicatii, o vit-de-vie. Clugrii asezrii te inIormeaz c vita aceasta creste din mormitul SIntului
Simion, ntemeietorul mnstirii si c vita n-a Iost sdit de nimenea. Ea a rsrit singur ca printr-o
minune. Strugurii vitei ar avea darul s Iac rodnice Iemeile ocolite de gratia de a dobndi copii. Si
clugrii mai stiu c bietii nscuti pe aceast cale, cnd sunt mari, se ntmpl s gseasc totdeauna de
la sine drumul mnstirii. Ei sunt binecuvntati si se simt irezistibil atrasi de viata de clugrie si de
lumina spiritului (Fr. Spunda, Der heilige Berg, Athos 1928). E curios cum n atmosIera ascetic a
SIntului Munte, care n realizrile sale extreme de viat suIleteasc aminteste iluminri tibetane, iar ca
disciplin interioar, rigoarea yoghinilor din India, a putut s ncolteasc o legend destul de dionisic,
precum este aceea a vitei rsrite din trupul SIntului Simion, acel miraculos izvor de gratie pentru
perpetuarea vietii. Legenda aceasta atonit e totusi ntr-un sens deosebit de caracteristic pentru duhul
ortodoxiei rsritene, n legenda atonit despre vita-de-vie a ascetului Simion, se produce un miracol al
Iecundittii organice, gratie renuntrii la viat a unui anahoret, n viziunea lui Aliosa, cel beat de
sIintenie si de stele, camera mortuar se lrgeste, devenind camera nuntii de la Cana. n extazul acestui
Isus rusesc pmntul, purttorul ntregii vieti, devine icoana cerului.
ntrezrim n aceste exemple de literatur ortodox, culese la ntmplare si crora li s-ar putea altura
altele dup plac, mrturisirea unei corespondente ntre sIintenie si miracolul vietii, ntre cer si pmnt.
Avem credinta c am psit aici ntr-o atmosIer cu totul revelatoare si c aroma acestei legende sau a
acestei scene de roman ne comunic ceva din nssi Iirea spiritualittii ortodoxe.
AIirmam mai sus c sub unghiul bipolarittii spiritualittile crestine se diIerentiaz Ioarte Ielurit.
Categoriile preIerate ale catolicismului sunt cele ale autorittii sacral-etatiste: statul, ierarhia, disciplina,
supunerea, militarea pentru credint. Categoriile preIerate ale protestantismului sunt cele ale liberttii:
independenta convingerilor, deliberarea, problematizarea, hotrrea, datoria, Iidelitatea. Iar categoriile
preIerate ale ortodoxiei sunt cele ale organicului: viata, pmntul, Iirea. Deosebirile acestea de
bipolaritate ntre spiritualittile crestine se maniIest cu o impresionant evident n modul cum
comunittile conIesionale concep Ieluritele realitti si probleme implicate de viata religioas si
spiritual.
Conceptii despre biseric. O atare deosebire apare de pild chiar n conceptiile despre ,biseric".
Doctrina catolic si-a modelat conceptia despre biseric potrivit ideii de stat, n spirit autoritar si
ierarhic. Biserica trebuie s Iie o realitate ntemeiat pe cea mai consecvent tehnica a organizrii.
Preotul, cu totul nchinat intereselor organizatiei (celibat), devine resortul central al tehnicii
organizatoare. Toat viata lui e, cel putin n principiu, determinat de aceast Iunctie. El e angajat n
crearea de Iiecare zi si n mentinerea de Iiecare clip a unei entitti superioare (biserica-stat), care
singur conteaz pe aceast lume. n vesnic lupt cu puterile politice, sociale si ideologice adverse sau
concurente, catolicismul a dezvoltat un uimitor simt istoric. ,Istoria", cu dinamismul si ritmul ei, este o
realitate adiacent a ideii de stat, sau o conditie prealabil care Iace posibil statul, n consecint catoli-
cismul a simtit totdeauna ,istoria" ca o dimensiune Iireasc a sa, ca un mediu de care nu se poate
dispensa, spre deosebire de ortodoxie, care s-a maniIestat mai curnd anistoric. Catolicismul a avut n
toate mprejurrile intens constiint istoric si a Icut la Iiecare pas el nsusi ,istorie", sau a realizat
Iecunde compromisuri cu ea. Catolicismul a dovedit n toate timpurile nu numai o mare capacitate de a
se adapta la stilurile de viat istoric si la dialectica inerent a acestora, catolicismul a Iost totodat si
unul din Iactorii cei mai nsemnati n procesul de monumentalizare a stilurilor de viat si de cultur. S
amintim numai rolul covrsitor al catolicismului n procesul de si monumentalizare a stilului romanic,
gotic sau al barocului. Catolicismul, ntelegnd biserica drept stat universal, a Iost un mare creator de
istorie, creia a cutat s-i dea totdeauna o amploare monumental. Fat de acest rol Iunctional al ideii
despre biseric n spirituali-catolic, s remarcm cum aceeasi idee deserteaz aproape de orice continut
la protestanti. ,Biserica", pentru evanghelici este au o simpl Iictiune, sau, ceea ce revine la acelasi
lucru, numai comunitatea aditional a indivizilor, asociati prin proprie hotrre n unul si acelasi imens
interes acordat liberttii interioare. Dincolo de aceast sintez aritmetic biserica nu reprezint aproape
nimic. AtmosIera protestant este deci destinat s Iavorizeze mai alea initiativa individual, constructia
pe cont propriu, creatia original a pozitiile singularizate pn la tragic. Mediul protestant e prielnic
gndirii laice, ca si creatiilor de cultur laic. Aceasta n msura c gndirea si cultura laic se substituie
absorbite, mai mult sau mai putin, chiar vietii religioase. Nu e mai putin adevrat c acest Iel de creatii
se realizeaz n mediul protestant proIunda seriozitate a actelor religioase. Biserica e n protestantism un
agent de adncire etic-religioas a vietii cotidiene, proIesionale si a vocatiei individuale. n ortodoxie
biserica nu e nici stat autoritar, nici mnunchi le libertti convergente. Ortodoxia a cultivat, ct priveste
biserica, o conceptie de natur prin excelent organic. Biserica e privit ca un ,organism", ca o ,unitate
a totului", n care e cuprins nu numai omul, ci si viata si creatura vegetal. Pentru ortodocsi biserica nu e
o simpl organizatie n expansiune, ea are din capul locului un aspect cosmic. Individul particip la
totalitatea bisericii ca membrul unui organism la viata si aspectele ntregului organism, n Rusia, s-a
dezvoltat o cunoscut nvttur, una dintre cele mai puternice ale spiritualittii ortodoxe, potrivit creia,
,Iiecare om e vinovat pentru Iaptele tuturor".. Avem suIiciente motive s credem c aceast nvttur
n-ar Ii Iost niciodat posibil la catolici; nti Iiindc pentru catolici biserica reprezint o entitate Iormal
mai presus de Indivizi, si al doilea Iiindc indivizii sunt simple verigi ntr-un Iront impus de sus, adic
membri organizati, iar nu prti vii ale unui organism. Dar mai ales aceast nvttur nu ar Ii Iost
posibil la protestanti, care se socot Ipturi singularizate si care si nchid Ierestrele ca monadele lui
Leibniz, alctuind Iiecare o lume pentru sine. nvttura ortodox amintit presupune de Iapt credinta
latent c (biserica, adic ,unitatea totului", e ca un organism de o structur interioar plin de magice
corelatii. Dac un membru al unui organism e bolnav, e bolnav si ntregul organism, si Iiecare celul e
condamnat s suIere. Ca parte a unui mare ntreg viu si organic, Iiecare om e vinovat pentru Iaptele
tuturor. Aceste cteva consideratii lmuresc credem ndeajuns cum n Iond, pentru Iiecare dintre cele trei
spiritualitti crestine, ideea despre biseric e plsmuit dup un alt model categorial. Catolicului i-a
servit drept model ideea de stat, protestantului ideea de libertate individual, ortodoxului ideea de
organism.
Conceptii despre natiune. Ct de mult e atasat ortodoxia la categoriile si proIilurile ,organicului",
ne-o nvedereaz de pild indirect si solutiile care se dau problemelor n legtur cu ideea de ,natiune".
Mentinndu-se, n principiu, necurmat pe ling ideea despre biseric ,unitate a totului", ortodoxia a
maniIestat nc din timpuri vechi o tot mai pronuntat silint de divizare practic dup natiuni. Aceast
nspicare e n deIinitiv rezultatul aceleiasi aderri supreme la tot ce e ,organic", trstur si nclinare
caracteristice popoarelor ortodoxe, n lumea ortodox organicul serbeaz triumIuri. De notat e c duhul
ortodoxiei deIineste natiunea dup cel mai organic criteriu al ei, adic dup ,snge" si ,grai. n cadrul
ortodox indivizii se simt Iiresc integrati n unitatea superioar si mai complex a ,neamului". Ideea de
neam, n nteles ,Iapt organic", s-a dezvoltat pe trm ortodox n desvrsit neatrnare Iat de ideea de
cel mai adesea chiar mpotriva ideii despre ilustrare nu trebuie s trimitem mai departe dect la exemplul
poporului romnesc, care, pstrat sute de ani sub stele neprietenoase, si-a presimtit unitatea organic de
neam, peste barierele si vmile a trei imperii. Prin contrast, situatia aceasta clar, Ir echivoc, e
ndeamn s lum seama la ezitrile spiritualittii catolice Iat de Ienomenul ,natiunii", spiritualitatea
catolic desconsider, sau tolereaz cel mult, ideea si realitatea natiunii, sau o priveste de la nltime, ca
un Iapt care nu trebuie neaprat s Iie, ntmplndu-se uneori s o socoteasc chiar un grav neajuns.
Catolicismul urmeaz sub acest unghi toate directivele unei internationale. Nu-i vom nega deci dreptul
de a purta atributul sau steagul unei colori dup modelul altor internationale, de universal circulatie. S
se remarce cum catolicismul, ntemeindu-se pe ideea de stat divin, trece sIidtor peste hotare naturale si
organice cum e limba, rmnnd impermeabil nvelit pn astzi ntr-o limb sacral moart. S se mai
remarce conIuziile semniIicative ce se produc sub auspicii catolice ntre ideea de natiune si ideea de stat.
Noi rsritenii ne putem mndri n genere cu un sentiment mult mai lmurit al etnicului dect apusenii,
si cteodat cu o idee mai limpede, si n orice caz mi Iireasc, despre natiune, identiIicnd ideea cu
aceea de neam. Apuseanul nclin, la Iiecare pas, s conIunde ideea de natiune eu ideea de stat, sau
chiar s o derive din ideea de stat. ConIuziile rezult n cele din urm din inaderenta la ,Iire", din lipsa
de simpatie Iat de tot ce e organic, atitudini proprii spiritului catolic. Din contr, simpatia pronuntat,
de un accent ca o cald mbrtisare, Iat de categoriile organicului a avut n rsrit ca urmare att aspi-
ratia, spre o biseric ecumenic n nteles de unitate organic a totului, ct si divizarea bisericii dup
natiuni, concepute tot ca un Iel de organisme. Aderenta la tot ce e organic, sub ale crui vii si suverane
tipare se modeleaz n rsrit ideea de biseric si ideea de neam, e veriIicat si prin mprejurarea plin
de tlc si, proIund naiv, c romnul si numeste credinta simplu ,lege romneasc". Sinteza celor doi
termeni, a cosmicului si etnicului, si are puntea mijlocitoare n categoriile organicului. Protestantii
posed desigur si ei, sub un mod chiar Ioarte adnc, ideea de natiune, dar semniIicatia acestei idei e n
atmosIera protestant, ntructva altIel dect n rsrit si cu totul alta dect la catolici. Protestantii nu se
simt asa de organic solidari cu aceast realitate a neamului, a natiunii; ei problematizeaz oarecum si
aceast idee, gratie nclinrilor lor nnscute, protestantii observ Iat de natiune o atitudine si cum
solidarizarea cu ea ar Ii rezultatul unei alegeri, a unei optri pe baz de hotrre liber si individual.
Actul alegerii libere, odat desvrsit, individul se integreaz n natiune sub modul datoriei, creia i se
va supune cu tenace Iidelitate si pn la jertIa de sine. Recunoastem c aceast sumar caracterizare are
o usoar nItisare caricatural. Nu ne simtim ns ctusi de putin vinovati pentru mprejurarea c
psihologia protestant se preteaz la asemenea caricaturizri. Nu am putea, ce-i drept, cita vreo doctrin
precis n sensul artat n propozitiile de mai nainte, dar n atmosIera protestant constiinta liberttii
predomin asa de mult asupra oricrei realitti, nct raportul Iormulat aici corespunde cum grano salis
unei situatii de Iapt. n lumea protestant integrarea insului n natiune se ndeplineste ca si cum nu ar Ii
un Iapt organic si Iiresc, ci rezultatul unei deliberri, si apoi un act solemn ntemeiat si sustinut pe
constiinta datoriei.
Libertatea, problematizarea, hotrrea sunt si n cazul integrrii insului n natiune stri si Iaze
implicate. Natiunea, cu alte cuvinte, nu este socotit ca un adevrat organism, cu o baz proIund
inconstient, si de o nItisare niciodat ostentativ aIisat, ca n rsritul ortodox, ci mai curnd ca o
colectivitate de libertti convergente, ca o entitate abstract, cimentat prin acte de voint si ca o
expresie nalt a datoriei. C interpretarea, curioas prin Iondul ei, ce o dm aici raportului dintre individ
si natiune, corespunde duhului protestant, se poate arta cu un mic nconjur, recurgnd la exemplul
conceptiei kantiene despre ,caracter". Exemplul pare putin cam lturalnic si srit din sirul ideilor, el e
totusi mbucurtor declar si o Ioarte explicit mrturie pentru cele sustinute mai sus. Kant punea, precum
se stie, pe ideea de ,libertate" un accent de nalt vigoare metaIizic. Cititorii initiati putin n istoria
doctrinelor IilozoIice stiu c pentru Kant ,libertatea" devenea Iormula suprem a lumii numenale. Or,
Kant s-a lansat la un moment dat, n speculatiile sale etico-metaIizice, pn la aIirmatia ,poant" c
omul e oarecum rspunztor si pentru ,caracterul" su. Lui Kant, caracterul nsusi i se prea deci
rezultatul unei alegeri, al unui act de hotrre, de optare, de libertate numenal. Teza lui Kant, orict de
nou si de neasteptat, orict de contingent Iat de dogmatica protestant, este totusi Ioarte protestant
prin spiritul ei. Or, dac n atmosIera protestant a putut s apar o asemenea conceptie despre raportul
dintre individ si caracterul su, avem dreptul s credem c ne gsim cu totul pe linia psihologiei protes-
tante, interpretnd n sensul artat mai sus si raportul dintre individ si natiune.
Pentru catolicism, natiunea este asadar o realitate n cazul cel mai bun tolerat, tolerat att timp ct
ea nu pune piedici spiritului su organizator si imperialist; altIel proscris sau pus la index. Pentru
protestantism, natiunea e obiectul unei optri mortale, o Iorm abstract, care circumscrie o convergent
problematic a liberttilor individuale. Pentru ortodoxism natiunea e un organism, si ca atare aIirmat cu
accentul de care se bucur n atmosIera ortodox toate categoriile organicului.
Forme de graiuri. Ne-am pus de multe ori ntrebarea: cum se Iace c limba romneasc, vorbit de
poporul nostru pe ntreg teritoriul trii, e relativ att de unitar n comparatie cu limbile romanice si
germanice, diIerentiate la rndul lor n attea dialecte? n Elvetia german graiul local prezint diIerente
dialectale cu totul izbitoare chiar de la un sat la altul, ca s nu vorbim despre deosebirile, alctuind
adevrate bariere de la canton la canton, n Italia un ligurian nu se va ntelege cu un napolitan, dect
poate prin semne Iizionomice si prin gesturi ca surdomutii. Situatia e, sub unghiul unittii, aproape tot
asa de precar si n Germania si n genere pretutindeni n apus, sau n nordul scandinav. Comparativ
limba romneasc popular e aproape un model de unitate, aceasta mai ales dac se tine seama de
hotarele vaste ale poporului romnesc. n adevr, unitatea limbii noastre e o problem.
Cum explicm acest acord de grai rspndit pe un teritoriu cercual cu diametrul de opt sute de
kilometri? Dac dovezile istorice si rationale ale continuittii poporului romnesc pe teritoriul su n-ar Ii
att de Iiresti si de vdite cum sunt, s-ar putea gsi Ioarte lesne o explicatie; unitatea graiului romnesc
s-ar lmuri atunci de pild prin ipoteza tineretii. Dup o asemenea ipotez ar trebui s presupunem c
graiul romnesc ar avea o vrst neasemnat mai mic dect cele apusene, si c ar Ii tsnit expansiv
dintr-un Iocar strns si la o dat relativ recent. Dar ipoteza expansiunii relativ recente a graiului
romnesc e sub toate punctele de vedere artiIicial si neistoric. Cele mai vechi date istorice absolut
sigure si de nimeni contestate despre prezenta poporului romnesc pe aproximativ ntreg actualul su
teritoriu ne vin tocmai de acum opt sute de ani. Opt sute de ani sunt ns un rstimp suIicient pentru a
ncuviinta el nsusi diIerentieri dialectale cu totul de alte proportii dect cele ce au avut loc. Aceste
diIerentieri nu s-au produs, totusi ar Ii avut rgazul s se produc n tihn. Prin aceasta se Iace ns cu
totul inutil ipoteza expansiunii relativ recente pentru explicarea unittii graiului nostru. De alt parte,
argumentele Iilologice vorbesc pentru vechimea limbii romnesti, care nu e deloc mai tnr dect
surorile ei romanice. AstIel stnd lucrurile, rmne n picioare ntrebarea: de ce limba romneasc s-a
pstrat att de unitar, ct vreme celelalte limbi romanice si germanice, de aceeasi vechime si de
aceeasi rspndire, s-au diIerentiat asa de mult n dialecte?
A existat poate pe teritoriul romnesc o circulatie uman mai vie, care a retardat diIerentierea? S-au
emis si asemenea preri. Ipoteza ns e simplist si nu rezist experientei istorice. Ce tar a Iost un mai
agitat mediu de circulatie dect Italia? Or Italia alctuieste un adevrat blci de dialecte. Pentru
lmurirea unittii graiului romnesc va trebui deci s recurgem termeni de alt natur. Problema trebuie
plasat cu totul n alt cadru. Vom remarca mai nti c romneasca popular exceleaz ca unitate numai
Iat de limbile romanice si germanice. Unitatea graiului romnesc si gseste Ioarte concludente analogii
printre limbile slave si sud-est-europene. n genere, popoarele ortodoxe, rus, ucrainean, srbesc, grec
prezint st grandios Ienomen al unei relative unitti lingvistice. Cu aceasta, problema si lrgeste
considerabil talpa. Toat situatia se lmureste poate prin orientarea stilistic a vietii si a duhului, cu totul
alta n apus dect n rsritul european. Dintru nceput, catolicismul apusean, legat cum a Iost si cum va
Ii de limba sacral, s-a dezinteresat de limba vie a popoarelor tinere. AstIel limbile vii au putut creste
Ir control spiritual superior, dup legea lor imanent. Limbile vii populare au avut libertatea de a se
dezvolta, ntr-un asemenea mediu spiritual, potrivit tendintelor lor inerente, locale. Catolicismul,
Iixndu-se asupra unei limbi sacrale moarte, n-a nIrnat ramiIicarea si n-a pus nici un Iel de piedici
acestei evolutii, care n chip normal duce ncetul cu ncetul la diIerentierea dialectal, e un aspect al
problemei. Alt aspect e urmtorul: n regiuni germane, sau de inIiltratii germane, adic mai mult sau mai
putin n tot apusul, puterea de initiativ, libera si individual, a Iost sub toate unghiurile aIirmat cu
extrem energie, ntotdeauna, nu numai din timpul ReIormei ncoace, n aceste regiuni
,individualizarea", n orice domeniu, are o precdere asupra conIormismului. AtmosIera de initiativ si
de libertate individual si neconIormist, revrsat asupra Europei din Iocare germanice; a Iavorizat
nespus diIerentierea dialectal. Popoarele din rsritul european nu sunt deloc orientate spre initiativa
individual si spre categoriile liberttii, ci spre lumea organicului. Cu aceasta se creeaz n rsrit o
atmosIer particular, n care multe lucruri sunt altIel vzute si tratate dect n apus. ntre altele si limba.
Limba aci, n rsrit, nu e privit ca un simplu material disponibil, asupra cruia s se poat aplica
initiativa individual; aci limba e privit ca lin organism viu si supraindividual, ca un organism mai larg
n care irisul se integreaz cu Iireasc evlavie. Atitudinea de evlavie a insului Iat de grai permite de Iapt
o dezvoltare a limbii ca organism vast si relativ unitar, dup legea ei anonim, dar nu dup ndrumri si
capricii individuale. Respectul nnscut al rsriteanului Iat de grai, privit ca un Iapt organic, care-i
depseste drepturile de initiativ, a mpiedicat o diIerentiere dialectal prea violent. Abaterile
individuale stau n rsritul nostru sub controlul Iiresc al unei puteri anonime; ele sunt ,pcate" care nu
se pot consuma n slobozenie ca n apus. Unitatea limbii romnesti nu e deci o problem Iilologic, nici
politic, ci o problem Ioarte adnc, de IilozoIie a culturii si de IilozoIie a stilurilor de viat. Interesant
e si un alt aspect lingvistic al modului apusean si al modului rsritean. Ne reIerim la Ienomenul
producerii limbilor literare. Limba literar italian sau cea german se datoresc, precum se stie, unor
puternice initiative individuale, care s-au impus pe urm, gratie unor strlucite conjuncturi politice si
culturale. Odat lansate ca atare, aceste limbi literare devin aproape un Iel de institutii de stat; ele
dobndesc Iorme cristalice, Ir prea mult contact cu Iormele dialectale si populare. Limba literar n
apus nu prea ncuviinteaz un spor de vocabular sau nnoiri de origine popular. Inovatia creatoare trece
n limbile literare apusene cu totul asupra personalittii de cultur, si orice nnoire se Iace pe temeiul
limbii literare nssi. Cu totul altIel e situatia la noi n rsrit. Aci limbile literare s-au nscut ncetul cu
ncetul din graiurile populare si-si pstreaz necurmat legtura cu aceast matc. Aci limbile literare
cresc necontenit ca niste organisme, Iiind si astzi alimentate din izvoare populare, ntre limb literar si
grai popular se va pstra aci totdeauna un Iel de osmoz organic. Nu Iiindc limbile literare ar Ii mai
putin ,gata" dect n apus, ci Iiindc acesta e duhul stilistic al locului. Cnd limba literar romneasc a
simtit nevoia unor inovatii, s-au Icut cunoscutele nenorocite ncercri ale unui Cipariu sau Arune
Pumnul, respectabile desigur ca putere constructiv, dar reIuzate de poporul romnesc ca ,inorganice".
Iat un lucru care astzi ni se pare natural, desi el devine ,natural" numai dac tinem seama de
mprejurarea c rsritul este, prin stilul vietii sale suIletesti, hotrt orientat spre organic, n alt
ambiant spiritual acelasi Ienomen ar avea desigur sanse de reusit. La unguri a izbutit si s-a impus ex-
perimentul Kazinczy. S nu uitm de asemenea c o ncercare ,de natur similar, cu totul savant, a
reusit de pild n Norvegia. Ivar Aasen a creat la 1853 p limb artiIicial, ,norvegianizat" (Landsmal),
acceptat de o seam de mari scriitori si care astzi e una din cele dou limbi literare ale trii.
Diferente sub unghiul cultura. Consecvent categoriilor ndrgite si nltate la rang polar, spiritul
catolic, spiritul protestant si spiritul ortodox au Iost prielnice, Ilecare pentru sine si din partea sa, altul
gen de ,cultur". Catolicismul a Iavorizat creatia cultural care presupune un Iront creator masiv si
organizat n sens unic. Catolicismului i revine ndeosebi paternitatea culturii ,monumentale, asa cum
aceasta ne apare n toate ntruchiprile superdimensionale ale romanicului, goticului, barocului,
ntruchipri de mari energii, sistematic coordonate si ierarhic puse n slujba aceluiasi gnd. Epoci ntregi
ale istoriei europene poart aceast semntur si pecete catolic. AtmosIera protestant a priit n genere
mai mult marii creatii individuale, care se distinge prin semnele unei izbitoare originalitti. Ea
Iavorizeaz personalitatea ca atare (Kant si Goethe sunt Ir ndoial cele mai nalte culmi atinse).
AtmosIera ortodox, cu accentul pe tot ce e organic, a Iost Iavorabil mai vrtos creatiei de natural
spontaneitate, anonim, popular, Iolcloric. Cele mai nalte, cele mai complexe si mai Ielurite culturi
populare din Europa apartin dup prerea noastr popoarelor ortodoxe. Catolicismul, cu duhul su de
disciplin canonic, s-a impus popoarelor substituindu-se n mare parte spontaneittii lor native.
Catolicismul canalizeaz energiile sugrumnd jocul liber al imaginatiei populare si ngduind, Ir
protest, doar productia legendei cu subiect miraculos. Imaginatia popular catolic este insistent
ndrumat ntr-o alvie canonic. ,Evanghelicismul la rndul su, cu stiutele sale nclinri rationaliste si
de exaltare a practicittii, a avut darul de a steriliza n mare grad puterea creatoare popular. Cultura
popular este n apus sau enervant canonic, sau Ioarte seac, n asemnare cu cultura popular din
rsritul european. n Elvetia, unde am petrecut ctiva ani, am avut spre mirarea noastr adesea prilejul,
n discutii cu germanistii sau romanistii de acolo, s constatm c apusul a pierdut aproape cu totul
nssi, notiunea de ,cultur popular". Stiinta nclin acolo s reduc orice produs si Ienomen cultural la
creatia individual. Filologi de neconstatat reputatie sunt cai totul strini de ceea ce nseamn cu
adevrat o poezie popular 1.
Vigoarea, baladei, Irgezimea cntecului, adncimea prpstioas a proverbului, bogtia si Iinetea
artei populare, proprii sud-estului european, sunt privite acolo ca Iapte de necrezut. Elvetienii pusi n
Iata unor tlmciri a Mioritei,
1. De altIel si o colectie Iaimoas ca Des Knoben Wunderhom contine dup prerea noastr o
multime de poezii care n-au deloc stil popular. Acestea sunt mai curnd simple poezii de autori
necunoscuti.
Faptul c s-a Icut conIuzie ntre poezia simplu anonim si poezia popular e nc o dovad n ce
msur apusul a pierdut notiunea poeziei populare.
a lui Toma Alimos si a Mesterului Manole, sau a unor cntece din Maramures sau de pe Trnave, s-
au transIigurat de o emotie ca n pragul unui miracol. Dup ani de sedere n tara alpin, am avut ntia
oar norocul de a auzi pe elvetieni vorbind n superlative. Si acest sentiment de admiratie ne-a Iost dat
s-l recoltm cu arta popular romneasc nu o dat, ci la Iiecare pas. Am nteles atunci ntia oar satis-
Iactia luminoas pe care a strnit-o n suIletul unui Goethe poezia popular srbeasc 1.
Si cnd te gndesti c lui Goethe poate c nici nu i-a Iost dat mcar s cunoasc acea poezie sub
aspectele ei cele mai pretioase! - Or toat aceast imens de bogat si de valoroas cultur popular nu ar
Ii putut spori si nu s-ar Ii putut pstra dac nu ar Ii Iost ocrotit de-atmosIera duhului ortodox, care se
nchin pn la pmnt n Iata oricrei valori ,organice". Catolicismul si protestantismul au Iost priel-
nice dezvoltrii cettii si a orasului, ortodoxia a avantajat mai ales dezvoltarea satului. Satele n apus
sunt n genere orase n miniatur, iar asa-zisa cultur popular :este acolo cel mai adesea de origine
urban.
Satele sunt n apus un Iel de magazii de haine vechi si de Iorme czute n desuetudine, de obrsie
orseneasc. Orasele din rsritul ortodox au Iost cel putin nainte de invazia civilizatiei niste
simple sate hipertroIiate. Iar satul a rmas aci permanent creator, chiar si atunci cnd peste el s-au
asternut puternice inIluente strine.
Misionarism, prozelitism, magie. Catolicismul, constituindu-se ca stat al lui Dumnezeu pe pmnt, a
maniIestat dintru nceput o vdit voint de expansiune imperialist. Misionarii si atribuie menirea si
sarcina de a cuceri cu toate mijloacele pe care le oIer argumentul .strlucitor si Iaptele bune,
amenintarea cu iadul si Igduiala Iericirii eterne, noi cetteni pentru biseric. Scopul misionarului este
tocmai acesta: de a captura constiintele, iar mijloacele aplicate sunt cntrite si calculate cu totul n
vederea scopului. Nu s-a Iormulat oare tocmai dintr-un hiperzel misionarist si prozelitist o ntreag
IilozoIie despre mijloacele sanctiIicate prin scopul urmrit? Prozelitism, cu acelasi zel, dar cu mai putin
calcul, se Iace desigur si n cadru evanghelicist, dar aci individul de cucerit nu este un simplu ,obiect",
ci un ,subiect"; aci aderrile
1. Goethe a tradus n anul 1775 Cntecul de jale despre nobila sotie a lui Assan Aga din ,morlac",
dup o tlmcire aprut n Cltoria dalmatic a abatelui Fortis. Interesul lui Goethe Iat de poezia
srbeasc sporeste n 1815 cnd Vuk SteIanovici i trimite traducerile n limba german ale poeziilor
populare adunate de el.
se culeg cu un nconjur prin constiinta liber a persoanei creia i se adreseaz apelul omului i se d
prilejul s delibereze, s se conving, s hotrasc el singur n lupt cu sine singur. Evanghelicul se
gseste de altIel Ioarte ades el nsusi n permanent stare de cutare, el schiteaz un vesnic eIort n goan
dup doctrina pur, si cnd i se pare c o posed, ncearc, dintr-un secret impuls al datoriei, s conving
si pe cellalt de adevrul aIlat. Ortodoxia nu Iace prozelitism, n orice caz nu metodic. Siluirea
organizat si apelul prea struitor la constiinta insului i repugn deopotriv. Ortodoxia se multumeste s
creeze n jurul ei o atmosIer care se comunic sugestiv. Si dac se ntmpl uneori ca ortodoxia s se
rspndeasc, acest proces se petrece organic ncetul cu ncetul, sub puterea magiei ei inerente.
Amvonul e la catolici un Iel de tribun militant, la protestanti amvonul rspunde unei necesitti
pedagogice, el devine catedr, de unde se pune la ncercare disponibilitatea auditorului, gata de a ceda
oricrei exegeze mai rationale dect cele de mai nainte. n ortodoxie amvonul nu e dect o anex a
ritualului. De pe amvon se ngduie printelui un sIat sau un ndemn Iamiliar. Cuvntul lui nu vrea s Iie
dect smnt aruncat n suIlete. De ncoltirea si cresterea semintei nu se simte el chemat s se
ngrijeasc, asta e treaba Domnului. Ortodoxia cu alte cuvinte e primitor deschis celui care vrea s
intre, ea e bucuroas de oaspeti, dar nu militeaz, nici nu struie s nduplece sau s conving cu
dialectic de gesturi mari. Ortodoxia a adoptat, poate Ir a-si da bine seama de aceasta, prerea c
credinta trebuie s creasc n om ca o Iloare si s prind prin puterea ei proprie, ca un descntec.
Credinta nu trebuie impus cu ispita unor strluciri exterioare, sau cu Iorta argumentului, nici mosit ca
un It neisprvit. Ea se naste de la sine. Destinul ei e de crestere ca al plantei smnt aruncat nu
trebuie desIcut cu cutitul ca s ncolteasc si nici conjurat cu silogisme ca s prind rdcini, n cadru
catolic si protestant, trecerile, convertirile, prsirile, individuale si colective, sunt la ordinea zilei.
Aceasta ni se pare de altIel un Iapt dare se ntelege de la sine ntr-o zon att de militant sau att de
pedagogic. Protestantul, mai cu seam cnd si-a pierdut putin busola, colind de la o doctrin la alta si,
cuprins de un adevrat nomadism al salvrii, bate n maniac cutreier la usile tuturor sectelor. Catolicul e
neaprat mult mai Iixat n chingile organizatiei, Iiind supus din partea pater-ului, sau a comunittii, unui
sever control. Catolicul e ndeobste astIel educat nct credinta s-i Iie permanent treaz: adic n orice
clip gata de atac, gata de deIensiv. Catolicul duce pe plan spiritual o viat de tabr si nu cnt un
cocos Ir ca el s nu-si aduc aminte de trdarea lui Petru. Catolicului i este, cu alte cuvinte, mult mai
evadarea dect protestantului, cruia exodul dintr-o comunitate i se nlesneste pe toate cile. Totusi
ispitele de evadare exist testul de numeroase si pentru catolic, Iiindc ncadrarea lui se ntmpl s Iie
de multe ori prea exterioar. Si apoi orice catolic, Iiind din principiu militant al credintei, se aseaz
singur mprejurri care-l expun la treceri. Cel ce pentru o idee ia totdeauna asupra sa riscul de a Ii el
nsusi cucerit de ideea contrar. Ortodoxul e organic nrdcinat n credinita sa; masa credinciosilor e n
ortodoxie de o impresionant stabilitate ntr-un grad mult mai mare dect catolicul si evanghelicul,
ortodoxul e crestin prin structura sa subconstient, si toat cresterea i se Iace de altIel n acest sens. n
ortodoxie se cultiv instinctiv subconstientul uman n spirit crestin. Catolicismul si protestantismul,
dimpotriv, caut s mentin tocmai constiinta crestin ntr-o stare de ct mai acut luciditate. Nicieri
crestinismul n-a avansat att de mult pn n zone subconstiente ca n masele ortodoxe, de aceea
ortodoxul reuseste s Iie crestin n sens mai organic dect catolicul sau evanghelicul, n ortodoxie nu se
accept inovatii dect dup ce sunt supuse unui criteriu instinctiv de selectie, sau inovatii care se
potrivesc cu organicitatea sa deja constituit. Pentru ilustrare s-ar putea aminti de exemplu ncercrile
insistente si Ir de noroc din secolul al XVI-lea ale ReIormei din Ardeal de a cuceri preotimea si
trnimea romneasc. Poporului romnesc i-au surs desigur diverse avantaje sociale si economice,
totusi romnii ortodocsi s-au mpotrivit chemrii. Singurul lucru ncuviintat primitor, ca rezultat al
invitatiilor prereIormatoare si reIormatoare, a Iost introducerea, ca la un obstesc semnal, a limbii
romnesti n biserica ortodox, n locul slavonei sacre, care s-a mentinut atta timp doar prin puterea
traditiei. Ce uimitoare putere de selectie organic, Iat de valvrtejul ideilor inovatoare din acel
tulburtor veac al istoriei ardelene! Vreo dou veacuri mai trziu asistm tot n istoria Ardealului la lup-
tele satelor romnesti cele mai eroice lupte dintotdeauna ale romnismului pe plan spiritual
mpotriva tendintelor de catolicizare. Acolo unde, prin presiune sau ademeniri, prin vrsri de snge,
asupriri si teroare, situatia a devenit intenabil, romnii au nchinat steagul, acceptnd catolicismul. Dar
n ce Iorm? n realitate romnii nu au putut Ii nici atunci, nici mai trziu, nduplecati sau siliti s
jertIeasc nimic, dar absolut nimic, din toat traditia, atmosIera si organicismul ortodox. Ei au trans-
plantat de Iapt toat aceast substant ortodox n1 snul catolicismului, unde ea struie nc si astzi ca
un corp nghitit, dar neasimilat. Concesia ce o Iceau romnii- prin recunoasterea primatului papal si a
celor ctorva puncte dogmatice, srmane Iormule de nimenea ntelese, nu altera prin nimic esenta
spiritualittii ortodoxe a celor-ce s-au nchinat unirii cu Roma. Imperialismul catolic a nteles si el c aci
nu se poate astepta la un triumI integral si a renuntat de a-l mai cuta. Nu romnii au cedat n Iond, ci ca-
tolicismul a venit la ei, relaxndu-si propriul stil.
Conceptii despre salvare. Ca orice crestin, catolicul e preocupat de problema salvrii
suIletesti. Aceast salvare e ns pentru mentalitatea catolic un dar, de care individul beneIiciaz ca de
un reIlex al triumIului bisericii. Pentru catolic triumIul bisericii, ca stat a lui Dumnezeu, are o
ntietate Iat de oricare alt problem, o prioritate nediscutat asupra oricrui alt interes. Catolicul a
crezut nu o dat c triumIul bisericii trebuie obtinut, n orice chip, Iortat chiar, mai mult, Iortat cu orice
mijloace, care niciodat nu pot s Iie att de rele ca s nu poat Ii rscumprate prin mretia scopului.
Aceast ndrumare struitoare a energiilor umane spre triumI poate s Iie adesea ncoronat de succes,
ea are ns dezavantajul c instaleaz n constiinta individual orientri care prea adesea iau n rspr
pornirile Iiresti ale constiintei morale.
Pentru a justiIica orientarea neconditionat spre triumIul bisericii, spiritul catolic e osndit s devin
uneori reprobabil Iormalist si prea adesea penibil cazuistic. Prioritatea acestei probleme si a acestui
interes Iat de oricare alte probleme sau alte interese creeaz n catolicism o constelatie neIavorabil
problemei salvrii. Salvarea nu mai e privit n ea nssi si pentru -ea nssi, ci n lumina de reIlex plin
de impuritti a asa-zisei probleme centrale. Prin cunoscuta maxim catolic: ,n aIar de biseric nu este
salvare", nu se urmreste de Iapt altceva dect angajarea individului, cu toate energiile sale, n tehnica
unui triumI care tinde s-si mreasc la Iiecare pas volumul n ce situatie se gseste protestantul Iat de
aceeasi problem a salvrii? Stim c protestantul e mai presus de toate mndru de libertatea sa. n
consecint protestantul va crede c o salvare eIectiv nu poate s Iie dect aceea care e pregtit n
libertate. Protestantul adnceste Ir ndoial enorm aceast problem, dar ei o adnceste uneori pn
dincolo de Ilexibilitatea ei inerent. Reversul medaliei pentru viata suIleteasc a protestantului este
sentimentul unei cumplit de tragice singurtti. Protestantul pune problema n termeni de nalt tensiune,
dar el ngreuneaz voit solutia. Vidul tot mai larg dintre problem si solutie e umplut de spasmul si de
crisparea religioas. Unui ortodox preocuparea excesiv a protestantului de propria salvare i se pare
destul de penibil si n Iond cam egocentric. Ce linistitoare si plin de posibilitti de destindere este,
Iat de modul protestant, pozitia ortodox. Clugrul atonit e preocupat de salvarea sa numai n msura,
n care aceasta are semniIicatia mai larg a unei salvri a ,unittii totului". Cci ntocmai cum ortodoxul
se simte vinovat pentru Iaptele Iiecruia, ntocmai cum pcatele Iiecruia se resIrng asupra tuturor, tot
asa salvarea Iiecruia ridic, dup credinta ortodox, nivelul totului. Aceast conceptie nu e cu putint
dect pe temeiul supozitiei c omenirea e un vast organism, de o structur interioar plin de magice
corelatiuni. DiIerente de tipuri Catolicul realizat ca atare n viata particular si social, ndeosebi preotul,
reprezint un tip uman stilat. Stilarea este eIectul unui ndelungat proces Iormativ. Stilarea nseamn aci
asimilarea unor Iorme, oarecum dinaIar spre nuntru. Formele sunt impuse individului din partea
organizatiei si pentru a Ii semnele vizibile ale acesteia, n lumea catolic Iormele circul ca niste exis-
tente de sine stttoare, de multe ori Ir de a corespunde ctusi de putin unui Iond uman adecvat.
Formele sunt acceptate ca valori n sine, Iiindc ele reprezint grandoarea bisericii. Catolicul tine mult la
aspectul stilat, al su personal si al Iaptelor sale. Si aceasta pentru mai marea glorie a bisericii. Pastorul
protestant, de un etos dramatizat, e dezbrat de price Iorme goale, n genere, el e mai colturos, Iiindc n
Iiecare zi el se simte dator s se nalte printr-un nou eIort. Pastorul se simte un viu exemplu pedagogic,
un Iel de ntrupare dup necesitti locale a imperativului categoric. De la el trebuie s purcead, gratie
exemplului dat, o severizare religioas a datoriei sociale, a proIesiunii si a vocatiunii. Preotul ortodox
realizeaz n genere mult mai putin dect preotul catolic sau pastorul tipul vietii sale spirituale (de ce?
e o chestiune, cu care nu ne vom ocupa aici). Tipul de viat spiritual ortodox cel mai realizat l
presimtim, rar, dar totusi existent, printre clugri. Pe acesti clugri nu-i stim numai din romanele
dostoievskiene, ci-i stim tot asa din descrierile unor cltori strini la Muntele Athos, iar vreo ctiva am
ntlnit n cursul anilor si aievea. Unii dintre acestia au stat, robindu-se ntru privatiuni si dezrobindu-se
n reculegeri, un deceniu, su mai mult, n pesterile de pe SIntul Munte. Aceste exemplare umane, care
prin evlavia lor particip la puritti stelare, dar care prin umilinta lor neItarnic s-ar Iace mai bucuros
una cu pmntul, ne-au druit o icoan neuitat, apropiindu-se de ceea ce ar putea s Iie nu .numai
clugrul, ci si preotul ortodox, nItisarea lor exterioar, dezolant de multe ori, vorbeste desigur
mpotriva acestui tip de viat; (dar au acesti clugri o liniste interioar de necrezut, o transparent a
vietii suIletesti si o lumin care le strbate toat Iptura si care se comunic, Ir putint de mpotrivire,
mediului nconjurtor. Credinta lor a devenit cu adevrat substant organic. Credinta lor strbate
dinuntru n aIar, nu nvalnic, lucid, sau ntovrsit de reIlexe militante, ci simpl si Iireasc,
nsotit de nu stii ce arom de adnc viat subconstient. Faptele unui asemenea om se desprind de la
sine din lumina luntric, ele nu sunt sustinute de scopuri care s le depseasc, nici precedate de
problematizri care s le dea un aspect singular si prpstios. Faptele, necutate ca atare, par a Ii crescut
nuntru, si cnd se ivesc, ele cad, ca niste Iructe coapte, nenconjurate nici de ideea unui triumI al
bisericii, si nici mcar de ideea de a da un exemplu. Nu omul, ca individ constient, e autorul Iaptelor, ci
Iaptele se svrsesc prin el, pornind din substraturi organice Ir de nume. Duhul ortodox este, n aceste
exemplare rare, nu o doctrin, ci un Iel de a Ii, o existent organic, o existent proIund ca atare. Psind
n aura unui asemenea exemplar uman, ti se comunic o atmosIer spiritual, care s-a Icut carne si trup.
n cadrul catolic se Iormeaz, gratie spiritului ce-l caracterizeaz, oameni reprezentativi si de mare
stil. AtmosIera protestant e prielnic aparitiei si cultivrii unor mari individualitti. Ortodoxia
Iavorizeaz, mai mult dect catolicismul si protestantismul, o existent spiritual-organic, proIund ca
atare, proIund n ea nssi, iar nu prin doctrina ei, care de altIel niciodat nu intervine ostentativ n
conIigurarea omului ortodox.
Org, coal, descantec. Biserica, n sens de cldire destinat ritualului, este la catolici un spatiu
unde statul divin trebuie s devin vizibil. Ritualul va Ii retoric, teatral, de gesturi mari; totul e regizat n
vederea unui scop precis. Credinciosii sunt tinuti la distant, n atitudini stilate, desprtiti de ritual prin
limba sacral si prin cntecul metalic-mecanic al orgii, care copleseste suveran cntecul omului.
Bisericii i se atribuie o existent Iormal dincolo de om. Prin toate aspectele ei, biserica e menit s se
nalte autoritar dincolo de comunitate. Biserica la protestanti e un Iel de scoal pentru adulti, unde
oamenii vin s nvete, s gseasc solutii ndoielilor si s interpreteze cu tot mai mare virtuozitate texte
biblice. Biserica ortodox, mai nainte de orice un spatiu ritual, vrea s' comunice credinciosilor o
existent mai adnc, printr-un magic sugestiv apel la viata subconstient. Procesul de contaminare se
petrece ntr-un chip Iiresc ntr-o atmosIer de Iamiliaritate si de cntec uman, care prin ritmul si
monotonia sa pare mai mult un descntec dect un cntec.
ntre srbtorile crestine ale anului, cea mai caracteristic ortodox e aceea a nvierii. S-a remarcat din
partea multor autori, c Pastile nu se serbeaz nicieri cu aceeasi luntric bucurie si strlucire ca la
ortodocsi. S Iie oare aceasta tocmai din pricin c la Pasti se serbeaz triumIul vietii organice asupra
mortii?
Duhul ortodox si-a ales din vremelnicie categoriile ,organicului". Ele reprezint lotul privilegiat si
ca. un al doilea pol al spiritualittii. Categoriile acestea, ale organicului, nu sunt numai mbrtisate cu
preIerint, ci sunt oarecum asimilate n rang cu transcendentul, n aIar de aceasta ele ni se nItiseaz si
ca un model suveran, potrivit cruia spiritul ortodox nclin s imagineze si alte realitti, de exemplu
realittile de natur psihologic, social-religioas, sau chiar cosmic. Aceast orientare spre organic
determin n mare parte nsusi stilul vietii si al spiritualittii ortodoxe. Rolul acesta stilistic, pe care n
ortodoxie l atribuim organicului, revine n viata catolic ,autorittii sacral-etatiste si categoriilor ei
adiacente. La Iel orientarea permanent spre categoriile liberttii sau spre realittile care Iac posibil
libertatea determin esential stilul vietii protestante.
TRANSCENDENTUL CARE COBOAR
Urmeaz s vorbim numaidect despre cellalt pol al spiritualittilor crestine, sau mai precis despre
atitudinea spiritului crestin Iat de ,transcendent". Transcendentul nu e conceput pretutindeni si n toate
timpurile n acelasi Iel, desi Iormularea lui sub unghi dogmatic nu diIer esential. RamiIicrile spiritului
crestin nu se Iac ns numai pe temeiuri ,dogmatice". Ele pot avea si temeiuri ,stilistice", n adevr n
atitudinea omului Iat de transcendent intervine o determinant de caracter stilistic, care produce o
remarcabil diIerentiere de viziuni. Aceast determinant, limitat de obicei la o anume regiune sau la o
anume epoc, e n multe privinte mai decisiv dect o metaIizic precizat. Ea e un agent vesnic prezent,
de eIecte incomensurabile: ea Iace ct o metaIizic vie, latent, care se exprim involuntar, dar de
nenlturat, n creatiuni umane tinnd de domenii Ioarte diIerite. Sub unghiul acestei determinante sau,
dac voiti, sub unghiul acestei metaIizici latente am voi s ne ocupm de o oper de art creia nimenea
nu-i va reIuza titlul de glorie de care se bucur, si care ntmpltor, sau prin destin geograIic si istoric, a
avut si un rol nu lipsit de senintate n trecutul nostru romnesc.
Ne propunem s ncercm o ptrundere n sensul ascuns al constructiei de splendid Iaim a Agiei
SoIia. La aceast ncercare ispititoare prin ea nssi ne ndeamn si Iaptul c interpretrile date pn
acum sensului ce-l bnuiam, ni se par cu totul insuIiciente, sau cel putin piezise si uneori lturalnice.
S mrginim consideratiile noastre la trei dintre stilurile de arhitectur crestin: la cel roman-
basilican, la cel gotic si la cel bizantin. Tlcul ascuns al oricruia dintre aceste moduri arhitecturale
poate Ii interpretat deopotriv pe un plan metaIizic. Ce sentiment n raport cu transcendenta sau ce
atitudine metaIizic implic aceste stiluri, mai ales n concretizarea lor monumental a cldirilor
bisericesti? Cutnd s determinm sensul metaIizic al unor Iorme arhitectonice, nu e de mirat c ne
oprim la exemplul arhitecturii bisericesti. Arhitectura bisericeasc este, precum ndeobste se stie, sub
aspectul necesittilor pur vitale ale omului, mai mult dect alte arhitecturi, un domeniu al
dezinteresatului si gratuitului. Neatins dect prea putin de interese practice, arhitectura bisericeasc
creste cu adevrat liber pe pmntul omenirii, neascultnd dect de porunca dup care arta se cere a Ii
expresie concret a unui anume spirit tsnit n om. Arhitectura bisericeasc ilustreaz aproape desvrsit
arta n care materia se reduce oarecum la posibilittile ei exclusiv spirituale. Simpla cas ori cetate,
constructii de natur mai contingent, sunt determinate, n Iorma si n articulatia lor, de largi concesii
Icute instinctelor de conservare ale omului. Dar s trecem la ntrebarea ce ne-am pus-o. Care sunt
metaIizicile latente implicate de stilurile arhitecturale n chestiune?
Bazilica roman se caracterizeaz prin Iorme severe. Esentiale i sunt ndeosebi oblongul, ptratul.
De remarcat la bazilica roman e mai ales mprejurarea c plaIonul greu si drept, ca o lespede, respinge
privirea, tind ochiului orice ncercare de evadare n sus, n transcendent. Interesul privitorului e cu
insistent palpabil ndreptat nu n sus, ci nainte spre altar. Coloanele masive, liniar rnduite, puternic
proptite pe pmnt, austere si simple, sunt ncremenite parc n pelerinaj spre locul destinat slujbei
preotesti. Bazilica roman, de cea mai veche obrsie, are deci drept centru, spre care converg toate
elementele structive, nsusi altarul, n Iata cruia oIiciaz preotul (Paul Brandt, Sehen u. Erkennen).
Arhitectura aceasta articuleaz n spatiu ideea magic a actului ritual. Bazilica roman nu exprim de-a
dreptul o transcendent, ci ideea de slujb nchinat unei transcendente, care nu e de Iat, dar care poate
Ii silit s se prezinte, n chip de miracol, prin puterea actului magic-ritual al preotului n Iata altarului.
Bazilica roman se gseste n marginea transcendentei. Bazilica roman e astIel construit nct s
ndrepte n primul rnd atentia asupra Iunctiei exceptionale a altarului si a preotului, crora spiritul
religios roman le conIer supremul rol n viata omului 1.
Pentru prentmpinarea oricrei conIuzii precizm c vorbind despre bazilica ,roman" ne gndim
de exemplu la biserica S. Paolo Iuori le Mura de la Roma (cldit de Teodosiu si Honoriu). Stilul
,romanic" de mai trziu, care si-a gsit o splendid nIlorire n anume domuri din Germania, nu-l con-
siderm n aceeasi msur un ,Ienomen originar", n stilul ,romanic" se maniIest tot mai mult nzuinta
,naltului"; ea se exprim ns n Iorme de origine ,roman". Stilul romanic e un derivat, n el se anunt
tendinta ,naltului", care-si va gsi totusi expresia cea mai autentic n verticala gotic.
Preotului i se atribuie un rol magic, dar vdit terestru, de severitate organizatoare n slujba unei
transcendente absente, a crei prezentare automat, sub aspectul unui miracol insesizabil, e n Iunctie
tocmai de vointa ritual a preotului. Pentru sentimentul metaIizic al omului roman preotul se substituie,
ntr-un anume nteles, transcendentei. Sau mai precis: preotul si ritualul sunt pentru omul roman un
surogat suIicient al transcendentei. Apetitul transcendentei e pe deplin satisIcut prin acest surogat.
Preotul nvestit cu o Iunctie suprem n gospodria cosmic, preotul cruia i s-a dat cea mai mare putere
n univers: putinta de a sili divinitatea s se prezinte (n substanta sacramental), reprezint centrul
inalterabil n jurul cruia trebuie, dup conceptia roman, s se organizeze viata terestr. Aceast
metaIizic latent si-a gsit expresia arhitectonic n bazilica roman, care subliniaz prin modul si
articulatia ei structiv nsemntatea de nimic egalat a altarului si a slujbei preotesti. De remarcat c
aceeasi metaIizic; preocupat nu att de transcendent ct de loctiitorul ei pe pmnt, preotul, a dus pe
plan social - politic - religios, mai trziu, ncetul cu ncetul, la severa organizatie catolic si la Iormula
,cezarismului papal". De altIel stilul arhitectural al bazilicei romane e contemporan cu SI. Augustin,
teologul care consider biserica drept stat al lui Dumnezeu pe pmnt (De civitate Dei).
Cu totul alt semniIicatie metaIizic latent desprindem din modul arhitectural al catedralei gotice.
Goticul cu Iormele sale abstractizate, cu materia sublimat, cu liniile tsnite spre cer, cu articulatia sa
spatial descrnat, cu Irenezia verticalului pierdut n inIinit, nseamn nainte de orice un elan spiritual
de jos n sus, o transIormare a vietii n sensul transcendentei, o transIigurare dinamic si prin eIort uman
a realittii. Dinamica. vertical a goticului simbolizeaz pe omul care realizeaz n sine cerul prin
luntric sublimare. Cel mai autentic Ienomen corespunztor goticului pe planul vietii suIletesti ni se
pare misticismul medieval germanic. Omul gotic are sentimentul posibilittii de a participa la
transcendent de jos n sus. El realizeaz transcendenta prin lmurirea eului si prin dematerializare.
Misticii germani cutau s se puriIice luntric si s se nalte astIel pn la o identiIicare cu divinitatea.
Omul gotic nu se simte numai n marginea transcendentei ca omul roman,, satisIcut de un surogat, ci se
simte n stare s participe de-a dreptul la ea prin transIigurare interioar sau se simte cel putin dator s
Iac aceast ncercare, chiar dac ar esua 1.
1. Stilul gotic apare pe la 1150 n Iorm monumental n nordul Frantei, de unde s-a rspndit n
Europa ca un incendiu. ,Formele" gotice au existat ns pe un plan minor mult, Ioarte mult nainte de
acea dat; unele trsturi ,gotice" se remarc usor de. exemplu n semnele runice ale diverselor semintii
germane; runele ne izbesc adesea prin accentuarea deosebit a verticalei subtiri, descrnate, si prin
utilizarea unghiurilor ascutite.
Avnd la dispozitie acesti termeni de comparatie: stilul roman-basilican si goticul, trecem la obiectul
preocuprilor noastre. Pentru interpretarea stilului bizantin ne-am nvoit s ne oprim la exemplu) Agiei
SoIia. Despre strlucirea primar a catedralei, astzi anevoie ne mai putem Iace o icoan ntocmai, n
constructia Agiei SoIia masa nu e scheletic subtiat pn la simple linii dinamice, ca n gotic, masa
posed totusi evidente atribute aeriene, n distributia spatial a elementelor structive predomin
coplesitor cupola, semicu-polar, bolta, arcurile. Liniile drepte, adic orizontala si verticala, dobndesc
prin aceasta o Iunctie mai mult mijlocitoare de tensiuni, rotunjite n ele nsele, o Iunctie care nu le revine
nici n stilul roman-basilican si nici n gotic. Agia SoIia, ca impresie total, nu e nici orizontal asezat pe
pmnt, nici perpendicular nltat spre cer, ea pluteste oarecum ca o lume n sine, mrginit doar de
propriile bolti. Istoricul bizantin Procop vorbea att de plastic si cu Iantazie subtire de veac raIinat
despre cupola Agiei SoIia. ,Ea pare a nu zace pe temei solid, ci parc, atrnnd de cer de o Iunie de aur,
ar acoperi spatiul" (O. WulII, Altchristliche und byzantinische Kunst II, Athenaion Verlag, p. 377).
Cuvintele lui Procop s-ar putea spune de Iapt despre ntreaga biseric. Agia SoIia atrn n spatiu, de sus
n jos, legat de un Iir invizibil de cer. Orizontala si verticala, cu Iunctia lor expresiv, de asezare sau
nltare, sunt anihilate de bolti si arcuri. Orizontala si verticala cstig astIel o Iunctie aproape secundar
n ritmica spatial a ntregului plin de vibratii si de armonice tensiuni. ntregul catedralei nItiseaz o
lume siesi suIicient, care nu zace pe nimic, care nu se nalt spre nimic, care pur si simplu se arat, se
reveleaz. n adevr, gndul, de altIel mai mult trit dect gndit, care s-a precipitat n acest mod de a
cldi cuprinde ideea c transcendentul coboar spre a se Iace palpabil, c o revelatie de sus n jos e
posibil, c gratia se ntrupeaz din nalt, devenind sensibil.
S nu uitm c Agia SoIia a Iost cldit ntr-un timp cnd crestintatea era nc necontenit ptruns
de sentimentul c o revelatie a transcendentului, c o coborre pe pmnt a SIntului duh, tocmai s-a
ntmplat ori e iminent. Sinoadele ecumenice, aceste organe ale revelatiei, erau la ordinea zilei. Trebuie
s presupunem c n primele veacuri de crestinism, mai ales dup ce a Iost recunoscut ca religie de stat,
credinciosii au Iost coplesitor stpniti tocmai de aceast convingere-Iior c spatiul terestru poate deveni
vas n care s se reverse de sus n jos transcendentul. Zidurile unei biserici nu aveau alt menire dect s
nchid si s conserve ntre ele un cer revelat. Primele veacuri de cultur bizantin au Iost veacuri n care
omul tria ntr-o atmosIer violent simtit, de permanent posibil coborre din nalt a gratiei divine,
nssi structura social-politic a imperiului bizantin poart pecetea acestui sentiment metaIizic, dominant
n acea epoc, despre posibilitatea coborrii si a interventiei n temporalitate a transcendentului, n
teocratia bizantin Basileul reprezenta oarecum transcendentul care se arat n toat strlucirea sa
triumItoare. E desigur Ioarte greu s ne transpunem n acel sentiment al revelatiei permanent posibile,
dar Ir s apelm la existenta lui, anevoie vom ntelege, n toat structura sa intim, modul arhitectural
al Agiei SoIia. Nu mai departe dect un istoric al artei medievale cum e M. Hauttmann, ncercnd o
exegez n marginea arhitecturii Agiei SoIia, se vede silit s mrturiseasc oarecare neputint de a-si
interpreta obiectul (Die Kunst desIrtihen Mittelalters, Propilen Verlag, p. 33). Poate c e cazul s se
spun c istoricul european a pierdut ntelegerea pentru sensul arhitecturii bizantine n aceeasi msur n
care nu se mai poate transpune n sentimentul transcendentului care se arat cobornd si a revelatiei care
ia trup vizibil nu att prin eIort sau voint uman, ct din initiativa torential de sus. Aparentele de
similitudine cu barocul s nu ne nsele. O apropiere ntre stilul bizantin si cel baroc e principial
imposibil. Cci barocului i lipseste tocmai substratul metaIizic despre care vorbim: sentimentul
transcendentului care descinde din nalt. De alt parte n baroc se concretizeaz un sentiment care e cu
totul absent n stilul bizantin: Irenezia si voluptatea martirajului n vederea bucuriei si splendorilor
ceresti, sentiment propriu bisericii Ianatic-militante a contrareIormei.
Transcendentul care coboar ca s se arate, ca s se materializeze, e un gnd metaIizic pe care-l
surprindem de altIel si n Iunctia pe care, n arhitectura bizantin, spre deosebire de cea gotic, o are
lumina. Intrnd ntr-o biseric bizantin te impresioneaz, n obscuritatea spatiului nchis, Isiile de
lumin care tsnesc prin Ierestrele tiate la baza cupolei, Isii de lumin, pe care le poti tia cu spada. E
aci parc o lumin neterestr, care se arat invadnd de sus n jos lcasul, o lumin de o materialitate
mai pronuntat dect a luminii omniprezente a zilei. Aceast material-potentat lumin zbucnind n Isii
groase ce se ntretaie ca niste drepte cascade e neaprat o parte integrant a arhitecturii bizantine. Nu e
aceast material-potentat lumin o simbolic exempliIicare a transcendentului care se Iace vizibil? n
bisericile gotice lumina ptrunde numai sczut si modiIicat de colorile vitraliilor, pentru ca s se
diIuzeze n obscuritatea spatiului. Luminii vulgare a zilei i se pune n gotic o surdin; ea e trecut printr-
un mediu, care o spiritualizeaz. Fat de aceast lumin spiritualizat coloristic, emanatiile de lumin
potentat, culese ca ntr-un vas, de o biseric bizantin duc gndul la lumina originar Icut de
Dumnezeu cu ntiul su cuvnt. Dac asemnm misticismul oriental, bizantin sau al Asiei Minore,
chiar n variantele ei necrestine, cu misticismul apusean, gotic-germanic, constatm o diIerent care ar
putea alctui un interesant subiect de cercetare. Misticismul oriental e un misticism al luminii. Misterul
suprem al cosmosului e cel al luminii. Misticismul apusean e un misticism al ntunecosului, misterul e
aci totdeauna un mister al obscurittii. Omul gotic, spiritualizndu-se de jos n sus, are n catedralele sale
sentimentul unei pierderi n obscuritatea transcendent; omul bizantin, asteptnd n bisericile sale
revelatia de sus n jos, se pierde n viziunea unei lumini ntetite.
ntr-o metaIizic latent se amestec ntotdeauna si sentimentul raportului posibil ntre transcendent
si lumea concret. Despre acest raport omul bizantin, omul roman si omul gotic si Iac Iiecare n parte
alt imagine. Omul bizantin are despre raportul dintre transcendent si lumea concret viziunea sau
sentimentul c transcendenta coboar, de sus n jos, putndu-se Iace vizibil. Omul gotic are viziunea
sau sentimentul c el nsusi se nalt, de jos n sus, crescnd ntru transcendent. Omul roman e stpnit
mai curnd de sentimentul c se gseste n marginea transcendentei, si n consecint de sentimentul c
nu-i rmne dect s se organizeze n slujba transcendentei, oarecum orizontal si paralel cu ea.
Catedralele bizantine, bazilicile romane si domurile gotice sunt ntruchiparea arhitectural a acestor
metaIizici divers simtite, dup timpuri si locuri.
nainte de a dezvolta mai pe larg ideea despre ,transcendentul care coboar", s notm c cele trei
stiluri analizate nu se acoper exact cu cele trei spiritualitti crestine. Stilul bizantin corespunde desigur
cel mai mult spiritualittii ortodoxe. Ceea ce este roman n spiritualitatea catolic si-a gsit expresia cea
mai Iidel n bazilica roman, dar spiritualitatea catolic a jucat un rol covrsitor si n procesul de
monumentalizare a stilului ,romanic", ,gotic", ,baroc". Protestantismul, nu prea creator n arhitectur,
posed totusi oarecari aIinitti structurale (subliniem: numai oarecari) cu goticul, de care a Iost ns
considerabil precedat n timp.
PERSPECTIVA SOFIANIC
Consideratiile de pn aci ne dau posibilitatea de a proceda la punerea n lumin, pe un plan mai
amplu, a celei mai importante determinante stilistice a ortodoxiei. Termenul ce-l alegem pentru
denumirea determinantei e derivat din numele ,SoIia", n lumea antic ,SoIia" nsemna, precum se stie,
,ntelepciune"'. Cu majuscul ea dobndeste o demnitate putind s nsemne ,ntelepciune divin", ncr-
cat cu aceast semniIicatie termenul circul mai ales n lumea crestin. ,SoIia" e de altIel un nume pe
care popoarele ortodoxe l-au dat unei sumedenii de biserici, dup exemplul Agiei SoIia de la
Constantinopol, Orientarea ,soIianic" a ortodoxiei ni s-a revelat n primul rnd, pe un plan concret, n
arhitectura Agiei SoIia. De ast dat vom ilustra aceast orientare ,soIianic" si cu alte exemple. De la
exemplul concret al Agiei SoIia trecem la unul Ioarte abstract, care apartine speculatiei metaIizice.
Exemplul nu va Ii ns mai putin revelator pentru orientarea ,soIianic" dect arhitectura Agiei SoIia.
Florenski, unul dintre gnditorii contemporani cei mai interesanti ai ortodoxiei, n acelasi timp
inginer, matematician, poet si teolog, a emis, din motive pe care nu trebuie neaprat s le expunem aici,
ipoteza unei existente intermediare ntre Dumnezeu si lume. Aceast ipotez metaIizic destram cteva
Iire ale traditiei speculative crestine. Dup Florenski existenta nu e dualist, alctuit din ,Dumnezeu"
de o parte si din ,lume" de alt parte, ci trialist. ntre Dumnezeu si lume s-ar intercala o realitate
mijlocie, de atribute mixte, care nu au nici avantajul eteric al eternittii, dar nici calitatea carnal a
vremelniciei. Florenski numeste aceast realitate dintre hotare: SInta SoIia. ca gnditor de nchegate
convingeri ortodoxe, Florenski si ntemeiaz toat doctrina metaIizic despre existent si despre adevr
pe ideea revelat a ,Trinittii". De la aceast traditie dogmatic Florenski nu se abate nici o clip. El
simte ns necesitatea speculativ a unei punti, a unei treceri, a unei trsturi de unire ntre Divinitatea
trinitar si lumea ca totalitate a creaturilor.
Aceast trstur de unire e SoIia, si ea ar juca un rol chiar n tehnica genezei cosmice. Ce
semniIicatie are si de ce deIinitii e susceptibil ,SInta SoIie"? ntr-o privint ea e ca o a patra ipostaz a
substantei divine, o ipostaz, ce-i drept, nu egal cu cele trinitare, ci de ordin diminuat1. Iat, dup
Florenski, cteva aspecte ale SoIiei. 1. SoIia e iubirea ce-o arat Dumnezeu Iat de creatura nc
potential, Iat de Ipturile plnuite, dar nc nerealizate. Ea e iubirea divin devenit ipostaz. Prin ea
creaturile virtuale si dobndesc de Iapt existenta deplin. 2. SoIia, privit din latura creatorilor, este
unitatea si rnduiala acestora, adic ntelepciunea divin maniIestat n lume. 3. SoIia poate Ii nteleas
si ca ntia creatur, care contine toate creaturile n chip nc nedivizat. Ea e trunchiul nc neramiIicat al
lumii creaturale.
Caracterul usor abuziv, Ielul de beteal de prisos al acestor speculatii, ne transpun parc din lumea
cugetrii moderne, naturaliste, dintr-o dat n timpuri neoplatonice sau gnostice, de mare eIervescent a
imaginatiei. Nu ne gndim s dm acestei observatii nici ascutisul unui repros, dar nici cldura unei
aprobri. E vorba doar de constatarea ca atare a unui aer de Iamilie ce mpresoar niste rude deprtate.
Stim c Florenski se apr cu ndrjire de acuza c ar Iace gnosticism, cu toate c a Iace gnosticism nu
nseamn din punct de vedere IilozoIic neaprat o nerozie. Dar discutiile sunt inutile si nu e, deloc
recomandabil s Iie prelungite. Apropierile si deosebirile se stabilesc cu ndestultoare certitudine.
Sistemele gnostice, toate Ir deosebire, nchipuie o adevrat cascad de existente, intercalate ntre
puterea divin si lumea vremelniciei. Unii gnditori gnostici numesc aceste existente intermediare
,eoni", iar n alctuirile vizionare ale ctorva dintre acesti gnditori Iigureaz chiar un eon cu numele de
,SoIia", mprejurarea, de retinut ca inIormatie, nu constituie ns un motiv suIicient pentru a socoti pe
Florenski un gnostic pur si simplu. Aceasta cu aut mai putin, cu ct Florenski se tine voit departe de
toate acele Iantasmagorii alegorice crora li s-a dedat pn la autoabandonare imaginatia mediteranean.
Gnosticismul se caracterizeaz printr-o Iantezie orgiastic, nchipuind
1. S-au ocupat si sI. Printii cu ,SoIia" ca atribut divin. Dup Dionisie Areopagitul SoIia nu poate s
Iie un atribut al Divinittii, care e conceput mai presus de orice atribute. Sub inIluent neoplatonic
SoIia devine un aspect intermediar ntre Dumnezeu si lume, nu ns o ,ipostaz".
ntre puterile cosmice raporturi de acelasi gen ca ntre masculi si Iemele. Lumea se nItiseaz ca o
orgie erotic de abstractiuni duale sau de puteri mperecheate. Sub acest unghi Florenski, reIuznd
apropierea, nu Iace dect un gest de legitim aprare. Conceptia sa, pur ca scnteierea unei aureole, e
departe de orice pan-sexualism gnostic. Dar Florenski mai are dreptate s resping o prea insistent
apropiere si din alte binecuvntate pricini. ,SoIia" nu e, dup prerea sa, o emanatie din Iondul sau din
substanta dintii a existentei, cum se ntmpl s Iie eonii gnostici. SoIia e conceput de Florenski de o
parte ca o cvasiipostaz a divinittii, de alt parte ca ntia creatur. Or, cu aceste circumscrieri si
precizri ajungem ntr-o atmosIer cu totul ortodox. Nu e locul s discutm ndrepttirea IilozoIic sau
teologic a constructiilor lui Florenski. n studiul de Iat nu Iacem nici un Iel de metaIizic. O discutie
de Iond ar prezenta un interes exclusiv teologic si sinodal. Dac din partea noastr poposim o clip lng
aceast conceptie despre SoIia, e numai Iiindc ea reprezint o Ioarte interesant aparitie n cadrul vietii
spirituale ortodoxe. Conceptia despre SoIia ne atrage luarea-aminte ca Ienomen simptomatic, ca Iatet a
unei culturi religioase si metaIizice. Preocuprile ce le desIsurm n acest studiu nu depsesc ocolul
unei ,IilozoIii a culturii".
,FilozoIie a culturii" s-a Icut adesea, si destul de Iertil, n marginea catolicismului si a
protestantismului, dar aproape de loc n marginea spiritualittii ortodoxe. Situatia, sub acest raport, e de-
a dreptul descurajant. De aceea suntem Ioarte bucurosi c ni se d aici prilejul de a schita o asemenea
IilozoIie a culturii ortodoxe.
S revenim la conceptia metaIizic despre SInta SoIia. Florenski nu e singurul nchintor la altarul
SoIiei. S-au mai ocupat si alti gnditori rusi contemporani cu aceast idee. Ea pare a deveni chiar
subiectul de mare atractie al speculatiilor ortodoxe, n gndirea lui Bulgakov ,SoIia" ia aspectele
multiple si incerte ale unui demiurg crestin, ea devine un spirit al lumii, care plsmuieste lumea
Ienomenal, dup modelul ideilor ,create" sau ,nchipuite" de divinitatea trinitar. SoIia ar Ii cu alte
cuvinte un Iel de ,natura naturans". Pozitia intermediar a SoIiei, ntre existenta absolut si lumea
creatural, e pus n lumin sub diIerite aspecte, si cu pasiune de sistem, si din partea lui Bulgakov. Se
subliniaz c SoIia nu trebuie conceput drept vesnic, altIel ea ar Ii echivalent ipostazelor trinitare,
ceea ce nu se poate justiIica n nici un chip si cu nici un argument teologic.
Totusi n anume privinte SoIia trebuie privit ca Iiind deasupra vremelniciei, deoarece ea e temeiul
nemijlocit al vremelniciei. SoIia nu e spatial, dar temei al spatialittii. SoIia nu particip prin Iiinta si
dinamica ei la viata trinitar, ea are un caracter receptiv Iat de Divinitate, ea e ,eternul Ieminin" n
raport cu Divinitatea. Fiind o existent ntre hotare, SoIia va avea dou Iete. Una e ntoars spre divini-
tate: ea e icoana divinittii pe cale de risipire n spatiu si n timp; a doua Iat e ntoars spre lume: SoIia
e temeiul nespatial al spatiului. Locul ei coincide asadar la perIectie cu acel Iaimos ,topos atopos" din
IilozoIia platonic, cu cerul Ir ntindere unde sunt localizate ,Ideile". La un moment dat Bulgakov
ncinge ,SoIia" cu acelasi hotar care delimiteaz lumea ideilor inteligibile, platonice. Din neIericire toate
aceste speculatii rusesti nu prea exceleaz prin precizie, nchegrile sunt tumultoase, dar Ir contur. Ne
gsim parc ntr-o stelar viIornit. Dac privim nebuloasa mai de aproape, constatm c SoIianicul e
nteles de Iapt nu ca o singur existent, sau ca o entitate hotrt separabil, ci ca o ntreag regiune
existential. Florenski este gnditorul care apropie cel mai tare SoIia de divinitate. Dup el SoIia e
ipostaza a patra, de ordin secundar a divinittii. La ceilalti cugettori rusi SoIia devine pe rnd: 1. O
existent atemporal dar nu vesnic, iubire a lui Dumnezeu Iat de lumea creaturilor. 2. Lume a ideilor
platonice. 3. Unitatea normelor entelehiale ale creaturilor. 4. Demiurg care realizeaz ideile nchipuite
de Dumnezeu. 5. Ordine si ntelepciune cosmic, unitate n varietate etc. Aceste identiIicri, Ir
reazm, sunt se va recunoaste suprtor de labile. SoIia nceteaz de Iapt de a Ii o existent sub
raport substantial si Iunctional vrtos hotrnicit, ea devine un generos nume colectiv, un termen
cosmograIie destul de elastic acordat unei devlmsii ntregi de existente, Ir de proIesiune stabil,
ntre cer si pmnt, ntre absolut si vremelnicie. Gnditorii rusi ni se recomand uneori ca purttorii unor
viziuni de viguroas amploare. Ei nu s-au distins ns aproape niciodat prin transparenta de clestar a
gndirii. Conturul ideii e adesea ros si diluat de un secret element pasional.
S Iixm nainte de toate o concluzie, ce se degajeaz din speculatiile rusesti n preajma SoIiei, si s
circumscriem perspectiva care se deschide de aci pentru gndirea IilozoIic si teologic n genere.
Gnditorii rusi, atrgnd atentia asupra SoIiei ca regiune intermediar, cum o numirm, ntre divinitate
si lume, adapteaz la legea crestin anume preocupri gnostice si neoplatonice. Prin aceast adaptare,
implicnd oarecare putere de initiativ, gndirea ortodox ruseasc ndrum nu numai teologia ci si
IilozoIia crestin spre un luminis de noi posibilitti, n ce sens? Speculatiile soIianice oIer, att
teologiei si IilozoIiei ortodoxe, ct si IilozoIiei laice, un teren de ntlnire, un loc neutru, unde o multime
de subiecte si probleme pot Ii abordate, dup criterii pur IilozoIice, n aIar de orice dogmatism rigid. S-
a creat sau s-a regsit aici un teren comun, gratie cruia ortodoxia e pus n situatia de a putea discuta cu
IilozoIia laic apusean oarecum de la egal la egal si n chip cu totul degajat. Prin limitarea discutiilor
asupra regiunii soIianice, gndirea ortodox are de o parte satisIactia de a putea spune c nu prseste
temeiul dogmatic trinitar, de alt parte, datorit spatiului cstigat, ea are latitudinea de a intra n
dezbateri IilozoIice de natur Ioarte laic, ndrumat pe aceast cale, gndirea ortodox se bucur de
avantajul de a-si putea asimila o seam de doctrine IilozoIice apusene, Ir de a prsi n Iond dogmatica
traditional. Un exemplu, ntr-o carte de a lui Berdiaev am desciIrat cndva urmtoarea tlcuire
exegetic si speculativ n marginea genezei biblice. Dup prerea emis, de altIel numai n treact,
mitul biblic al creatiunii nu s-ar reIeri la evolutia natural a lumii; mitul biblic ar vorbi mai degrab
despre geneza creaturilor n planul divin, despre o genez potential, anterioar lumii. Dup aceast
interpretare, sub unghi teologic destul de ingenios ticluit, nici n-ar exista ntre mitul biblic si IilozoIia
naturalist din zilele noastre o comunitate de obiect. Mitul biblic, si doctrina evolutionist ar putea deci
S, stea alturi. Ele nu-si Iac concurent, ele nu aii nimic de mprtit, deoarece se reIer la realitti cu
totul diIerite. Vedeti ce paradis teoretic se deschide dintr-o dat: tigrul doctrinii evolutioniste st
domestic lng mielul genezei! Ca exegez biblic aceast interpretare e desigur Ioarte artiIicial,
tlmcirea e o rstlmcire, dar sub unghi speculativ tlcul schitat are un aspect nu tocmai rebarbativ. S
recunoastem n orice caz c printr-un atare punct de vedere se tinde de Iapt la o dubl lovitur: se
ncearc adic s se salveze att strvechiul mit biblic ct si teoriile stiintiIice, acestea din urm dup o
Iasonare cu totul neesential, dictat de viziunea total asupra existentei. Gndirea ortodox, lrgind
sIera existentei cu regiunea soIianic, dobndeste un teren care poate Ii speculat Ir de amenintarea
vreunui veto sinodal.
O dat cu lrgirea posibilittilor de miscare se da IilozoIiei ortodoxe putinta de a adopta unele
conceptii de IilozoIie naturalist, Ir de a se Iace concesii dogmatice propriu-zise. Unghiul soIianic
deschide ortodoxiei un cmp de exploatat, discutabil desigur, dar oricum un cmp. Aceste perspective au
rmas cu totul strine gndirii catolice. Ni se pare un Iapt Ioarte simptomatic c ele s-au ivit n cadru
ortodox. Vom vedea mai la urm cum n realitate conceptia despre SoIia nu putea s apar dect n
atmosIer ortodox. De notat e c IilozoIia catolic, neopernd cu ideea SoIiei, care lrgeste ntructva
sIera n vederea unor discutii abstracte, se gseste Iat de IilozoIia laic de obicei ntr-o rezerv plin de
jen, iar cel mai adesea n disperat deIensiv. Cnd nu vrea s rmn n urm, IilozoIia catolic e silit
s consimt la concesii din ce n ce mai penibile si mai primejdioase pentru tezele dogmatice. Nu e
tocmai asa de mult de cnd epocii noastre i se oIerea un spectacol sui-generis: un naturalist iezuit
ncerca s anexeze catolicismului teoriile evolutioniste! n cadru catolic aceast ncercare nu s-a putut
schita dect n schimbul unei impresionante jertIe; se renunta la mitul biblic al genezei, rostindu-se o
scuz egal cu o nIrngere: autorii inspirati ai Bibliei, adresndu-se unui norod primitiv si dorind s Iie
pe ntelesul tuturor, nu puteau s descrie geneza dect n termenii stiuti, n acest punct gndirea ortodox
ruseasc s-a dovedit mai sprinten si mai priceput. Ea Iace un gest spre asimilarea teoriilor naturaliste,
Ir de a renunta la podoaba mitului biblic. Berdiaev crede chiar c mitul biblic exprim un adevr
metaIizic superior si anterior adevrului naturalist. Gsirea acestui modus vivendi ntre dou conceptii,
ce par pornite spre binevoitoare exterminare reciproc, se datoreste exclusiv mprejurrii c gndirea
contemporan ruseasc intercaleaz ntre Dumnezeu si lume regiunea existentelor soIianice, a spatiului
nespatial, lumea ideilor ca ntie creatie a lui Dumnezeu. Aceast deosebire ntre gndirea catolic si cea
ortodox contemporan pretuieste ct o revelatie substantial. DiIerenta adic e proIund semniIicativ si
deloc ntmpltoare. n asemenea Iorm izbucneste o diIerent de stiluri spirituale. Din parte-ne atragem
atentia asupra acestei deosebiri, cu toat apsarea cuvenit, nti Iiindc n-am gsit-o pn acum nicieri
pus n evident, si al doilea Iiindc ea are un caracter simptomatic, dezvelind structuri esentiale ale
catolicismului si ale ortodoxiei, nc o dat: aici nu intrm ntr-o discutie de Iond a chestiunii. Limitele
impuse studiului nostru nu ne permit s privim nvttura despre SoIia ca doctrin n sine, nici s lum o
atitudine pentru sau mpotriva ei. Ne abtinem nadins de la orice discutie asupra continutului ei ca atare.
Conceptia despre SoIia o privim pur si simplu ca o teorie metaIizic, ce ilustreaz pe plan intelectual
un anume stil spiritual, si o studiem numai ca. aparitie, ca Ienomen n cadrul culturii ortodoxe.
Conceptia ruseasc despre SoIia este dup prerea noastr n adevr un semn deosebit de caracteristic al
unei potente spirituale speciIic ortodoxe, o ilustratie nu mai putin izbitoare dect constructia catedralei
SIintei SoIii din cetatea lui Constantin si a lui Iustinian. Conceptia despre SoIia ne serveste, cam n
acelasi sens ca si arhitectura Agiei SoIia, din punct de reper pentru analize stilistice. Ea constituie un,
moment susceptibil de a Ii integrat ntr-o vast sintez cultural. Cele dou exemple, apartinnd unul
artei, cellalt metaIizicii, ne mbie deopotriv si un termen Iericit pentru denumirea celei mai importante
determinante stilistice pe care credem a o Ii descoperit n substratul proIund al ortodoxiei, n matricea
stilistic a ortodoxiei, adic n tot complexul ei inconstient de potente, gsim o determinant Ir de care
ortodoxia n-ar Ii ortodoxie: ,SoIianicul".
Am nchinat un capitol arhitecturii bizantine reIerindu-ne ndeosebi la Agia SoIia. Artam c aceast
catedral d, prin articulatiile si Iormele ei arhitecturale, expresie concret sentimentului metaIizic al
unei transcendente care coboar si se Iace vizibil. Aceasta spre deosebire de arhitectura gotic, n care
se exprim mai mult nltarea omului spre, transcendent, si spre deosebire de arhitectura basilicei
romane, care exprim o viat paralel, dar cu totul exterioar transcendentei. ,SoIianicul" este n esent
acest sentiment diIuz, dar Iundamental al omului ortodox, c transcendentul coboar, revelndu-se din
proprie .initiativ, si c omul si spatiul acestei lumi vremelnice pot deveni vas ai acestei transcendente.
Pornind de aci, vom numi ,soIianic" orice creatie spiritual, Iie artistic, Iie de natur IilozoIic, ce d
expresie unui atare sentiment, sau orice preocupare etic ce e condus de un asemenea sentiment.
SoIia este ordinea si ntelepciunea divin care coboar n vremelnicie, Icndu-se vizibil si
imprimndu-se materiei. SoIianic este un anume sentiment al omului n raport cu transcendenta,
sentimentul cu totul speciIic gratie cruia omul se simte receptacol al unei transcendente cobortoare. S
analizm sub acest unghi viziunea ruseasc despre SoIia.
SoIianicul, n nteles larg, coincide asadar cu viziunea unei miscri de sus n jos a transcendentei, n
conceptia ruseasc despre SoIia miscarea de sus n jos ia nItisare substantial.
Pe plan metaIizic actul la care ne reIerim ia un aspect nchegat. E ca si cum transcendenta, cobornd,
ar lsa n calea sa urme si Iocare substantiale, e ca si cum transcendenta, n intentia de a-si revela
puterea, ar proceda succesiv, n Iaze care devin statiuni creatoare de sine stttoare. Un eIlux divin se
revars asupra ideilor si devine Demiurg plsmuitor. Conceptia ruseasc despre SoIia nu Iace parte
integrant din metaIizica ortodox. Ea s-a njghebat n marginea acesteia, ea e o eIlorescent lturalnic.
Teologii nu s-au tulburat prea tare de rumoarea acestei conceptii 1. Conceptia corespunde totusi, ca o
ilustrare pregnant, sentimentului pe care l-am descoperit ca Iiind esential structurii ortodoxe, acelui
sentiment primar soIianic despre transcendenta care coboar n receptacolul lumii.
SoIianicul nu este totusi exclusiv ,ortodox". Trsturi de stil soIianic are si gnoticismul alexandrin si
neoplatonismul pgn.
n genere arta bizantin, mai vrtos pictura, n aIar de arhitectur, este orientat ,soIianic". Cum
trebuie s ntelegem aceast aIirmatie global? n arta bizantin Iigurile picturale sunt elementar
stilizate, ritmic cldite, nmuiate ntr-un aer de magniIic simplitate si monotonie. Figurile nu se
schiteaz pe linia propriei lor individualitti, nici pe linia ideii lor platonice, de retusat si nIrumusetat
contur. Prin expresia lor Iigurile se declar purttoare ale unei transcendente; un reIlex de eternitate s-a
cobort asupra lor. Figuri terestre, ele sunt mbibate de cerul lsat n ele. Un calm sever, de dincolo de
-lume, le ptrunde. Fpturile par atinse de un invizibil har divin, nu att prin semnele simbolice care le
nconjoar, ct prin Ielul nsusi n care sunt redate. Figurile nu sunt naturalist individualizate, nici
platonic idealizate, ci soIianic transIigurate. Fpturile sunt parc Iorme ale unei transcendente revrsate
n ele. Fpturile stilizate soIianic maniIest o liniste de o suprem saturatie, ele sunt scutite de orice
eIort, strine de orice act volitional; ele dobndesc oarecum gratia de sus si nu sunt dect Iorme
receptive, statice, ale mpcrii, ale rnduielii si ntelepciunii pornite din nalt. Stim c si n cadru gotic
,soIianicul" lipseste. SoIianicul e nlocuit cu ncercarea, cu eIortul, cu vointa si chinul omului de a se
nlta el nsusi la transcendent. Goticul e dinamic, ptruns de chinul nltrii, iar uneori de
1. La noi singur NichiIor Crainic a semnalat-o ntr-un eseu aprut n Gndirea.
cumplit disperare n Iata cerului de neajuns. Figurile sunt transIigurate ca de un vis de dincolo de
lume, dar n acelasi timp ele sunt crispate de vointa de a cuceri cerul, si de suIerinta tragic a deprtrii.
Lipseste n gotic certitudinea soIianic, sub imperiul creia omul se simte ca un vas al transcendentei,
care coboar singur, din proprie initiativ, ca s-l umple, s-l ptrund. S ilustrm soIianicul si cu alte
exemple. Dup despicarea istoric a bisericilor preocuprile dogmatice ale ortodoxiei si ale catoli-
cismului se desIsoar sub auspicii cu totul diIerite. Cele ortodoxe trdeaz mai mult o orientare
soIianic, ct vreme cele catolice sunt cu totul aservite tendintei spre etatismul sacral. Amintim c ntre
preocuprile speculative ale ortodoxiei, dincoace de viata ecumenic, Iigureaz pe ntiul plan acelea cu
privire la lumina de pe muntele Tabor. Speculatiile acestea au Iost declansate de experientele spirituale
ale ascetilor ortodocsi de pe Muntele Athos. E lucru stiut c ascetii atoniti, cei care si impun rigorile
extreme, ajung datorit ndelungii vieti trite n privatiuni, n meditatii si reculegeri ntru cele spirituale,
la experienta ,luminii taborice". n momente de extaz ei se simt ptrunsi luntric de o lumin
supraIireasc, cu totul indeIinibil, neavnd nici o analogie n lumea terestr. SIintii atoniti ei nsisi
hrnesc credinta c lumina de care se mprtsesc e aceeasi lumin, vzut de unii martori, nevzut de
altii, care a nvluit pe Mntuitorul pe muntele Tabor. Aceast lumin, aur si iluminare n acelasi timp,
a tulburat la un moment dat interesul speculativ al gnditorilor rsriteni. S-a pus anume problema
dogmatic dac lumina n chestiune este un eIlux al substantei divine, al Iiintei trinitare nssi, sau dac
ea nu e dect o maniIestare doar a puterii divine. Dup cum lesne se remarc, problema aceasta poart o
pecete vdit soIianic. Ea tine de ordinea ideilor despre transcendenta care se Iace vizibil ca o gratie
pornit din nalt. Speculatiunile gnditorilor rusi contemporani despre ipostaza sIintei SoIii maniIest
prin unele aspecte o nrudire cu problema atonit despre lumina taboric. Cu alte cuvinte speculatiunile
cele mai caracteristice aprute n snul ortodoxiei, dincoace de viata ecumenic, au o nItisare
soIianic. Cu totul alt situatie ni se destinuieste de ndat ce trecem pe trm catolic. Spontaneitatea
speculativ a catolicismului e pe deplin ilustrat de pild prin dogma despre inIailibilitatea papal. Este
vorba aci de-o preocupare pur speculativ? Evident nu. Rostul secret al acestei dogme nu poate Ii nici
ascuns, nici atenuat prin euIemisme. S-a urmrit cu ea, ca si cu alte mijloace, strlucit coordonate, ntri-
rea bisericii ca stat sau suprastat sacral-autoritar. Speculativul nseamn aci ingeniozitate pus mai mult
n slujba puterii dect a luminii. Catolicii Iormulaser nc nainte si dogma despre imaculata conceptie a
Mriei. Scopul urmrit: ntrirea cultului catolic al Fecioarei, ca un contraIort sau reazm de suprem
prestigiu al ,statului divin". Functia organizatoare a acestor dogme catolice suplimentare este mai mult
dect transparent. Ele s-au nscut din nzuinta sustinut de a se crea un surogat terestru al
transcendentei:
,Statul divin". Ele n-au nimic soIianic, nici prin proIilul si nici prin substratul lor. O paralel ntre
gndirea evanghelic protestant nu poate Ii dect de asemenea Ioarte instructiv. Rmnnd n cercul
strict al preocuprilor noastre stilistice, atragem luarea-aminte asupra deosebirii Iundamentale dintre
gndirea ortodox contemporan si teologia evanghelic a unor prestigiosi gnditori germani, tot
contemporani. Cel mai adnc produs, cel mai straniu mugur al teologiei evanghelice din ultimele decenii
este asa-numita ,teologie dialectic". Aceast teologie se complace n sublinierea deosebirii tragice
dintre om si transcendent, a deprtrii de esent dintre lume si Dumnezeu, a abisului de netrecut dintre
acesti termeni. SuIerinta din cauza deprtrii divine, chinul uman de a ajunge transcendenta prin eIort
sunt sentimente pe care le descoperim Ielurit exprimate si permanent prezente si n spiritualitatea gotic.
Aceleasi sentimente de mare relieI sunt mpinse, n teologia dialectic actual, pn la ultima consecint:
pn la teza despre abisul nspimntator dintre om si Dumnezeu. Gndirea ortodox ruseasc
contemporan s-a dezvoltat, dup ct putem sti, cu totul independent de teologia dialectic german.
Curios e c, Ir de a Iace opozitie constient, ea s-a desIsurat totusi ntr-un sens de-a dreptul potrivnic
teologiei dialectice. Ct vreme dialectica german s-a aplecat asupra prpastiei dintre Dumnezeu si
lume, gndirea ruseasc s-a oprit tocmai asupra unei mulcomitoare existente intermediare ntre acesti
termeni, asupra SoIiei. Gnditorii rusi de astzi cultiv deci, spre deosebire de germani, imaginea
,puntii". SoIianic, adic proIund adecvat duhului ortodox, este aceast punte, ndeosebi Iiindc ea este
aruncat peste abis din initiativ transcendent. SoIianic este aceast punte ndeosebi Iiindc e
cobortoare. n Iata acestui vizionar spectacol al puntii cobortoare, omul se poate mbrca n soare,
transIigurndu-se de o divin liniste si certitudine a salvrii. Omul nu e singur n Iata lui Dumnezeu,
care se distanteaz pn la dezinteresare Iat de lume (cteodat turnurile gotice par niste brate umane
care se ntind si nu-l mai ajung), omul e n Iata unui Dumnezeu plin de initiative ocrotitoare, lumea e vas
primitor, receptacol. Chiar si atunci cnd omul ortodox, ncercat n spatii de izbeliste de loviturile sortii,
pare a se ndoi de grija divin, el nu se ndoieste totusi de prezenta lui Dumnezeu n lume. Absenteismul
divin e atribuit mai curnd altor mprejurri dect unei distantri Iat de lume. Poporul romnesc a
exprimat acest sentiment astIel:
Doamne, Doamne, mult zic Doamne.
Dumnezeu pare c doarme
Cu capul pe-o mnstire
Si de nimeni n-are stire.
S trecem mai departe, n ortodoxie SoIianicul coloreaz ntr-un anume sens si marea problem a
salvrii. Se stie ce dimensiuni coplesitoare a luat aceast preocupare n cercuri protestante, iar prin
reactiune si n cercuri catolice, ncepnd chiar din timpul ReIormei.
Morala si teologia apusean au ajuns, ct priveste problema salvrii, la dou solutii: protestantul
cultiv prerea c trebuie s cread pentru a Ii salvat. Catolicul cultiv prerea c trebuie s Iptuiasc
pentru a Ii salvat, n preocuprile apusene, raportul dintre credint, actiune si salvare e excesiv pus la
cntar, si prin drmluieli de precizie a Iost grav problematizat. Apuseanul, Iie catolic, Iie protestant,
concepe salvarea ca o consecint al unui Iapt mai primar, care e sau credinta sau actiunea (cteodat
ambele mpreun), n asemenea mprejurri vom surprinde pe protestant n statornic valvrtej de
neliniste, necurmat rscolit, Ir ntrerupere preocupat de ntetirea Iocului credintei, si din cauza tocmai
a acestei preocupri prea insistente - sIsiat de ndoieli. La Iel, sau aproape, vom vedea pe catolicul care-
si ia n serios viata religioas necurmat ncins de ideea de a actiona ct mai mult pentru triumIul
bisericii. Prin aceste atitudini care croiesc stilul unor Ipturi, se urmreste un scop sustinut cu ncordare
de arc; acela de a dobndi: salvarea. Pasiunea,ce o pune apuseanul ntru solutionarea problemei, pe
urm atitudinea lui dup ce s-a decis pentru credint sau pentru actiune ne comunic o impresie de
artiIicialitate. Apuseanul se crede oarecum n posesia unei tehnici care-i ngduie s declanseze gratia
divin si salvarea n chip automat. Pentru aceasta nu i s-ar cere dect o ntetire a credintei sau un spor de
Iapte. Or o asemenea atitudine Iat de problema salvrii poate avea numai omul prea constient de pu-
terile sale, omul care a creat tehnica european si care stie c poate s pun n serviciul su puterile
naturii. Printr-o anticipare, care nu-i stric, nici nu-l ajut, el va proceda la Iel si Iat de puterile si
rnduielile divine. Raportul dintre acesti termeni, adic ntre credint, actiune si salvare, este cu totul
altul n spiritualitatea ortodox. Trebuie s recunoastem ns c speciIicul ortodox al modului de a pune
problema este mult mai rar realizat dect speciIicul catolic sau protestant. Pentru surprinderea
Ienomenului ortodox suntem nevoiti s recurgem la exempliIicarea prin viata clugreasc atonit sau
printr-o viat de aceeasi nalt calitate. Ce aspecte psihologice, revelatoare pentru problema pus,
maniIest aceast viat? Este ea ntemeiat pe o hipertroIie constient a credintei? Este ea ntrit la
Ilecare pas de grija de a se dovedi prin Iapte? Nici una, nici alta. Insul e mai curnd locul unei adnci
rsturnri psihologice, care-i ngduie s Iie mult mai degajat Iat de ceea ce protestantul numeste
,credint" si catolicul ,Iapt", n viata suIleteasc ortodox credinta si actiunea nu sunt un Iapt primar,
destinat s dea omului impresia c are posibilitatea de a declansa ,mecanismul" salvrii. Faptul primar
este aci chiar certitudinea salvrii. Ascetul atonit se simte, datorit unei necutate, dar reale rsturnri a
rnduielilor suIletesti, din capul locului integrat n ordinea salvrii. Salvarea nu e o sperant, ci o
experient. Nu o problem, ci ceva dat. Salvarea nu e o perspectiv conditionat a existentei, ci mediul
cert al existentei.
Trirea salvrii, iluminarea luntric, transIigurarea ntru rnduiala salvrii, convingerea organic de
a participa la ea gratie mprejurrii c omul e un vas al transcendentului care coboar, acestea sunt
Ienomenul primar ortodox. Salvarea devine pentru suIletul ortodox o existent virtual sau real; ea nu e
o problem tehnic, de atacat prin acte de voint uman. Credinta si actiunea sunt asa-zicnd eIecte, sau
mai bine zis aspecte secundare ale acestei existente iluminat de atmosIera si rnduiala salvrii. Un
clugr atonit, care trieste n certitudinea aceasta si care se simte psind n Ilecare clip n mediul
mntuirii, el nsusi purttor al luminii coborte, trebuie s aib cu totul alt priveliste existential dect
protestantul sau catolicul. Tot acel zbucium protestant, cu problematizrile sale, si toat acea grij,
sustinut de struitoare ambitie, a catolicului de a-si merita sau chiar de a-si Iorta salvarea prin Iapte,
trebuie s i se par clugrului atonit o prea ciudat caricaturizare a raportului dintre om si salvare.
Ascetul atonit ne d, ct priveste problema IilozoIic-religioas a salvrii, exemplul unei inversiuni
copernicane. Faptul central e: certitudinea salvrii si trirea nereIlectat n rnduiala ei; credinta si Iapta
sunt -aspecte, consecinte sau moduri, care se nteleg de la sine, ale existentei umane pe podis soIianic.
O diIerent de stil se remarc si n misticismul crestin, cu toate c scoalele mistice s-au nrurit
proIund prin aceea c un continut spiritual a trecut din neoplatonism n mistica ortodox, si de aci prin
Scotus Erigena n mistica medieval, cu osebire n cea germanic. Misticismul crestin nclin n toate
Iormele sale spre teza c Dumnezeu nu poate Ii cunoscut prin Iaculttile rationale ale omului. Acestea
trebuiesc depsite, Depsirea s-ar Iace n ,extaz", o Ioarte complex stare spiritual si suIleteasc. Or
tocmai despre aceast stare a extazului credem c misticismul ortodox proIeseaz o conceptie putin mai
altIel dect misticismul gotic (Meister Eckhart). Dionisie Areopagitul (sau mai precis Pseudo-Dionisie),
un mistic reprezentativ al ortodoxiei, crede c n extazul omului se reveleaz nssi iubirea lui
Dumnezeu Iat de om. Dumnezeu coboar asa-zicnd n receptacolul iubit si-l ndumnezeieste (theiosis).
Extazul omului ar Ii deci rezultatul initiativei divine. La misticii germani se pare c accentul zace pe
transpunerea omului n Dumnezeu, sau pe ideea c omul, prin sublimarea sa, realizeaz el nsusi n sine
pe Dumnezeu, n orice caz initiativa pentru identiIicare, sau pentru unirea mistic, apartine de ast dat
omului. La misticii germani, ndrgostiti de Iormulri drastice, se gsesc ntorsturi de Iraze ca aceasta:
,Dumnezeu nu poate s existe Ir de mine!"
SoIianicul ni se descoper, tot mai mult si cu ct avansm n analiz, ca un atribut esential, Ir de
care nici nu putem imagina spiritualitatea ortodox. S Iacem o comparatie ntre rostul ce-l are de pild
actul ritual n catolicism si rostul ce se atribuie actului ritual n ortodoxie. Ritualul ortodox este, n
diagram simbolic, drama cosmic a salvrii omului, nchegat din acte si tesut pe canavaua unor
texte prin care credinciosul e atras s participe la o primenire ntru transcendent. Actul ritual si liturgic
este pentru individ un prilej de transIigurare. Preotul e n ortodoxie un mijloc prin care se realizeaz
ordinea soIianic, de natur cu totul impersonal, si att. Preotul e socotit n genere ca un simplu bun
conductor de gratie, cum ai zice un metal bun conductor de cldur. Altcum la catolici. Ritualul
catolic e compus parc nadins ca s aseze n centrul interesului obstesc pe preot. Preotul devine centrul
existentei, "ca locotenent al cerului. Preotul svrseste prin actul ritual un miracol, numai lui singur
disponibil, destinat s conIere un prestigiu Ir pereche bisericii ca atare, care pentru psihologia catolic
se substituie transcendentei. Ritualul nu e soIianic, adic un prilej de transIigurare a vietii ntru
transcendent, ci act suveran, care are scopul de a lega pe ins de autoritatea bisericii ca organizatie
suIicient siesi.
Pentru ilustrarea soIianicului s-ar putea cita nenumrate exemple de literatur religioas, de imnuri
liturgice, de texte, pline de un liric, elevat alegorism, menite a Ii cntate antiIonic de la o stran la alta.
Se stie de altIel c autorii acestor texte si imnuri liturgice sunt n mare parte chiar marii mistici
ortodocsi. Puterea de domesticire soIianic a liturgici asupra instinctelor omenesti e admirabil relieIat
de mprejurarea c n catedralele Bizantului corurile antiIonice erau alctuite din grupuri de oameni care
n viata de toate zilele se nvrjmseau pe viat si pe moarte. Partidele politice contrare, care se lucrau
reciproc cu toate armele unei intrigi inIernale, tineau totusi ca n biseric aceast adversitate s se
sublimeze n dialog antiIonic. Va trebui s trecem ns si dincolo de literatura religioas propriu-zis:
Suntem siguri c spontaneitatea creatoare a popoarelor ortodoxe s-a contaminat de potenta soIianic n
multe din maniIestrile ei. Literatura popular oIer un mbelsugat material documentar pentru punerea
n dreapt lumin a elementului n discutie. E vorba despre Ioarte Ielurite si complexe triri, imagini sau
viziuni. Nici nu e nevoie mcar de mult cutare, cci documentatia se mbie de la sine. Iat, ne vom
opri tocmai lng exemplul att de mult citat, adesea analizat, dar nc neistovit, al Mioritei. Critica
noastr literar, ca si analiza Iolcloric, au consimtit unanim la identiIicarea n Miorita a unor strvechi
motive pgne, dup unii iranice, dup altii trace, sau scitice. Unii dintre cercettorii nostri privesc
Miorita ca si cum acest cntec de transIigurare a Mortii, acest imn cu pervaz de balad, ar avea o
semniIicatie runic, adic un arhaic sens pierdut, care cere s Iie redescoperit. Nu vom tgdui c
semniIicatia unei creatii poate s aib stratiIicri Ielurite, unele ngropate, altele mai de supraIat, si
dedesubturi runice, totusi aici ne va interesa n primul rnd semniIicatia de circulatie a Mioritei. Mai
acum ctiva ani un nvtat credea s poat desciIra n Miorita resturi ancestrale de ,omor ritual". Un
straniu obicei la care s-ar Ii dedat poporul lui Zamolxe. (,Omorul ritual al regelui" a Iost descoperit de
etnologi ca un Ioarte strbun obicei la anume triburi central-aIricane. Interesant e c acesti regi, care se
stiu dinainte condamnati omorului ritual, maniIest o mpcare cu moartea, care aminteste pe a
ciobanului din Miorita. Aici nu ne putem ns ocupa mai de aproape cu aceast chestiune.) Orict de
ispititoare ar Ii o discutie asupra interpretrilor lansate, ne abtinem de la un exercitiu polemic, care ne-ar
abate de la preocuparea principal. Vom Iace loc doar mirrii c nvtatii nostri, n pasionat goan dup
motive ancestrale, naiv apreciate dup vechime ca vinul, n-au remarcat elementele Ioarte ortodoxe si de
o semniIicatie care umbl nc ale Mioritei Elementele la care ne reIerim sunt cuprinse chiar n cmara
cea mai luntric a poeziei, n Miorita ,moartea", precum se stie, e echivalat cu ,nunta". Ciobanul care
va Ii ucis trimite vestea cu ce ton de bunavestire! c s-a nsurat cu a ,lumii mireas". Nunta e aci
nu numai un element vdit crestin, ci mai precis: un element ortodox. Moartea prin Iaptul c e echivalat
cu o nunt, nceteaz de a Ii un Iapt biologic, un epilog; ea e transIigurat, dobndind aspectul elevat al
unui act sacramental, al unui prolog. Ea e nunt, unire sacramental cu o stihie cosmic. S nu uitm
cadrul nuntii:
Soarele si luna
Mi-au tinut cununa
Am avut nuntasi
Brazi si pltinasi
Preoti, muntii mari
Psri lutari,
Psrele mii
Si stele Iclii
Iat natura ntreag preIcut n ,biseric". Moartea ca act sacramental si natura ca biseric
sunt dou grave si esentiale viziuni de transIigurare ortodox a realittii. Iat niste viziuni cu adevrat
soIianice. Nu stim de ce am strui prea mult pe lng semniIicatia runic, dac sensul intim si nesiluit al
poeziei ne apare suIicient lmurit chiar prin atmosIera suIleteasc n care circul aceast poezie1. Si s
nu uitm c Miorita e cea mai rspndit poezie popular a noastr. Un Iolclorist a numrat peste dou
sute de variante; motivul e endemic n toate provinciile. Potenta soIianic a contaminat spontaneitatea
creatoare a poporului nostru. Potenta soIianic nu trebuie cutat deci numai n credintele sau n arta
religioas. Ea este desigur mult mai cuprinztoare dect credintele dogmatic Iixate si dect viata religi-
oas propriu-zis. SoIianicul constituie o determinant stilistic, cea mai caracteristic, a vietii spirituale
ortodoxe. Iar dincolo de dogm, de ritual si de arta religioas, ,soIianicul" este o determinant ipostatic
de mari posibilitti, creatoare nc, a spiritualittii populare din estul si sud-estul european.
S ne aplecm putin si asupra celui de al doilea exemplu mult analizat al literaturii noastre populare.
Ne gndim la balada Mesterului Manole. Motivul jertIei umane pentru o cldire dateaz din vremuri
geologice, cnd omul credea c trebuie s-si asigure pe aceast cale lcasul de puterile rele ale
pmntului si de zeittile ntunericului, n evul mediu se mai gsesc la multe popoare europene rmsite,
cnd lmurite, cnd vagi, ale acestui obicei sau ale acestei credinte. Rmsitele destul de anemice au Iost
pe urm cu totul date uitrii, din ale crei arhive sunt astzi scoase la lumin doar pentru studii de Iolclor
comparat. Motivul sacriIiciului uman pentru o cldire, nespus de primitiv n esent, s-a pstrat poetic
prelucrat aproape la toate popoarele din sud-estul european. Bulgarii, srbii, romnii, albanezii, secuii l
numesc al lor, si Iiecare neam si apr cu gelozie paternitatea. (Ceea ce e naiv, deoarece motivul are o
vrst geologic!) Ar Ii dat mai curnd cazul s se cheltuiasc aceast gelozie de disput pe alt
chestiune, n ce msur, ct de mult au Iost n stare diversele popoare s sublimeze motivul? Aceasta e o
ntrebare mult mai interesant. Baladele lor sunt mrturie, ntr-un loc jertIa uman trebuie s se Iac
pentru o cetate, n altul pentru un pod, n altul pentru un oras, n altul pentru o cettuie de aprare.
Numai poporul romnesc a crezut c jertIa tine
1. Interpretarea soIianic a Mioritei nu poate s Iie tocmai departe de adevr; dovad unele variante
ale poeziei, n care motivul ciobanului mioritic a Iuzionat cu motive cristologice. Ciobanul mioritic
devine nsusi Cristos, iar ,cea micut btrn", care umbl din loc n loc cutnd pe cel ucis si jertIit, e
nssi Maica Domnului. Contaminarea motivelor a Iost remarcat de unii Iolcloristi ai nostri. S-a scos
chiar concluzia c Miorita ar Ii un derivat al poeziilor cristologice (colinde), ceea ce ni se pare ns cu
totul eronat. Din parte-ne sustinem simplu teza contaminrii.
cumpn unei Iapte ceresti. Mesterul Manole si jertIeste sotia pentru o biseric. Iat o sublimare
,soIianic" a strvechiului motiv de aproape incredibil cruzime. Adnc statornicit trebuie s Ii Iost
orientarea soIianic n suIletul poporului romnesc, dac el a stiut s mprumute aceast transIigurare
unui motiv cu care s-au luptat Ir putint de sublimare toti vecinii si, nauIragiati n practicitate sau n
medievalism eroic.
Mitologia noastr popular, Iragmentar risipit n imaginatia satelor, enumera unele viziuni
susceptibile de a Ii interpretate Ir nici o greutate n sens soIianic. Iat cteva exemple:
Pmntul transparent. Dup o legend romneasc de circulatie regional, pmntul a Iost la nceput
strveziu ca apa, nct se putea vedea prin el. Pmntul s-a bucurat ns de aceast trasparent numai
pn cnd Cain a ucis pe Iratele su Avei. Dup omor, Cain a ngropat trupul lui Avei; trupul se vedea
ns n pmnt ca prin ap. Dumnezeu a ntunecat atunci pmntul, ca s nu se mai vaz urmele unei asa
de grozave Iapte. Viziunea despre pmntul transparent este soIianic. Atributul clestarului se atribuie
pmntului ca purttor al unei puritti divine primordiale.
Grul cristoIoric. Dup credinta tranilor nostri din unele regiuni, dac te uiti mai de aproape la
boabele de gru, bagi de seam c pe Iiecare boab de gru e ntiprit Iata lui Hristos.
Cerul megies. Dup o legend tot romneasc, cerul la nceput era Ioarte aproape de pmnt, asa de
aproape c puteai s-l ajungi c-o azvrlitur de piatr. Dar cerul a Iost murdrit de rutatea oamenilor si
atunci Dumnezeu l-a nltat. E oricum interesant c tranul nostru nu se poate mpca cu gndul c cerul
a Iost totdeauna asa departe. Romnul pare asa de convins de prezenta divin n lume, nct si nchipuie
c si cerul a trebuit s Ii Iost odat Ioarte aproape, vecin cu omul.
Slujba vuitului. Dup alt legend pianjenul, ca ntrupare a principiului rului, a cutat odat, cnd i
s-a nzrit cine stie ce, s mpiedice lumina soarelui de a mai ajunge pe pmnt. Pianjenul a nceput
deci s-si teas n vzduh pnza, pentru stvilirea luminii. Atunci Dumnezeu a scornit vntul si l-a trimis
s rup pienjenisul. Lumea purtnd din veac pecetea unei rnduieli soIianice, nu se putea ca tranul s
nu gseasc un rost chiar si unui lucru n aparent asa de Ir de rost ca vntul. Citate concludente din
mitologia popular pot continua dup plac.
Pornind de la o caracterizare a sensului arhitectural al Agiei SoIia, am naintat pas cu pas pn la
aceasta pozitie, de unde soIianicul ni se reveleaz ca o potent stilistic de suprem anvergur.
SoIianicul este deci nainte de orice un subiect de ,IilozoIie a culturii". Aci Iacem de Iapt ntia oar o
ncercare de asemenea natur. Termenul l-am mprumutat din istoria artei (Agia SoIia). Ctiva gnditori
rusi utilizeaz dup cum vzurm si ei termenul, circumscriind anume speculatii de natur metaIizic.
Gnditorii rusi nu si-au tiat ns drum pn la ntelegerea SoIianicului ca potent creatoare a
spiritualittii ortodoxe, ca o determinant stilistic inconstient a culturii est si sud-est europene.
Gnditorii rusi contemporani s-au lansat doar n speculatii metaIizice cu privire la o pretins existent
intermediar ntre Dumnezeu si lume, creia s-a dat numele de ,SInta SoIia". Speculatiile n chestiune
sunt susceptibile, precum am artat, de a Ii integrate n sinteza noastr cultural.
Ideile noastre despre ,SoIianic" ca determinant stilistic nu sunt ns deloc conditionate de
speculatiile rusesti cu privire la ipostaza metaIizic a sIintei SoIii, nici de valabilitatea dogmatic a
acelor speculatii.
SoIianic e pentru noi orice creatie sau existent imaginar sau real, care mrturiseste despre un
torent de transIigurare transcendent, pornit de sus n jos. SoIianic poate Ii deci o oper de art, o idee
speculativ, o trire religioas, o imagine despre natur, o conceptie despre un organism social,
comportarea omului n viata cotidian etc. Toate aceste Iapte sunt soIianice n msura n care ele ne
reveleaz o transcendent cobort ntr-un primitor receptacol.
De la aceast altitudine ne putem ntoarce privirile nc o dat spre meditatiile metaIizice ale unui
Florenski sau Bulgakov. Doctrina lor am expus-o sumar mai sus. SoIia este dup acesti gnditori o
ipostaz de ordin secund a divinittii, sau ntia creatur. Aceiasi gnditori, n dorul de a preciza natura
SoIiei, ajung s o identiIice cu ideile platonice, sau cu demiurgul si cu Iormele entelehiale ale IilozoIiei
pgne. Felul acesta de a determina SoIia ni se pare eIectul unei stngcii, dac nu chiar al unei grave
conIuzii, mprejurarea aminteste o ciudtenie a iconograIiei primitive rusesti, care reprezenta printre
sIintii crestini si pe ,sIntul SoIocle" si pe ,sIntul Plato". E aici un punct unde gnditorii rusi n-au avut
presimtirea just a soIianicului. Sub un anume unghi, conceptia gnditorilor rusi despre SoIia e prea
aristotelico-platonic, si prea putin soIianic.
S nu uitm c entelehia aristotelic este Iorma dinamic plsmuitoare a Iiintelor reale.
Entelehia culmineaz n Irumusetea biologic, n plenitudinea Iormal, trupeasc, a Ipturilor.
Entelehia de sens crestin nu poate avea aceast culminatie de ordin Iizic, ea ndrum Ipturile spre
transIigurarea spiritual, spre atitudinea ritual; ea e deIinit prin Iorma soIianic a Iiintelor devenite
mulaj al rugciunii, al meditatiei si al iluminrii. Ideile platonice, Iiind expresia cea mai nalt a Iru-
musetii generice, rmn nc tot numai pe un plan biologic, potentat. Dac exist o lume a Ideilor,
acestea trebuie s aib pentru spiritul crestin cu totul alt Iizionomie dect cele platonice. Ideile
soIianice se deosebesc de Ideile platonice ca Iigurile picturii bizantine de statuile apolinice ale lui
Praxitel. Demiurgul crestin, dac exist un asemenea demiurg, nu creeaz o natur ca un complex de
Iorme de Irumusete pur vital, ci o natur care ia aspecte de biseric si care culmineaz chiar n
realitatea spiritual a bisericii. Entelehia sau Ideea, pe care tinde s-o realizeze demiurgul crestin, nu este
Iorma de suprem plenitudine biologic, ci Iorma soIianic transIigurat. Aceast Iorm coincide, ca
expresie, cu statica mntuitului. Natura pe care o plsmuieste demiurgul crestin este ,natura-biseric".
FilozoIiei ortodoxe i se impune deci o larg revizuire a termenilor. Gnditorii rusi au ndrumat
speculatiile n jurul sIintei SoIii pe o linie nu ndeajuns ,soIianic".
Att capitolul despre Bipolaritatea spiritualittilor crestine, ct si acest capitol despre caracterul
soIianic al ortodoxiei ne-au artat cum diIer una de alta spiritualittile crestine. Fireste c ,romanicul",
,goticul", ,protestantismul", ,catolicismul" au Iost pentru noi nu mai puncte de reper.
Scopul nostru a Iast n rndul prim o analiz stilistic a spiritualittii ortodoxe. Fcnd o reprivire,
ajungem la cteva rezultate ce ni se par nendoielnice. Spiritualitatea ortodox e, ca si alte spiritualitti
crestine, ,bipolar". Ea este adic orientat spre dou puncte extreme: spre ,transcendent" si spre
,vremelnicie". Fiecare din aceste orientri se contureaz ns n ortodoxie altIel dect n celelalte
spiritualitti crestine.
nti: n cadrul ,vremelniciei" duhul ortodox si ndreapt preIerintele spre categoriile si lotul
organicului. Si al doilea: ,transcendentul" e nchipuit n ortodoxie ca Iiind cobortor, iar lumea ca un
,receptacol". Aceast dubl orientare, ce diIer prin ambele ei aspecte de orientrile spirituale de aiurea,
conIer ortodoxiei nItisarea mreat a unui Ienomen de original si nalt anvergur. ProIilul magniIic
al unui asemenea Ienomen poate s intereseze prin sine nsusi. Cu att mai mult acest proIil va interesa
gndirea romneasc, ntelegerea Ienomenului contribuie din plin si la ntelegerea culturii populare
romnesti, n cadrul creia determinantele stilistice ale ortodoxiei au gsit o nIlorire si dincolo de ceea
ce este dogmatic si canonic Iixat 1.
1. n capitolele nchinate spiritualittii crestine si ortodoxe scopul nostru a Iost exclusiv, o analiz si
o descriere ,stilistic" a Ienomenului. Examenul l-am Icut cu pasiunea cercettorului preocupat de
probleme de IilozoIia culturii. Din cele artate nu se pot trage ns concluzii cu privire la conceptiile
IilozoIice ale noastre, care n attea puncte Iundamentale diIer de cele ale metaIizicii crestine-ortodoxe.
DESPRE ASIMILARE
Originalitatea unui popor nu se maniIest numai la creatiile ce-i apartin exclusiv, ci si n modul cum
asimileaz motivele de larg circulatie. Fenomenul asimilrii devine din cale aIar interesant si
concludent mai ales cnd temele sau motivele asimilate s-au prezentat spiritului etnic cu prestigiul
intangibilittii, cu aureola magic a lucrului tabu, supus n prealabil unui regim special de protectie.
Cnd n ciuda intangibilittii de natur sacral si n poIida sanctiunilor ce le implic orice schimbare a
motivului spiritual, autoritativ si canonic, spiritul etnic procedeaz totusi la modiIicarea, sau
ampliIicarea motivului, avem de a Iace desigur cu un proces de asimilare mult mai revelator dect sunt
asimilrile curente, de Iiecare zi. Cercettorii care se intereseaz de diversitatea substantelor etnice ne-au
rmas nc datori un pasionant studiu despre modul cum au Iost si sunt asimilate cultura biblic sau
diIeritele motive dogmatice la Ieluritele popoare europene.
Literatura noastr popular cuprinde un imens material nc deloc studiat sub acest aspect, n
credinta c ne gsim n situatia de a da unele sugestii, vom alege din nenumratele exemple de
modiIicare a unor motive sacrale ce ne stau la dispozitie vreo dou-trei, dup prerea noastr Ioarte
lmuritoare.
Iat o legend care circul n Ielurite variante n diIerite regiuni ale trii noastre. ,Cic la nceput,
cnd a Icut Dumnezeu cerul si pmntul, s-a brodit de a Icut pmntul .mai mare dect cerul, si nu
ncpea pmntul sub cortul cerului, nu se mai vedea nici soarele, nici pictur de ploaie sau Iulg de
zpad. Ce s Iac Dumnezeu ca s dreag lucrurile? S cear sIat la arici! Cheam pe albin si o trimite
la arici. Albina se duce si-i spune: Uite, nene arici cum o Ii zis ea acolo m-a trimis Dumnezeu s
te ntreb: cum ar putea el s bage tot pmntul sub cer? Si tocmai la mine te-a trimis, la un ghemuit
ca mine? Da ce stiu eu, zice ariciul cu suprare. Du-te de-i spune c nu m pricep eu la asta! Albina
plec, dar n loc s ias pe us, se asez pe clanta usii, iar ariciul, creznd c-a rmas singur, ncepe a
'dondni: Hm, el, Dumnezeu, dup ce si-a btut joc de mine si m-a Icut asa de ghemuit si de urt,
acum ar poIti s-l nvt cum s micsoreze pmntul. De ce nu mi-a dat putere mult s strng pmntul
n labe, pn s-o ncreti, s se Iac munti si vi, s vezi atunci cum ncape. Sbrr! atunci si hotoaica de
albin de pe clanta usii si Iuga cu vestea la Dumnezeu..." (Tudor PamIile, "Povestea lumii de demult,
Socec, Buc., 1913, pp. 25-26). AstIel Icu Dumnezeu muntii si vile. Legenda despre arici, ca animal al
iscusintei, circul n multe variante, din Bucovina pn n Muntenia. Putem dezghioca vreun sens mai
adnc, ascuns sub nvelisul pitoresc al acestei legende? Nimic mai simplu. Termenii legendei implic o
seam de ntelesuri. Ni se spune mai nti c lucrurile lumii nu au Iost Icute toate prin actul creator
initial, ntiul rezultat al genezei se bnuieste a Ii Iost o mare dizarmonie ntre cer si pmnt, care a
trebuit s Iie nlturat printr-un act epigenetic. Unele Iapte (muntii si vile) sunt creatiuni de
circumstant, de impas, simple mijloace de a nltura un neajuns primar, prea trziu remarcat n
constructia lumii. Cert, cosmogonia biblic e, chiar si numai prin aceste cteva detalii, considerabil
depsit si modiIicat. Din legend se mai desprinde sensul reconIortant pentru slbiciunea uman c
nici Dumnezeu n-a izbutit, din capul locului si cu un singur act, s Iureasc o oper de desvrsit
armonie, dimpotriv, alctuirea suIerea de o meteahn, oricum penibil. Dar legenda mai cuprinde si un
alt sens latent, mult mai grav, si care contrazice temeinic tema sacral: Dumnezeu n-a Iost n stare singur
s ndrepte ceea ce ratase. A avut - zice-se - nevoie de ,un sIetnic cosmogonic". C acest sIetnic
cosmogonic s-a nimerit s aibe o nItisare att de insigniIiant, nu trebuie s ne tulbure. SIntul Duh s-a
mai ntrupat el si n alte Ipturi insigniIiante. Legenda adnceste deci n chip neasteptat perspectiva
metaIizic a genezei biblice, prin aceea c imagineaz ca prim rezultat al genezei o imens discrepant
cosmic, a crei prezent cerea neaprat si de urgent un al doilea act, de desvrsire. Paralel cu aceast
adncire a perspectivei, constatm n-termenii legendei si o surprinztoare umanizare a Creatorului, care
nu mai e privit ca atotstiutor.
Un alt exemplu de variatiune pe o tem sacral. Acum ctiva ani NichiIor Crainic, ntr-un prea
Irumos eseu publicat n Gndirea, atrgea ntia oar atentia asupra unui Iapt Iolcloric nu ndeajuns
studiat, n unele colinde, texte ale unei liturgici laice cu cadente si aer de ritual pgn, se spune c ,grul
ar Ii Icut din trupul lui Hristos", iar ,vinul din sngele lui Hristos". Despre aceast credint popular,
care si-a gsit rsunetul n versuri de colind, am dori s spunem si noi cteva cuvinte. RsIoind istoria
cultelor si Ieluritele mitologii, s-a ntmplat ca atentia s ne Iie retinut de niste interesante analogii ale
credintei populare romnesti. Iat cteva motive similare:
n mitul lui Mitras e jertIit un taur, din trupul cruia deriv toate lucrurile vizibile: grul din coarnele
taurului, vinul din sngele taurului etc. Cititorul poate s toarc singur Iirele analogiei ntre mitul lui
Mitras si credinta popular. Alt exemplu. Unul din miturile cosmogonice indice presupune existenta, la
nceputul nceputurilor, a unui om, Purusa, din ale crui membre si prti trupesti s-a Icut lumea cu tot
ce se vede. E vorba n aceste exemple despre analogii ale superstitiei noastre populare. Dar tema sacral
cu care vom aduce n legtur credinta popular romneasc despre originea griului si a vinului este n
realitate aceea cuprins n taina eucaristic. Abaterea de la tem consist n mprejurarea c credinta
popular inverseaz, ca s zicem asa, raportul dat n Iormula eucaristic.
Termenii Iormulei sacramentale crestine ndur n credinta popular o ciudat dislocare. Dup
credinta eucaristic un oarecare gru se preIace n trupul lui Hristos; dup credinta popular tot grul,
element al pinii noastre de toate zilele, e Icut din trupul lui Hristos. Misterul sacramental e preIcut
ntr-un Iel de mit naturalist. Avem sub ochi un gen de cosmogonie n miniatur, Iragmentar realizat, ca
un comentariu n jurul hranei umane. Abaterea de la modelul sacral odat stabilit, suntem ndrumati
spre consideratii comparative cu mitul mitraic. Asemnarea e ispititoare pn n amnunte, dar si
deosebirea e cert: cosmogonia mitraic are semniIicatia unui mit integral al naturii, mitul popular
echivaleaz cu o cosmogonie trunchiat. Analogia dintre credinta popular romneasc si mitul indian al
lui Purusa e destul de vdit. Dac gndirea popular nu s-ar Ii stvilit singur, la jumtatea drumului, si
ar Ii rmas cu consecvent n exercitiul virtutilor sale, cosmogonia la care ar Ii ajuns ar Ii culminat poate
n aIirmatia c lumea e zmislit din trupul lui Isus Hristos. (Inexactitudinile de cronologie nu supr
imaginatia popular.)
ntr-o poezie din Maramures am gsit pe Isus Hristos localizat n preajma genezei:
O Icut Domnul Christos
Pe Adam Ioarte Irumos.
(T.Papahagi, Graiul si Iolclorul Maramuresului, p. 74, ed. Cultura National, 1925.) Oamenii de
catedr, nchinati prin proIesiune Iaptelor ca atare, se vor impresiona poate de analogiile citate, ntr-att
c s-ar simti poate dispusi s vorbeasc despre ,inIluente". Credinta popular romaneasc despre
originea grului si a vinului ar dobndi greutatea unei rmsite arheologice a cultului mitrale, despre
care se stie ndeajuns ct de rspndit a Iost n prtile noastre. Din partea noastr ne declarm mai putin
dispusi s urmm aceste sugestii lturalnice si piezise ale analogiilor. Orict cultul mitraic ar Ii nrurit
cultul bisericilor crestine (Iapt istoric de necontestat) nu nclinm deloc spre ipoteza unei inIluente
mitraice asupra credintei populare romnesti despre originea grului si a vinului. Asemnarea nu e
neaprat o dovad de contaminare. Ea se poate explica si pe alt cale; ea poate Ii de natur mai
accidental. Din moment ce exist o mentalitate creatoare de mituri, se poate usor ntmpla ca acelasi
obiect s prilejuiasc mituri asemntoare n spiritul unor popoare nemolipsite nc de cauzalismul
rationalist. Dac s-ar analiza oleac articulatia secret si modul de a proceda ale gndirii mitice, s-ar
vedea c analogia adesea tulburtoare dintre miturile apartintoare unor tinuturi sau timpuri, distantate
prin mari intervale, e un Iapt prea Iiresc, adic un Ienomen primar, care nu cere alt explicatie. Avem
suIiciente motive s bnuim c acesta e si cazul similitudinii dintre credinta popular n discutie si mitul
mitraic, sau mitul indian. Dincolo de aceste consideratii, existenta unei asemenea credinte populare, care
inverseaz raportul dintre termenii unei teme sacrale, constituie o dovad gritoare despre prezenta nc
deosebit de vie n spiritul poporului nostru a Iactorului pe care-l numim: gndire mitic. E lucru stiut c
doctrina bisericii crestine a acceptat n alctuirea ei, prin disimulare, o multime de elemente pgne.
Procesul de cristianizare a pgnismului a durat multe veacuri, n credinta popular asupra creia ne-am
oprit, surprindem ns un Iapt ce Iace parte dintr-un proces cu miscarea tocmai ntoars: e aci vorba
despre pgnizarea unei teme crestine.
Un alt exemplu de variatiune pe o tem sacral. Raiul si iadul, si cu deosebire judecata din urm, au
aprins cu putere de obsesie permanent imaginatia popular. Dogma crestin e precisa: la judecat se
prezint omul. El e singura Iiint pmntean care se bucur de acest tragic privilegiu. Opunem acestei
credinte dogmatice urmtoarele versuri populare:
Foaie verde gru mrunt,
Cte Ilori sunt pe pmnt,
Toate merg la jurmnt;
Numai spicul grului
Si cu vita vinului
Si cu lemnul Domnului
Zboar-n naltul cerului,
Stau n poarta raiului
Si judec Ilorile,
Unde li-s miroasele.
(I. Corbu, Doina, Bistrita, 1925.) Poezioara de Iat e remarcabil nu numai ca ntruchipare poetic,
dar si ca schimbare vast de orizont a motivului dogmatic.
Orict de simbolice ar Ii aluziile acestui bocet, viziunea primar cuprins n cele cteva versuri se
impune si ca atare; iar viziunea ca atare cuprinde o escatologic mult lrgit Iat de aceea a doctrinei
crestine, n planul insondabil al judectii si al sIrsitului nu joac rol numai omul, ci oarecum toate
Iiintele, chiar si regnul vegetal. Plantele nceteaz de a mai Ii simplu staIaj, participnd si ele la misterul
si la drama imaginat. Aceast ,escatologic a Ilorilor", n care regnul vegetal e trimis la judecata din
urm, si n care ,miresmele dobndesc prestigiul nalt al unor Iapte de domeniu moral, care atrag dup
sine salvarea sau osnda, implic un original, proIund si exceptional simt metaIizic, n discutiile de
multe ori sterile, reluate cu spirit si prsite cu pasiune, n preajma Iirii poporului nostru, s-au ncumetat
unii s aIirme, Ir controlul necesar, c poporul romnesc ar suIeri de oarescare deIicient metaIizic.
Autorii unor asemenea propozitii trec cu vederea mprejurarea c simtul metaIizic popular, dac exist,
are, ea orice mod popular, un caracter proIund organic, iar nu intelectual-discursiv, si c acest simt se
poate consuma si Ir retoric, discret, n arztoare, dar stpnite viziuni. Am ales din materialul ce st
oricui la dispozitie un umil exemplu, pierdut Ir strigt ntr-o colectie oarecare.
Nu credem c celelalte literaturi populare europene ne vor putea servi ceva asemntor.
Nu ne-ar Ii greu s nmultim exemplele. Toate aceste variatiuni pe teme sacrale au o semniIicatie Iie
de adncire, Iie de lrgire, Iie de inversare a perspectivelor temelor sacrale. O mai atent studiere a
materialului Iolcloric, dup teme, ar scoate la iveal linia de miscare proprie spiritului nostru etnic. S-ar
vedea degrab c poporul romnesc nu s-a juruit motivelor sacrale, ci si merge drumul su interior,
nscris n structura ce-l diIerentiaz de alte popoare. Cultura biblic si bisericeasc sunt asimilate n
spirit creator. Surprindem n Iunctia creatoare pe care cultura biblic si bisericeasc o dobndesc cu,
prisosint n suIletul poporului nostru, o particularitate care apartine, precum bnuim, si celorlalte
popoare balcanice, dar care ne deosebeste de popoarele apusene, mai ales germanice, si nu mai putin de
poporul rusesc. La popoarele germanice, restrngnd consideratiile la suIletul popular, cultura biblic e
nvestit mai mult cu o Iunctie disciplinar dect creatoare. La aceste popoare cultura biblic nu
Iecundeaz n sens creator, ci se vrea mai curnd izbnd practic. Cultura biblic devine astIel nainte
de toate un izvor de precepte si imperative. Ea canalizeaz si disciplineaz energiile suIletului colectiv.
Poporul nostru asimileaz preceptele n chip mai organic si ntr-un Iel mai putin constient. Interesant e
c n genere romnul nu prea Iace saltul n schisma spiritual. Ispita aceasta se istoveste n suIletul
nostru popular printr-un proces de sublimare, pe planul imaginatiei legendare si poetice. Tendinta schis-
matic, att de general n Europa, dar mai putin acut n cadrul ortodoxiei, si gseste la poporul
romnesc un ventil n creatii care nu depsesc cadrul unui anume joc al imaginatiei, si care pot s circule
Ir nume, Ir paternitate si Ir rspundere. Ispita schismatic se sublimeaz n vis liber si n viziuni
care nu oblig si se pierde n anonimat; nu se dezvolt n doctrin si nu ajunge la creatia sectar, de noi
cuiburi de viat religioas. Ne gsim aci n Iata unei trsturi psihologice prin care ne deosebim
bunoar de poporul rusesc. Cultura biblic si bisericeasc Iecundeaz suIletul poporului rusesc de
multe ori n sensul practic al schismei, al eresului si al sciziunii sectare. Poporul rusesc aproape c nici
nu poate Ii despuiat de aceast not suIleteasc. Se poate risca paradoxul c nssi miscarea ,celor Ir
Dumnezeu" are n Rusia, ca substrat psihologic, ,ispita schismatic religioas", care a dus si duce acolo
la toate njghebrile sectare.
La popoarele apusene sectarismul e Ioarte nIloritor. Dar acolo sectarismul nu e un rezultat al
Iecundittii religioase ca n Rusia, ct al tendintei prin care am caracterizat sumar rolul culturii biblice si
bisericesti la apuseni. Cultura biblic se vrea n suIletul popoarelor apusene realizat ca doctrin
practic, si aceasta n Iorma cea mai ,pur". Din aceast sistematic si Ioarte sustinut tendint spre
puritate se nasc acolo Ir curmare miscrile sectare, n Rusia sectele iau Iiint nu din nzuinta spre
paradisul pierdut al doctrinei pure si originare, ct dintr-o Iecunditate religioas natural. Noi ne
deosebim sub acest raport att de apuseni, ct si de rusi. E adevrat c n ultimele decenii si poporul
romnesc a Iost invadat de secte, dar toate sunt strine, nu un produs al pmntului. Romnul variaz
spontan motivele dogmatice si canonice, dar nu pn la ,schism". El pune n spontaneitatea sa o
vistoare cumptare si o mare discretie.
PITORESC $I REVELATIE
Dragostea de pitoresc, o trstur caracteristic multor popoare, e mal mult dect un simplu subiect
de psihologie etnic; ea se preteaz de Iapt la aproIundri care tin asa-zicnd de investigatia abisal.
Dou popoare pot s maniIeste deopotriv o intens dragoste de pitoresc; aceast nclinare poate s aib
totusi de Iiecare dat un alt nteles tainic, care urmeaz s Iie pus n lumin, n analiza Ienomenului ni se
pare indicat s coborm pn n regiuni care tin de mprtia inconstientului. Psihologia etnic
traditional studiaz Iizionomia suIletului popular pornind de la aspecte Ioarte vizibile, si rmnnd la
ele. Investigatia abisal surprinde Iizionomia etnic n dedesubturile ei cteodat deloc vizibile.
AIirmnd c dragostea de pitoresc e obiect de cercetare abisal, ne angajm pe un drum ce promite s ne
duc pn n pragul unor semniIicatii care zac dincolo de ceea ce ni se reveleaz n chip nemijlocit.
Mai nti cteva cuvinte despre un aspect economic al chestiunii. La popoarele apusene interesul
artat de suIletul trnesc podoabei si n general pitorescului, ca un cadru de viat, ncepe de obicei
numai de la o anume treapt de bunstare n sus. La aceste popoare nclinarea ce ne preocup e ca
Iloarea Edelweiss, care apare numai dincolo de linia de gheat. De ia un anume standard de trai
gospodresc n jos, ne gsim n apus ntotdeauna n imperiul srciei, cu tot alaiul ei de neajunsuri
suplimentare. Srcia e nsotit n apus de eIecte imediate dezastroase. De ea tine totdeauna
demoralizarea si un dezinteres dezolant Iat de tot ce este simpl nIrumusetare sau cadru nviortor, n
rsritul si n sud-estul european srcia nu e o stare cu repercusiuni att de demoralizante ca n apus.
Aci simtul pentru podoab nu e conditionat n asa mare msur de un prielnic standard economic, n
rsritul si n sud-estul european simtul pitorescului pare deci a avea rdcini suIletesti mai adnci dect
n apus. O not caracteristic a popoarelor apusene ni se descoper n mprejurarea c estetica vietii
cotidiene este grav alterat si coplesit de duhul economic.
Tranul apusean se mentine, chiar si n conditii exceptional de nIloritoare, cu ncptnare n cercul
intereselor practice, reIuznd gratuitul; el e subjugat de simboluri materiale mai mult dect de poIta de
a-si nIrumuseta decorativ viata, n satele elvetiene, cu.gospodriile lor exemplare sub toate punctele de
vedere, te izbeste o priveliste cu totul de nenteles pentru un rsritean. Tranul elvetian si aseaz cu
pedanterie inginereasc produsul grajdurilor, adic gunoiul preparat cu paie, spre strad, n Iata casei, n
enorme cuburi geometric tiate. Strada (nu o numim ,ulit", Iiindc n Elvetia nu exist dect strzi) e
un impozant deIileu printre aceste cuburi de materie rustic. Recunoastem n mndrul mod de a cldi
viitoarea hran a ogoarelor n Iorme de templu egiptean un ostentativ simbol de mretie gospodreasc.
Aceast contabilitate palpabil, n care citesti diagrama prosperittii unui sat, acest gunoi de optsprezece
carate, reprezint de Iapt ntietatea interesului economic Iat de orice alt interes. Bogata viat
trneasc de aiurea, din Olanda spre pild, sau din Germania, st mrturie, prin alte aspecte doar,
pentru acelasi primat indiscutabil al economicului. Teoria marxist cu privire la primatul economicului,
croit dup chipul si asemnarea vietii proletare din centrele industriale, si-ar Ii putut gsi desigur si
unele conIirmri n Ielul vietii trnesti din apus. n orice caz aceast teorie, indiIerent de valoarea ei de
principiu, corespunde n apus mult mai mult unei stri de Iapt dect n rsrit. Tranul romn, ca s nu
vorbim dect despre el, Iiindu-ne cel mai apropiat, maniIest orientri care dezmint hotrt primatul
intereselor economice, acel primat ce n-ar ngdui eIlorescentele Irumusetii dect ca o anex sau ca un
epiIenomen. Nu prea e locul s intrm ntr-o discutie, de attea ori prsit si reluat, asupra teoriei
marxiste, dar n consideratiunile ce ne preocup e bine s pstrm, n ocolul atentiei noastre
mprejurarea impresionant c tranul rsritean nu uit nici n cea mai neagr srcie podoaba si
pitorescul ca pervaz Iiresc al vietii. Despre tranca noastr ndeosebi-se poate spune c ea se va lipsi de
orice, dar nu de inutilitatea unui adaos de Iorme si coloare la mediul ei de toate zilele. Mizeria,
nepregtirea, veacurile de robie au mpins, ca o necurmat btaie de vnt, pe tranul romn la dezordine
gospodreasc, la trai neigienic, cteodat la stri de civilizatie neolitic, dar nu l-au putut Iace s
renunte la pitorescul nadins sporit si alimentat la Iiece pas al vietii. Csuta, orict de redus la
elementele necesare adpostirii, va purta ntotdeauna ca un semn de liber noblete stlpii pridvorului;
bisericuta, orict de putin la trup, se va mndri adesea cu un peristil. Ulciorul din care se astmpr
setea va Ii totdeauna mpodobit cu un decor btrnesc, iar peretele, orict de pustiit de nenoroc, va purta
oricum o icoan. Dac nu. s-a pus la o parte destul agoniseal pentru cldirea unui artos lcas de
nchinare, se va tia, cu rbdurie migal, din lemn, o troit, care prin Iormele si crestturile ei
ornamentice poate s tin loc de altar si turl. Dragostea de pitoresc si de ornament are n viata tr-
neasc, sau ciobneasc, romneasc o ntietate att de precumpnitoare asupra economicului, nct o
vedem activ si maniIest chiar si acolo unde omul e absorbit ca o simpl trist unealt ntr-un sistem de
exploatare impus silnic de duhul ntrziat al vremii. Dragostea de pitoresc si de podoab a rsriteanului
stau mrturie nvederat si de nersturnat mpotriva teoriei materialismului istoric, dup care orice,
interes artistic n-ar aprea dect ca o eIulguratiune, rece si Ir substant proprie, pe vatra unei structuri
economice. Fapt e c tranul romn nu crede cu aceeasi seriozitate de scarabeu ritual n caratele
gunoiului ca tranul elvetian. Dintr-un punct de vedere, aceasta e neaprat un ru, si simptom nepoItit al
unei situatii condamnabile; din alt punct de vedere aceasta e o dovad reconIortant despre ,un stil de
viat, minor, ce-i drept, dar de-o incomparabil distinctie. Din ce nebnuite proIunzimi trebuie s
izvorasc n rsritul nostru aceast distilat dragoste de pitoresc si de podoab, ca s reziste, precum
rezist, unor porniri att de Ir de Iru cum sunt cele economice? Vom ncerca s artm, n cele ce
urmeaz, dimensiunile problemei.
Deocamdat s ne mbibm suIletul de aspectele Ielurite ale unui ,pitoresc" la care colaboreaz, cu
satisIactia unor egale contributii, omul romn si natura, ntovrsiti parc sub curcubeul unui singur
destin.
Cteva cuvinte despre cadrul arhitectonic al acestei vieti. Drumurile ardelene duc prin sate unde n
nemijlocit apropiere gsesti dou conceptii arhitectonice cu totul diIerite: una romneasc, alta
sseasc. Strvechile, masivele sate ssesti si-au studiat mult si pn n detalii cel putin asa pare
locul unde aveau s Iie cldite. Din Ielul cum satele ssesti zac ndesate ntre drepte imaginare, se
desprinde impresia de calcul, n alinierea caselor, n Irontul lor compact, simti prezenta unei energii
umane canalizate colectiv, potrivit unui plan primordial impus naturii.
Satele romnesti sunt asezate nu mai ntmpltor, dar mai Iiresc, ele cresc din peisaj att de organic,
c nici nu-ti poti nchipui ca ele s nu Ii Iost totdeauna acolo unde sunt n neornduiala vie a acestor sate
simti prezenta unei imaginatii umane, care prelungeste natura pn dincolo de ea, pn n zone de
miracol si de poveste. Te poti astepta s vezi iesind de sub o poart sseasc o masin de treierat. Dintr-
o cas romneasc te poti astepta s vezi iesind pe Muma Pdurii. Sasii, vechi colonisti, neam de o
drz, statornic si nceat vrere, si-au ales, dup criterii ndelung cumpnite, pmntul unde aveau s-si
ridice casele si s-si sape mormintele; ei au gustat precauti apa, au cntrit lumina si au msurat cu grij
grosimea humei, s-au Ierit prevztori de nltimi prea accidentate si au ncercat cu steagul si cu nrile
directia vnturilor. Rnduiala aceasta chibzuit si-au pstrat-o satele ssesti pn astzi. Ele n-au crestat
cu entuziasm stngaci din peisaj, precum cele romnesti; ele au Iost aduse parc n acest peisaj ardelean
gata de aiurea, prin vzduh sau pe alt cale, dintr-o tar unde anemia solului i-a nvtat pe oameni s
converteasc natura la pravila lor, s munceasc drept si cuminte, si cu o geometric statornicie ce nu
sare niciodat din Igas. Satele romnesti, nltate vertiginos pe o muchie, lund pieptis o prpastie, sau
mprstiate ntr-o vale ca turmele, s-au nscut parc din inspiratia capricioas a naturii nssi n mijlocul
creia ele sunt asezate. Casele ssesti stau cot la cot, alctuind mpreun un singur mare zid ctre strad,
severe, cu Ierestre nalte, care nu ngduie nici o privire dinaIar, si purtnd pe Irontispiciu conventional
cte o maxim biblic: comuna sseasc e o colectivitate rational de oameni nchisi, Iiecare avnd
nevzut crestat pe Irunte imperativul categoric.
Casele romnesti sunt mai liber laolalt, ele sunt desprtite si distantate prin grdini, au pridvoare
mprejur, si Ierestruici asa de joase c poti vedea totul nuntru; casele Iormeaz grupuri nesimetrice ca
tranii cnd se duc n dezordine la o nmormntare sau la o nunt: comuna romneasc e o colectivitate
instinctiv de oameni deschisi, iubitori de pitorescul vietii.
n satele ssesti vezi adesea, rmsite trzii dintr-un ev miscat si plin de primejdii, ntunecate biserici
gotice mpresurate de ziduri enorme. sunt asa-numitele ,biserici-cetti". n vremuri de cumpn" sasul
se retrgea aci. Biserica devenea cetate, aprtoarea celor vii. n drumuri de cumpn romnul se
retrgea n codru. Biserica rmnea n urm, ca s Iie ars si s acopere cu cenusa ei mormintele satului.
Arhitectura sseasc era menit s reziste intemperiilor sortii, si era nscut dintr-un viguros simt al
timpului vzut ca o proiectie rectilinie n viitor. Arhitectura romneasc era Icut Ir raportare prea
strns la rezistenta temporal, din duhul intermitentei sezoniere. Casele si bisericile cresc si dispar,
dispar si cresc, ca spicul secerat, ca griul semnat, ca Irunza care cznd a lsat n locul ei latenta altei
Irunze.
Casele stesti, desi bogate, sunt reduse la util; casele romnesti, desi n cea mai mare parte srace, ne
ntmpin pretutindeni cu belsugul lor de inutilitti, dovad numai pridvorul cu stlpi care-l nconjoar
de obicei. Aceast horbot de inutilitti a caselor romnesti mrturiseste nu numai despre prezenta unui
simt artistic.
Remarca aceasta prezint un interes relativ. Inutilittile mrturisesc n primul rnd despre o pornire
nativ a sngelui, care se vrea cu orice pret statornicit ntr-o lume de pitoresc. Casa sseasc are la
temelie mai mult o conceptie etic dect estetic despre rosturile vietii. Sasul e preocupat de securitatea
economic si moral n raport cu natura, eu vrjmasul si cu cerul. Viata ntreag el se tot asigur pe toate
aceste planuri. Sasii sunt ingineri nscuti, ei impun naturii ordinea din suIletul lor, ei si aliniaz casele
prin hotrre colectiv de a se apra n Iront masiv de orice element de nesigurant. Romnul se
adapteaz la natur superstitios; insuIicient educat n aceast directie, el nu-si prea organizeaz destinul
din proprie initiativ, ci silit doar de grave ntmplri; dar si prin Iirea sa el se aseaz mai curnd ntr-un
raport de vasalitate plin de ncredere Iat de destin. El nainteaz n imprevizibilul timpului, n
ornduielile lumii exterioare cu sentimentul c rul si binele ti se d dup nalt socoat. E aci latura
pozitiv a sentimentului su cu privire la destin. Gratie acestui sentiment, se poate spune c nu exist
nici o situatie care s duc pe romn la disperare anihilant. Nu e vorba asadar de un Iatalism de accent
tragic n sentimentul destinului propriu suIletului romnesc, alterneaz ursita si gratia divin, ca valea si
dealul. Romnul nu va ncerca prea mult s schimbe cursul ntmplrilor; el va modiIica, dar nu va Iorta
conIiguratia pmntului. El si cldeste casa si la spatele lui Dumnezeu, stiind pesemne c Dumnezeu
are ochi si n spate. Ulitele unui sat de munte romnesc se pierd printre stnci serpuitoare ca praiele.
Ulitele n loc s taie stncile, mai bucuros le ocolesc. Colaboreaz la acest Iel att dragostea invincibil
de pitoresc, ct si respectul religios Iat de ,Iire", n ale crei rosturi si mruntaie e ,pcat" s intervii
silnic. Dup ordinea sseasc capriciile arhitectonice ale romnului te izbesc ca dezordine; dar
dezordinea nu e dect alt ordine: expresie concret a unui Iel de a Ii, a unei vieti nzestrate cu anume
inalterabile orizonturi luntrice, si care. se hrneste dintr-un sentiment structurat al sortii. Un popor asa
de evident orientat spre pitoresc e departe de orice primejdie conIormist de a crea dup clisee si n
serie. Nimic mai variat de altIel dect tipurile de case trnesti din tara noastr. Ne reIerim Iireste numai
la acelea care ar putea Ii socotite cu oarescare aproximatie ,romnesti". ,Romnesti" nu n sensul unei
paternitti exclusive, ci mai curnd n sensul unei aderri obstesti la ele. Cine a creat aceste tipuri, de
unde deriv ele? - Iat ntrebri care nu ne pot interesa deocamdat. Ne intereseaz Iaptul n sine c
tipurile de case sunt rspndite ntr-o ntreag regiune, indiIerent c au Iost create sau adoptate,
mprumutate sau adaptate de trnimea romneasc. Ar prezenta desigur un imens interes s se stie n
care tip de case a intervenit cel mai mult spontaneitatea romneasc, dar pentru studii de asemenea
natur se cer investigatii de o viat. Aici trebuie s ne mrginim la constatri si perspective ce pot Ii
Iormulate Ir riscuri pe temeiul unor impresii generale, ncercnd s arti notele comune, concrete, ale
tipurilor de case romnesti, s-ar putea ntmpla s nu rmi cu nici una n mn. Ce e comun casei din
Muntii Apuseni cu acoperisul de paie, de attea ori mai nalt dect zidurile, cu stresinile lsate ca poalele
peste pereti pn aproape de pmnt, si casei cu acoperisul de stuh, mult mai turtit, din satele din
Muntenia? Sau ce e comun ntre casa din Muntenia si casa cu acoperisul treptat ca o cascad din Basara-
bia? n legtur cu aceast diversitate tipologic se pot pune desigur diIerite probleme. Este ,acoperisul-
cas" din Muntii Apuseni un produs mai local dect acoperisul-cascad din Basarabia? Este acoperisul-
cascad din Basarabia un ultim ecou al acoperisului pagodei asiatice? ntrebri de acestea, si cte or Ii la
Iel, vor Ii poate ndrepttite, dar cine le d satisIctor rspunsul? Dac ne restrngem la consideratii
asupra circulatiei motivelor concrete, ne va Ii cu neputint s Iormulm sau s circumscriem
,romnescul". Cci n arhitectur nu e mult mai altIel dect n poezie. Motivul baladesc al Mesterului
Manole circul ntre mai multe grade de latitudine si longitudine geograIic. SpeciIic romnesc nu poate
Ii numit, dar romneasc e interpretarea si sublimarea lui soIianic. O originalitate exista Ir ndoial si
n arhitectura noastr popular, dar ea trebuie cutat nu att n motivele si elementele ei, ct n
imponderabilul dozajului lor. Cel mai general element arhitectonic e nc pridvorul cu stlpi, dar nici
acesta nu e att de obstesc, nct s poat alctui un coeIicient neconditionat al unei Iormule stilistice
valabile pentru tot pmntul romnesc.
E nendoios c n aspectul casei romnesti de pretutindeni intr un remarcabil numr de elemente
inutil estetice, si de asemenea un pitoresc sui-generis, aceasta mai ales dac o asemnm cu casa croit
pe calapod etic si practic, tip rspndit la popoarele apusene, Iranco-germane. Pentru a Iixa locul casei
romnesti n scala posibilittilor stilistice e necesar s notm n acelasi timp o distantare Iat de
nclinarea spre pitoresc a altor popoare. Tipurile casei romnesti se relev bunoar printr-o negrit de
bineIctoare ,discretie" n utilizarea pitorescului, n asemnare cu exuberanta desctusat si violent a
celorlalte popoare rsritene. Ajunge, strbtnd Bucovina, s treci dintr-un sat romnesc ntr-un sat
ucrainean, pentru a ncerca sentimentul demarcational al unui salt n alt lume. Nu trebuie s ai ochiul
tocmai specializat ntru mestesugul unor atare diIerentieri. Ct priveste apetitul pitorescului se remarc
usor si de la ntiul contact, mai ales n arhitectura bisericeasc, o anume ,discretie" romneasc, si o
anume ,exuberant" ucrainean, n mediul ucrainean pitorescul ia proportii de recolt si de strlucire
nadins adunate la un loc, pentru a demonstra bogtia Iormal si coloristic a lumii. Poporul romnesc e
Ir ndoial ndrumat dintru adncul su spre pitoresc. El pune totusi n aceast patim a lui o msur,
un ritm si un duh att de degajat, cum nici unul dintre toate neamurile nconjurtoare.
Orict nIrnare si-ar impune sunetul romnesc n ceea ce priveste pasiunea pitorescului, aceast
nclinare tine incontestabil de anatomia sa: ca atare ea devine uneori un Iel de organ, un organ cu care
duhul romnesc asimileaz elemente strine. Faptul ni se pare de o deosebit important, meritnd o
subliniere. Un lucru e s iubesti pitorescul si s-l creezi, altceva e s asimilezi motive si elemente
strine, integrndu-le ntr-o viziune de pitoresc. E de relevat c aceste motive si elemente strine
asimilate posed la origine de obicei cu totul alt Iunctie dect aceea ce li se acord prin ncorporarea
ntr-o viziune pitoreasc. S dm niste exemple din domeniul arhitecturii. Istoria ne d pilde de motive
evident strine care au Iost totusi Ioarte organic asimilate din partea arhitecturii romnesti, gratie tocmai
orientrii spre ,pitoresc" a acesteia. Motivele de mprumut si pierd rostul originar, dobndind n
realizrile romnesti o nou Iunctie. S ne gndim bunoar la bisericile de lemn din Maramures, din
Bihor etc. Socotim aceste biserici printre cele mai pretioase si mai Ir de rezerv admirate produse ale
geniului nostru popular. Atributele cele mai caracteristice ale lor sunt de o parte acoperisul cobort peste
nav pn aproape de pmnt, parc vrea s adposteasc cine stie ce Ipturi telurice, si de alt parte
sulita turnului tsnit spre cer de cteva ori mai nalt dect trupul bisericii. Cteodat aceste biserici par
niste colibe, cu turnuri. Turnurile, disproportionat sgetate spre stratosIera, sunt Ir ndoial de origine
gotic. Curios e ns c nu avem de a Iace cu un simplu gotic mprumutat, ci cu o consecint ndrznet
desIsurat, cu un gotic superlativ si potentat, de o parte, cu un gotic adaptat la material (lemn) de alt
parte. Aspectul arhitectural de ansamblu al acestor biserici te mpiedic totusi s atribui turnurilor
aceeasi Iunctie, de ndrumare spre nalt, ce le revine de drept n stilul gotic, n prezenta Ienomenului
gotic originar esti dispus s urmresti linia vertical cu sentimentul revrsrii n transcendent, ntr-o
lume de dincolo plin de grave mistere, n ansamblul arhitectural al bisericilor maramuresene verticala
turnurilor completeaz n chip Iericit doar ,pitorescul" ntregului. Verticala gotic a Iost deci asimilat
nu pentru Iunctia ei estetic originar, ci pentru a Ii ncorporat unei viziuni pitoresti. Turnurile
bisericilor noastre de lemn au n comparatie cu nzuinta sever, chinuit si noptatic a goticului, usurinta
unei sigure ndejdi, o sprinten sveltete, un aer luminos, idilic solar, ntre morminte si peste morminte
co-perisul bisericii se apleac cu grij ocrotitoare, ca o closc peste pui, iar turnul suleget se nalt
Ieciorelnic, aproape jucus, simboliznd parc siguranta nvierii mortilor. Totul se integreaz ntr-o
vedenie cosmic linistitoare, mpestritat de bucuria pitorescului, ca hain a unei permanente minuni.
Orientarea pitoreasc a nlesnit arhitecturii noastre n general asimilarea multor elemente strine, care si
pierd ns Iunctia lor de obrsie. ContraIorturile de origine gotic ale diverselor biserici din Bucovina
(Voronet, Sucevita, Rduti, Vatra Moldovitei etc.) devin pe soi romnesc simplu decor. ContraIorturile
si pierd cu desvrsire rostul lor initial de sprijin, de pinteni ai unor ziduri, care caut nltimi ame-
titoare, si devin un adaos decorativ, aceasta mai ales n cazurile cnd ele vor Ii acoperite si cu Iresce, n
asemenea cazuri s-ar prea c arhitectul a urmrit nadins s cstige ct mai mult spatiu pentru Iresce.
De altIel si aceste Iresce ,exterioare" depsesc o anume intentie initial. Rostul originar al Irescei era
acela al unei revelatii ce are loc exclusiv n interiorul privilegiat al bisericii. Prin aparitia debordant a
Irescei pe peretii dinaIar, zidurile bisericii nceteaz de a mai Ii un izolator Iat de natur. Natura va Ii
nteleas ea nssi ca o vast Iresc revelatoare. Rostul Irescei exterioare este s arate c nu trebuie
neaprat s intri n biseric pentru a vedea puterile si cetele ceresti. Aceste puteri si vedenii "le poti zri
si dinaIar, stnd sub soarele zilei n mijlocul naturii. Sensul Irescelor exterioare este s desIiinteze
izolatoarele zidurilor puse ntre natur si biseric. Natura si biserica ncep a se conIunda. Am ajuns aci la
un punct asupra cruia ne-ar plcea s struim putin. La bisericile de stil romanic si gotic, zidurile des-
part hotrt spatiul ritualului de lumea dinaIar. Zidurile izoleaz, transant spatiul interior al bisericii de
natura n care e situat biserica. SemniIicatia izolrii este limpede: interiorul bisericii reprezint de Iapt
alt lume dect cea dinaIar. Mretia exterioar a bisericilor romanice si gotice te pregteste numai
pentru cea dinuntru. Zidurile sunt cenzura ntre dou lumi, care nu au nimic comun. Acest rost al
zidurilor corespunde perIect att modului spiritual catolic ct si celui protestant.
SemniIicatia zidurilor este n cadrul ortodoxiei n general alta. Zidurile despart spatiul intern de
lumea din aIar n msura n care le si leag. Ele izoleaz, dar si mpreun. Acest duh al mpreunrii
celor dou lumi, si al legrii lor, se maniIest n diverse chipuri si e omniprezent n lumea romneasc.
Frescele exterioare deosebit de bogate, acoperind toat biserica, cum le gsim pe unele lcasuri din
Bucovina, dar si Irescele exterioare mai reduse, ale unor biserici din Muntenia si Oltenia, sunt destinate
s lege spatiul ritual intern de lumea din aIar. Stnd aIar te poti simti oarecum tot ca ntr-o biseric.
Aceeasi Iunctie mijlocitoare ntre spatiul intern si lumea din aIar l are peristilul, pridvorul al attor
biserici romnesti de aproape pretutindeni. Pridvorul, examinat mai de aproape n rosturile lui, rspunde
unui sentiment metaIizic care cere o legtur ntre natur si lumea de dincolo, sau cea luntric a
spatiului ritual. (Deosebit de organic este mai ales pridvorul care nconjoar ntreaga cldire al unor
biserici de lemn din Ardeal). Frescele exterioare si pridvoarele simbolizeaz legtura ntre cele dou
lumi, care n Iond sunt deopotriv privite ca niste revelatii ale divinittii.
Duhul pitorescului l ntrezrim - aceasta e aproape de prisos s-o mai spunem - pretutindeni n tara
noastr si ca generator al portului romnesc. Dar si n cazul costumelor rmne o trud ru plasat orice
ncercare de a stabili elemente generale sau motive de circulatie pe tar. AIirmnd c portul trnesc e
exceptional de variat si c n unele regiuni el se Ielureste exploziv si de la un sat la altul, nu Iacem dect
s repetm ceea ce de attea ori s-a spus. Avem n Iata noastr o colectie bogat de ppusi etnograIice
nota 1~, un mic popor romnesc multicolor si pestrit din cale aIar. Parc ar iesi dintr-o biserica acest
mic popor, att e de vioi si de srbtoresc. A pornit ceata spre iarmaroc sau se mprstie numai dup un
joc zgomotos si Iierbinte, ntr-o duminec mare de sat? Iat o trncut din Gorj, cu zigzaguri galbene,
eu ia de coloarea zpezii; aceea cu catrint neagr si cu broboad bogat coboar de la Hateg. Grnicerul
din Banat e aci, cu plria tuguiat, cu cmasa simplu mpodobit cu ornamente ptrate. Nu lipseste nici
primarul de la Chiztu cu pieptarul cu borduri negre de Iin ornamentatie, nchipuit din linii, ce par
urme de pasre n zpad. Ciobnasul cu tundra caIenie vine din Muscel, iar cel cu tundra mai scurt din
Prahova. Alturi e tranul monumental, n costum de o mare linie clasic, din Dolj si gorjanul cu pieptar
de podoab neastmprat si cu cmasa lung si nIoiat. ndreapt-ti ochii la costumul de uimitoare
eIecte, obtinute prin simplitate, al hateganului, sau spre bucovineanca ceea baroc ncrcat de coloare,
de bani, de Ilori. Dobrogeanul te atrage mai putin, Iiindc tine s ilustreze inIluente ttresti destul de
sumbre. Din cealalt parte se apropie slisteanca cochet cu mult negru si alb, Iemeia de-un aspect cam
mnstiresc din Vlasca, bnteanca din Granit cu crpa ncornorat si cu opreg din serpi multicolori.
Pdureanca purtnd pe mneci podoab masiv, compact si cu mrgele, care dau ritm si linie
soldului. Te izbeste costumul trncii de la Pitesti, strigtor ca un rsrit de soare, nu mai putin si
aproape antipodic lugojanul n negru solemn. Trecerea n revist poate s continue dup plac. Galeria
acestor contemporani, si strmosi n acelasi timp, e vast ct tara.
1. Tiate n lemn, desenate si colorate de proIesoara Laura Vlad (Lugoj).
Dar nu numai viata cotidian, costumul, casa, arhitectura, cmpul cu Intnile si cu troitele, sau
cimitirul cu crucile de lemn si cu stlpi, pe care coboar porumbelul SIntului Duh, poart pecetea unui
stil pitoresc. Acelasi stil determin si tot ce tine de imaginatie, metaIora n cntec si n descntec,
coloarea si Iantazia superstitiei sau ale proverbului.
,Pitorescul" a invadat metaIizica si mitologia popular cuprinse n superstitie sau n credintele
desarte, n Bucovina se crede c Iemeia care vrea s se Iac Irumoas trebuie s se spele cu ap din care
bea curcubeul. Reteta e poetic. EIicacitatea ei ar Ii nendoielnic si Ir gres, pcat numai c remediul
propus e conditionat de circumstante irealizabile. Superstitia aceasta, ca si multe altele la Iel, conIirm
ns invazia pitorescului pn si n magia popular. ntr-o regiune din Moldova se crede c lemnele pe
care le-ai ars n zi de iarn si pun noaptea Irunzele lor pe Iereastr. Aceast viziune pitoreasc despre
staIiile Irunzelor denot un intens animism si o impresionant mitologie Iragmentar. Aceeasi pitoreasc
mitologie si n urmtoarele exemple, n Transilvania se crede c n lun sade Avel cu capul spart de
Cain, care l tine aplecat peste un ciubr, ca s i se scurg sngele. cnd ciubrul va Ii plin, vor pica din
el trei picuri pe pmnt. Pmntul se va aprinde: vremea de apoi. E o stranie viziune de pitoresc
apocalips, n Bucovina se crede c nu e bine a vrsa mazre pe jos, cci ele ar Ii lacrmile Maicii
Domnului (a se vedea: Credinti si superstitii de Artur Gorovei, col. Acad. Rom. 1915).
Cnd pitorescul ptrunde ntelepciunea popular, aceasta ia nItisarea ,sItoseniei". Proverbele
romnesti sunt cele mai adesea produsul unei ntelepciuni alimentate de simtul pitorescului. Anton Pann,
,cel istet ca un proverb", a avut n valul de romantism - prietenos poporului - de-acum un veac, Iericita
inspiratie de a aduna proverbele noastre si de a le grupa dup subiect. Pentru Iiecare mnunchi a dat si o
Poveste a vorbei, o anecdot, o povestire versiIicat, drept tlc al proverbelor. Iscusinta neobisnuit si
duhul pitoresc, pe care Anton Pann le-a pus n legarea proverbelor n rachete cu explozii multicolore, si
exegeza naiv ce le-o altur, Iac din Povestea vorbei una din cele mai originale si mai simpatice crti
ale literaturii noastre. Unele mnunchiuri de proverbe sunt att de strns si de Iiresc legate n zale, nct
le crezi creatiuni dintr-un singur bloc. Uneori proverbele se dezvolt unul din cellalt, cu o spontaneitate
glgitoare, ca povestile din O mie si una de nopti, n Anton Pann s-a ntrupat pe deplin ntia si ultima
oar proverbul romnesc si spiritul latent al acestuia. Aparitia lui Anton Pann a Iost n Ielul su
desvrsit. Ce s-a mai Icut dup el se reduce la un adaos mecanic de colectii. Nu s-a mai gsit un al
doilea care s triasc n aceeasi msur proverbul, s aib acelasi tact, aceeasi dragoste si vioiciune n
ntrebuintarea lui ca Anton Pann. Proverbele sunt aIorismele poporului, dar ele au un ce greu deIinibil,
aproape cu neputint de realizat unui .creator cult, anemiat de ndoielile reIlexiei: un Iiresc ce nduplec
inima si inteligenta cea mai incoruptibil, o gratie a ntmpltorului, ceva mai presus de bine si ru, ceva
mai presus de adevr si neadevr. Avem proverbe care prin Iinetea lor par niste cuvinte de spirit
azvrlite pe cmp unul altuia de zei-plugarii. Avem proverbe care sunt biciuri de Ioc si proverbe care,
nainte de a se preIace n cuvinte, au Iost Ilori. Unele, discrete, deschid orizonturi metaIizice. Altele sunt
sursuri desprinse dintr-o stpnit resemnare n, Iata vietii. Unele au urtul obicei al dasclilor care
moralizeaz. Altele un umor izbvitor de tristete. Adncime, joc, grotesc, ntlnesti la Iiece pas. Nu la
oricare tran, Iireste, dar n belsugul de ntelepciune al acelui tran Ir de nume, sintez suprem a
geniului unui ntreg popor, rmas aproape acelasi prin cel putin zece veacuri. Observatie creia nu-i
scap nici o nuant a realittii, interpretare adeseori divinatorie a existentei, spirit ce se joac cu re-
lativitatea valorilor, imaginatie care Iixeaz pentru eternitate o icoan gritoare gsesti din plin n
ntelepciunea acumulat n acea miraculoas memorie a poporului numit traditie. Trebuie s deschizi
pagini de mare literatur ca s mai gsesti imagini plastice si pitoresti ca aceasta: ,Itarnicul mnnc
sIinti si scuip draci"; ironii ca acestea: ,I-ti cruce mare c dracul e baton"; rutti naive ca aceasta:
omul srac si nevoias ,se mbrac numai pe dinuntru"; sau imagini sugestive precum urmtoarea:
,ochii omului sunt din mare, Iiindc se bucur tot la mare". Ct priveste vioiciunea imaginatiei,
dttoare de semniIicatii, tranul nostru ia biruitor concurenta cu oricare din vecinii si. (,Dintr-un rsur
iese si trandaIir si mrcine." ,Unde nu e pisic, soarecii steag ridic." ,Btaia e totdeauna din rai."
,Nimenea nu e us de biseric." ,Nebunul nu asud, nici la vale, nici la deal." ,Din coada pisicii sit de
mtase nu se Iace." ,Mincinosul se mbolnveste cnd spune adevrul." ,Luminarea se aprinde pentru
cei ce vd, nu pentru orbi." Blestemul:
,S-ajungi slug la cai albi". ,Ascult cucu, pn-ti cnt.") Acest pestrit si scnteietor proverb
ntrupeaz desvrsit ntelepciunea cldit pe imagini si pe pitorescul naturii.
Dragostea de pitoresc, de detaliu, de podoab, de arabesc, de coloare e o trstur caracteristic
tuturor balcanicilor, ca si celor din orientul apropiat, adic bstinasilor din Asia Minor. Aceast
obsteasc dragoste de aparent pestrit, excesiv, violent, cu toat atmosIera rezultnd din ea, o
cunoastem din cltoriile noastre sau ale altora sau cel putin din literatura romanticilor, care au relevat-o
ntia dar cu mai mult insistent. Setea de coloare, de amnunt, de variatie, de belsug de Iorme, jocul
siesi suIicient al imaginatiei, betia ornamentului si aventura arabescului se realizeaz n sud-estul
european si n rsritul apropiat ca hain a unei ntregi culturi, parc spre a ntri o dat din plin teoria
Irumosului ca ,Iinalitate Ir de scop". Ajunsi aci trebuie s ne ntrebm dac aceast mprejurare, pe
care nimeni n-o va tgdui, nu posed o semniIicatie mai proIund, ce trece dincolo de Iaptul n sine.
Care e sensul ascuns al acestei orientri insistente spre pitoresc?
Apusul a ndrgit si el, n diverse timpuri si locuri, pitorescul. Dar orientarea lui spre pitoresc a Iost
mai putin excesiv, mai accidental, niciodat att de substantial si de permanent ca a rsriteanului.
Dragostea de pitoresc apare n suIletul apuseanului, bunoar, dup o saturatie de rigorism spiritual sau
dup privatiuni crora le e "supus ca citadin, chinuit de monotonia zidurilor aIumate si a cotidianului
mecanic si neIiresc. Dragostea de pitoresc a rsriteanului nu apare numai din cnd n cnd, ci constituie
o dominant psihologic. Aceast dragoste a rsriteanului mai are apoi si alt substrat subconstient dect
al apuseanului. Dragostea de pitoresc a apuseanului este aceea unui om care din pricina nchistrii sale
n abstractiuni sterile, sau din cauza traiului silnic n ctusele civilizatiei, a pierdut natura si care prin
reactiune se simte ndrumat s-si creeze un surogat al ei. Dragostea de pitoresc a rsriteanului este
aceea a unui om care, solidar cu natura, vrea o mbogtire si o ntrecere debordant a ei printr-o lume
podoab. Dar mai exist ntre dragostea de pitoresc a apuseanului si aceea a rsriteanului si o alt deo-
sebire, care merge n adncime. Dragostea de pitoresc a apuseanului e de obicei despuiat de orice`
substrat metaIizic. Apuseanul iubeste la anume ceasuri ale istoriei sale ,pitorescul", Iiindc simte nevoia
s Iug de monotonie si abstractiune. Evadnd, el se identiIic epicureic cu acest pitoresc. Altul e cazul
rsriteanului. Pentru a -ntelege orientarea spre pitoresc a acestuia, trebuie s pornim de la un Iapt care
la ntia privire s-ar prea lturalnic, dar care arunc unele lumini esentiale si ultime asupra acestui
nvolburat aspect rsritean. Ne reIerim la existenta unui misticism cu totul particular, care apartine
Asiei Minore. E vorba despre un misticism doctrinar care a creat multe scoale n cadrul culturii islame.
Acest misticism doctrinar nu ar Ii att de rspndit pe ct este, dac la temelia sa n-ar sta un misticism
latent popular, ce poate Ii ntlnit pretutindeni n regiunea despre care vorbim. S nsemnm c potrivit
misticismului, endemic la acea rscruce de continente, misterul divinittii e conceput ntr-un chip cu
totul aparte. Misterul divinittii e nchipuit ca un ce ,ascuns", ca un ascuns care, pentru a se putea arta,
are nevoie de hain, de aparente. Dumnezeu, invizibilul, pentru a se Iace vzut, e silit s mbrace Iorme
si colori. Orice lucru e o maniIestare a divinittii. Divinitatea nici nu se poate maniIesta altIel dect prin
lucruri, prin Iorme, prin detalii concrete, prin pitoresc. Dumnezeu si impune pitorescul ca mod de a se
arta. Pitorescul e deci revelatie. Cu ct pitorescul e mai divers si mai intens; cu att plenitudinea
revelatiei e socotit mai nestirbit. Sentimentul acesta metaIizic e n chip Iiresc nsotit de o pretuire din
cale aIar a pitorescului, de o pretuire care duce n cele din urm la exaltarea pitorescului, la un cult al
pitorescului. Poporul romnesc e situat la marginea unui cmp peste care pluteste aceast atmosIer de
cult al pitorescului, ntreaga peninsul balcanic ni se pare ntructva contaminat de atmosIera aceasta.
Problema pitorescului ca orientare spiritual are deci varii aspecte si dimensiuni:
1. Exist o orientare spre pitoresc cu totul accidental si de supraIat, chiar dac ia proportii de mare
amploare si chiar dac e obsteasc ntr-o anume regiune sau epoc. Surprindem o asemenea orientare de
pild la popoarele apusene, sau n romantismul european.
2. Exist o orientare spre pitoresc, care echivaleaz cu o determinant stilistic, inconstient,
organic, constitutiv. Aceast orientare poate s invadeze n sens creator toate domeniile de maniIestare
ale vietii spirituale si culturale. Determinanta poate Ii si un puternic organ de asimilare a unor inIluente
strine.
Ea Iigureaz ca atare de pild n matricea stilistic a poporului romnesc.
3. Exist o orientare spre pitoresc ca dominant stilistic, n cazul acesta orientarea ia proportii de
cult, tsnit dintr-un insondabil si coplesitor sentiment metaIizic. Pentru spiritul astIel orientat
,pitorescul" devine ,revelatie" a dumnezeirii (Asia Minor).
DUH SI ORNAMENTICA
Ornamentica artei populare se nvredniceste, sub diIerite unghiuri, si nu mai putin dect alte
plsmuiri ale geniului anonim, de toat atentia celui care analizeaz determinantele stilistice ale unei
culturi. Ornamentica, prin inventia ei de Iorme libere, de sine stttoare, ades mai presus de natur si de
orice context al ei, ornamentica prin nscocirile ei liniare, prin ritmica si prin colorile utilizate, trebuie
privit ca expresie direct, ca spovedanie si comunicare a unui duh. Ornamentica e depozitar unor taine
colective: din avntul sau din Irgezimea unei linii, din preIerinta artat dreptei sau arcului, din
accentul pus pe masa compact sau pe motivul rareIiat din sublinierea Iiguratiei naturale sau a
geometrismului abstract, se poate, cu ajutorul intuitiei, a puterii analitice necesare si a empatiei,
reconstitui oarecum ,graIologie" duhul unei populatii. Plsmuind Iorme ornamentale, omul crede c se
ded unui simplu joc. n realitate acest joc nseamn autotrdare, mrturisire, rostire, maniIestare
involuntar a unei substante secrete, n apus graIologia trece astzi drept o tehnic, dup unii chiar drept
o ,stiint", care, prin cuceririle si succesele ei de netgduit, si-a asigurat un locsor, chiar si n
consideratia, totdeauna trzelnic, a oIicialittii universitare. Experientele graIologice de pn acum
asigur un destul de serios temei ideii c Iormele si conIiguratiile scrisului uman se integreaz, cu o
putere simbolic, n vaste si complexe conIiguratii psihologice. ConIiguratiile scrisului si conIormatiile
psihologice maniIest secrete corespondente, putind Ii privite ca aspecte ale aceleiasi semniIicatii unice
sau, mai bine, ca prti. corelative ale unui ntreg organic. GraIologii ncearc s reconstituiasc omul
dintr-o sedil, cum paleontologii reIac balaurul dintr-o unghie. Pe baza ornamenticii pe care arta
popular de pretutindeni ne-o asterne ca un dar la picioare, se poate proceda la un Iel de graIologie
colectiv, n stare s ne reveleze aspecte dintre cele mai ascunse ale duhului unei populatii. Ar Ii si n
cazul acesta vorba despre o corespondent tainic de conIiguratii: de o parte suIletul uman, de alta
plsmuirea ornamental. Depinde numai de priceperea tlmcitorului de visuri (si ornamentica e un vis)
descoperirea echivalentei. Vom ncerca o asemenea tlmcire, plimbndu-ne prin arta popular
european. Osteneala va Ii poate rspltit de rezultatele pe care le ntrezrim. Ne surde anume
posibilitatea de a stabili pe aceast cale cteva trsturi caracteristice ale duhului romnesc. Ornamentica
la care ne vom reIeri tine de arta textil, de ceramic, de sculptura n lemn etc.
Pornim din Elvetia. Ceramica elvetian, alctuit mai ales din ulcioare cu capac de metal, din blide
sau din crmizi de cmin smltuite, prezint o ornamentatie n care recunosti numaidect Ilorile
domesticite ale grdinilor, sau cele evadate din nou n slbticie ale pdurilor alpine. Laleaua este un
motiv Irecvent, ntre Ilori care reprezint probabil peisajul, se schiteaz adesea silueta muzeal a unei
biserici sau a altor cldiri reprezentative, vrednice de a Ii gravate n memoria smaltului. Cteodat n
acest amestecus Iragmentar se rtceste Ir de nici o logic un motiv acvatic, de pild un pstrv.
Blidele, . predominant multicolore, de nuante grase, adesea ntunecate, stule, oIer ochiului curios un
Iond de desene: vreun vntor eternizat-pe luciul Iragil, Ir de mretia simbolic a lui Wilhelm Tell dar
pedant redat pn n cele mai mici detalii, ca s recunosti cel putin genul proxim al penei de la plrie si
calitatea nasturilor jiletcii. Desenul blidelor reprezint scene Iamiliare sau idile, bunoar vreo cucoan
cu mandolin si ctei. Verdele, rosul-brun mpestriteaz, dndu-i viat, aceast ceramic. Geometrismul
este aproape absent n aceast ornamentic, reducndu-se n general la nssi Iorma obiectului.
Geometrismul, n Iunctie de util, pare deci dictat mai mult de rostul practic al obiectului dect de
considerente estetice. Ceramica e n orice caz Ioarte ncrcat ca ornamentatie; abund motivele
naturaliste sau de intentie naturalist. Belsugul decorului e prea greoi pentru a comunica simtmntul
betiei; el deriv mai curnd dintr-un Iel de meschin nevoie de a utiliza orice spatiu disponibil. Locul
gol, precum marginea blidului, e adesea umplut cu slovele medievale ale unei maxime biblice, sau ale
unei ntelepciuni nu lipsite de burghez umor. Pornind din Elvetia spre rsrit vom descoperi cam aceeasi
ceramic n Austria, unde se cultiv motive naturaliste de acelasi gen. Ornamentica maniIest aci totusi
o usoar tendint, dac nu spre stilizare, cel putin de simpliIicare. Formele sunt n general mai sumare si
colorile poate mai vesele. n aceast regiune, de un speciIic climat spiritual, apar mai des, precum e si
Ioarte Iiresc, motivele catolice; de pild mielul cu crucea subsuoar. E vorba si n cazul acesta de o
variant local a unei arte ormanetale rspndit pe un vast teritoriu n trile apusene, n arta popular
din apus, sau din Europa central, de exemplu n cea german, ne ntmpin n aIar de motivele
naturaliste si motive naturale schematizate dup un calapod geometric impus de material (n testuri de
pild de nsusi mersul itelor). Schematizarea Iigurilor naturale nu rezult dintr-o necesitate organic de
stil, ci e artiIicial, sau, n cazuri optime, cerut de materialul utilizat. Ornamentica german red scene
de viat, de ale epocii, bunoar, ca o pauz a duhului de disciplin, idile cu soldati rococo, cteodat,
din lips de spontaneitate imaginativ, aspecte de orase sau, ca o obsesie scolar, motive biblice, cum ar
Ii pomul paradisiac, cu Adam si Eva, reprezentati mai mult pentru morala Iabulei dect pentru
Irumusetea privelistii. Sub unghi colbristic predomin nuantele de rosu si albastru, alturate ntmpltor,
Ir interes pronuntat pentru armonia lor. Reminiscente si inIiltratii de origine cult, proprii goticului,
barocului, clasicismului, se amestec si se mpletesc struitoare printre motive si urzeli ornamentale din
viata de la tar. n orice caz, aici, spontaneitatea nativ a artei populare pare grav alterat si stnjenit de
inIluente ,culte", ,majore". Arta popular, trdat de ideea ei imanent, devine soare-sec, penibil si steril
cliseu, Ecou Ir substant proprie, strnit de un coplesitor model, care este cultura major, a oraselor.
Ornamentica popular e suprancrcat si Ir de nici o logic interioar; n ea Iac nunt arabescul
simplist cu totul lipsit de harul nchipuirii si motivele naturale transcrise ntocmai dup natur, sau
geometrizate, cnd mai violent, cnd mai usor, dup porunci intrinseci materialului ntrebuintat. Trebuie
s ne ducem pn departe spre miaznoapte pentru ca s gsim o art popular ce si-a mai pstrat ceva
din vigoarea si calittile de altdat. Adic pn n trile scandinave. Ne vin n amintire, n acest
pomelnic ilustrativ, acele vase de lemn, de but, n chip de psri stilate, mpovrate de o ornamentatie
crestat, de un geometrism dinamic, alctuit din linii radiante, din viguroase arcuri ntretiate, si vopsite
cu gust si cu un remarcabil, sobru simt al combinatiei coloristice. Linia unduitoare sustinut, cercul
solar, repetat ca s nchipuie un lant, sarpele multiplu mpletit, sunt motive care se vd din belsug pe
mobila trneasc, pe obiectele gospodresti.
Colori, pline dar mate, tonuri adnci, niciodat strigtoare, se ntregesc complementar n acorduri de
org. Toate aceste aspecte, precum si motivele de animale mitologice, aduse cu povestile, de la
miaznoapte de sub candela lumii, de la miazzi, sau din cellalt trm, pe nume: griIonul, ursul, leul,
care mpodobesc adesea cminele, amintesc att prin dinamica lor, ct si prin glasul viguros si proIund
al colorii anume intentii ale goticului ancestral scandinav, n Norvegia si n Suedia apare, mai ales n
arta textil, un nvoit si vnjos geometrism, Ioarte consecvent sub unghi stilistic. Motivele naturale sunt
stilizate unitar, geometrismul le ntregeste asonant: n toate este aceeasi miscare viguroas aceeasi ne-
liniste cuttoare, care-si gseste noima si tlcul n sine nssi. Simti n ornamentica scandinav prezenta
unei vointe suverane, care se complace n viziuni de ansamblu, stpnitor situat n centrul unui cmp
strbtut de linii de Iort, naintnd spre nord, vom gsi n Finlanda o art textil care prin Ielul ei ne
initiaz n tainele subpolare. Testurile Iinlandeze au nu numai prin material, ei si prin ornamentatie, un
aspect poros, lnos, moale: geometrismul Iormal al ornamenticii Iinlandeze imit parc, mrite sub lup,
cristalele destrmate si Ir consistent ale zpezii. Mai departe nu credem c e necesar s urmrim
vnatul. Ne ntoarcem deci n zone mai temperate.
Nu ne oprim dect n grab tangential asupra ornamenticii Iranceze, spaniole si italiene.
Ornamentica ceramicii populare Iranceze variaz motive de acelasi soi ca si partea cea mai. mare a
ceramicii apusene: Ilorile, psrile, animalele, Iiguratia uman; motivele iau doar o, nItisare local.
Ornamentica Irancez se singularizeaz ns prin procedeele ei mai economice, ea nu e asa de ncrcat
precum aiurea, ea e rareIiat si de o compozitie mult mai ritmic. Colorile spre care nclin Irancezul
vibreaz de o retinut cldur. Broderiile spaniole prezint o ornamentic de un pronuntat geometrism,
adesea de ptrtele si de o compozitie Ioarte dens si compact, n colori vii, dominante Iiind rosul,
negrul, albul, violetul. Ct priveste ceramica, ornamentic spaniol, dac se Iace abstractie de unele
motive locale, cum ar Ii taurul, si unele inIiltratii maure, nu se recomand prin trsturi prea speciIice.
Arta textil italian o socotim printre cele mai ncrcate si mai variate ca ornamentic: aci se iveste din
plin si acel geometrism drept liniar, al crui zenit l vom putea admira apoi n peninsula balcanic. De
notat numaidect este c acest geometrism apare n Italia (de ex. n Abruzzi) impur, intermitent sIsiat
de motive animale, de Iiguratie uman si de aproape savante reminiscente mitologice. n ornamentic
popular italian se pstreaz, ngrmdite pn la saturatie, vechi zcminte de inIiltratii urbane. De
obicei Iigurile animale si umane sunt abrupt geometrizate, sau alctuite din unitti geometrice prin
nsumare. Colorile ornamentale sunt pline, chiar strigtoare, de preIerint Iiind utilizate rosul,
verdele, albul, galbenul, negrul. Fata testurii nu posed nici un cmp liber, ci e n ntregime cotropit de
betia ornamental, spatiul disponibil devenind un adevrat blci de motive si colori. Spatiul e tratat cu
respect utilitarist, nici un locsor nu e ngduit s rmn prloag. Ceramica italian a pstrat totusi ceva
din gravitatea ceramicei romane, ascultnd n genere de poruncile unui stil mai putin ncrcat dect al
artei textile.
Lund n studiu arta textil, broderii, covoare, scoarte, ct si ceramica din peninsula balcanic, vom
gsi cea mai bogat documentatie pentru o ornamentic extrem de variat, care, dup regiuni, aduce,
cnd mai mult, cnd mai putin, cu ornamentic noastr popular. Iat de pild ornamentic textil
neogreac: de la ntiul contact cu ea ne izbeste mprejurarea c geometrismul liniar, cu paralelele sau cu
ntretierile sale de drepte zbucnite n Iiguri de mare si ntortocheat inventie, devine stpnitor, si
adesea exclusiv. Ornamentic aceasta geometric, cu sau Ir cmp intermediar, e cel mai ades Ioarte
dens; ncrcat pn la a nu-ti mai da rgazul s rsuIli. Colorile sunt de multe ori violente. cnd exist
un cmp intermediar, acesta e nu arareori negru sau rosu, cu ngduint si Iat de alte colori; Iigurile
ornamentale, nchipuite din jocul sprinten al riglei, se desprind albe pe cmp negru, sau aurii pe cmp
crmiziu etc., combinatiile de colori putnd Ii cele mai Ielurite. Se gseste si o ornamentatie care nu
aducea deloc cu a noastr: un Iel de Iiguri care amintesc pietrele nu tocmai regulate ale unor ziduri
ciclopice. Ele apar n mas compact. Motivele naturale, precum plante si animale, sunt mai rar utilizate.
Constatarea ni se pare valabil mai ales pentru Grecia de nord. n Atica geometrismul dreptliniar mai
cedeaz, Icnd loc unui geometrism mixt, n care intervine si linia curb, n Grecia insular aceste
moduri de geometrism apar amestecate, alturndu-li-se si motive naturaliste, n unele insule, ca n
Creta, ornamentic e de o complexitate si de o virtuozitate Ioarte savant, exemplul nemaiputnd Ii citat
sub nici un unghi ca termen de comparatie cu arta noastr popular.
Prin ce se deosebeste n Iond ornamentica artei populare neogrecesti de aceea a artei romnesti?
Ornamentica romneasc, cea geometric, este n general mai stpnit, mai sobr, mai putin ncrcat,
de o inventie Iigurativ mai simpl, n ornamentica romneasc avem adesea a Iace cu un Ioarte sustinut
geometrism dreptliniar, ct vreme n Grecia geometrismul e mai abrupt, mai zigzagat, mai nvoit, mai
exploziv. Unele motive, cum sunt acelea pe care le-am comparat cu bolovanii ciclopici, lipsesc la noi
chiar cu desvrsire. De alt parte n ornamentica noastr, cu deosebire n aceea a scoartelor, se
utilizeaz mai mult dect n cea greac, motive naturale ,stilizate", cum ar Ii Iloarea si mai ales Irunza
sau ramurile. La noi motivul e Irecvent ca ,Irunza verde" n poezia popular, al crei corespondent
ornamentic el si este de Iapt. (A se vedea scoartele oltenesti.) Stilizrile proprii artei romnesti sunt
expresia unei vdite nevoi de stil; ele nu reprezint simple schematizri, abrupte, geometrizate, dictate
de tehnica sau de materialul artei. Stilizarea se Iace de-a dreptul mpotriva structurii materiale si a
dezideratelor ei. Ornamentica noastr suport multe epitete, dar ar reIuza oIensa de a Ii numit
,ncrcat"; mai cu seam dac se ia ca termen de comparatie arta, doldora de ciorchinii decorului, a
popoarelor vecine. Sub unghi coloristic grecii si au idolii lor, care nu sunt si ai nostri. Ei maniIest o
predilectie pentru ,colorile" mai tari, ct vreme romnul preIer ,nuantele", nuantele Iine, stinse,
stoarse din sngele diaIan al buruienilor. pn a nu se introduce colorile chimice, curcubeele industriale,
care au pervertit priceperea si au stricat cu totul gustul poporului, retetele noastre coloristice alctuiau o
ntreag ngereasc alchimie. Asemnrile si deosebirile de ornamentic Iormulate mai sus, si altele de
abia ntrezrite, ne ndrepttesc s aIirmm c arta popular neogreac si cea romneasc se raporteaz
una la cealalt ca ,barocul" la ,clasic", ca ,ionicul" sau ,corinticul" la ,doric". Vom scuti cititorii de
osteneala de a-si mobiliza cunostintele de istoria artelor, preciznd c e vorba de-o simpl comparatie
gradual. Ornamentica noastr, de un aspect de singular distinctie, de o discretie de mari nuante, de o
simplitate reIugiat n subtilitti, Si de o msur clasic, apare n arta neogreac diIerentiat pn la
Iorme parazitare, altoite si supraaltoite, si pn la sublinieri de o exuberant si speciIicare baroc. Se
ntelege de la sine c prin acesti termeni (,clasic" si ,baroc") nu Iacem deloc aluzie la motive si aspecte
stilistice, care ar Ii ,clasice" si ,baroce" n acceptia obisnuit, ca denumiri ale unor stiluri culte si
majore. Prin ,clasic" si prin ,baroc" nu ntelegem dect moduri si grade de complexitate n
ntrebuintarea unor motive care n Iond nu sunt nici clasice, nici baroce, ci simplu populare,
ntrebuintm deci acesti termeni ca n regula de trei, ntr-un nteles care circumscrie numai proportia.
Cnd se ntmpl ca romnul si grecul s dezvolte aproximativ acelasi geometrism sau unele motive
stilizate, romnul ader la moduri mai stpnite, mai retinute, mai putin ostentative. (Adugm c n
ornamentica si n arta popular sud-est european Iiguratia uman, att de Irecvent n apus si n Europa
central, e aproape absent. Aceste popoare se Ieresc s redea Iigura uman, cum mahomedanii ocolesc
reprezentarea divinittii. E n joc desigur o anume sIial cu substraturi magice, n iconograIia balcanic
se cultiv totusi din plin si Iiguratia uman, dar aceasta red exclusiv personaje religioase: trinitatea,
sIintii, biblici si legendari. Aceste personaje sunt, prin chiar atributele si calitatea lor sacr, la adpost de
orice nrurire magic si vrjitoreasc). S continum consideratiile comparative. La celelalte popoare
balcanice, mai ales slave, geometrismul pare a-si -pierde, dominanta exclusiv, Icnd loc si motivelor
naturale. Motivele vegetale si animale iau n arta acestor popoare uneori un aspect vdit naturalist,
departe de orice intentie stilistic. Colorile ornamentale, crora li se nchin toate aceste popoare, sunt
adesea tari; arta lor Iuge de nuant. Tot ce nu e saturat li se pare mort. E aci desigur o chestie de gust. De
alt parte si geometrismul sud-slav este, n asemnare cu cel romnesc, mult mai ncrcat, mai bombas-
tic. Figurile sunt compozitii complicate, parazitare, rezultate din ncrucisarea tuturor Iormelor
geometrice: zigzaguri suprapuse ptratelor si cercurilor, radiantul suprapus crucii etc. Se mai remarc n
ornamentica sud-slav o penibil inconsecvent luntric, adic un strigtor amestec de stiluri:
geometrismul apare, mpotriva oricrei legi si corespondente interioare, mperecheat si cu ornamentatia
de gen naturalist. Acest dezacord iritant l constatm si n arta popular ucrainean si ruseasc. Simtul
stilistic mult mai exclusivist al romnului adopt n toate mprejurrile numai mbinarea geometrismului
cu motive naturale stilizate. Aceast orientare e asa de obstesc romneasc, nct orice abatere poate Ii
cel putin n principiu privit ca ,strin". La secui, care se pot mndri cu o Irumoas art popular, se
remarc, alturi de ornamentica ,naturalist", un geometrism masiv, alctuit n preponderent din linii
curbe si din volute, n satele secuiesti am putut ghici ici-colo reminiscente de baroc major. Foarte
consecvent cu ea nssi este trebuie s o recunoastem arta popular cehoslovac: n comoara ei
de podoabe stpnesc suverane motivele vegetale, naturale, doar putin simpliIicate si viu colorate.
Ornamentica cehoslovac ocoleste grijulie orice geometrism dreptliniar; ea ador alturi de pitorescul
grdinresc, ndeosebi linia curb, arcul, sinuozittile mixte, spirale, ca ale crcelului vitei-de-vie. Gratie
ambiantei sale istorice, arta popular cehoslovac se resimte, poate mai tare dect oricare alta, n aIar
de cea austriac, de reIlexe culte, urbane, majore, ale stilului baroc. Nu credem s exagerm aIirmnd c
arta popular cehoslovac poart n Iizionomia ei anume ereditti bastardizate de ale barocului cult, cum
de pild arta popular romneasc aduce cu sine din veacuri ceva din statica bizantin si ceva din statica
preistoric.
Ne-am strduit n rndurile de mai sus s rzbatem prin desisuri pn n pragul ,esentelor" artei
populare din diIerite tri. Operatia diIerential si examenul tipologic n-au Iost cu putint dect n crochiu
sumar, Iireste. Ne-am mrginit nadins la ornamentic, Iiindc pentru suIletul uman generator aceasta e
Ioarte dttoare de msur si deosebit de concludent. Din cele cteva caracterizri rezult oricum c
artei populare romnesti si ornamenticii ei i se poate atribui un loc privilegiat n studiile de IilozoIie a
culturii. Arta popular romneasc se bucur de virtuti intrinseci exceptionale, in ciuda Iaptului c i se
pot opune sub diverse unghiuri Ienomene paralele spre comparatie. Aproape orice comparatie, obiectiv
desIsurat, se mntuie, dup cum vzurm, ntr-un Iinal de judecat n avantajul nostru.
Ct priveste Iaimosul geometrism si nzuinta de stilizare, proprii artei noastre populare, e cazul s se
Iac urmtoarele apropieri si diIerentieri:
1. Exist un geometrism copiat oarecum dup natur: poate nu suntem prea departe de adevr
aIirmnd c n ornamentic Iinlandez se gsesc Iiguri destrmat-poroase alctuite pe axe imaginare, si
urias crescute, dup chipul cristalelor de zpad.
2. Exist un geometrism de inventie, dincolo de Iormele naturii, viguros si liniar-dinamic, ca n trile
scandinave.
3. Exist uri geometrism de asemenea de inventie, liniar-abrupt, cvadratic sau zigzagat, bogat
diIerentiat, ncrcat, ca n Grecia.
4. Exist un geometrism de curburi, de arcuri si volute, ca la slovaci sau la secui.
5. Exist uri geometrism de inventie, predominant drept liniar, static, relativ, rareIiat, discret: la
romni.
Ct priveste ntrebuintarea ornamental a motivelor naturale (plante, animale, oameni), diIerentiem
de asemenea mai multe moduri:
1. Motive naturale, redate naturalist sau mai usor simpliIicate: exemple n toat arta apusean, dar si
n arta tuturor vecinilor nostri.
2. Motive naturale schematizate geometric, dup considerente tehnice si materiale. Ilustratii se
gsesc n arta de pretutindeni.
3. Motive naturale stilizate dintr-6 .nzuinta stihial. Un exemplu n aceast privint ne oIer arta
popular romneasc. (Ea nu e ns unicul exemplu.)
Modurile coloristice sunt de asemenea mai multe. Se ntrebuinteaz:
1. Colori vii Ir prea mult interes pentru armonie (Elvetia, Germania).
2. Colori viguroase, armonice (Suedia).
3. Colori Iine, de nuant (Franta).
4. Colori tari, strigtoare (Trile slave).
5. Colori stinse (Tara romneasc).
n asemnare cu ornamentica altor popoare nconjurtoare, cea romneasc reprezint cazul rar al
unei arte populare de natur clasic, n sensul c e msurat, discret. Ea ntruneste, dincolo de acest
aspect, si alte calitti. Ea mpreuneaz ntr-o viziune sintetic geometrismul static, nzuinta stihial n
tratarea motivelor naturale si orientarea spre nuant coloristic, ceea ce d mpreun un complex de
determinante deosebit de armonic, un mnunchi simIonic de acorduri parc prestabilite. Complexul e
singular, dac nu prin Ilecare din determinantele sale, atunci n totalitatea sa; el nu reconstituie un
Ienomen de aiurea. El e unic. Acest complex, asa cum ni se prezint, constituie o constelatie care
Iigureaz o singur dat pe cerul duhului uman. Aceasta n poIida tuturor comparatiilor pe care
constelatia le-ar ngdui, unilateral, sub diIeritele sale aspecte.
Desigur c ornamentica popular romneasc, variat ilustrat prin exemplele chilimurilor oltenesti, a
scoartelor moldavo-basarabene, a costumelor de pretutindeni, a maramelor, troitelor, oulor ncondeiate
etc., nu posed dect prea putine motive si elemente de desen sau de coloare pe care s i le putem atribui
cu exclusivitate, ntr-o asemenea situatie se gsesc ns cele mai mijite popoare. Zonele de circulatie ale
motivelor si ale elementelor ornamentale si hotarele etnice nu se acoper, ntile debordeaz pe cele din
urm. nvtatii, sau mai bine zis cltorii nostri, care au Icut ntia oar cunostint cu elementele
ornamentale asemntoare celor romnesti din peninsula balcanic, din Lituania sau din Suedia, s-au
vzut, n naivitatea lor, nevoiti s-si ascund un Iel de sentiment de deceptie, dac nu chiar de
consternare. Ei s-au simtit oarecum deposedati prin surprindere si pe cale nedreapt de un patrimoniu ce
li se prea deIinitiv asigurat. Cltorii romni, amanti si jenati, se, vedeau n chip neasteptat pusi n Iata
unui Iapt nou, care-i Icea s creaz c arta popular romneasc ar Ii mai putin original dect si-au
nchipuit. Aceste deceptii sunt ntructva explicabile, dar n Iond prea putin motivate. Din analizele de
mai sus, s-a putut vedea c orice aIirmatie cu privire la o pretins lips de originalitate e gratuit.
Asemenea aIirmatii dezvlesc doar o deIicient a sensibilittii acelora care le enunt. Originalitatea artei
populare romnesti exist. Ea exist dincolo de generozitatea circulatorie a anumitor motive si elemente
n arta unor popoare megiese. S ni se dea voie s nu punem aici sub nici o Iorm problema originii
acelor motive si elemente comune. Pin punct de vedere istoric, problema ni se pare nc Ioarte departe
de pragul iluminat al unei solutii. Ce datorm tracilor? Ce e arie? Ce deriv din Asia Minor? Ce e
bizantin? Ce descinde din zone egiptene sau coptice? Ce e de obrsie ,geologic"? Jocul acesta de ntre-
bri e ispititor, dar rmne joc sau duce la sIad ntre specialisti. Pe noi ne intereseaz nainte de toate
originalitatea de Iapt, Ienomenal, a artei populare romnesti, iar aceasta credem c o putem constata n
primul rnd pe un podis nalt si eterat, dincolo de elementele ei ca atare, care pot s Iie cltoare ca
vntul, ce nu tine seama de vmile neamurilor si de strjerii vzduhului. Originalitatea artei noastre
populare, ct priveste ornamentica, identiIicm n aspecte care depsesc motivele grosier optice. Fiind
de natur Iunctional, ea scap investigatiilor de metod simplist, care porneste de la elemente si se
opreste la elemente. Termenii problemei sunt n Iond destul de clari.
Dac originalitatea artei noastre populare nu e de motive care se mut, precum din om n om, ntr-o
ntreag regiune continental, aceast originalitate poate s tin totusi de ordinea mai putin sezisabil a
Iaptelor Iunctionale, ea poate Ii un coeIicient de raportare, de dominant a motivelor si elementelor, sau
de dozaj al acestora, n adevr, sub unghiul dominantei si al dozajului, descoperim c n ornamentica
romneasc suveranitatea geometrismului dreptliniar si a Iiguratiei stilizate e mai hotrt dect n alt
parte, iar dozajul ntre geometric si motive organic-stilizate nicieri asa de echilibrat. Arta popular
romneasc exceleaz asadar printr-o consecvent stilistic de mare accent. Dar ea mai exceleaz si prin
altceva: prin msura si prin ritmul maniIest n distributia motivelor. Ct echilibru si ct msur n
ntrebuintarea elementelor ,decorative" si a ,cmpurilor"! Ce alternant de plin si gol, de accent si
neaccent, de substant si spatiu, de pild n chilimurile oltenesti cu cmpurile lor ultramarin albastre sau
rosii nchise, si n covoarele basarabene cu Iondul negru n care respir liber motivele vegetale.
Popoarele vecine, mai ales cele peninsulare, suIer de un Iel de horror vacui, ct vreme romnul e cel
din urm care s se lase prad acestei Irici de gol. Golul nu e simtit din partea romnului ca un neajuns,
care trebuie neaprat desIiintat, ci ca un mediu necesar articulrii unui ritm. Golul nu e privit ca un
cadru, care trebuie numaidect umplut cu ceva, ci ca element constitutiv si integrant al viziunii artistice.
Prin Iunctia pozitiv a golului, a vidului, a cmpului, ca Iactor ritmic, prin acest mod degajat, arta
popular romneasc reprezint n rsrit o insul de duh european ntr-o regiune de art asiatic
congestionat, ntr-o mare de exuberant, de excese si de strlucire cel putin baroc si plebee, dac nu
barbar. Aceast pozitie insular ni se pare n orice caz cu att mai remarcabil, cu cit duhul de care
pomenim se realizeaz ntr-un capital disponibil de motive, care nu sunt vest-sau central-europene, ci
particulare sau de circulatie regional. Spuneam ,duh european". Europenismul e a se ntelege de ast
dat ca duh al msurii, care caracterizeaz n genere spiritul european n comparatie cu cel asiatic, sau cu
cel al rsritului apropiat sau cu cel arab-mediteranean. Nu este asadar vorba de un europenism de
motive, ci de un europenism de, nvederat atitudine spiritual. La cele cteva trsturi de originalitate
s mai adugm nc o particularitate, care, dac nu ne apartine n chip exclusiv, e totusi cu osebire pus
n relieI de arta popular romneasc.
Atentia noastr e ndrumat spre tehnica special, de virtutile creia, ndeobste ignorate pn acum,
se resimte geometrismul si nzuinta stihial proprii artei populare romnesti. Notm c att
geometrismui ct si nzuinta stihial, consecvent si programatic urmrite ca atare, sunt prin chiar Ielul
lor pndite de o enorm primejdie. Si anume de primejdia de a cdea n abstractiune moart si Ir
vibratie, de a degenera n cliseu hieratic, nenoroc czut la un moment dat asupra spiritului bizantin.
Geniul romanesc s-a priceput s ocoleasc n chip minunat acest pericol de autoanulare.
Despre inIluenta bizantin asupra artei noastre populare, asupra iconograIiei sau arhitecturii
bisericesti, s-a scris suIicient la noi, Ir de a se istovi ns toate nuantele problemei. Vom recunoaste c
inIluenta a Iost considerabil, n studiile ce s-au Icut a rmas ns neremarcat un Iapt, n aparent
accidental, n realitate de o nsemntate capital. Critica artistic prea rationalizant si unilateral, nu
ndeajuns aplecat asupra subtilittilor strilor de Iapt, a luat not de inIluenta bizantin asupra artei
romnesti, dar n-a prea nteles reactiunea romneasc declarat deodat cu acceptarea nruririi.
,Reactiunea" exist totusi. Romnul opune stilului bizantin, pretutindeni unde acesta a Iost adoptat, o
tehnic special, prin care se nconjur primejdiile inerente acestui stil. Problema trebuie deci pus Ir
ocol. Reactiunea preventiv, instinctiv si nu constient, mpotriva mortiIicrii consist n aplicarea unei
tehnici ,organice". Cert, stilul bizantin invit, prin chiar legea sa interioar, la virtuozitatea care duce
inevitabil la o art abstract, mumiIicat. Tranul romn, acceptnd s slujeasc unui canon stihial, s-a
Ierit cu ndrepttit sIial de obligatiile virtuozittii. Romnul realizeaz n icoanele (pe sticl, sau pe
lemn, Iiguratia uman si suprauman de nItisare stihial, nconjurndu-se totdeauna de anume
stngcii si devieri de la norma perIectiunii, prin ceea ce stilul hieratic dobndeste un aer organic si viu.
Farmecul cu totul particular al acestor icoane se datoreste unor interIerente de tendinte polare: nzuinta
stihial, hieratic, nu e rece dus pn la capt, ci e atenuat prin contraponderea tehnicii organice.
Virtuozitatea savant, care pe plan stihial sIrseste totdeauna n desvrsire teapn si conIormist,
seac si steril, repugn instinctului artistic al tranului nostru, ca tot ce e artiIicial, si pare nadins
ocolit. Tranul romn a optat n arta sa ornamental struitor pentru acel geometrism dreptliniar pe care
am ncercat s-l deIinim.
Interesant si demn de relevat e c tranul se va Ieri totusi s trag o linie dreapt cu rigla; aceasta att
n arta textil sau n ornamentica smalturilor, ct si n arhitectur. Utilizarea riglei, reale sau Iictive, nu
este pentru tranul nostru un temei pentru nltarea Irumusetii. Tratarea unui subiect dup criteriile riglei
i se pare o perversiune, o denaturare a rosturilor si rnduielilor artistice. ,Linia" realizat de mna
tranului-zugrav sau arhitect va maniIesta n consecint totdeauna anume abateri vii de la deIinitia liniei.
Linia va prezenta totdeauna anume perceptibile iregularitti: de aci aspectul nsuIletit al acestui
geometrism. Euclid corectat de zvcnirile sngelui. n ornamentica romnul iubeste linia dreapt, dar el
i imprim o pulsatie; tot asa romnul iubeste stihialul, dar acestuia el i d un aspect sub care palpit
viata. Pe acest plan de semniIicatii ,stngcia" nceteaz de a mai Ii stngcie, Iiind ridicat la rang de
noim. Ocolirea virtuozittii ni se pare tocmai n acest mod de art, geometrizant si stihial, mai
necesar dect n oricare alt mod. Este tocmai ceea ce tranul romn a nimerit cu un splendid instinct.
Vom descoperi n arta popular romaneasc o sintez de tendinte opuse.
######### lipsa
DESPRE DOR
Completam cele spuse cu privire la nclinarea spre ,nuanta" si ,discretie" cu nc vreo cteva
lmuriri si consideratiuni care n-au putut Ii intercalate n capitolele precedente, nclinarea spre nuant si
discretie a poporului nostru nu e vizibil numai n preIerinta artat de pild colorilor ,stinse" sau
rareIiatului n ornamentic. Exist un corespondent sau un pandant al acestei nclinri n muzic si n
poezie, n cntecul popular romnesc, n doin, n cntecul de dans, n bocete, substanta sonor e
alctuit n mare parte din tonuri intermediare, imprecise, de struitoare ,nuantare" a strilor suIletesti.
Cntecul nostru popular se misc cu b uimitoare sigurant pe linia acestor tonuri intermediare att de
labile n ele nsele, si pe care urechea asa de bucuros le-ar dezagrega, mpingndu-le spre pozitiile Ir
echivoc ale portativelor. Ce varietate de nuante n aparenta monotonie de ansamblu a cntecului populari
Si ce discretie n modulatiile melancolice ale acestui cntec al nostru, n asemnare cu excesele de
disperare ale muzicii din Asia Minor, care n unele privinte aduce de altIel cu muzica noastr.
Un alt exemplu al nclinrii spre nuant ni-l oIer substanta liric a poeziilor noastre populare, bogat
nIlorit ct vegetatia unei lumi ntregi. Strile cele mai des cntate si exprimate sunt, precum se stie:
,dorul", ,jalea", ,untul". Or toate aceste stri, care alctuiesc substanta celor mai multe poezii populare,
sunt stri de ,nuant". Nici unul din cuvintele dor, jale, urt nu e traductibil n alt limb. Ele denumesc
stri suIletesti romnesti. Fiindc a traduce de pild cuvntul ,dor" prin ,Sehnsucht" nu nseamn a
traduce, ci a circumscrie o neputint. Cuvinte de asemenea natur constituie impermeabilitatea unui grai.
Starea ,dor" e asa de particular si asa de mult mpletit din nuante, nct de ea tin pn si vocala si con-
sonantele nsile ale cuvntului ,dor". Asemenea cuvinte nu ,nseamn" numai ceva, ci ele Iac parte, prin
chiar sonoritatea lor, din ceea ce ele nseamn. Si tot asa e cazul strii ,jale" si al strii ,urtului".
Situatia se complic si se nuanteaz si mai mult cnd trecem la exprimarea poetic a acestor stri. S
supunem unui examen inIinitezimal sau unei ,analize spectrale" dorul ca motiv liric. O cercetare a
colectiilor noastre de poezii populare ne va lmuri degrab c adesea dorul nu e cntat prin intermediul
obiectului spre care e orientat (iubita, casa, Iamilia, peisajul); dorul e cntat pentru el nsusi, ca stare
aproape Ir obiect, ca stare al crei obiect e oarecum retcut sau numai discret atins. Cu alte cuvinte
dorul se transIorm adesea ntr-o stare subiectiv n obiect liric. Unii cercettori, cu discernmntul
insuIicient Iamiliarizat cu astIel de subtilitti, si sedusi poate si de unele aparente, au aIirmat c poezia
noastr popular ,personiIic" dorul. S ni se dea voie s credem c termenul e insigniIiant si c nu red
procesul negrit de Iin ce are lor n suIletul popular, n realitate nu e vorba att de o personiIicare, ct de
o ,ipostazare" a dorului. DiIerenta e considerabil, att prin ea nssi, ct si prin eIecte. Dorul e socotit
cnd ca stare suIleteasc nvrtosat, ca o ipostazie, cnd ca o putere impersonal, care devasteaz si
subjug, cnd ca o vraj ce se mut, cnd ca o boal cosmic, ca un element invincibil al Iirii, ca un alter
ego, ca o emanatie material-suIleteasc a individului. Cntretul trateaz dorul n consecint: i se
nchin sau se lupt cu el, l transmite sau l primeste, l macin ca pe o materie, l seamn ca pe o
plant. Attea Iorme ale dorului nu prea pot Ii subsumate categoriei ,personiIicrii". Dar toate suport si
solicit epitetul ce l-am propus. Poporul ipostazeaz dorul. Si la Iel jalea, urtul, norocul etc. Cteva
exemple:
Pe unde umbl dorul
Nu poti ara cu plugul,
C s-agat plugu-n dor,
Trag boii de se omor;
Pe unde umbl jalea
Nu poti trece cu grapa
C s-agat grapa-n jele,
Trag sraci vacile mele.
sau:
Mi bdit, bunule,
Smna-ti-as numele,
S saman numele tu
Mestecat cu dor de-al meu.
sau:
Si din al tu s rsar
Floare mndr, Iloare rar,
S rsar-un rosmarin,
Din al meu un trandaIir etc.
sau:
Ct boal-i pe sub soare
Nu-i ca dorul arztoare,
C dorul unde se pune
Face inima crbune.
Ct boal-i pe sub lun
Nu-i ca dorul de nebun,
C dorul unde se las,
Face lacrimelor cas.
Sau:
S-am auzt, auzt,
C este moar de vuit
De macin la urt.
Nu stiu Doamne ce as da
Moara aia de-as aIla
La urt as macin,
La urt, cu Ieldera.
Sau:
Maic norocelul meu
L-au but boii-n pru,
Nu stiu boii l-au but,
Ori eu noroc n-am avut,
Nu stiu boii l-au mncat,
Ori Dumnezeu nu mi-a dat
Sau:
Frunzulit merisor
Mi bdit, bdisor,
Nu-mi trimite-atta dor
Si pe vnturi si pe soare
Si pe cald si pe rcoare,
221
Si pe stele mruntele
Si pe zbor de rndunele,
Trimite-mi mai putintel
Si vin si tu cu el.
(Citate dup H. Teculescu, Pe Mures si pe Trnave, Sighisoara, 1929.)
Procedeul acesta, primar si subtil n acelasi timp, al ipostazrii dorului, jalei, urtului etc., Iereste
poezia popular de dou grave neajunsuri: de eIuziunile sentimentalismului si de ariditatea
alegorismului. Dac poetul popular ar cnta din starea subiectiv ca atare, ar cdea repede ntr-o
pernicioas poezie sentimental. Obiectivarea ipostatic a strii e o solutie gsit prin instinct mpotriva
acestei primejdii. De alt parte dac poetul ar ,personiIica" starea suIleteasc, el ar aluneca degrab n
desIrul sec si Ir ecou al alegorismului, ca poezia bizantin de pild. Simpla ipostazare l pune la
adpost si de aceast primejdie, mentinndu-l ntr-o naivitate apropiat de viata si tririle reale, n orice
caz ipostazarea strilor suIletesti tine de stilul naivittii noastre populare. Mai nsemnm c lirica aceasta
a ipostaziilor care se tine deopotriv departe de excesele sentimentalismului, ct si de Iantazia abuziv si
neputincioas, inerent alegoriei, se ncadreaz de minune, ca un exemplu mai mult, n acel duh al
nuantei si al discretei cumptri, propriu creatiei poporului nostru.
Amatorii de speculatii ontologice ar putea, n legtur cu examinarea strii ,dor", s Iac si o
excursie lateral prin ,IilozoIia existential". Le servim sugestii pentru un itinerar care pe noi nsine nu
ne seduce deocamdat.
Gndirea contemporan a ncercat, mai ales sub inIluente kierkegaardiene, s deIineasc
speciIicitatea existentei umane n mijlocul lumii. Heidegger, celebrul gnditor german contemporan, s-a
nsrcinat s ncerce o asemenea reducere a existentei umane la substanta ei liric de ultim expresie. El
s-a oprit la termenul ,ngrijorare". Nu-si Iace Heidegger o iluzie creznd c deIinirea existentei umane
ca atare, prin substanta ei liric, ar putea s dea o Iormul absolut? Ne ncuviintm dreptul s ne ndoim
de valabilitatea general a deIinitiei. Unul romn, n legtur de snge cu matca etnic, i s-ar putea usor
ntmpla, ncercnd s-si Iureasc o IilozoIie existential, s circumscrie aceeasi substant prin terme-
nul ,dor". Dorul s-ar revela deci ca ipostaz romneasc a ,existentei" umane.
Probabil c atmosIera psihologic de dup rzboi, prea catastroIic, l-a Icut pe Heidegger s vad
existenta omului ntr-un Iel destul de budist, ca ngrijorare si ca existent spre moarte, spre ,nimic".
Dac se tine seama de omniprezenta dorului n poezia noastr popular, s-ar putea aproape aIirma c
existenta e pentru romn ,dor", aspiratie trans-orizontic, existent care n ntregime se scurge spre
,ceva".
INTERMEZZO
Sub nvelisul permeabil al culturii noastre Iolclorice, care a ngduit n cursul timpurilor netgduite
procese de osmoz, se gseste un nucleu iradiant si consistent. E ,matricea stilistic", inalienabil, a
duhului nostru etnic. Ne-am alternat n cele de mai nainte interesul si eIortul ntru Iixarea ctorva
determinante ale ei. Ilustrarea material a acestor abstracte strduinti ar putea s umple volume. Cum din
parte-ne neam propus s ne mentinem la o anumit altitudine IilozoIic, Iertil nainte de toate prin
sugestii, nu ne putem ngdui aglomerarea documentara. Am cutat s conturm determinantele stilistice
nu att n calitatea lor de cadre ale unei culturi consumate, ct n calitatea lor de potente creatoare. De-
terminantele alctuiesc o matrice relativ atemporal, o substant n mare msur neatins de
contingentele vremelnice si istorice. Aceast matrice reprezint identitatea cu sine nsusi a romnismului
n cursul veacurilor; ea constituie permanenta si puterea noastr, n aceeasi msur ca plasma
germinativ; ea e portiunea noastr de ,omeneasc vesnicie" n succesiunea necurmat mprosptat a
generatiilor. Matricea stilistic colaboreaz la deIinirea unui popor tot asa de mult ca sngele si graiul.
Ea poate s creasc sau s scad, dar cnd se stinge, se stinge si poporul. Aceast matrice stilistic,
mnunchi secret de puteri eIiciente, este de altIel singura noastr mare ,traditie". Traditia noastr, care
se conIund cu matricea stilistic nu e de natur temporal, nici heraldic sau istoric, n apus ,traditia"
e alctuit din nsumarea pedant a unui trecut, din galerii strmosesti, din cronica unor Iapte, din
rbojul strmosilor, din urmarea generatiilor sub scutul magic al aceleiasi steme, trnesti sau
aristocratice. Traditia are n apus un caracter istoric, muzeal. Traditia e acolo contabilitate retrospectiv,
timpul clcnd peste morminte, trecutul acumulat n prezent, memorie si atmosIer memorial. O
traditie n acest nteles, de pulbere de oseminte asezat pe ambianta vietii, lipseste la noi. Traditia
noastr e de natur mai invizibil; ea nu permite dect o Iormulare metaIoric sau metaIizic. Traditia
noastr e mai atemporal, ea se conIund cu potentele stilistice creatoare, neistovite, ,magniIice ca n
prima zi". Traditia noastr e matricea stilistic, n stare binecuvntat ca stratul mumelor. Mocnind
uneori, nentrerupt vie, ea se maniIest n timp, desi, msurat cu orizontul nostru eIemer, ea e mai
presus de timp. Creatoare Iiind, traditia aceasta a noastr, are un caracter ,muzic", iar nu ,muzeal", n
apus traditia e semn de vrst, de multe ori o povar; desprtirea de ea nseamn revolutie liberatoare.
Traditia noastr e Ir vrst ca Irunza verde; ca matrice stilistic ea Iace parte din logosul inconstient.
O desprtire de ea ar nsemna apostazie.
n paginile ce urmeaz, vom transcrie unele Iete vremelnice ale modului cum s-a revelat matricea
stilistic n mersul cu noroc att de schimbcios al ,istoriei" noastre. Vom vedea c istoria noastr,
judecat cu singurele msuri legiuite, adic dup criteriile ce se desprind de la sine din matricea ei
stilistic, ia adesea o nItisare problematic, si c nu avem de Iapt o singur istorie, ci mai multe Ieluri
de ,istorii"; o istorie de tip deplin cteva veacuri, pe urm o istorie de tip ezitant, si uneori de tip
diminuat.
EVOLUTIE $I INVOLUTIE
Termenul de ,istorie" posed, n aIar de deIinitia vag, de toti ntrezrit, ce i se atribuie n
ntrebuintarea cotidian, si alte deIinitii, care nu sunt de circulatie, ci rezultatul unei aproIundri de
natur IilozoIic. SemniIicatia termenului a Iost n ultimele decenii obiectul unor vii dezbateri. Pentru
cugetul simpliIicator si aproximativ al omului de toate zilele, care Ioloseste cuvintele ca banul care
umbl, ,istoria" este suma evenimentelor si a preIacerilor ce au loc ntr-un anume timp, ntr-un domeniu
oarecare al activittii umane, de un interes supraindividual. Pentru constiinta de toate zilele ,istoria"
coincide cu dimensiunea temporal a existentei si a activittii omenesti, care, prin importanta ei,
rspunde unor interese, mai mult sau mai putin colective. DeIinitia e usurat de orice balast, abordabil
ea nu sperie pe nimeni. Sub acest unghi Iapte ,istorice" ar Ii de pild crearea unei legi, creia i s-a
supus sau mpotriva creia a reactionat la un moment dat o colectivitate; tot asa viata, cu sau Ir
rzboaie, a unui domnitor; ntemeierea unei institutii de bineIacerile creia s-a bucurat, mai mult dect
unul singur, plsmuirea unei opere de art, care a strnit sau poate s strneasc un interes obstesc, sau
cel putin un interes mai larg dect al individului creator. (Acest interes strnit nu e, Iireste, si un criteriu
pentru valoarea operei.) Unde sunt doi adunati n numele unui interes comun, e si ,istoria" ntre ei.
Aceast deIinitie a istoriei, ca dimensiune temporal a existentei si a activittii umane de un interes
depsind sIera individual, se bucur de colaborarea si aderenta noastr cotidian. SemniIicatia ei e mai
mult simtit dect clar articulat. DeIinitia aceasta tine asadar de graiul obisnuit si de simtul comun,
pline de utile obscuritti, si nu oblig deloc o constiint critic. De multe ori ns aproIundarea, chiar si
cea mai constiincioas, a unei idei sau a unui termen nu Iace dect s conIirme deIinitia de circulatie,
mbogtind Iireste semniIicatia. Constiinta critic nu Iace abstractie de semniIicatia uzual a termenului,
ci i sporeste doar caratele. Istoricii, mai ales ideea care si-au adncit putin perspectivele, ceea ce nu se
ntmpl tocmai asa de des, vor gsi c sensul uzual al cuvntului ,istorie" nu e gresit, ns cam
incomplet si anemic. Pentru a atribui unui Iapt oarecare epitetul ,istoricittii", iubitorii de zri mai
adnci vor cere n consecint ca Iaptul s ndeplineasc neaprat si alte conditii dect cele implicate de
deIinitia cotidian. Orice conceptie de natur IilozoIic va Ii desigur de acord s nscuneze ,istoria" n
dimensiunea temporalittii, si tot asa s pun sub sceptrul ei Iaptele care apartin activittii umane de
interes supraindividual. Constiinta critica sau de o orientare mai sintetic si mai vizionar va cere ns ca
aceste Iapte umane s se integreze ntr-o linie ritmic sau de vast continuitate, ntr-o dinamic de
anume anvengur, n Iorme si ntr-o dialectic pline de semniIicatii speciale, care depsesc tlcul vietii
individuale si crora insul le este subjugat ca unor puteri majore. Aceasta e ,istoria" ca existent de nalt
Iormat si de o logic interioar cu totul particular, ca entitate vast, ca ampl nlntuire, care implic
initiative individuale, dar nu se explic prin ele.
ncercat cu cele dou deIinitii, una obisnuit, cealalt IilozoIic, Istoria romnilor ne apare sub
aspecte paradoxale, ntia deIinitie, care satisIace doar simtul comun, e incapabil de a acoperi ntocmai
ntelesul multiplu al acestei istorii. A doua deIinitie, care-si sporeste obiectul cu o perspectiv, este
adesea ca o hain prea larg, pe care realittile noastre istorice nu o umplu dect partial. Aceast de a
doua deIinitie pune adeseori Iaptele n situatia delicat de a Ii mult ntrecute de ideea ,istoricittii".
n Dacia Traian a existat, sub unghiul etnic, o populatie relativ mixt, de-o remarcabil cultur
popular si de o nu mai putin impuntoare civilizatie urban. Cultura popular, mai ales, trebuie s ne-o
nchipuim vecin cu nIlorirea. Nodurile urbane, cu dinamismul lor si cu linii de Iort rspndite n
cmpul si n substanta culturii populare, nu se gseau desigur la un nivel vital si spiritual inIerior celor
din alte regiuni europene, unde ,istoria" avea s-si declare att de vajnic naltele ei Iebre creatoare.
n Dacia Traian situatia prezenta sub toate aspectele conditii optime pentru njghebarea si
declansarea unei ,istorii" de viguroas linie interioar, Iie n cadrul imperiului, Iie independent de
imperiu. Dar au venit nvlirile, asa-zise barbare, care mai nti au zguduit si pe urm au distrus cadrul
acestor posibilitti de istorie, nceputurile romnismului coincid astIel cu o ,retragere" din ,istorie", si
din toate posibilittile ei ritmice si dialectice, ntr-o viat nu lipsit de cultur, nu despuiat de Iorme, dar
anistoric. Pentru cteva veacuri viata pre-romneasc si apoi romneasc a Iost nevoit, sub presiunea-
evenimentelor ce se desIsurau Iulgertor pe drumurile si n vzduhul Daciei, s renunte la ,istorie", s
se retrag adic ntr-o existent organic-suIleteasc, oarecum atemporal. Aceast existent, de o
Iizionomie proprie, era condamnat s se mentin nchistat ntr-o autonomie redus. Autonomia era
tocmai suIicient pentru aprarea, cel putin pasiv, a acestui Iel de existent. Ea era tocmai suIicient si
pentru a salva anume posibilitti imanente pentru mprejurri mai prielnice. Pre-romnismul s-a retras
gastero-podic n scoica sa, unde n veacurile de somn aveau s se nIiripe ntile determinante ale ma-
tricei stilistice romnesti. Romnismul era adpostit n asezri uneori stesti, mai adesea ns n ctune
de munte sau n stnile ciobnesti. Istoria de nalt anvengur presupune totdeauna, ca organ al ei, o
populatie de energii organizate. Istoria, ca izbucnire pe plan major, a unor potente stilistice, nu se poate
dect anevoie nchipui Ir de o dinamic pornit din puternice centre de viat, avnd la dispozitie
cultura steasc, materialul si suIletul uman, rural, ca un substrat sau ca un mijloc eIectiv utilizabil.
Focarele de viat concentrat, cu raze emise pentru canalizarea energiilor anonime, sunt purttoarele sau
cel putin coeIicientul cel mai important al istoriei, ca ,istorie". Cnd populatia din Dacia pre-romneasc
a prsit, nu de bun-voie si nici din proprie initiativ, aceast viat potentat si de Iorme complexe, ea
se retrgea eo ipso din ,istorie" ntr-o viat anistoric. Viata anistoric e stpnit de categoriile si de
imperativele organicului; ea nu ngduie potentelor stilistice dect maniIestri pe un plan minor. E Ioarte
probabil asadar c acea populatie nu-si prsea cu totul cultura. Ea renunta mai ales la angrenajul
material al unei culturi, si la toate posibilittile de a-i da o expresie nvoalt sau monumental. Cultura
se reducea de acum n cazul cel mai grav si mai penibil la plasma ei germinativ, permitnd totusi, dup
mprejurri, si maniIestri de dimensiuni diminutive, de altIel singurele maniIestri compatibile cu
aceast viat ce voia simplu s se conserve sub ocrotitoare auspicii anistorice. Limba romneasc
pstreaz, ca nici o alt limb romanic, vdite rmsite ale acelui proces, de lung durat, al retragerii
din ,istorie" n viata de tip ,organic". Iat dou cuvinte romnesti, care mrturisesc despre acest proces:
,pmnt" si ,btrn". Cuvntul ,pmnt" deriv din latinul ,pavimentum", care nsemna ,arie Icut din
pietris si mortar btut, podea de camer, pavaj de strad, strad pavat cu piatr sau crmid". (C.C.
Giurescu, Istoria romnilor, I, ed. I, p. 132.) Derivatia Iilologic a cuvntului ,pmnt" nu mai oIer
desigur nici o problem. Cu att mai interesant e evolutia semantic, de la ,pavimentum" la ,pmnt".
Valorosul istoric, ncercnd s-si lmureasc evolutia semniIicatiei, crede c ,strmosii au Iost asa de
impresionati de trinicia acestor drumuri si n general a constructiilor romane, se vede Ioarte numeroase
n Dacia, nct au dat cuvntului pavimentum... un nteles pe care nu-l mai are nici o limb romanic,
anume acela de pmnt" (bit., p. 132). Explicatia nu e lipsit de ingeniozitate, dar tlcul evolutiei ce a
avut loc pentru ca ,pavimentum" s devin ,pmnt" nu ni se pare prins n toat amploarea sa. ,Pavi-
mentum" e un termen de civilizatie urban sau de civilizatie stpnit de cea urbana, un termen care
implic o anume participare a populatiei care Ii ntrebuinteaz la un cadru de viat ,istoric", de tip
relativ monumental. Termenul si pierde apoi acest nteles n ntregime, adoptnd un altul, acela de
,pmnt", care, orict l-am analiza, nu mai implic dect o viat ,organic", Ir de nici un aspect major
istoric. Evolutia semniIicatiei ni se pare o Irumoasa mrturie, cntrind mai mult dect orice document,
despre procesul de retragere al unei populatii din ,istorie" ntr-o viat de orizonturi organice. Evolutia
semniIicatiei ,pavimentum-pmnt" este o dovad despre o schimbare total a stilului de viat, mutat de
pe un plan major pe un plan minor. Fenomenul trebuie vzut n toat amploarea sa, cu att mai mult cu
ct poate Ii sprijinit si cu alte mrturii analoage. Nu e vorba despre o oarecare schimbare trectoare, ci
de o schimbare proIund, total, de tip de viat, si Ir ntoarcere la pozitia odat prsit. Despre
aceast mutatie mrturiseste si evolutia plin de tlc a cuvntului ,veteranus", care devine ,btrn".
Sensul cuvntului ,veteranus" (soldatul de o viat care a trecut la pensie cu drept de mpmntenire)
presupune un Iundal de civilizatie de caracter major, istoric. Or, semniIicatia cuvntului ndur o
mutatie, oprindu-se la acea designat n limba romneasc prin cuvntul ,btrn". Sensul cuvntului
,btrn" nu mai posed ca Iundal dect o viat de orizont organic si anistoric. Orice alt nteles sau
subnteles care ar aminti de ,veteranus" s-a atroIiat. Invitm pe istoricii si Iilologii nostri s cerceteze
mai de aproape evolutia semantic a diverselor cuvinte romnesti care au ca rdcin niste termeni latini
legati la obrsie de notiuni proiectate pe un Iond de civilizatie istoric, major. S-ar conIirma credem
degrab procesul pe care-l bnuim si la care ne reIerim, ntrezrim aproape existenta unei legi
psihologice-Iilologice, care ar ngdui eventual s Iie Iormulat astIel: cuvintele latine designnd notiuni
proiectate pe un Iond de civilizatie istoric, major, sau se vor pierde, sau, pn s devin romnesti, vor
adopta n genere un nteles care nu mai implic dect un stil de viat organic. Acest eIect de
transpunere dintr-un tip de viat ntr-altul trebuie scrutat cu toat atentia cuvenit nota1~. Cuvintele
latine de o semniIicatie care nu implic o civilizatie sau o viat istoric pe plan major tind a-si pstra n
limba romneasc ntelesul originar (granum-gru, stella-stea, Iulgur-Iulger, cicuta-cucut, coelum-
cer etc., etc.), Ir ca alterrile de sens s Iie ns excluse. Alterrile, deplasrile de sens ale cuvintelor
de acest soi sunt n orice caz mal accidentale si se explic simplu numai prin ntrebuintarea lor
,metaIoric". Un alt interesant document pentru procesul de retragere a pre-romnilor din ,istorie" ntr-o
viat de tip ,organic" este de pild si cuvntul ,oaste". El deriv din ,hostis", care dup cum se stie n
latineste nseamn ,dusman". Sensul cuvntului romnesc ,oaste" dateaz deci tocmai dintr-o epoc n
care pre-romnii se dezbrcaser de viata pozitiv, major, n cadrul unui stat, adaptndu-se la o viat
anistoric, de aspect organic, ntr-o tar n care armatele nu mai erau ale lor, ci totdeauna ale dusmanilor
(hostis). De unde ncetul cu ncetul cristalizarea semniIicatiei de astzi a cuvntului ,oaste". Nu am
strui asupra Ienomenului dac nu i-am atribui oarecare nsemntate si sub alte unghiuri, n adevr, o
ntrebare se ridic: ntruct acest Ienomen de evolutie semantic, implicnd o transpunere radical de la
un tip de viat pe un plan major la un tip de viat pe plan minor, ar putea Iorma un document istoric cu
privire la continuitatea romnismului n Dacia Traian? Procesul, de incomensurabile eIecte, al retragerii
din istorie ntr-o viat de tip organic ni se pare c nu ar Ii putut avea un tot asa de pregnant proIil n
sudul Dunrii ca n nord. n sudul Dunrii populatia pre-romneasc, si apoi romneasc, rmnnd n
imperiul sau la marginea imperiului, a Iost de Iapt tot evul mediu, ntr-o Iorm sau alta, mult mai
angajat la viata ,istoric" dect n nord. Aceast mprejurare sporeste probabilitatea pentru teza c
evolutia semniIicatiilor despre care vorbim s-a putut produce mai lesne n nordul Dunrii. Punem aici
cu. toat precautia cuvenit numai termenii unei probleme, vrednic de a Ii atacat cu tot aparatul
stiintiIic. Ar Ii interesant s se cerceteze ntreg vocabularul nostru sub acest aspect, s se scruteze, adic,
urmele lsate pe corpul cuvintelor, n chip de stigme semantice, de marele proces al retragerii din istorie
ntr-o viat de tip organic.
Aspectele geograIice ale acestei retrageri pun o chestiune de Iapt mult mai secundar. Unii istorici,
mai catastroIici, nclin s imagineze reIugierea ca o retragere total n munti, altii atenueaz grozvia
veacului si-i multiplic pitorescul nchipuind retragerea si ca o ascundere n pdurile de ses. Important
n ambele cazuri nu e att retragerea ntr-un peisaj sau altul, ct retragerea duhului unei populatii, care
renunt la istorie, la viata de tip major, si se salveaz n viata de tip organic, minor. De aci ncolo
portativul major ,istoric" al Daciei este ocupat de cntecul altor populatii si noroade, care se asaz aci,
mai vremelnic sau mai statornic, dup cum le ngduie steaua sngelui si a norocului. Ele vor deveni
stpnitoare, Iiind angajate tot timpul n ritmul si n reteaua dinamic a ,istoriei" ca atare. Semintii
revrsate din cosul Mumei Noroadelor, semintii germanice, bunice, slave, bulgare, avare, pecenege,
cumane, ungare, toate au venit, au stat, s-au dus sau au rmas. Multi dintre cei rmasi s-a ntmplat s Iie
absorbiti de buretele anonim al unei populatii autohtone, care nu voia n nici un Iel s se lase trt n
,istorie". Aceasta era trstura cea mai izbitoare a populatiei autohtone, n adevr timp de o mie de ani
aproape, pre-romnii si romnii maniIest un Iel de atitudine instinctiv de autoaprare care se poate
nunii boicot al istoriei. Ei nu se adun n mase organizate ca s se lanseze n actiuni de larg desIsurare,
care i-ar Ii ademenit, epic, n istorie. O populatie, n care ctva timp a trit poate vag amintirea unei vieti
de tip major, boicota instinctiv,
1. Iat cteva cuvinte care ar putea veni n discutie n ordinea aceasta de idei. nainte de toate nsusi
cuvntul ,cuvnt", care deriv din ,conventum" (ntelegere-conventie, ntrunire; n Irantuzeste
,conventum" a dat ,couvent" mnstire). ,A deprta" ,de quartare" (de la ,quartus"), care nseamn
,a alunga dintr-un cartier al urbei". ,Femeie" ,Iamilia" (ca notiune juridic). Etimologiile sunt citate
dup Etymologisches Worterbuch der rumnischen Sprache de Sextil Puscariu (Heidelberg, 1905).
pe urm chiar si Ir de acea amintire, orice ncercare de a o smulge din viata de tip organic si de a o
atrage n vrtejurile si n apele istoriei. Ea presimtea c aceast istorie, ce se Icea si se desIcea n
protuberante inconsistente, nu putea n nici un chip s Iie a ei. Nu mai putin populatia romneasc, Iixat
la un moment dat nu numai ntr-un anume peisaj, ci si ntr-un anume orizont interior, care Iormeaz
cadrul su stilistic, dezvolt pentru ea o viat suIleteasc si material, religioas si cultural, cnd mai
plin, cnd mai redus, o autonomie Iireasc n limitele ngduite de vitrege circumstante, totdeauna ns
numai pn la malul alviei n care curge cu valuri glgitoare ,istoria". Orizontul interior al acestei
populatii era cel ,mioritic". Acest orizont s-a constituit ca un cadru al unui anume sentiment al destinu-
lui, si coincidea cel mai adesea si cu mediul Iizic (plaiul) n care s-a statornicit, cu deplasri sezoniere,
omul romn. Sub unghiul organizrii vietii sociale, acest ,orizont" nu se putea realiza prea amplu, din
cauza, stpnirilor suprapuse: el se reducea la viziunea ,trii"; tara era alctuit de obicei dintr-o vale
ntre liniile unor dealuri sau mguri. ,Tara", o entitate de natur aproape miraculoas, a vietate tinut
laolalt si nsuIletit de magia unui ru, coincide oarecum cu o unitate ritmic a spatiului mioritic.
Autonomia acestor unitti, supuse exterior unei stpniri strine, era desigur considerabil. Populatia
romneasc arta o rezerv mpins pn la boicot e vorba despre un boicot Iiresc si nu lucid
organizat Iat de stpnirea recunoscut exterior, dar nu luntric. Stpnirea, plannd deasupra ca zo-
diacul, dar si schimbcioas ca zodiacul, nu s-a dovedit niciodat n stare s rpeasc pe romni n
volbura istoriei ei. Acest boicot al istoriei, Ioc arznd sub cenusa marii linisti, era ntelepciunea vital a
strmosilor nostri, darul cu care au Iost binecuvntati deodat cu Irunza verde. Cnd mprejurrile
ngduiau o destindere, ,trile" romnesti respirau, Icnd exercitii de expansiune, n veacul al noulea,
ungurii, la sosirea lor, au gsit voievodate sau cnezate romnesti, pe cale de a-si ncepe ,istoria", pe
temei de initiativ proprie, plin de verzi Igduinti. Asezarea ungurilor, apsri peceriege si cumane au
zdrnicit apoi din nou maniIestarea acestui potential istoric, pentru nc o mie de ani n Transilvania,
pentru cteva veacuri n Muntenia si n Moldova. Trei sute de ani dup asezarea ungurilor n cea mai
bine aleas pust a pndelor, se gsesc indicii istorice mai presus de orice ndoial despre Iormatiuni
romnesti cvasietatiste, ezitante si de minuscul nItisare, n Muntenia. Una dintre aceste Iormatiuni
cstig apoi, e greu de stiut n ce mprejurri si prin ce mijloace, dintr-o dat o preponderent decisiv,
lund o temerar, puternic initiativ de angajare a populatiei romnesti pe o linie major, creatoare de
istorie. Matricea stilistic romneasc se trezea si ncerca s se realizeze nvoalt, nzuind spre roade
depline, cum sunt cele obtinute prin autoaltoirea unor vlstare alese pe un trunchi naiv si slbatic. E
negrit de impresionant ct de consecvent si de liniar creste si ct de persistent se consolideaz, pas cu
pas, sentimentul spatial al ntilor creatori de istorie romneasc. Poate nu e tocmai lipsit de interes s se
aminteasc mprejurarea c populatia dacoromn s-a retras din viata de tip major n timpul cnd
imperiul romnisi pierdea deIinitiv suveranitatea asupra regiunii noastre si c romnii se ncumet din
nou n viata de tip istoric sub auspiciile de periIerie, s-ar putea zice tragic-Iavorabile, create Ir de voie
de d alt mare Iormatiune imperial, de cea mongolic. (Cineva se ntreba dac nu cumva i-a ajutat pe
acest drum al gsirii sinelui si exemplul cavalerilor teutoni, care, o mn de oameni, au stiut asa de bine
s se organizeze prin prtile locului?) Evocarea timpului e posibil doar prin imagini si ipoteze. Fapt e
c dinamica aceea, de nceput, nu poate Ii asemnat dect cu a semintei trezite. Ce eIervescent
celular, de vigoare embriologic, creatoare de stat si de istorie ntre Carpati si Dunre n partea a doua a
secolului al XIII-lea! Se ncerca un proces cu Iata hotrt ndreptat spre viitor, tocmai invers celui ce se
petrecuse o mie de ani n urm. Trecutul era deIinitiv uitat. Rmsitele rare erau atribuite unor Ipturi de
poveste, uriasilor, ncepea ceva nou. Probabil c si despre acest nou proces s-au pstrat mrturii
lingvistice. Nu ni se pare tocmai exclus ca din acest timp s dateze cristalizarea statornic a semniIicatiei
cuvntului ,tar" ca ,stat", dup ce originar acest termen Iusese ,terra" (pmnt). De la o semniIicatie ce
implic o viat de tip organic (terra), se Iace trecerea la o semniIicatie ce implic o viat de tip major,
istoric (tar). Ce mijire ca de auror, ce crestere a sentimentului spatial de la Seneslau la Tihomir, de la
acesta la Basarab, de la Basarab pe urm la Mircea cel Btrn.
Doar cteva decenii mai trziu dect n Muntenia se nIirip .acelasi proces si n nordul
romnismului, n Maramures si n Moldova. De la Dragos la Bogdan, pe urm sub Musatini, pn la
SteIan cel Mare, sentimentul spatial se gseste n exuberant crestere.
,Statul", de acum, nu mai e O Iormatiune strin, Ir nervuri n substanta populatiei, ci un
acopermnt prielnic substantei ocrotite, ale crei latente izbucnesc cu rar vnjosie, nIlorind pe un
podis de remarcabil continuitate ascendent, si lund chipul celei mai autentice ,istorii" ce se poate
imagina. Viata cu apele miscate de un ntunecat-luminos destin, nIptuirile cldite pe snge tsnind ca
dintr-o putere teluric, bisericile cldite pe lumin, si toat opera, de zmeu si de arhanghel, ale lui SteIan
cel Mare alctuiesc mpreun mica noastr vesnicie revelat n timp. Clcm pe pmnt sInt: iat, cu
adevrat, o substant si Iorme ,istorice! E aci o viat care reprezint o istorie autentic, nu mai putin
dect viata mpratilor medievali germani, cum ar Ii aceea a HohenstauIilor, de pild, desi dimensiunile
ei sunt, prin Iorta mprejurrilor, desigur neasemnat mai sczute. Dinamica, geniul, energia, demnitatea
voievodal, spiritul de initiativ, si vitalitatea exceptional puse de SteIan cel Mare n destinul su
istoric ar Ii Iost, prin virtutile lor, suIiciente s duc la crearea unui spatiu moldovenesc de ntinderi si
proportii imperiale. SteIan a Iost din belsug nzestrat cu toate calittile pentru plsmuirea unor asemenea
zri mprtesti de larg respiratie istoric.
mprejurri exceptional de grave (irezistibila expansiune turceasc) l-au silit ns, n cea mai mare
parte, si intermitent, la deIensiv, la reactiune, la consolidarea celor dobndite. Nici o alt epoc sau
moment din trecutul nostru nu ne druie un asa de intens prilej de a simti aroma mretiei pn la care ar
Ii putut creste istoria romneasc. Dar n Iaza ei cea mai hotrtoare istoria noastr n-a avut norocul, nu
s se Iac n pace, cci istoria nu se Iace n pace, dar norocul s Iie crutat de evenimente debordante si
s nu Iie oarecum Iizic zdrnicit n, posibilittile ei, prin interventia unor Iactori absolut coplesitori.
SteIan cel Mare a Iost prin chemare pe drumul unui cosmos romnesc. Energia si intuitia creatoare, puse
n tot ce a Icut pentru pmntul su n putinul rgaz ce i l-a ngduit permanenta aprare, ncoronat de
attea triumIuri, ar Ii meritat s nu Iie tiate att de brutal n calea desIsurrii lor Iiresti. Sub stpnirea
lui SteIan stilurile arhitectonice, bizantin si gotic, se adapteaz uimitor la necesitti organice si la matca1
local; sinteza lor nou e n stare, prin simplitatea solutiilor ei, s comunice oricui regretul c au Iost
prematur ntrerupte. Cte posibilitti nu s-au stins deodat cu domnia lui SteIan, sub care rsritul si
apusul se ntlnesc ntr-o alvie att de prielnic unei noi viziuni arhitectonice si metaIizice, nssi natura
romneasc era pe drumul de a deveni, datorit bisericilor si mnstirilor, care se integreaz asa de
gratios si de brbtesc n ea, o ,natur-biseric", de mare aspect pitoresc si solar-soIianic. Dar att
cldirea spatiului imperial, ct posibilittile unei monumentale culturi (pentru o asemenea cultur se
puseser bazele populare deodat cu ncrestinarea romnilor) au Iost zdrnicite prin unul din acele
Iulgere nprasnic-absurde care bntuie istoria omenirii. De ast dat lipsa de noim a istoriei poart n
manuale titlul: ,Expansiunea imperiului otoman". Retezarea posibilittilor romnesti a Iost de lung
durat. Un al doilea prilej att de prielnic pentru desIsurarea pe plan major a matricei stilistice
romnesti nu se va mai da niciodat romnismului. Pentru aceast matc btea atunci un ceas unic, care
nu se mai repet: niciodat! Acest ,niciodat" e de Iapt semniIicatia ultim a dramei ce s-a petrecut
atunci. Nu Iaptul n sine c tara trebuia nchinat sub o Iorm sau alta unei alte puteri era tragic, ci
mprejurarea c prin nchinare se pierdea, n momentul cel mai hotrtor, o dat pentru totdeauna,
posibilitatea unei evolutii organice si Iiresti a romnismului. Atunci ncepe de Iapt ,criza" poporului
romnesc, care de patru sute de ani se mentine aceeasi n Ielurite Iorme, metamorIozndu-se de la o
generatie la alta. Temeiul acestei crize este ntreruperea evolutiei Iiresti, ce Iusese sltat att de
Igduitoare si cu attea realizri pe o linie major n perioada voivodal pn n secolul al XVI-lea.
Geniul, vitejia si Iaptele de rzboi ale lui SteIan cel Mare n-au Iost n stare s salveze evolutia istoric
Iireasc a poporului romnesc. El n-a putut s lase urmasilor dect visul, cu Iata ntoars spre trecut, al
unor posibilitti. Faptele lui, ca si cele de mai nainte ale lui Mircea cel Btrn din cealalt tar
romneasc, si ca si Iaptele epice de mai trziu ale lui Mihai Viteazul, acel haiduc si cruciat ntr-o
singur persoan, care izbuteste s mute pentru o clip zrile romnesti, nu reusesc s mntuiasc
,evolutia" istoriei noastre. Ei reusesc numai s Iac din nou posibil involutia duhului romnesc. Ceea
ce de asemenea e o Iapt. Duhul romnesc se retrage nc o dat din ,istorie", sau nu va mai participa la
ea dect tangential sau n aparent, ncepe cu alte cuvinte n alt chip un nou boicot al istoriei, de
nItisri diIerite, dup regiuni. Ceea ce se desIsurase oricum pn la proportii de stat organic si de
cultur major, sub SteIan, devine iarsi viat anistoric, cultur trneasc, matrice stilistic cu nIloriri,
uneori de respectabil densitate, dar pe plan minor.
Vom asista de acum iarsi vreme de cteva veacuri la acea speciIic reactiune romneasc de
noncooperare cu istoria. E o mngietoare dovad de vitalitate si de instinct conservator acest mod de a
reactiona. Nu toate popoarele ajunse n zonele neguroase ale ursitei sau nIrnte si subjugate maniIest
aceast reactiune ,involutiv". Din Irecventarea trecutului recoltm chiar impresia c acest Iel de
popoare e destul de rar. n adevr cele mai multe popoare, mai mruntele, se las dup nIrngere ispitite
s participe la ,istoria" ce se Iace cu ele, peste ele, mpotriva lor. Rezultatul e de obicei disparitia lor,
dac nu Iizic, cel putin spiritual. Poporul romnesc ,boicotnd istoria" se retrage, mocnind interior,
ntr-o viat de tip organic; aceasta nu mpiedic de loc ca arta trneasc, arhitectura de stat, poezia si
cntecul popular s triasc chiar un timp de Irumoas eIlorescent, ntr-o epoc pentru ele ,anistoric".
Recunoastem c de ast dat retragerea din istorie nu mai e asa de total ca n vrsta de mijloc. O clas
asa-zis mai de elit, care nu nceteaz s participe la ,istoria" ce se Iace prin blestemat substituire din
partea altora pentru romni, se complace, cteodat destul de condamnabil, ntr-un Iel de ,surogat de
istorie". Din mtasea cuvintelor, din caierul mprstiat n toti spinii trii, se toarce chiar o limb literar
romneasc, menit s mbrace n vraj si srbtoare umile preocupri religioase (ndeosebi traducerile
Bibliei) si cronicresti (Miron Costin, Neculce). Aceast viat cultural, cu tot cuprinsul ei, un
maximum anevoie cucerit, deIicient, de-un caracter Iortuit, te las cu presimtirea amruie c totul
trebuia s Iie altIel dect s-a ntmplat s Iie. n parantezele deschise n cadrul istoriei ,altora" au loc
desigur si evenimente politice ,romnesti", toate purtnd ns mai mult pecetea ,aventurii" dect a unor
Iapte ,istorice". Aventurile, Iie chiar de simbolic anvergur, nu pot Ii n nici un caz conIundate cu
istoria, ntre aceste aventuri de culoare cvasiistoric, socotim de pild cele izvorte din visurile bizantine
imperiale, citite mai curnd din nori dect din stele, ale unui Vasile Lupu, domnitor cu momente
nendoios Irumoase, dar cam vanitos si prea aplecat spre strlucire gunoas. Tot astIel si Iaptele politice
ale genialului Dimitrie Cantemir se claseaz toate la rubrica aventurilor. Nu Iiindc, ntr-un moment de
cumpn istoric a rsritului, nu a prevzut ndeajuns cine va nvinge n rzboiul ruso-turc, ci Iiindc
chiar de nvingea Petru cel Mare, tarul intempestiv al tuturor rusilor, acesta nzuind spre mostenirea
cezarilor din imperiul rsritean, Cantemir, ar Ii Iost n orice caz osndit s devin ceea ce a devenit
cznd: un simplu consilier al tarului. Pentru judecata domnilor romni circumstantele sunt desigur
atenuante: n adevr nu li se permitea dect echilibristic, combinatii, intrigi, aventuri, din cnd n cnd
cte o Iapt bun, dar nu ,istorie". Aproape singur domnia si opera lui Constantin Brncoveanu,
minunat amestec de renastere si de bizantinism, de baroc si de orientalism, altoit pe romnism si
crestinism, ne apar, cu horbota lor artistic si de bineIaceri, ca o aluzie reconIortant la ceea ce ar.Ii
putut s Iie o epoc de adevrat ,istorie" romneasc. Rmnnd n pervazul criteriilor noastre initiale,
trebuie s stabilim c dup Mihai Viteazul nu se mai poate vorbi despre o ,istorie" n trile romnesti.
Poporul a luat drumul involutiei si, rmnnd cu sine nsusi, s-a realizat uneori ntr-o Ilor de o bogtie
uluitoare, pe un plan minor. Ceea ce se petrece deasupra, merit doar epitetul de ,cvasiistorie". Epoca
aceasta de suIerint si pitoresc, baladesc, dar nu epic, si-a avut cronicarii; ea nu poate avea nici astzi
altceva dect cronicari, Iiindc structura si greutatea ei nu o Iac apt pentru a Ii cntrit cu msuri
,istorice". Se pare ns c poporul pstreaz ntr-un Iel si n aceast epoc un ,dor" de ,istorie": viata si
Iaptele haiducilor le tin loc de istorie si de epos. B timpul n care nIloresc baladele haiducesti, si care
cronologiceste ar Ii poate de multe ori mai nimerit s Iie mprtit dup viata haiducilor, dac am avea
urme mai sigure despre ei, dect dup calendarul unor domnii de pripas, n Ardeal de alt parte, ceea ce
ar Ii putut lua nItisare istoric a Iost deviat, mplinindu-se hibrid, pe poteca denaturrilor. Un Ion
Huniade, splendid personalitate, Icea, n mare parte cu ostasi romni, istorie ungaro-europeah.
Fiul su, Matei Corvinul, cu desvrsire smuls din mediul etnic, s-a transplantat ntr-o ,Renastere"
de duh strin. Singurii romni ardeleni care au Icut ,istorie" s-au simtit din neIericire ispititi de steaguri
care nu intereseaz destinul nostru dect indirect. Ei reprezint cazuri cu totul exceptionale, suIiciente
totusi pentru a dovedi c am Ii avut cu vrI si ndesat aptitudini creatoare de istorie. Aceste exemple nu
trebuie niciodat uitate cnd e vorba s se ilustreze aptitudinile de ras. IndiIerent ns de ceea ce Iii
izolati si nstrinati ai si cucereau lturalnic, poporul romnesc din Ardeal continua n realitate
instinctiv boicotul istoriei, retras n viata de tip organic, cu cultura ei etnograIic-religioas. Subliniem
c boicotul istoriei nu apare n nici o alt provincie asa de drz si de consecvent ca la trnimea
romaneasc din Ardeal. Iat cteva strlucite documente. Una dintre cele mal importante preIaceri pe
care o nregistreaz istoria european este neaprat ReIorma. ReIorma a produs schimbri enorme n
viata suIleteasc, cultural si politic a continentului. Ardealul a Iost, precum se stie, printre cele dinti
tri invadate de noul duh (ca varietate de idei religioase, Ardealul Iace pn astzi concurent Elvetiei).
Au ptruns aci sporadic husitismul, masiv protestantismul, calvinismul, ca un inIiltrat unitarismul, iar
catolicismul si ortodoxia existau dinainte. Aproape toate aceste miscri, Iiecare pornind din Ianatismul
,singurei" doctrine salvatoare, s-au strduit s reIormeze si pe romni. Evident, cu acceptarea ntr-o
Iorm oarecare a ReIormei, acestia s-ar Ii contaminat de agentul Iebrei istorice si s-ar Ii ndrumat spre o
viat de linie major. Dac se dovedeste undeva eclatant boicotul istoriei, ca atitudine si reactiune
romneasc, este aci. Romnii, desi alctuiau cea mai numeroas si cea mai jeIuit de drepturi populatie
a Ardealului, rezist tentatiei multiIorme. Ei rmn compact n aIar de ReIorm. Sasii trec unanim.
Ungurii si secuii n mas. Romnii persist n conchilia lor steasc, strmoseasc, dispretuind chemarea
ceasului lumii. Acelasi lucru s-a petrecut si n secolul al XVIII-lea, cnd catolicismul de stat a ncercat
decenii n sir s atrag pe romni n istorie. Catolicismul a esuat. (Cci capturarea unei prti a romnilor
a nsemnat o simpl schimbare de Iirm. Unirea cu Roma nu le-a putut altera nici duhul religios, nici
stilul cultural.)
n genere romnii s-au Ierit, prin nepsare, s participe la o istorie care nu era expresia Iiintei lor. Nu
mai putin ns ei s-au aprat din rsputeri, cu izbucniri elementare, cnd amestecul strin le ameninta
patrimoniul vietii lor de tip organic, matricea stilistic, smnta unui viitor presimtit, autonomia srciei
lor. La jumtatea veacului al XVIII-lea Clugrul SoIronie, nconjurat,de garda lui de doisprezece
haiducei dup chipul si asemnarea apostolilor, magnetizeaz si rscoal trnimea ortodox din Ardeal,
devenind un Iel de voievod nencoronat, stpn absolut pe o mare parte a Ardealului: n lupt pentru
aprarea ortodoxiei. Se Icea un Iel de istorie de tip special, un Iel de istorie prin ,reactiune" Iat de ceea
ce venea dinaIar. Boicotul istoriei, atitudinea de totdeauna, ia din cnd n cnd proportii istorice.
Noncooperarea nceteaz prin scurte intervale de a Ii rezistent pasiv, preIcndu-se n reactiune
organizat. Cam acelasi lucru avea s se ntmple, pe un plan nu numai religios ci si social-economic si
national, n revolutia lui Horia (1784), iar mai trziu, Ir aspectul religios, n rezistenta activ a lui
Avram Iancu (1848). Boicotul istoriei, de amploare istoric, izbucnea de Iiecare dat, n esent, pentru
aprarea conchiliei spirituale si materiale a satului romnesc.
La nceputul veacului al XIX-lea, dup Revolutia Irancez si cutremurul napoleonic, deodat cu
nviorarea obsteasc a ideii nationale n Europa, se ivesc si sub tria romneasc ntile semne ale unor
actiuni politice constiente, care, consecvent, programatic si norocos urmrite, vor duce peste un secol, cu
logic de Iier, strns sprijinit de soart, la unitatea politic a poporului romnesc (1918). Etape
importante si necesare n dialectica si n strategia imanent a acestei ntregiri au Iost unirea principatelor
romnesti si cucerirea independentei politice a vechiului regat. Din momentul n care s-a constituit o
Romnie politic independent, satul romnesc, con-chilia, putea desigur, si Ir alt descntec, s-si
emit substanta si s ias n sIrsit din atitudinea de noncooperare cu istoria, si s apuce iar calea
evolutiei ca s umple cu gnduri si cu Iorme proprii cadrele statului. Conchilia ns, desi treaz n Ielul
su, nu s-a putut dezvolta asa de repede cum cereau necesittile de stat si reteaua complex a
interdependentei europene. Conchiliei i-ar Ii trebuit timp, Iiindc orice evolutie Iireasc cere timp.
Aceast ncetineal, ce se ntelege de la sine, a Icut ns ca statul s Iie invadat de Iorme conIectionate,
strine si improprii. De altIel mprejurarea c posibilittile de nou evolutie ni s-au hrzit de-abia ntr-o
Iaz de cultur european consumat ne Icea cu neputint o evolutie absolut Iireasc. Ne cuceream
independenta prin virtuti proprii de o parte, dar si prin jocul Iortelor europene. Nu puteam deci s ne
mentinem si s ne dezvoltm ca stat dect integrndu-ne n Europa, si acceptnd, de multe ori netrecute
prin nici o strung, Iorme croite cu IoarIeci strine. Satul romnesc, pstrtorul matricei noastre
stilistice, rmnea n urm; el si lua un sInt si iritant rgaz.
Recunoastem c nu se putea altIel. O evolutie Iireasc urmeaz soapta unor pravili misterioase, ea nu
se Iace la porunc si nici nu se poate accelera pe cale chimic. De alt parte nu era deloc recomandabil
s nu acceptm anumite Iorme de circulatie european Ir de a ne expune din nou primejdiei
descompunerii. S nvtm pentru nc putin timp sInta si iritanta rbdare. Satul, cu matricea sa stilis-
tic, se gseste n oIensiv mpotriva tiparelor care nu sunt Icute pentru Ipturile noastre, si va umple
ncetul cu ncetul, cu- substant proprie, att pe trm material, ct si pe trm spiritual, cadrele vietii
noastre de nivel major. Poate numai urechile noastre sunt de vin c nc nu aud cntecul cresterii si al
naintrii.
INFLUENTE MODELATOARE $I CATALITICE
Veacul al XIX-lea s-a nsrcinat s nregistreze toate etapele si peripetiile emanciprii politice a
poporului romnesc, ncheiat si mplinit deodat cu sIrsitul marelui rzboi. Strategia eliberrii, cu
concesiile inevitabile ce trebuiau Icute situatiei si constelatiilor epocii, ne-a silit din capul locului s
acceptm anume inIluente, spirituale si de civilizatie, europene. Cnd judecm unele aspecte nu tocmai
simpatice pe care le-am adoptat, de-a gata si prin import, deodat cu renasterea noastr, nu trebuie s
uitm mprejurarea atenuant c acest proces, decisiv pentru nssi existenta noastr, nu se putea n nici
un caz produce Ir de o hotrt ncorporare a noastr n cultura si n civilizatia european. Rezultatele
ncorporrii sunt oricum demne de luat n seam, cteodat chiar cu totul remarcabile, iar cele laturi
penibile rmn n Iond rscumprate de avantajul Ir pereche al liberttii. O privire n jurul nostru ne
prilejuieste mngierea naiv, si un pic rutcioas, dac voiti, c nu numai noi am trecut prin procesul
cu dou Iete, una de zi si una de noapte: adic prin procesul de autoconstituire si de imitatie. De
asemenea nu .numai noi suIerim de viciile de attea ori explicabile ce au Iost inIiltrate mai ales pturii
sociale conductoare n lunga perioad de dependent. Popoarele care ne nconjoar suIer si ele n
diverse msuri de aceleasi pcate, chiar si atunci cnd n-au Iost supuse acelorasi vicisitudini. Nu trebuie
prin urmare s ne osndim cu cuvinte nedrepte, dar nu trebuie nici s prezentm ca virtuti niste simple
neajunsuri. Fr de a Ii ctusi de putin romantici, putem aIirma c noi, din clipa n care a Iost
nmormntat SteIan cel Mare, nu mai puteam avea o ,istorie" nealterat. Istoria noastr nu mai putea s
Iie dect cvasiistorie, sau pseudoistorie, istorie deviat sau istorie prin reactiune, dar nu istorie de
evolutie Iireasc. Printre pcatele cele mai dureroase de care ne-am molipsit n perioada de dependent
este desigur acela de Ii pierdut simtul viitorului, orizontul temporal al evolutiei si al liniei majore.
Credinta c improviznd creezi e de Iapt dusmanul de altdat, care ntrzie printre noi n Iorma
propriei noastre deIiciente.
Integrarea noastr n reteaua determinantelor europene s-a Icut prin acceptarea categoric, uneori
chiar programatic, a unor nruriri apusene crezute salutare. Unele ne-au sosit n numele unor amintiri
ancestrale din trile romanice; la nceput sporadice din Italia, pe urm struitoare, masive, coplesitoare,
din Franta. Alte inIluente ne-au ncercat ca o solie din trile germanice. Acestea si-au mplinit rostul,
cteodat prin strecurare osmotic, de la vecin la vecin (catena nu e tocmai lung), cteodat datorit
struintelor unor oameni crescuti de-a dreptul ntr-un duh mai de la miaznoapte. Nu e locul s ne
pierdem ntr-o disertatie asupra constituirii vietii noastre de stat ca atare; n privinta aceasta nici n-am
avea multe de adugat la cele ndeobste stiute; dorim totusi s spunem cteva cuvinte despre inIluentele
spirituale. Vom ncerca s artm deosebirea de esent ntre inIluenta Irancez si cea german,
exercitate, ntia necurmat, a doua mai incidental, de un secol asupra vietii noastre culturale. S-au
remarcat desigur, cteodat chiar prea insistent, att din partea criticilor romni, ct si din partea
strinilor, urmele acestor tipare pe substant romneasc, dar nu s-a pus nc deloc problema naturii
acestor inIluente. S-a aIirmat doar global c inductiunea Irancez a Iost mai masiv si mai sustinut,
ceea ce de altIel e proIund adevrat. Vom vedea ns mai la vale c diIerenta dintre cele dou nruriri
nu e numai de grad, de intensitate si de amploare, ci si de gen, de calitate. Ceea ce, s sperm c nu
nadins, a rmas de Iiecare dat Ir mentiune. Mai nti cteva cuvinte despre cultura Irancez si despre
cultura german, si o caracterizare sumar a lor, sub unghiul capacittii lor inductive. Cultura Irancez si
cultura german, Iiecare cu calittile si cu scderile sale, reprezint dou mari aspecte si alctuiri
culminante ale spiritului european. Att cultura Irancez ct si cea german au o ,istorie" a lor, de
evolutie relativ Iireasc, realizat la adpost de incizii diIormante, n timp de multe secole. Ambele
culturi se desIsoar n Iaze, cu stadii intermediare, pe ,o linie major de dialectic stilistic.
Succesiunea stilurilor, cronologia lor, nu e chiar paralel n Franta si n Germania. Cnd una, cnd
cealalt, schiopteaz n urm. Initiativa stilistic apartine pentru unele domenii Frantei, pentru altele
Germaniei. Vrednic de luat aminte este ndeosebi Iaptul c realizrile stilistice corespunztoare din
Franta si din Germania maniIest un coeIicient etnic care mentine ntre ele permanent aceeasi deosebire.
Acest coeIicient diIerential intervine de Iiecare dat, Iie c e vorba despre gotic, despre clasicism, despre
baroc, Iie c e vorba despre rococo, despre romantism, despre naturalism sau despre simbolism.
DiIerenta dintre goticul Irancez si cel german, dintre clasicismul Irancez si cel german, dintre barocul
Irancez si cel german, se istoveste ntr-o Iormul egal. Formula e aceasta: Irancezul e n toate stilurile
sale mai msurat, mai sobru, mai discret, mai ,clasic" dect germanul. Germanul e n toate stilurile sale
mai de msurat, mai excesiv, mai particular, mai ,romantic" dect Irancezul. Goticul german e mai
,romantic" dect cel Irancez, barocul Irancez e mai ,clasic" dect cel german. Clasicismul german e mai
tomantic dect clasicismul Irancez, care e clasic pn la ,academic". Si asa mai departe. Nu credem s
se gseasc n toat istoria celor dou popoare nici un Ienomen exceptional care s nimiceasc
valabilitatea acestei Iormule. De unde vine aceast permanent diIerent? Ne e team c nu vom putea
rspunde ntrebrii dect circumscriind nc o dat constatarea. DiIerenta nu poate Ii lmurit dect
printr-un coeIicient etnic. Francezul, oricare i-ar Ii tendintele iscate de epoc, se simte ndrumat spre o
spiritualitate de Iorme mai rotunjite, mai clare, mai stpnite, mai discrete. Francezul tinde spre lamur
transparent, spre o cultur care e tipic, lege diaIan, un cristal, un model universal; el jertIeste
individualul de dragul msurii, al retusei si al echilibrului. Germanul cultiv particularul, individualul,
cetosul si pduraticul, si are un orizont care l ndeamn spre exces si de msurat n toate maniIestrile
sale stilistice. Cultura german are un caracter mai local, mai particularist, mai romantic, mai viu, mai
putin conIormist si mai putin academic dect cea Irancez. Francezul ca ,ins" e absorbit de un tip
generic. Germanul creste luntric, debordnd legea, umplndu-si cadrele individualittii sale ca atare.
Ce urmeaz de aci n ceea ce priveste capacitatea inductiv a acestor culturi, n raport cu spiritul
altor popoare? Cultura Irancez si arog, prin nssi natura sa, demnitatea unei valabilitti universale; ea
se consider ,model" mai presus de orice discutie, si n raport cu ,cellalt" ea nu admite dect s Iie
,imitat", ca exemplu suprem, ca lege si arhetip. Francezul de altIel, care si impune sie nsusi acest
tipar, nici nu s-a silit niciodat s se transpun n psihologia altor popoare. El e omul cel mai despuiat de
darul de a iesi din cercul magic al stilului su. Aceasta nu Iiindc darul i-ar Ii lipsit dintru nceput, ci
Iiindc n curs de secole el si-a sacriIicat posibilittile de acest Iel, lsndu-se absorbit de Iorme crezute
valabile ca atare.
Cultura Irancez dicteaz oricrui strin care se apropie de ea: ,Iii cum sunt eu!" Francezul nu va
ntelege niciodat pe strinul care va rspunde: nu! Aceasta atitudine i s-ar prea cel putin monstruoas.
Cultura german, Iiind cu totul altIel orientat, nu va ridica niciodat pretentia: Iii cum sunt eu! Cultura
german are constiinta mretiei sale, dar ea se simte particular, ea si cunoaste nltimile si adncimile,
dar n acelasi timp ea si d seama de caracterul ei local si individualist. Ea nu se recomand neaprat ca
un model, Iiindc nu tinde spre clasic; prin tot belsugul ei de Iorme si alctuiri ea e romantic, izvornd
dintr-un cult primordial al individualului. Cnd apare n Iata strinului, ea, prin chiar Iirea ei, sItuieste:
,Iii tu .nsuti". A nu ntelege acest apel intrinsec nseamn a nu ntelege nimic din natura intim a
culturii germane. InIluenta spiritului german asupra celorlalte popoare a avut deci mai putin caracterul
unui model de imitat, ct caracterul unui apel la propria Iire, la propriul duh etnic al acestor popoare.
Cunoastem din chimie substantele care, Ir de a se combina cu anume alte elemente, nlesnesc numai
combinatia acestora ntre ele. Acele substante active, care rmn totusi pe din aIar, se numesc
,catalitice". InIluenta german e mai mult de natur catalitic dect modelatoare. Ea e un agent prielnic
unei reactiuni de sine stttoare. Ea avantajeaz Iormatiunea proprie a celuilalt. Ea nlesneste un joc, n
care nu intr. Ea ,mosesti" n sens socratic. Cultura Irancez e ca un maestru care cere s Iie imitat;
cultura german e mai curnd un dascl care te orienteaz spre tine nsuti. E oportun s amintim c asa-
numitul curent al slavoIilismului, de pild, de ale crui atitudini si ideologie se resimte toat viata
spiritual ruseasc de un secol ncoace, s-a ivit si a nIlorit sub magia ocrotitoare a romantismului
german. Gnditorii rusi, vizionarii stepei, care cereau o valoriIicare neconditionat a vietii religioase
ortodoxe, si care, cei dintii, si-au ndreptat interesul spre mujicul rus, ca spre Mesia sau spre purttorul
misiunii rusesti n lume, descind dintr-o cunoscut metaIizic german. Trebuie s recunoastem c rusii
au asimilat aceast IilozoIie, nu ca o mas doctrinar n stare s-i copleseasc pe dinuntru, ci n Iorma
unui ,apel" la ei nsisi.
1. Aceste idei despre cultura Irancez si german au Iost adesea exploatate de publicisti romni Ir
de a indica izvorul lor. Se cuvine deci s amintim c studiul nostru a aprut ntia oar n aprilie 1936.
Ei au luat deci contact mai mult cu atmosIera, primvratec Iertil a IilozoIiei germane, si n aceast
atmosIer ei si-au vzut deodat crescnd toate potentele particulariste. Era un contact aproape magic, ce
i-a strnit ca o ridicare de steaguri dintr-un somn ce tinea chiar de la nceputul vremurilor. Atingerea a
avut eIecte tocmai contrare celor ce prin anticipatie se atribuie de obicei unei ,nruriri. Unii gnditori
rusi s-au aplecat cu totul asupra mujicului teoIoric, asupra duhului local, si au nceput de pe aceast
pozitie, cu miros de tmie si hum, s critice cu o impresionant impetuozitate ntreaga cultur
apusean.
Critica si problematizarea culturii europene a nceput la dreptul vorbind n Rusia, mult nainte ca
aceast desprtire de sine nsusi s se Ii ivit n Europa, ca autocritic. Criza culturii europene a Iost cel
dintii presimtit de aceia pe care i-a trezit ntru spirit. Expresia cea mai nalt a curentului slavoIil
rmne Dostoievski, pentru care Europa era un ,scump cimitir". SlavoIilismul constituie cea mai
strlucit dovad cu privire la capacitatea ,catalitic" a culturii germane. Un popor strin are prilejul s
simt eIectele acestei culturi n primul rnd ca un apel la sine nsusi. Prin atmosIera ei aceast cultur nu
ndeamn la imitatie, ct la gsirea sinelui si la o reactiune mpotriva a tot ce acoper sinele. IdentiIicm
desigur si ntr-un asemenea proces de trezire datorit unui agent din aIar, o Iorm a inIluentei, dar se va
recunoaste c acest Iel de inIluente merit alte epitete dect acelea care duc la imitatie pur si simplu.
Genul ,catalitic" e compatibil cu demnitatea uman, orict de nalt idee am avea despre ea.
La Iel cu rusii ne gsim si noi, ntr-o situatie hotarnic, debitori apusului. Interesant e c inIluentele
de natur catalitic ne-au venit, sub Iorma apelului la noi nsine, aproape totdeauna de la germani. Luati
istoria literaturii si a spiritualittii romnesti de la 1800 pn astzi si veti descoperi c cel putin
momentele mai importante de ntoarcere la noi nsine, de cutare si de gsire a romnescului, se datoresc
unui contact ,catalitic", direct sau indirect, cu spiritul german.
Respectnd proportiile, semnalul nvierii pe care l-a dat Gheorghe Lazr echivaleaz pentru noi cu
Iapta rscolitoare de constiinte a unui Fichte pentru Germania. Cu Lazr ncepe la noi constiinta Iilo-
zoIic a limbii romnesti. El visa s Iac din acest grai haina unei culturi majore. A nu se uita: Lazr era
un elev al gndirii germane. Undeva n Iund de zare se ivesc zeii tutelari, de prezenta crora el nsusi
poate nu-si da seama: monadologia individualist a lui Leibniz si Iolclorismul lui Herder.
Impulsul lui Lazr a Iost hotrtor, dar poate nu destul de puternic pentru ca evolutia de apoi s nu
mai Iie expus nici unui Iel de crize. La un moment dat, cnd spiritul roman (antic si catolic) a sedus
unele nobile spirite romnesti la o imitatie pe cale de a denatura cu desvrsire graiul romnesc,
reactiunea decisiv si istoric a venit prompt si transant, ca o lovitur de spad, tot din partea unei
personalitti, care s-a nimerit s treac prin scoal german: Titu Maiorescu. Am nsemnat cele dou
momente numai n treact, ca s ne oprim cu mai mult interes asupra Ienomenului, de o adncime si de o
amploare unic, prin care se ilustreaz hotrtor teza noastr despre natura catalitic a inIluentei
germane asupra duhului romnesc. E vorba despre Eminescu.
Constiinta etnic, din ale crei Iormule ne mai hrnim si astzi, a lui Eminescu a Iost Iormat gratie
unei ample inductiuni germane, dar o anume vraj de acest soi a desctusat n el si izvoarele
inconstiente, cele mai proIunde, ale cntecului romnesc Istoria si critica noastr literar au Icut, dup
cum se stie, o adevrat vntoare dup ideile de mprumut ale lui Eminescu. SatisIactia gonacilor de a
Ii Icut o descoperire, real sau Iictiv, a cam mpiedicat pe istoricii si criticii nostri s se aplece mai de
aproape peste conIiguratia nativ a poetului. Figura poetului a Iost reconstituit, stngaci si nedemn, mai
mult printr-o tehnic de mozaic. Putinii care s-au declarat mpotriva metodei de reconstituire exterioar
din hrburi colorate vorbesc cu ndrepttit entuziasm despre ,duhul eminescian" si despre ,suIletul
romnesc" care si-a gsit expresie superioar n opera poetului. Acest Iel de a vorbi e ns global; ,duhul
eminescian", ,suIletul romnesc" sunt cuvinte, simple cuvinte Irumos cadentate si amenintate s devin
Iabul, ct timp nu le substitui o viziune mai precis, ntrebarea e: n ce consist duhul eminescian si
suIletul romnesc? Partea nti a ntrebrii, reIeritoare la duhul eminescian, depseste considerabil
mgura preocuprilor crora ne-am dedicat n studiul de Iat. Dat Iiind ns c n lucrarea noastr am
vorbit tot timpul despre ,matricea stilistic" romneasc si despre determinantele ei, e cazul s artm
cum s-a revelat aceast matrice n Eminescu. Nu credem s ne lsm sedusi de nluciri aIirmnd c
revelatia a avut n adevr loc. Ea a Iost nlesnit de o inductiune catalitic de alt natur dect
obisnuitele inIluente ale cror urme pot Ii artate cu degetul. Ceea ce e important a Iost ns consecvent
trecut cu vederea.
Schopenhauerismului si budismului li s-a dat n schimb, n opera lui Eminescu, proportii de
eleIantiaz.
Prea putini si-au dat seama c aceste mprumuturi nu devin constitutive pentru personalitatea lui
Eminescu, ci rmn elemente de constiint suprapuse, prin natura lor poate tocmai contrare substantei
suIletesti intime a poetului. Eminescu cel adevrat e accesibil numai unei analize mai reverentioase. n
Iata operei lui Eminescu trebuie s tinem, ca n Iata operei nici unui alt romn, seama de ,inconstient" si
de ,personantele" acestuia. De aci trebuie abordat Ienomenul, n inconstientul lui Eminescu ntrezrim
prezenta tuturor determinantelor stilistice pe care le-am descoperit n stratul duhului nostru popular, doar
altIel dozate si constelate, din pricina Iactorului personal. Acel orizont al spatiului ondulat, speciIic
duhului nostru popular, apare personant si Ioarte insistent n poezia lui Eminescu. E drept c structura
orizontic, ondulat, nu e simbolizat, n opera lui Eminescu, att prin imaginea ,plaiului", ct prin
imaginea ,mrii" si a ,apei". Ondularea, valurile, legnarea sunt elemente dintre cele mai Irecvente
n poezia eminescian. S-ar putea aIirma chiar c poetul recurge hipnotic, iarsi si iarsi, la aceste
elemente de expresie. Marea nu e pentru Eminescu un prilej de pierdere n inIinit, sau un simbol al
dinamicii Iurtunoase, ct un simbol al ondulrii, al legnrii, un simbol al unui anume melancolic
sentiment al destinului, ritmat interior ca o alternant de suisuri si coborsuri. Culegem la ntmplare
cteva exemple, care ilustreaz aceast structur orizontic.
Stelele-n cer
Deasupra mrilor
Ard deprtrilor,
Pn ce pier.
Dup un semn,
Cltind catargele,
Tremur largele
Vase de lemn:
Niste cetti
Plutind pe marile
Si misctoarele
Pustietti.
Din LuceaIrul acest peisaj orizontic:
El tremur ca alte dti
n codri si pe dealuri,
Cluzind singurtti
De misctoare valuri.
Sentimentul legnrii:
Luminis de lng balt
Care-n trestia nalt
Legnndu-se din unde
n adncu-i se ptrunde
Si de lun si de soare
Si de psri cltoare,
Si de lun si de stele
Si de zbor de rndunele
Si de chipul dragei mele.
Avem aici imaginea unui ntreg cosmos contaminat de ,legnare".
Ce te legeni, codrule,
Fr ploaie, Ir vnt,
Cu crengile la pmnt?
Structura orizontic a ,ondulrii" e mbibat la Eminescu pn la saturatie de un sentiment al
destinului.
n aIar de aceast structur orizontic presimtim n opera lui Eminescu, mai rar maniIestat ce-i
drept, si determinanta soIianic. LuceaIrul are, nu numai prin motivele de poveste, ci si n toat
atmosIera sa, ceva din reIlexele aurii ale transcendentei cobortoare n lume. LuceaIrul ca personaj e
Irate buri cu Eonii intermediari ntre cer si pmnt, din sistemele gnostice, n prima Iorm a poeziei
LuceaIrul, n prima ncercare de poetizare si versiIicare a basmului ce l-a Inspirat pe Eminescu,
LuceaIrul este numit ,Eon". n Iinalul poeziei deIinitive personajul de lumin rosteste sentinta, static
transIigurat si dominator, ca o Iigur de arhanghel teocratic:
Trind n cercul vostru strmt
Norocul v petrece,
Ci eu n lumea mea m simt
Nemuritor si rece.
Nzuinta spre pitoresc si gseste o documentatie dintre cele mai ample n opera lui Eminescu.
Ajunge s amintim de pild pe Clin.
Iar dac ar Ii s ilustrm simtul de nuant si de discretie al poetului, ar Ii indicat poate s citm
aproape n ntregime Sara pe deal, sau versurile ,Si dac ramuri bat in geam si se cutremur plopii".
Dincolo de acest mnunchi de determinante, personal colorate, dar care tin de o matc stilistic
etnic, exist n inconstientul lui Eminescu si determinante pur personale, care-l leag ns deIinitiv de
matricea etnic. Vom mai scoate n relieI un nucleu suIletesc, dinamic, central, din care ni se pare c
deriv laturi aproape indeIinibile ale conIiguratiei sale spirituale. Pentru a ne tia drum pn la acest
smbure, trimitem lturalnic la: unele cercetri pe trmul psihologiei abisale. Cercettori prestigiosi au
artat, ca s ne oprim numaidect la un exemplu concret, c n adncul subconstient al americanului de
astzi, de obrsie anglo-saxon, se pstreaz ca un cheag deIinitiv statornicit, un ideal omenesc, spre
care americanul din-toate clasele tinde, Ir a-si da seama, si de care el se las subconstient nrurit n
toate atitudinile de viat, secret sau Itis, cotidian. Idealul subconstient, de magia creia se resimte
toat viata americanului, este reprezentat prin Iigura brbteasc a indianului, cpetenia de trib,
arhicunoscut din literatura pentru tineret, si cu care s-au luptat strmosii actualului american. Dac s-ar
Iace un sondaj abisal n psihologia romnului de toate zilele sau a omului balcanic n genere (deloc n
sens peiorativ), s-ar descoperi, credem, undeva n zonele sale suIletesti cele mai obscure, un ideal
brbtesc colectiv, si anume acela al ,haiducului". Multe laturi psihologice ale balcanismului se explic
prin persistenta, n zone suIletesti umbratice, a acestui ideal colectiv, caracteristic unei ntregi regiuni.
Dar nu insistm. Voiam s dm numai niste exemple.
Emitem anume prerea c, ntocmai cum americanul se identiIic subconstient cu cpetenia indian,
sau omul balcanic cu haiducul, tot asa Eminescu personal pare a se Ii identiIicat si el cu un ideal sub-
constient, cu totul particular: anume cu acela al ,tnrului Voevod". Voevodul romn, icoan luminoas
alctuit din suprapunerea mai multor imagini din epoca de istorie romneasc dinaintea lui 1500, este
pentru Eminescu eIigia secret care-l absoarbe, care-i compenseaz insuIicientele, care l magnetizeaz.
Subconstient, raportarea la un ideal voievodal ia proportii de identiIicare. Subconstient Eminescu se
vedea un tnr voievod. Acest Iapt apare uneori lmurit, uneori numai ,personant" n poezia lui. n
Unele poezii identiIicarea se declar n termeni nendoielnici, n poezia Doina e evocat SteIan cel Mare.
Poetul apeleaz la marele Voievod s execute ceea ce el nsusi ar Iace:
,SteIane Mria Ta,
Tu la Putna nu mai sta
Las' arhimandritului
Toat grija schitului"... etc...
,LuceaIrul" (simbol al Ideii-Eminescu) ntrupndu-se:
,Prea un tinr Voievod
Cu pr de aur moale
Un vnt giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale".
Nu e nevoie s aruncm pe cntarul documentatiei Scrisorile, unde epoca voievodal e evocat
insistent si tematic. C Eminescu a Iost atras de epoca voievodal e o remarc simplisim, care n-a
scpat pn acum desigur nici celui din urm elev de liceu. Tematica aceasta e ns numai semnul vizibil
al unor atitudini si stri suIletesti care eman dintr-un nucleu mai proIund al personalittii lui Eminescu.
Sustinem din parte-ne, cu hotrre, c identiIicarea subconstient cu ,tnrul voievod" Iace parte
integrant din structura si substructura suIleteasc a lui Eminescu. Una dintre poeziile cele mai
desvrsite ale lirismului eminescian este Ir nici o ndoial rvasul pe care tnra odrasl voievodal l
scrie ,dragei sale de la Arges mai departe":
De din vale de Rovine
Grim, Doamn, ctre Tine,
Nu din gur, ci din carte.
C ne esti asa departe.
Te-am ruga, mri, ruga,
S-mi trimiti prin cineva
Ce-i mai mndru-n valea Ta:
Codrul cu poienele,
Ochii cu sprncenele;
C si eu trimite-voi
Ce-i mai mndru pe la noi:
Oastea mea cu Ilamurile,
Codrul si cu ramurile,
CoiIul nalt cu penele,
Ochii cu sprncenele.
Si s stii c-s sntos,
C, multmind lui Cristos,
Te srut, Doamn, Irumos.
Aceast minune poetic (cte s-au scris la Iel n literatura universal?) nu poate Ii produsul simplu al
unei preocupri tematice, nici rezultatul aplecrii unui poet romantic asupra unui subiect ce-i cdea
ntmpltor n mn. Poezia izbucneste prea Iiresc si prea organic dect s ne putem declara multumiti
cu o asemenea interpretare. Lirismul lui Eminescu, de Iorme ndelung muncite cu o pasiune lionardesc
pentru desvrsirea aceluiasi motiv, ia aspecte de un Iiresc si de o att de sugestiv, vnjoas si Iraged
n acelasi timp, naivitate, tocmai n clipa cnd el poate n sIrsit s scrie ca un ,tnr voievod'', acel alter
ego subconstient al su. Dincolo de tematica istoric-romantic, ce poate Ii si accesorie, identiIicarea cu
tnrul voievod e un coeIicient structural al poetului, un coeIicient Ir de care Eminescu nu ar mai Ii
Eminescu. Poetului i se pare c pdurea i sopteste:
n al umbrei ntuneric
Te asamn unui print
Ce se uit-adnc n ape
Cu ochi negri si cuminti;
Si prin vuietul de valuri
Prin miscarea naltei ierbi,
Eu te Iac s-auzi n tain
Mersul crdului de cerbi
Imaginea Voievodului l obsedeaz; ea e deIinitiv, ea devine metaIor, debordnd de semniIicatii.
Iat, de pild, Codrul i se pare un asemenea Voievod:
mprat slvit e codrul,
Neamuri mii i cresc sub poale,
Toate nIlorind din mila
Codrului, Mriei Sale.
Lun, Soare si LuceIeri
El le poart-n a lui herb,
mprejuru-i are dame
Si curteni din neamul Cerb.
E aci o viziune voievodal-sacral despre natur. Natura pstreaz astIel la Eminescu ceva din aerul
voievodal-sacral si atunci cnd ,Voievodul" nu mai apare, ca termen explicit, n evocrile sau n
descriptiile sale. Eminescu cnt natura n asa Iel c ea devine un cadru n care se simte prezenta unui
Voievod, chiar si atunci cnd Voevodul nu e amintit n nici un chip. Ca un alteg ego mai proIund,
,tnrul Voevod" este oarecum subiectul liric subnteles, implicat, al poeziilor. Codrul, marea, lumea,
lacul, dealul, valea sunt cntate de multi poeti, de ctre cei mai multi, dar asa cum le cnt Eminescu,
toate acestea, codrul, marea, luna, lacul, dealul, valea dobndesc nu stim ce particular domneasc
demnitate, aproape sacral; parc n mijlocul lor ar Ii permanent prezent un invizibil tnr Voievod.
Oare acea melancolie speciIic eminescian nu deriv ntre altele si din dezacordul ntre realitatea
constiintei si viziunea sa despre natur, izvort dintr-un dor subconstient, elevat prin secreta prezent
voievodal ? E o lume ntreag, simtit si trit, care se cldeste n suIletul lui Eminescu n preajma
personajului cu care el se identiIic. Aceast prezent nevzut, tainic, necurmat, mprumut o
atmosIer unic lumii poetului. Cel mal adesea e vorba desigur numai despre o arom, despre tonalitti,
despre imponderabile elemente de magie poetic, de abia simtite, vag ntrezrite, bnuite.
S citm poezia Peste vrIuri:
Peste vrIuri trece lun,
Codru-si bate Irunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sun.
Mai departe, mai departe,
Mai ncet, tot mai ncet,
SuIletu-mi nemngiat
ndulcind cu dor de moarte.
De ce taci, cnd Iermecat
Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei dulce corn,
Pentru mine vreodat?
Proiectati peste Iigura lui Eminescu aura voievodal si veti ntelege linistea sacral a acestei
melancolii, n multe din poeziile lui Eminescu, si poate c n cele mai caracteristice, transIigurarea liric
se datoreste unei tainice contopiri cu un vis voievodal. Ne permitem n privinta aceasta o paralel ntre
Eminescu si un alt mare poet.
Ne gndim la poetul german: SteIan George (de ast dat o paralel care nu poate Ii deloc n
dezavantajul lui Eminescu, deoarece SteIan George a nceput s scrie binisor dup moartea poetului
nostru). Lumea spiritual a lui SteIan George este determinat, credem, de asijderea, de o subconstient
identiIicare cu un tip ideal, a crui central permanent mprstie o lumin si o coloare cu totul aparte
asupra lucrurilor plsmuite de acest poet si asupra tririlor sale: avem de a Iace de ast dat cu prezenta
secret, n natur si n lume, a unui mprat medieval roman-german.
A acelui mprat, simbol al unui spatiu larg, continental, de atribute spirituale mixte, italo-
germanice, sub oblduirea cruia se ntrupeaz dorul de miazzi de totdeauna al omului de la
miaznoapte, si setea barbarului de a se ntrece pe sine nsusi, nsusindu-si Iorme solare.
Inseilnd aceste consideratii, nu putem pretinde s Ii istovit Iigura spiritual deosebit de complex a
lui Eminescu. De o asemenea intentie ne-a distantat obiectul nsusi al examenului nostru. Nu ascundem
totusi bucuria si satisIactia de a Ii putut atrage atentia asupra ctorva aspecte ale acestui poet, care se
integreaz concludent n viziunea noastr despre matricea stilistic romneasc. Un adnc proces,
organic-romnesc, a izbucnit din trmul cellalt, gratie substantei spirituale a poetului n primul rnd,
dar nu n mic msur si datorit unor nruriri strine, care, reduse la ultima expresie, nsemnau de Iapt
un struitor apel la el nsusi. Au cntat si Bolintineanu si Alecsandri trecutul si prezentul romnesc, dar
la acestia totul rmne pe un plan tematic, decorativ, constient, local patriotic. La acestia totul e
substituire de termeni unui model imitat lucid si cu srguint. Pastelurile lui Alecsandri sunt romnesti
prin temele lor, tratate descriptiv dup preceptul: hai s Iim romni. Cnd Eminescu spune ,dulce corn",
sugereaz o lume de subterane melancolii, si o natur n care simti, Ir s Iie amintit, prezenta unor
taine umbroase, care nu pot Ii captate tematic. Poezia lui Eminescu e cldit pe mai multe portative.
Ea e plin de complexe ,personante" ale unor structuri inconstiente. De altIel n asemenea aspecte
trebuie s cutm pe Eminescu, iar nu n bietele reminiscente schopenhaueriene-budiste, sau n motivele
brute, cltoare, care l arat tributar romantismului timpului. De aceste mprumuturi a putut Iace atta
caz numai o critic incapabil de a vedea dincolo de materia unei opere literare. Exist o ,Idee
Eminescu", iar aceasta s-a zmislit sub zodii romnesti.
Ea poate Ii lesne dezghiocat de aparentele derutante, si nu mai putin lesne ea poate Ii periat de
cenusa unor vulcani de aiurea ce i-a czut pe umeri. Eminescu, din moment ce a izbutit s-si realizeze
ntr-o seam de bucti poetice substanta proprie, urmeaz s Iie judecat n primul rnd dup aceste
bucti, nu dup acelea unde el nu e el. Exist o Idee Eminescu; ea s-a mplinit cnd i-a btut ceasul, nti
Iiindc omul care o purta s-a nscut asa ca substant si aptitudini, si al doilea Iiindc nIlorirea a Iost
prielnic ocrotit de acea atmosIer educativ a culturii n a crei scoal omul si-a Icut ucenicia.
Pentru sprijinirea tezei noastre despre existenta unei inIluente de natur catalitic, dincolo de cea
modelatoare propriu-zis, ar Ii suIicient cazul Eminescu. Dar Iiindc un alt exemplu ne st tocmai la
ndemn, s-l amintim si pe acesta. Satul romnesc avea s-si gseasc, sub nItisarea sa de sntate
idilic, o expresie adecvat ntr-un alt poet, cruia de asemenea i-a Iost dat s creasc sub o nrurire pe
care am convenit s-o ntelegem ca scoal ntru gsirea sinelui.
L-ati ghicit desigur. E vorba despre George Cosbuc. Ca material poetic Cosbuc e mai romnesc
dect Eminescu. Cosbuc realizeaz ns romnescul prin descrierea vietii Iolclorice. De asemenea si
temperamentul lui Cosbuc e un ecou al temperamentului trnesc, n Eminescu matricea stilistic
romneasc, cu apriorismul ei proIund inconstient, devine creator pe un plan major. Eminescu e de un
romnism sublimat, complex, creator. El e mai aproape de ideea romneasc; Cosbuc e mai aproape de
Ienomenele romnesti. Cosbuc ar reprezenta poporul romnesc printr-un Iel de consimtmnt
plebiscitar, Eminescu l reprezint printr-un Iel de legitimism de ordin divin.
Critica noastr a tinut la Iiecare pas s Iac o conIuzie cu totul regretabil, pe care ne-am strduit s
o nlturm. Problema important a diIerentei de natur ntre Ieluritele inIluente culturale trebuia
ridicat. Disocierea inIluentelor n una ,catalitic" si alta ,modelatoare" se explic n Iond prin nssi
natura culturilor de la care pornesc inductiunile. Cultura romneasc alctuieste un vast cmp de
veriIicare a acestei disocieri. Fapt e c unei linii (Gheorghe Lazr-Koglniceanu-Maiorescu-Eminescu-
Cosbuc) de inductiune german (inIluent catalitic), i putem opune o linie de inductiune Irancez
(Alexandrescu-Bolintineanu Alecsandri-Macedonski), care se nIirip si se desvrseste sub auspiciile
unei inIluente ,modelatoare". Natural c alturi de cele dou genuri de inIluente exist si Iorme mixte.
S ni se dea voie s renuntm la ilustrarea liniilor prin exemple de personalitti n viat. Operatia
aceasta o lsm n grija cititorilor. Mai nsemnm doar c privim cazul lui Caragiale ca Iiind ntre linii;
spiritul su epigramatic e peninsular, venind neaprat de la sud, prin ras. Se spune despre Caragiale c
iubea ntr-un Iel cvasiIeligios muzica german. Teatrul su mrturiseste n orice caz despre puternice
inIluente Iranceze. Despre Caragiale se crede de obicei c n-ar Ii descoperit dect o singur realitate
autentic: pe aceea a mahalalei balcanice-romnesti, de care se simtea legat printr-un soi de dragoste cu
semn negativ. S nu uitm ns nici Hanul lui Mnjoal, povestire n care Caragiale realizeaz, cu
personaje de burghezie incipient, o atmosIer local aproape baladesc. Ce mestesug n mpletirea
elementelor de viat organic si de magie, de pitoresc sud-est european si de aventur suprareal crescut
n poveste! Darul cu care Caragiale stie s dozeze toate aceste elemente si s ne comunice o viziune att
de complex, Ir s par deloc ncrcat, ne pun n contact cu substraturi suIletesti ale lui, pe care satira
lucid, creia el i s-a-nchinat n toate Ielurile, ne Iace prea adesea s le trecem cu vederea.
Apriorism romnesc
n ciuda inIluentelor care-si disput inutil pmntul nostru, n ciuda interIerentelor care si Iac jocul
nestatornic n tara si n suIletul poporului nostru, exist un ,romnism", n ntelesul superior al unui
complex, sau al unei constelatii, cu totul aparte, de determinante spirituale. Dincolo si mai presus de
misterul sngelui, romnismul e un patrimoniu stilistic, alctuit n parte din determinante ce-i apartin
exclusiv, n parte dintr-un raport intim, de natur Iunctional si de dozaj, al unor determinante care-l
depsesc. Exist o vie matrice stilistic, n lumina creia romnismul ne apare ca un ansamblu, conturat
din latente si realizri. Nimic nu ne prilejuieste, ca aceast matrice stilistic, posibilitatea de a vedea n
romnism un complex susceptibil de a Ii cuprins ntr-o imagine ideal sporit. Ne-am Iurit despre acest
romnism spiritual, dincolo de Iaptele si de jocul de ape al Iolclorului si al istoriei, o viziune menit
poate unui destin pragmatic. E viziunea unui cristal viu, a unui complex de potente creatoare. Care sunt
aceste potente? E nainte de toate un anume ondulat orizont spatial, cel mioritic, si la Iel un orizont de
avansare legnat n timp. Ele Iormeaz coordonatele unei spiritualitti. Fuzioneaz cu aceste orizonturi
nainte de orice un sentiment al destinului, trit tot ca o ondulare, ca o alternant de suisuri si coborsuri,
ca o naintare ntr-o patrie sideral, unde se urmeaz ritmic dealurile ncrederii si vile resignrii. Vine
pe urm siragul celorlalte determinante: o preIerint artat categoriilor ,organicului", ale lumii, si o
tendint de transIigurare ,soIianic" a realittii. Nzuinta Iormativ se contureaz si e activ ndeosebi
ca orientare spre Iorme geometrice si stihiale, aceasta ntr-un chip organic atenuat. Adugm
mnunchiului o invincibila dragoste de pitoresc si de asemenea un Ioarte vdit simt al msurii si al
ntregului. Pentru rotunjirea complexului s mai notm c toate determinantele se realizeaz oarecum
sub surdin; parc n izbnda lor se pune un mare Iru; totul se nIptuieste cu un uimitor simt pentru
nuant si cu tot atta simt al discretiei.
La constituirea viziunii abstracte despre romnism, ne-am reIuzat aportul cert sau problematic al
elementelor de natur istoric. Nu operm dect cu elemente transcrise n spiritul teoriei noastre
stilistice dup realitti Iolclorice-culturale. Nu ne-a interesat nici un moment geneza istoric a acestor
Iapte, ci Iaptele, esenta si substratul lor. Ne-am Ierit de speculatii n preajma unor elemente de situare
istoric, precum: dacismul, slavismul, romanitatea. Deocamdat ntrebrile: ce e dacic, ce e romanic, ce
e vechi slav? nu sunt tocmai vitale pentru noi. Nici vitale, nici prea invittoare pentru dezlegtorii de
ghicitori. AstIel, de ntrebri ne azvrl, n situatia actual a cercetrilor, ntr-un imens labirint, pentru
care Ariadna nu si-a tors nc Iirul salvator, n adevr, certitudinile n acest domeniu nceteaz de ndat
ce depsim bunoar hotarele Iilologiei, iar Iilologia nu avem impresia c ne-ar putea conduce pn n
pragul substantelor. Am crezut deci c ne gsim pe un teren mult mai sigur ncercnd s circumscriem,
un dozaj de determinante, de-o vdit eIicient, si s retinem cteva aspecte singulare, care Iac din noi o
relativ entitate. Ne-am dat ns n acelasi timp seama, dintru nceput, c ne miscm pe un trm de
Ienomene plastice si ntr-o atmosIer de imponderabile si de arome. Axele acestei zone elastice, de
spontaneitate si de interIerente, pot Ii artate ca linii certe de orientare numai printr-un usor exces de
imaginatie abstract. Ne-am ngduit si aceast licent, de care nu se poate scuti nici o ideologie, n
studiul nostru Orizont si stil, am artat cum toate potentele care se mbin n mnunchi pentru a alctui
mpreun o matrice stilistic joac de Iapt pentru duhul uman rolul unor ,categorii". Ele se imprim
inconstient tuturor creatiilor umane, adic viziunii despre lume a omului. Ar Ii vorba asadar despre un
Iel de ,apriorism" al spontaneittii umane n genere spre deosebire si mai presus de apriorismul simplu
al ,cunoasterii. Apriorismul stilistic, al crui cuib si vatr e inconstientul, l nchipuim variabil de la o
regiune la alta, sau de la un popor la altul. Expunerile care ocup toat ntinderea acestui studiu ne
ndrepttesc s enuntm teza despre existenta unui apriorism romnesc. S nu ne sperie termenul, n
Iond acest apriorism nu nseamn altceva dect o circumscriere IilozoIic mai pregnant a aIirmatiei
despre existenta unor Iactori stilistici activi, care-si pun pecetea nendoielnic pe produsele geniului
nostru etnic.
mprejurarea c pn acum ,matricea stilistic a Iost mpiedicat de vicisitudinile veacurilor s se
maniIeste, n ntregime si consecvent cu sine nssi, altIel dect pe plan minor, ajungndu-se doar la o
Ioarte nIloritoare cultur popular (mai nIloritoare dect a popoarelor apusene), nu constituie un
element de bilant deIinitiv. Judecind dup unele simptome, avem suIiciente motive s sperm c duhul
inconstient al nostru se va maniIesta n viitor si pe un plan major. Am aIirmat mai sus c ,istoria"
noastr nu mai poate Ii o succesiune de Iorme ingenue, din ea nssi, parteno-genetic, pur, nealterat.
Tot att, de adevrat e ns c o matrice stilistic, existent, rmne un puternic organ de asimilare a
inIluentelor strine. Ea poate s se aIirme n poIida tuturor inductiunilor spirituale de aiurea. Matricea
noastr stilistic nu va mai putea Ii, Iireste, pus la adpost de asemenea inductiuni. Prins n reteaua
determinatiilor continentale, ea va utiliza de acum totdeauna si un material si Iorme de mprumut. Nu
mai putin ns ea va putea s-si aIirme suveranitatea.
RsIoind cu atentia cuvenit istoria popoarelor apusene, remarcm c desIsurarea ei are un caracter
eminamente ritmic. Istoria poporului Irancez, a celui german, a celui italian, ni se nItiseaz ca o
alternant, ca o cadent de ,epoci".
Totul se petrece ca si cum popoarele apusene si-ar desIsura posibilittile, Iormative si materiale, n
chip succesiv. Acest gen de istorie, dinamic, dialectic, absolut temporal, succesiv-ritmic, reprezint
un tip de istorie, propriu n orice caz popoarelor apusene. Ne ntrebm ns dac istoria de linie major
trebuie neaprat s aib un caracter succesiv-dialectic. Din Irecventarea istoriei altor popoare, asiatice n
primul rnd, culegem impresia c ar exista si o istorie n care posibilittile, Iormative si materiale, ale
unui popor se realizeaz, n timp ce-i drept, dar simultan, paralel si rectiliniar; adic nu succesiv-
dialectic, cu Iaze mai mult sau mai putin unilaterale, ci ca o crestere masiv si de aspect continuativ.
Posibilittile inerente unei matrici stilistice se pot deci nIptui pe plan major, Iie ntr-o istorie succesiv-
dialectic, Iie ntr-o istorie simultan, de crestere dreapt. Ce drum va apuca matricea stilistic
romneasc e greu de ntrezrit. Dar cteodat o simpl constatare poate s tin loc de proIetie: noi nu
ne gsim nici n apus si nici la soare-rsare. Noi suntem unde suntem: cu toti vecinii nostri mpreun
pe un pmnt de cumpn.
Animatorii culturii romnesti, Ilcri de sacru elan n poarta vnturilor, si ntind, de un secol si mai
bine, unul altuia, mostenirea de ndemnuri. Nici unuia dintre ei nu i se poate reprosa sumetia, sau uitarea
de sine, de a Ii atribuit poporului nostru o misiune mesianic n lume.
Ei s-au tinut departe de asemenea hibride extazuri, si bine au Icut. Cunoastem ndeajuns, din
colindrile noastre prin Europa, iluminrile caraghioase si grimasele, jalnic lipsite de duhul autoironiei,
ale unora dintre mesianicii nostri vecini. De acest steril Ioc luntric ne-a aprat pn acum Dumnezeul
bunului-simt. S ndjduim c ne vom putea cuviincios ndeplini rolul nostru sub acest petic de cer si
Ir de a mbrca mantia mesianic. De la o vreme aceast mantie pare o hain de conIectie, care nu
mprumut o prea Irumoas Iigur nici mcar popoarelor cu putere de inductiune mondial. Pn acum
nici un popor nu a devenit mare pornind de la un program mesianic.
Examenul atent si struitor al culturii noastre populare ne-a dus la concluzia reconIortant despre
existenta unei matrici stilistice romnesti. Latentele ei, ntrezrite, ne ndrepttesc la aIirmatia c avem
un nalt potential cultural. Tot ce putem sti, Ir temerea de a Ii dezmintiti, este ca suntem purttorii
bogati ai unor exceptionale posibilitti. Tot ce putem crede, Ir de a svrsi un atentat mpotriva
lucidittii, este c ni s-a dat s luminm cu Iloarea noastr de mne un colt de pmnt. Tot ce putem
spera, Ir de a ne lsa manevrati de iluzii, este mndria unor initiative spirituale, istorice, care s sar,
din cnd n cnd, ca o scnteie, si asupra crestetelor altor popoare. Restul e ursit.
GENEZA METAFOREI $I SENSUL CULTURII
Lucian Blaga
1937

CULTUR MINOR $I CULTUR MA1OR
FilosoIia contemporan Iace o deosebire ntre culturile ,minore" si culturile ,majore", dar disocierea
suIere nc de grave imprecizii. Culturile minore poart si numele de culturi ,etnograIice", iar culturile
majore sunt denumite si culturi ,monumentale". Cnd se vorbeste despre o ,cultur minor", desigur c
nu toti cercettorii acord epitetului o acceptie peiorativ, n adevr, termenii acestia denumesc mai
curnd Iapte distincte prin natura lor, dect o gradatie, care ar implica o judecat de apreciere, ntre o
cultur minor si o cultur major se poate stabili o ntie deosebire, sumar, pe temeiul unui criteriu
exterior, dimensional. Natural c acest criteriu dimensional, Iiind exterior, nu e decisiv. Spre a deveni
operant, el cere n orice caz s Iie aplicat n spiritul unei Ioarte ngduitoare elasticitti. O cultur minor
se mentine ndeobste pe planul unor plsmuiri sau creatii de dimensiuni mai mrunte, ct vreme cultura
major ar putea s Iie identiIicat n creatiile iperdimensionale. Ajunge ns s rostesti aceast
propozitie, spre a-ti da seama c n adevr nu prea poti s beneIiciezi de avantajele punctului de vedere
dimensional, dect Icnd unele rezerve. Orice rigiditate n aplicarea criteriului compromite sau anuleaz
numaidect Ioloasele posibile. AstIel se stie bunoar c o cultur asa-zis minor poate Ioarte bine s
mbrtiseze creatii de proportii impresionante, cum sunt epopeele populare. Dar tot asa se stie c si dintr-
o cultur major pot s Iac parte nu numai plsmuiri cu nItisare de munte, ci si attea creatii, care nu
ntrec propozitiile unei aripi de zeIir sau ale unui cntec popular. Una dintre minunile liricei apusene, n
cadrul unei ntregi culturi majore, este nendoios acea poezioar a lui Goethe, care ncepe cu versul
,Uber allen GipIeln ist Ruh"'. Si poezia nu e mai lung dect adierea unui suspin. A vorbi despre o
cultur major sau minor n perspectiva exclusiv a criteriului dimensional rmne asadar un procedeu,
care ar putea s dea loc unor penibile nentelegeri. O cultur nu poate Ii privit cu att mai major, cu ct
produsele ei se nimeresc s Iie de dimensiuni mai gigantice. Criteriul de diIerentiere dimensional, Iiind
cel putin insuIicient, solicit o completare cu un criteriu calitativ-structural. Mai nainte de a propune un
asemenea criteriu structural, amintim c morIologia culturii a ncercat s deosebeasc cultura minor si
cultura major sub unghiul ,vrstelor". MorIologii au abordat cu un Iel de Iamiliaritate naiv aceast
chestiune, si privind cultura ca un ,organism" de sine stttor, nzestrat cu un ,suIlet" al su, au cutat s
nteleag cultura major si cultura minor ca dou vrste ale unuia si aceluiasi organism. Cultura minor
ar echivala cu copilria, iar cultura major cu maturitatea uneia si aceleiasi culturi. Subiectul, eul
vrstelor, ar Ii dup conceptia morIologic unul si acelasi: un anume ,organism cultural". Cultura minor
si cultura major sunt diIerentiate de ast dat sub unghiul cresterii n timp a unei existente organice de
sine stttoare. S retinem acest lucru: ,vrstele" culturii nu au, n conceptia morIologic, nimic de-a
Iace cu vrstele ,omului", cci nu omul este subiectul creator de cultur, ci cultura cu ,suIletul" su e
subiect pentru sine, si-si are ca atare vrstele sale proprii, ca orice organism autonom. DeIinitia aceasta a
avut poate norocul s ndestuleze curiozitatea unor decenii orientate cu totul biologic. Pe noi nu ne
multumeste. MorIologii au simpliIicat lucrurile mult dincolo de limitele ngduitului, cznd si n
pcatul de a preIace o metaIor curent n ipostaz real, n studiul de Iat vom avea de mai multe ori
prilejul s artm c n realitate cultura nu este un ,organism" si nici purttoarea unui ,suIlet" special.
NeIiind un organism de sine stttor, cum pretind morIologii, cultura nu poate avea nici ,vrste". Teoria
vrstelor culturii st sau cade cu teoria morIologic-biologic despre cultur, teorie creia ne-am luat
sarcina s-i eliberm certiIicatul de deces. Si totusi, ,copilria" si ,maturitatea" ne mbie dou
concepte,care servesc de minune la diIerentierea culturii minore de cultur major. Trebuie s ne
ntelegem doar asupra sensului, cu care urmeaz s ncrcm aceste cuvinte. Vrstele pot s Iie privite
din dou puncte de vedere: ca Iaze, ca simple etape, Ir de ax proprie si cu limite curgtoare, dar si ca
structuri autonome, ca dou Iocare, care-si aIirm neatrnarea. ,Copilria", privit ca etap, este desigur
numai o pregtire n vederea maturittii, o Iaz provizorie; ,maturitatea" este si ea, ca etap, doar o
delt, n care se revars copilria. Ca realizare autonom ns copilria si are structurile ei unice,
incomparabile, multumit crora ea nceteaz de Iapt de a mai Ii o simpl Iaz provizorie. Ea e un tinut
ngrdit, o durat autarhic cu centrul n sine nssi, bucurndu-se de o deplin suveranitate n hotarele
ei. Nu mai putin si ,maturitatea" si are, si ea, Ielul su autonom, structurile sale ireductibile, indiIerent
de aspectul ei Iazic ca atare. Vrstele, ca simple etape pe o simpl linie ascendent, sunt cezuri ntr-o
conIiguratie temporal n Iond nentrerupt. Privite ns ca structuri, iar nu ca etape, copilria si
maturitatea si au, Iiecare pentru sine, autonomia lor, prin aceea ce continuitatea liniei se sIarm.
Copilria se aIirm prin aspecte, valori, structuri, unice, incomparabile; ea are o nIlorire si o culminatie
n sine si pentru sine. Cert, copilria privit sub unghiul acestor structuri, nceteaz de a mai Ii o simpl
pregtire pentru vrstele celelalte. Structurile psihologice autonome ale copilriei si ale maturittii
umane ne dau posibilitatea unei diIerentieri structurale ntre cultura minor si cultura major. Trebuie s
ncetm ns de a privi cultura ca un subiect aparte, ca un organism, care si-ar avea vrstele sale, si s o
ntelegem exclusiv n Iunctie de om si de psihologia vrstelor acestuia. Cultura minor are ceva
asemntor cu structurile autonome ale copilriei omenesti. Iar cultura major are ceva asemntor cu
structurile autonome ale maturittii omenesti. Vom vedea c aceasta este cu totul altceva, dect cele
enuntate de conceptia morIologic, care vorbeste despre vrstele ,culturii" ca atare. C o cultur minor
nu este ns vrsta copilreasc a unei culturi, care ar creste ca un organism independent, parcurgnd Iaze
inevitabile, se dovedeste eclatant prin Iaptul istoriceste controlabil c o cultur minor poate s
dinuiasc mii si mii de ani, s devin aproape atemporal, Ir ca s mai adopte vreodat alt structur.
,Copilrescul" culturii minore nu are nItisarea unei Iaze de o anume durat, ci aspect de structur, care
poate i etern. Cultura minor nu este asadar ntia vrsta a unei culturi nteleas ca subiect de sine
stttor, destinat s se maturizeze ncetul cu ncetul, cum se ntmpl cu orice organism independent.
Cultura este obiect de creatie uman, nu ,subiect organismic" independent, ca un parazit al omului.
AstIel cultura minor este o cultur creat prin prisma structurilor copilresti ale omului, si ca atare ea
poate s dinuiasc si s se perpetueze indeIinit. La Iel, cultura major nu este vrsta inevitabil a
maturittii unui pretins organism cultural suprapus omului; o cultur major este numai creat prin
darurile si virtutile maturittii omului, pe temeiul si datorit structurii acesteia ca atare. Omul, n
calitatea sa de creator de cultura si realizeaz plsmuirile Iie prin darurile si structurile copilriei, Iie
prin cele ale maturittii. Creatorii sunt si pot s Iie ns oameni de orice vrst. Interesant e, cum n
cadrul unei culturi minore, toti oamenii creatori, de orice vrst, stau sub constrngerea unor norme si
structuri proprii copilriei. Copilria, ca un complex de structuri, poate deveni deci un Iel de prism, prin
mediul creia se realizeaz o matrice stilistic n Iorma particular a unei culturi minore. Maturitatea ca
un complex de structuri poate de asijderea s devin o asemenea prism, prilejuind o cultur major.
Aspectul minor sau major al unei culturi este n consecint exclusiv o problem de psihologie a
creatorilor si a colectivittii, iar nu o problem de vrst ,real" nici a creatorilor de o parte, dar nici a
unui pretins subiect organismic al culturii, parazitar suprapus omului, de alt parte. Producerea unei cul-
turi majore sau minore nu este, zicem, o chestie de vrst real a oamenilor creatori. Intervine aci n
Iunctionarea demiurgului dominanta exclusiv si Ioarte ciudat a unor structuri proprii unei anume
vrste. E desigur un paradox aproape de necrezut c oameni maturi se supun docili unor structuri, care
anatomic si Iiziologic nu le mai apartin, intrnd cu entuziasm n robia copilriei. Si tot un paradox e
mprejurarea ca niste copii s poat crea sub constrngerea unor structuri, care anatomic si Iiziologic nc
nu le apartin, intrnd n robia maturittii. Dar asa se petrec lucrurile. S-ar zice c creatorii de cultur au
dou vrste: una e virsta real, biologic, individual, cealalt e o vrst. adoptiv, sub ale crei
auspicii ei creeaz ca sub nrurirea unei atotputernice zodii. Cultura minor este asadar o cultur creat
sub dominatia si sub constrngerea structurilor proprii copilriei, n nteles de ,vrst adoptiv" a
creatorilor. O cultur minor poate s Iie ns deosebit de nIloritoare si de bogat. Ct de nIloritoare si
de bogat poate s Iie o cultur minor, care nu merit niciodat dispretul nimnui, o stim bunoar din
experientele noastre cu privire la cultura popular romneasc. Cititorii ne vor nsoti pe drumul
amintirilor pn n satul romnesc, spre a se Iamiliariza putin cu o asemenea cultur minor, de multiple
si nIlorite aspecte.
Amintirile noastre din copilria petrecut la sat coincid desigur cu ale celor mai multi dintre cititori.
Ne aducem aminte: vedeam satul asezat oarecum nadins n jurul bisericii si al cimitirului, adic n jurul
lui Dumnezeu si al mortilor. Aceast mprejurare care numai trziu de tot ni s-a prut Ioarte
semniIicativ, tinea oarecum isonul ntregii vieti, ce se desIsura n preajma noastr, mprejurarea era ca
un ton, mai adnc, ce mprumuta totului o nuant de necesar mister. Localizam pe Dumnezeu n spatiul
ritual de dup iconostas, de unde l presimteam iradiind n lume. Nu era aceasta o poveste, ce ni s-a spus
ca multe altele, ci o credint de neclintit. Fceam o transant deosebire ntre ,povestea-poveste" si
,povestea adevrat". TopograIia satului era plin de astIel de locuri mitologice. La Iiecare pas
pespectivele se adnceau si se nltau. Tinda vecinului, totdeauna Ioarte ntunecoas, era Ir doar si
poate un loc, n care, cel putin din cnd n cnd, si mai ales dumineca, se reIugia diavolul. Nu am ncercat
ntr-o zi, cu alti douzeci de copii, toti ptrunsi de Iiorii unui sInt rzboi, s-l izgonim, strnind cu Iel de
Iel de unelte niste zgomote ca de trib aIrican? Tinda aceea, ungher simplu ca toate tindele, avea pentru
noi ceva din aura neagr a inIernului. Dar undeva Ung sat mai era si un sorb; convingerea noastr era,
c acel noroi Ir Iund rspundea de-a dreptul n iad, de unde ieseau si clbucii. Trebuie s te transpui n
suIletul unui copil, care st tcut n marginea sorbului si-si imagineaz acea dimensiune ,Ir Iund", ca
s ghicesti ce poate nsemna pentru om o geograIie mitologic. Satul ntreg era cuibrit de Iapt ntr-o
geograIie mitologic, n rpa rosie, prpstioas, din dealul viilor, slsluia aievea un cpcun. Acesta se
tinea departe si sta oarecum la pnd la marginea lumii. AstIel satul era situat n centrul existentei si se
prelungea prin geograIia sa nemijlocit n mitologie si n metaIizic. Mitologia si metaIizica alctuiau
pervazul natural si de la sine nteles al satului. Satul exist n constiinta copilului ca o lume, ca unica
lume, mult mai complex alctuit si cu alte zri, mai vaste, dect le poate avea un mare oras, sau
metropol, pentru copiii si. Atingem cu aceasta problema deosebirii dintre ,sat" si ,oras". Satul nu este
situat ntr-o geograIie pur material si n reteaua determinantelor mecanice"" ale spatiului, ca orasul;
pentru propria sa constiint satul este situat n centrul lumii si se prelungeste n mit. Satul se integreaz
ntr-un destin cosmic, ntr-un mers de viat totalitar, dincolo de al crui orizont nu mai exist nimic.
Aceasta este constiinta latent a satului, despre sine nsusi, ndrznim s Iacem aIirmatia, Iiindc, asa e
nteles si trit satul, n apogeul copilriei, a crei sensibilitate singur posed o perIect aIinitate cu
modul existen: tial al satului. S privim n schimb orasul. Copilul se pierde aici prsit de orice
sigurant. La oras constiinta copilului precoce e molipsit de valorile relative ale civilizatiei, cu care el
se obisnuieste, Ir de a avea ns si posibilitatea de a o ntelege. Credem c nu exagerm spunnd c la
oras, copilria n-are apogeu; orasul taie posibilittile de dezvoltare ale copilriei ca atare, dnd suIletelor
degrab o ndrumare btrnicioas. La oras copilul este n adevr ,tatl brbatului", adic o pregtire
pentru vrstele seci. La sat copilria devin o structur autonom, care nIloreste pentru sine. Omul
crescut la oras parvine s nteleag, sau s se preIac a ntelege, cauzali-ttile mprejmuitoare, dar el nu I
ace personal niciodat experienta vie a lumii ca totalitate, adic o experient muiat n perspective
dincolo de imediat si de sensibil. A tri la oras nsemneaz a tri n cadrul Iragmentar si limitele impuse
la Iiecare pas de rnduielile civilizatiei. A tri la sat nsemneaz a tri n zariste cosmicsi n constiinta
unui destin emanat din vesnicie. Ne lum voie s evocm o conversatie ntre copii. Nu o inventm
pentru a broda literatur pe marginea ei; ci o reproducem de pe discul de cear al celei mai Iidele
memorii. Nu aveam mai mult de sapte ani. Eram vreo cinci bieti, toti cam de aceeasi vrst; stm n
cerc, calmi, n mijlocul ulitii, pe nserate. Numai stim n ce legtur s-a ntmplat ca unul s arunce
ntrebarea: ,Cum o Ii, cnd esti mort?" Unul dintre noi a rspuns nentrziat, ca iluminat: ,Mort trebuie
s Iie ca si viu. E asa c nici nu stii c esti mort. Noi bunoar stm aici n cerc si vorbim, dar poate c
suntem morti, numai c nu ne dm seama", nc o dat, scena s-a petrecut ntocmai. N-am mpodobit-
o cu nici un detaliu imaginar. Ne-aducem desvrsit de bine aminte si de Iiorul ncercat n Iata
prpstioase! perspective deschise prin rspunsul acelui biat. Era acel cutremur, ce-l ncerci n
copilrie, ca si mai trziu, cnd calci prin preajma ultimului hotar. O Ietit,' prieten de joac, se ctra n
prunii cimitirului, crescuti din morminte. Spunea srind c vrea s vad ,ce gust au mortii", si ncerca
prunele. Cnd musca dintr-o prun amar, spunea c mortul de la rdcin trebuie s Ii Iost om ru. Cnd
nimerea n alt pom o prun dulce, zicea c mortul de la rdcin trebuie s Ii Iost om bun. Iat conceptii,
viziuni, presimtiri, care nasc n chip Iiresc, n lumea satului. Ne amintim Ioarte bine cum ieseam
cteodat seara n ograd. n bezn zream dintr-o dat calea laptelui si stelele, ca ciorchinii grei si mari,
coborte pn aproape de coperisele de paie. Privelistea era coplesitoare; sub impresia ei triam n
credinta c ntr-adevr noaptea stelele coboar pn aproape n sat, participnd ntr-un Iel la viata
oamenilor si ascultndu-le rsuIlarea n somn. Sunt aci n joc sentimente si vedenii nealterate de nici un
act al ratiunii si de nici o cosmologie nvtat si acceptat de-a gata. Iat experiente vii, care leag cerul
de pmnt, care Iac o punte ntre viat si moarte, si amestec stihiile dup o logic primar, creia
anevoie i te poti sustrage, si care ni se pare cu neputint n alt parte, dect n mediul nteles si trit ca o
,lume", a satului. Fiecare sat se simte, n constiinta colectiv a Iiilor si, un Iel de centru al lumii. Numai
asa se explic orizonturile vaste si naive n acelasi timp, ale creatiei populare, n poezie, in art, n
credint, si acea trire, care particip la totul, precum si siguranta Ir gres a ntruchiprilor, belsugul de
subntelesuri si de nuante, implicatiile de inIinit rezonant si nssi spontaneitatea neistovit. Omul
satului, ntruct izbuteste s se mentin pe linia de apogeu, genial, a copilriei, trieste din ntregul unei
lumi pentru acest ntreg; el se gseste n raport de suprem intimitate cu totul si ntr-un nentrerupt
schimb reciproc de taine si revelri cu acesta. Omul orasului, mai ales al orasului, care poart am-
prentele timpurilor moderne, trieste n dimensiuni si stri tocmai opuse: n Iragment, n relativitate, n
concretul mecanic, ntr-o treaz tristetejsi n lucid superIicialitate. Impresiile omului de la oras, puse pe
cntar de precizie, ngheat, devenind mrimi de calcul; ele nu se ampliIic prin raportare intuitiv la un
cosmos, nu dobndesc proportii si nu se rezolv n urzeli mitice, ca impresiile omului de la sat.
Despre satul romnesc se poate n genere aIirma, Ir de vreo restrictie esential, c mai pstreaz ca
structura spiritual, aspecte de natura acelora, despre care tocmai vorbim. Ne putem Ioarte bine nchipui
c pn mai acum vreo sut si ceva de ani, psihologia, structura suIleteasc ,adoptiv" a steanului
nostru, de orice vrst, s Ii Iost de natur ,copilreasc". Desigur c pe urma contactului diIormant,
direct si indirect, cu civilizatia timpului, satul romnesc s-a deprtat si el, cteodat chiar destul de
penibil, de aceast structur. Nu e mai putin adevrat ns c n toate tinuturile romnesti, mai poti s
gsesti si astzi sate, care amintesc ca structur suIleteasc ,copilrescul". ,Copilresc" este satul, care
se socoteste pe sine nsusi ,centrul lumii", si care trieste n orizonturi cosmice, prelungindu-se n mit.
Ga tip antipodic al acestui sat, credem c s-ar putea cita deex. asezrile mrunte, cu nItisare ca de sate,
din America de Nord, acele sumbre si uniIorme asezri de lucrtori si Iermieri, tinute laolalt de un
interes rational colectiv, dar niciodat de magia naiv a unui suIlet colectiv. Dac satul nostru este cldit
n jurul bisericii, din care iradiaz Dumnezeu, n pomenitele asezri americane biserica e mai putin un
slas al lui Dumnezeu, ct un Iel de ntreprindere ca si banca coloniei, o societate pe actiuni. Pastorul
tine predici cu invitatii ca la cinematograI si cu preturi de intrare. Nu vom pune numaidect si ntru totul
la ndoial credinta acelor bravi cetteni (se spune c unii sunt Ioarte credinciosi), dar credinta lor e
integrat, ca un surub bine uns, n angrenajul vietii proIesionale, nchinat cu totul succesului practic. S
ni se ngduie mndria de a aIirma, c din punct de vedere uman steanul nostru reprezint un tip mult
superior, mult mai nobil, mult mai complex, n naivitatea sa. Satul nostru reprezint o asezare situat si
crescut organic ntr-o lume total, care e prezent n suIletul colectiv ca o viziune permanent eIectiv si
determinant. Fermierul american, simtindu-se alungat la periIeria existentei, e vesnic abtut de
nostalgia orasului, cu gndul la bogtie, cu Irica de mizerie. Cu Dumnezeul su localizat ntr-o singur
celul a creierului, el nu se integreaz deschis n cosmos, ci se simte doar chemat s exploateze
,rational" un Iragment al acestuia, sau s-l prseasc n clipa cnd Iragmentul nu mai renteaz1.
Am ncercat n studiile noastre de IilosoIia culturii s punem n relieI aspectele sau categoriile
stilistice ale vietii si ale duhului nostru popular. Nu vom repeta aci, ce am spus n acele studii despre
,matricea stilistic" a culturii noastre. Am tinut doar s ntregim punctele de vedere, puse n evident
alt dat, cu cteva noi observatii. Satul romnesc, n ciuda srciei si a tuturor neajunsurilor cuibrite n
el prin vitrega colaborare a secolelor, se nvredniceste n exceptional msur de epitetul autenticittii.
Mai precis: ntre nenumratele sate romnesti gsim attea si attea asezri, care realizeaz ca structur
suIleteasc ntocmai termenii deIinitiei, pe care o acordm ,copilriei". Satul ca asezare de oameni este
o colectivitate cuprins n Iormele interioare ale unei matrici stilistice, dar ntregul su ,stil" se rea-
lizeaz oarecum prin prisma structurilor autonome ale ,copilriei". Cosmocentrismul satului nu trebuie
nteles ca o groteasc tr-
1. Eseistul nostru Vasile Bncil a scris pagini magistrale despre structura suIleteasc a steanului n
Gnd romnesc, pp. 140 156, 1937.
stura de megalomanie colectiv, ci ca o particularitate, ce deriv dintr-o suprem rodnic naivitate.
O cultur minor si o cultur major pot s Iie pn la un punct realizrile plastice ale uneia si
aceleiasi matrici stilistice; n cazul acesta cultura minor nu reprezint vrsta copilriei, iar cultura
major vrsta maturittii, ca si cum ar Ii vorba de cresterea unui singur mare organism de sine stttor.
C nu e vorba de vrste ale culturii nssi, se dovedeste, o repetm, prin mprejurarea deosebit de
concludent c att o cultur minor, ct si o cultur major, pot avea norocul s dinuiasc indeIinit de
mult timp, chiar mii de ani. Ceea ce ar Ii o imposibilitate, dac cultura minor ar Ii n adevr o vrsta
real a unui subiect viu. Vrstele au un proIil si o conIiguratie de o durat precis si limitat. De Iapt o
populatie creeaz o cultur minor, atunci cnd si realizeaz, n plsmuiri de tot soiul, posibilittile
stilistice, cu darurile si virtutile proprii copilriei; o populatie creeaz o cultur major, cnd si
realizeaz aceleasi posibilitti prin jgheaburile structurale proprii maturittii, ca atare. Cultura major nu
este apogeul sau piscul celei minore, cci att cea minor, ct si cea major si au, ambele, apogeele lor,
de sine stttoare. Examinnd conIormatiile, aptitudinile si habitusul copilriei, si cele ale maturittii, ni
se d posibilitatea de a circumscrie sugestiv notele caracteristice ale culturii minore, spre deosebire de
cele ale culturii majore. Copilria ca structur e imaginativ, pasiv deschis destinului, spontan, naiv
cosmocentric, de o Iulgurant sensibilitate metaIizic, improvizatoare de jocuri, Ir simtul perenittii.
Maturitatea e n primul rnd volitional, sustinut si metodic activ, ea se aIirm cu ncptnare n Iata
destinului, si organizeaz un cmp de nrurire, e expansiv-dictatorial, dar si msurat din prudent, e
rational, are simtul perspectivelor si al triniciei, e constructiv. Copilria maniIest un pronuntat simt
pentru totalitti nediIerentiate, maturitatea exceleaz printr-un acut simt al diIerentierii si pentru domenii
specializate. Copilul, desi mai vegetativ, se simte un mic demiurg, si se comport naiv ca atare; omul
matur, desi mnunchi de energii, si d seama de limite, si se intercaleaz n natur si n societate ca n
sisteme ierarhice. Copilul se complace ca subiect al jocului de unul singur chiar n colectivitate; omul
matur ntelege avantajele activittii concentrice si ale colaborrii si se nroleaz ngduitor ntru
initiative, a cror ducere la capt implic grupuri si multimi. O cultur minor este izbnda unui stil
ntruchipat de un suIlet colectiv, de o populatie oarecare, prin darurile si virtutile proprii copilriei.
Aceasta nu nsemneaz ns c o asemenea cultur e Icut de ,copii". O cultur minor e creat de
oameni maturi, care ns n calitatea lor de creatori de cultur stau ntr-un Iel sub zodia ,copilriei".
Chiar dac altIel sunt oameni seriosi si rationali. Precum se vede vrsta real nu oblig pe creatori la
comportri n consecint. O cultur major realizeaz posibilittile stilistice ale unui suIlet colectiv prin
darurile si virtutile proprii ,maturittii". Nici aceasta nu nsemneaz ns c o asemenea cultur e Iurit
numai de oameni maturi, ea poate Ii Icut de oameni de orice vrsta, care stau ns n chip secund sub
zodia maturittii. Ioana d'Arc, Mozart, Rimbaud, desi copii, sunt creatori de istorie si cultur major,
nc o dat asadar: cultura minor nu este copilria unei culturi, care va deveni neaprat major, n
crestere ca un singur organism, parazitar suprapus omului. Cultura minor e creat doar sub constelatia
eIicient a ,copilriei", n nteles de vrsta adoptiv a unei ntregi colectivitti. Totusi cultura minor e
creat de oameni maturi, sau dac voiti, de oameni de orice vrsta. Mutatis mutandis, aceleasi aIirmatii
se rostesc cu egal ndrepttire si cu privire la cultura major.
Trecutul omenirii oIer suIiciente probe pentru trecerea de la o cultur minor la o cultur major.
Cultura major a vechiului Egipt, att de admirat de cteva decenii ncoace, si despre care mult timp s-a
crezut c a aprut oarecum dintr-o dat, gata, cu scut si cu lance, ca stiuta zeit din capul stiutului zeu,
avea o corespondent minor anterioar acelei majore. La vreo sut de kilometri spre apus de actuala
albie a Nilului, s-a gsit vechea albie, astzi complet seac si acoperit de nisipurile deserturilor. Pe
malurile strvechiului Nil s-au descoperit ns rmsitele unei culturi minore, care prezint aproximativ
aceleasi motive si aceleasi aspecte stilistice ca si cultura egiptean major. Despre cultura si arta gotic
monumental se stie astzi c n-a aprut dintr-o dat, neprevzut, ca un havuz tsnit spre cer. Aceleasi
motive si aspecte stilistice au existat si mai nainte, ca realizri consecvent sustinute, n cadrul unei
culturi populare, etnograIice, la diverse semintii germane sau celte. Trecerea aceasta de la minor la
major, nu se Iace ns Iiindc ar Ii vorba de o crestere liniar, inevitabil, a unui organism, care de la
copilrie ar merge-spre maturitate. Trecerea se Iace Iiindc creatorii de cultur, oamenii, de orice vrst,
dar mai ales oameni maturi, evadeaz la un moment dat din vraja vrstei adoptive, care-i ncercuieste,, si
accept alt vrst, tot n sensul unor structuri adoptive. Oamenii unei colectivitti nceteaz la un
moment dat de a mai crea prin prisma structurilor copilriei si ncep s creeze prin prisma structurilor
maturittii. Faptul tine de ordinea atitudinilor spirituale si nu a vrstelor organice reale. Structura au-
tonom a unei anume vrste poate s joace deci rol de constelatie determinant n creatia cultural,
indiIerent de vrst real a creatorilor, care poate Ii oricare. Copilria ca vrst adoptiv. a colectivittii si
a creatorilor prilejuieste culturi minore; maturitatea ca vrst adoptiv a colectivittii si a creatorilor
produce culturi majore, n cadrul culturilor minore se Iace c omul nu devine creator, dect preIcndu-
se, ntr-un anume Iel, iarsi n ,copil", la cadrul culturilor majore, omul nu devine creator dect adoptnd
o mentalitate matur, chiar dac se ntmpl ca el s Iie un copil,, ca Ioana d'Arc, ca Mozart sau ca
Rimbaud. Cultura minor si cultura major se explic deci prin Ienomenul de psihologie colectiv al
,vrstelor adoptive". Problema aceasta de psihologie colectiv a vrstelor adoptive, pe care o deschidem
ntia oar ca atare, e susceptibil de altIel de o lrgire si de nuantare. N-ar Ii desigur lipsit de interes s
se cerceteze, n ce msur, aproape Iiecare epoc, chiar de durat mai scurt, din istoria culturii
europene, e stpnit de Iiecare dat de atmosIera unei alte vrste, adoptive, de care se ptrunde ntreaga
psihologie creatoare a unei colectivitti, n curs de-o generatie sau mai multe. Sunt perioade magic
strbtute de atmosIera ,tineretii", n tot ce se creeaz,, chiar dac creatorii nu sunt toti oameni cu
adevrat tineri (Sturm und Drang, sau perioada expresionismului), sunt perioade strbtute de msura si
vigoarea linistit a ,brbtiei", chiar dac creatorii se ntmpl s Iie oameni tineri (clasicismul Irancez-
sau german, neoclasicismul contemporan). E vorba si aci de acelasi Ienomen de psihologie colectiv al
,vrstelor adoptive". De observat c succesiunea vrstelor adoptive nu prea tine seama de succesiunea
celor reale. Dup ce o generatie ntreag a stat bunoar sub imperiul btrnetii, ca ,vrst adoptiv",
urmeaz,, s zicem, o generatie care intr n robia vrstei adoptive a tineretii 1. Vrsta adoptiv a
oamenilor de la sat este n genere copilria; vrsta adoptiv a oamenilor de la oras, sau din cetti, este n
genere maturitatea. E Ir ndoial un lucru negrit de curios c structurile copilriei si ale maturittii
joac n destinul omenirii si un alt rol, si au si alt semniIicatie, dect aceea de vrsta real, biologic, a
indivizilor. Aceast a doua ipostaz a copilriei sau maturittii nu tine de viata celular si Iiziologic,
nici de psihologia constiintei individuale, ci de ordinea Iaptelor spirituale colective si inconstiente.
ntr-o cultur minor Iiecare ins reprezint o ,universalitate nediIerentiat". Fiecare individ si e
gospodarul si meseriasul, poetul si cntretul, tranul si arhitectul. Insul creator, cu posibilittile sale, d
msura planurilor, la a cror realizare se procedeaz. Individul nici nu prea concepe planuri, pe cari s
nu le poat realiza de unul singur. De aceea creatia insului are n cadrul culturii minore nItisarea unei
Iiresti improvizatii, cu precizarea c aceast improvizatie, Iiind de nenumrate ori ncercat de acelasi
sau de altii, nu nsemneaz o schitare nedesvrsit. ci o realizare, Ioarte economic ce-i drept ca tehnic,
dar de o remarcabil virtuozitate. Exist desigur si n cadrul culturilor minore creatii vaste, colective, dar
acestea au crescut Iiresc, ncetul cu ncetul, prin acumulare si colaborare organic, iar nu pe baza unui
plan prealabil. In general n cadrul culturii minore creatia nu prea depseste puterile unuia singur, si e
adaptat, sub toate aspectele ei posibile, la ceea ce poate s realizeze n adevr individul, ca ins
,universal nediIerentiat", n cultura minor insul creator adopt o dat mai mult psihologia copilului,
care de asemenea e universalitate nediIerentiat. Viziunea despre spatiu, n cultura minor, nu prea
depseste, ca amploare, orizontul vizibil; satul, asezarea, ctunul, e centrul lumii, iar lumea e vizibil
aproape n ntregime dintr-un singur loc; orizontul vzut se prelungeste de-a dreptul n mitologie, ntr-o
cultur minor viziunea despre timp nu prea depseste durata organic a unei vieti individuale; dincolo
de acest orizont timpul e oarecum
1. Exist o problem analoag, tot de psihologie colectiv, si anume aceea a ,genului adoptiv". Sunt
anume epoci stpnite de atmosIera ,Iemininului" (rococoul), si epoci strbtute de atmosIera
,masculinului" (barocul). Aci e vorba despre genu! sau sexul spiritualittii unei epoci. Paradoxul e c de
obicei creatorii sunt brbati, dar ei par a-si nsusi, sub unghiul spiritual, n Iiecare epoc un anume ,gen
adoptiv", colectiv. Structurile spirituale si suIletesti ale diverselor vrste si ale genurilor posed
privilegiul ciudat de-a deveni structuri adoptive ale unei ntregi colectivitti, dintr-un anume loc si timp.
ceva suspendat sau ceva amorI, n cadrul unei culturi majore devin suverane structurile maturittii.
Insul creator nu mai e universalitate nediIerentiat, ci ,organ specializat" al unei colectivitti. Insul se
poate astIel nchina viata ntreag unei singure ocupatiuni sau unei singure opere. Multilateralitatea se
strmteaz, sau nceteaz cu totul; ncepe unilateralitatea, ele-Iantiaza specialismului. Prin deliberare
rational si prin hot-rri de voint, individul se integreaz adesea chiar ntr-un Iront creator, prin care se
urmresc planuri, a cror realizare cere neaprat ajutorul multor insi si uneori o durat de generatii,
ncepe creatia dirijat. Planurile nu mai sunt la dispozitia individului, ci indivizii sunt subjugati unui
plan. Insul creator se situeaz n orizonturi spatiale si temporale, care Iiziceste debordeaz enorm
vizibilul. ,Istoria", ca timp articulat si cu spinare, este dimensiunea n care se desIsoar si creste o
cultur major. Orasul-cetate nu mai este centrul unei lumi vizibile totale, ci se altur, dominant sau
periIerial, altor asezri similare ntr-un spatiu care se ntinde dinamic invizibil, nglobnd vi si munti,
sesuri si tri, mri si continente. Timpul nu sIrseste cu viata insului, ci e vast proiectiune, arcuire urias
peste generatii. Cu asemenea orizonturi se calculeaz eIectiv; ele intr ca Iactori constitutivi n planurile
creatoare, cari alimenteaz si sustin o cultur major. Cu o astIel de expansiune brbteasc a viziunii
spatiale si temporale ncepe totdeauna o ,istorie". Timpul simplu, ca desIsurare de evenimente, nu este
nc istorie. Istoria si declar energia imanent totdeauna cu o dilatare, cu o accentuare expansiv a
cadrelor orizontice. Istoria e timp si spatiu articulat, viziune debordant. Istoria implic coordonate
prelungite dincolo de orizontul sensibil, ca o schelrie a nzuintei creatoare, proprii unei colectivitti
diIerentiate, sau unor insi cari sunt tot attea organe specializate ale unei substante comune.
A pune problema diIerentelor dintre o cultur minor (anistoric) si o cultur major (desIsurat
istoric), nsemneaz a atinge n cele din urm si ntrebarea cu rezistente de zid liminar: ce are mai mare
pret, o cultur minor sau o cultur major? Problema valorii tipurilor de cultur comport ns o
multime de puncte de vedere. Fiecare tip de cultur si are calittile si deIicientele, avantajele si
dezavantajele, nainte de toate sansele lor de durabilitate diIer impresionant, si aceasta chiar din pricina
constitutiei lor. Ni se pare destul de sigur c o cultur minor, nscut din permanent improvizatie si
glgitoare spontaneitate, ca si dintr-o total lips a sentimentului perenittii, poate s dureze n statica ei
multe mii de ani; cit vreme o cultur major, nscut tocmai din setea de a nIrnge si de a ntrece
spatiul si timpul vizibil, e mult mai expus, prin dinamica ei, catastroIelor si pieirei. Natural c sansele
de durabilitate nu sunt neaprat simptome ale ,valorii". Se poate aIirma c tragedia, catastroIa sau riscul
au chiar darul de a spori nimbul celui czut sau al celui ce se avnt spre a cdea.
Cultura minor tine pe om ndeobste mult mai aproape de natur. Cultura major l deprteaz si-l
nstrineaz de rndu-ielile Iirei. FilosoIic privind, nu se stie dac n cele din urm avantajele spirituale
ale unei culturi majore, tensiunile si problematica acesteia, curiozittile, ce le strneste, si satisIactiile ce
le prilejuieste, nu sunt cucerite cu pretul unui dezavantaj, care le tine aproape cumpn: cu nstrinarea
prea mare a omului de vesnica Mum. Vrem s spunem cu aceasta numai c o comparatie a culturii
minore si a culturii majore, sub unghiul valorii, nu e tocmai simpl. Ea ni se pare chiar asa de
complicat, nct ne vedem sItuiti s nu o atingem dect cu sIiala si cu tcerea noastr. PreIerm s
lsm aceast problem deocamdat deschis.
GENEZA METAFOREI
,Stilul" unei opere de art, sau al unei creatii de cultur, maniIest multiple aspecte, dintre care unele
cel putin posed desigur o proIunzime si un sens ,categorial". Aceste aspecte categoriale sunt de natur
orizontic, de atmosIer axiologic, de orientare, de Iorm. Ne-am ocupat cu aceast lture a creatiei de
art, sau de cultur, pe larg n Orizont si stil. Ce rmne inc de spus n aceeasi linie de idei va urma mai
trziu, cu att mai mult cu cit suntem pnditi de surprize, unele de deosebit nsemntate pentru IilosoIic
n general, iar altele de o nalt semniIicatie metaIizic. Dar nainte de a desprti negurile, n care
locuiesc surprizele, gsim necesar s extindem consideratiile noastre si asupra unei alte laturi a creatiei.
Cert, aspectele stilistice nu istovesc creatia. O oper de art, si n general o creatie de cultur, mai au n
aIar de stil si o ,substanta". Va trebui s Iacem asadar, si pentru moment, abstractie de stilul, ce-l
mbrac aceast substant, si s ne ntrebm ce particularitti prezint substanta nssi, sub nItisarea ei
cea mai generic. De substanta unei opere de art, a unei creatii de cultur, tine tot ce e materie, element
sensibil sau continut ca atare, anecdotic sau de idee, indiIerent c e concret sau mai abstract, palpabil sau
sublimat. S anticipm putin: spre deosebire de substanta lucrurilor reale din lumea sensibil, substanta
creatiilor nu posed o semniIicatie si un rost prin ea nssi: aici substanta tine parc totdeauna loc de
altceva; aici substanta este un precipitat, ce implic un transIer si o conjugare de termeni, ce apartin unor
regiuni sau domenii diIerite. Substanta dobndeste prin aceasta asa-zicnd un aspect ,metaIoric".
Anticipatia noastr e menita s strneasc unele nedumeriri. Cititorul va da din umeri si va ntreba
numaidect: ,Bine, dar metaIoricul nu tine de stil?" Nu este oare capitolul despre metaIore unul din cele
mai importante n toate manualele de ,stilistic", care au iesit din teascurile tiparnitelor de pretutindeni?
Nedumerirea e psihologic justiIicat, dar Iormularea ei e chemat doar prin puterea unei obisnuinti
consacrate. Ne vom strdui n cele ce urmeaz s legitimm si cellalt Iel de a vedea lucrurile.
nainte de a lrgi semniIicatia metaIoricului, s analizm putin metaIorele n acceptie obisnuit; s
ne limitm la metaIorele, care se realizeaz cu mijloace de limbaj1. Deosebim dou grupuri mari sau
dou tipuri de metaIore:
1. MetaIore plasticizante.
2. MetaIore revelatorii.
MetaIorele plasticizante se produc n cadrul limbajului prin apropierea unui Iapt de altul, mai mult
sau mai putin asemntor, ambele Iapte Iiind de domeniul lumii, date nchipuite, trite sau gndite.
Apropierea ntre Iapte sau transIerul de termeni de la unul asupra celuilalt se Iace exclusiv n vederea
plasticizrii unuia din ele. Cnd numim rndunelele asezate pe Iirele de telegraI ,niste note pe un
portativ", plasticizm un complex de Iapte prin altul, n anume privinte asemntor, n realitate nu plasti-
cizm un Iapt prin alt Iapt, ci expresia incomplet a unui Iapt prin expresia altui Iapt. E de remarcat c
metaIorele plasticizante nu mbogtesc cu nimic continutul ca atare al Iaptului, la care ele se reIer.
MetaIorele acestea sunt destinate s redea ct mai mult carnatia concret a unui Iapt, pe care cuvintele
pur descriptive, totdeauna mai mult sau mai putin abstracte, nu-l pot cuprinde n ntregime. Adevrul e
c cuvintele sunt asa de anemice, nct ar Ii nevoie de un alai inIinit de vocabule, esentiale si de
speciIicare, pentru a reconstitui cu mijloace de limbaj Iaptul concret. MetaIora plasticizant are darul de
a Iace de prisos acest inIinit alai de cuvinte. MetaIora plasticizant are darul de a suspenda un balast, ce
pare inevitabil, si de a ne elibera de un proces obositor si nes-Irsit, pe care adesea am Ii siliti s-l lum
asupra noastr, n raport cu Iaptul si cu plenitudinea sa, metaIora plasticizant vrea s ne comunice ceea
ce nu e n stare notiunea abstract, generic, a Iaptului. Expresia direct a unui Iapt e totdeauna o
abstractiune mai mult sau mai putin splcit, n aceasta zace deIicicienta
1. Cuvntul metaIor vine de la grecescul care nsemneaz ,a duce dincolo, a duce ncolo si
ncoace". Autorii latini din evul mediu si de mai trziu, traduceau termenul cu acela de translatie,
transport; astzi am zice ,transIer". Aristotel s-a ocupat de metaIore n poetica sa deosebind mai multe
variante, mai ales pe temeiul teoriei genurilor. ClasiIicarea metaIorelor diIer considerabil de la autor la
autor. Cum noi vom da n studiul de Iat metaIoricului o semniIicatie cu tendinti de generalizare, nu
vom intra n analize de amnunt, si mai ales nu vom ntreprinde o vntoare de variante metaIorice nc
necunoscute. Fat de nsemntatea, ce i-o atribuie cercetrile de pn acum, metaIora cstig pe urma
meditatiilor noastre enorm n important.
congenital a expresiei directe. Fat de deIicienta expresiei directe, plenitudinea Iaptului cere ns o
compensatie. Compensatia se realizeaz prin expresii indirecte, printr-un transIer de termeni, prin
metaIore. MetaIora plasticizant reprezint o tehnic compensatorie, ea nu e chemat s mbogteasc
Iaptul, la care se reIer, ci s completeze si s rzbune neputinta expresiei directe, sau, mai precis, s
Iac de prisos inIinitul expresiei directe. Cnd se ntmpl s vorbim despre ,cicoarea ochilor", ai unei
anume persoane, nu Iacem dect s plasticizm o expresie virtual inIinit pentru coloarea un or anume
ochi. MetaIora nu mbogteste cu nimic Iaptul n sine al acestor ochi, dar rzbun anume insuIiciente ale
expresiei directe, care ar ncepe bunoar cu epitetul ,albastri", si s-ar vedea nevoit s se reverse ntr-o
acumulare de adjective, pe ct de nesIrsit, pe att de neputincioas. MetaIorele plasticizante nasc din
incongruenta Iatal dintre lumea concret si lumea notiunilor abstracte. Din setea de a restaura
congruenta ntre concret si abstract, se recurge la metaIore plasticizante. MetaIora plasticizant tine
asadar loc de concret n ordinea abstractiunilor. Omul, silit, prin propria sa constitutie spiritual, s
exprime lumea concret exclusiv prin abstractiuni, ceea ce solicit un proces inIinit, si creeaz un organ
de redare indirect, instantanee, a concretului: metaIora. MetaIora, n aceast Iorm a ei, ncearc s
corecteze, cu un ocol, dar cu imediat eIect, un neajuns constitutional al spiritului omenesc: dezacordul
Iatal dintre concret si abstractiune, dezacord care altIel n-ar putea s Iie simetrizat dect n schimbul unui
penibil balast adjectival. Nu exagerm deci ntru nimic aIirmnd c metaIora plasticizant a trebuit s
apar n chip Iiresc chiar sub presiunea conditiilor constitutionale ale spiritului omenesc. Finalitatea
metaIorei, ca organ, e n adevr minunat. MetaIora plasticizant reprezint o reacti-une Iinalist a unei
constitutii mpotriva propriilor sale neajunsuri structurale. Ea e o urmare, sub unghi Iinalist, inevitabil a
unei constitutii, si deci intr-un sens contemporan cu ivirea acestei constitutii. MetaIora plasticizant nu
are o genez n nteles istoric si nu se lmureste prin mprejurri de natur istoric. Geneza metaIorei
plasticizante e un moment nonistoric, care tine de geneza constitutiei spirituale ,om" ca atare. MetaIora
plasticizant n-are un aspect dictat de necesitti temporale, de exigente, care pot s se declare si pe urm
s dispar. MetaIora tine deIinitiv de ordinea structural a spiritului uman. Descrierea, analizasi
explicarea ei Iac mpreun un capitol de antropologie.
Nu lipsesc natural ncercrile de a se aduce geneza metaIorei n legtur cu ivirea unei anume
mentalitti cu totul particulare si trectoare n evolutia omenirii. AstIel s-a aIirmat bunoar ca metaIora,
n semniIicatia ei de expresie indirect, ar Ii conditionat de aparitia constiintei magice, care pune sub
interdictie anume obiecte (tabu). Populatii de mentalitate tabuizant opresc si reIuz numirea direct a
anumitor obiecte sau Iapte, de la care ar putea s emane eIecte nedorite, Iiindc numele nsusi, cuvtntul,
designarea, Iac parte, dup conceptia magic, din obiectul pe care ele l exprim. Anume cuvinte,
expresii vor Ii astIel supuse unei sacre oprelisti. Cum omul, integrat Iiind ntr-o societate, ajunge totusi
inevitabil n situatia de a vorbi despre aceste obiecte, Iiinte, lucruri, se recurge, pentru ocolirea
pericolului inerent cuvntului, la circumscrierea sau denumirea metaIoric, indirect, a obiectului tabu.
Mentalitatea magic, tabuizant, cu inerentele ei interdictii de a numi diverse obiecte sau Iiinte, si are
paralela, atenuat putin, n sIiala tranilor nostri de a rosti numele Iiintelor mitologice sau reale, rele si
primejdioase. Cnd tranul nu ndrzneste s numeasc pe Diavolul altIel dect ,Ucig-l toaca", sau ,Gel
de pe comoar", sau ursul din pdure ,Mos Martin", el e desigur vag stpnit de ngrijorarea c rostirea
numelor adevrate ar putea s strneasc numaidect aparitia real a acestor Iiinte. Tranul prentmpin
primejdia prin ntrebuintarea unor nume., care sunt n Iond tot attea euIemisme metaIorice. MetaIora
posed anume darul de a arta obiectul, Ir a Iace parte din aura si substanta lui magic. Omul stpnit
de mentalitatea magic recurge la metaIore, din instinct de autoconservare, din interesul securittii
personale si colective. Pentru mentalitatea magic, metaIora nu mai este asadar simpl metaIor, ci arm
de aprare si un reIlex preventiv, mprejurarea aceasta ar Ii trebuit s dea putin de gndit teoreticienilor,
care cred c obiectul tabuizat si respectarea lui ca atare ar duce chiar la geneza metaIorei, si c mentali-
tatea tabuizant ar Ii astIel conditia prealabil a metaIorei. Aceast teorie leag originea metaIorei de
calitatea magic a obiectelor tabu si a denumirii lor, adic de o treapt precis si eIemer n evolutia
mentalittii umane, iar nu de constitutia spiritual permanent a omului, despre care am vorbit, mai sus.
Geneza metaIorei ar Ii o problem de sociologie sau de istorie, iar nu de antropologie. Nu vom contesta
ipotezei o anume vraj, dar nu credem ca ea s reziste analizei critice. Sunt argumente decisive, care trec
peste ea cu greutate de tvlug. Elementele, care supravietuiesc cadavrului, si gsesc usor ntrebuintarea
n alt constelatie teoretic. Departe de a conditiona nasterea metaIorei de mentalitatea tabuizant,
suntem mai curnd dispusi s inversm raportul, n adevr mentalitatea tabuizant presupune existenta
prealabil a modului metaIoric. Si iat de ce. Omul trind ntr-o societate nu poate s nu vorbeasc
despre obiectele tabu. E constrns la aceasta de viat si de realitti. Vorbirea despre sau aluziile la
obiectele tabu i se impun necontenit. Noi credem n consecint c aceste obiecte sau Iiinte nu ar Ii
devenit niciodat ,tabu", dac omul nu ar Ii Iost nvestit din capul locului cu posibilitatea de a le numi
indirect, metaIoric. De abia putinta prealabil a omului de a designa obiectele prin circumscriere
metaIoric a Icut, la dreptul vorbind, posibila tabuizarea obiectelor, si cu aceasta interdictia de a le
spune pe nume. AltIel tabuizarea ar I i nsemnat im lux incredibil si un balast incomensurabil att pentru
biata Iiint uman, cit si pentru societate. De altIel mentalitatea magic a tabuizrii nu lmureste nici
unul din aspectele esentiale ale modului metaIoric, ca proces spiritual. Momentul tabuizrii preIace doar
metaIora n reIlex preventiv si duce cel mult la anume exagerri, calitative si cantitative, ale modului
metaIoric. Socotim deci modul metaIoric o conditie prealabil pentru ca mentalitatea magic a tabuizrii
obiectelor s poat n genere s ia Iiint, iar tabuizarea unor obiecte poate cel mult s altereze modul
metaIoric deja existent. Mentalitatea tabuizant cu tendinta ei de a ocoli ct mai tare obiectul tabu va
Iolosi ndeosebi metaIore obscure, de analogie deprtat. La Iel mentalitatea tabuizant va spori uzul,
Irecventa modului metaIoric, dar nu explic ctusi de putin geneza ca atare a modului metaIoric.
Exist ns, dup cum precizam la nceput, si un al doilea tip de metaIore, ,metaIorele revelatorii".
Ct vreme metaIorele tip I nu sporesc semniIicatia Iaptelor, la care se reIer, ci ntregesc expresia lor
direct, cuvntul ca atare, metaIorele tip II sporesc semniIicatia Iaptelor nsile, la care se reer.
MetaIorele revelatorii sunt destinate s scoat la iveal ceva ascuns, chiar despre Iaptele pe care le
vizeaz. MetaIorele revelatorii ncearc ntr-un Iel revelarea unui ,mister", prin mijloace pe care ni le
pune la ndemn lumea concret, experienta sensibil si lumea imaginar. Cind de pild ciobanul din
Miorita numeste moartea ,a lumii mireas" si pieirea sa , o nunt", el releveaz, punnd n imaginar
relieI, o lture ascuns a Iaptului ,moarte". MetaIora mbogteste n cazul acesta nssi semniIicatia
Iaptului, la care se reer, si care, nainte de a Ii atins de harul metaIorelor n chestiune, avea nc o
nItisare de tain pecetluit. Cnd ciobanul spune: am avut nuntasi brazi si pltinasi, preoti muntii mari,
psri lutari, psrele rnii, si stele Iclii Iaptele, asupra crora se revars avalansa de metaIore, constitu-
iesc ntreaga ,natur". Prin metaIorele rostite, aceasta dobndeste o nou semniIicatie: parc natura
ntreag devine o ,biseric". Se poate spune despre aceste metaIore, c au un caracter revelator.,
deoarece ele anuleaz ntelesul obisnuit al Iaptelor, substituindu-e o nou viziune. Aceste metaIore nu
plasticizeaz numai niste Iapte n msura cerut de deIicienta numirii si expresiei lor directe I ci ele
suspend ntelesuri si proclam altele. MetaIorele revelatorii sunt cu totul de alt natur dect cele
plasticizante pur si simplu, si au cu totul alt origine. Cit vreme metaIorele plasticizante rezult, dup
cum vzurm, dintr-un dezacord imanent al structurilor spirituale ale omului (dezacordul dintre concret
si abstractiune), metaIorele revelatorii rezult din modul speciIic uman de a exista, din existenta In
orizontul misterului si al revelrii. MetaIorele revelatorii sunt ntiele simptome ale acestui mod speciIic
de existent. Nu idealizm de loc situatia aIirmnd c metaIorele revelatorii mrturisesc si ele tot despre
un aspect antropologic, despre un aspect proIund, dat deodat cu Iiinta omului ca atare. Ct timp omul
(nc nu de tot ,om") trieste n aIar de mister, Ir constiinta acestuia, ntr-o stare neturburat de
echilibru paradisiac-animalic, el nu ntrebuinteaz dect metaIora plasticizant, cerut de dezacordul
dintre concret si abstractiune. MetaIora revelatorie ncepe n momentul cnd omul devine in adevr
,om", adic n momentul cnd el se asaz n orizontul si n dimensiunile misterului. Abia mai trziu ne
vom Iace drum pn la acel punct teoretic, de unde vom ntelege n toat adnc-mea sa acest mod
existential, speciIic uman, si n ordinea acestor consideratii valoarea, simptomatic a metaIorei
revelatorii. Precizm deocamdat ca metaIora are dou izvoare cu totul diIerite, care nu ngduie nici o
conIuzie. Un izvor este nssi constitutia sau structura spiritual a omului, cu acel particular dezacord
dintre concret si abstractiune. Al doilea izvor este un mod de a exista, care caracterizeaz pe om n toat
plenitudinea dimensionala a spiritului su, ca ,om": existenta ntru mister. Pentru a Iamiliariza ct mai
mult pe cititori cu cele dou tipuri de metaIore, vom ilustra Iiecare tip cu cteva exemple culese la
ntmplare din opera unui poet, al crui nume nu import. De altIel exemplele nu sunt alese pentru
valoarea lor poetic, ci pentru a ilustra cele dou clase posibile ale metaIorei.
I. MetaIore plasticizante.
Iat jocul ,valurilor" la trmul mrii:
,n joc cu piatra cte-un val
si-arat solzii de pe pntec".
Iat un ,Septemvrie" n pdure:
,Prin ceasul verde-al pdurii
otrvuri uitate adie".
Iat ,licuricii" n noapte:
,Licuricii cu lmpase
semne verzi dau spre orase
pentr-un tren care va trece..."
Iat ,ploaia" ntr-un vechi oras:
,Pe uliti, subtire si-nalt
ploaia umbl pe cataligi".
Iat un ,peisaj":
,Zboveste prin rostul
grdinilor pajul,
Un zbor de lstun
iscleste peisajul".
II. MetaIore revelatorii.
Iat misterul ,somnului" tlmcit ntr-o viziune:
,n somn sngele meu ca un val
se trage din mine
napoi n printi".
Un mister revelat n legtur cu ,Ninsoarea":
,Cenusa ngerilor arsi n ceruri
ne cade Iulguind pe umeri, si pe case".
Iat o semniIicatie revelatorie a unui ,AsIintit marin":
,Soarele, lacrima Domnului,
cade n mrile somnului".
Iat misterul vietii apropiat de cel al mortii:
,Mam tu ai Iost odat' mormntul meu,
De ce mi e asa de team, mam,
s prsesc iar lumina?"
Nu dispunem de suIiciente mijloace de expresie spre a sublinia cum se cuvine c Ielul metaIoric de a
vorbi despre lucruri nu este un Ienomen periIerial al psihologiei omului sau un ce ntmpltor; Ielul
metaIoric rezult inevitabil ca un corolar necesar din constitutia si existenta speciIic uman. Se impune
evident aIirmatia c metaIora s-a iscat deodat cu omul. Modul metaIoric nu este ceva ce ar putea s Iie
sau s nu Iie; din moment ce omul si-a declarat ,omenia", ca structur statornic si ca mod existential
imutabil, Ielul metaIoric exist cu aceeasi persistent intensitate, cu aceeasi stringent declarat, ca si
omul nsusi. Geneza metaIorei coincide cu geneza omului, si Iace parte dintre simptomele permanente
ale Ienomenului om. Geneza metaIorei nu este n consecint o problem spre a Ii solutionat cu ,datri",
sau prin conditii speciale n dimensiunea timpului. Surprindem metaIora ntr-o genez permanent ca s
zicem asa. MetaIora s-a ivit, n clipa cnd s-a declarat n lume, ca un miraculos incendiu, acea. structur
si acel mod de existent numite mpreun ,om", si se va ivi necurmat atta timp ct omul va continua s
ard, ca o Iestil Ir crestere si Ir scdere, n spatii si dincolo de spatii, n timp si dincolo de timp.
Felul metaIoric n-a aprut n cursul evolutiei sau al istoriei umane; metaIora este, logic si real, anterioar
istoriei. Ea este simptomul unei permanente aproape atemporale. S-a pus de multe ori ntrebarea, care
este diIerenta speciIic a omului Iat de animal, ntrebarea si recstig, se pare, interesul,, ce i-l acordau
cei vechi, care ns la un moment dat au devalori-zat-o prin solutii, ce se pretau din cale aIar la comic.
Fapt e c s-au propus Ielurite Iormule. De la Aristotel a rmas Iaimoasa deIinitie: ,Omul este animalul
politic". Mai ndrepttit dect oricare din Iormule nise pare aceasta a noastr, care nu e culeas chiar la
ntmplare de pe ulitele gndului: ,omul este animalul metaIorizant". Accentul, ce-l dorim pus pe epitetul
,metaIorizant", este ns destinat aproape s suprime animalitatea, ca termen de deIinitie. Ceea ce ar
nsemna c n geneza metaIorei trebuie s vedem o izbucnire a speciIicului uman n toat amploarea sa.
MetaIora, emannd din cele dou izvoare, e limitat, ca Iunctie spiritual, la cele ce rezult din
conditiile, mai presus, de vicisitudinile timpului, ale genezei sale. 1. Ea e chemat sau s compenseze
insuIicientele expresiei directe pentru un obiect, sau 2. s reveleze laturi si semniIicatii ascunse, reale
sau imaginare, ale unui obiect. Cnd nu Iace nici una nici alta, metaIora poate Ii un joc agreabil, sau
vremelnic impus prin termenii unei situatii date, dar e despoiat de o justiIicare mai adnc si nu e
necesar. Unei asemenea metaIore, orict de seductoare, i vom retrage din capul locului creditul.
MetaIorismul, care nu rezult nici din constitutia, nici din modul existential speciIic uman, ci maicurnd
din mprejurri cu totul accidentale sau chiar din hotrrea capricioas a omului, va reprezenta ntr-un Iel
sau altul totdeauna o anomalie. Una dintre aceste anomalii ale metaIorismului este aceea produs prin
tabuizarea magic a obiectului. MetaIorismul e dictat n acest caz de interdictia voit din partea societtii
de a numi direct anume obiecte. MetaIorismul acesta e strnit de existenta unei mentalitti eIemere, si e
simptomul trector al unei precise constelatii sociologice. Foarte de aproape nrudit cu acest metaIorism
este cel produs prin tabuizarea ,estetic" a obiectelor. Cci se poate n adevr vorbi si despre o asemenea
tabuizare. In perioade de eIervescent spiritual decadent-baroc, se ntmpl ca, din pretinse motive
estetice, obiectul s Iie oarecum supus unei interdictii, unei adevrate tabuizri. Obiectul e nconjurat de
o ciudat opreliste, nemaiiind ngduit s Iie artat sau descoperit prin expresia direct, ci numai prin
circumscriere metaIoric. Aceasta dintr-o pretins detasare si distantare poetizant Iat de obiect. S ne
gndim la poezia lui Gongora. Ca exemple mai recente pot Ii amintite unele metaIore ale lui Mallarme,
si ale poetilor care l-au urmat. E desigur n acest metaIorism un exercitiu intelectual interesant si uneori
chiar un joc Irumos, dar att. Iat ,azurul" lui Mallarme:
...L'azur triomphe, et je l'entends qui chante
Dans les cloches. Mon me, ii se I ait voix pour plus
Nous Iaire peur avec sa victoire mechante,
Et du metal vivant sort en bleus angelus!
,Azurul" e discompus aici n imagini, cum steaua e discompus prin analiza spectral ntr-un ntreg
curcubeu. Mallarme e legnat de credinta c poate s redea misterul azurului pe aceast cale. Mallarme
si-a declarat de attea ori oroarea de anecdot, se pare ns c anecdota se rzbun asupra acestei
tentative de eliminare, Iurisndu-se ntr-un Iel ntre ultimile elemente, cu care opereaz poetul. Azurul
devine un subiect viu care cnt, care inspir team, care-si aIirm victoria si se metamorIozeaz n
vecernie albastr! Ce nsuIletire Iortat si ce dramatizare ineIicace! Mallarme Icea odat parnasienilor
reprosul: ,Les Parnas-siens prennent la chose entierement et la montrent. Par la ils manquent de
mystere. Ils retirent aux esprits cette joie delicieuse de croire qu'ils creent. II doit y avoir de l'enigme en
poesie". Acest repros Icut altora ni se pare un Ioarte pretios document, deoarece ne destinuieste tinta
spre care se ndrepta Mallarme. El voia misterul, Iiindc de Iapt si el l-a pierdut. Mallarme se credea n
stare s-l reIac ,metodic" prin discompunerea total a obiectului n metaIore excesive, prin tabuizarea
obiectului. Dar metoda ni se pare c duce nu la trirea adevrat a misterului, ci la un mister artiIicial, de
retort. Se crede ndeobste c metoda mallarmean ar reprezenta o inventie epocal, Ir precedent. Ori,
cazuri similare exist n poezia barocului de complicat armatur, dar nu mai putin si n literatura
popular nescris. Cimiliturile reprezint un joc intelectual analog. Nu Iacem o glum de prost-gust
aIirmnd aceasta. Se constat chiar un Iel de mallar-meism vechi de mii de ani si exemple de asemenea
natura ne oIer toat literatura nescris a popoarelor primitive, care ocolesc metaIoric obiectele tabu.
Melanezienii circumscriu sexul Ieminin (organul) prin cuvintele: ,Pomul destinului care ucide suIletele
mortilor". La insularii din Sumatra se gseste un descntec, n care ,actul Iecundrii " e descris prin
cuvintele: ,umbra care cade n mare". O tabuizare de o clip a obiectului, voit de dragul jocului
intelectual, se gseste n cimilituri. Obiectul e nlocuit de obicei printr-o metaIor deprtat, pentru ca
ghicirea s nu Iie prea lesnicioas. Iat cteva exemple din literatura popular romneasc:
ntr-un vrI de pai
Mnstire de crai.
(Pianjenul)
n vrI nIlorit,
La mijloc uscat,
La rdcin verde,
Cine are ochi l vede.
(Cerul)
Am un vitelus,
Sparge cu cornul
Drege cu coada. (Acul)
Sunt dou pduri ntinse
Dou ape aprinse.
(Sprncenele si ochii)
Am dou gheme negre:
Ct le-arunc,
Att se duc.
(Ochii)
Gsim nu arar n cimilituri metaIore de o incontestabil splendoare, dar metaIorele acestea apropie
totdeauna termeni excesiv de deprtati. Se simte numaidect c metaIora s-a detasat de Iunctia
revelatoare Iireasc si s-a adaptat la scopul urmrit. Scopul cimiliturilor e n cele din urm un simplu joc
intelectual. Plcerea, ce o prilejuieste cimilitura, consist n exercitiul unor Iunctiuni ca atare, aplicate
asupra unei probleme de imaginatie si de agerime n acelasi timp. MetaIora continut circumscrie obiec-
tul, dar n loc s-l reveleze, tinde mai curnd a-l ntuneca. MetaIorele, rezultnd dintr-o tabuizare, Iie
magic, Iie estetic, Iie intelectual, a obiectului, iau o nItisare excesiv sau catacre-zic, cum ziceau
grecii. Tabuizarea obiectului altereaz deci Iunctia si caracterul revelator al metaIorei. Catacreza
circumscrie, dar si ntunec obiectul. Cu ea se iveste un Iel de mister artiIicial sau mai bine zis un
surogat de mister, n poezie bunoar un Paul Valery nu e totdeauna strin de aceste mistere de
laborator. Trdat de sensul Iiresc al misterelor cosmice, Valery si le conIectioneaz de multe ori
,metodic". Cnd Paul Valery zice:
Tete complete et parIait diademe,
Je suis en toi le secret changement -
s-ar ntelege numai anevoie, c e vorba despre ,Amiaz", dac nu am avea o indicatie anterioar
precis pentru aceast identiIicare a obiectului sub imaginile, care l ntunec. Sau cnd acelasi poet
cnt:
Tu procedes de l'me, orgueil du labyrinthe.
Tu me portes du cceur cette goutte contrainte,
Cette distraction de mon suc precieux
Qui vient sacriIier mes ombres sur mes yeux,
Tendre libation de l'arriere-pensee!
D'une grotte de crainte au Iond de moi creusee
Le sel mysterieux suinte muette l'eau.
D'ou nais-tu? Quel travail toujours triste et nouveau
Te tire avec retard..., de l'ombre amere?
el se ded unei subtile constructii de metaIore extreme, pe schelria aceluiasi secret principiu, care e
Ir ndoial prezent si n creatia ,cimiliturilor". Fireste c poetul nu uit s ne sar n ajutor, intercalnd
n locul punctat de noi cuvntul ,larme". Datorit acestei intercalri, procesiunea de imagini dobndeste
o semniIicatie, dar desigur nu altIel dect nsesi cimiliturile, prin cuvintele scrise n paranteze si de-a-
ndaratelea sub ele. Cititorii au toat libertatea s adere, sau nu, la o estetic, sub unghiul creia se poate
aIirma Ir team de a Ii contrazisi c cimilitura noastr popular despre pianjen:
,ntr-un vrI de pai
mnstire de crai",
se asaz alturi de cele mai autentice metaIore vaieriene. Poate nu e chiar lipsit de interes s mai
amintim Iie si n treact c vinul dintre gnditorii cei mai ageri, unul din logicienii cei mai avansati si
mai ireductibili n acelasi timp ai secolului al XIX-lea, Fr. Brentano (un dascl al lui Husserl) si umplea
orele libere scornind ,ghicitori". (S-a publicat dup moartea sa un volum ntreg.) E Ir ndoial
simptomatic plcerea, ce-o procur acestor spirite de logicieni absoluti, surogatele de mistere, produse
prin nlocuirea unui obiect printr-o catacrez.
Tabuizarea obiectului, Iie magic, Iie estetic, Iie simplu intelectual, conduce deci la ipertroIia si
alterarea metaIorismului. MetaIora n acest caz, ca o imagine alambicat, suplineste un obiect, dar nu
adaug nimic Iaptelor n sine, nu ncearc s le descopere misterul de la spate, si nu e nici imperios
solicitat de un neajuns constitutional al spiritului uman. MetaIora desprins din tabui-zarea obiectului
are totdeauna ceva steril, ntruct ea n-are alt rost dect de a Ii un duplicat al obiectului, un duplicat
destinat s preIac un obiect, oricum concret si de o claritate sensibil, ntr-un Iel de Ials tain, prin
mijlocul unei algebre de imagini. Nu putem scpa prilejul Ir de a atrage luarea-aminte c la multi poeti
contemporani metaIorismul prezint acest regretabil aspect.
MetaIorele lor rezult dintr-o interdictie voit a expresiilor directe, adic dintr-o tabuizare estetic a
obiectelor. Avem impresia, de altIel rbduriu controlat, c acesti poeti au pierdut sentimentul natural al
misterului real, singura substant care aspir la revelare prin metaIore, si care merit si cere acest eIort.
Ravagiile carentei sunt ngrijortoare. Acesti poeti sunt de obicei spirite rationaliste din cale aIar,
citadini dezabuzati, care pierznd contactul nepreIcut cu misterul cosmic, si Iabric penibil de metodic
un surogat. Precipitatul din retort e botezat pe urm ,poezia ermetic". Metoda retine atentia n primul
rnd ca un grav impas. Prin tabuizarea obiectului metaIora e de Iapt destituit din Iunctiile ei normale,
cari sunt Iie aceea de a plasticiza, Iie aceea de a revela, dar nu aceea de a tine loc de obiect dat. Un
obiect dat nsemneaz prin aspectul su ,dat" deja o revelatie. MetaIora e chemat s sporeasc volumul
revelatiei, adic s ncerce o dezvelire a laturei de la sine ascuns a obiectului dat. A ntuneca ulterior, si
nc voit, ceea ce e dat, nsemneaz de Iapt a lua n rspr pornirile si drumul cel mai natural cu putint
al spiritului uman. A substitui obiectelor date niste metaIore abuzive nu e o Iapt ce ar putea Ii
conceput drept moment serios si rodnic n drumul spiritului. Iat o operatie, care nu conteaz pentru
spirit, desi slujbasii ei sustin sus si tare, c o svrsesc tocmai n numele spiritului. Operatia nu duce
dect la metaIore Ir mesaj. Acest uz metaIoric are cel mult aspectele unui ,joc", ale unui joc cu reguli
date si cu trucuri, pe care si le nsuseste oricine de grab prin autodresaj, dar nimic dintr-o necesitate
organic. S trecem la problema raportului dintre metaIor si stil. Spuneam c toate ,poeticele" din lume
nsir printre mijloacele, prin care se constituie un stil, n primul rnd diversele variante ale metaIorei.
Evident, clasiIicarea n sine a acelor mrgritare poate Ii o ocupatie interesant si de invidiat. Din parte-
ne am ncercat ns chiar de la nceput s prezentm cititorilor metaIora si stilul drept termeni diIeriti,
cari designeaz aspecte Ioarte distincte ale creatiei artistice si de cultur. Asa cum ni se prezint nou
lucrurile n aceast IilosoIic a culturii, metaIoricul si stilul sunt de Iapt componentele polar-solidare ale
unui act revelator, n orice caz ele sunt aspecte diIerite ale creatiei. C metaIora nu e propriu-zis unul din
mijloacele, cu cari se creeaz stilul, se dovedeste simplu prin aceea c metaIorele nsile posed cnd un
stil, cnd altul. MetaIora si schimb stilul, nu mult mai altIel dect orice creatie spiritual, de la epoc la
epoc, n timpuri clasice metaIora poart Ialdurile altui stil, dect n timpuri baroce. Literatura bizantin
oIer meditatiei metaIore de alt stil, dect literatura lui Shakes-peare. n poezia bizantin metaIora se
ntrebuinteaz mai ales pentru a scoate n transIigurat relieI o lture elevat, stihiala, a obiectului ; n
drama shakespearean metaIora, adesea iperbolic, sporeste conturul individual si masivitatea
zgrunturoas ale obiectului. Problema aceasta a stilului metaIorelor ngduie nc largi cercetri. Sunt
timpuri cnd metaIorele se cldesc n asa Iel c se aseamn ,ntreguri" cu ,ntreguri", pe baza unui
minim de asemnare Ioarte abstract, n lirica liturgic rsritean Maica Pre-cist e numit bunoar
,casa Domnului". Asemnarea pe teme iul creia ia Iiint metaIora este aci numai mprejurarea c
,Iemeia" si ,casa" pot Ii deopotriv spatii nchise, cari pot s cuprind ceva; o trstur analogic de
esent Ioarte abstract, care declanseaz totusi imaginatia metaIoric a poetului bizantin. Sunt timpuri,
cnd metaIorele nu se cldesc dect pe temeiul unui maximum de asemnare ntre ntregurile, apropiate
unul de cellalt. n viata cotidian, care te condamn la platitudine, ti se poate ntmpla s numesti
,vulpe" un anume exemplar uman, mai ales cnd persoana nu e numai viclean, dar are si Iizionomia
unei vulpi. Sau: cderea Iulgilor de nea o poti numi ,o scuturare de pene", desigur Ir de vreun eIort
mai remarcabil al imaginatiei. Suveica, ce poart Iirul ntre termenii unei metaIore, trebuie s consume
asadar distante, cnd mai mari, cnd mai mici. Aici e locul s mai amintim ceva si despre ,catacrez".
Dup cum se stie pentru vechii greci catacreze erau metaIorele abuzive, artiIicial constituite prin
termeni, ce nu prea pot Ii conjugati, nzestrati cu simtul de msur prea cunoscut, grecii nu ngduiau
alturri prea ndrznete. Sentimentul limitelor era Ioarte sever. Felul metaIorelor era dictat mai ales de
nzuinta spre ,tipizare". Operatie, pentru care mitologia cu arhetipurile ei Iurniza materialul necesar, sau
centrele de cristalizare, ale imaginatiei metaIorice. Anacreon, vorbind despre greieri, i aseamn, n
lipsa lor de griji si n Iericirea lor, cu zeii. n timpuri baroce sau s zicem expresioniste dimpotriv,
catacrez devine aproape o regul, un uz si un imperativ normal, constiinta limitelor Iiind Ioarte lax. n
asemenea timpuri apropierea excesiv a termenilor disparati nu sperie pe nimeni, si nu pare niciodat
prea temerar. Ceea ce pentru clasici ar Ii un abuz acuzat, satisIace pe omul barocului ca un lucru neted
asimilabil. La unul dintre cei mai Iaimosi.reprezentanti ai barocului liric, la Marino (nasc. 1569) gsim
asemenea metaIore Ir de Iru. ntr-o poezie a acestuia ,Donna si usuc prul umed de suspinele
ndrgostitului la Iereastr; dar nu soarele-i usuc prul, ci razele propriilor ei ochi". Pentru sensibilitatea
baroc, care se complace n Iorme debordante, imprecise si n clarobscur, un abuz, metaIoric aproape ca
nici nu exist, sau dac exist, el ncepe, s zicem acolo, unde dup judecat clasic s-a declarat deja
dementa. Fapt e c criteriile catacrezei variaz, omul Iiind cnd mai ngduitor, cnd mai putin, Iat de
isprvile ei. Aceasta sporeste argumentele n Iavoarea tezei noastre c metaIora e impregnat de
aspectele stilistice, cari sub unghi logic se deosebesc de ,metaIoricul" n. sine. MetaIoricul se produce
prin nsusi actul transIerului sau conjugrii termenilor, n vederea plasticizrii sau a revelrii; ,stilul"
metaIorei naste din categoriile abisale, ce se imprim oricrei plsmuiri a spiritului uman, oricrei creatii
de cultur, din adincurile inconstientului. Una din cele mai interesante si nvoalte nIloriri ale
metaIoricului este ,mitul". Dar un examen al mitului va vdi nc o dat acelasi lucru: c ,metaIoricul"
si ,stilul" sunt dou aspecte diIerite ale plsmuirii spirituale.
Omul, privit structural si existential, se gseste ntr-o situatie de dou ori precar. El trieste de o
parte ntr-o lume concret, pe care cu mijloacele structural disponibile nu o poate exprima; si el trieste
de alt parte n orizontul misterului, pe care ns nu-l poate revela. MetaIora se declar ca un moment
ontologic complementar, prin care se ncearc corectura acestei situatii de dou ori precar. Admitnd c
situatia aceasta a omului rezult din chiar Iiinta si existenta sa speciIic, suntem constrnsi s acceptm
si teza despre rostul ontologic al metaIorei ca moment complementar al unor stri congenital precare.
MetaIora nu poate Ii deci numai obiectul de cercetare si de anliz al ,poeticei" sau al ,stilisticei", ce
Iigureaz n programele scolare; importanta ei se proiecteaz imens pe zrile meditatiei. MetaIora este
a doua emisIer prin care se rotunjeste destinul uman, ea este o dimensiune special a acestui destin, si
ca atare ea solicit toate eIorturile contemplative ale antropologiei si ale metaIizicei.
DESPRE MITURI
Ne propunem s restituim termenului ,mit" ntelesul su de obrsie. Asemenea restauratii spirituale
si au Iolosul lor si se impun din cnd n cnd poruncitor, n eseistica si IilosoI ia deceniilor din urm, att
de miscate si cu un proIil att de vulcanic, s-a abuzat de acest termen n chip aproape incaliIicabil. Dac
ne-am orienta dup eseistica zilnic, ,mit" ar Ii orice idee acuzat ireal, mbibat de o credint mistic.
Sau, dac tinem seam de
0 ntrebuintare si mai stears a cuvntului, ,mit" ar Ii orice idee, care, despoiat de orice alt valoare,
si-a mai pstrat doar pretul unei Iictiuni utile, ori chiar inutile, n economia vietii sau n gospodria
cunoasterii umane. In acest trist si deczut nteles, cuvntul ,mit" circul, zdrentuit si subtiat, si apare la
toate colturile si n toate santurile publicisticei, ca un betivan suIerind de delir periodic. Termenul tine
de-acu de recvizitele geniului banalittii, ntre gnditorii de mare rspundere, cari au dat impulsul la
aceast degradare si banalizare masiv a termenului ,mit", trebuie s socotim neaprat pe Nietzsche.
Natural c el nu putea s prevad ravagiile acestui impuls. Fapt istoric este c Nietzsche a Iost ntiul,
care s-a decis s socoteasc ideea de ,atom", de ,substant", de ,cauz" etc., adic att conceptele
Iundamentale ale stiintei, ct si ideile categoriale ale inteligentei umane de totdeauna, drept simple mituri
ale spiritului uman, drept mituri uneori inevitabile, uneori condamnabile, uneori vrednice de a Ii
exaltate. Criteriul, dup care Nietzsche judeca miturile, era acela al Iinalittii biologice. Unui mit, ce
prea destinat s contribuie la intensiIicarea si ascensiunea vietii pe linia ei Iireasc (supraomul era n
chip arbitrar Iixat ca tint a acestei linii) i se acorda certiIicat de liber circulatie. Din contr, unui mit,
ce
1 se prea agent de anemie pernicioas sau moment menit s micsoreze potentele vietii, i se tgduia
orice legitimitate. Nietzsche nchipuia deci o judecat din urm, n Iata creia urmau s apar toate
miturile s se legitimeze. El, Iiul omului, adic supraomul, se erija n judector. De pe aceast pozitie s-a
urnit Iaimoasa si penibila lupt a lui Nietzsche mpotriva crestinismului. Criteriul nietzscheian, grimas
isteric a unui decadent, n-a prea avut darul s-si Iac drum n opinia public european. Cu att mai
mult a ptruns ns sIatul su, subnteles, de a se lrgi si de a se dilua cuvntul ,mit" pn la
nonsemniIicatie. Ne gsim astzi n situatia nenorocit c nu mai stim ce nu este ,mit". Cci, cel putin
dup opiniile curente, aproape totul trebuie s Iie ,mit". N-a Iost taxat drept ,mit" nssi ideea de
,ratiune" sau de ,rationalitate"? N-a devenit ,mit" ideea att de mbujorat si de concret a ,sngelui"?
Ba, ce e mai paradoxal, n-a devenit simplu mit nssi notiunea de ,Iapt concret"? Exist n orice caz
teoreticieni ai cunoasterii, cari ne asigur c ,Iaptul concret" pune, prin structura sa, la contributie o
multime de Iictiuni, si c n consecint el ar Ii n aceeasi msur de natur mitic. Cititorul presimte
desigur impasul, de care ne apropiem vertiginos. Ce nu este mit, dac prin simpl deIinire si determinare
conceptual, orice lucru concret si nsuseste un aspect mitic? ntrebarea circumscrie o grav
nedumerire, ntelesul atribuit termenului s-a pulverizat. Se impune deci o ntoarcere la un sens limitat al
cuvntului, la acel sens latent anterior Iazei de dezagregare. Vom ncerca s restrngem din nou termenul
si s-l potrivim congruent continutului sui-generis al mitologiilor. Operatiile de lmurire ne vor conduce
spre o separatie transant a domeniilor, Icnd cu neputint pomenirea n aceeasi zi de pild a ideii
despre atom si a ,miticului" n general. Separatia, o dat svrsit, ne va da prilejul de a culege unele
importante roade IilosoIice, dar totodat si de a ne mira c o att de copilroas conIuzie a Iost posibil.
Toate miturile vor s Iie ntr-un anume Iel revelri ale misterului. RsIoind diversele mitologii vom
diIerentia dou mari grupuri de mituri: 1. Miturile semniIicative, si 2. Miturile trans-semniIi-cative.
Miturile semniIicative reveleaz, cel putin prin intentia lor, semniIicatii, care pot avea si un echivalent
logic. Miturile trans-semniIicative ncearc s reveleze ceva Ir echivalent logic. Revelri ale
misterului vor s Iie ns si teoriile si ipotezele IilosoIice si stiintiIice. Va s zic tocmai ideile precum
aceea a ,atomilor", a,vibratiunilor", a ,eterului" a ,substantei" etc. Pentru nceput ne vedem deci
ndemnati s diIerentiem miturile autentice de asemenea idei stiintiIice si IilosoIice, care la un moment
dat si prin abuz au Iost numite si ele ,mituri". E clar din ca'pul locului c o comparatie diIerential nu
poate avea loc dect ntre aceste idei stiintiIice si IilosoIice si miturile semniIicative, convertibile n
termeni logici. Distanta dintre mituri si constructiile ipotetice ale cunoasterii stiintiIice si IilosoIice nu
vom msura-o n nici un caz, dup cum poate c cititorul se asteapt, sub unghiul controlabilittii lor,
sau sub unghiul veriIicrii lor posibile. VeriIicarea, si rezultatele ei, nu sunt un suIicient criteriu de
diIerentiere, de o parte Iiindc multe idei stiintiIice rmn permanent suspendate n vidul
incontrolabilului, si de alt parte Iiindc multe asemenea idei sau constructii au czut jertI veriIicrii,
Ir ca prin aceasta s-si Ii pierdut ns caracterul stiintiIic, sau s Ii dobndit calitatea mitic. Spre
ilustrare ne gndim bunoar la sistemul ptolemeic n astronomie, sau la ipoteza ,Ilogistonului" n
chimie. Aceste constructii trebuiesc privite ca deIinitiv czute si nlturate. Totusi ele Iac, irevocabil,
parte din istoria stiintei, iar nu din mitologie. Cu alte cuvinte o idee, care se dovedeste a Ii o simpl
Iictiune nu devine cu aceasta un ,mit". Termenul ,mit" nu e un termen de procedur degradant.
Termenului ,mit" trebuie s i se restituie demnitatea initial. Miturile si plsmuirile cunoasterii
stiintiIice se deosebesc prin chiar structura lor, ele nu trebuie s-si astepte clasiIicarea n discutie de la o
trecere prin strunga veriIicrii. Exist plsmuiri ideale, care nu rezist veriIicrii, dar care prin acest
accident nu-si pierd neaprat caracterul stiintiIic sau IilosoIic. Sa ne ndreptm atentiunea asupra unor
mituri cu semniIicatie precis si s ncercm s le diIerentiem de Iictiunile de natur stiintiIic.
DiIerentele de structur sunt multiple. Iat omul, strvechiul om nzestrat cu posibilitti de viziune
mitic; el priveste bunoar Calea lactee, ntr-o clip de inspiratie el aIirm de pilda c acea lucire
alburie, care se ntrezreste noaptea pe cer, ar Ii laptele unei zeite, care a tsnit pe bolt ntr-o anume
mprejurare. Miturile de acest gen ncearc desigur revelarea unei necunoscute, ca si constructiile
ipotetice ale stiintei. Aceasta nu e dect prea adevrat. Mitul se deosebeste ns de constructiile
stiintiIice, care si ele pot s Iie simplu produs imaginar, prin modul si mijloacele la care recurge n
nzuinta sa de a revela un mister. Desigur c spiritul stiintiIic nu este apanajul timpurilor moderne. Ca s
rmneia la acelasi Ienomen galactic, vom aminti c n antichitate erau unii astronomi, cari credeau c
soarele a descris cndva un alt drum pe cer dect astzi: Calea lactee ar Ii urmele de lumin, ogasele, pe
care soarele le-a lsat pe sIera de cristal a cerului. Aceast ncercare de desciIrare a Cii lactee este Ir
ndoial o simpl Irumoas Iictiune, ca si viziunea mitologic despre laptele zeitei, dar cine i-ar putea
tgdui caracterul ,stiintiIic"? S supunem ns cele dou plsmuiri unui examen structural. Att mitul
ct si ipoteza stiintiIic pun n constituirea lor, la contributie, metoda metaIoric, a analogiei. Cu o
deosebire: spiritul mitologic porneste de la lucirea alburie a sistemului galactic si prin analogie cu
coloarea laptelui, aIirm: lucirea aceea, pe care o vd, e lapte. Un minim analogic serveste ca substrat
pentru saltul ntr-un maximum, postulat, de analogii. Pornind de la analogii inIime de aspect, spiritul
mitologic cldeste excesiv, maximumuri analogice totalitare. Acest salt de la un minim la un maxim e
Ioarte caracteristic pentru modul, cum spiritul mitic uzeaz de analogie. Spiritul stiintiIic utilizeaz si el
analogia, dar putintel altIel. Acel salt de la un minimum la un maximum analogic i este, cel putin atta
timp ct spiritul stiintiIic se respect, cu totul strin. Spiritul stiintiIic, pornind de la lucirea alburie a Cii
lactee, si gsind o asemnare cu lumina solar aIirm: Calea lactee e rest de substant solar pe sIera
cristalin a cerului! In operatiile sale, constructive, spiritul stiintiIic si impune Iat de analogie o vdit
msur si o vdit rezerv. Spiritul mitologic e robul orgiastic al analogiei, spiritul stiintiIic e suveranul
plin de tact al analogiei. Spiritul mitologic, pornind de la oarecare analogie, nu mai e n stare s Iac alt
pas constructiv dect n sensul unui plus analogic nvoit, n sensul unui postulat excesiv. Vechiul
egiptean vedea soarele miscndu-se pe cer. mprejurarea simpl, si Ir de consecinte, c soarele e rotund
ca si globul de gunoi al scarabeului, ii Icea s-si nchipuie c si soarele e mpins pe drumul su ceresc
de un mare sInt scarabeu. Acesta e drumul Iiresc si general al spiritului mitic, de la un minimum
analogic la un maximum analogic, imaginar. Cu totul altele sunt procedeele stiintiIice. Spiritul
stiintiIic se arat att de suveran n utilizarea analogiei, nct el sparge prin dou moduri extreme logica
analogiei. Aceste moduri, extreme, de evadare din cercul de vraj al analogiei sunt cu totul strine
spiritului mitic. Cele dou moduri sunt: 1. Spiritul stiintiIic poate s substituie bunoar unei
nonanalogii o analogie. Mersul Junei n jurul pmntului n-are aparent nimic comun cu o ,cdere" a
lunei spre pmnt. Totusi spiritul stiintiIic construieste dintr-o nonanalogie, o analogie. Dup Newton
luna ,cade" la pmtnt, ca si mrul rupt din pom. Sau: ,starea pe loc" e o stare tocmai diametral opus
,miscrii", totusi stiinta Iace din ele o ,analogie": ,starea pe loc" e privit ca miscare zero. 2. Spiritul
stiintiIic e n stare s Iac dintr-o analogie o nonanalogie. Stiinta natural ne spune c balena nu e peste,
ci mamiIer. Sau un exemplu din Iizica modern: ntre raza de lumin si o linie dreapt este atta analogie
aparent, ct priveste geometrismul, nct suntem obisnuiti s privim raza de lumin ca reprezentant
Iizic a dreptei. Spiritul stiintiIic izbuteste s introduc aici dizanalogia n Iorma aIirmatiei, c raza de
lumin e n realitate ,curb". Cele dou moduri de evadare din logica analogiei sunt cu totul strine
spiritului mitic. Ori tocmai prin aceste moduri, tinnd de Ielul nsusi n care spiritul stiintiIic ntelege s
se distanteze de sugestiile imediate ale analogiei, se demonstreaz o suveranitate eIectiv asupra
analogiei. Spiritul mitic e vasalul de aventuri al analogiei. Cu constatrile de Iat relieIm o stare de
Iapt, din care ne Ierim ns nadins s toarcem consecinte cu privire la valabilitatea ultim a mitului si a
ipotezei. In cele de mai nainte nu s-a rostit nici o judecat asupra ndrepttirii mitului sau a Iictiunii
stiintiIice, nici asupra priorittii normative a unui spirit asupra celuilalt. In privinta aceasta nclinm spre
prerea, pe care nu tinem s o dezvoltm deocamdat, c exist domenii, unde spiritul mitic, n slujba
analogiei, e mai ndrepttit dect cel stiintiIic, care s-a retransat ntr-o anume distant interioar Iat de
analogie. Intr-un domeniu, unde corespondentele de conIiguratie ntre aspectele multiple ale unei
realitti sunt o dominant, se poate lesne ntmpla s se obtin rezultate de cunoastere muJt mai rodnice
prin spiritul mitic, dect cu cel stiintiIic. Cine a Irecventat putin stiintele, n care se Iac ndeosebi
cercetri morIologice, va ntelege degrab acest elogiu. Analizele graIologice de pild par unui neinitiat
de-a dreptul mitologice (si de Iapt ele au un substrat n aplicarea orgiastic si din plin a analogiei), totusi
analizele graIologiei si teoria lor ni se par att de controlabile, nct cel ce intr ntr-o discutie asupra lor
nu risc de loc s Iie gratiIicat cu epitetul de obscurantist. Ultimele decenii au recucerit astIel analogiei,
ca metod, drepturi, ce preau deIinitiv ngropate.
S trecem la alte deosebiri ntre spiritul mitic si spiritul stiintiIic. Spuneam c att unul ct si cellalt
tind s reveleze misterul prin viziuni plsmuite. Vom observa ns c, ntr-o viziune mitic, raportul,
dintre ceea ce este ,cunoscut" si ,revelatie", e altul dect cel ce ni se oIer ntr-o viziune stiintiIic. n
general spiritul mitic opereaz cu cunoscutul lumii concrete, cu datele sensibile, Ir a le diminua n
vreo privint, ca atare. Aparentele concrete nu sunt supuse unor degradri, ci sunt integrate ntr-o
viziune mai complex. Iat de ex. ,Iocul", ca Ienomen natural. Pentru spiritul mitic Iocul este ceea ce ni
se pare c este, si n plus nc ceva; Iocul este o Iiint, un demon, sau o zeitate, cu obiceiuri nchipuite n
analogie cu ale omului. Focul are o biograIie si pasiuni, si nainte de orice el ,mnnc", el mnnc tot
ce ntlneste, si e n Ioarte personal dusmnie cu apa. Flacra este un organ al Iiintei, o maniIestare; dar
Ilacra este cu adevrat asa cum ne apare. Ori soarta aparentelor concrete devine cu totul alta, de ndat
ce ele ajung n atingere cu spiritul stiintiIic. Ct vreme mitul asimileaz aparentele concrete ntocmai,
viziunile stiintiIice tind s se substituiasc aparentelor. Spiritul stiintiIic amenint aparentele concrete cu
desIiintarea. Aparentele concrete sunt pentru spiritul stiintiIic totdeauna numai un punct de plecare n
vederea unor constructii, care pe la spate anuleaz aparentele. Iat Iocul; vom aminti o veche teorie din
veacul al XVIII-lea cu privire la ardere. Teoria a Iost de mult trecut la hala de vechituri mult
ncptoare a Iictiunilor, deoarece i s-a ntmplat micul neajuns de a nu Ii rezistat veriIicrii. Totusi
Iictiunii nu i se va nega caracterul stiintiIic. Precizm, e vorba despre Iaimoasa teorie a Ilogistonului.
Dup opinia nIlorit n Iorm de teorie, a chimicie-nilor veacului al XVIII-lea (Stahl) ,Iocul",
,arderea", consist in eliminarea dintr-o combinatie chimic a unui element speciIic al Iocului, cruia i
s-a dat numele de Ilogiston. O combinatie chimic si poate recpta caracterul anterior arderii, compen-
sndu-si deIicitul, prin aceea c i se adaog substante, care contin Ilogiston. Flogistonul era deci
nchipuit ca un element supus tuturor regulilor aritmetice ale cntarului. Cnd un mai minutios examen al
proceselor chimice a artat c arderea nu poate Ii eliminare a unei substante, deoarece prin ardere
substantele devin mai grele (Lavoisier), aderentii teoriei Ilogistonului au replicat c Ilogistonul trebuie
s Iie o substant cu greutate negativ, care prin prezenta sa n corpuri ar Iace pe acestea mai usoare.
Prin ardere, adic prin eliminarea Ilogistonului, corpurile ar deveni n consecint mai grele. Orict de
inconsistent s-a dovedit aceast teorie, pentru salvarea creia s-a recurs chiar la o Iictiune absurd cum
este aceea a greuttii negative, trebuie s recunoastem c ea si-a aprat obrazul cu mult iscusint.
n orice caz teoria Ilogistonului, cu toate c a Iost mbrncit n neant, se caracterizeaz printr-un
pronuntat proIil stiintiIic. Aparentelor obisnuite c Iocul consum substantele aplicat lor dinaIar,
spiritul stiintiIic le substituie o alt imagine, potrivit creia corpurile contin chiar n starea lor normal o
anume cantitate de Ioc (Ilogiston); arderea n-ar Ii dect procesul de eliminare din corpuri a Ilogistonului.
Spiritul stiintiIic tinde cu alte cuvinte s substituie aparentelor o viziune, n constitutia creia intr cu
totul alte elemente dect cele aparente. Aparentele sunt desIiintate sau degradate n nssi existenta lor.
Sunetului i se substituie viziunea vibratiunilor; luminii i se substituie viziunea unor corpuscule
inIinitezimale, sau imaginea abstract a perturbatiunilor ondulatorii ntr-un cmp magnetic. Spiritul mitic
ntregeste aparentele n sensul c acestea ar Ii maniIestri aidoma ale unor puteri invizibile. Spiritul
stiintiIic desIiinteaz aparentele substituindu-le alte structuri.
O alt deosebire ntre viziunea mitic si viziunea stiintiIic iese la iveal de ndat ce ne ntrebm:
care este originea elementelor, din care se constituiesc viziunile? Spiritul mitic si plsmuieste viziunea
revelatoare din elemente, care tin de experienta vitalizat a omului. Aceast experient circumscrie
Iiinte, care triesc, lucruri cu masc vie, care reactioneaz organic, si crora li se acord un interes vital.
Aceast experient mbrtiseaz o lume de ntmplri, la care omul particip pasionat, activ, chiar si
atunci cnd e simplu privitor. Orice miscare, ce are loc n aceast lume a omului, e simtit ca un eIort
Icut de un subiect prezent sau secret. Aceast experient e mpletit din elemente lirice, epice si
dramatice. Lumea ei e strbtut de spaim, de chiot, de suIerinte, de zbucium, de bucurii. Omul e viu si
se simte trind ntr-o lume vie. Vitalizarea experientei nu se Iace voit si nici metodic. Ea e involuntar.
Cnd triesti o mare suIerint sau o mare bucurie, acestea se revars asupra lumii, chiar Ir s vrei si
chiar mpotriva vointei. Orice gest al realittii, orice aspect al ei, cltinarea unei Irunze, cderea unei
raze, particip la suIerinta si la bucuria omului. Aceast lume e n anume sens o prelungire a trupului
nostru. Cnd copacul si misc o creang, omul simte aceast miscare ca un eIort al bratului su. Cnd
suIl un vnt, omul simte aceast suIlare ca o suIlare a sa inIinit crescut. Lumina e simtit ca o trezire si
ca o nviere, colorile ca bucurie si sntate. Ori, elementele, din care se cldeste o viziune mitic sunt
totdeauna elemente ale acestei experiente vitalizate. Din contr, spiritul stiintiIic se rupe, se smulge din
aceast experient. Spiritul stiintiIic izoleaz voit lumea de om, si-si construieste viziunile din elemente
devitalizate, adic din Iorme care nu sunt vii, din miscri care nu sunt eIorturi, din tendinte care nu sunt
doruri, din actiuni care mu nseamn nici bucurie nici suIerinte, din substante care se amestec si se
desIac Ir ur si Ir elan1.
Spiritul mitic, vasal orgiastic al analogiei, tinde s integreze lumea concret n viziuni cldite din
elemente de experient vitalizat. Spiritul stiintiIic, suveran asupra analogiei, tinde s substituiasc lumii
concrete viziuni cldite din elemente de experient devitalizata. Pot Ii puse n asemenea conditiuni, con-
structiile, Iie si numai Iictive, ale stiintei, alturi de mituri? Hotrt nu. Fictiunile stiintiIice si miturile au
la baza lor procedee diverse, elemente diverse. Nu au ele oare si menire divers? Vom vedea aceasta de
ndat ce ne ndreptm atentiunea asupra celuilalt mare grup de mituri.
n adevr deosebirea dintre mit si Iictiune stiintiIic (sau IilosoIic) se casc si mai mare, atunci clnd
e vorba despre cel de al doilea impozant grup de mituri, despre miturile trans-semniIicative. Miturile
acestea, mbibate de mister, sunt cldite dup aceleasi procedee si din acelasi Iel de material, ca si mitu-
rile cu semniIicatie precis. Deosebirea e, c cele trans-semniIi-cative sunt nvoalte, impuntor
dezvoltate, si c ceea ce ele ne reveleaz, nu poate Ii convertit n termenii precisi ai unei semniIicatii.
ReIuzul de a se destinui printr-un sistem de notiuni inteligibile, clarobscurul, tine de nssi natura
acestor mituri. Timpurile cu pasiuni exegetice, cum a Iost epoca elenist-aexandrin, sau cum e epoca
noastr, s-au apropiat cu vajnic interes de aceste mituri, cutnd s le traduc secretul n semniIicatii si
Iormule. Miturile trans-semniIicative au Iost simtite totdeauna ca un Iel de revelri, care ele nsile
ascund o ultim tain. Am ajuns astzi asa departe c nu mai denuntm miturile, ci ncercrile exegetice.
Exegezele pornesc toate Ir deosebire de la o nentelegere. Exegetii rationalizanti nu-si dau seama c
1. Brnst Cassirer, n Philosophie der syinbollschen Formen, ncearc s caracterizeze gndirea mitic
prin alterrile de structur, pe care le introduce n spiritul uman ideea puterii sau a substantei magice.
Ideea despre puterea sau substanta magic se gseste desigur n cele mai multe mitologii, dar prezenta
acestei idei nu este, dup prerea noastr, absolut necesar, si ea nu conditioneaz ,miticul". Miticul
simagicul nu se conIund. Miticul e posibil si Ir elementul magic.
miezul de tain Iace parte constitutiv din aceste mituri, si c a ncerca s dezvelesti taina, nseamn
n Iond a distruge mitul ca atare, sau a introduce viermele mortii sub coaje. Prin exegez, prin dezvelirea
si pronuntarea unei pretinse semniIicatii, ,mitul" e preIcut n ,alegorie". A ncrca de semniIicatii un
asemenea mit, nu nseamn a-i realiza latentele, nici a-l salva din vrtej la mal, din ntunerec la lumin,
ci a-l ucide. Gnosticul Simon Magul, personaj problematic de la nceputul erei crestine, c-znd peste
mitul paradisului (Adam si Eva), a crezut c Iericeste omenirea, dnd mitului transparentele unei
semniIicatii logice. Dup prerea sa mitul paradisului simbolizeaz preexistenta intrauterin a Iiecrui
om n snul matern. Mitul e preIcut n ,alegorie" a unui complex de Iapte banal. Este cam acelasi lucru,
pe care-l ntreprinde astzi n marginea miturilor scoala de nuant psihanalitic a lui Jung. Dup Jung, si
adeptii si, miturile sunt expresii simbolice, reductibile la amintiri embrio-logice si inIantile, la
experiente subconstiente. AstIel mitul paradisului, de pild, si gseste exact aceeasi interpretare la Jung,
cel din zilele noastre, ca si la Simon Magul, contemporanul lui Isus. Mituri, precum al paradisului, al
nvierii, al judectii din urm, al lui Heracle n lupt cu diIeritii monstri, miturile ntruchiprilor lui
Visnu, ca peste, ca broasc testoas, ca leu, ca Rama si Krisna, si acele despre toate aventurile si
peripetiile sale n lupta cu demonii cosmici, sau mitul cosmic al dramei dintre lumin si ntunerec din
mitologia iran, si attea altele, au Iost supuse de nenumrate ori exegezei si preIcute n alegorii. S-a
pornit n aceste ncercri de la ideea c miturile ascund n adevr o semniIicatie, si c aceasta poate Ii
prin urmare dezvelit. Ascunsul invit, cheam, solicit actul dezvelirii. Ori tocmai n acest punct avem
impresia c mintea interpretilor a Iost de Iiecare dat eclipsat de o iluzie. O dovad despre aceast si-
tuatie, nu peremptorie ce-i drept, ar constitui-o nssi repetarea permanent Ir succes a trudei exegetice.
Romanticii vedeau n mituri, crora le artau de altIel o entuziast simpatie, revelarea primitiv si pe
planul imaginatiei a unor ,idei", care si-ar gsi ns expresia adecvat de-abia n Iaza IilosoIic a
omenirii. A vedea n ,mit" o simpl hain primitiv a ,ideii", constituie o grav nentelegere a mitului ca
,mit", n privinta aceasta ar Ii de spus c nici un IilosoI n-a Iost n stare s arate pn acum destul de
convingtor, care este acea idee, miez secret al unui mit oarecare (nc o dat: ne reIerim la marile mituri
trans-semniIicative ale omenirii). A despoia mitul de latura aceea, gratie creia el rmne de Iapt la
periIeria unei semniIicatii, nseamn a nu-l tri ca mit, ci cel mult ca alegorie; ori alegoriile ne-au Icut
totdeauna impresia unor Iiinte, care umbl cu intestinele n aIar. S rostim cuvntul, care corespunde
situatiei. Ceea ce reveleaz n adevr miturile, la care ne reIerim, nu este o semniIicatie, ci oarecum
cadrul unor semniIicatii, caliciul lor, sau mai line zis o trans-semniIicatie. Revelnd o trans-semniIicatie,
mitul apare mentalittii obisnuite numai cu semniIicatii ca un vid iritant. Zona semniIicatiilor nu are
nimic corespunztor n acest Iel de mituri. Mitul trans-semniIicativ, ca produs al spiritului uman, nu
poate Ii msurat si comparat cu o idee, dect n sens negativ. Ideea red desigur un continut, care poate Ii
plasat n ,golul imanent" al unui mit. Dar ea nu poate s redea trans-semniIicatia revelat metaIoric de
un mit. Se poate aIirma deci c miturile trans-semniIicative prin golurile lor imanente, pot Ii alegoric
interpretate n toarte multe Ieluri, dar c n realitate miturile nu se reIer prin latura lor pozitiv si
revelatoare la nici una din semniIicatiile logice, ce li se pot atribui.
Miturile, de mare anvergur, asupra crora spiritul uman s-a Iixat sute si mii de ani, ar Ii chemate n
cele din urm s reveleze cadre, sau trans-semniIicatii, dar ctusi de putin ceva ce seamn a
,semniIicatie" de contururi materiale. De altIel mprejurarea c aceste mituri s-au salvat din toate si
peste toate catastroIele omenirii, mult mai credincioase lorusi dect orice amintire istoric, alctuieste o
suIicient dovad, ct de mult spiritul uman se simte solidar cu ele. Solidaritatea ar Ii inexplicabil, dac
spiritul uman n-ar avea permanent sentimentul vag miturile l apropie sau l asaz n pragul unor
trans-semniIicatii domiciliate ntr-un orizont metaIizic. Din momentul n care ideea si notiunea material
au nceput s joace un rol tot mai proeminent n spiritul uman, omul si-a prsit sau si-a pierdut tot mai
mult atitudinea potrivit Iat de miturile trans-semniIicative. Nu mai putin ns omul s-a simtit Ir
ncetare stingherit, turburat de continutul miturilor, pe care spre linistire a cutat s le transpun pe
portativul logic. Orice trud a esuat, cci revelatia acestor mituri se reIer la aspecte presimtit, dar
inconvertibile pe cale logic. Heruvimii mitologiei crestine sunt, precum se stie, nzestrati cu mai multe
aripi. Dou dintre aceste aripi sunt Iolosite de heruvimi, nu pentru a zbura, ci pentru a acoperi cu ele
lumea inIerioar, ca s nu o vad. Aceste aripi sunt Iolosite ca un Iel de scut si ca aprare a ochilor.
Miturile trans-semniIieative maniIest, ca si acesti heruvimi, o sIial Iat de lumea inIerioar lor, a
,semniIicatiilor". Pentru cuprinderea semniIicatiilor avem disponibile, ca organ special ,ideile". Pentru
cuprinderea trans-semniIicatiilor avem modul ,miturilor". Mitul nu poate Ii deci tlmcit n graiul
ideilor. Ceea ce ni se reveleaz prin mituri, nu este revelabil dect pe aceast cale. Acest ceva e
inaccesibil ideei. ntocmai cum ceea ce este ,poezie" ntr-o poezie, nu poate Ii tradus n proz. A
prozaiza mitul nseamn a-l degrada la alegorie, si este o ocupatie seac si Ir duh a pedantilor, care
Iocului astral i preIer zgura. De altIel un spirit cu adevrat mitic, cu sensul si nervul nnscut al acestui
mod, nici nu simte nevoia de a traduce miturile n alegorii ncrcate de semniIicatii logice. Procedeul le
repugn chiar. Mitul trans-semniIicativ si ideea au un obiectiv diIerit; n realitate ele nu se ntlnesc de
loc prin revelrile lor. AstIel ideile nu vor Ii de Iapt niciodat n stare s nlocuiasc miturile, sau s le
Iac de prisos. Fapt e c orict omul modern a gsit c trebuie se se dezbare de mituri ca de un balast
inutil, el continu, Ir s-si dea seama, s triasc pasionat ntr-o permanent atmosIer mitic. Ca o
mrturie despre aceast atmosIer mitic, stau chiar cuvintele noastre, ntocmai cum diIeritele obiecte
poart, Iiecare n divers msur, o sarcin electric, tot asa cuvintele noastre, chiar izolate, poart n
divers msur o sarcin mitic. Cuvinte precum ,naltul", ,josul", ,cerul", ,pmn-tul", etc., sunt
ncrcate cu o cu totul alt sarcin mitic, dect cuvinte ca ,verticalul", ,linia", ,inIeriorul", etc. Cuvntul
,toiag" poart alt sarcin mitic dect cuvntul ,baston", care e desertat de orice asemenea sarcin. (Iat
un lucru pe care nu l-au prea nteles poetii nostri, contemporani, n goan, pe ct de metodic, pe att de
mrginit, dup cuvinte Ir sarcin mitic.) Am pomenit despre o scoal psihologic modern, care s-a
oprit la Iormula c miturile ar Ii expresii simbolice ale realittilor noastre inconstiente, adic visurile
colective ale popoarelor, ntocmai cum, dup scoala psihanalitic, n visuri si-ar gsi un ventil simbolic
anume porniri reIulate si legate de strIundurile vietii noastre inconstiente, tot asa n mituri si-ar gsi un
ecou simbolic strIundurile vietii inconstiente colective. AstIel zeii cosmici, stpnii lumii luminii, ar
exprima simbolic constiinta uman, ct vreme contra-zeii ntunericului, demonii haosului, ar exprima,
tot simbolic inconstientul uman, cu toate pornirile sale monstruoase. In luptele mitologice, de proportii
cosmice, dintre zei si demoni, s-ar oglindi si s-ar concretiza imaginar, lupta dintre constiint si pornirile
inconstiente ale omului, ncuviintm c interpretarea e ingenioas. Dar interpretarea preIace din nou o
trans-semniIicatie ntr-o semniIicatie material; mitul e din nou preIcut n alegorie. Ne ngduim deei
observatia, c mai nainte ca miturile s exprime simbolic structurile psihice ale omului, situatia real ni
se pare tocmai pe de-a-ndoa-selea. n realitate psihanaliza nu s-a mrginit la sondaj psihic, ci a imaginat
structurile psihice ale omului n analogie cu imaginile mitologicei Psihanaliza, n poIida Iaptului c se
crede asa departe de orice gnduri ,preconcepute", nchipuie de Iapt constiinta ca lume a zeilor, iar
inconstientul ca haos, ca iad, ca lume a demonilor. Iat o dovad, ct de mult omul modern, chiar n
exemplare att de intelectualizate si cu atta maniac grije de a se deparazita de asa-zise prejudecti, ca
Freud si Jung, triesc sub sugestii mitice. Din parte-ne ne-am ridicat n Orizont si stil mpotriva
conceptiei despre inconstient ca haos si dezordine, n Iavoarea unui inconstient cosmotic si n Iavoarea
chiar a unui 71005 inconstient. Dar s revenim n chip critic la ipoteza c miturile ar Ii un Iel de visuri
colective. Chiar dac am admite analogii materiale ntre visuri si mituri (n acest sens a interpretat
bunoar Heinrich Zimmer ntr-o lucrare recent mitologia indic), nu trebuie s scpm din vedere nici
dizanalogiile. Dar dizanalogiile sunt asa de impresionante si prezint un proIil att de viguros, nct, o
dat surprinse pe zare, vom Ii mpiedecati o dat pentru totdeauna de a mai deIini miturile ca ,visuri".
Am caracterizat miturile ca ncercri ale spiritului uman de a revela metaIoric, analogic, si n material de
experient vitali-zat, anume trans-semniIicatii. Miturile sunt plsmuiri de intentie revelatorie, si ntiele
mari maniIestri ale unei culturi. In aceast calitate a lor ele vor purta ntotdeauna pecetea unor
determinante stilistice; ele vor Ii modelate, interior, de categoriile abisale ale unui popor. Miturile se
desprind din matricea stilistic a unui neam sau grup de neamuri, ntocmai ca si celelalte produse ale
culturii. Cu aceasta se rosteste ns si diagnoza diIerential Iat de visuri. S se remarce c visul nu
apare niciodat stilistic modelat. Visul, cel de pe planul psihologic, e a-stilistic, ca orice Ienomen
natural. Psihanaliza, n unul din momentele ei Iericite si de inspirat seriozitate, a deIinit ,visul". ca un
ventil pentru redobndirea unui echilibru psihologic.
Iat caracterizarea unui rost conceput sobru si verosimil, care ni se pare ns de tot eronat, ori cel
putin piezise, cnd vrea s nsumeze si miturile. Dac visul e a-stilistic si Iace parte din tehnica
echilibristicei psihice, tinnd astIel pur si simplu de ordinea natural a omului si oarecum de aparatura
securittii sale interioare, cu totul altul e cazul miturilor. Mitul apare n coordonate stilistice, e
determinat de categoriile abisale, si tine de destinul creator sau demiurgic al omului. Tot attea aspecte si
planuri de desIsurare, cu care visul n-are nici un contact. Cteva exemple vor demonstra caracterul
stilistic al miturilor.
n Orizont si stil am stabilit cteva determinante stilistice ale artei si IilosoIiei indice. Supunnd unui
examen mitologia indic, vom descoperi degrab o nespus de surprinztoare analogie. Mitologia indic
se misc asa de mult pe aceleasi linii, parc ar vrea nadins s produc o dovad eclatant, c ar exista,
sub aspect stilistic, un Iel de armonie prestabilit ntre ea si celelalte produse ale spiritului indic. Cititorii
studiului nostru si-aduc aminte c acest spirit indic se complace ntr-un orizont inIinit, ntr-un Iel, dup
cum spuneam, mult mai accentuat chiar dect spiritul apusean, n aventurile mitologice, ramiIicate
Iantastic, pline de ciorchinii vremelniciei ca o Ilor ecvatorial, n luptele vast desIsurate ca luniile,
dintre zei si demoni, n puterea nesecat de a se transIorma arbitrar a acestor Iiinte, n salturile lor
meteorice svrsite n spatii, n vointa lor tutelar ntins peste timpuri cosmice, n proportiile srite din
ttni ale acestor Iiinte, descoperim chiar de la ntiul contact, o umIlare, o gigantomanie, cu care
mitologiile europene nu au tinut de`loc s ne obisnuiasc. Visnu este atoatecreatorul si atoate-purttorul,
substratul existentei. Toat lumea, toti zeii, toate timpurile si Ipturile sunt produse trectoare si jocul
(maya) lui Visnu. Acest Visnu s-a ntrupat odat ca pitic. Sub vraja unui act`ritual piticul creste, pe
urm, devenind uriasul cosmic. ,Si, atunci piticul deveni un nepitic, si-si relev ntr-o clip Iigura sa
care era alctuit din toti zeii. Luna si soarele erau cei doi ochi ai si, cerul era capul, pmntul
picioarele. Degetele de la picioare erau monstri mnctori de oameni. Degetele de la mini erau cobolzi
de pester, zeii universului erau la genunchii si, altii la pulpe, cobolzi i se nscur sub unghii si Iemei
ceresti n liniile pielei. Toate zodiile erau n privirea sa, prul su razele soarelui, stelele erau porii,
iar Iirele de pr din pori erau marii vizionari... Gura sa era Ioc, Ilacra vetrelor tuturor oamenilor,
testiculele sale erau domnul tuturor creaturilor... n spatele su se ascundeau zeii comorilor, la
ncheieturi zeii Iurtunii, toate stroIele sIinte ji luminile cerului erau dintii si strlucitori si Ir de pat.
n pieptul su era Siva, marele zeu, n linistea sa de neclintit mrile lumii, n burta sa nsteau spiritele
Iericite, pline de mare putere", etc... (Heinrich Zimmer: Maya, der indische Mythos, Stuttgart, 1936, p.
206). Aceast mostr de imaginatie exuberant, de orizont nesIrsit, de particular monotonie n
ngrmdirea excesiv a detaliilor, caracterizeaz spiritul indic, n Iata noastr se ncheag parc dintr-o
dat un urias templu indic, cu acele cascade de Iorme, interior nghesuite, sau un Iantastic relieI plastic,
iperbaroc ncrcat de amnunte, n care esti pe urm silit s descoperi tot alte si alte amnunte. Cu ce
ciIre astronomice se opereaz n mitologia indic ni se arat n legtur cu acelasi Visnu, la mprtirea
timpurilor cosmice si la mproprietrirea zeilor cu aceste timpuri. Ct de minuscule ni se par dintr-o dat
viziunile despre timp, cu cari suntem obisnuiti noi europenii! Perspectiva orizon-tic inIinit nu se
deschide numai n mare, ci si n mic. AstIel de exemplu zeul Indra, gonit de demoni, se ascunde o dat
n-tr-un atom si gseste acolo o lume ntreag, cu stpnirea creia el se declar pentru ctva timp
multumit. Nu putem repeta, aici, expunerile noastre cu privire la celelalte determinante ale culturii
indice. Amintim categoria stilistic de atmosIer, a nega-tiunii, si categoria orientrii catabasice. Aceste
determinante speciale ies cu deosebire n evident n IilosoI ia ntrupat n cele vreo 350 de sisteme ale
Indiei. De interes n ordinea preocuprilor noastre este c determinantele stilistice le ntrezrim mijind n
Ielurite chipuri chiar n mitologia indic, nc n Iaza mitologic indul se ndrum spre o atitudine
negativ Iat de orizont si Iat de lucrurile, ce se petrec n zaristea sa. Cu cit se cristalizeaz cultura
indic, cu att mai vdit se schiteaz atitudinea de retragere din orizont. Tot ce are loc, prinznd nItisare
mai mult sau mai putin Iluid n orizontul iperdimensional al timpului si al spatiului, e socotit drept
,maya", drept produs pe jumtate existent, pe jumtate nzrit, plasmatic emanat din atoateiz-voditorul
si atoatepurttorul Visnu. Fenomenele si Ipturile posed o existent umbilical legat de un substrat,
care le poate absorbi precum le-a emis, sau o Iiint eIemer de vis. ,Individualul" nu exist pentru ind,
dect poate ntr-un nteles degradat. Zeii, nu mai putin dect oamenii, sunt si ei Ipturi pe un plan de
existent visat. Existent adevrat, deplin, este numai aceea a substratului visruitic. Oricit de
demsurat si cu orict pasiune se lanseaz n aventuri si n lupte, n Iapte si n minuni, zeii si demonii,
peste toate sacrele elanuri si gravele dusmnii ale lor pluteste parc, n ntreaga mitologie indic, sursul
degajat al unei superioare distantri, sursul lui Visnu nsusi, care in toat aceast seriozitate a dramei
cosmice nu vede dect un joc al su. Ascetul, care avanseaz cel mai departe pe linia acestei distantri
visnuitice, pe linia retragerii surznde din orizont, se bucur n mitologia indic de o suprem
consideratie. Se ntmpl uneori ca zeii nsisi s devin oarecum gelosi, cnd se iveste cte un ascet de
incandescent putere. Reprezentantii divini ai luminii nu se sIiesc, n meschinria lor, s trimit Iemei de
ceresti Iarmece, s ispiteasc pe asceti, cnd acestia le atit prea mult invidia. Asceza, nIlorind ca ati-
tudine pe o structur Iundamental a spiritului indic, este socotit drept cel mai important izvor de
putere. Chiar demonii, cnd vor s-si mreasc puterea, cunosc cea mai bun retet: ei se supun ascezei
pn la incandescent. Si un alt aspect al mitologiei indice poate Ii explicat prin retragerea din orizont:
incertitudinea valorilor legate de ceea ce are loc n acest orizont. Intr-o lume de ntruchipri, crora indul
e asa de dispus s le ntoarc spatele, toate valorile devin nesigure. Mitologia indic e plin de zei, care
de obicei urmresc binele, dar care adesea se lupt si ei ntre ei, care omoar uneori Ir ratiune
suIicient, mai mult spre a-si demonstra puterea, sau care se preteaz la Iapte, din punctul nostru de
vedere cel putin condamnabile. Asa e cazul zeului, care trimite la un ascet ispita unei Iemei Irumoase,
din simpl gelozie. Procedeul e de-a dreptul inIam. Aparitii cu totul paradoxale ni se par si demonii, cari
Iac ascez. Ce ciudat inversare de roluri si de contaminare ibrid ntre valori opuse! E adevrat c
demonii se hotrsc la ascez cu scopul precis si oarecum lucrativ, de a-si mri puterile. Dar Iaptul n
sine c demonii sunt socotiti capabili de a se supune ascezei, dovedeste ndeajuns Iluiditatea valorilor in
lumea indic. Fapta bun si Iapta rea sunt deopotriv un simplu joc visnuitic.
Cunoastem din istoria artei indice nesiguranta exuberant a Iormelor. Se maniIest n universala
ibriditate si bastardizare, n metamorIozele si amestecurile himerice, puterea de emanatii si talentul
inIinit de a se ntrupa a lui Visnu. O putere ,maya", de aceeasi natur, doar mult mai mrginit, si
derivat, posed si alte Iiinte divine sau demonice. Zeii, demonii si celelalte Iiinte ale mitologiei indice
nu prezint prin aspectele lor nimic individual, ca o comoar inalienabil de trsturi accidentale, nici
contururi absolute prin ntmpltorul lor. Toate Iiintele mitologice ale Indiei sunt elementare, Ipturi
stihiale de o mare capacitate transIormist. Stihialul multiIorm e trstura lor de cpetenie.
Reprezentantul suprem al acestui stihial multiIorm este nsusi Visnu, cruia de altIel nici nu i se atribuie
alte preocupri n aIar de jocul transIormist de unul singur: el e actorul, el e privitorul. Figurile
mitologice reprezint n India totdeauna un ce elementar: puterea, rutatea destructiv, rezistenta indes-
tructibil, salvarea, iubirea, etc. Formele nu exist de dragul ormei ca atare, ci ca purttoare ale unei
Iiinte elementare. Visnu, din care se produc toate Iormele, ce apar n spatiu si n timp, si are de Iapt
lcasul, intangibil si de nenchipuit, dincolo de spatiu si timp. AstIel Ipturile, toate cte apar, nu pot
niciodat s Iie identiIicate, gratie Iormelor, Iaptelor, locului lor: toate Ipturile posed un suprem alibi:
Visnu.
S ne apropiem cu intentii comparative de mitologia german. Suntem izbiti din capul locului, c nu
gsim n mitologia german nici o urm despre un substrat divin, din care s izbucneasc si n care s
recad, absorbiti caniste protuberante inconsistente, divinittile si demonii, lumea, spatiile si timpurile.
Nu exist n mitologia german nici o urm a ideii c zeittile si lumea ar avea un rost degradat, aproape
iluzoriu. Mitologia german alctuieste lumea din zei si demoni, din Iiinte si Ipturi vizibile, cari sunt
asa cum se arat. Mitologia german este, n acest sens, strbtut de o puternic not realist. Stpn
este desigur o soart peste toate existentele, dar Iiecare existent culmineaz si se rotunjeste n
individualitatea sa, aci si acum. Luptele dintre zei si demoni sunt lupte pentru putere ntr-o lume, ce
merit s Iie stpnit. (Valhala este un paradis al rzboinicilor.) Totul are o orientare spre lume, iar nu
din lume aIar. Zeii si demonii Iuzioneaz cu spatiul, cu locul; lcasul lor Iace parte din ei. Se gsesc
neaprat si n mitologia indic si n cea greac zei si demoni locali, dar n nici una din aceste mitologii
localizarea nu e nchipuit cu un att de struitor accent ca n mitologia german. Germanii nu-si puteau
nchipui zeii si demonii altIel dect legati de locuri, de anume munti, de anume ape, de anume pduri.
Stim din descrierile lui Tacitus cu ce sInt sIial si cu ce reculegere intrau germanii n pduri. Ei intrau
n codru ca ntr-o divinitate. Germania ntreag era plin de sIinte raristi. Gnd secerau, germanii credeau
c demonul holdei se retrage n spicele neatinse. Ultimul mnunchi de spice era astIel sIielnic pstrat, ca
s nu Iie omort zeitatea, verde sau aurie, ce s-a reIugiat n ele. Att de concret si att de local imaginau
germanii zeii si demonii1. Zeii si demonii triesc osmotic n spatiu si n timp, aici si acum. Zeii sunt asa
de legati de timp, nct n nici o alt mare mitologie nu apare asa de impresionant si cu atta patetic ac-
cent, caducitatea lor (amurgul zeilor). Localizarea radical n spatiu si n timp a zeilor si demonilor e de
Iapt o Iorm a tendintei individualizante, creia i s-au nchinat si i se nchin semintiile germane de
atunci si pn astzi. S examinm si un alt aspect al mitologiei germane. TransIormismul mitologic e
desigur un bun aproape general al omenirii. E interesant ns cum motivul se diversiIic dup regiuni
etnice, n mitologia indic transIormarea unei Iiinte se datoreste puterii maya; Iiinta se transIorm de
obicei in totalitatea sa (sau cu o Iractiune a sa, cum e cazul suprem al lui Visnu). n mitologia german
zeul Odin (dar la Iel si oamenii) are un dublet material, care, n timp ce zeul nsusi doarme, zcnd ca
mort, se schimb lund Ielurite Iorme. Trupul exist, ceea ce se ,schimb" e numai un dublet al trupului.
Trupul zeului nu este o Iorm iluzorie, ci o realitate individual n cea mai deplin acceptie a cuvntului.
Constatm n genere n mitologia german un pronuntat realism, un realism crescut Iantastic; la Iel o
aIirmare anabasic a lumii, un orizont vast, un inIinit palpabil, desi nu att de exuberant ca la inzi. Pentru
realismul Iantastic al mitologiei germane citm, ca mrturie, nItisarea cu metehne Iizice, productoare
de spaim, chiar a zeilor principali. Votan are un singur ochi ca monstrii canibali de poliIemic
pomenire, iar ca mosulica erotic el are ceva aproape grotesc. Donar mnnc si bea enorm si dizgratios
cte doi boi, cte opt somni si trei buti de met dintr-o dat. Zeul Ziu-Tyr are un singur
1. Se cunoaste IilosoIia german actuala teoria morIologic despre cultur, ai crei printi sunt
Frobenius si Spengler. Ambii gnditori concep cultura ca maniIestare a unui duh speciIic ai culturii.
,SuIletul culturii" Iuzioneaz, dup conceptia lor, cu un peisaj. Privit mai de aproape, aceast conceptie
despre suIletul unei culturi aminteste de Iapt Ioarte de aproape trstura, despre care tocmai vorbirm, a
mitologiei germane. SuIletul culturii e, dup prerea lui Frobenius si a lui Spengler, nu numai la Iigurat
ci de Iapt, un duh, un demon, o zeitate, care creste si trieste ntr-un peisaj sinumai n acest peisaj al sau.
E vorba aci despre aceeasi localizare osmotic si mpreunare pn la Iuzionare, a unui demon cu locul,
pe care le remarcm si n vechea mitologie german. Teoria morIologic despre cultur este deci o teorie
speciIic german. Aceast caracterizare a teoriei nseamn si o denuntare a relativittii ei.
brat... E n aceste imagini ale unor Ipturi deIiciente, sau monstruos disproportionate, acelasi realism
sporit, apsat, care o mie sau dou mii de ani mai trziu ni se va revela n Eva cu abdomenul diIorm a lui
Jan van Eyk, sau n viziunile lui Pieter Brue-ghel. C mitologia german nu s-a sIiit s nchipuie asa de
schimonositi chiar zeii principali e o dovad c asa vedeau germanii toat lumea. In ierarhia cosmic
zeittile si au rangul pe care l au, gratie puterii lor, niciodat gratie nItisrii lor. Germanul se
complace n aceast lume, n care obstescul poate Ii si mthlos, cu conditia s Iie tare si aspru, n
mitologia greac un Zeus, un Apollo, Ares, Hera, Atena, Artemis, AIrodita, etc. sunt arhetipuri de
Irumusete si de armonie. Pe aceste meleaguri Irumusetea caliIic pentru grade divine. Se stie c teogonia
greac ncepe cu haosul, dar culmineaz n ornduirea cosmosului. Zeittile intermediare dintre haos si
cosmos, cele indecise si nemplinite, ca Uranos sau Cronos, sunt nIrnte si nlturate de Zeus, ca niste
vreascuri netrebnice, iar Zeus e mai presus de toate un printe si reprezentant al ordinei. Urtenia si
metehnele sunt n mitologia greac un atribut degradant n sine, al monstrilor sau al zeilor ntunericului.
Pe acestia i ntlnesti n marea Ir de Iorme, la rspntii suspecte, n ascunzisuri de abia tolerate, sau n
Hades. In genere zeii greci au o Iiliatie, si de la nastere ncepnd o dezvoltare; dar dezvoltarea lor e pe
urm brusc oprit de cntarul de precizie al momentului lor culminant. Organismele zeilor se opresc n
zenitul desIsurrii si al pulsatiei lor, adic n plenitudinea Ir scdere a tuturor Iaculttilor. Ajunsi n
zenitul sortii lor organice, zeii se bucur de nemurire. S se compare acest zenitism etern al zeittilor
grecesti cu caducitatea zeilor germani, cari la un moment dat nglbenesc si se prbusesc tomnateci ca
Irunzele copacului cosmic Yggdrasil. n zenitis-mul zeilor grecesti deslusim un reIlex al idealismului
tipizant propriu spiritului grec, cit vreme n caducitatea zeittilor germane se exprim realismul
Iantastic al spiritului german. Ordinea e legat n mitologia greac de msur si mrginire, de un orizont
Iinit, dincolo de care nu poate s Iie dect inexistentul. De Iptura si Iiinta zeilor grecesti tin si limitele,
limitele n genere. Zeii nu se deplaseaz dect crend margini. Fat de localizarea radical a zeittilor
germane, divinittile grecesti apar ceva mai lax localizate. Ele pot s locuiasc undeva, dar nu
Iuzioneaz Iizic cu locul. Olimpul nsusi devine un Iel de loc ideal al zeittilor, un Ior si un punct de
observatie oarecum omniprezent n Iinitul lumii grecesti. Zeittile grecesti, desi au legturi de snge, de
nrudire, ele ntre ele, apar totusi ca Iiinte ideale, cu totul separate. Ele nu sunt emisiuni vremelnice ale
haosului initial, n sensul n care zeittile indice sunt protuberante ale substratului lor comun Visnu.
Zenitismul atribuit zeilor grecesti pune hotare ntre ei. Zeii devin autonomi, si existenta le apartine ca
atare, deplin, ntru separatie si autonomie, n mitologia greac existenta absolut se obtine de Iapt prin
aceast mrginire tipi-zant. Haosul, o dat nIrnt, a Iost nlocuit prin ordinea cosmic a zeittilor de
sub conducerea lui Zeus. In mitologia indic toate zeittile sunt maya si ca atare condamnate s Iie
reabsor-bite, dup timpuri cosmice, cu atoatevistorul Visnu. Ceea ce exist cu adevrat pentru
mitologia indic este substratul initial; restul este plsmuire, vis. Ceea ce exist cu adevrat pentru
spiritul grec este Iiinta mrginit-armonic, deplin, zenitic, tipizat; substratul (haosul) a Iost deIinitiv
nlturat, Iiindc el prin chiar natura sa nu putea s ,existe". Ceea ce exist cu adevrat pentru spiritul
german este concretul, cele mai adesea diIorm si individualul Iantastic prelungit.
n diversele mitologii surprindem cu alte cuvinte maniIestarea acelorasi categorii abisale, ca si n
culturile corespunztoare, cu arta, cu IilosoIia si morala lor. Mitologia este n ordinea cronologic ntia
mare ntruchipare a categoriilor abisale, care alctuiesc matricea stilistic a unui popor, sau grup de
popoare.
Absenta total a aspectului stilistic n domeniul visurilor d de gndit. nainte de a privi miturile ca
visuri ale popoarelor, ca expresii simbolice ale inconstientului haotic (iad al tuturor apetiturilor
inIerioare), trebuie s le privim, spre deosebire de visuri, ca maniIestri si plsmuiri directe ale acelui
noos abisal, inconstient, n care noi vedem izvorul secret al cosmosului stilistic. Dac visul apare ca o
simpl reactiune pentru redobndirea unui echilibru psihologic, mitul ca metaIor revelatorie, nvoalt, si
stilistic structurat apare evident n alt ordine, n ordinea destinului nostru creator. Vom vedea mai
trziu care este semniIicatia deplin a acestui destin.
ASPECTELE FUNDAMENTALE ALE CREATIEI CULTURALE
Am vzut asadar c ,mitul" are de o parte nItisarea unei ,metaIore" dezvoltate, si c de alt parte
el poart si amprentele unui ,stil". Faptul c ntia creatie mare a popoarelor reprezint ceva ,metaIoric"
n cadre strict ,stilistice", ne invit s Iormulm ntrebarea dac nu s-ar putea reduce, n cele din urm,
orice creatie cultural la aceste dou aspecte ngemnate: ,metaIoricul" si ,stilul". Nimic nu ne
mpiedec s credem c o asemenea reductie e nu numai posibil, dar si deschiztoare de cuprinztoare
perspective. Vom ncerca s artm aceasta cu cteva exemple spicuite din diverse tinuturi ale creatiei
culturale. Dar mai nainte de a ncerca o generalizare a semniIicatiei metaIoricului, e poate nimerit s
analizm putin chiar articulatia structural a celor dou tipuri de metaIore, a metaIorei plasticizante si a
metaIorei revelatorii.
MetaIoraplasticizant. Un exemplu: ,Cicoarea ochilor". Concretul unui Iapt ,a" (coloarea ochilor)
este exprimat prin imaginea ,b" (cicoarea). MetaIorei plasticizante i revine o Iunctie prin excelent
expresiv. Imaginea ,b", evocat spre a reda concretul ,a", vrea s Iie un echivalent expresiv al acestui
,a", desi ,a" si ,b" sunt imagini oricum eterogene. Cnd se conjug deci ntr-o metaIor plasticizant un
Iapt cu altul, ambele Iiind de natur eterogen, aceast apropiere intereseaz si se Iace exclusiv de dragul
aspectului analogic al celor dou Iapte apropiate. Diza-nalogia lor e trecut cu vederea si nu joac nici
un rol n Iinalitatea metaIorei. MetaIora plasticizant e generat n primul rnd datorit analogiei.
MetaIora revelatorie. Un exemplu: ,Soarele, lacrima Domnului, cade n mrile somnului". De ast
dat Iaptul concret ,a" (soarele) nu este simplu numai exprimat prin imaginea ,b" (lacrima Domnului).
MetaIora nu se reduce la expresie; imaginea ,b" nu vrea s Iie doar un echivalent al Iaptului ,a". Situatia
e mai complicat. Faptul concret ,a" (soarele) e de ast dat privit numai ca un semn vizibil al unui ,x",
prin ceea ce el e preIcut ntr-un ,mister deschis", care cheam si provoac un act revelator. Un mister
solicit, prin latura sa ascuns, o revelare, nu o simpl expresie. Revelarea se ncearc prin suprapunerea
si altoirea integrant peste Iaptul ,a" (soarele) a imaginei ,b" (lacrima Domnului). Continuturile, eIectiv
palpabile, apropiate, sunt ,a" si ,b", dar ecvatia, ce se va declara, nu are loc ntre ,a" si ,b", ci ntre ,a -I
x" si ,b" (a x b). Intr-o metaIor revelatorie nu intereseaz asadar numai analogia dintre ,a" si ,b" ci
si dizana-logia, care e tocmai destinat s completeze debordant pe ,a". Desigur c si n cazul
metaIorelor revelatorii initiativa generatoare porneste de la o analogie, dar semniIicatia total, revelat
prin metaIorele de acest tip, se obtine prin suprapunerea analogic-dizanalogic a continuturilor celor
dou Iapte apropiate. In metaIorele revelatorii dizanalogia are deci o Iunctie eIectiv n constituirea
metaIorei, nu ca n metaIorele plasticizante, n care interesul e cu desvrsire absorbit de analogie.
MetaIorele plasticizante sunt simplu expresive, ele caut echivalentele unor Iapte pe temei de analogie.
MetaIorele revelatorii amalgamizeaz sau conjug dou Iapte analogice-dizanalogice spre a revela n
acest Iel un x, sau latura ascuns a unui mister. MetaIorele plasticizante exprim, pe temei analogic,
Iaptul ,a" prin Iaptul ,b"; ,b" e acceptat ca Iactor metaIoric exclusiv multumit unor echivalente
speciale n raport cu ,a". MetaIorele revelatorii ncearc s reveleze un ,x" prin amalgamizarea a dou
Iapte analogic-diz-analogice (a si b). Aceast aIirmatie cu privire la metaIorele revelatorii ne serveste un
punct de reper n analiza substantei ca atare a creatiei de cultur n genere.
,MetaIoricul" e Ioarte vdit nainte de toate n creatia metaIizic. Creatia metaIizic tinde n chip
constient spre revelarea misterului cosmic. Priviti orice mare conceptie metaIizic din istoria gndirii
umane si veti gsi n ea un puternic nucleu metaIoric. Iat de pild ideea-imagine a ,monadei", care d
nucleul sistemului lui Leibniz. Aceast idee-imagine vrea s Iie puntea hotrtoare n procesul de
revelare a misterului cosmic, n acest sens ea e de Iapt o metaIor. Initial cosmosul sensibil (,a") e
preIcut n aspect concret-artat al unui mister (x). ,Monada" (b) este un continut analogic-dizanalogic
n raport cu ,a". Prin conjugarea lui ,a" si ,b" se ncearc revelarea unui x. Sistemul IilosoIic al lui
Leibniz reprezint amalgamizarea ntr-un singur mare complex a continuturilor analogic-dizanalogice b
si a, aceasta pentru a revela un x. n procesul teoretic de amalgamizare a lui ,b" si ,a", proces care duce
n larg msur la o substituire a lui ,a" prin ,b", intervin o multime de momente intermediare si nu mai
putine dislocri de semniIicatii. Ne-am ocupat altdat intr-un studiu amplu cu toate aceste articulatii
interioare ale procesului teoretic (n Cunoasterea luciIeric). Momentul rodnic si decisiv, de care
depinde tot procesul teoretic, ni se pare tocmai gsirea inspirat a unei idei-imagini, care va Ii suportul si
centrul ntregei problematici. Un nucleu metaIoric revelatoriu se gseste n orice conceptie metaIizic:
indiIerent c centrul conceptiei se cheam Brahman, Atman, ideea, entelehia sau eul, vointa, etc.
MetaIoricul e prezent n Ielurite chipuri si n problematica stiintiIic, mai cu seam n asa-numitele teorii
si ipoteze constructive. Cnd Goethe spunea c toate organele plantei sunt metamorIoze ale ,Ioii", Icea
o metaIor. Cnd Iizica aIirm c ,sunetul" este ,vibratie", Iace o metaIor. Si metaIora stiintiIic nici
nu se deosebeste de metaIora poetic totdeauna prin aceea c ea ar avea mai multe sanse de a Ii
veriIicat. E drept c metaIora stiintiIic e alimentat de speranta secret c n Iond nssi realitatea are o
structur, care iese ntru ntmpinarea metaIorei. Cele mai adesea ns aceast premis implicat rmne
Ir urmri, un simplu deziderat. Exist totusi o deosebire Ioarte mare, care tine chiar de modul si de
structura lor, ntre metaIora cum o gsim n mituri si n art, si metaIora ca nucleu al plsmuirii teoretice
(n metaIizic si n stiint).
1. MetaIora mitic si poetic se produce prin amalgamizarea continuturilor analogic-dizanalogice (a
si b) pe baz de paritate de drepturi. Acesta e un aspect. Al doilea aspect: amalgamizarea celor dou
continuturi eterogene (cu aspecte analogice) se Iace de-a dreptul, adic Ir elemente intermediare
intercalate ntre ele. n metaIora ,Soarele, lacrima Domnului, cade...", imaginea ,a" (soarele) dobndeste
prin amalgamizarea direct cu imaginea ,b" (lacrima Domnului) o semniIicatie nou, care nsemneaz
revelarea unui x, dar imaginea ,a" nu pierde nimic ca existent si continut, ea nu ndur nici o degradare,
ea continu s Iie un tot, si ca atare este doar absorbit de alt tot mai vast, din partea cruia ea primeste
un reIlex de nou semniIicatie.
2. n metaIorele intercalate n procesele .teoretice (n metaIizic si stiint) amalgamizarea
continuturilor analogic-dizanalogice (a si b) nu se Iace pe baz de paritate de drepturi si nici di-, rect, ci
prin intermediul unor Iactori accesorii. Gnd teoria aIirm: ,sunetul" este ,vibratie" imaginea ,a"
(sunetul) e amalgamizat cu ideea-imagine ,b" (vibratie), dar imaginea ,a" (sunetul) si pierde accentul
existential si se dizolv n derivat iluzoriu. Imaginea ,a" (sunetul) iese din procesul metaIoric complet
degradat. Iar pentru a se putea realiza amalgamizarea imaginilor ,a" si ,b" ntr-un singur complex, se
recurge si la idei accesorii: se aIirm bunoar c simturile IalsiIic aspectul n sine al ,vibratiei",
comunicndu-ne despre ea senzatia ,sunetului", care ar Ii ns pur subiectiv.
Rolul jucat de metaIor n precipitarea substantei poetice e prea stiut dect s mai struim. Totusi
aspectele metaIorice ale poeziei nu sunt sezisate de obicei dect n momentele ei izolabile, brute. Se
crede ndeobeste c limbajul poetic contine metaIore numai ca niste noduri, din cnd n cnd. Ori,
limbajul poetic, n aIar de aceste noduri metaIorice evidente pentru oricine, este n cea mai intim
esent a sa ceva ,metaIoric". Evidentierea acestui lucru nu este ns tocmai simpl. Pe ct de simpl e n
general poezia pentru intuitia, sensibilitatea si instinctul nostru, pe att de complicat e de Iapt teoria
poeziei. Ne vom strdui totusi s artm analitic esenta metaIoric a limbajului poetic, mai presus de
metaIorele izolabile ca atare. Cititorii si aduc Ir ndoial aminte de poezia lui Eminescu: Peste vrIuri.
O reproducem, rugind cititorii s zboveasc putin lng ultimele versuri:
Peste vrIuri trece lun,
Codru-si bate Irunta lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sun.
Mai departe, mai departe,
Mai ncet, tot mai ncet,
SuIletu-mi nemngiet
ndulcind cu dor de moarte.
De ce taci cnd Iermecat
Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei dulce corn
Pentru mine vreodat?
Este desigur n ultimele dou versuri o exclamatie ntrebtoare, menit s dea expresie unor stri de
lin melancolie. Poezia acestor versuri nu consist ns numai n mprejurarea c poetul a izbutit s dea o
expresie concret unei ntrebri si nedumeriri abstracte, care priveste durata vietii sale. Dac aceste dou
versuri ar Ii simpl expresie concret a acestei ntrebri, ne-ar Ii dat posibilitatea sa remaniem cuvintele
si ordinea lor prin expresii echivalente. S ncercm o dat operatia de substituire. ,Vei mai cnta
vreodat dulce bucium pentru mine?" Ni se va concede c aceast expresie, desi logic si concret
echivalent, nu poate nlocui pe aceea a versurilor. Cuvntul ,suna-vei" are prin neobisnuitul inversiunii
gramaticale, carate rare, un aer indecis ntre Iiresc si solemn; cuvntul ,dulce" din complexul ,dulce
corn" obtine, prin sonoritatea sa, el nsusi o nuant de dulceat suIleteasc; iar cuvntul ,corn", scurt si
de o substant vocalic relativ proIund, are ceva dintr-o melancolie nesentimental, organic stpnit, a
unui om care nu se complace de loc n prelungirea retoric a strilor suIletesti. Guvntul ,vreodat", pus
la urm, sugereaz, prin pozitia sa n Iraz chiar, ceva din pierderea contemplativ n timp. Pe urm
ntregul acestor dou versuri se leag, deIinitiv, n sine, ca un monom, pe care nimic nu-l mai poate
sparge, ca un monolit Ir Iisuri si att de nchegat c pare a rezista n materialitatea sa oricrei chimii
adverse. Cuvintele, prin sonoritatea, ritmul, muzicalitatea, prin pozitia lor n Iraz, etc. dobndesc n
limbajul poetic virtuti si Iunctii, pe care nu le au ca simple expresii cotidiane. n limbajul poetic
cuvintele nu sunt numai expresii, ci sunt corpuri, substante, care solicit atentia si ca atare. S-ar zice c
strile suIletesti exprimate n poezie cstig, datorit acestor virtuti actualizate ale cuvintelor, potenta
unui mister revelat n chip deIinitiv. Cuvintele limbajului poetic devin deci revelatorii prin nssi
substanta lor sonor si prin structura lor sensibil, prin articularea si ritmul lor. Ele nu exprim numai
ceva prin continutul lor conceptual, ci devin revelatorii prin nssi materia, conIiguratia si structura lor
material. Limba poetic nu ntrebuinteaz cuvintele numai pentru darul lor expresiv-conceptual, ci si
pentru unele virtuti latente ale lor, pe care tocmai poetul stie s le actualizeze. Aceste virtuti tin de
substanta sonor si ritmic ca atare. Cuvntul ,poetic" este n materialitatea sa desigur altceva dect o
stare emotiv sau un gnd, dar el prezint tocmai n materialitatea sa si ceva analogic strii emotive sau
gndului. Limbajul poetic este prin urmare prin latura sa material, ritmic si sonor ca atare, ceva
,metaIoric". Datorit limbajului poetic, o stare sau o trire, ca mistere deschise, ne apar dintr-o dat
revelate, nc o dat: limbajul cu adevrat poetic are acest aspect ,metaIoric", chiar si atunci cnd nu
utilizeaz metaIore propriu-zise. Limba poetic se deosebeste de proza zilnic tocmai prin acest aspect,
multumit cruia ea, n calitate de lume sonor si ritmic, devine icoana miraculoas a unor stri sau
lucruri, exprimate de alt parte si conceptual prin ea. Limba poetic e asadar revelatorie, nu simplu
expresiv, si ntruct e revelatorie ea poate Ii nvestit cu epitetul ,metaIoricului", indiIerent c utilizeaz
sau nu metaIore propriu-zise. n literatura universal credem c numai anevoie se va gsi un al doilea
exemplu att de probant, care s ilustreze cu aceeasi Iort, ceea ce aIirmm despre caracterul metaIoric al
limbii poetice n sine si n totalitatea ei (chiar cnd ea nu utilizeaz metaIore) dect poezia germanului
Hlderlin. Versurile lui Hlderlin contamineaz si ptrund cu ,Iizica" lor, adic tocmai prin caracterul
total-metaIoric al limbii sale ca atare. Prin ritmul si prin pozitia cuvintului n Iraz, prin neobisnuita
cldire sintactic, ca si prin sonoritate, aceste versuri sugereaz irezistibil si cu o putere Ir pereche
melancolia spiritualizat, suIerinta si ntelepciunea sublimat a poetului. Vorbind despre esenta
metaIoric a limbii lui Hlderlin n ntregul ei, Iacem abstractie de metaIorele propriu-zise, cari apar ici-
colo ca mrgritare cusute n tesutul graiului. Nu s-ar putea aIirma c Hlderlin exceleaz n aceeasi
msur si prin strlucirea sau uzul metaIorelor, ceea ce ns nu-i scade ntru nimic vraja si prestigiul.
Puterea, cu care se comunic limbajul poetic, care precum artm e metaIoric n nssi materialitatea sa,
a Iost numit pentru penetratia ei, Iizic si imponderabil n acelasi timp, si ,magie" poetic, n aIar de
Iaptul c posed o Iunctie expresiv, purttoare de semniIicatii, limbajul poetic dobndeste asadar si
demnitatea special de a putea Ii si un corp suigeneris, n attea privinte analog strilor, gndurilor,
tririlor, pe care acelasi limbaj le exprim. Caracterul acesta integral si secret metaIoric al limbajului
poetic ne ndrum spre contemplarea unui aspect similar al artelor plastice si al muzicii. Rolul pe care n
poezie l are limbajul, revine n sculptur materiei si volumului, n pictur pastei, liniei, Iormelor, n
arhitectur masei tectonice si organizrii spatiului, n muzic tonurilor, melodiei, armoniei. Rmne un
miracol aceast virtute a materiei de a colabora att de hotrtor la revelarea misterelor, proces a cror
initiativ st n puterea artistului. Cnd pictorul vrea de pild s ntruchipeze ntr-o oper o viziune
mbibat de o anume liniste interioar a sa, se anunt ca la o chemare vrjit si colaborarea materiei:
liniile, colorile, Iormele se nIiinteaz cu precizia, transparenta si claritatea lor, ca s sporeasc viziunea
ntruchipat, pn la potenta unui mister revelat. Plsmuirea, n latura sa pur material, devine prin chiar
aspectele ei nenglobate ntr-o semniIicatie conceptual, o ,metaIor" revelatorie, n punctul tangential
cu artistul, materia dobndeste, n toate artele, o secret Iunctie metaIoric. Oare materia, dezmateria-
lizat, despoiat de greutate, redus pn la a deveni linie dinamic, substant arhitectonic a catedralei
gotice, nu este, desi simpl ,piatr", n acelasi timp o analogie, adic o metaIor, a extazului ntru
divinitate al arhitectului si al unei ntregi colectivitti?
Substanta, obiectiv ntruchipat a creatiei de cultur de orice natur, este n ultima analiz, si ntr-un
Iel oarecare, totdeauna metaIor revelatorie, sau dac voiti un tesut, o mpletire de metaIore revelatorii.
Acest aspect Iace parte din nssi deIinitia creatiei de cultur. O plsmuire de cultur (mitic, artistic,
metaIizic, teoretic-stiintiIic) are dou aspecte ngemnate: unul metaIoric, altul stilistic. O plsmuire
de cultur este ,metaIor" si ,stil", ntr-un Iel de uniune mistic.
Stim att din unele pasaje ale acestui studiu, ct mai ales din studiile noastre Orizont si stil si Spatiul
mioritic, n ce msur plsmuirile culturale poart amprentele unor categorii abisale. Viziunea
metaIizic a lui Plato despre Idei posed aceleasi aspecte stilistice, ca si sculptura praxitelian, ca si
miturile homerice, ca si cosmosul lui Parmenide, ca si Iizica lui Aristotel. Toate aceste plsmuiri de
cultur posed, spre a ne opri numai asupra celor mai vdite, aspectele categoriale al ,orizontului
limitat" si al ,tipizantului". (,Orizontul limitat" si ,tipizantul" sunt categorii diIerite, discontinue, ntr-un
,orizont limitat" sunt posibile si Iorme ,individualizate" ca si Iorme ,stihiale". ,Orizontul limitat" nu
cheam dup sine n chip necesar Iorme tipizate, iar Iormele tipizate nu implic neaprat un ,orizont
limitat''''. O dovad n privinta aceasta avem n clasicismul renasterii sau n clasicismul Irancez si
german, care tipizeaz Iormele, menti-nndu-se ns ntr-un orizont inIinit. Clasicismului antic tipiza
Iormele ntr-un orizont limitat. Aceast deosebire, ntre clasicismul antic si clasicismele moderne, n-a
Iost remarcat pn acum.) Cosmosul lui Parmenide e rotund, glob absolut, adic limitat si tipizat.
Cosmosul nu e inIinit, cci e divin, iar divinul se conIund cu tipicul si limitatul. Pentru grecul antic
inIinitul nu nsemneaz desvrsire, ci indeterminatiune, scdere. n Iizica lui Aristotel Iorma
Iundamental a ,miscrii" nu este cea rectilinie, care se pierde n inIinit, ca n Iizica lui Galilei, ci
,miscarea cercual", Iiindc aceasta posed dublul aspect: este Iorm geometric tipizat, si e si limitat,
ntruct se ntoarce n sine nssi. Categoriile ,tipicului" si a ,limitatului" sunt categorii abisale ale
spiritului grec, att de hotrtoare, nct Aristotel nu putea s conceap drept miscare originar dect
tocmai miscarea ,cercual". Tipicul e o trstur pus n eclatant relieI att de conceptia platonic a
ideilor, care trebuie privite ca tot attea entitti tipice, dar si de toat sculptura din epoca pericleic.
Tipicul mai joac nc o dat un rol decisiv si n Iizica lui Aristotel. Tipicul determin anume, dup
conceptia stagiritului, apetitul dinamic cel mai proIund al lucrurilor. Dup Iizica lui Aristotel orice lucru
si are n lume un asa-numit ,loc natural" al su. Locul natural al pietrelor, bunoar, ar Ii centrul
pmntu-lui. Piatra va tinde prin urmare spre centrul pmntului, ca pasrea spre cuibul ei. O piatr
azvrlit recade la pmnt deoarece ea e stpnit de dorul de a ajunge la locul ei natural. Piatra tinde spre
centrul pmntului Iiindc numai acolo ea devine ,piatr tipic". Statul grecesc, ca organizatie social,
nu poate s Iie alctuit dintr-un numr prea mare de indivizi. Aristotel cerea statul limitat, statul-cetate.
Numrul locuitorilor unui stat nu poate s treac peste cteva mii, astIel nct un orator de la tribun s
poat Ii auzit de toti cettenii. Unul din punctele canonului artistic al clasicittii era: un grup sculptural
trebuie s Iie astIel alctuit, nct s poat Ii vzut n ntregime din orice loc apropiat, Ir de a Ii ocolit.
Iat puterea cu care se imprim plsmuirilor si conceptiilor o categorie abisal: orizontul limitat.
S trecem n revist si unele categorii abisale ale spiritului indic. Indul, spre deosebire de greci, e
luntric dominat de categoria orizontic a inIinitului (spatial si temporal). Lucrurile n acest orizont iau
n imaginatia plsmuitoare a indului Iorme stihiale. Existenta n orizont e nvelit n categoria negatiunii;
iar destinul si miscarea n orizont sunt determinate de categoria retragerii (catabasicul). Cert e c niciri
nu gsim un simt asa de dezvoltat si asa de acut al ,inIinitului", ca n India. Ct vreme nemrginirea a
Iost inaccesibil spiritului grec, pentru inzi inIinitul este orizontul permanent al respiratiei lor de Iiecare
clip. Cit priveste tendinta spre stihial, spre elementar, spre impersonal, e de remarcat c deja n
perioada imnurilor vedice apare n cugetarea indic ideea unittii supreme a tuturor lucrurilor, n mitul
creatiunii, si nc ntr-un alt cntec, se aIirm explicit c ,numai poetii numesc multiplicitate ceea ce n
Iond este o unitate". De la nceput istoria IilosoIiei indice nsemneaz un sustinut eIort de a determina
mai de aproape ,unitatea absolut". Pn la Upanisade s-a ncercat deIinirea unittii supreme, mai ales
prin dou notiuni: ,Brahman" si ,Atman". Initial ,brahman" nsemneaz ,rugciune", vointa si puterea,
ce-l ridic pe om ctre Dumnezeu, ncetul cu ncetul puterea rugciunii e divinizat ea nssi si preIcut
n Iondul stihial, elementar, al existentei. Brahman, Iiind o putere prezent n Iiecare lucru si mai ales n
Iiecare individ, are dintru nceput atributul impersonalului, si e nconjurat ca atare de toat simpatia
imaginatiei indice. Atman la rndul su nsemneaz ,eul nsusi". Evident, ,comun" pentru toti indivizii
ar putea s Iie n cele din urm tocmai ,eul nsusi". Pas cu pas, Atman, Iiind o notiune, care Iace
abstractie de toate diIerentele individuale ale Iiintelor, e tot mai mult conceput ca esent metaIizic a
realittii. Iar ideea central a Upanisadelor este: singura realitate e Atman. Orientarea spre aspecte
stihiale Iace ca acest popor s considere ,individualul" numai ca o negatiune a impersonalului.
Individualul, Iiind o simpl negatiune, este Ir valoare, - cunoasterea individualului ar nsemna n
consecint nestiint sau chiar iluzie (maya). Cu timpul Atman devine pentru cunoasterea IilosoIic ceva
incognoscibil, sau cognoscibil numai printr-o supracunoastere, adic printr-o identiIicare
supraintelectual a subiectului cu obiectul, n aceasta culmineaz metaIizica impersonalului sau a
stihialului. La IilosoIul Samkara gsim o povestire: Vascali roag pe Bahva s-i dea nvttura despre
Atman, zicnd: ,Invat-m, venerabile, nvttura despre Atman". Dar Bahva tcu; cnd Vascali ntreb
a doua sau a treia oar, Bahva rspunse: ,Te nvt doar nvttura despre Atman, dar tu nu ntelegi.
Atman e tcere". Nu putem prin nici un cuvnt exprima esenta ultim, impersonal, stihial, a lucrurilor.
Meditnd asupra lui Atman, trebuie s tcem, si de aceea se spune, printr-o ntorstur att de
caracteristic indic: ,Atman e tcere". Absolutului, Iiind incognoscibil, nu-i putem atribui nici o nsusire
de a Ienomenelor, pe care le vedem, sau dac totusi, atunci numai n chip simbolic. Dumnezeul
impersonal e pretutindenea, n lume si n noi: identitatea inIinitului mare al lumii si a inIinitului mic din
inima noastr se exprim prin cuvintele: ,Tat tvam asi": ,acela esti tu". Orizontul spiritului indic e
inIinit, dar toate lucrurile si Ienomenele, ce umplu acest orizont, sunt muiate ntr-o atmosIer de
negatiune. Ele n-au pret. Indul tinde s se retrag din acest orizont, revrsndu-si interesul asupra
absolutului, care e ultima expresie stihial a lucrurilor. Aceleasi categorii abisale, ce le descoperim la
temelia metaIizicei indice, le regsim si n problemele practice de viat. Existenta ca ,individ" n
orizontul spatial si temporal e un ru. Scpm de ea, recunoscnd c e iluzie. Mntuirea omului e o
mntuire nu de pcat, ci de vietuirea ca individ. Faptele, Iie bune, Iie rele, pot Ii svrsite numai ct timp
esti individualitate separat. De aceea nici o Iapt, orict de bun ar Ii, nu te poate mntui. Mntuirea e
retragere din orizont si revrsare n impersonal, n absolutul stihial.
n Upanisade apare credinta Iundamental a inzilor, credinta in Samsara, care va trece, n calitate de
dogm, oarecum central, n toate sistemele lor de IilosoIic. Samsara e legea revenirilor. SuIletul
omenesc se rencarneaz de nenumrate ori pe pmnt, realiznd un Iel de destin, care depseste enorm
zarea ngust a vietii individuale. E si n acest mit al Samsarei o iruptie a orizontului inIinit. Se d
expresie n acest mit setei nemrginite a individului de a exista ca individ, o sete asa de mare, c nu e
satisIcut cu o singur existent, ci i trebuie inIinit de multe. Precum stim ns, existenta individual
este pentru ind ncapsulat ntr-o vast categorie a negatiunii si ca atare un ru prin urmare cea mai
Irumoas dorint, ce o poate hrni un ind, este scparea din vecinica rentoarcere, din repetata vietuire ca
ins de sine stttor. Samsara e cel mai mare ru, iar cel mai mare bine e iesirea din legea ei. Sistemele
mari de IilosoIic ale Indiei nu vor, n ultima analiz, altceva, dect s propun un mijloc, o cale, o
metod, de evadare eIectiv din ocolul Samsarei. Asa sistemul Samkhya, asa Budismul, asa Yoga, asa
Vedanta.
Samkhya: conceptia acestui sistem e dualist, n sensul c admite dou principii: materia si spiritul.
Din legtura aparent dintre spirit si materie rezult toate durerile vietii. Spiritul triumI asupra durerilor
n clipa cnd ntelege pe deplin c el n-are n deIinitiv nici o legtur cu materia si c e cu totul indepen-
dent de ea. ntre sistemele mari Samkhya e cel mai realist, totusi el nu pronunt ultima consecvent a
realismului; astIel Samkhya nu parvine bunoar s aIirme cu hotrre existenta constiintei
,individuale". De multe ori Samkhya pune problemele ca si cum ar exista de Iapt un singur spirit, iar nu
nenumrate. Tendinta stihial atenueaz astIel realismul sistemului. Budismul: are ca punct de plecare,
ca si Samkhya, existenta durerii n lume. Budha a Iost un geniu moral, care nu acorda un prea mare in-
teres metaIizicei, ntrebat Iiind o dat cu privire la starea de dup moarte, el n-a voit s rspund. Cele
dou mari biserici budhiste actuale cultiv preri diametral opuse cu privire la Nirvana, dar Budha, dac
s-ar rentoarce, le-ar combate cu hotrre teoriile, cci Nirvana pentru el n-a Iost o teorie despre existenta
sau neexistenta spiritului dup moarte, ci o experient, o experient spiritual si mai ales o victorie pe
drumul spiritualizrii. Budha si-a nimicit ncetul cu ncetul vointa de a tri ca ,individualitate", si-a
omort pornirile vietii, si-a domolit si si-a mutilat instinctele. Linistea, ce-o gust n starea aceasta, e
,Nirvana". Tocmai cum Isus cnd a predicat mprtia lui Dumnezeu, nu s-a gndit n primul rnd la o
existent Iericit dincolo de viat, ci mai curnd la o comoar luntric din suIletul viu al Iiecruia, asa si
Budha a dat precepte mai curnd pentru un anume mod de a tri pe pmnt. Budha voia ca omul s-si
nimiceasc asa de radical setea de a vietui ca individ, nct s poate s spun: ,sunt neexistenta, o
neexistenta vie: Nirvana!" Ideea despre Nirvana sau starea nirvanic este n Iond expresia categoriilor
abisale obstesti ale Indiei. Ea poart pecetea ,retragerii" din orizontul inIinit al lumii si al Samsarei, si a
tendintei spre sti-hial (linistea impersonal). Sistemul Yoga: se caracterizeaz mai ales prin tendinta
practic de a ajunge suprema tint: revrsarea individului n absolut prin extaz, sau eliberarea prin
ascez a spiritului de materie. La adeptii yogini gsim aspectele stilistice ale spiritului indic transpuse
din domeniul plsmuirilor n acela al vietii si al practicei zilnice. Strvechiul idealism al Upanisadelor
si-a gsit nIlorirea cea mai consecvent n sistemul Vedanta al lui Samkara (veacul al VIII-lea d. Chr.),
unul din cei mai mari metaIizicieni ai tuturor vremurilor. Sub unghi stilistic sistemul e cea mai pur
realizare a gndirii indice, cristalul suprem al Upanisadelor.
S ilustrm Ienomenul unittii stilistice si cu exemple mai apropiate. Vechea cultur bizantin poart
si ea amprentele unor categorii abisale cu totul speciIice. Orizontul omului bizantin nu mai e limitat ca al
vechilor greci, dar poate nici inIinit ca al spiritului indic, sau al apuseanului modern. Orizontul bizantin
ni se pare mai curnd ceva intermediar: un tot dezmrginit, un volum vast, imprecis dilatat. Acest orizont
d cadru ,bisericii", care este conceput ca un organism ecumenic, ptruns de un duh unitar. Biserica
este un organism dezmrginit, care inund spatiul si timpul, n cultura bizantin individualitatea nu e
negat ca n India, nici transIormat n simpl ,iluzie"; individualitatea rmne o realitate eIectiv, care
se transIigureaz ns luntric potrivit duhului unitar, ce ncheag si tine laolalt acel tot dezmrginit
numit ,biseric". Formele, la care ader omul bizantin, sunt de natur stihial, dar e vorba si aici de un
sti-hial mai msurat, mai cumptat, strin exuberantei si desIrului care caracterizeaz Iormele indice.
Pentru duhul bizantin realitatea material a lumii poate Ii strbtut de ploaia torential a gratiei divine,
spatiul poate Ii vas, n care coboar transcendenta; de unde urmeaz ca lumea, ca atare, nu e negat
precum n India, ci aIirmat, aIirmat nu pentru aspectele ei proprii, ct pentru virtutea transIigurrilor ei
posibile. Natura nu e iluzie (maya) ca pentru mentalitatea indic, ci o realitate, ce poart reIlexele
transcendentei. Pentru spiritul bizantin, natura e un organism dezmrginit, soianic transIigurat, adic
,biseric", si aIirmat n aceast calitate a ei de ,biseric", si ntruct ea consimte s Iie ,biseric".
Din cultura apusului am putea oIeri spre meditare nenumrate exemple, toate deopotriv de
concludente. S ne oprim de pild la epoca barocului. Desigur c n gndirea metaIizic nici un alt
cugettor nu reprezint barocul cu aceeasi putere ca Leibniz, autorul monadismului. Celui, care se
ndoieste de utilitatea teoretic a punctului de vedere stilistic n considerarea Ienomenelor culturale, i
propunem s ncerce un examen comparativ ntre conceptia monadismului si pictura barocului. Iat
cteva trsturi ale acestei picturi. 1. Pictura barocului se complace ntr-un orizont inIinit. 2. Ga nzuint
Iormativ ea maniIest un pronuntat caracter ,individualizant". 3. Pictura baroc transpune realitatea, cu
o suprem insistent, n grai ,dinamic". 4. Si cultiv n toate privintele virtutile ,clarobscurului". S se
observe c, Ir a ne gndi la altceva dect la pictura lui Rembrandt, att de reprezentativ pentru baroc,
am pus degetul pe cteva epitete, care delimiteaz la perIectie si metaIizica lui Leibniz. Monadele sunt
concepute ca niste centre cu substant desvrsit transIormat n putere dinamic. Statica atomist e cu
totul nlturat. Orizontul, n care se realizeaz armonia prestabilit ntre monade, este un orizont inIinit,
iar Iiecare monad, privit pentru sine, este o lume, care izvorste din sine nssi, o lume n miniatur,
comprimat, de o structur mai mult sau mai putin cZaro&scwra,dup gradul ei de desvrsire. Fiecare
monad are un caracter absolut individual; nu exist n toat lumea dou monade la Iel. Corespondenta
ntre metaIizica lui Leibniz si pictura lui Rembrandt e desvrsit.
Dar n trilogia aceasta a culturii am citat suIiciente dovezi cu privire la existenta unor complexe
stilistice, nct avem poate dreptul de a ne crede scutiti de datoria de a mai insista. In concluzie se poate
spune c creatia de cultur (mitic, artistic, IilosoIic, stiintiIic) posed un aspect ngemnat: 1.
Creatia e de o parte, si ntr-un Iel, metaIor sau tesut metaIoric. 2. Creatia poart de alt parte o pecete
stilistic. Dublul aspect deIineste proIilul si structura plsmuirilor spirituale, care n ansamblul lor
alctuiesc ,cultura".
n stpnirea acestei deIinitii pe temei de analiz structural, ne vedem transportati n situatia de a
ataca cu sanse de izbnd interesanta problem a deosebirii dintre ,cultur" si ,civilizatie". Graiurile
europene disociaz Ielurit cei doi termeni. Totusi sub nrurirea gndirii germane, opinia public
european, chiar si cea Irancez, ncepe a se mpca, de voie de nevoie, tot mai mult cu sensul nspicat al
termenilor, ce ne preocup. Din pcate ns cnd e vorba s se indice domeniile apartintoare ,culturii" si
,civilizatiei", se procedeaz de obicei printr-o simpl delimitare conventional si prin enumerare. Harta
delimitrilor are inconvenientul c variaz dup autori. Ca si cum ar putea Ii vorba de o trguial. O
deosebire transant, dar n lipsa unui criteriu structural tot numai pe baz de delimitri nominale, se
opereaz mai ales de la cartea de Iabulos succes a lui H. St. Chamberlain, Temeliile veacului al XIX-lea.
Chamberlain ntelege prin ,cultur" creatiile spiritului uman n domenii spirituale (metaIi-Iizic, religie,
art). ,Civilizatia" ar Ii, dup acelasi autor, ansamblul bunurilor si ntocmirilor, al rnduielilor si
inventiilor, care tin de viata material a omenirii. Stiinta, megies si cu una si cu cealait, ar ocupa o
pozitie intermediar. Spengler a adoptat ntructva aceast delimitare, punnd ns un accent Ioarte
apsat asupra Iatalittii, datorit creia o ,cultur" se schimb n ,civilizatie". Cei doi termeni au la
Spengler cam acelasi nteles ca la Chamberlain, dar ct vreme la Chamberlain cele dou ramuri ale
creatiei umane nIloresc paralel, alctuind oarecum o polaritate simultan, si avind un nalt grad de
contingent, la Spengler polaritatea are un caracter de Iatal succesiune. Dup ce o cultur suIleteasc
si-a ajuns cele din urm culmi de nIlorire, ea s-ar transIorma sub imperiul unei Iatalitti inevitabile n
,civilizatie material". Civilizatia ar Ii sIrsitul Iatal al oricrei culturi. Civilizatia ar reprezenta Iaza
iernatic a unei culturi, adic ultima btrnete. Nu vom desclci aci detaliile acestei teorii Ioarte
discutabile, care cade sau st cu acea tez spen-glerian, potrivit creia cultura ar Ii un ,organism"
superior, de sine stttor, care-si scandeaz vrstele n ritm inevitabil, ca etapele unui destin. Cum nu
acceptm aceast conceptie ,organismic" despre cultur, reIuzm si teza despre raportul de succesiune
Iatal ntre ,cultur" si ,civilizatie". Nu ne este cunoscut pn acum vreo ncercare, nici mai serioas,
nici mai putin serioas, de a deIini creatia cultural, spre deosebire de civilizatie, sub unghi structural.
Consideratiile de mai sus, cu privire la cele dou aspecte Iundamentale ale creatiei de cultur, deschid
acest luminis. Vom adopta Iireste diIerentierea dup domenii, devenit uz. Urmeaz ns s destelenim
regiunea cu tractorul, iar nu cu plugul de lemn. n adevr, privind Iaptele de civilizatie, de exemplu
ordinea social, ntocmirile materiale ale omenirii, uneltele scornite n necurmata lupt cu materia,
inventiile Ielurite ntru sporirea conIortului, vom remarca un lucru, vrednic de a Ii retinut nu numai sub
beneIiciu de inventar. Toate aceste Iapte de civilizatie poart desigur, la Iel cu creatiile de cultur, o
pecete stilistic; le lipseste ns cellalt aspect: metaIoric. Faptele de civilizatie nu sunt destinate s
reveleze un mister prin mijloace metaIorice. Ele sunt ceea ce sunt: o ordine, o unealt, o regul de
munc sau de lupt. Produsele civilizatiei nu sunt judecate dup criterii imanente lor, nici dup virtutea
lor revelatorie, ct dup utilitatea lor n cadrul unei Iinalitti pragmatice. Chiar aspectele stilistice, pe
care le maniIest Iaptele de civilizatie apar nu tocmai ca o necesitate; stilul e aci un adaos, ceva
accesoriu, ceva ornamental, suplimentar. (Vom avea prilejul s vedem mai trziu c, sub unghi mai
adine, ,cultura" este expresia unei mutatiuni ontologice, ce se declar n univers, mutatiune datorit
creia omul devine n adevr ,om"; ceea ce nu se poate aIirma despre civilizatie. O civilizatie ar putea Ii
produs n cele din urm si de o specie animal, nzestrat cu o bun inteligent.) AproIundarea atent a
conditiilor civilizatiei ne Iace s conchidem c aspectele stilistice, pe care ea le maniIest, sunt eIectul
unui simplu reIlex. O arm veche poate Ii datat si localizat, adic identiIicat sub raport istoric, dup
ornamentica si Iorma ei, tot asa o mobil, care ns, mai mult dect plugul, sau armele ndur contagiuni
artistice. Modele mbrcmintei umane au Iost n preponderent dictate de orientri stilistice. Nu mai
putin Iormele vietii sociale si modurile convietuirii si ale contactului de la om la om. Nu e o simpl si
nici nesemniIicativ ntmplare c eticheta curtilor si-a ajuns maximul de complicatie si ntortochere
tocmai n timpul barocului. Tot ce ajut, sporeste, usureaz viata material, poate s se nveleasc,
indiIerent de Iinalitatea practic, n darurile unui stil. Dar ,civilizatia" accept aceast situatie debitoare
numai sub ploaia de resIrngeri a ,culturii". Dac omul n-ar Ii creator de cultur (ca o component a
culturii stihiFare n adevr o Iunctie constitutiv), ni se pare mai mult dect probabil, c civilizatia ar Ii
cu totul strin de transIigurrile stilului. Inventiile, uneltele, obiectele, menite conIortului si securittii,
se impregneaz de semnele unui stil, doar prin imitatie, printr-un Iel de mimicry. Uneltele si masinile
accept mimetic liniile unui stil, ca unele insecte, care trind n pdure, iau nItisarea Irunzelor.
Creatia cultural este asadar o plsmuire a spiritului omenesc, o plsmuire de natur metaIoric si de
intentii revelatorii, si poart constitutiv o pecete stilistic. Creatia de civilizatie este o plsmuire a
spiritului omenesc n ordinea intereselor vitale, a securittii si a conIortului; n-are caracter revelatoriu,
dar poate avea prin reIlex un aspect stilistic accesoriu. Aceste deIinitii nu le Iormulm spre a le ceda
uzului public ca niste simple deIinitii. Ele declanseaz de Iapt o problematic nou. Ni se pare anume c
cultura si civilizatia se diIerentiaz mult mai radical dect au putut s o bnuiasc gnditorii, care s-au
ocupat cu aceast chestiune. Vom vedea n alt capitol c cultura este de Iapt expresia unui mod de
existent, iar civilizatia expresia altui mod de existent. Cultura rspunde existentei umane ntru mister
si revelare, iar civilizatia rspunde existentei ntru autoconservare si securitate. Intre ele se casc deci o
deosebire proIund de natur ontologic,
DeIinitia creatiei culturale, pe care tocmai o Iormularm, nlesneste n chip neprevzut si unele
precizri n legtur cu chestiuni de un incontestabil interes IilosoIic, ndeosebi teoria cunoasterii pare
aleas s culeag importante beneIicii pe urma deIinitiei de mai sus. Gsim c teoreticienii cunoasterii
nu diIerentiaz, cum se cuvine, ideile, ipotezele, teoriile, privind toate aceste momente ale spiritului, n
ansamblul lor, sub un unghi de vedere prea unitar. Amintim bunoar numai punctul de vedere al lui
Nietzsche, dup care toate ideile, chiar si categoriile, pe urm ipotezele, teoriile, ar Ii deopotriv
,mituri", sau teza lui Vaihinger potrivit creia ,ideile" ar Ii toate, deopotriv, simple ,Iictiuni", de mai
mare sau mai mic utilitate. Aceast reducere la un numitor comun, aceast mpachetare sub aceeasi
etichet, nu e prin nimic legitimat. Stim ce e mitul, stim ce e o creatie de cultur. Ori de aceste rezultate
urmeaz s se ia act si n teoria cunoasterii. ,Categoriile" (de exemplu ideea de substant, cauzalitate,
unitate, etc.), intr I ar ndoial constitutiv si n ,mituri" ca si n cunoasterea empiric, dar ele nu sunt
,creatii" si nici destul de complexe, spre a putea Ii numite ,mituri". Mitul e o creatie de cultur si are ca
atare o constitutie determinat prin cele dou aspecte: ,metaIoricul" si ,stilul". Ori ,categoriile" nu au
nici caracter 'acuzat metaIoric (adic nu sunt nscute din conjugarea unor termeni analogic-dizanalogici)
si nici nu poart, mai ales, o pecete stilistic, spre a putea Ii ,mituri" sau ,creatii de cultur". Categoriile,
cele despre care vorbesc obicinuit IilosoIii, sunt momente Iunctional-constitutive ale inteligentei, iar nu
,creatii de cultur". Din contr, ipotezele constructive, teoriile stiintiIice, conceptiile metaIizice sunt de
Iapt ,creatii de cultur" si ca atare, ele vor Ii prin chiar substanta lor de natur ,metaIoric", si vor purta
amprentele unui ,stil". Categoriile nu ndur n nici un Iel nruriri stilistice. Ele nu sunt supuse unor
variatii de asemenea natur. Imunitatea categoriilor Iat de eventuale alterri de natur stilistic, iat o
mprejurare sortit s singularizeze categoriile n economia complex a spiritului uman si s condamne
la neputint orice ncercare de a le trata drept ,mituri" sau ,creatii de cultur". Despre categorii nu se
poate spune n nici un caz c ar Ii ,plsmuiri" ale spiritului omenesc n sensul, n care aceast aIirmatie
se poate Iace despre orice creatie cultural. nti, rmne o ntrebare deschis dac ideile categoriale sunt
n genere simple plsmuiri; ele par nainte de toate structuri sau I actori Iunctionali, iar ca structuri ele ar
putea s I ie impuse spiritului uman prin ceea ce altdat numeam ,cenzur transcendent", si n
consecint ele ar putea s Iie tot attea momente cu tlc ntr-o rnduial si Iinalitate metaIizic. Dar chiar
dac am socoti categoriile simple plsmuiri ale spiritului uman, ele nu sunt n nici un caz ,creatii de
cultur". Ele n-au nici semniIicatie metaIoric si nici nu sunt iesite din tipare stilistice. Orice act
revelator-metaIoric implic deja conditii categoriale. Categoriile se izoleaz asadar de o parte prin aceea
c Iat de orice metaIor ele au un caracter implicat. Categoriile se izoleaz pe urm evident prin
imunitatea lor la inductiunile stilurilor. Categoriile prin urmare nu pot Ii rnduite n aceleasi raIturi
alturi de conceptii, ipoteze si teorii. Da, ipotezele constructive, teoriile, conceptiile, sunt ,plsmuiri"
sau ,creatii de cultur" si ca atare au dublul atribut al ,metaIoricului" si al ,stilului".
O greseal asemntoare celei nietzscheane comite si Vaihinger, cnd reduce la acelasi numitor
comun al ,Iictiunilor utile" att categoriile, ct si ipotezele, teoriile, conceptiile. Vaihinger trece cu
vederea nainte de orice un lucru, si anume c aceste alctuiri sunt prea deosebite ca s poat Ii legate
ntr-o singur propozitie. Ideile categoriale, ca structuri a-metaIorice si imune la inductiunile de stil, se
deosebesc proIund de plsmuirile culturale (ipoteze, teorii, conceptii), care sunt substantial metaIorice si
poart pecete stilistic. Fictionalismului lui Vaihinger i mai descoperim pe urm si alte neajunsuri, care
trebuiesc denuntate, n aIar de neajunsul c nu disociaz suIicient genurile ideilor, Vaihinger mai d
acestora si o interpretare prea exclusiv n spiritul biologismului, manier veac al XlX-lea. Vaihinger
interpreteaz ideile Ir deosebire ca ,Iictiuni" n serviciul ,vietii". Iat o rstlmcire, cu care nu ne-am
putea declara de acord. Vaihinger privind toate soiurile de idei ca Iictiuni biologic si pragmatic utile,
preIace, n deIinitiv, plsmuirile de natur teoretic n ceva analog inventiilor si produselor de
civilizatie. Vorbind n termeni de-ai nostri, Vaihinger elimin de Iapt plsmuirile teoretice ale omenirii
din cadrul ,culturii" si le subsumeaz ,civilizatiei". Ori, dup analizele noastre, o asemenea operatie nu
rmne un gest indiIerent. ,Cultura" si ,civilizatia" nu denumesc numai n chip conventional tinuturi
diverse. ,Cultura" rezult, precum spuneam, cu totul din alt mod de existent a omului, dect
,civilizatia". Cultura este expresia existentei omului ntru mister si revelare, ct vreme civilizatia este
expresia existentei ntru autoconservare, conIort si securitate. Radicalizm deosebirea dintre cultur si
civilizatie, dndu-i proportii ontologice. Lui Vaihinger i scap cu desvrsire mprejurarea c plsmuirile
teoretice deriv n cele din urm din tendinta omului spre revelare, si c ele rspund complementar unui
mod speciIic uman de existent: existentei ntru mister. Vaihinger ignor acest caracter intentional-
revelatoriu al plsmuirilor teoretice, si n aIar de asta el mai ignor si substratul proIund, stilistic, al
acestora, n consecint Vaihinger nu va putea lua act nici de Iaptul notoriu, c plsmuirile teoretice ale
omului sunt si trebuiesc judecate dup criterii imanente lor, iar nu dup criterii exterioare, biologic-
utilitariste, ca produsele ,civilizatiei", n teoria cunoasterii ne gsim cu totul pe alt pozitie dect Vaihin-
ger. Fictionalismul lui Vaihinger despoaie plsmuirile teoretice ale omenirii de o seam de dimensiuni
pe care ele totusi le posed n chip de necontestat. Teoria Iictionalist a lui Vaihinger concepe
creatiunile teoretice ale omenirii nu ca plsmuiri de ,cultur", cum le ntelegem noi, cu toate
consecintele, ce le incumb aceast interpretare. Vaihinger ntelege creatiunile teoretice ca produse
analoage celor ale ,civilizatiei. El nu cunoaste cu alte cuvinte dect modul de existent biologic al
omului, pentru securitate si succes pragmatic, si deriv totul din acest mod de existent. Din parte-ne,
enumernd plsmuirile teoretice ale omenirii printre creatiile de ,cultur", le nzestrm cu toate nsusirile
ce rezult din existenta cu adevrat uman, care este existenta ntru mister si revelare, n aceast ordine
existential plsmuirile teoretice ale omenirii dobndesc nsusirile Iundamentale ale creatiei de cultur:
ele sunt substantial-metaIorice n raport cu un mister, si posed nainte de toate ca aspect constitutiv un
,stil".
CATEGORIILE ABISALE
Rar o problem, care s Ii ademenit patima iscoditoare a IilosoIilor mai mult dect aceea a
categoriilor. Sunt Iaze n istoria gndirii, cnd problema aceasta s-a transIormat aproape n osie a IilosoI
iei. Potrivit traditiei, vom ntelege prin ,categorii" anume expresii Iundamentale, si eterate n acelasi
timp, ale existentei, sau cel putin ale cunoasterii umane. Ele ocup un loc privilegiat n ierarhia
conceptelor. Notiuni precum a ,existentei", a,unittii". a ,multiplicittii", a ,lucrului", a ,nsusirii", a
,cauzei si eIectului", etc., au Iost nvestite cu demnitate categorial. FilosoIii s-au artat totdeauna
nclinati s conIere categoriilor o Iunctie special ntre notiunile, cu care opereaz inteligenta uman.
Din neIericire ns ei nu au prea putut s cad de acord nici asupra criteriilor elective, nici asupra naturii
nssi a demnittii, cu care urmau s Iie unse categoriile. Opiniile asupra acestei demnitti diIer asa de
izbitor de la gnditor la gnditor, nct dac ar Ii s nchipuim rezultanta, n-am rmnea dect poate cu
prerea, cam putintic si Iirav, c demnitatea categorial consist chiar n interesul sacral, cu care
IilosoIii iau n dezbatere unele concepte, n orice caz categoriile trebuie privite ca notiuni, nzestrate cu o
particular aureol, care troneaz n ierarhia ideal-arhitec-tonic a cosmosului. Istoria problemei ncepe
poate cu tabla contrariilor propus de scoala pitagoreic. Gnditorul, care venea s lrgeasc imperial
hotarele cugetului uman, Plato, avea pe deplin constiinta nsemnttii lor, numindu-le cu o ridicare ri-
tual a bratelor, pieytoTa Iiv?i. Aristotel, geniul sistematic al antichittii, le-a dat botezul deIinitiv,
ncercnd enumerarea lor, ca poetii omerizi, cari trec n revist ostile n ajunul epicei btlii.
Discutia mai recent asupra chestiunii, ntru ct categoriile sunt expresii Iidele ale existentei sau
simple produse sau eIulgu-ratii ale constiintei umane, e departe de a se Ii istovit. Kant, socotind
categoriile drept produse ale subiectului cognitiv (ale constiintei transcendentale) sau ca anticipatii
partial alctuitoare de experient, ncearc o precizare sistematic si deductiv a lor, articulndu-le att
continutul conceptual, ct si dimensiunea numeric. Kant si justiIic ntreprinderea, ntemeindu-se pe
Ielurile judectilor, n care se ramiIic arhitectonic aperceptia transcendental. Un moment s-ar Ii prut
c secretul a Iost n sIrsit revelat si biruit. FilosoIia postkantian, cea n adevr critic si prudent, pare
a Ii renuntat ns tot mai mult la credinta n posibilitatea unei deductii logice, dintr-un singur principiu, a
categoriilor, mrginindu-se mai degrab la analiza si enumerarea lor descriptiv, oarecum cartograIic,
dup loturile sau modurile existentei, ncercrile unor IilosoIi de a reduce numrul categoriilor
statornicit n tabla, cu pretentii canonice, a lui Kant, nu se poate spune c s-ar Ii bucurat de vreun
rsunet. Dimpotriv, IilosoIia ultimului veac s-a artat Ioarte generoas ct priveste dimensiunea
numeric a categoriilor. Poporul categoriilor, mprtit pe caste, a Iost gsit din ce n ce mai numeros, cu
ct recens-mntul se Icea cu mai mare si mai pedant meticulozitate. Instructive rmn numrtoarele
unui Ed. v. Hartmann sau a unui Husserl. Mai mult dect att. O privire Iugar peste IilosoI iile ultimelor
decenii ne ndrituieste la aIirmatiunea c actualmente categoriile nu mai sunt privite ca un sistem Iix si
nchis, ci ca un sistem generator si deschis. Cunoasterii umane i se atribuie caracterul unui proces
spornic, n stare s-si constituiasc singur, prin succesive puneri, noi si noi categorii. Nu se stie dac
baza pentru acest mod, de a considera categoriile, nu a pus-o n cele din urm tot Kant, care, precum
trebuie amintit, alturi de categorii mai ngduia si niste notiuni pur intelectuale derivate (,predicabilii"),
cum ar Ii acelea ale ,puterii", ,actiunii", ,rezistentei", ,schimbrii", etc. Notm, c Icnd aceste
repriviri, nu intentionm s dm o schit istoric, nici Iugar mcar, despre problema categoriilor. Istoria
problemei e de Iapt aproape tot asa de ampl si plin de peripetii ca istoria IilosoIiei nssi. OIerind cele
cteva puncte de reper, ne-am strduit s nlesnim cititorului drumul spre niste consideratiuni si spre un
examen, care depsesc rspicat stadiul actual al cercetrilor circumscrise de problema categoriilor.
Ne-am ngduit sa atragem atentia asupra diversittii opiniilor IilosoIice n legtur cu Ieluritele
aspecte ale categoriilor. In adevr diversitatea de opinii, ct priveste natura, originea si valabilitatea
categoriilor, e mai mult dect pitoreasc. Sunt categoriile nnscute, sau dobndite? Dac sunt dobndite,
pe ce cale? Prin abstractiune sau prin generare independent de materialul simturilor? Iat ntrebri ntru
dezlegarea crora gn-ditorii s-au muncit veacuri n sir. Dac unii metaIizicieni crestini se ndoiau de
aplicabilitatea categoriilor asupra Divinittii, IilosoIii laici au prins s se ndoiasc si de valabilitatea
categoriilor n genere dincolo de mprtia simturilor. Continutul categoriilor poate Ii derivat din mate-
rialul imediat al experientei, sau categoriile sunt cu totul altceva dect o abreviatur sublimat a acestui
material? Sunt categoriile oglinda unei existente ontologice, sau doar expresia unor Iunctii,
organizatoare de experient, ale spiritului urnan? Pot Ii categoriile creatiuni ale constiintei umane, si
concomitent si expresia unui ,ce" transcendent? si aIirm categoriile valabilitatea si dincolo de
experient? n ce msur? Sau categoriile se demasc singure ca simple Iictiuni, ca Iictiuni utile vietii ca
atare, despoiate ns de orice posibilitate de a i ridicate la rang de cunoastere obiectiv? E posibil o
cunoastere Ir categorii, sau Ir unele din ele, sau categoriile sunt necesar constitutive pentru
cunoasterea uman? Cu aceast avalans interogativ n-am amintit dect o Iractiune din ntrebrile,
crora li s-a dat n cursul timpurilor cele mai variate rspunsuri. Harta bltat a acestei problematici nu
tinem, aici, de loc, s o sporim si cu rspunsurile noastre. Fapt e, c indiIerent de solutiile, cu care s-a
ncercat satisIacerea curiozittii n legtur cu toate aceste probleme, interesul era circumscris ndeobste
de categoriile cunoasterii. (S-a mai vorbit nc, ce e drept, si despre anume categorii de natur axiologic
Irumosul, binele, adevrul care ocup un loc aparte, si asupra crora vom reveni si noi mai la
urm.) Dincolo de acest Iel de categorii ale cunoasterii (si dincolo de cele axiologice), IilosoIia nu a
bnuit nici mcar vag prezenta n spiritul uman si a unui alt gen de categorii cu desvrsire altIel dect
cele obisnuite. FilosoIia a Iost preocupat exclusiv de categoriile cunoasterii si ale atitudinilor axiologice
constiente, n aIar de aceste categorii, ivite ca niste Iocare organizatoare n cadrul constiintei, exist
ns dup prerea noastr si o garnitur complet, si oarecum paralel, de categorii secrete ale
inconstientului, cari tin de ordinea si Iinalitatea spontaneittii noastre. Aceste categorii subterane ale
inconstientului au Iormat obiectul investigatiilor noastre n studii speciale. Rezultatele cercetrilor ne
ndrepttesc s enuntm i potetic existenta acestui mare grup de categorii secrete, n slujba crora
suntem angajati, cele mai adesea Ir s-o stim. Sub dictatura lor se pare c stm nu n mai mic msur
dect sub dictura categoriilor, care ne mijlocesc cunoasterea existentei si judecarea valorilor. Lumea, n
care e situat omul, e vzut ca o urzeal, ca un material sensibil, sau gndit, mbrcat ntr-un ansamblu
de categorii cognitive si de categorii de valori. Subiectul cognitiv are latitudinea de a se apleca de
exemplu asupra unui obiect ideal, cum ar Ii bunoar un raport numeric oarecare ntr-o operatie
matematic. Subiectul vede si judec acest obiect ideal al su, trecndu-l prin strunga unei ,categorii",
cum ar Ii de pild aceea a ,raportului". Subiectul cognitiv are latitudinea de a se apleca de exemplu
asupra unui ,lucru", ce-i este dat n experienta sensibil; subiectul cunoaste si judec acest obiect de
pild prin categoria ,substantei". In orice caz categoriile, de care s-a interesat IilosoIia, tin de
receptivitatea uman. IndiIerent c exprim adecvat un ,ce" sau c sunt simple ,momente subiective",
categoriile acestea si gsesc ntrebuintarea ca niste cadre, si intervin eIectiv ntr-un proces de
receptivitate uman, ntr-un proces de luare de act, ntr-un proces de cunoastere deschis unui obiect.
Obiectul cunoasterii poate Ii o existent logic, matematic, pur ideal, sau o existent Ienomenal sau
transIenomenal.
Am ncercat n dou studii ample (Orizont si stil si Spatiul mioritic), s artm c n aIar de
categoriile receptivittii,datorit crora se organizeaz cosmosul cunoasterii (si n aIar de categoriile,
cari diversiIic lumea valorilor), mai exist un mare numr de categorii, si anume acele ale spontaneittii
umane n genere. Categoriile acestea, apartinnd n primul rnd inconstientului (si numai prin personant
constiintei), alctuiesc cotorul tinuit al Ilorei spirituale umane. Ele stau la rdcina tuturor plsmuirilor
umane de natur cultural, adic la baza cosmosului stilistic, la temelia nssi a stilurilor de viat si de
cultur. Un stil posed ca substrat, dup cum am avut prilejul s o demonstrm, un complex de Iactori
inconstienti, crora lesne le gsim cte o expresie ,categorial". Am numit un asemenea complex abisal
de Iactori categoriali matrice stilistic. O distinctie esential se impune din capul locului. Categoriile,
care compun o matrice stilistic, sunt, att prin structura ct si prin Iunctia lor, cu totul altceva dect
categoriile receptivittii, sau ale lumii ca obiect de cunoastere imediat. Categoriile abisale, stilistice, si
pun pecetea pe ceva, mai nainte ca ele s joace un rol n cunoasterea uman, sau indiIerent c vor juca
vreodat acest rol. Categoriile stilistice determin lumea plsmuirilor umane n calitatea lor de
plsmuiri. Categoriile celelalte, gnoseologice, determin lumea ,dat" ca obiect de ,cunoastere".
Categoriile acestea, ale receptivittii cognitive, pot s Iie, ce e drept, si ele, rezultatul unor Iunctii
inconstiente, dar numai n sens liminar ,inconstiente"; n plenitudinea lor actualizat ele apartin ns
constiintei. Categoriile spontaneittii sunt, dimpotriv, Iactori inconstienti ntr-un sens mai pozitiv si
mult mai proIund; ele apar ca stigme ale plsmuirilor noastre, de cele mai multe ori Ir a ne da seama
despre ele. Constiinta despre ele e ceva secundar, suplimentar. Dac ni se permite s ntrebuintm o
metaIor, am spune c exist un etaj al constiintei si un subsol al inconstientului, Iiecare cu garnitura sa
speciIic de categorii, deosebite prin chiar structura lor. Dac exist bunoar cte o categorie a
spatialittii si a temporalittii n lumea constient a receptivittii noastre cognitive, vom admite c exist
undeva n inconstient si niste dublete orizontice ale lor, adic niste Iunctii, cari se exprim prin viziuni
spatiale si temporale de alt structur dect cele constiente. Acele orizonturi inconstiente (spatial si
temporal) se imprim ntr-un Iel tuturor plsmuirilor noastre spirituale. Cu aceasta am dat numai un
exemplu de structurare categorial pe cele dou planuri, ale constiintei si inconstientului. Categoriile
abisale ale inconstientului sau ale spontaneittii noastre pls-muitoare sunt ns multiple. Ele nu se reduc
la aceste viziuni inconstiente despre spatiu si timp. n genere o matrice stilistic e alctuit din
urmtoarele categorii principale:
1. Categoriile orizontice sau de perspectiv:
a) Orizontul spatial (de exemplu spatiul tridimesional inIinit, sau inIinitul ondulat, sau spatiul
alveolar, sau spatiul plan, etc.).
b) Orizontul temporal (timpul-havuz, timpul-cascad, timpul-I luviu).
2. Categoriile de atmosIer: aIirmarea global, sau negarea, sau neutralitatea, Iat de tot ce se petrece
n orizontul spatial si temporal. (Aceste categorii pot Ii numite si ,inconstient axiologice".)
3. Categoriile orientrii: anabasicul, catabasicul, starea pe loc.
4. Categoriile Iormative: individualul, tipicul, stihialul. (Ct priveste semniIicatia precis a acestor
termeni trimitem la studiile Orizont si stil, si Spatiul mioritic.)
Matricea stilistic contine, precum am aIirmat si altdat, n aIar de aceste categorii principale, si
alte multe categorii de nsemntate mai secundar, asupra crora nu trebuie neaprat s ne oprim aici.
Pentru cititorii, care nu sunt n curent cu scrierile noastre, repetm c un stil, o cultur, nu le privim ca
rezultat al unui singur Iactor, nici ca un organism de sine stttor, monadic, cu membran impermeabil,
produs al unui vag ,suIlet" al culturii, cum vrea asa-numita teorie morIologic (Spengler, Fro-benius).
Stilul (si cultura ca un ansamblu de stiluri) este rezultatul unor Iactori multipli, discontinui, de expresie
categorial, cari prin amestecul si uneori prin interIerenta lor, constituiesc o matrice stilistic, cu cuibul
n inconstientul omului.
Spiritul uman, complex structurat, posed deci dou Ieluri de garnituri categoriale complete:
categoriile receptivittii cognitive si categoriile spontaneittii plsmuitoare. Prin ce se deosebesc n
genere cele dou Ieluri de garnituri categoriale? Vom trece n revist deosebirile esentiale:
Categoriile receptivittii apartin n grad intens constiintei, prin ele se constituie cunoasterea.
Categoriile acestea pot Ii produsul unor Iunctii inconstiente, dar numai n sens liminar ,inconstiente".
Dimpotriv, categoriile spontaneittii apartin inconstientului abisal: de acolo ele determin stilul
plsmuirilor spirituale. Aspectul stilistic al plsmuirilor poate Ioarte usor s scape nestiut tocmai
creatorilor.
Categoriile receptivittii, sau ale cunoasterii imediate, tind, tocmai pentru a putea constitui o
cunoastere, s se mentin ntr-o stare de maxim constant structural. Ele pot spori ca numr, dar nu
maniIest tendinta de a se schimba ca structur. Ele se acumuleaz si se conserv. Dimpotriv,
categoriile spontaneittii, chemate s determine lumea plsmuirilor, nu sunt supuse acestui principiu al
acumulrii si al constantei. Categoriile abisale ale spontaneittii, o dat realizate n plsmuiri mai mult
sau mai putin desvrsite, cad jertI istovirii. n cazul acesta ele pot Ii remaniate. O categorie abisal
poate Ii nlocuit cu alta de acelasi ,gen", existent sau produs, proaspt ivit. De altIel categoriile
abisale au posibilitatea de a se combina ntre ele n cele mai Ielurite chipuri, pentru a alctui tot alte si
alte matrici stilistice.
Categoriile receptivittii sunt, sau cel putin tind a deveni ,universale", ,ecumenice". Categoriile
abisale ale spontaneittii variaz, sau pot s varieze, de la o regiune geograIic la alta, de la epoc la
epoc, de la popor la popor, ntructva chiar de la ins la ins.
Categoriile receptivittii, rednd aspecte sau articulatii diIerite ale cosmosului, se completeaz una pe
cealalt, ele se juxtapun. Ele se ntregesc, ele nu-si Iac concurent, ci dimpotriv, orict de contrarii ar Ii
uneori, ele colaboreaz insistent la organizarea ideal a cosmosului. Cosmosul e asa de complex nct are
loc pentru toate aceste greIri categoriale, ba acest cosmos e asa de bogat nct suscit se pare necurmat
producerea de noi categorii. Nu mai putin subiectul, care le accept pentru propriul su uz, le ncape de
asemenea pe toate. Din contr categoriile abisale sunt mult prea numeroase dect s ncap toate ntr-o
singur matrice stilistic a inconstientului. Inconstientul poate opta pentru anume categorii, n nici un
caz ns pentru toate cele existente si cele posibile. O matrice stilistic inconstient e constituit nainte
de toate dintr-un Iel de locuri categoriale, care pot Ii ocupate de anume categorii speciIice numai prin
alternant. Numrul categoriilor abisale e incomparabil mai mare dect al ,locurilor categoriale", de care
dispune o matrice stilistic. O matrice stilistic dispune de exemplu de un ,loc categorial orizontic", de
un ,loc categorial Iormativ", etc. Exist ns o multime de structuri categoriale, cari aspir s ocupe un
,loc categorial". Bunoar la ,locul categorial" orizontic-spatial aspir s zicem spatiul inIinit tridimen-
sional, sau spatiul ondulat, sau spatiul plan, sau spatiul-bolt, etc. La ,locul categorial" temporal aspir
de pild timpul-havuz sau timpul-Iluviu, sau timpul-cascad. Intr-o matrice stilistic nu poate intra dect
cte una din aceste structuri categoriale. Asa e cazul cu ,locul" categoriilor de atmosIer, cu ,locul"
categoriilor de orientare, cu ,locul" categoriilor Iormative. La Iiecare din aceste locuri aspir o multime
de categorii speciIice, dar Iiecare poate Ii ocupat mimai de o singur categorie speciIic. Categoriile
spontaneittii, Iiind asadar prin Iunctia si structura lor, alternante, sunt, cel putin ntruct apartin aceluiasi
gen, substituibile, una alteia. Din numrul existent de categorii abisale se pot produce pe aceast cale
prin combinatii diIerite o multime de ma-trici stilistice. Ar Ii de notat, n aceeasi ordine de idei, c
uneori categoriile cu aspiratii legitime la unul si acelasi ,loc", interIereaz ntre ele, alterndu-se
reciproc, sau contaminndu-se. AstIel de exemplu ,tipicul" se poate contamina cu ,stihialul", dnd
mpreun o categorie ibrid. Sau ,timpul-Iluviu" poate Iuziona cu ,timpul-havuz", etc. Un loc categorial
poate Ii deci ocupat si de o structur categorial derivat, secundar, produs prin contaminare ntre
categorii speciIice. Matematica combina-tiunilor si permutatiunilor si-ar gsi aici un vast domeniu de
aplicare, n orice caz o disociere se impune, n cadrul categoriilor receptivittii nu exist acest Iel de
,locuri categoriale", nici aceast substituibilitate, nici posibilitatea Iuzionrii ibride ntre categorii.
Admitnd cu Kant c diversele categorii, care constituiesc lumea cunoasterii noastre, sunt momente
subiective ale spiritului uman, vom Ii cu att mai ndrepttiti s admitem aceast tez n ceea ce priveste
categoriile abisale, care determin lumea plsmuirilor. Categoriile abisale sunt Iactori acuzat subiectivi.
Exist cu alte cuvinte nu numai un apriori cognitiv, ci si un apriori abisal-stilistic. Lumea noastr, dat si
nchipuit, e determinat de un dublu apriori, de dou garnituri de categorii apriori. Lumea noastr, ct
priveste cadrele ei categoriale, se nIrupt deci din izvoarele spiritului uman, cu o intensitate
exponential. E aceasta o Iormul, care d msura apropierii si distantrii noastre n raport cu IilosoIiile
curente reIeritoare la chestiunea n discutie. De retinut pe urm c aprioritatea pur cognitiv tinde spre
constant si ecumenicitate, ct vreme aprioritatea abisal se complace, pn la un punct si n anume
conditii, n variatie si individualizare. (,Apriorismul" are pentru noi numai semniIicatia unui
,Iunctionalism subiectiv" creator de ,ordine", sau ,modelator", n raport cu un material oarecare.
Apriorismul cognitiv-receptiv e stpnit de principiul ,conservrii", iar apriorismul abisal de principiul
,istovirii" prin ,realizri plsmuite".) Din toate acestea urmeaz c asa-zisele categorii cognitive ale
receptivittii tin mai mult de destinul nostru existential ca atare, consubstantial cu instinctele noastre de
autoconservare si de orientare, ct vreme categoriile abisale tin de destinul nostru creator prin excelent.
Existenta categoriilor abisale, a matricei stilistice, constituie sub unghi metaIizic chiar mrturia cea mai
hotart despre destinul creator al omului n lume. Categoriile receptivittii nu Iurnizeaz ns nici un
argument n acest sens. Problematica ampl, dar cam monocord a categoriilor, se revars astIel ntr-o
problematic complex si contra-punctic. Alturi de tabla Ielurit clasiIicat a categoriilor, care au
preocupat pe IilosoIi pn acum ca o simpl numrtoare de mtnii, se asaz dintr-o dat un sirag de
categorii, care populeaz subsolul constiintei, si care au rmas neobservate pn acum ca atare, adic
tocmai n calitatea lor categorial si aprioric. Cele dou masive si complete garnituri de categorii, care
mobileaz, la Iigurat vorbind, etajul si subsolul spiritului uman, diIer una de alta att prin structura ct si
prin Iunctia si Iinalitatea lor. Cu aceasta nu am Ii mbogtit numai cu o nou perspectiv problematica
categoriilor, dar am Ii Icut o ntie ncercare de a ntemeia IilosoIia culturii pe o teorie inedit a
categoriilor. Conceptia morIologic ntelege cultura ca un organism de sine stttor, nzestrat cu un
misterios ,suIlet" (dup Spengler, ,paideuma" dup Frobenius), si aceasta nu ntr-un nteles metaIoric,
ci n ntelesul deplin si cel mai autentic al termenilor ,organism" si ,suIlet". Ni se va concede c opiniile
noastre, care ntemeiaz stilul (cultura) pe o complex, ampl, teorie categoriala si pe Iunctii abisale, s-
au desprtit deIinitiv de ipotezele morIologiei.
Stabilirea categoriilor abisale, stilistice, sau ale spontaneittii, oIer anumite avantaje si pe alte
planuri de cercetri. Enuntarea existentei lor ne pune n situatia de a vedea ntr-o lumin neasteptat si
unele categorii de ordin ideal, despre care s-a vorbit ndeajuns si pn acum, Ir s se ajung ns la o
epuizare a chestiunii. Ne reIerim de ast dat la categoriile numite ,axiologice" care oglindesc lumea
valorilor (de pild: adevrul, eroarea, binele, rul, Irumosul, urtul, etc.). Categoriile de asemenea natur
circul, Iiecare pentru sine, ncrcate de semniIicatii dintre cele mai diverse. S meditm putin de
exemplu asupra categoriei ,Irumosului". Aceast categorie posed, nainte de toate, o semniIicatie vag,
general, rareIiat, echivalent aproape cu aceea a plcutului estetic. Estetica ns a gsit nc de mult
timp c are toate motivele s Iac deosebire ntre un ,Irumos natural" si un ,Irumos artistic". Si cu bun
dreptate. (FilosoIia, nu totdeauna bine sItuit, s-a cznit mult timp s reduc cele dou genuri de
,Irumos" la un numitor comun. Fcnd o reprivire, chiar Ioarte ngduitoare, asupra solutiilor propuse,
nu s-ar putea aIirma c ncercrile ar Ii izbutit, mcar ctusi de putin. Unii IilosoIi ncearc s reduc
totul la Irumosul natural. Altii propun reteta contrar, de a se reduce Irumosul natural la cel artistic. Kant
nsusi credea c poate s treac de la unul la cellalt printr-o simpl schimbare de perspectiv. El aIirma
c n natur e Irumos ce pare oper artistic, iar n art e Irumos ce pare oper a naturii. Solutia kantian
pare ingenioas si n acelasi timp simpl ca Iaimosul ou. Dac ns gnditorul german ar avea dreptate,
ar trebui s masacrm istoria artelor si s decimm pe artisti. Cu deIinitia kantian nu ne putem apropia,
ca s nu mergem prea departe, nici mcar de pictura bizantin! Aceast art, si n general arta egiptean
si arta rsritean, se reIuz categoric deIinitiei kantiene. Concluzia practic ar Ii s se renunte o dat
pentru totdeauna la reductia la un numitor comun a Irumosului ,natural" si ,artistic".) Epitetul
Irumosului se altoieste totdeauna I ie pe un Ienomen ,natural", Iie pe un produs ,artistic". Ori epitetul
Irumosului se greIeaz n Iiecare din aceste dou posibilitti, pe altIel de categorii. Un ,cal" n cadrul
naturii poate Ii ,Irumos", desigur. De remarcat e ns c n acest caz ,Irumosul" e sezisat n direct
legtur cu conceptul biologic, de specie, si numai cu acesta, al calului, n natur un cal e ,Irumos", cnd
reprezint n toat plenitudinea sa vital media biologic. Acelasi cal, IotograIic redat, s-ar putea s Iie
,neutral" sub unghiul Irumosului artistic. Ca oper de art o statuie ecvestr poate Ii desigur de
asemenea ,Irumoas"; n acest caz epitetul Irumosului se greIeaz - nu pe conceputul biologic ca atare -
ci pe o seam de categorii, inconstient aplicate, pe categoriile din care se mpleteste o matrice stilistic,
si care nu intervin niciodat n judecarea unui Ienomen natural (dect poate printr-o pervertire a instinc-
telor Iiresti). In art un cal e gsit ,Irumos" dup cum variaz ,stilul": n unele epoci calul trebuie s
aib un aspect Ioarte ,individualizat", alte dati calul trebuie s aib o nItisare ,stihial", spre a i se
acorda un epitet apreciativ pozitiv, sub unghi artistic. De remarcat e c ,individualizantul", ,stihialul",
judecate dup criteriile Irumosului ,natural" par monstruozitti. Interesant e c si o oper de art, creat
sub imperiul categoriei ,tipizante" poate s prezinte aspecte ,monstruoase" sub unghiul Irumosului'
,natural". Cele mai ideale statui de zei grecesti sunt bunoar lipsite de ,pupile", n cadrul ,naturii"
acest aspect e ,monstruos". Sculptorul grec stpnit de categoria abisal a ,tipicului" s-a Ierit s redea
,pupilele" ochilor dintr-un sentiment Ioarte just c nimic nu ,individualizeaz" o Iiint asa de hotrt ca
tocmai ,pupilele" ochilor. Sculptorul grec le-a anulat deci, pentru a se mentine pe planul ,tipicului",
chiar cu riscul de a vulnera criteriile Irumosului ,natural", n judecarea Irumosului natural si a celui
artistic intervin criterii cu totul diIerite, ntre care nu este nici o punte de trecere. Frumosul artistic e, att
ca plsmuire, ct si ca obiect de apreciere, conditionat ntre altele de existenta categoriilor abisale, sau
ale spontaneittii care se imprim de altIel tuturor plsmuirilor umane. Valoarea Irumosului artistic se
constituie si o oper artistic e cntrit pe temeiul unei matrici stilistice, de natur inconstient. De
existenta categoriilor abisale urmeaz deci s tin seama si estetica, n chiar diIerentierea categoriilor
sale axiologice, la deIinitia Irumosului si a celorlalte valori ale sale.
Un alt Iapt, paralel, din domeniul gnoseologiei, se cere singur sub condei. Ne gndim la categoria
axiologic a ,adevrului". Exist desigur o deIinitie nominal a adevrului, nteles ca ecuatie ntre idee
si realitate. Dar deIinitia aceasta ideal echivaleaz cu un simplu postulat, pentru realizarea cruia nu ne
este dat nici o certitudine, nici un criteriu de judecare, si nici posibilittile vreunui control. De Iapt
,adevrul" e judecat dup criterii exterioare oricrei necesitti imanente ideii de adevr, dup criterii
care i se adaog oarecum dinaIar. Vom asista astIel la ramiIicarea adevrului ntr-un Iel de ,adevr
natural" si un ,adevr plsmuit". Adevrul ,natural" e cntrit dup criterii, care consist n aplicarea
categoriilor cognitive asupra unui material sensibil, un proces care duce la organizarea unei ,experiente
Iaptice". Adevrul acesta ,natural" apartine cunoasterii, pe care altdat am numit-o ,paradisiac". Kant
a ncercat s arate c adevrul acesta este: o strns urzeal de categorii si de material de intuitie. Numai
ct el n-a tinut seama n criteriile, pe care le propunea, de vasta zon a adevrurilor ,plsmuite", produse
complicate ale cunoasterii, pe care alt dat am numit-o ,luciIeric". nssi stiinta natural si exact, si
cosmologia, sunt surprinse la Iiecare pas asupra delictului de a se deda ,constructiilor ". Ori tocmai n
problematica cunoasterii luciIerice, care e cu totul altIel articulat dect problematica cunoasterii para-
disiace, intervin criterii de apreciere a ,adevrului", cu totul sui-generis. Aceste adevruri nu sunt
judecate numai dup criterii logice si de intuitie concret, - ele poart si pecetea celorlalte categorii,
adic stigmatele categoriilor abisale, stilistice, care nu joac nici un rol n judecarea adevrurilor
naturale. Cnd cosmologia imagineaz de pild un spatiu inIinit tridimensional, aceast constructie
teoretic nu-si are temeiul si nu-si gseste criteriile n spatialitatea sensibil, indeterminat, ci mai curnd
ntr-o categorie orizontic inconstient, abisal, de natur stilistic. Unui om de stiint, nzestrat cu o
anume matrice stilistic, i se vor prea ,verosimile" numai plsmuirile ipotetice si constructive, care, n
aIar de argumentele logice si intuitive, oglindesc prin stuctura lor si categoriile sale abisale. Judectile
de apreciere, care se reIer la adevrurile ,plsmuite", vor varia deci dup cum variaz matricea stilistic
a oamenilor, de la regiune la regiune, de la epoc la epoc. Teoria categoriilor abisale aduce cu alte
cuvinte noi lumini si n domeniul gnoseologic, n orice caz deIinitia kantian a adevrului, sau mai bine
zis, criteriile, pe care IilosoIul le propune, pctuiesc prin unilateralitate. Prin ele se reduce cunoasterea
uman la un ,torso" penibil mutilat. A te multumi cu acea deIinitie, ar Ii ca si cum n estetic n-ai vrea
s vorbesti dect despre Irumosul natural si ai trece cu vederea domeniul mult mai complex al
Irumosului artistic.
Categoriile abisale ale spontaneittii particip asadar constitutiv la structurarea unor variante Ioarte
importante ale categoriilor axiologice. N-am dat dect exemple din domeniul estetic si gnoseologic.
Examenul altor termeni axiologici poate Ii continuat dup modelul exemplelor date.
Dup ce am caracterizat diIerential categoriile ,constiintei" si ale ,inconstientului", se pune n chip
inevitabil problema: cum poate n genere constiinta s ia act de existenta categoriilor inconstientului?
Problema e, n parte cel putin, si una de metodologie.
Categoriile inconstientului dabndesc o prezent n constiint pe dou ci:
1. Prin ,eIicient".
2. Prin ,personant".
Creatiile de cultur, ca atare, sunt prin unitatea si consecventa lor de stil o prob despre eIicienta
real a categoriilor abisale. Categoriile abisale sunt deci prezente n constiint sub Iorma realizat n
creatii de cultur.
Valorile, normele, criteriile, de care constiinta se las condus n aprecierea creatiilor de cultur,
sunt, n parte cel putin, rezultatele unei ,personante" din inconstient, adic un ecou al categoriilor
abisale.
O constiint individual poate lua ns act si de categorii abisale strine ei, aceasta examinnd atent
creatiile de cultur produse multumit unor asemenea categorii. Natural c niciodat constiinta nu poate
s seziseze direct categoriile abisale n Iunctia lor generatoare, sau mai precis modelatoare, ca atare.
Avem posibilitatea de a cunoaste asemenea categorii abisale, strine nou, numai datorit amprentelor,
pe care ele le las asupra operelor de cultur.
CONCEPTE FUNDAMENTALE N $TIINTA ARTEI
n dorinta de a da un relieI ct mai rspicat teoriei noastre despre categoriile abisale ale
inconstientului, credem nimerit s ne spunem prerea asupra unor ncercri ale stiintei artei, de a stabili
anume ,concepte Iundamentale" n vederea studiului operelor de art. Asemenea ncercri s-au ivit
destul de numeroase si destul de Iecunde n ultimele decenii. Ne vom scuti de sarcina obositoare de a
ghida cititorii prin desisul sau prin labirintul tuturor acestor tentative, ceea ce de altmintrelea ar Ii si
suIicient de inutil pentru scopul ce-l urmrim. Nu ne putem priva totusi de plcerea de a examina n
privinta aceasta cel putin rezultatele unui studiu reprezentativ. E vorba despre studiul-model, Ioarte
temeinic n Ielul su, al lui Heinrich WolIIlin: KunstgeschichtlicheGrund-begriIIe1 (ed. I, 1915, ed. VII,
1929, Miinchen), care a strnit o seam de discutii si un concurs de nzuinti similare, nu numai n stiinta
artei, dar si n stiinta literaturii. Preocupat mai presus de toate de problema evolutiei stilistice n artele
plastice, WolIIlin e mnat precumpnitor de ambitia nalt de a descoperi o ,lege". Dac aceast ambitie
e n adevr si bine sItuit sau numai gresit ndrumat de spiritul stiintiIic al veacului trecut, rmne nc
s se vad. Fapt e c cercetrile lui WolIIlin culmineaz n enuntarea unei pretinse ,legi evolutive":
exist dup prerea sa n istoria artelor plastice o evolutie psihologic necesar de la ,clasic" la ,baroc",
de la ,static" la ,dinamic". Ar exista adic un ritm istoric, care se gseste desvrsit ilustrat prin
succesiunea dat a celor dou epoci, n arta ,renasterii" si a ,barocului". Dualismul evolutiv al acestor
Iaze poate Ii privit ns, dup WolIIlin, ca lege psihologic, ca o schem potrivit pentru studiul si
descrierea celor mai multe perioade evolutive ale artelor. Cele dou momente sau Iaze, Iiecare avndu-si
pretul n sine, se deosebesc sub unghi stilistic printr-o seam de aspecte, pe care WolIIlin
1. Principii Iundamentale ale istoriei artei, n romneste de E. Costcscu, Editura Meridiane,
Bucuresti, 1968 (n. ed.).
le Iixeaz n anume ,concepte Iundamentale". Evolutia de la clasic la baroc s-ar Iace totdeauna
astIel:
1. De la ,liniar" la ,pictural".
2. De la ,planuri " la ,adncime".
3. De la ,Iorma nchis" la ,Iorma deschis".
4. De la ,multiplicitate" la ,unitate".
5. De la ,claritatea absolut" la ,claritatea relativ".
Sensul ce-l d WolIIlin acestor termeni e ns mult mai putin variat, dect pare la ntia privire. AstIel
clasicismul e surprins sub o serie de aspecte, care n Iond sunt Ioarte asemntoare si care prin
corespondenta lor interioar se leag unul de cellalt. Clasicul nclin spre liniar, cldeste perspectiva n
planuri izo-labile unul de cellalt, se complace n Iorme nchise, n multiplicitate precizat si n claritate
absolut. Unei descriptii similare i e supus si barocul. Barocul e pictural, cunoaste adncimea n sens
dinamic, tinde spre Iorme deschise, vagi, spre unitatea imprecis a ntregului si spre o claritate doar
relativ. WolIIlin ilustreaz Iiecare dintre aceste perechi de concepte polare (linia-rul-picturalul, planul-
adncimea, Iorma nchis-Iorma deschis, etc.), cu exemple sugestive si incontestabil cuceritoare, din
arta secolelor al XVI-lea si al XVII-lea. S examinm din punctul nostru de vedere aceste asa-zise
,concepte Iundamentale". Din expunerile lui WolIIlin rezult n orice caz c ar exista o corespondent
desvrsit, o reciprocitate congruent ntre Ietele clasicului, privite n ele si pentru ele; si tot asa ntre
Ietele barocului. Atributele clasicului: liniarul, procedeul perspectivic prin planuri izolabile, Iorma
nchis, multiplicitatea precis, claritatea absolut, sunt ntelese ca aspecte nrudite prin continutul lor,
ca aspecte care se produc parc la Iel cu echivalentele n geometria proiectiv; ele Iormeaz o caten de
momente similare. La Iel cele cinci atribute ale barocului. Nu e dect logic ca WolIIlin s mrturiseasc
la un moment dat, el nsusi, c oricare ilustratie, dat pentru unul din aspectele clasicului, e valabil n
cele din urma si pentru oricare alt aspect al clasicului. Aceeasi aIirmatie se impune si n cazul barocului.
WolIIlin ne asigur pe urm c cele cinci concepte Iundamentale ale clasicului pot Ii considerate, cu
oarecare libertate, ca simple Iete diverse ale unuia si aceluiasi lucru (p. 245). Dat Iiind aceast situatie
se pune ntrebarea dac asa-zisele ,concepte Iundamentale" ale clasicului si ale barocului, relevate de
WolIIlin, posed nsusirile necesare spre a putea Ii numite ,categorii" n acceptia deplin a acestui
termen, asa cum IilosoI ia l-a adoptat de la Kant ncoace, sau cel putin n sensul ce i-l atribuim noi n
teoria despre ,categoriile abisale". Ne putem ngdui un rspuns Ioarte rspicat: ntre conceptele
clasicului (sau ale barocului) stabilite de WolIIlin exist, dup prerea noastr, o prea masiv
corespondent sau congruent de continut, pentru ca ele s poat Ii privite drept tot attea ,categorii".
Conceptele, prin care WolIIlin determin un stil, posed ele ntre ele, un numitor comun, care aproape le
anuleaz diIerentele. Toate conceptele clasicului (liniarul, planurile izolabile, Iorma nchis,
multiplicitatea precis, claritatea absolut) au la WolIIlin semniIicatii, care, cntrite si analizate mai de
aproape, apar numai ca moduri de ale preciziei statice sau ale ,clarittii distincte" realizat pe rnd n
material de-o crescnd complexitate. De asijderea conceptele barocului (picturalul, adncul dinamic,
Iorma deschis, unitatea imprecis, claritatea relativ) sunt, n interpretarea ce le-o d chiar WolIIlin,
numai moduri de ale vagului dinamic, care se realizeaz Iie asupra unui material mai simplu, Iie a-supra
unui material mai complicat. Intre conceptele, prin care WolIIlin vrea sa Iixeze un stil, exist, cu alte
cuvinte, numai o diIerent de complexitate, dar nu de esent. Sub unghiul esentei conceptele lui
WolIIlin, destinate s redea semnalmentele unui stil, si corespund intens si masiv, ele Iormeaz o caten
de similitudini, mai mult dect Iamiliare. Fiind reductibile la un nucleu comun, aceste concepte nu pot Ii,
dup prerea noastr, socotite drept tot attea ,categorii". Conceptele lui WolIIlin, ntru ct sunt
reductibile, pot s implice categorii, dar nu sunt ele nsile ,categorii". S ne aducem aminte c ntre
categoriile cunoasterii, propuse de Kant n Iaimoasa sa tabl, se remarc totdeauna si o diIerent
ireductibil de esent. Fiecare categorie e ,categorie" ntre altele si Iiindc aduce prin continutul ei
conceptual ceva radical nou Iat de tovarsele sale. Ideea de ,unitate", de pild, e sub unghiul
continutului ei cu totul altceva dect ideea de ,cauzalitate"; ideea de ,existent" nsemneaz altceva dect
aceea a ,necesittii", etc. Categoriile pot desigur s se implice uneori, cum de exemplu ideea de
cauzalitate implic pe aceea a substantei, totusi de la una la alta nu se trece n nici un caz prin portile
echivalentei, ci numai peste scndurile de salt ale eterogenului. Categoriile maniIest cu alte cuvinte,
ntru ct sunt plurale, si o pronuntat discontinuitate de continut. Noi nsine, stabilind, dincolo de
categoriile cunoasterii si existenta secret a unor ,categorii abisale1''' (ale inconstientului), ne-am reIerit
la idei divers nspicate ca semniIicatie. De aceast diversitate a semniIicatiilor ne convingem lesne
printr-o simpl operatie comparativ. S privim tabla acelor categorii orizontice, de atmosIer
axiologic, de orientare, sau Iormative. Fiecare categorie se airm ca un spor hotrt si ireductibil n
raport cu toate celelalte. U n lucru e bunoar ,spatiul ondulat" si altceva ,timpul-havuz". Un lucru e
,anabasicul" si altceva categoria Iormativ a ,tipicului". Un lucru e ,individualizantul", - cu totul altul
,stihialul". Nici una dintre aceste categorii nu cheam si nici nu implic cu necesitate pe celelalte. Ele nu
alctuiesc o caten omogen gratie unor similitudini de continut, n Iond categoriile si merit cu
adevrat numele numai cnd nu au nici un alt atribut comun, mai relevant, n aIar de nota ,categorial",
adic n aIar de Iunctia creatoare de ordine ca atare. Liniarul, Iorma nchis si determinat,
multiplicitatea precis, claritatea absolut, asa cum le ntelege WolI I lin, sunt de Iapt concepte seriale,
care reprezint acelasi ,model", executat Iie mai simplu, Iie mai complicat. Conceptele wolIIliniene,
orict de Iundamentale ar Ii pentru art, nu sunt ,categorii" n acceptia obisnuit a acestui termen,
ntruct le lipseste eterogenitatea proIund, ce caracterizeaz categoriile. Potrivit teoriei noastre, propus
n studiul de Iat si n lucrri anterioare, o ,matrice stilistic" posed ca momente constitutive un numr
indeterminat de ,categorii abisale". Intre categoria orizontic, categoria de atmosIer, categoria
orientrii si cea Iormativ, nu surprindem ns vreo corespondent coplesitoare sau un nucleu comun
absorbant. Ele nu sunt concepte seriale, interior congruente, cci Iiecare exprim ceva cu totul nou Iat
de toate celelalte. Oricare categorie abisal se prezint ca o sIer ireductibil si se aIirm ca un Iocar de
organizare de sine stttor. Sub unghiul esentei categoriile abisale sunt deci ca si categoriile cunoasterii,
discontinue, si nu suport ntre ele n nici un Iel semnele ecuatiei. Dac ntre categoriile abisale exist
totusi o solidaritate, aceasta nu e de similitudine Iamiliar sau de congruent de continut, n general
categoriile nu alctuiesc un lant, gratie unei simetrii de esent; ntre ele se declar doar, n chip secund, o
solidaritate de completare reciproc. Ele se adaog una alteia cu un spor arhitectonic, pentru ca
mpreun si prin mpletire, s constituiasc osatura si articulatia unui ,cosmos", sau mai precis
aunui,cos-moid". Categoriilor, desi proIund distincte, le atribuim deci o convergent, o sinergie
cosmogenetic. AstIel categoriile constiintei receptive compun, prin convergenta lor, arhitectonic, un
cosmos natural; iar categoriile abisale, ale spontaneittii noastre, compun prin sinergia lor un cosmoid
stilistic. N-am vrea ca aceste cteva observatii n marginea cercetrilor att de oneste ale stiintei artei s
Iie rstlmcite. Nu negm cercetrilor, crora li se nchin cu atta srguint stiinta artei, Iertilitatea.
Dimpotriv. Tinem doar s precizm c WolIIlin, si tovarsii si, nu si-au tiat drum pn la sacrele
rdcini, adic pn la categoriile autentice ale creatiei. Struind n preajma unor concepte periIe-riale, ei
nu au presimtit nici abisalul, n preajma cruia noi ne-am oprit cu uimire. Gt de departe e nc WolIIlin,
si toti cti l-au urmat, de aceast teorie a ,categoriilor abisale" ale Inconstientului, se desprinde lmurit
chiar din textul su. WolIIlin accentueaz adesea c conceptele Iundamentale (cele dou serii: linia-
arul... picturalul...) sunt Iorme constiente. WolIIlin se gseste, cu oaresicare ntrziere nc, pe drumul
artat de Alois Riegl, n preajma lui 1900, si nu se abate de la itinerarul urmat de toti gnditorii
,constiintei". Fr de a le diminua ntru nimic contributia, conceptele Iundamentale wolIIliniene le
privim ca moduri ale asa-zisei ,vointe artistice". Ca atare locul lor n teoria general a stilului e cu totul
periIerial. Desigur c analizele wolIIliniene, si cele similare, au colaborat eIectiv la relieIarea stiintiIic
a stilurilor si poate chiar la vdirea unui aspect ritmic n evolutia artelor plastice. Dar aceste contributii
nu rstoarn glia pn n dedesubtul generator. Ele rmn n lumina zilei si au astIel mai mult un caracter
descriptiv. Aci e vorba de nItisarea cea mai concret a unor stiluri, de carnatia lor nIlorit, iar nu de
acel secret cmp dinamic subteran, care guverneaz geneza stilurilor. Conceptele Iundamentale, n care
au culminat aceste cercetri de stiinta artei, sunt si pot Ii Iundamentale pentru stiinta artei, dar nu sunt
Iundamentale pentru spiritul uman. Ele nu sunt categorii autentice, Iiindc le lipseste discontinuitatea de
esent si n acelasi timp sinergia cosmogenetic. Ele nu reprezint Iocare de sine stttoare, centre de
cristalizare independente; ele au un caracter derivat, iar prin continutul lor ele sunt reductibile la o
semniIicatie identic, n Iond cercetrile wolIIliniene revin la caracterizarea si lmurirea unui stil printr-
o singur not: toate aspectele clasicului sunt vzute ca variatii sau peripetii ale ,preciziei statice", iar
aspectele barocului ca variatii ale ,vagului dinamic". Toate aspectele unui stil sunt prin urmare dup
WolIIlin in cazul cel mai bun variante ale unei singure ,categorii". Si de vreme ce nu ni se vorbeste
dect despre ,clasic" si ,baroc", pentru toate perioadele evolutive din istoria artelor, am avea n total
dou categorii, invocate spre a lmuri si a istovi toat aceast mbelsugat istorie a artelor. Cam putin
pentru a ne lmuri varietatea stilistic de o exploziv si tropical divergent de Iorme a operelor artistice
din attea timpuri si locuri. Si cam putin, e mult prea putin. Viziunea e, s ni se ierte expresia, penibil de
simplist, iar potenta ei explicativ asa-zicnd nul. WolIIlin e tot asa de monocategorial n expozeul su
explicativ asupra stilurilor, ca si Spengler sau Frobenius, sau Riegl, care, precum am artat altdat, vor
s vad Iiecare stil drept rezultat al unui sentiment al spatiului, si att. Dar poate avea un singur Iactor
sau un singur concept energia si substanta necesar spre a Ii cosmogenetic? Punnd ntrebarea, am dat,
dac nu ne nselm, si rspunsul. La Iel cu naintasii si urmasii si, WolIIlin se misc pe urm exclusiv
n sIera ,constiintei", ceea ce l ndeprteaz nc o dat de sacrele rdcini. Cnd Schmarsov, unul
dintre cercettorii cei mai merituosi n domeniul stiintei artei, a ncercat s lmureasc substratul
aspectelor stilistice, a recurs la conIiguratia anatomic a omului, vorbindu-ne despre Ielul cum sunt pusi
ochii n cap, - despre verticala trupului omenesc, despre chipul omului de a se misca, etc., ca si cum
toate aceste particularitti invocate nu ar Ii general-omenesti si de totdeauna. Ori prin conditii general
omenesti si de totdeauna, poti lmuri orice, numai varietatea imens a stilurilor - nu! Pn la conceptia
despre ,matricea stilistic", nteleas ca un complex cosmogenetic pluricategorial si abisal, nu si-a tiat
drum, dup cte stim, nimenea pn acum. (Categoriile sunt aci ntelese n sensul deplin al termenului: ca
Iactori discontinui, eterogeni, de o sinergie cosmogenetic suIicient siesi.) FilosoIia si gndirea de pn
acum nu si-au putut nchipui c spiritul uman posed dou garnituri complete de categorii: o garnitur de
categorii ale constiintei, de organizare receptiv a lumii empirice; si o alt garnitur de categorii abisale
ale inconstientului, de ntruchipare spontan si plsmuitoare a unei simili-lumi. (Acestea variaz enorm,
dup timpuri si locuri.) Stim din capitolul precedent prin ce se disting aceste garnituri, una de cealalt,
nct gsim de prisos s mai struim asupra diIerentelor. Deosebirile conIer n orice caz spiritului uman,
sub unghi structural, un aspect etajat si oarecum contrapunctic.
COSMOS $I COSMOIDE
,Categoriile abisale" alctuiesc mpreun, ca si categoriile de cunoastere, cadrele si coordonatele
unui ntreg cosmic, n general categoriile se ornduiesc de la sine ntr-un complex arhitectonic, si
Iormeaz, sub unghi numeric n chip necesar o pluralitate tocmai suIicient, pentru a constitui, prin
convergenta lor, osatura si articulatia unui ,cosmos". Urmeaz din acestea c ncercrile intermitente ale
unor anume gnditori de a reduce, pe ct posibil, numrul categoriilor, cteodat chiar la una singur,
porneste dintr-o grav nentelegere initial a situatiei. Acesti gnditori ignor tocmai Iinalitatea
cosmogenetic a categoriilor. Categoriile, Iiind destinate s articuleze un cosmos, nu pot s Iie dect
plurale. De una singur, oricare dintre ele, ar rmnea ineIicace. De altIel categoriile se ntregesc
arhitectonic pn la evident si parc nadins spre a articula un tot cosmic. Aceste aIirmatii sunt valabile
si cu privire la categoriile ,abisale". Categoriile abisale, care compun o matrice stilistic, sunt eterogene,
distincte chiar prin esenta lor, nu mai putin ele maniIest ns si o convergent, o sinergie
cosmogenetic. Categoriile abisale, care se imprim unei lumi plsmuite, sunt, precum am artat, altIel
structurate, dect categoriile constiintei, care se imprim lumii date, empirice. Totusi ntre categoriile
constiintei si cele ale inconstientului exist, pn la un punct, un Iel de para-cores-pondent. S lmurim
aceast aIirmatiune. O lume plsmuit posed mai nti, ca si lumea sensibil, niste cadre orizontice:
cadrul spatial si cadrul temporal. Para-corespondenta, despre care vorbim, consist n Iaptul c aceste
cadre orizontice sunt ntr-un Iel structurate, cnd e vorba despre o lume plsmuit, si altIel cnd e vorba
de lumea sensibil. Bunoar, orizontul spatial al lumii sensibile este extensiv, intuitiv, dar indetermi-nat
ca Iorm, conIundndu-se totdeauna cu peisajul. Cadrul spatial al unei lumi plsmuite e un dublet al
acestui orizont sensibil, dar de-o structur mult mai determinat. (El poate Ii spatiu tridimensional
inIinit, sau spatiu ondulat, sau spatiu plan, sau spatiu bolt, etc.) Cadrul temporal al unei lumi plsmuite
(de exemplu timpul-havuz, sau timpul-cascad, sau timpul-Iluviu) e si el un dublet al cadrului temporal,
n care se desIsoar lumea sensibil, dar un dublet mai precis structurat si de o anume conIiguratie.
Acestea, ct priveste ,orizonturile". Dar lumea nu e compus numai din ,orizonturi", ci si din ,lucruri".
Ori lucrurile din lumea sensibil au o para-corespondent n lucrurile ,plsmuite" si de intentie
revelatorie. Spunem ,para-corespondent", Iiindc si de ast dat lucrurile plsmuite ndur determinati-
unile unor categorii cu totul particulare, care n Iorma aceasta nu particip la determinarea si articularea
lucrurilor din lumea sensibil. Lucrurile plsmuite iau un aspect si o Iorm radical si consecvent
unilateral, Iie individualizat, Iie tipizat, Iie stihial. Aceste categorii nu intervin n determinarea
lucrurilor din lumea sensibil, dect poate n chip miraculos, sau printr-un accident al naturii. Avem
asadar pn acum ,orizonturile" si ,lucrurile" cu structurile lor categoriale si speciIice, dup cum e vorba
despre lumea sensibil sau despre o lume plsmuit. La aceste categorii orizontice si Iormative se
adaog o alt clas de categorii: cele ale atmosIerei axiologice. Ct vreme lucrurile concrete din
orizonturile sensibile sunt divers pretuite Inexistenta si valoarea lor, de la caz la caz, si de la subiect
pretuitor la subiect pretuitor, lucrurile ,plsmuite cu intentie revelatorie" sunt parc nconjurate n
totalitatea lor de o comun atmosIer axiologic. Se poate Iireste ntmpla, ca lucrurile lumii sensibile s
Iie nglobate n chip secundar n orizonturile lumii revelator-imaginare, si ca atare s adopte la rndul lor
acelasi accent axiologic, pe care-l au lucrurile plsmuite. Lucrurile sensibile particip ns la o asemenea
atmosIer axiologic numai n chip indirect. Fapt e c lucrurile integrate n orizonturile revelator-
imaginare poart n totalitatea lor un accent axiologic Iie de aIirmare, Iie de negare, Iie neutral. AstIel de
pild pentru spiritul european existenta n orizonturile nchipuite (si prin reIlex secundar existenta n
orizonturile sensibile) apare parc nzestrat cu un semn pozitiv, ct vreme pentru spiritul indian aceeasi
existent e nvestit cu un semn negativ. Pentru spiritul european toate lucrurile integrate n orizontul
su inIinit, imaginar-reve-lator, sunt nconjurate si strbtute de aerul unei aIirmri initiale, ct vreme
aceleasi lucruri pentru spiritul indian sunt mprejmuite si ptrunse de aerul unei tgduiri originare,
debordante, care se revars asupra ntregului continut posibil, al cadrelor orizontice. IndiIerent asadar de
pretuirea, intens sau mai putin intens, de care se bucur individual lucrurile sensibile, empirice, n
viata cotidian, continuturile cadrelor orizontice imaginar-revelatorii poart n totalitatea lor, ca un Iel de
aur axiologic, gratie creia ele sunt sau global aIirmate sau global negate, sau global neutralizate. (A
se vedea n privinta aceasta capitolul Accentul axiologic din Orizont si stil.) La accentul do-bndit
datorit categoriilor axiologice se adaog semniIicatia categoriilor inconstiente ale ,orientrii", n lumea
sensibil lucrurile pot avea cele mai diverse miscri si orientri n raport cu orizontul lor, adic o
diversitate de o inIinit variatie, si cu totul accidental. Cnd e vorba ns de lucrurile, de subiectele si
obiectele, plasate n orizonturile imaginar-revelatorii, situatia se schimb. Miscrilor si orientrilor,
ultime, si oarecum secret pre--zente n lucruri, li se imprim parc un ritm sincronizat si un sens unic.
Subiectelor li se atribuie parc un anume destin comun, si lucrurilor o anume miscare sau o orientare
interioar, colectiv, Iie de naintare n orizont, Iie de retragere din orizont, Iie de stare pe loc. Printr-un
act rezumativ si de totalizare, se atribuie lucrurilor o atitudine Iie expansiv, Iie de retragere, Iie de stare
pe loc Iat de coordonatele spatiului si ale timpului. Subiectele se integreaz avansnd cu entuziasm n
orizont, sau se izoleaz ncercnd parc o iesire din orizont, sau vegeteaz neutrale n orizont. Am numit
altdat aceste sensuri de orientare: categoria anabasicului, categoria catabasicului si categoria strei pe
loc. Pentru orientarea si pentru destinul stpnit de categoria ,anabasicului" de pild, stau mrturie viata,
arta si problematica european. Pentru orientarea si destinul stpnit de categoria ,catabasicului" sau a
retragerii din orizont, gsim ilustratii supreme n viata, arta si problematica indic.
Cu acestea am I i reconstituit sumar, si sub unghiul sinergiei cos-mogenetice, tabla celor patru clase
sau genuri de categorii abisale, crora li se adaog ns multe si varii categorii de a doua mn, asupra
crora nu e necesar s struim aici 1.
1. Factorii, care determin continutul si structura unei creatii de cultur, nu pot Ii redusi toti la Iunctii
,categoriale". Sunt unii Iactori prea complecsi, prea secundari, prea locali, si prea personali ca s
ngduie o asemenea reductie ,categorial". Totusi si acesti Iactori pot s tin de ordinea atitudinilor
spirituale inconstiente si s se lege de ,matricea stilistic". AstIel de Iactori sunt de pild ,vrsta
adoptiv", ,sexul adoptiv", despre care am vorbit n capitolul privitor la Cultura minor si cultura
major. Dar un astIel de Iactor e de exemplu si ,eul adoptiv", inconstient, despre care am vorbit n
Spatiul mioritic. Un asemenea ,eu adoptiv" este ,eul voevodal" al lui Eminescu, sau ,eul medieval-
mprtesc" al poetului german SteIan George.
Vom socoti de acum, asadar, drept o particularitate eminamente ,categorial" nu numai
discontinuitatea de esent si pluralitatea, ci si sinergia arhitectonic, convergenta cosmogenetic.
Categoriile abisale dau si ele n Ielul lor osatura unei lumi, ca si categoriile cunoasterii receptive. Ori,
alctuind o garnitur cosmogenetic siesi suIicient, categoriile abisale nu pot Ii puse alturi si n aceeasi
serie cu categoriile constiintei sau ale cunoasterii. Puse alturi n cadrul constiintei, categoriile, pe care
le numim abisale, ar altera cu structura lor pe cele ale cunoasterii, Icndu-le concurent prin para-
corespondenta lor. Ct vreme IilosoIia si stiinta artei s-au vzut ndrituite s lmureasc aspectele unui
stil n sens monocategorial, aceast categorie ,solitar" putea Ioarte lesne s Iie anexat, ca un
compartiment inoIensiv, constiintei. n momentul, n care explicm ns aspectele unui stil printr-o
pluritate de categorii, printr-o ntreag garnitur, siesi suIicient si cosmogenetic, aceste categorii nu
mai pot Ii simplu anexate constiintei. Ele trebuie s apartin altei regiuni spirituale, cci altmintrelea ar
ncleca si ar denatura, prin para-corespondenta lor, structurile categoriale ale constiintei. Categoriile
abisale compun o garnitur aparte complet, mprejurarea c aceste categorii abisale sunt plurale, Icnd
o garnitur siesi suIicient si para-corespondent celor ale cunoasterii, mprejurarea c ele posed o
discontinuitate de esent si n acelasi timp o sinergie cosmogenetic, Iurnizeaz un argument decisiv n
Iavoarea tezei noastre c ele nu apartin constiintei. Dar care regiune a spiritului uman ar putea s Iie
populat de asemenea categorii, dac constiinta nu le suport Ir primejdia alterrii? Evident, numai
Inconstientul. Lumea alctuit arhitectonic, datorit convergen-tei categoriilor abisale, nu este asadar
identic cu lumea empiric, la care se reIer implicit categoriile constiintei. Cele dou lumi sunt diverse
sau para-corespondent structurate, nainte de toate lumea impregnat de categoriile abisale nu este o
lume dat, ci o lume plsmuit, si de intentii revelatorii. Iar o lume plsmuit se deosebeste de lumea
dat, empiric, si prin alte aspecte dect cele ce rezult din diIerentele categoriale. S retinem bunoar
c lumea dat, empiric, e una singur; ea e compus din lucruri, evenimente, subiecte si obiecte. Toate
aceste lucruri, evenimente, subiecte si obiecte se sumeaz ca s Iac mpreun o singur lume. n lumea
empiric, lucrurile nu sunt dect ,prti", ,Iragmente", care mpreun sunt chemate s compun ,lumea".
Ori pe podisul plsmuirilor revelatorii nu exist la dreptul vorbind o singur lume, ci nenumrate.
Oricare din lumile plsmuite poate Ii cldit n cadrele si pe coordonatele unor categorii abisale, care de
Iiecare dat pot s Iie partial sau n ntregime tot altele si altele. Creatiile de cultur, privite izolat,
individual (o oper de art, o teorie, un mit, o conceptie, etc.) nu sunt simple ,prti", ,Iragmente", ca
lucrurile care alctuiesc lumea empiric, n realitate orice creatie de cultur, cu adevrat realizat ca
atare, pe temeiul unor categorii abisale, e ntr-un Iel o ,lume", cci orice plsmuire de asemenea natur
poart n sine si pentru sine pecetea unei garnituri ntregi de categorii. Ct vreme lucrurile care compun
lumea empiric sunt condamnate s-si mpart orizontul spatial si temporal, exist, n raport cu lumea
lor, totdeauna numai ca ,parte" ; creatia de cultur exist, nu numai ca ,parte", care solicit neaprat
suplimentul sau adaosul altor prti ci ca un Iel de lume, ca o ,simili-lume". Ct vreme orice lucru din
lumea dat e un simplu Iragment, care cere imperios s Iie integrat n Irontul tuturor celorlalte lucruri, o
creatie de cultur (de exemplu o oper de art) este n sine si pentru sine un cosmoid. Un lucru empiric
coexist spatial cu toate celelalte; o creatie de cultur si poart orizontul spatial si temporal, speciIic ei,
n ea nssi. Un lucru oarecare, din lumea empiric, nu e purttorul categoriilor, care l determin, dect
n complexul amplu al experientei, adic numai ca moment n cadrul lumii sensibile, iar niciodat izolat.
Despre un lucru sensibil nu putem Iace la dreptul vorbind nici o aIirmatie categorial, dac l izolm.
Dobndind determinatiuni categoriale, cum ar Ii de pild aceea de unitate, de substant, de existent,
etc., lucrul se integreaz de Iapt ntr-o lume care l depseste enorm. Cu totul altul e cazul creatiilor
culturale. O plsmuire artistic si poart n sine categoriile abisale, ca aspecte cnd maniIeste, cnd la-
tente. O creatie de cultur e o simili-lume, un cosmoid, iar categoriile, care i stau la temelie, le
desciIrm din structurile ei ca atare. Chiar si o plsmuire n aparent simpl, cum este de exemplu teoria
vibratiunilor n Iizic, ni se nItiseaz ca un ,cosmoid". n adevr aceast plsmuire teoretic poart,
tatuate pe Iptura ei, tiparele categoriilor abisale ale omului european. Teoria c lumina este vibratiune a
eterului nu putea s Iie construit dect de o minte, care se simte nconjurat de un orizont spatial
matematic, omogen, inIi:.it; ea nu putea Ii construit dect de o minte, care aIirm existenta, cci altIel
nu i-ar cuta un substrat; ea nu putea Ii construit dect de un spirit ,anabasic", singurul care se
aventureaz ntr-o asemenea problematic prin excelent expansiv. Din semnele ntiprite pe Iptura
oricrei plsmuiri de cultur se poate reconstitui, cu oarecare divinatiune, matricea stilistic, ce-i st la
baz.
Acestea o dat precizate, vom putea lua n dezbatere unele preri cu privire la raportul dintre opera
de art si o asa-zis conceptie despre lume, preri care se bucur actualmente de o larg circulatie.
Stiinta artei, estetica si IilosoIias-au ocupat de la o vreme cu arztor interes de aceast problem. Un
Dilthey, un Nohl, un Dvorak, un Ermattinger, si multi altii, si-au jertIit sezoanele cele mai Iericite ale
vietii, spre a arta c opera de art este expresia intuitiv, plastic, a unei conceptii sau viziuni despre
lume. In opera de art ei caut cu pasiune, si nu Ir ndemnare, res-Irngerile unui Weltanschauung.
AIirmatiunea c opera de art ar Ii precipitatul intuitiv al unei viziuni cosmice poate Ii desigur sprijinit
cu impuntor lux de argumente, numai ct toate aceste argumente, Ir deosebire, intr n discutie pe
clcie sclciate. n adevr nimic mai simplu dect s extragi cu oarecare imaginatie dintr-o oper de art
un Weltanschauung, si s te legeni pe urm n naiva nchipuire c opera de art e transpunerea n plan
intuitiv sau un echivalent plastic al acestui Weltanschaung. Intr-o asemenea operatie explicativ intervin,
Ir stirea autorilor Iireste, anume trucuri de prestidigitatie, pe care trebuie s le denuntm. Teza e Ials
n sine si primejdioas prin consecinte. De n-ar Ii dect mprejurarea c o asemenea tez duce la Ioarte
deplasate criterii de apreciere a operei de art si am avea suIicient motiv s-i tiem rsuIlarea. Dac, din
imprudent, am accepta teza ar urma s conchidem c cele mai reprezentative si mai nalte opere de art
sunt poemele didactice. Dar chiar si cea mai embrionar sensibilitate artistic e, prin Iirea ei, Ierit de
asemenea grosolane criterii. Opera de art nu rosteste o conceptie despre lume, nici un anume sentiment
al lumii, cum se exprima unii, ca s mbln-zeasc pozitia. Opera de art este n Ielul su o,simili-lume",
un ,cosmoid", iar aceasta datorit categoriilor abisale, care i imprim pecetea. Ceea ce este cu totul
altceva. Nu se poate desigur tgdui posibilitatea de a Iace o paralel ntre o anume oper de art si
anume conceptie despre lume. (Exist de exemplu o corespondent ntre un dom gotic si metaIizica
mistic a unui Meister Eckhart.) Paralelizarea se justiIic ns prin aceea c ambele creatii sunt
,cosmoide", care au ca baz aceleasi tipare abisale, n realitate conceptia despre lume nu este un ,prius"
explicativ Iat de opera de art; cele dou creatii paralelizate, Iiind ,cosmoide" pe temeiul acelorasi
tipare abisale, sunt de Iapt ,surori". Trucul, despre care vorbeam, consist n nlocuirea pe Iuris a unei
matrici stilistice, adic aunei garnituri siesi suIiciente de categorii abisale, printr-o asa-zis ,conceptie
despre lume". Ori, un complex de categorii abisale nu e o conceptie despre lume; categoriile abisale
reprezint un mnunchi de I actori pur dinamici, inconstienti, ct vreme conceptia despre lume sau
sentimentul lumii sunt Iormatiuni constiente, mai mult sau mai putin nchegate, adic rezultate, ela-
borate, un rod, un sIrsit, iar nu un nceput, si nu un substrat. Pe baza trucului ntrebuintat s-ar putea
aIirma si c n viziunea despre lume a unui timp oarecare se reIlecteaz sau se precipit orientarea
artistic a timpului. Tezele sunt deopotriv de adevrate si mai ales deopotriv de eronate. Teoria unui
Nohl sau Dvorak despre Iunctia generatoare de art a conceptiilor despre lume cere numaidect o
corectur. Aerul unor similitudini Iamiliare, ce apropie uneori o oper de art de o anume conceptie
despre lume, a sedus pe acesti teoreticieni s vad n viziunea despre lume o ,mum" a operei de art.
Era mai nimerit si mai conIorm realittii, dac ei ar Ii vzut aci un raport Iratern. ConIuzia s-a produs
din pricina c acesti teoreticieni, miscndu-se exclusiv n domeniul constiintei, nu vedeau dect conceptii
despre lume sau opere de art. ntre dou Ienomene, subteran nrudite, ei au introdus astIel un iluzoriu
raport de procreare. Dac ar Ii bnuit ctusi de putin mcar existenta categoriilor abisale, inconstiente, ei
ar Ii Iost scutiti de o asemenea rstlmcire si de sarcina tragic-inu-til de a produce argumentele
necesare1.
Estetica si stiinta artei au privit opera de art n dou chipuri: sau ca expresie intuitiv, pentru uzul
obstesc al sensibilittii
1. Italianul Francesco Flora (Dai romanticismo al Iuturismo, Milano, 1925) are o conceptie analog
despre creatia de art, cnd aIirm: ,Realitatea n totalitatea ei curge n suIletul artistului; n actul
spiritual, pe care el l ndeplineste, este, n aIar de valorile pur sensibile ale ochiului, ale pipitului, ale
urechii, lumea ntreag, care se ncheag ntr-o viziune individual". O oper de art e privit aci ca un
simbol al lumii ntregi. Creatia de art, o oper, e socotit asadar, n raport cu totalitatea lumii date, c ea
ar ntruchipa o viziune personal despre lume. Pcatul acestei deIinitii este neclaritatea cuvntului
,viziune", care poate s nsemneze tot Ielul de lucruri. Prerea noastr e c opera de art nu
ntruchipeaz o viziune cosmic, ci e p simili-lume, un ,cosmoid", iar aceasta n sensul precis c
materia, sau continutul operei de art sunt impregnate de articulatiile unui complex ntreg de categorii
abisale, cosmogenetice. Aceste ,categorii", care alctuiesc osatura operei de art sunt ns cu totul altIel
structurate dect categoriile lumii sensibile. O oper de art nu este deci un ,simbol" al lumii totale,
sensibile, si nu-si primeste valoarea, ca un reIlex, de la totalitatea lumii sensibile. O oper de art este un
cosmoid, o lume special, de intentii revelatorii si care tinde a se substitui lumii sensibile. Lumea
sensibil, total iese deci din comparatia cu opera de art, degradat.
n Spatiul mioritic am vorbit si noi despre o ,metaIizic" a unei opere de art, si anume a catedralei
SIintei SoIii. Cu aceasta n-am nteles ns nici un moment c o anume metaIizic este muma operei de
art. ,SoIianicul" trebuie nteles de Iapt ca o categorie abisal, care se maniIest deopotriv n
metaIizic, n art, n religie, etc.
umane, a unei viziuni despre lume, ceea ce precum vzurm este gresit, sau prin prisma unor
concepte pur Iormale (WolIIlin, Schmar-sov, etc.), ceea ce se demasc drept ncercare cel putin
nesatisIctoare, ntia tez se datoreste unei conIuzii, scuzabile prin anume aparente, iar a doua tez se
datoreste sIielii de a depsi prea mult un anume empirism. Ambele teze au, n ciuda pozitiilor lor ad-
verse, ceva comun. Ele vor s explice aspectele operei de art prin conditii, care tin deopotriv de
,constiint". Din partea noastr am crezut c putem nIrnge diIiculttile, ncercnd s lmurim aspectele
operei de art prin conditii, care zac dincolo de barier: prin ,categoriile abisale" ale Inconstientului. Am
artat, ndjduim destul de convingtor, c notiunile Iormale, propuse de WolIIlin si de tovarsii si, nu
sunt nici categorii autentice si nici mai ales categorii abisale. C notiunile Iormale n chestiune nu sunt
categorii autentice, se dovedeste prin aceea c nsumarea lor nu d cadrele si coordonatele unui
,cosmoid". Conceptele Iormale ale unui stil sunt, n Iorma propus de WolIIlin, reductibile la o singur
,categorie". Ori, categoriile, att cele ale cunoasterii (kantiene), ct si cele abisale (ale noastre), au ca
particularitti esentiale: 1. Discontinuitatea de esent si pluralitatea siesi su-cient; si 2. convergenta
cosmogenetic. Categoriile, att cele ale cunoasterii, ct si cele abisale, alctuiesc dou garnituri
complete, si Iiecare garnitur Iurnizeaz osatura unei lumi, sau cel putin a unor ,cosmoide". Categoriile
cunoasterii, precum: spatiu, timp, unitate, lucru, substant, cauzalitate, existent, necesitate etc. posed
evident aceast convergent cosmogenetic, rotunjit n sine (pe plan ideal-cognitiv). Dar si categoriile
abisale, pe care le-am stabilit, precum categoriile orizontice, cele Iormative, cele ale atmosIerei
axiologice, si de orientare, etc., posed, la rndul lor, exact aceeasi convergent cosmogenetic, rotunjit
n sine (pe plan ideal-plsmuitor). Aceast convergent cosmogenetic, rotunjit si siesi suIicient,
lipseste ns conceptelor Iormale (serial reductibile la cte o singur categorie), pe care le propun un
WolIIlin, un Schmarsov si altii, nvestindu-le cu un rost alIabetic n studiul operelor de art. Conceptele
lor, orict de utile pentru analiza si identiIicarea stilistic a operelor de art, nu sunt hotrtoare pentru
solutionarea ntrebrii cu privire la substraturile stilului. Conceptele Iormale, la care s-au oprit sau pe
care le reediteaz din cnd n cnd, remaniate putin, stiinta artei, sunt recomandabile ca mijloace
descriptive ale unui stil, dar ele esueaz n Iata problemei mai grave: Cum se explic complexitatea
cosmoidal a unui stil, cum se explic asemnarea sau deosebirea, cnd partial, cnd mai proIund,
dintre stiluri, si cum se explic varietatea nssi, incomensurabil, a stilurilor? Complexitatea
cosmoidal a unui stil nu poate Ii lmurit Ir de discontinuitatea, eterogeneitatea si pluralitatea
categorial imanent unei matrici stilistice inconstiente. Iar asemnarea, deosebirea si varietatea
stilurilor implic n chip necesar posibilitti nelimitate de combinare si permutare ntre categoriile
abisale.
Conceptul cosmoidelor ne oIer pentru ntia oar un criteriu pentru determinarea volumului si
complexittii categoriale ale unei matrici stilistice. O matrice stilistic trebuie s posead n structura ei
attea categorii abisale, cte sunt necesare pentru ca prin nsumarea lor convergent si arhitectonic s se
obtin un cosmoid. Opera de art e un cosmoid, dar si celelalte creatii de cultur, mitul, constructia
ipotetic, teoria, conceptia metaIizic, sunt de asemenea ,cosmoide". Produsele unei matrici stilistice
Iiind totdeauna cosmoide, se lmureste si de ce o matrice stilistic nu poate s Iie ,monocategorial". O
matrice stilistic nu poate s contin mai putine categorii, dect sunt eIectiv necesare pentru plsmuirea
unui cosmoid.O singur categorie, oricare ar Ii ea, nu poate ns avea o asemenea potent. Sub acest
unghi vom ntelege caducitatea tuturor ncercrilor de a explica stilul, ale unui Nietz-sche, Riegl,
Frobenius, Spengler, WolIIlin, Schmarsov, etc. Greseala lor a Iost aceea de a Ii ncercat s nteleag
stilul,monocate-gorial", n cadrul constiintei, sau chiar necategorial n cadrul constiintei. Finalitatea
cosmoidal a unei matrici stilistice ne oblig s concepem matricea nu numai ca Iiind constituit dintr-o
garnitur categorial cosmogenetic siesi suIicient, dar ne mai oblig n acelasi timp s atribuim
aceast garnitur, complet n Ielul ei, de categorii, inconstientului, iar nu constiintei.
FilosoIia, istoria, si stiinta artei, au Iost struitor preocupate n ultimele decenii si de problema
evolutiei stilurilor. WolIIlin si multi alti cercettori s-au strduit chiar s ne dea o ,lege evolutiv".
Intelegnd stilurile monocategorial, acesti cercettori au crezut c pot s stabileasc o rnduial, cu Iort
de lege, o pendulare dialectic-polar ntre ,clasic" si ,baroc", sau ntre ,liniar" si ,pictural", ntre
,tectonic" si ,contratectonic", etc. Dac privim lucrurile sub unghiul teoriei noastre stilistice, cutarea
unei legi n acest domeniu se demasc singur ca o jalnic himer. Toate ncercrile de acest soi sunt
osndite s rmn eIorturi Ir Iolos. Dac stilurile ar Ii monocategoriale, s-ar putea n adevr spera s
se gseasc o asemenea lege de pendulare dialectic si de contrast istoric. Un stil e ns pluricategorial,
iar experienta istoric ne arat c o matrice stilistic nu e niciodat total atins de dialectica tezei si
antitezei, ci numai partial. De pild n istoria picturii stilul ,clasic" e urmat de stilul ,romantic" (ilustrate
prin opera unui David si Delacroix). Observm n acest proces c anume categorii, cum ar Ii ,orizontul
inIinit" si ,tipizarea" se aIirm deopotriv n stilul clasic ca si cel romantic; dialectica istoric atinge
numai alte categorii: de exemplu ,staticul" clasic e nlocuit prin ,dinamicul" romantic!1 Se poate deci
aIirma c matricea stilistic rezist sau cedeaz dialecticei istorice totdeauna numai partial, ceea ce
revine la aIirmatia c dialectica istoric nu are putere de lege asupra stilului. Situatia se agraveaz,
pentru cuttorii de legi si prin mprejurarea, c ntr-o anume situatie dat nu se poate de loc prevedea
care categorie dintr-o matrice stilistic va Ii atins la un moment dat de dialectica istoric, pentru a Iace
loc unei categorii contrare. Evolutia este asadar imprevizibil. Nu negm Ienomenul istoric al
succesiunii prin contrast. Sustinem numai c aceast dialectic nu are loc ntre stiluri privite global, ci
numai partial, ntre aspecte stilistice. Ori, cum stilul e multi-categorial, nu se poate sti niciodat dinainte,
care anume aspect va suIeri o substitutie printr-un aspect contrar. A cuta deci o lege evolutiv n acest
domeniu, nsemneaz n cazul cel mai inoIenpierdere de timp.
Cititorii se vor ntreba de ce numim o oper de art un ,cosmoid", iar nu un ,microcosm". Tinem s
ne asigurm cititorii, c nu recurgem niciodat la alctuirea unor noi termeni Ir de a Ii
1. Dup Hegel ,ideea" nu e o Iorm imobil a cerului platonic. Din proprie initiativ ideeaiese
necontenit din sIera cristalin a eternittii, se realizeaz n natur - si pe urm se ntoarce iarsi Ia sine n
constiinta omului si n creatiunile spirituale ale acestuia n istorie. Ideea e n Ielul acesta n
nentrerupta'miscare;' se transIorm de la sine n contrarul ei, si mbrtisndu-se cu momentul contrar se
nIptuieste iarsi si iarsi sintetic pe planuri tot mai nalte. Ideea, expresie a tipicului, nu mai e static,
ci se misc cu un patos niciodat istovit, n tact de trei, articulnd ritmic o universal devenire.
Dumnezeu nu este, Dumnezeu devine: prin catastroIe si reculegeri. FilosoIia aceasta, asa miscat cum e,
poate servi drept analogie pentru cele mai multe aparitii ale timpului. Pictura lui Delacroix, dup rceala
si rigoarea clasicilor, nseamn o asemntoare iesire din statica ideilor platonice. Zeita liberttii duce
poporul pe baricade: miscarea, patetic din acest tablou rezum toat nclinarea spre ,dinamic" a epocii.
Formele sunt desigur tot att de idealizate ca si la clasici, dar sunt Iorme n miscare, Iorme agitate,
tumultoase, n poezie Byron s-a ptruns mai mult dect oricare altul de acelasi patos al miscrii. De la
Don Juan aventurierul pn la Cain, cuttorul de moarte, personajele ntruchipate de Byron se adncesc
n vrtejuri luntrice sau se descarc n I apte cuceritoare de lumi. Byron nsusi a avut una din cele mai
agitate vieti: n Faust Goethe l-a eternizat n acel clocotitor personaj, BuIorion, nscut din dragostea
Elenei si a lui Faust. ,EuIorion" nu e numai Byron, ci e romantismul nsusi, o mpreunare a Iormelor
tipice cu dinamica cea mai rscolitoare.
constrnsi de mprejurri, sau de obiectul cercetat. Termenul de ,microcosm" posed o semniIicatie
consacrat prin ndelungat ntrebuintare, o semniIicatie, care nu este ns de nici un Iolos pentru ceea ce
am dorit s Iormulm. ,Microcosm" nsemneaz, n IilosoI ie, cu totul altceva dect ceea ce ntelegem
prin cuvntul ,cosmoid". Microcosmul e o lume n miniatur prin complexitatea sa material, prin
substanta si continutul su ca atare. Cosmoidul e altceva; cosmoidul e o simili-lume, si aceasta n primul
rnd prin cadrele si articulatiile sale categoriale. Gosmoidul, orict de complex ca osatur categorial,
poate Ii ceva Ioarte simplu ca substant. Alte deosebiri: microcosmul e totdeauna gndit n Iorma ace-
lorasi categorii ca si macrocosmul empiric. Ori cosmoidul se prezint sub cu totul alte Iorme si aspecte
categoriale, dect macrocosmul empiric, Ct vreme un microcosm Iace parte integrant din macrocosm,
cosmoidul e o plsmuire revelatorie a spiritului uman si ca atare Iace concurent macrocosmului, tinznd
s i se substituie. Potrivit acestor diIerentieri, omul real, sau individul cu trupul si cu suIletul su, de
pild, poate Ii privit ca un ,microcosm", dar o oper de art nu ndeplineste conditiile unui ,microcosm".
Opera de art e un ,cosmoid".
SUB SPECIA STILULUI
Exist o multime de probleme, ntru solutionarea crora teoria despre matricea stilistic (nteleas ca
un complex de categorii abisale) e chemat s aduc o hotrtoare contributie, probleme pe care Ielurite
discipline si le-au pus n cursul timpurilor si care nu si-au gsit pn acum dect solutii partiale sau
contradictorii. Amintim cteva asemenea probleme: cum trebuie s ntelegem raportul dintre ,individ" si
,colectivitatea etnic"? Este colectivitatea etnic o unitate real? n ce msur? Este individul numai un
,exponent" al etnicului? Sau etnicul este o simpl umbr abstract, real Iiind numai individul? Iat aci
un sir de ntrebri,crora li s-au dat solutiile cele mai Ielurite, rspunsuri care n Iond n-au izbutit ns
dect s permanentizeze ceata stpn peste acest tinut. Unii gnditori au sperat cu tot dinadinsul s poat
conIeri etnicului acceptia unei entitti metaIizice, n virtutea creia un popor ar aprea ca ntrupare a
unei ,idei divine". FilosoIii si istoricii romantici, precum si odraslele lor nemijlocite, s-au legnat o
jumtate de secol n acest gnd, suIocat pe urm de un anume scientism pozitivist. Gnditori, porniti la
drum sub steagurile naturalismului, nIruntnd orice ispit metaIizic, s-au strduit s deIineasc etnicul
mai curnd n sens biologic, ca o rezultant, n nceat devenire, a unor Iactori, precum: masa ereditar,
nruririle peisajului, ale climatului sau ale ocupatiei. Naturalismul reduce etnicul oarecum la o medie
statistic extras, prin calcul abstract, din norma reactiv a unui numr de indivizi. Gnditorii, dup
opinia crora etnicul este ntruparea unei idei metaIizice, preIac individul n simplu exponent al ideii, al
etnicului.Etnicul ar Ii substanta, individul numai un accident sau o expresie. Ceilalti gnditori, de
orientare naturalist, nclin evident s vad n individ singura realitate eIectiv; etnicul ar Ii doar o
notiune, o notiune eminamente abstract, n care se ncheag notele comune ale unui mai mare sau mai
mic numr de indivizi asemntori sub unghiul normei lor reactive. Deodat cu mistica etnicului, si cu
miscrile ei adiacente mai recente, ,etnicul" se gseste parc n cutarea.calittii sale metaIizice de
odinioar. Antinomia ,etnic" - ,individ" persist deci, cu alternante de accent. In dezbaterile strnite n
jurul acestei probleme s-a Icut apella un moment dat si la avantajele posibile ale punctului de vedere
stilistic. Cum ns stilul e conceput n general ,monolitic", ca o entitate monocategorial, nu s-a putut
ajunge nici pe calea aceasta la o solutie convenabil a antinomiei n chestiune. Situatia teoretic creat
prin conceptia monolitic despre stil nu ngduia dect o solutie transant si unilateral a problemei.
Cci, sau identiIici ,etnicul" cu un anume ,stil" (monolitic), si atunci individul devine un simplu
,exponent", sau identiIici ,individul" cu un anume ,stil" (monolitic), si atunci etnicul devine o simpl
umbr abstract. Noi nu vedem stilul ca o entitate absolut, ci ca produsul unei matrici, alctuit din
categorii abisale, discontinue, dar sinergie si arhitectonic combinate. Sub unghiul acesta avem
latitudinea si libertatea nestnjenit s trecem Ir deniei o dilem de la etnic la individ si de la individ la
etnic. Sub unghi stilistic etnicul ngduie n adevr o deIinitie printr-o sum elastic de categorii abisale.
De la etnic la individ nu se trece nici ca de la substrat la exponent, ca de la substant la accident, dar nici
ca de la abstract la concret; de la etnic la individ se trece ca de la un complex numeric mai redus, la un
complex numeric mai amplu, de categorii abisale. Niciodat individul nu va Ii deci un simplu exponent
al etnicului, Iiindc individul posed totdeauna alturi de categoriile abisale, ce apartin etnicului, mai
multe ori mai putine categorii abisale, ce-i apartin numai lui. Iar de cealalt parte, niciodat etnicul nu e
o simpl abstractiune, o medie extras comparativ si analogic din normele reactive ale indivizilor.
Tinndu-se seama de elasticitatea chestiunii, etnicul poate Ii realmente exprimat printr-o sum de
categorii abisale, care sunt puteri eIective, xeale, prezente n inconstientul colectiv al indivizilor.
Raportul dintre etnic si individ e sub unghi stilistic labil si variabil. Cteodat individul adaog,
continuativ, categoriile sale abisale la cele etnice, deosebindu-se de etnic numai prin categorii de nsem-
ntate mai periIerial; cteodat ns individul se izoleaz abrupt de categoriile abisale etnice, n sensul
c n el se declar eIectiv numai unele categorii abisale etnice, dar nu toate; acesti indivizi se deosebesc
de etnicul, la care totusi particip, nu numai prin categorii periIeriale, ci si prin categorii abisale de
prim important; acesti indivizi au un proIil mai individualizat si se gsesc ntr-un lei de statornic
tensiune n raport cu etnicul, care alctuieste Iundalul lor. E clar c aici nu desIsurm problema
raportului dintre etnic si individ dect n perspectiva stilistic. Ce rol joac de pild graiul si sngele n
constituirea etnicului si inclusiv a individului, rmne o chestiune important n sine, dar lturalnic pen-
tru ideile, ce ne preocup.
Mai exist si alte probleme, care nu au Iost totdeauna norocos aduse n legtur cu teoria stilului.
Asa e chestiunea ,perioadelor" istorice, sau aceea a ,generatiilor". Rezultatele acestui mariaj de
perspective apar din neIericire viciate de aceeasi prejudecat general a conceptiei monolitice despre
stil. Cert e c istoria se preteaz la o mprtire n ,epoci", n ,perioade". Cu privire la valabilitatea unor
asemenea mprtiri se impune ns o serioas restrictie: niciodat perioadele nu trebuiesc imaginate ca si
cum ar reprezenta ntreguri monolitice. Din momentul, n care adoptm conceptia c un stil e ntemeiat
pe un numr considerabil de categorii abisale, discontinue, care nu numai c nu sunt egal de rezistente
Iat de izbelistele vremilor, dar care din propriu secret ndemn tind chiar spre primenire, independent
una de cealalt, se va ntelege, c orice periodizare a proceselor istorice nu poate avea dect un aspect
unilateral. Oricare categorie dintre cele abisale, ale unei matrici stilistice, poate Ii preIcut n
perspectiv si prilej de ,periodizare" a unui proces istoric. De pild sub unghiul categoriei Iormative a
tipizrii clasicismul si romantismul artei plastice Iranceze (David-Delacroix) pot Ii considerate ca o
singur ,perioad", ct vreme, sub unghiul categoriei ,strei", acelasi proces istoric apare divizat n
epoci diametral opuse: clasicismul e ,static", romantismul e ,dinamic". Teoria noastr stilistic conIirm
posibilitatea periodizrilor, dar ne dezbra n aceast privint de orice dogmatism.
Cteva observatii n legtur cu raportul dintre conceptul de stil si conceptul de generatie. Un stil
poate uneori s coincid cu o generatie biologic, dar nu trebuie s coincid. O generatie (ca unitate
biologic de loc si timp) este uneori n adevr cuprins si stpnit de un stil colectiv (cu diIerente
individuale minime de la ins la ins), dar tot asa o generatie poate Ii divizat de cercurile ntretiate a
dou sau a mai multor stiluri, (n Franta bunoar naturalismul si simbolismul sunt pnla un punct
contimporane. La Iel n Germania clasicismul si romantismul se ncalec, cel putin ctva timp.) Natural
c atta vreme ct gndim stilul monolitic, vom Ii prea dispusi s conIundm ,generatiile" cu ,stilurile".
Din momentul ns n care ne hotrm s privim stilul sub unghiul discontinuittii categoriilor abisale,
ntelegem numaidect c generatia si stilul dau concepte, care nu se leag n chip necesar, care pot adic
s coincid, dar care nu trebuie s coincid.
FilosoIia istoriei si a culturii ar Ii crutat de multe rtciri inutile, dac s-ar hotr s-si revizuiasc
ideea despre stil. nainte de orice IilosoIia trebuie s nceteze de a gndi stilul monolitic. Iat cteva
revizuiri nu numai posibile, dar si necesare:
1. Orice stil e ,cosmoidal". Stilul se ntemeiaz adic totdeauna pe un complex de categorii abisale
discontinue, sinergie, arhitectonic combinate. O categorie e totdeauna substituibil prin altele de acelasi
gen.
2. Unitatea de stil nu e un ce absolut. Stilul, Iiind ntemeiat pe o combinatie arhitectonic de Iactori
discontinui, maniIest o remarcabil elasticitate.
3. Exist stiluri ,individuale". Niciodat ns un stil nu e individual prin toate categoriile sale
abisale. Cel putin cteva, dintre cele importante, sunt totdeauna colective.
4. Exist stiluri ,colective". Nu putem generaliza ns prea mult un stil, Iiindc cu ct l generalizm,
cu att l restrngem la mai putine categorii abisale. Ori un stil are, precum stim, caracter cosmoidal, ceea
ce nseamn c trebuie s-l legm cel putin de un anume numr minim de categorii abisale. Cnd
reducem stilul si dincolo de acest minim, nu mai avem de a Iace propriu-zis cu un ,stil", ci doar cu
categorii abisale izolate.
Aceast conceptie despre stil demonstreaz vizibil, cum se poate trece Ir dileme teoretice de la un
stil colectiv la un stil individual, si de la un stil temporal de lung durat, la un stil instantaneu. Si invers.
SEMNIFICATIA METAFIZIC A CULTURII
Nu s-ar putea spune c la baza culturii ar sta o pretins nemultumire a omului cu imediatul si o
necesitate de a evada cu orice pret din urzelile si nimicniciile acestuia. Nemultumirea cu imediatul nu ni
se pare nainte de toate un Iapt destul de primar, capabil de explozii att de creatoare.
Nemultumirea cu imediatul e mai curnd un Iapt secundar, un aspect derivat, care se produce tocmai din
pricina c omul se simte ncrcat cu alt destin dect acela al existentei ntru si pentru imediat, ntr-un Iel
nemultumirea cu imediatul presupune cu alte cuvinte o depsire prealabil a acestuia, cel putin virtual.
Lumea, ca prezent concret, ca mpletire ampl de date imediate, n-a Iost niciodat n stare s satisIac,
pentru a ne rosti astIel, capacitatea existential a omului. Pentru aceast capacitate prezenta concret a
Iost totdeauna numai ,material", un simplu ,moment", ,punte de salt". Omul, din chiar clipa cnd i s-a
declarat ,omenia", a bnuit cu prisosint c imediatul nu este locul su, planul si cuibul chemrii sale.
Cert e, c n toate timpurile, chiar n cele mai nesigure, omul s-a situat singur sub constelatii invizibile,
ncercnd s vad dincolo de imediat, dincolo nu n sensul dimensiunilor spatiale si temporale ale
acestui imediat, ci ntr-un sens mai adnc. ,Dincolo" n sensul transcenderii. A aduce ns imediatul n
relatie simptomatic cu un ,dincolo", nseamn a te situa ntr-un ,mister" ca atare. Nu am atins oare aici
pulsul omenescului la ncheietura sa cea mai caracteristic? Nu ncepe de Iapt existenta uman, spre de-
osebire de existenta zoologic, tocmai cu aceast situare n mister? Un gnditor contemporan a ncercat,
cu impresionant cazn scolastic, s arate c existenta omului, ca Iel speciIic, ar Ii ,existenta n lume".
Dar, orict de grea de sens, aceast ,existent n lume" nou ni se pare cel mult gradual, ca intensitate de
constiint si sub unghiul complexittii, deosebit la om si la seiurile Ielurite de zoon. ntr-un Iel Iiecare
animal trieste n lumea sa. Aspectul nu ni se pare de loc speciIic uman. Printr-o asemenea deIinitie
omul ndur de Iapt o animalizare, ceea ce nseamn c pe aceast cale nu se prea poate pune temeiul
unei antropologii. Gndirea contemporan a animalizat ntructva omul si prin consecintele, ce le scoate
din asa-zisa ,existent n lume". Pentru circumscrierea liric a acestei existente ni se oIer termeni ca
,ngrijorare", ,anxietate", etc. ceea ce iarsi nu este ceva speciIic uman. Nu, existenta uman este ca
aspect Iundamental ,existent n mister", existent sltat ntr-un orizont, datorit cruia eo ipso lumea
ca mpletire si urzeal de date imediate e depsit si cade ca tarina de pe clcie n mers. A exista ca om
nseamn din capul locului a gsi o distant I at de imediat, prin situarea n mister. Imediatul nu exist
pentru un om dect spre a Ii depsit. Imediatul exist pentru om numai ca pasaj. Ca simptom al unui
altceva, ca signal al unui ,dincolo". Dar situarea n mister, prin care se declar incendiul uman n lume,
cere o completare; situatiei i corespunde un destin nzestrat cu un permanent apetit; nevoia de a ncerca
o revelare a misterului. Prin ncercrile sale revelatorii omul devine ns creator, si anume creator de
cultur n genere. Facem deci aici o deductie a conditiilor culturii, adncind nsesi dimensiunile
existentiale ale omului. Cultura, n aceast perspectiv, nu este un lux, pe care si-l permite omul ca o
podoab, care poate s Iie sau nu; cultura rezult ca o emisiune complementar din speciIicitatea
existentei umane ca atare, care este existent n mister si pentru revelare. Ne gsim aici n Iata unei
deIinitii, scormonite din adnc si cu miros de rdcini, smulse din huma cea mai secret a existentei
umane, o deIinitie de care nu se mprtseste si nu se nvredniceste n nici un Iel existenta zoologic. Ne
gsim aci pe o linie de demarcatie, cum nu este alta. ,Omenia", ca atare, a omului se declar n
momentul, cnd omul biologic se lanseaz n chip cu totul inexplicabil si nempins de nici o mprejurare
precis, ntr-o existent nconjurat de orizontul misterului si al unor virtuale revelri. Prin aceast
initiativ, ce s-a declarat n el, omul a devenit ceea ce el va rmme pentru totdeauna; prastie si piatr n
acelasi timp, arc si sgeat. Momentul e decisiv, cci desparte pe om de toate celelalte Ipturi terestre.
Momentul e plin de grave consecinte, cci sub impulsul su se declanseaz de Iaptdes-tinul creator al
omului. Momentul e punctul de nIiripare, punctul origo al unui jgheab, care tine de Iiinta omului mai
mult dect anatomia acestuia. Cu acel moment de transpunere n orizontul misterului, Ir ntoarcere, cu
acel moment de declansare ireversibil a unui destin revelator-creator, apare ceva nou n lume..
Existenta se mbogteste cu cea mai proIund variant a sa. Cultura este semnul vizibil, expresia, Iigura,
trupul acestei variante existentiale. Cultura tine deci mai strns de deIinitia omului, dect conIormatia sa
Iizic, sau cel putin tot asa de strns. Ni se va obiecta c nu toti oamenii sunt creatori de cultur. Desigur.
Dar virtual, sau de Iapt, toti oamenii particip la cultur n msura omeniei lor, activ sau receptacular. S
risipim o eventual nentelegere. Cultura n-o privim aici neaprat n nteles umanist, ca mijloc de
atenuare a animalittii, sau ca reactiune mpotriva animalittii ca atare. Ne dm dimpotriv seama, c att
crearea culturii, ct si unele Iaze sau tipuri de cultur, chiar dintre cele mai mrete, si au cruzimile si
barbaria lor aproape incredibile. S ne gndim numai la metoda Iaraonic de a crea cultura, sau la cru-
zimile inerente medievalismului, izvoditor si el de monumental cultur. Crearea culturii cere cteodat
negrite jertIe: ea ucide si devasteaz. Creatia si are prjolul ei. Mesterul Manole si-a zidit sotia sub
pietre si var, pentru ca s nalte biserica. Surprindem glgind n aceast legend ecoul crud al constiintei
sau al presimtirii c o creatie trece peste vieti si devasteaz adesea chiar pe creator. ,A crea" nu
nseamn pentru creator dobndirea unui echilibru, dup cum o prea naiv si plat interpetare ar vrea s
ne Iac s credem. Se creeaz cu adevrat cele mai adesea numai la nalte tensiuni, crora organele de
executie nu le rezist totdeauna. Creatia sIarm adeseori pe creator. Si creatorul de cultur n genere nu
poate s aib mcar mngierea c atenueaz cruzimile inerente vietii. Dimpotriv, uneori el le
agraveaz, sau i adaog noi cruzimi. Creatorul de cultur poate deci s spun cu Isus: N-am venit s
aduc pace pe pmnt ci sabie! Dar s relum Iirul. Cultura nu e un epiIenomen, sau ceva contingent n
raport cu omul. Ea e mplinirea omului. Ea e asa de mult mplinirea omului, nct acesta nici nu are
posibilitatea de a o nega cu adevrat si eIectiv, chiar dac ar Ii convins de inutilitatea si primejdiile ei.
Ea nu e deci o podoab, pe care s-o poti azvrli, cnd nu mai excit, sau o hain pe care s-o poti lepda
cnd nu mai tine de cldur. Ea este expresia vizibil a existentei umane catexohin, care este existent n
mister si pentru revelare. Cultura nu este adaos suprapus existentei omului, un arabesc neIolositor
tolerabil. Dar cultura nu este nici un adaos suprapus omului, ca un parazit demonic, cum o ntelege
Spengler. In adevr, dup Spengler, cultura ar Ii produsul unui ,suIlet" separat, care trieste ca un
parazit pe Iiinta unei populatii, ce se gseste ntr-un anume peisaj. SuIletul unei culturi este, dup
Spengler, ca un parazit, care se alimenteaz din Iiinta uman, subjugnd-o. Acest parazit (termenul ne
apartine, dar el acoper perIect conceptia spenglerian) are ca plantele, ca lichena de pe brazi, o viat si
o biograIie a sa. Un exemplar ar tri cam o mie de ani, pe urm moare, perpetundu-se n cazul cel mai
bun ca mumie. Pentru a ne lmuri Ienomenul culturii, am produs ns suIiciente dovezi, n studiile
noastre, c nu trebuie s recurgem la un asemenea animism mitologic. Cultura este expresia direct a
unui mod de existent sui generis, care mbogteste cu un nou Iir, cu o nou coloare canavaua
cosmosului. Omul a devenit creator de cultur n clipa promittoare de tragice mretii, cnd a devenit cu
adevrat ,om", n momentul cnd el a nceput s existe altIel, adic structural pe un alt plan dect nainte,
n alte dimensiuni, pe podisul sau ntrmul cellalt, al misterului sialrevelrii. Cultura e conditionat de
nceperea n lume a unui nou mod, mai proIund si n aceeasi msur mai riscat, de a exista. Acest mod
aduce cu sine Iireste o smulgere din imediat si o transpunere permanent n non-imediat, ca orizont
vesnic prezent. Cultura nu e conditionat numai de geniul si talentul omului sau al ctorva oameni. Mai
nainte de a implica exemplare umane exceptionale, creatoare ca atare, cultura presupune o conditie
structural gene-ral-omeneasc, esential omeneasc: o existent n alvie adncit si sub bolti cu
rezonante transcendente. Ni se va concede c geniul si talentul sunt simple mijloace prealabile, sau
prilejuri Iericite, disponibilitti, care puteau Ii puse si exclusiv n serviciul securittii si al instinctului de
dominatiune ale vietii. Pentru ca geniul omului s devin creator de cultur, acest act a trebuit s Iie pre-
cedat de o schimbare radical a modului de a exista. Fr o schimbare a modului, planului, orizontului
existential, cultura nu s-ar Ii ivit niciodat, orict geniu ar Ii tresrit sub teasta uman. Sunt aci n joc
izbucniri de atitudini inedite si nIloriri de noi zri peste crestete, alturi si dincolo de imediat, sau care
rstoarn imediatul: existenta n mister si pentru revelare, n Iundamentarea culturii nu se poate evita
acest motiv ontologic, de destelenire initial a cmpului existential. De altIel numai concepnd cultura ca
rod, Iigur si grai direct ale unui mod sui generis de existent, obtinem acel punct de vedere, datorit
cruia ea dobndeste suprema demnitate. Orice ncercare de a vdi cultura altIel dect ca o expresie a
variantei ontologice, despre care vorbim, duce la o degradare si la o depreciere a culturii. Existenta n
mister si pentru revelare se gseste, ca miez implicat, n orice creatiune de cultur, cum Iaimosul cogito
mocneste n orice judecat a cunoasterii umane.
Aceast interpretare ontologic e singur compatibil cu valorile imanente ale culturii. DeIinind
cultura ca expresie direct a unui mod de a exista, subit adncit, si pus sub alte zri, se va ntelege
superIicialitatea tuturor ncercrilor teoretice de a explica cum si de ce s-a produs cultura, recurgndu-se
la viata omului n natur, si la conditiile ei. Un mod de existent, o mutatiune ontologic, izbucneste n
Ielul su, nu se stie cum si de ce; e vorba aci de un Iapt ireductibil care se declar pur si simplu. Asa
cum in natur admitem mutatiuni biologice de aparitie subit prin salturi a unor noi specii, trebuie s
admitem n cosmos si mutatiuni ontologice de noi moduri de a exista ca atare. Cultura este semnul
vizibil al unei asemenea mutatiuni ontologice. Cultura nu este un organism superior, asa cum crede un
Frobenius, sau un Spengler, sau eIectul unei mutatiuni biologice. Aparitia culturii, n genere, este iden-
tic cu aparitia unui nou mod de existent, ceea ce este mult mai important si mai decisiv. Atragem
atentiunea asupra mprejurrii c n natur sunt milioane de specii de organisme, produse poate c toate
prin tot attea mutatiuni biologice. Ct vreme n cosmos nu exist dect Ioarte putine moduri de a exista,
sau mutatiuni ontologice. Ori cultura este eIectul unei asemenea rare mutatiuni, de unde si imensa ei
nsemntate simptomatic. Facem asadar ntia oar o diIerentiere de mare important: mutatiunile
biologice, creatoare de Iorme vitale, de specii si variante, sunt altceva dect mutatiunile ontologice,
creatoare de moduri speciIice de a exista. n om converg sau se suprapun dou mutatiuni de natur
diIerit; una este cea biologic, cealalt este o mutatiune ontologic. Se poate desigur ntmpla ca
mutatiunea biologic ,om" s Ii Iost un Iapt mplinit, cnd s-a produs n el si mutatiunea ontologic.
Pentru ideea complet de om, aceast de a doua mutatiune ni se pare ns mai important, deoarece
multumit ei, omul se diIerentiaz mult mai temeinic de animalitate dect prin mutatiunea biologic.
Nevoia de a depsi imediatul si de a crea, sau tendinta de a revela un mister, au Iost totdeauna privite
ca un simplu Ienomen psihologic ntre altele, ca un derivat, ca o rezultant, ca un Iapt ,de explicat". Aici
inversm perspectiva si aIirmm c ,existenta n orizontul misterului si n vederea revelrii" e tocmai
Iaptul Iundamental al spiritului uman, un Iapt care se declar printr-o zbucnire din adnc, ceva originar si
ireductibil, o conditie implicat Ir de care omul nu e om, o premis pentru orice explicatie reIeritoare
la cultur. In adevr ,cultura", sau ,creatia implic o conditie general si necesar, si aceast conditie
implicat, sine qua non, este ,existenta n mister si pentru revelare". Cultura o privim ca precipitat al
unui mod speciIic de a exista ntr-un anume orizont, iar acest mod, conditie primar, initial, nscris n
cartea Iacerii, se declar datorit unei muta-tiuni ontologice. Sunt Ielurite moduri ,de a exista". Intr-un
Iel exist piatra, altIel planta, altIel animalul, altIel omul. Existenta speciIic a omului, datorit creia el
este ceeaceeste,nuseproduce prin mutatiune biologic, cci mutatiunile biologice conduc numai la noi
conIiguratii vitale, la noi ,specii". Ori toate,speciile animale", desi produse probabil prin tot attea
mutatiuni biologice, nu reprezint dect un singur tip ontologic, adic o singur mutatiune ontologic,
ntruct toate animalele ,exist" n unul si acelasi Iel: ntru imediat si pentru securitate. ,Omul" a Iost
produs printr-o mutatiune biologic numai cit priveste conIormatia sa de specie vitala; ct priveste ns
modul su de a exista (n orizontul misterului si pentru revelare) omul s-a declarat, datorit unei mutati-
uni ontologice, singular n univers1.
Existenta n orizontul misterului se rotunjeste complementar cu existenta pentru revelare. Omul tinde
s-si reveleze siesi misterul. Lucru posibil pe dou ci: prin acte de cunoastere, sau prin acte
plsmuitoare. Revelarea prin plsmuiri duce n genere la creatie cultural. Pentru a ne explica geneza
culturii (creatia) nu e deci de loc necesar s recurgem la ipoteza unui ,suIlet special" al culturii.
Repetm, cultura e trupul si expresia unui anume mod de existent a omului. Pentru a Ii creator de
cultur, omul nu trebuie s Iie dect om, adic o Iiint care trage consecintele
1. Fenomenologia contimporan aFdus,Ica metod si conceptie, Ha run pluralism de sIere, la o
disolutie a lumii n ,sIere existentiale", la un pluralism e sIere, ntre care, prin sine nssi,
Ienomenologia nu mai e n stare s Iac legtura. Precizia pe care Ienomenologia o aduce, desigur, n
descriptia singuraticelor regiuni existentiale, e rzbunat de-o disolutie complet a viziunii totale.
Fenomenologia a tiat Iirul secret, pe care erau nsirate mrgritarele. Fenomenologia, neputnd prin
propriile ei puteri, s reconstruiasc colanul, invit la depsire. Viziunea metaIizic, constructia, e
singur n stare s reIac unitatea. Ideea noastr despre mutatiunile ontologice, pe care o propunem aci,
e q idee metaIizic, conceput n analogie cu mutatiunile biologice, dar pe un plan mult mai proIund.
Ideea noastr despre mutatiunile ontologice e destinat s ierarhizeze si s corecteze metaIizic
,pluralismul Ienomenologic" si s netezeasc din nou calea spre o vizune total, unitar, n adevr, ideea
despre mutatiunile ontologice implic conceptia c modurile existentiale sunt susceptibile de-o coor-
donare si de-o ierarhizare. O mutatiune superioar ncapsuleaz pe aceea peste care ea se cldeste. AstIel
de pild modul ,existentei umane n orizontul misterului pentru ,revelare" ncapsuleaz modul
existentei animale ntru imediat si securitate, n legtur cu mutatiunile ontologice se ridic Iireste
numaidect si problema metaIizic, dac si n ce msur o asemenea mutatiune superioar este
virtualmente cuprins n modul inIerior, sau dac ea corespunde unui nou act creator, unei interventii
generatoare a Iondului izvoditor. Cu aceast problem ne vom ocupa ns altdat.
existentei sale speciIice, ntr-un anume orizont si ntre anume coordonate; o Iiint care d urmare
unui destin nscris n structura sa. Nu zrim nicieri si n nimic eventualele avantaje ale ipotezei despre
un ,suIlet" special al ,culturii", ca parazit al omului. Aceast ipotez despre un suIlet al culturii poate Ii
cel mult o metaIor poetic. Acest animism e ns pe plan explicativ inutil si Ir beneIicii teoretice.
Ceea ce ipoteza animist ar voi s explice, adic aspectele unitare si totalitare ale unui stil cultural, am
vzut c se lmureste mai eIicace prin teoria noastr despre matricea stilistic, nteleas ca un complex
inconstient de Iunctii sau categorii abisale. Teoria, ce o propunem noi, oIer nsemnate Ioloase Iat de
teoria despre asa-zisul suIlet al unei culturi, conceput realmente ca un demon, ivit ntr-un anume peisaj
si legat de el. Teoria animist este Ir scpare osndit s nteleag culturile ca monade absolute, ceea
ce e mpreunat cu Ioarte multe serioase neajunsuri si de loc probat prin Iapte. Teoria noastr despre
matricea stilistic, vzut ca un complex de o consistent oricum relativ, de categorii abisale,
demonstreaz dimpotriv, si ca s zicem asa aproape ostentativ, o larg ntelegere tocmai Iat de
interIerentele culturale, un Ienomen att de obstesc, ce a avut loc totdeauna si pretutindeni. In adevr,
dac privim lucrurile mai de aproape, vom descoperi c n Iond, att n istoria mare a popoarelor, ct si n
culturile etnograIice, n-au existat dect complexe stilistice, de o unitate si de o durat relativ, si c
interIerentele, combinatiunile, nclecrile si permutatiunile categoriilor abisale sunt asa-zicnd o regul
general.
Ajunsi la acest act de rotunjire a teoriei noastre despre stil si cultur, ne-am putea declara sositi la
limitele controlabilului, ceea ce ne-ar ndreptti s punem un punct de ncheiere. Amnm totusi gestul.
Descoperim nc n noi o tentatie, pe care multi cititori vor socoti-o simpl concesie Icut unei
slbiciuni pentru metaIizic. Recunoastem c este asa, si pasul, ce ne este secret solicitat, l vom I ace cu
toat grija si precautia cuvenit. Ispita, ce ne taie drumul, este n adevr aceea, de a ncorona expunerile
noastre cu o viziune despre o semniIicatie metaIizic a culturii. Aceast viziune metaIizic despre sensul
culturii o privim no i n -sinecaun adaoslacele expusepnacijCaunadaos, care nu urmeaz cu necesitate
din cele expuse pn aci, dar nici nu le contrazice; ca un adaos, cu alte cuvinte, care s mbie tuturor, dar
nu oblig pe nimeni, nici chiar pe aceia care ar I i dispusi s accepte integral teoria noastr despre stil si
cultur, desIsurat pn aci. O viziune metaIizic rspunde unor necesitti spirituale prezente n primul
rnd n autorul ei, si reprezint de obicei un salt n incontrolabil. O viziune metaIizic e totdeauna
nsotit de strigtul artiIicial sugrumat al autorului: sunt prezent! Orice aIirmatie metaIizic Iace nainte
de orice vizibil o prezent autoric. MetaIizica este aIirmarea unui spirit, a unei personaltti, pe platoul
unui suprem compromis ntre creatie si rspundere. Cu orice aIirmatie metaIizic, autorul pare a spune:
,Stau aici, nu pot altIel!" Argumentele mpotriva metaIizicei nu ajut la nimic, cum argumentele nu sunt
o retet eIicace de pild mpotriva iubirii. Cum de Iapt nici un om nu trieste Ir metaIizic si cum
ndrznelile metaIizice n-au Iost niciodat mai grav pedepsite dect cu moartea, nu credem c trebuie s
ne speriem de argumente, oricare ar Ii ele. Vom proceda deci la ncoronarea metaIizic a teoriei noastre.
Am avut altdat prilejul de a arta c n domeniul cunoasterii umane exist anume limite
structurale, impuse spiritului nostru, nadins, pentru ca el s nu poat revela, n chip pozitiv si absolut,
nici un mister. Ne-am ngduit s vorbim alt dat despre o ,cenzur transcendent", creia cunoasterea
uman i-ar Ii supus din partea Marelui Anonim. Pentru pstrarea si asigurarea unui echilibru existential
n lume, Marele Anonim se apr pe sine si toate creaturile sale, de orice ncercare a spiritului uman de a
revela misterele lor n chip pozitiv si absolut. Spiritul uman nu ar Ii deci ngrdit prin natura sa Iinit ca
atare, cum se crede de obicei, cci el si dovedeste capacitatea de transcendere chiar prin aceea c
alctuieste ideea de mister n nenumratele ei variante. Din motive de echilibru cosmic, si poate pentru
ca omul s Iie mentinut n necurmat stare creatoare, n orice caz n avantajul existentei si al omului,
acestuia i se reIuz ns, pe calea unei cenzuri transcendente, impuse structural cunoasterii, posibilitatea
de a cuprinde n chip pozitiv si absolut misterele lumii. Aceast deIicient uman nu rezult dintr-o
simpl neputint Iireasc a omului, ci ea are un rost ntr-o Iinalitate transcendent, untlc metaIizic, prin
ceea ce asa-zisa deIicient nceteaz de a Ii deIicent, devenind noim. Excluderea omului de la cunoas-
terea absolut rezult dintr-o cenzur transcendent, si trebuie interpretat ca expresie a unei msuri de
aprare a rosturilor existentei n genere.
Dar omului i se deschide si alt posibilitate de a revela misterul, dect este aceea a cunoasterii directe
si de contact. Aceast de a doua posibilitate este calea plsmuirilor. Si anume, Iie prin plsmuiri
concrete, prin creatii artistice, Iie n genere prin creatii de cultur. Dar cci si aici intervine o urias
restrictie, dar dac receptivitatea cognitiv a omului e grijuliu supus unei cenzuri din partea Marelui
Anonim (principiul suprem al existentei), trebuie s presupunem c si spontaneitatea plsmuitoare a
omului e de asemenea supus unui analog control transcendent1. Trebuie adic s presupunem c exist
un pandant al cenzurii transcendente (pe care o socotim limitat la receptivitatea noastr cognitiv), un
pandant care se reIer la spontaneitatea creatoare a omului n genere. Ct vreme categoriile intelectuale
(de exemplu ideea de substant, de cauzalitate, etc.) le socotim drept momente si structuri impuse
spiritului uman, datorit unei cenzuri transcendente, credem c suntem ndrituiti s Iacem aIir-matiunea
c si categoriile abisale, stilistice, pot Ii de asemenea socotite drept momente constitutive ale unui
control transcendent. Matricea stilistic, categoriile aIeisale sunt Irne transcendente, un Iel de stvili
impuse omului si spontaneittii sale creatoare pentru a nu putea niciodat revela n chip pozitiv-adecvat
misterele lumii. Interesant si cu totul paradoxal ni se pare mprejurarea c spiritul uman, care trieste
prin excelent n ordinea misterelor si a revelrilor, are deschis o singur cale de a depsi imediatul;
aceast cale este, precum am mai spus, aceea a ntruchiprilor stilistice. Stilul, prin toate aspectele sale
categoriale, reprezint neaprat o ncercare de salt n non-imediat; dar acelasi stil, cu categoriile sale de
baz, reprezint si un mnunchi de ,Irne", care mpiedec atingerea pozitiv a non-imediatului sau a
misterului. E locul s subliniem prin urmare, c stilul apare la intersectia a dou Iinalitti. De o parte
omul crede c prin plsmuiri stilistice izbuteste s ntruchipeze, s reveleze misterele, si s depseasc
astIel eIectiv imediatul. Cert, stilul nseamn o ncercare de a depsi imediatul, dar n acelasi timp stilul
reprezint, prin categoriile de temelie, si o Irn abtut asupra omului n setea sa de a converti
misterele, n msura n care stilul posed semniIicatia unei depsiri a imediatului, el nseamn si un
izolator, care ne desparte de mistere si de absolut. Acest antagonism interior de Iinalitate, al stilului, e
desigur
1. Gnditorul si misticul rsritean Dionisie Areopagitul (anul 500) anumit pe Dum-nezsu incidental
,cel Ir de nume" , ,anonimul". Conceptia noastr despre Marele Anonim diIer ns Iundamsntal de
coaceptia Areopagitului.'A se vedea Cenzura transcendent (1934) si DiIerentialele divine (1940).
concertant. S nu ne lsm ns nspimntati de aspecte antinomice. S privim situatia brbteste,
ntr-un mare si cosmic ansamblu. Vom ntelege atunci degrab un Iapt esential, vom ntelege anume c,
numai datorit acestei duble Iinalitti a stilului, poate Ii salvat destinul creator al omului. Marele
Anonim se pare c vrea s tin pe om n permanent stare creatoare, de aceea se acord omului
perspectiva si posibilitatea de a depsi imediatul prin ntruchipri stilistice. De notat este ns c, prin
aceleasi cadre stilistice i se pun omului ca un Iel de Irne, care l mpiedec de a crea pe plan absolut,
adic de a recrea misterele. Marele Anonim a nzestrat pe om cu un destin creator, dar prin Irnele
transcendente el a luat msura ca omul s nu i se poat substitui. Creatia de cultur o ntelegem deci ca
un Iel de compromis solicitat de conIlictul virtual dintre ,existenta uman", nssi, si ,Marele Anonim".
Categoriile abisale, stilistice, sunt momentele decisive n constituirea unui asemenea compromis. In
Iiecare ins creator sau prtas la un climat cultural, n Iiecare popor, n Iiecare regiune cultural, n Iiecare
epoc, acest conIlict virtual ntre existenta uman si Marele Anonim se rezolv printr-un alt compromis.
S-ar putea chiar aIirma c, sub unghi spiritual, personalitatea individual sau etnic consist n gsirea
unui compromis specia| ntre ,existenta uman" ca atare, si ,Marele Anonim". - Cu aceasta viziunea
noastr, despre semniIicatia ultim a stilului, s-a rotunjit. Concluzii accesorii? Marele
Anonimesuprastilistic; absolutuln-are stil. Omul rmne pe dinaIar de mistere, de absolut, tocmai prin
ceea ce i se comunic convingerea c el |e ajunge si le reveleaz: prin stil. Totusi stilul rmne suprema
demnitate a omului, Iiindc prin creatie stilistic omul devine om, depsind imediatul; prin plsmuiri de
stil omul si realizeaz permanentul destin creator, ce i s-a hrzit, si-si satisIace modul existential, ce-i
este cu totul speciIic. Stilul, cu rdcinile n categoriile abisale, este mijlocul prin care Marele Anonim
asigur de o parte destinul creator al omului, si prin care Marele Anonim se apr de alt parte, ca omul
s i se substituiasc. Veleitatea omului de a i se substitui Divinittii, veleitate, la care se Iace nIlorit si
poetic aluzie n unele mituri, nu are n Iond nici o consecint, deoarece singura cale, pe care omul
ncearc s i se substituiasc, reprezint totodat si piedeca deIinitiv. Stilul, care sub unghi uman
nseamn singura depsire posibil a conditiilor imediatului si suprema satisIactie dat capacittii
noastre existentiale, este totodat si o Irn transcendent. SemniIicatia metaIizic, ce-o atribuim stilului
si culturii, acest sens ultim, nu s-ar putea spune c nu e reconIortant pentru spiritul nostru. Aceast
semniIicatie conIer un rost, un tlc, tocmai relativittii produselor si plsmuirilor umane. Stilul nu poate
Ii absolut. ,Stilul absolut" e o contradictie in adjecto; n Iaptul stil se ntretaie dou rnduieli: una este
aceea a destinului uman, pus n slujba creatiei si a transcenderii; cealalt este aceea a Marelui Anonim,
care se apr si reglementeaz. Stilul poate Ii privit ca o aspiratie nIrnat spre revelatia absolut. O
aspiratie la absolut este stilul prin luminoas vrednicie uman; nIrnarea vine din initiativ
transcendent, sau din marea grij boltit peste noi.
Privitor la creatia cultural au circulat pn acum dou Ieluri de teorii: unele de nuant naturalist,
altele de nuant idealist. Pozitia metaIizic, pe care am ocupat-o, ne permite o atitudine critic Iatade
toate teoriile existente. Vom supune unui examen teoriile extreme, reprezentative pentru clasa lor.
n psihologia contemporan, cu deosebire n psihanaliz, se Iace caz, cu mult aparat publicistic, de o
teorie, care aduce creatia cultural (artistic, IilosoIic, etc.) n legtur cu pierderea si redobndirea
echilibrului psihic. Creatia cultural ar Ii menit s restabileasc un echilibru psihic alterat din diverse
pricini, si ar izvor din necesitatea acestei restauratii psihice. Cum urmeaz s Iie nteles un asemenea
proces de echilibrare, ne vor vdi-o detaliile teoriei. Iat anexele suplimentare: psihanaliza arat c n
anume cazuri restabilirea echilibrului psihic, pierdut, se realizeaz paradoxal prin Iixarea subiectului
uman ntr-o boal psihic. ,Creatia cultural" si ,boala" ar Ii deci, dup psihanalisti, dou solutii
alternante pentru redobndirea unui echilibru pierdut. In consecint psihanaliza nclin s vad creatia
cultural ca un echivalent al unor anumite boale, iar anume boale ca un echivalent al creatiei culturale.
Precum se remarc, ne gsim n Iata unei teorii construite dup criterii si n perspective cu totul
medicale. Nu e de mirat c n asemenea perspectiv creatiei culturale i s-a putut atribui si o Iunctie
terapeutic. Teoria aduce n sprijinul ei drept conIirmri experimentale cazuri concrete de bolnavi, care
s-au vindecat, Iiind ndrumati spre creatia cultural (reteta Jung ndeosebi). C exist asemenea bolnavi
vindecabili prin ndrumare spre creatie nu poate Ii tgduit. Teoretic ns mprejurarea nu este att de
concludent, cum le place psihanalistilor s o prezinte. Interpretarea teoretic, ce se d Iaptului n cercuri
psihanaliste, ni se pare hotrt prea medical. In cele din urm nu este de loc de mirat c anume bolnavi
se vindec prin creatie, cci destinul Iiresc al omului este, dup cum am artat, creatia, sau cel putin
participarea la creatie. Creatia este expresia modului nsusi de a exista al omului, mod declarat gratie
unei mutatiuni ontologice. A scoate pe om din acest destin nseamn o abatere, cum nici nu se poate alta
mai grav, de la o rnduial dat. Teza e valabil pentru om n genere. Cu att mai mult teza va Ii
valabil pentru indivizii alesi; a scoate din acest destin pe un ins, predestinat prin geniul sau talentul su
creatiei, nseamn desigur a-l pune ntr-o situatie absurd si neIireasc. S ne mirm c se va mbolnvi?
Readus la destinul creator, un asemenea ins se poate realmente vindeca. De ce? Fiindc nainte i-a Iost
alterat ntr-un Iel chiar destinul. Exist oameni cu destinul bolnav, alterat. Pentru acestia, neaprat,
creatia poate avea o Iunctie terapeutic. De aici nu se poate ns de loc deduce c Iunctia creatiei n
genere ar Ii de natur terapeutic. Creatiei i revine o Iunctie terapeutic n chip cu totul accidental.
Aspectele periIeriale si ntmpltoare nu pot Ii ns preIcute n perspectiv metaIizic. In esent, creatia
nu e chemat s ,vindece". De asemenea creatia nu poate Ii privit nici ca un mijloc pentru dobndirea
unui echilibru psihic pierdut. Creatia e chiar destinul normal al omului, datorit cruia omul este ceea ce
este. Omul nu ni se pare cu orice pret menit echilibrului, dar el e menit creatiei cu orice risc. Situatia ni
se pare deci tocmai invers celei pretinse. In adevr, prin mutatiunea ontologic ce are loc n el, omul
prseste deIinitiv o stare de echilibru animalic-paradisiac si se lanseaz n existenta ntru mister si
revelare, plin de primejdii, turburtoare, dinamic, creatoare. C perspectiva psihanalitic-medical nu
atinge esenta Iunctional a creatiei culturale, rezult de altIel si dintr-un alt argument Ioarte simplu. E un
Iapt c valoarea creatiunilor culturale nu e judecat dup criterii terapeutice sau de echilibristic psihic.
Creatiile culturale nu sunt socotite mai mult sau mai putin valoroase dup eIectele lor vindectoare sau
dup posibilittile lor de a echilibra pe candidatii la boale psihice. Ori aceasta ar trebui s Iie n adevr
un criteriu de apreciere, dac creatia cultural ar nsemna, n esenta ei, redobndirea unui echilibru
psihic, sau dac ea ar Ii echivalentul, prin alternant, al unei boale. Dar creatiile culturale, precum se
stie, sunt judecate si cntrite dup criterii imanente lor. In constitutia, vesnic primenit, a acestor criterii
intervin categoriile abisale, stilistice, adic tocmai niste Iactori, care sunt structural ntretesuti n destinul
creator al omului, mprejurarea, prin nimic escamotabil, c ntruchiprile culturale sunt judecate dup
norme imanente lor, autonome, constituie o dovad peremptorie c creatia cultural nu poate Ii n esenta
ei adus n legtur cu altceva dect cu nsusi destinul creator al omului. Orice alt aspect e periIerial sau
ntmpltor. Creatia cultural (artistic, IilosoIic, etc.) nu poate Ii privit ca derivnd din alt spirit dect
din acela al revelrii nssi. Acest apetit e de natur originar, ireductibil, o conditie prealabil a omului
ca om, si ntr-un chip prezent n orice ins, dac nu altIel cel putin ca nevoie de a participa la creatia
celorlalti si la o atmosIer unanim. Izbucneste n acest apetit destinul uman prin excelent, acea
mutatiune ontologic, datorit creia omul devine om, adic: existent n mister si pentru revelare. Toate
ncercrile naturaliste de a deriva atitudinea creatoare din nevoi, precum aceea de echilibru, de
compensatie, de cheltuire de energie prisoselnic, de satisIacere a unor dorinte reIulate, etc., etc., cad
alturi de Ienomen, sau ptrund cel mult pn la periIeria lui. Nici una din ncercrile naturaliste nu vrea
s ia act de o mprejurare, Iundamental totusi: creatiile culturale sunt dominate de o matrice stilistic,
Iiind structurate pe calapoade abisale, care-si Iac pe urm loc si n cntrirea creatiei ca ,valoare", n-
cercrile naturaliste, recurgnd la Iactori de explicatie, care tin de conditiile biologice ale omului sau n
caz extrem de tehnica echilibristicei psihice, introduc n chip Iatal criterii de apreciere a creatiei n Iond
cu totul strine de aceasta. Singurul punct de vedere just este acela de a aduce creatia cultural exclusiv
n legtur cu nsusi destinul creator al omului, cu modul su existential si cu nimic altceva. Faptul, c
toate creatiile culturale sunt judecate potrivit unor norme imanente lor, este un argument decisiv, c n
om s-a produs cu adevrat o mutatiune ontologic, datorit creia creatia este simplu numai expresia
unui mod speciIic de a exista.
Cellalt grup de conceptii despre cultur e alctuit din cele idealiste. Exemplarul culminant ni se
mbie n IilosoIia lui He-gel. Nu va Ii lipsit de interes s ne precizm pozitia si Iat de hegelianism.
Dup Hegel cultura este realizarea spiritului absolut, sau ntoarcerea Ideii la sine nssi. Etapele culturii
istorice, sau dup regiuni, ar Ii tot attea Iaze n evolutia dialectic a ideii nssi, a Logosului Divin.
Omul si creatiile sale se substituiesc, dup conceptia hegelian, pn la identiIicare, Divinittii. Omul
este marea sosea a Divinittii, sau a ratiunii universale. n IilosoIia culturii, pe care am expus-o n
diverse lucrri, vorbim si noi incidental despre un ,noos". Un examen comparativ arat ns c acest
noos nu are nimic comun cu logosul hegelian. Ga substrat al unui stil (sau al culturii) noi admitem ceva
ce s-ar putea numi ,noos", dar aci e vorba despre un dublet al noosului constient; aci e vorba despre un
noos inconstient cu totul altIel structurat, dect cel constient. Prin termenul ,noos inconstient" noi
delimitm, doar descriptiv, o complexitate de structuri Iunctionale, discontinue: adic ,matricea
stilistic" sau ,categoriile abisale". FilosoIia hegelian se gseste n orice caz cu totul n aIar de aria
acestor diIerentieri. Tlmcite n grai hegelian stilurile ar Ii etapele succesive, pe o linie ascendent, ale
unui logos dinamic suveran, sau autorealizrile tot mai nalte si mai complexe ale Divinittii. Dup
conceptia noastr, stilurile reprezint, pe plan metaIizic, tot atltea cadre prin care spiritul uman ncerc
s reveleze misterele, dar si tot attea Irne transcendente, adic tot attea autoaparri ale Marelui
Anonim Iat de aceste ncercri umane. Noosului inconstient i revine deci n conceptia noastr o Iunctie
pe ct de revelatoare, pe att de izolatoare. Prin categoriile abisale (noosul inconstient) cu care suntem
nzestrati, Marele Anonim ne tine la rodnic distant de sine nsusi, si de toate marile si mruntele
mistere. Privind stilurile, nu putem concepe deci o superioritate categoric a unuia Iat de altul si nici
vreo legtur, pe o unic linie ascendent, ntre ele. Sub unghi metaIizic stilurile sunt echivalente.
Notm n aIar de deosebirile proIunde si de viziune total, amintite, si unele deosebiri de amnunt.
De ex.: Hegel nchipuie logosul, ce se realizeaz n istorie si n cultur, structurat n analogie cu urzelile
Iormale ale constiintei umane. Etapele si momentele acestui logos sunt, dup conceptia hegelian,
,idei", care toate vor Iigura ca momente constitutive si n constiinta uman. Dup teoria noastr noosul
inconstient, aceast etichet pus s denumeasc Iunctii abisale, este urzit din cu totul altIel de elemente
dect cele ale constiintei. Dup prerea noastr noosul constient si noosul inconstient sunt contrapunctic
sau mai bine-zis para-corespondent, dizanalogic,structurate. Numai n acest chip noosul inconstient
dobndeste n genere o virtute explicativ. Ipoteza noosului inconstient ar rmnea altIel inoperant. S
mai amintim c pe plan metaIizic a vorbit cu masiv insistent si Ed. v. Hartmann despre un
,inconstient". Dar Hartmann concepea inconstientul n perIect analogie structural cu elementele
ideative ale constiintei. De aceea inconstientul are la Hartmann nc tot numai un aspect liminar si de vid
global. Hartmann nu si-a Icut nc drum pn la o conceptie pozitiv si cu adevrat rodnic despre
inconstient. Ct priveste structura inconstientului Hartmann s-a oprit deIinitiv, naiv satisIcut, la ceea ce
oIer constiinta. Inconstientul opereaz, dup Hartmann, exact cu aceleasi idei ca si constiinta. Dup
Hartmann ntre inconstient si constiint ar exista doar o deosebire de... lumin, adic de mod, dar nu de
structur. Acesta este motivul, care i-a zdrnicit descoperirea ,categoriilor abisale", sau a matricii
stilistice, descoperire, ce ne apartine n ntregime.
ncercnd n cele de mai nainte s dm o viziune metaIizic despre semniIicatia ultim a stilului si a
culturii, sau despre destinul creator al omului, nu am putut ocoli cu totul unele imagini, care sunt mai
mult de natur mitic, dect IilosoIic. Am Iost nevoiti s recurgem la asemenea ciudate imagini, Iiindc
n-am gsit alt grai mai potrivit, pentru a comunica cititorilor un gnd ce s-a nchegat n noi, dincolo de
exigentele noastre stiintiIice, ca s zicem asa. S nu uitm ns c n orice viziune metaIizic, se
amestec asemenea poate prea vii imagini mitice. Pe podisuri metaIizice gndirea nceteaz adesea de a
Ii IilosoIie, devenind ceea ce mai potrivit s-ar putea numi ,mitosoIie". Exist desigur o enorm risip de
sensuri, de noime, de gnduri liminare, de presimtiri, care nu ngduie o Iormulare la rece, pur
conceptual. Pe la aceste rspntii clarobscure, IilosoIul devine mitosoI. Nu am tinut s rostim cu aceast
propozitie o scuz. Dimpotriv; noi credem Ioarte mult n mituri si n virtutile lor tainic revelatoare.
Vrem numai s ni se recunoasc o permanent grij de auto-control. Dac ne-am lansat si ne mai lansm
din cnd n cnd n mitosoIie, nu e mai putin adevrat c pe aceste drumuri am umblat ntovrsiti
totdeauna de constiinta deplin a sacrei crime.
IMPASURILE DESTINULUI CREATOR
n studiul de Iat, conceput pe diverse planuri, am ncercat s precizm alvia si conditiile destinului
creator al omului. ,Destinul creator" iat o expresie, de care actualmente se cam abuzeaz n
publicistica eseistic. Ca orice expresie czut prad Irazeologiei cotidiane, ea circul nvestit cu o
semniIicatie negrit de stears. Expresia, si tainele ei, sunt Irecventate maivrtos de un anume
Ioiletonism alimentat de pasiunea incertului. Expresia e n adevr vag prin ambele componente. Att
cuvntul ,destin", ct si epitetul ,creator" sunt termeni ncrcati de oarecare mitologice aduceri-aminte si
att. Expresia va putea s lege, prin valentele ei, doar disponibilittile lirice ale unui anume public.
Gndirea IilosoIic reclam ns obiecte de contururi mai nchegate si mai precise, si repudiaz
semniIicatiile, care soviesc Ir izbvire ntre imperiul umbrelor si lumea Ipturilor. Ne-am strduit, p e
ct ne-a Iost cu putint, s dm expresiei despre ,destinul creator" o structur mai vrtoas si chiar muchi
de cristal, si ne-am Icut aproape un punct de onoare s nu o ntrebuintm, dect dup ce vom Ii expulzat
de pe teren toate umbrele. Am cntrit cu bgare de seam greutatea posibil a cuvintelor, iar hrtiei cu
pretul asigurat doar de pretentioase eIigii, am cutat s-i procurm o acoperire n aur. ,Destinul creator"
al omului l ntelegem nainte de toate ca o traiectorie spiritual n urmrirea unei statornice tinte, care i
se reIuz. Actul creator, vesnic reluat, n care se complace acest destin, vrea s Iie n Iond un act
revelator, dar acest act, de intentie revelatorie, e permanent redus de rezistenta unor anume maluri. Actul
creator nu-l privim asadar ca o simpl, nentrerupt, si irational iruptie de inedit, sau ca act intercalat
gratuit ntr-o necurmat devenire, asa cum de la Heraclit ncoace diversi gnditori nclin s-l vad. Am
Icut nadins abstractie de toate acele aspecte ale actului creator, datorit crora acesta apare ca o simpl
,etap", n eterna durat, si ca nimic altceva. Actul creator al spiritului uman posed o demnitate
special: aceea de a tine loc de act revelator.
Destinul creator al omului l vedem ntr-un Iel complicat, ca o ntretiere paradoxalde Iinalitti.
Destinul creator e o urzeal, ale crei conIiguratii se proIileaz pe diverse planuri. Destinul creator se
vdeste, prin actele sale, ca o magniIic-deIicient mplinire a unei Igduinti, pe care omul si-o Iace n
clipa cnd devine ,orn", si care dureaz atita timp ct omul rmne ,om". Destinul creator despre care
vorbim este, sub latura sa pozitiv, expresia unei adnciri native a nsusi modului de existent al omului.
Destinul creator al omului a Iost declansat printr-o mu-tatiune ontologic, ce s-a declarat n el din capul
locului. DeIicienta nssi a acestui destin poart pecetea supremului pret, ntruct e mrturia unei
Iinalitti transcendente. (A ,exista ntru mister si revelare" nsemneaz calitativ cu totul altceva dect ,a
exista n lume" pur si simplu. Datorit ntiului mod de existent, omul se lanseaz ntr-un destin creator
de intentii revelatorii; prin Iorta celui de al doilea mod de existent omul biologic ar rmnea permanent
atasat la ceea ce este ,dat".) Destinul creator al omului, decurgnd sub latura sa pozitiv, dintr-o
mutatiune existential, este, prin latura sa negativ si mai secret, de asa natur c trebuie s-l imaginm
ca si cum ar rezulta dintr-o rezistent activ si organizat, pe care i-o opune ,misterul". Rezistenta
suprem, ce intervine, punndu-i limite prin ,Irnele transcendente" (categoriile abisale), mprumut
destinului creator al omului o nItisare tragic si magniIic n acelasi timp. Caducitatea heraclitian sau
simpla ,devenire" nu sunt n stare s conIere existentei umane un asemenea turburtor aspect. Simpla
caducitate sau simpla devenire mprumut destinului uman Iie un aspect elegiac, de vesnic toamn cu
Irunze iremediabil cztoare, Iie un aspect optimist de necurmat crescnd auror. Tragic si mret, cu
adevrat, ne apare destinul creator numai cnd l concepem situat ntre impulsuri opuse, mnat si sustinut
interior de un puternic antagonism de Iinalitate.Mutatiunea existential, o dat declarat n om, acesta e
promovat pe o linie irevocabil, unde toate ncercrile sale ar putea Iace concurent Marelui Anonim.
dac ele nu ar Ii stvilite de permanente Irtne ,de dincolo". Acestea sunt asadar coordonatele si termenii
destinului creator si ale sanselor umane: ,existenta ntru mister si revelare" si ,Irnele transcendente", n
spatiul ngduit de ele se mpleteste, se urzeste, pe o muciie singular n lume, destinul prpstios-
privilegiat al omului. Suntem asa de mult robii acestui destin interior, nct orice ncercare de a-l corecta
nu Iace dect s agraveze situatia. Orice tentativ de a ocoli, ntr-un Iel sau altul, antinomia interioar,
duce la impasuri si mutileaz acest destin, Ir de a-i gsi o solutie mai avantajoas, ncercrile de acest
Iel sunt echivalente pe plan spiritual ale automutilrilor Iizice svrsite pentru a Ii scutit de nIruntarea
unei primejdii. Vom atrage luarea-aminte asupra ctorva din impasurile, n care poate s ajung omul,
cnd nu-si respect ndeajuns destinul, si ncearc inutil s evite antinomia luntric sau s-si simpliIice,
rationali-zatit si nentelegtor, situatia.
Impasurile tipice, n care poate s ajung destinul creator al omului, se pot deduce chiar din aspectele
actului creator, cci oricare din aceste impasuri nu nsemneaz altceva dect reducerea actului creator, n
chip unilateral, la unul sau cteva din aspectele sale constitutive. Vrem s spunem c impasurile rezult
dintr-un anume ,purism", uneori mai radical, alteori mai putin radical, dar totdeauna ru nteles. Care
sunt asadar aspectele Iiresti ale creatiei de cultur? Creatia de cultur:
1. este act ,creator" ;
2. de intentii ,revelatorii" n raport cu transcendenta sau cu misterul;
3. utilizeaz imediatul ca material (metaIoric);
4. depseste imediatul prin ,stilizare";
5. si se distanteaz de transcendent (de mister) prin Irnele stilistice si datorit metaIorismului.
Toate aceste aspecte mpreun Iac actul uman creator de cultur. Adesea ns, din nentelegere, actul
creator a Iost mutilat, Iiind redus la unul sau cteva din aspecte.
1. Transcendentomania. Transcendentomania e o manie, care Iace din cnd in cnd ravagii n
domeniul culturii n general, sau uneori numai n unele sectoare si zone ale acesteia. Impasul rezult din
mprejurarea c omul condamn uneori orice act creator, dat Iiind imposibilitatea de arevela n chip
absolut transcendentul. Vom lmuri impasul cu exemple istorice. Se cunoaste din istoria imperiului
bizantin adversitatea dintre iconoclasti si iconoduli, degenerat de attea ori n grave lupte si excese, care
rstimp de multe decade au scuturat din temelii mprtia. Unii mprati bizantini, de sngeroas
pomenire, ndurnd, poate Ir a-si da bine seama, nruriri asiatice-arabe, au gsit de cuviint s pro-
clame, c nchinarea la icoane (deci implicit si plsmuirea lor) ar pctui, nici mai mult nici mai putin,
dect mpotriva ideii supreme c transcendentul e mai presus de orice Iorme si imagini.
Creznd Iapta lor pe plac dumnezeiesc, acei mprati au condamnat icoanele, rostind aspre oprelisti si
nu au sovit s dezlntuiasc o actiune de proportii absurde, ntru decimarea sau chiar exterminarea
nchintorilor la chipuri plsmuite. Pe motiv c orice imagine e exterioar si degradeaz misterul
suprem, adic n numele unei transcendente pure si invulnerabile, inconoclasmul punea astIel sub
interdictie destinul revelator-creator al omului. Iconoclasmul a nsemnat o ncercare de rationalizare
unilateral a situatiei umane. Ori, Iixarea imutabil a omului asupra unei transcendente inaccesibile si
inconvertibile n plsmuiri, nu e mai putin steril dect Iabuloasa Iixare a buricului ca metod ascetic
ntru ajungerea desvrsirii. Iconoclasmul, cu brutalittile proprii oricrui purism, revine n ultima
analiz la o atitudine anticultural spre marea glorie, Ials nteleas, a lui Dumnezeu. O orientare
unilateral sub egida misterului inaccesibil despoaie plsmuirile omului de orice valoare si anuleaz cu
aceasta destinul creator. Gnd inconoclasmul a Iost nIrnt pentru totdeauna n imperiul bizantin prin
interventia unei bazilise, plin de gratia Iirescului, cnd s-a revenit adic la bucuria nestnjenit si la
libertatea de a ntruchipa misterele, a nvins parc nsusi spiritul originar, aplecat spre plsmuiri
sensibile, al vechii Elade asupra transcendentomaniei. Dar nu mai putin, si tot atunci, a triumIat de Iapt
nsusi destinul creator al omului, vremelnic si sngeros zgzuit printr-o ncercare, prea purist gndit, de
simpliIicare. Adversitatea calvin-protestant, Iat de plsmuiri, Iat de reprezentri, aminteste pe aceea
a iconoclastilor. De aceast adversitate iconoclast se resimte ndeobste orientarea apuseanului
contaminat de calvinism. Se stie c n regiunile atinse de un climat calvin oamenii n general acord un
acut interes vocatiunii practice, proIesionale. Aceast prioritate acordat proIesiunii Iat de creatia
cultural e perIect explicabil la niste oameni, care sunt pusi n situatia de a alege ntre orientarea
radical spre transcendent sau proIesiune. Oamenii, care nu pot tri n absolut, adic majoritatea
zdrobitoare, se vor hotr s triasc pentru proIesiune, n climatul calvin nu sunt luate n serios dect sau
gratia divin, transcendentul, revelatia absolut, sau trirea ntru imediat si ntru succesul pragmatic.
Acest climat nu prieste destinului creator uman ca atare, acesta Iiind privit ca un amestec ibrid si impur
de planuri, ca trire n minciun pagin. Actualmente teologia dialectic, mergnd pe urme calvino-
protestante si prin ogase kierkegaardiene, a ntins iarsi coardele suIletului uman pn la plesnire.
Teologia dialectic supune viata spiritual a omului unei judecti dup criteriile inumane ale revelatiei
absolute si divine, cernd oamenilor hotrrea suprem: ,sau-sau". Si cum n Iata acestei alternative,
omul nu e dect om, teologia dialectic e dispus s astepte totul de la gratia divin, dar nimic de pild
de la viata ntru cultur. Teologia dialectic se complace ntr-o atitudine de complet deceptie Iat de
cultur. Dar deziluzia aceasta nu e dect rodul unei Iixri unilaterale asupra absolutului. Conceptia
noastr despre ,Irnele transcendente" ne interzice ns msurarea omului cu msuri divine. Omul, Iiind
limitat oarecum prin interventia activ si organizat a transcendentului,e clar c el nu poate Ii msurat
dect cu propriile sale msuri, iar nu cu ale transcendentului. Omul si plsmuirile sale trebuiesc cntrite
dup criterii, care se desprind din existenta speciIic uman. Transcendentomania e anihilant si
inoportun. Fixarea unilateral asupra misterului, transcendent ca atare, duce n chip Iatal la iconoclasm
si la Iobie cultural.
2. Imediatomania. ,Imediatul", cu obiectele sale, sensibile, concrete, trite, se integreaz nendoios
n actele creatoare de cultur ale omului; el se integreaz anume ca Iurnizor de material, de material n
sens larg metaIoric, n vederea revelrii unui mister. Cert e c actul creator nu se poate scuti de oIiciile si
de asistenta imediatului. De aici nu urmeaz ns c spiritul uman ar avea dreptul s preIac imediatul n
orizont unic si deIinitiv al su. Nu mai putin piezis dect vasalitatea Iat de transcendent, poate s
devin si Iixarea unilateral asupra ,imediatului" dat, al lumii si al vietii. Trirea ntru si pentru imediat
duce pe alt cale, si pornind oarecum de la cellalt capt, la aceeasi negare a existentei umane ntru
mister si revelare, adic tot la o negare a destinului creator, n chip normal materialul concret si imediat
al sensibilittii si tririi noastre nu e dect material, material care serveste la plsmuiri de intentii
revelatorii, n cadre stilistice, dar care nu poate Ii scop n sine. nssi existenta speciIic uman, adic
existenta ntru mister si revelare, depseste eIectiv imediatul, aservindu-si-l. A te Iixa asupra imediatului
ca scop n sine, nsemneaz a suprima dinamica subteran a matricei stilistice si a te sustrage chemrii
revelatorii. Vom recunoaste ns numaidect c o Iixare absorbant asupra imediatului nici nu e cu
putint omului, dect ca un ineIectiv postulat teoretic. Acest postulat a izbutit totusi s deruteze,
ntructva si vremelnic, pe anume creatori de cultur. Epocile, de derut provocat de aplecarea
pasionat asupra imediatului, se caracterizeaz prin dezagregare stilistic si prin anarhie spiritual
(partea doua a secolului al XIX-lea). n aceast jumtate de secol s-a dat larg urmare chemrilor de
siren ale imediatului. Dac realizarea postulatului ar Ii Iost posibil, orientarea ar Ii dus la o deosebit de
grav mutilare a posibilittilor spirituale. Orientarea nu s-a putut schita n realitate dect ca o ,tendint",
si totusi rezultatele au Iost destul de dezastruoase. Exemple de orientare spre imediat se pot cita destule.
Ceea ce s-a numit de pild ,impresionism" n art, ,empirism pur" n IilosoIie si stiint, sau
psihologismul bergsonian, reprezint asemenea ncercri. Stim c pictorul Monet s-a strduit, n numele
imediatului ca postulat suprem, pentru o pictur a nuantelor imperceptibile, a vaporosului, a luminii; el a
dezmaterializat universul n avantajul valorilor imediate ale impresiei, ce se nIirip proaspt, si de
nimic alterat, pe retina ochiului. Se pune ns ntrebarea, dac impresionismul a izbutit cu adevrat s
capteze imediatul. Dup prerea noastr ncercarea rmne problematic. Imediatul nu poate Ii n nici un
Iel cojit de toate acele sporuri nonimediate, pe cari i le adogm, Ir s stim si Ir s vrem. Imediatul e
ca ceapa cu nenumrate coji a lui Peer Gynt. Imediatul nu e susceptibil de a Ii redat ca extract pur.
Scoala impresionist s-a cznit, cu toat rvna imaginabil, s puriIice imediatul de orice adaos asa-zis
,Ials", ,neautentic". Impresionismul s-a oprit la senzatia nervului, la moment, la luminozitate si
vaporozitate; el a desIiintat volumul precis, masa, greutatea, materia, timpul, nsemneaz ns aceast
desIiintare si desubstantializare o captare eIectiv a ,imediatului"? Monet nu a uniIormizat si nu a
simpliIicat oare prea mult imediatul, reducndu-l la luminozitate si vaporozitate, nu a intercalat el prin
aceast simpliIicare un paravan, care de Iapt l izola de imediat? S amintim de pild c scoala Iuturist,
dintr-o nrudit sete de a cuceri imediatul, s-a oprit la impresia ,subiectiv", n care Irnturile realittii se
amestec haotic si dinamic. Ce e asadar imediatul? Vaporozitatea nc ornduit n spatiu a lui Monet,
sau dinamismul haotic al unora dintre Iuturisti? ntrebarea rmne Ir rspuns, si cu aceasta impasul se
demasc singur. Artistul, care vrea s reduc actul creator la reproducerea imediatului, va ajunge la un
moment dat s nteleag, c ncercarea sa e inutil si c el s-a aIirmat tot timpul de Iapt ca un creator
,Ir de voie". Exemplele citate, spre a ilustra Iixarea asupra imediatului, nu Iigureaz numai ca niste
simple curiozitti n istoria artelor.
Nu, aceeasi tendint se maniIest si n alte domenii. FilosoIia de ex. s-a angajat si ea, paralel cu arta,
n marea vntoare asupra imediatului. Gnditorul si Iizicianul Mach a descompus universul n senzatii
coordonate si a repudiat constructiile atomismului, conceptia energetic si chiar ideea de substant, ca o
mitologie ,nedemn" pentru un om de stiint. La Iel Bergson a ncercat s Iac procesul ntregei IilosoIii
n numele ,datelor imediate". Bilantul deIinitiv al tuturor acestor ncercri a Iost o deceptie. S-a
constatat anume c asa-zisul ,imediat" e totdeauna o nluc n straie, ce nu-i apartin, dar Ir de care
nluca rmne invizibil. Gogorita imediatului (unii i mai spun pretentios, si gunos, si antenticul) a
intervenit astIel, ca un postulat steril, n Ielurite chipuri, pentru a abate pe om de la destinul su creator.
Destinul creator, n toat amploarea si complexitatea aspectelor sale, se maniIest ns autentic numai
cnd are la baz impulsurile subterane ale unei matrici stilistice. Ct de neputincioase au rmas
interventiile imediatului n istoria spiritului ne-o dovedeste luminos mprejurarea c toti cei ce au voit s
prind imediatul n-au Icut dect s se abat de la el. Ca extract pur ,imediatul" a Iost, este si va Ii o
utopie. Nu e mai putin adevrat c printr-o Iixare asupra imediatului ca postulat, omul si reteaz, sau cel
putin ncearc s-si reteze orizontul speciIic uman. Sunt posibile mai multe Ieluri de dezrdcinri,
Giteodat dezrdcinarea pctuieste mpotriva patriei si a sngelui. Cteodat mpotriva trecutului, a
traditiei si a peisajului. Cea mai grav dezrdcinare este ns aceea, care te smulge din orizontul
misterului si te azvrle n orizontul imediatului. Imediatul e predestinat unei singure slujbe: el nu poate Ii
dect un mare izvor de material, utilizabil n tansIigurrile creatoare. Ate opri deIinitiv n Iata
imediatului ca scop, nsemneaz a mbrnci destinul uman ntr-un impas, vremelnic ce-i drept, dar impas.
3. Creatia Ir obiect. De o alt mutilare a actului creator se Iac vinovati aceia, care, n dorinta de a
revela transcendentul (misterul), nteleg s Iac total abstractie de imediat, si s reIuze oIiciile
metaIorice ale acestuia. Acest impas ni s-a recomandat sub titlul solemn al ,creatiei Ir obiect". Mai
acum vreo douzeci si cinci de ani pictorul rus Vasile Kandinsky Iormula programul unui nou gen de
pictur. Noul nscut era ,pictura absolut" sau ,pictura Ir obiect". Teoria picturii absolute era
incontestabil interesant, mai interesant n orice caz dect realizrile artistice ilustrative. Teoria a avut si
darul de a strni numeroase dezbateri, care tin totusi mai mult de regiunile IilosoIiei dect de ale artei.
Trebuie totusi s i se recunoasc lui Kandinsky eroismul traiectoriei strbtute. El a rmas credincios
pn la urm artei Ir obiect. InIluenta sa a Iost remarcabil, avem ns impresia c Ilcrile dezlntuite
ale picturii Ir obiect au atins mai mult arta decorativ, dect pictura nssi. Ce vrea n Iond Kandinsky?
El cere s exprimi de exemplu sentimentul ,diminetii" Ir a picta si cocosul care cnt. Numai prin
colori si Iorme primare, cum ai crea o simIonie! E posibil o revelare a misterului, ocolind total
obiectele imediate? Precum am vzut, n studiul de Iat, creatia este ncercarea de a revela un mister; ea
nu e deci niciodat Ir obiect; obiectul ei e misterul. Mijloacele de revelare: materialul lumii imediate si
stilizarea, pe temeiul unor categorii abisale! C revelarea unui mister nu trebuie ncercat neaprat cu
ajutorul obiectelor complexe ale realittii sensibile, ca atare, ni se pare de la sine nteles. Dar, n ultima
analiz, de substanta si de metaIoricul lumii sensibile nu te poti lipsi, orict isteric oroare ai avea de
obiecte! Din lumea obiectelor nu ne este dat s evadm; misterul e revelabil numai metaIoric, adic prin
elemente indirecte, pe care ni le pun la dispozitie tocmai obiectele lumii sensibile. Curios e de altIel c
teoria despre ,creatia Ir obiect" e contrazis chiar de pictura lui Kandinsky. Un artist Iace art, nolens
volens, spre a revela misterul cosmic. MetaIora kandiskian ocoleste, ce e drept, obiectele mai complexe
ale lumii umane si cele de toate zilele, dar n schimb metaIora kandinskian se constituie din elemante
mai rare, care amintesc obiectele periIeriale ale experientei umane. Kandinsky a trecut prin Ielurite Iaze.
Uneori el alctuieste compozitii de colori si Iorme, care amintesc explozii stelare sau cine stie ce divin
joc de artiIicii, altdat el Iace uz de Iorme si colori Iurate Iaunei si Ilorei primare ale Iundurilor de
mare, Iiintelor uni celulare sau meduzelor de transparent irizant, alte dati pictorul se reIugiaz ntre
Iorme geometrice elem3ntare, care par o ilustratie la o secret, orIic viziune pitagoreic. In ultima Iaz
Kandinsky (ca si Picasso, probabil amndoi sub inIluenta lui Arp) se opreste de preIerint lng Iormele
embrionare ale vietii, inspirndu-se parc din tratate de anatomie si embriologie. In realitate Kandinsky
nu creeaz Ir obiect. Acest ,Ir obiect" e numai un postulat, si conIuz si iluzoriu, al teoreticianului.
Kandinsky ncearc s reveleze misterul cosmic prin metaIore mprumutate din lumea sensibil; el
opereaz de predilectie cu Iormele primare si elementare ale vietii si ale geometriei. Dar dac att creatia
sa are un obiect, ct si mijloacele de revelare ale sale sunt de natur ,obiectiv" (de la periIeria
experientei), de ce acel postu* lat derutant impus artei prin lozinca ,Ir obiect"? Si dac asa-zisa
,pictur Ir obiect" Irecventez Iormele primare, de ce repudierea Iormelor si a obiectelor mai
complexe?
4. Creatia ca simpla visare. Superrealistii propun, n maniIestul si prin practica lor artistic, un mod
special de a crea visarea. Superrealismul, analiznd actul creator, ignor voit tot complexul de aspecte
ale acestuia si ncearc s-l reduc la aspectul pur ,creator". Nu mai e vorba nici de intentii revelatorii,
nici de transcendent, nici de imediat, nici de stil. Actul creator ,pur" ar Ii identic cu procesul visrii,
sau cu acel proces al mrturisirilor, cunoscut din sedintele psihanalitice. Superrealistul se tine departe de
orice autocontrol, si n aceast stare de visare, el d drumul glgitului psihic. Superrealismul conIund
,actul creator" cu ,visul", ntr-un alt capitol al acestui studiu am artat c ntre ,vis" si ,act creator" este
o diIerent proIund de substrat si de structur, n actul creator intervin n chip constitutiv: intentia
revelatorie si categoriile abisale, cu care ,visul", ca atare, n-are nici un contact, n modelarea unui vis
pot s intervin tot Ielul de Iactori, este ns sigur c n acest proces nu intervine niciodat o asa-zis
,matrice stilistic". Programul superrealist si teoria actului creator ca ,visare" se ntemeiaz deci pe una
din cele mai grave conIuzii, ce se pot Iace.
5. Manierismul. Anihilant pentru destinul creator ni se pare si Iixarea, cu intentii de statornicire
etern, asupra unui ,stil".
Cnd un anume ,stil" este privit ca un pervaz deIinitiv de manitestare, omul creator apuc pe o cale
nIundat si cade n manierism sau n pseudocreatie. Orice stil, Iiind deopotriv expresia unei revelri, ca
si expresia unei rezistente active pe care ne-o opune misterul, nu poate Ii de Iapt dect un moment relativ
n destinul creator al omului. A te Iixa deIinitiv asupra unui anume stil, nsemneaz a-l substitui de Iapt
revelatiei absolute, n manierism, pe ct de raIinat, pe att de steril, a alunecat Ir a se mai reculege, la
un moment dat, vechiul egiptean sau spiritul bizantin. Unei ,matrice stilistice" i se poate acorda, sub
unghiul destinului creator, un drept de existent atta timp, ct ea posed nc posibilitti imanente de
realizat. Din momentul Iericit, n care o matrice si-a dat roadele n minile culegtorilor, ea e de Iapt
condamnat a Iace loc alteia sau cel putin a se remania.
Orice Iixare de trusul istoric al unui stil contrazice destinul creator al omului. Natural c matricea
stilistic a unui popor are nevoie de sute si mii de ani pentru a-si mplini Igduintele si a se realiza n
plsmuiri revelatorii. Matricea stilistic e un potential inconstient si are o situatie privilegiat. Poporul e
legat de ea, se deIineste prin ea, se aIirm prin ea. De aceea nici un popor nu poate avea vreun interes de
a-si stinge singur matricea stilistic sau de a se lepda de ea, ct timp aceasta se gseste nc n stare
binecuvntat. O matrice stilistic, alctuit din categorii abisale, nu poate Ii niciodat Iertil nlocuit cu
un program constient, elaborat sau mprumutat de-a gata. Un program constient, oricare ar Ii el, e
totdeauna inIerior unei matrici inconstiente. Un program constient poate Ii rodnic n industrie, dar nu n
cultur, iar un program mprumutat de-a gata nu poate s duc n cultur dect la imitatie. A adopta un
program constient de cultur, s zicem vest-european, ar nsemna pentru noi o crim mpotriva matricei
noastre inconstiente, ar Ii un act naiv, lipsit de rspundere, si ar avea aceleasi sanse ca speranta unei
Iemei de a deveni Iertil printr-o operatie de autosterilizare. Natural c matricea stilistic a unui popor,
Iiind constituit dintr-un complex de categorii abisale, e si ea supus unei remanieri sau contaminrii cu
alte matrici1.
Destinul creator al omului posed asadar un proIil deosebit de complex; n urzeala lui se mpletesc
ca elemente constitui-tive, dozate dup poruncile unor Iinalitti metaIizice: puterea creatoare, imediatul,
misterul, categoriile abisale. Orice Iixare, asupra unuia sau ctorva din aceste aspecte, echivaleaz cu o
trdare a destinului creator si duce ntr-un Iel la un impas. Impasurile destinului creator rezult totdeauna
dintr-un anume purism ru nteles, cruia poetii, gnditorii, vizionarii si proIetii Ir mesaj i cad jertI
din poIta de a simpliIica situatia uman, si de a suprima prin rationalizare anume tendinte antinomice,
resimtite ca o stnjenire n aspiratia creatoare. Acesti prea lucizi cavaleri, despoiati de mesaj, se pierd cu
Iirea tocmai n Iata aspec telor, care Iac Iarmecul nlttor si amar al existentei umane.
1. Cu aceasta n-am lenumerat toate impasurile posibile. Despre impasul, ce rezult din tabuizarea
obiectului si din evaziunea n metaIorism, am scris la capitolul despre metaIor. Impasul acesta se
caracterizeaz prin anularea metodic a imediatului, dar totodat si prin restrngerea interesului ,creator"
la circumscrierea metaIoric, artiIicial-misterioas, a imediatului. Actului creator i s-a tiat saltul, n
,revelatie".
SINGURALITATEA OMULUI
FilosoIia naturalist a veacurilor din urm a Icut aproape tot ce i-a stat n putere, spre a degrada
pozitia omului n univers, spre a-i cltina privilegiile si a-i seculariza destinul. Insistentele, puse n
aceast preocupare de cosmic nivelare si democratizare a ierarhiilor, ne dau impresia c IilosoIia a
resimtit chiar o deosebit satisIactie, de cte ori a gsit vreo nou pricin sau vreun nou prilej de
trivializare a ,omenescului". FilosoIia naturalist a cutat, n orice caz, n Iel si chip, s demonstreze c
destinul uman nu se desIsoar de loc sub auspicii exceptionale, n asemnare cu destinul celorlalte
Ipturi. Ardoarea si ironia acestei IilosoIii nu au crutat nici un atribut, ce prea destinat s singularizeze
pe om. Fcndu-se abstractie de teologie, care n permanent deIensiv apologetic si sub presiunea unor
generale suspiciuni de a i oricum prea interesat n aceast chestiune, a aprat cu simpatic optimism, dar
din punctul ei de vedere pozitia central a omului n lume, de abia s-au mai nregistrat n ultimele
decenii vreo cteva ncercri Iirave de I ilosoIie spiritualist preocupate s asigure omului un locsor
deosebit Iat de al celorlalte Iiinte terestre. Ne nsorim printre acei putini gn-ditori, care cred n destinul
si n pozitia exceptional a omului. Ceea ce nu nsemneaz ns c vedem acest destin si aceast pozitie
la Iel cu gnditorii, la care Iacem aluzie, si a cror tovrsie ne ncnt. Ne place s credem c am scos si
pn aci n relieI unele aspecte, susceptibile de a Ii interpretate ca tot attea argumente peremptorii n
Iavoarea singularittii omului. Gndirea noastr se desIsoar sub suveranitatea unui anume ritm, si nu a
sunat nc momentul rodnic, spre a putea lua n dezbatere aceast problem sub toate Ietele. Dar nu
putem nici s suIocm anume concluzii, care n ordinea de idei atins, se desprind aproape de sine din
expunerile noastre de pn aci. Numeste ,existenta n mister si pentru revelare", modul, ale crui
adncime si amploare le-am pus n conul de lumin al evidentei, tocmai Ielul speciIic uman de a exista,
spre deosebire de Ielul tuturor celorlalte Iiinte terestre? Nu e destinul creator, cu sacrele sale rdcini
abisale, acea lansare mreat si de intentii revelatorii n ,Non-imediat", si pe urm acele stvili
transcendente, ce i se opun, ceva speciIic uman, spre deosebire de particularittile tuturor celorlalte
Iiinte?
FilosoIia naturalist, mai ales aceea nrolat sub steagurile evolutionismului, si-a luat angajamentul
s produc toate dovezile si s mobilizeze toate mrturiile, ce puteau Ii invocate n dezavantajul
orgoliului uman, si s-a crezut triumItoare cnd a izbutit s nmoaie chiar rezistentele apologetice ale
teologiei. Teza evolutionist, devenit loc comun, e prea stiut: omul este o simpl ,etap" n linia
evolutiv a vietii, si ca atare despoiat de orice drept de a se socoti detintorul unei situatii exceptionale
ntr-o pretins ierarhie, zis natural. Omului i se acord, din gratia stiintei, doar epitetul unei relative
superioritti de natur gradual, dar nu calitativ, n univers. Sub rezerva surprizelor, ce le ascunde
viitorul, omul ar Ii, pn la clipa de Iat, Iiinta cea mai complex evoluat pe pmnt. C omul ar Ii ntr-un
Iel sau altul ncoronarea de nedepsit a evolutiei, e un gnd straniu, pe care mentalitatea naturalist,
creia exceptionalul i repung ca si miraculosul, nu-l poate n nici un chip asimila, n adevr materia,
biologicul, natura nu ne mbie nici o posibilitate de a interpreta anume Ienomene ca simptome ale unui
deIinitivat, n perspectiva logicei naturaliste, evolutia apare Ir capt. Din partea evolutionistilor nu
putem obtine nici o Irm de mngiere, c ni s-ar Ii hrzit, o soart proIund si calitativ deosebit de a
altor specii, adic alt stea dect aceea care tremur peste orice simpl ,etap". Nietzsche n-a Icut dect
s proiecteze pe linia imaginatiei o posibilitate, suIicient alimentat de teoreticienii evolutionismului,
cnd aIirma c omul nu e dect o punte ntre ,maimut" si ,supraom", n conceptia nietzschean despre
supraom izbucneste ns tocmai Ialsa mitologie continut latent n teoria evolutionist, asa cum o
proIesa veacul al XIX-lea. Dar despre aceasta mai la vale. S amintim si peripetia berg-sonian a
evolutionismului. Pe temeiurile unui evolutionism de nuante, Bergson a dezvoltat conceptia c omul
reprezint pn n momentul de Iat, desigur un punct culminant, dar numai al curentului vital, care a
optat pentru avantajele inteligentei; dup aceeasi conceptie ar exista ns n regnul animal al naturii si un
al doilea curent, nu mai putin important, pe ramiIicatiile cruia nIloresc mai vrtos virtutile uimitoare
ale instinctului (insectele). Evolutia vital ar tinde, ramiIicndu-se, spre mai multe culminatii. Privit mai
de aproape, IilosoIia aceasta jeIuieste pe om chiar si de ultimul prestigiu, ce-i rmsese: acela de a Ii pe
piscul unic al evolutiei, cel putin pn n clipa de Iat. Bergson pretinde c aceast culminatie uman nu
posed semniIicatia unei superioritti integrale, ci e Ioarte unilateral; prestigiul superiorittii umane
apare astIel aprig subminat prin concurenta, de la egal la egal, ce o Iac omului speciile, care exceleaz
prin darurile instinctului, n poIida Iinetelor si a diIerentierilor ce le opereaz, Bergson suIere ntr-o
privint de cecitatea cu care l-a nsemnat IilosoIia naturalist a timpului su. Pn la un punct
diIerentierile sale s-ar putea s Iie valabile, dar ele nu depsesc domeniul biologic. In perspectiva
naturalismului Bergson nu putea, n adevr, s seziseze alte diIerente ntre om si animal, dect cele ce se
casc ntre ,inteligent" si ,instinct". Ori perspectivele naturaliste nu ni se par prea generoase Iat de cei
ce se gsesc n cutarea unor atari deosebiri. Perspectivele naturaliste sunt prea brute, pentru a putea
oIeri mijloacele necesare si punctele de reper cele mai sigure n vederea solutionrii transante a
problemei, ce ne preocup. Categoriile naturaliste nu sunt ndeajuns de Iine si nici ndeajuns de
cuprinztoare pentru o asemenea ntreprindere, n cadrul ,naturii" omul este desigur un simplu animal
nzestrat unilateral cu cea mai mare inteligent, dar aceast propozitie ni se pare pentru Iondul chestiunii
tot att de irelevant, ca si cum ai spune c n cadrul naturii si n perspectivele ei o ,statuie" e un simplu
bloc de piatr cizelat. Comparatia relieIeaz suIicient pcatul, de care se Iace vinovat biologia, cnd
atac problema omenescului, acceptind s priveasc lucrurile ntr-o perspectiv prea putin indicat si
iremediabil ngust. Sub unghi biologic-naturalist problema diIerentelor dintre om si animal nu-si poate
gsi solutia ampl, ce o comport. Si e de mirat c tocmai un Bergson nu a stiut s-si taie, n ceat, si
alte perspective, atunci cind situatia teoretic a veacului l-a invitat s se ndrume spre taina omului. S
vedem ce perspective despic n aceast privint IilosoIia expus n ciclul nostru de lucrri. Cert,
animalul ca individ, n care plpie o constiint, exist ntr-un Iel vizibil legat de ,imediat". Constiinta
animalic nu prseste Igasurile si contururile concretului. Tot ce, n comportarea animalic, pare
orientare dincolo de imediat, se datoreste ntocmirilor Iinaliste ale vietii, ca atare, si se integreaz ntr-un
soi de creatie anonim, ce pulseaz n ,specie". Avem pe urm latitudinea de a presupune, Ir riscul de
a ne nsela prea tare, c lumea, n care exist animalul-individ, nteles ca un centru de constiint, e
organizat, ca si lumea omului, potrivit unor cadre Iunctionale (potrivit unui anume a priori), care
variaz poate de la specie la specie. Sub acest unghi inteligenta uman nu prezint probabil dect nsusiri
de mai accentuat complexitate; va s zic o deosebire gradual. Animalul e ns cu desvrsire strin de
,existenta n mister si pentru revelare", si de dimensiunile si complicatiile vietii, ce rezult din acest
mod de existent. Existenta ntru mister si revelare este un mod eminamente uman. SpeciIic uman va Ii
prin urmare si tot alaiul imens de consecinte, ce se desprind din acest mod, adic destinul creator al
omului, impulsurile, aparatura si ngrdirile acestuia. Dac animalul produce uneori, Iie unelte, Iie lca-
suri, Iie organizatii, actele sale nu izvorsc din existenta constient ntru mister si revelare. Aceste acte
nu sunt ,creatoare" ; ele se degajeaz stereotip din grija de securitate a animalului, si mai ales a speciei,
n lumea sa. Existenta ntru imediat si pentru securitate este desigur un mod, pe care nu-l depseste
constiinta nici unui singur animal. Nici a animalelor inIerioare, nici a celor mult ludate pentru
superioritatea, Iie a inteligentei, Iie a instinctelor lor. Ct de cu totul altIel e omul! Omul e capturat de un
destin creator, ntr-un sens cu adevrat minunat; omul e n stare pentru acest destin s renunte cteodat
chiar pn la autonimicire la avantajele echilibrului si la bucuriile securittii. Ceea ce se ntmpl s
produc animalul, ca de exemplu lcasuri, organizatii, poate s Iie judecat n nteles exclusiv sub unghiul
necesittilor vitale. Aceste produse corecteaz sau compenseaz neajunsurile mediului, si asigur
animalului existenta n acest mediu, care n attea privinte rspunde insuIicient exigentelor; aceste
produse n-au nici caracter metaIoric-revelatoriu, nici aspecte stilistice; ele nu sunt ,creatii" cu adevrat;
ele nu constituiesc niciodat o lume aparte si nu cer s Iie judecate dup norme imanente lor, cum e
cazul creatiilor de cultur ale omului, Ir deosebire. Creatiile de cultur sunt si pot Ii judecate dup
norme imanente, dup norme ale cror temeiuri sunt ntretesute, ntr-un Iel, chiar n destinul creator al
omului, si n angrenajul acestuia. Rostind aceast propozitie, ne reIerim la categoriile abisale ale omului,
adic la acele categorii proIunde ale inconstientului, care alctuiesc ,matricea stilistic". Dac se poate
imagina c animalul se gseste n posesia unei cunoasteri imediate, ne este desigur ngduit s-i atribuim
si anume Iunctii de organizare a lumii sale, adic un soi de ,categorii intelectuale". Dup toate semnele
si experientele nu putem ns atribui animalului categorii abisale. Structura psihic a animalului,
cognitiv si plsmuitor, nu e alctuit din ndoite garnituri categoriale, etajate, ci n cazul cel mai bun
dintr-un singur rnd si anume din categorii ale cunoasterii concrete. Animalul produce neaprat, si el,
unelte si Iorme, dar aceste Iorme n-au la baza lor generatoare o matrice de categorii abisale, ci necesitti
vitale si sunt construite sub porunca repetitiei, stereotip, prin instinct; ele sunt permanent aceleasi.
Animalul nu produce pentru a revela un mister, ci pur si simplu pentru a-si asigura existenta sa si a
speciei. Se poate asadar aIirma c animalul, ca specie, poate Ii ntr-o msur autor de ,civilizatie".
Cercettorii traiului complicat al Iurnicilor si al albinelor ne pun desigur n uimire cu amnuntele
surprinztoare scoase la iveal. Totusi aceast civilizatie animal se deosebeste n multe privinte de
civilizatia uman. Organizatia de stat a Iurnicilor sau a albinelor este miraculoas, dar cnd o examinm
mai de aproape remarcm c ele implic temeiuri mai putin complexe, dect organizatiile umane
analoage. Organizatia de stat la Iurnici si la albine este doar expresia existentei prudente ntru imediat, o
emanatie a necesittilor vitale si a grijei de securitate pentru colectivitate, n ordinea uman, organizatia
de stat si structurile ei depsesc ntructva aceast Iinalitate, si se resimt, cel putin indirect, de destinul
creator, dincolo de simplele necesitti de conservare ale omului, dincolo de criteriile securittii. Statul
uman, ca si toate produsele de civilizatie, poart n chip secund pecetea unor categorii abisale, un
stigmat stilistic. De aceea Iorma organizatiei de stat a omului e asa de variat, si asa de schimbcioas n
cursul istoriei: ea e, prin reIlex, dictat de ,matricea stilistic" a grupului uman, cruia i apartine.
Civilizatia animal este spre deosebire de cea uman ,astilistic", si ,atemporal", adic nonistoric,
adic noncreatore. Omul, spre deosebire de animal, nu exist numai ntru imediat si pentru securitate, ci
si n alt orizont: ntru mister si revelare. Omul, si numai el, are n consecint un destin creator, care-i
modiIic si-i dezaxeaz chiar si legile biologice. SemniIicatia si implicatiile acestui destin, pe plan
ontologic, psihologic si metaIizic, le-am expus n alte capitole, ceea ce ne-ar dispensa de o revenire.
Totusi repetm: omul, pentru a deveni ,om", a ndurat n aIar de mutatiunea structurilor biologice si o
mutatiune ontologic, n el se declar, printr-o izbucnire biologic inexplicabil, un nou mod de a exista,
unic n univers: existenta n orizontul misterului si pentru revelare. Acest mod diIerentiaz pe om radical
de tot restul lumii animale. Sub unghi metaIizic ar Ii de adogat: omul ,creeaz" spre a revela un mister;
actul su creator depseste imediatul, e ns limitat pria ,Irnele transcendente". Iat aspecte metaIizice,
ce nu pot Ii n nici un caz atribuite animalului, care produce cel mult pentru a corecta sau a compensa
neajunsurile mediului, n msura cerut de nevoile conservrii sale.
Animalul e deplin caracterizat prin urmtoarele:
1. El exist exclusiv ntru imediat si pentru securitate.
2. El cunoaste n Ielul su lumea sa concret.
3. Animalului i se pot atribui anume categorii cognitive n sens Iunctional.
4. Animalul poate Ii productor de civilizatie, dar astilistic, stereotip, atemporal.
Spre deosebire de animal, omul se caracterizeaz prin urmtoarele:
1. Omul nu exist exclusiv ntru imediat si securitate, ci si n orizontul misterului si pentru revelare.
2. Omul e nzestrat cu un destin creator de cultur (metaIoric si stilistic).
3. Omul e nzestrat nu numai cu categorii cognitive ca animalul, ci si cu categorii abisale.
4. Omul are posibilitatea nu numai de a ,produce", ci si de a ,crea" o civilizatie, de aspect stilistic si
istoric variabil.
S admitem c speciile Iiintelor terestre s-au ivit n adevr pe rnd, pe cale evolutiv, si ndeobste
prin mutatiuni biologice. Fcnd o concesie Ielului mitic de a exprima Iaptele, rezultatele la care am
ajuns sunt susceptibile de a Ii Iormulate si astIel: animalul si omul sunt, ca ,specii", obiecte ale unor acte
creatoare (mutatiunile biologice), dar omul singur este si subiect creator (datorit unei mutatiuni
ontologice). O dat cu omul a aprut deci n cadrul naturii ceva radical nou. O dat cu omul s-a ivit n
cosmos ,subiectul creator", n acceptia deplin a termenului. Ori aceasta ar putea s nsemneze c omul
nceteaz de a Ii obiect sau material n vederea unei noi creatii biologice, mprejurarea c omul a devenit
om, adic subiect creator, datorit unei hot-rtoare mutatiuni ontologice, ar putea desigur s aib tocmai
semniIicatia c n om s-a Iinalizat evolutia, care procedeaz prin mutatiuni biologice, si c dincolo de el
nu mai e posibil o nou specie biologic, superioar lui. Acestei propozitii i s-ar putea da si o Iorm
ntrebtoare, prin ceea ce s-ar deschide cel putin o problem, care merit nu numai s Iie pus, dar care
cheam si toate eIorturile gndirii. Oricum, conceptia biologic a lui Nietz-sche despre supraom, ca o
posibilitate evolutiv viitoare, a Iost prea grbit cldit, Ir a se tine seama de singularitatea calitativ a
omului si de pozitia sa exceptional n natur. Dac omul ar Ii simplu obiect, punte, sau material, n
vederea unei noi creatii biologice (supraomul), nu pricepem de ce omul se maniIest n cel mai plin
nteles al cuvntului, si cu toat vigoarea imaginabil, ca un subiect cu destin creator, lund asupra sa
tragice si mrete riscuri si renuntnd chiar la echilibrul si securitatea Iireasc. Faptul c omul este un
asemenea subiect ni se pare mai curnd un argument c n om evolutia biologic s-a Iinalizat. Nici un
nou tip biologic superior nu poate s se desprind din om. Omul e un capt: n el potentele mutatiunilor
biologice s-au stins, Iiindc s-au realizat n ntregime, si Iiindc n el s-a declarat pe deasupra si o
decisiv mutatiune ontologic, Iat de care toate speciile celelalte au rmas pe dinaIar. Acestei
conceptii despre om avem latitudinea de a-i da si o Iormulare, s zicem, vecin cu mitul. Marele Anonim
nu ar Ii ngduit omului s-si iroseasc att de darnic puterile ntr-un destin creator si pe drumuri att de
primejdioase, dac el, Marele Anonim, ar intentiona s utilizeze pe om numai ca temei, ca treapt, ca
etap, pentru o nou creatur biologic superioar. O asemenea risip de energie si o asemenea abatere
de la planul suprem ar Ii intolerabile si de neconceput.
Cu aceasta am intrat ns iarsi n zone liminare si chiar n cetoase regiuni de dincolo, adic n
tinuturile de mare densitate ale misterului, unde gndul nu se mai poate misca dect mbr-cndu-se n
tceri rituale. Pasul se curm de la sine. Dar dac ne oprim, nu e din condescendent Iat de
avertismentele nencreztoare ale stiintei, ct dintr-un simtmnt de sIial, pe care ni-l comunic nsusi
peisajul transcendent, ntre contururile cruia, nevzute sau prezente, am naintat ca n divine Ialduri.
SatisIactia cea mai nalt, ce o dau explorrile IilosoIice, este tocmai aceea prilejuit de clipele
clarobscure ale unui trm de dincolo. Se povesteste c poetul, care pe vremuri descrisese iadul si alte
trmuri mrginase, umblnd pe strzile cettii sale, era artat cu degetul din partea trectorilor: ,Iat
omul care a Iost n iad". Desigur c poetul nu dduse pe acolo dect n imaginatie. Dar niciodat el nu si-
a luat osteneala s produc dovezile unui alibi, spre a dezminti degetele arttoare ale strzii. Tlcul
acestei reticente este poate tocmai acela c ntr-un anume Iel, numai lui nsusi stiut si de necomunicat,
poetul umblase totusi prin trmurile oprite.