La 16 ani dadeam autografe imaginare si ma prefaceam, in camera mea din Balta Alba, ca sunt pe scena.

Ore in sir! Zile in sir! Cu urechea ciulita sa nu ma auda cineva. Si nu oricum. Pe cele mai mari scene. Ma
imaginam facand televiziune. Urmaream obsesiv diferite scheciuri, citeam 10-12 carti de teatru si/sau
actorie pe saptamana si visand la asta cu ochii deschisi. Salutandu-mi publicul imaginar (pe bune!!!) si
zambind admiratoarelor.