GEORGE TOPARCEANU

SONET ESTIVAL


Din cerul mat, incovoiat pe zare
Ca un imens cuptor de portelan,
Un soare imobil si diafan
Trimite raze perpendiculare.

Orasul adancit ca`ntr-o visare
Cu tot aspectul lui cotidian,
E bantuit in fiecare an
De felurite boli imaginare.

Prin atmosfera plina de insecte,
Vin de departe adieri suspecte;
Se furiseaza molima perfida

Trag storul la fereastra si,de frica,
Simt inima cum mi se face mica
Cat un microb de febra tifoida.