CREION

Printre castanii pusi la rand

Bolnavii casca meditand
In vanata lumina stearsa,
De facla si festila arsa.

Ei se mai sprijina de viata

Urziti in sita firului de ceata,
Si-I sorb incet, in moalele parete.
Vazduhurile sure, de burete.

Ce cauta subt negura si frunza,

Tine sa taca-n lut si sa se-ascunza.

Mi-a fost candva si mie dor

De lucrul sufletului lor.