Sunteți pe pagina 1din 81

Ovidiu MăntăluŃă

Zidini
Editura Calliope
Bucureşti
DTP: ServSistem s.r.l.
Redactor: Ruxandra ChiricuŃă
Coperta: Vera Davidescu
Lector: Dorina Oprea
Zidini era o prinŃesă persană, care se amesteca
printre oameni, la mult timp după ce murise.
Am întâlnit-o pe când se destrăma, Ńesătură uscată şi
fragilă de vis cu realitate.
Am mai Ńinut-o un timp, întrebând-o cum e acolo, de
unde vine. Din frânturile pe care le-am aflat de la ea,
de neînŃeles pentru mine, vă împărtăşesc şi vouă.
Poate veŃi pricepe cumva, şi-mi veŃi spune şi mie.
Ovidiu
Editura Calliope
Bucureşti
Tel./Fax: 0216675278
Djin
Zidini
O floare uscată
De baltă
Pluteşti, tu, pierdută
În gând
O caldă uitare, înaltă
Mă cheamă pe cale
Urcând
Din văluri de raze, văd ochii
Smaralde cu aripi
Lucind
În valea tăcerii,Ya Wadi
Aud muezinul
Chemând
Allah, dă-mi putere şi astăzi
Să scriu o poveste,
Cântând
Povestea prinŃesei Zidini
Începe, acum, şi
Oricând...
7
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Reciprocitate 2
Vino Rubrica patimii,
Sânge fluid – simun şi deşert…
Şi ochii, de vară Setea Irisului ucigaş – qanat limpede,
AmeŃeşte-mă cu ei Eufrat….
Că vreau
Să iau Şi aşa, se scriu,
Ce-i al meu Papirus după papirus,
Din ei... VieŃile noastre
Înfăşurate, rugăciuni
Pentru Ra…
Ceai
Mesterul
Arabii beau ceai
Şi au cai Am ascuŃit o femeie, netedă, arcuită
Arabi Precum o sabie de Damasc
Am mângâiat nopŃi întregi,
Din lipsă de nisip, cu sufletul gol,
În ceaşcă îmi torn Fulgerul cald din ochii ei
Un pumn de timp Acum, cu o privire, cad geamurile
Amar Ńăndări
Şi taie
Şi te beau, deşert, Cugete tari, împietrite,
Pe tine De ucigaşi cu simbrie
În ceasuri pline Mă-ncearcă o ispită
De dor Sinucigaşă
Să mi-o împlânt, adânc, în inimă
Şi să trăiesc
8 9
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Lumina Inot
Mă Ńine treaz, ziua, S-a rupt zăgazul
Când te visez, De la iazul vechi, s-a rupt
Deschişi ochii Acum mă tem, şi mâlul greu
Tăi… Mă-neacă…
Dar, îndârjit,
Lumină noaptea, Mă lupt…
Ochi de ghepard
Verde, şerpuitor Prin apă, ierburi putrede şi cioate,
Şi cald Tu eşti ieşirea,
În viaŃa mea Eşti odihna…
Este Şi mă lupt cu toate
Cer… te-am primit,
Şi te trăiesc La Ńărmul tainic,
Tu şi eu,
La tine –mine
Lucruri nevazute Să ajung…
Se poate!
DinŃii de oŃel
Ai castorului, rozând Dincolo
Sub apă…
Dorul nevăzut Nu am fost
Al umbrei mele Vreau cu tine
De umbra ta
Aici,
Nu sunt,
Adânc şi umbră, Vreau cu tine
Iubito, Nu am, şi iau
E sufletul meu Pe cuvânt
Însorit De la tine…
10 11
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Mi-e frig De apă
Udate cu sângele meu,
De viaŃă Curs
Soarele cald Pe apă.
Departe, acolo
E rece ScaieŃii mândri,
Cu flori frumoase,
Vremea, e timp Stuful puternic,
Timpul, e ceas Adunat în mănunchiuri
A intrat în oameni, iar oamenii Şi furnicile toate
Nu-s Vorbesc, şi,
Mai ales,
Ascultă.
Rugaciune la balta
Iubire
Calea
E crucea Lui, Bibeloul
Îndreptată, De diamant
Sprijinită de vis Poetul
Şi luptă.
Pe raftul lui
Diavolul Cu ranga
Cu ochii Să-l spargă-
Plini Praf
De albastru L-a vrut
Cu faŃă de înger
Şi colŃii rânjiŃi Sar stele
În stânga ta. Printre stele
Te spargi, Satana, Şi raftul
În mii de cioburi łăndări
Aşchii...
12 13
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Iubire Şi nu mai poŃi,
Praf de stele Să pleci,de-acum,
Eşti nou Din mine…
Şi ne-nceput...
Numai
Negustorul
Astăzi, dacă
Avere de plumb, poleită cu patimi, Învie lumina
Brocarturi celeste, Ńesute nebun Şi tot e o zi
Fecioare bătrâne le-au brodat printre
lacrimi Numai astăzi
Şi eu, la picioare, umil, Ńi le pun Dacă învie
Şi ea
Acestea mi-s toate, şi-o viaŃă pustie Şi tot e o lume
Năluci sclipitoare, cusute-n tafta
Pe toate le dau, vreau în târg să se ştie Numai astăzi, noi
Pe toate le dau, pentr-o clipă De rostim,
De-a ta Şi tot o fericire
Goală, perfectă,
Nu poti pleca Tu...
În braŃele mele, O stiu,
Urma ta…
Nu poŃi pleca Şi fericirea
Cât lumânarea
În gândurile arse, A Ńinut
Cenuşa ta
Nu poŃi pleca… PereŃii reci, de-acum, în iarnă,
Mi-or Ńine, singuri,
Ce am schimbat în tine De urât…
Doar pentru noi
Rămâne 15
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
De ce huleşti acum, sărmane,
Că focul tău, vremelnic, n-a venit…
Un foc, vârtos, cel veşnic, Oare
Te aşteaptă…
Răbdare… şi vei fi primit! O flacără, ce am aprins, păleşte
Din ceara dulce, lacrimi de opal…
În flacăra cea vie, vlaga se-ofileşte
Cu visuri arse, smirnă şi santal…
Anotimp
Unei artiste Altar nebun, cu jarul cît e zarea,
Mă rog, fanatic, la scânteie,
O ninsoare de mai Aprinde, iarăşi, alinarea,
Şterge drumul spre tine Şi oi sufla, să te aprind, femeie!!
Vară, tu, fulgul, eu
Vântul, iarna Femeia mea, o flacără domoală,
Cu mine… Te-oi Ńine, cât mi-o fi puterea
Şi ars de foc, în palma goală,
Doar în viscol sunt eu Mo-i bucura, din nou, să simt durerea…
Parte rece de vis
Floarea caldă, pe ram
Zâmbet pal Oare!
De nicicând,
Neatins…
Te uiŃi în ani… nimic nu este
Aş gândi despre nori Să-Ńi amintească de trecut…
Dar tristeŃea-i cu mine Decât vreo două,
În zăpadă sunt flori Trei,
Şi zâmbesc, Neveste… de-a altora…
Pentru tine… Şi-un veac pierdut…
16 17
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Un veac de teamă…
Poate vine Poarta
A mea sortită, de demult…
Dar teama vine, dar şi trece…
O poartă închisă pare închisă,
Acum, tovarăşi, vreau să uit…
Nu-i aşa?
Scrâşneşte şi tace
Atunci când fugarul…
Pastila de sanatate Adăpost şi uitare, de lupul
Flămând…dinlăuntrul
Zidini: Lui
Ia în visele tale
O clipă din mine Poartă neunsă, poartă neunsă,
Şi trăieşte-o! Încet, te descânt…
Poartă neunsă, poartă neunsă,
Eu: O vrajă mai cânt…
Umbra ta zveltă
E atlaz şi dantelă
Pentru visele mele
Podul de miresme
Regale,
Unui cântăreŃ din Baghdad…
Iar clipele, perle
Clădit din visul iasomiei
Dar, cum aş trăi, oare
Şi al macilor ameŃitori,
O perlă?
Cu stâlpi adânc înfipŃi
Mai bine aş bea-o
În stânca păcatului
Într-o cupă de vin
De-a te şti….
Rotundă, şi tainică,
NăzuinŃele noastre,
Otravă dulce
BraŃe întinse
Şi chin
Prin fum de santal,
E perla ta
Seara, pe pod…
Se-ntâlnesc
18 19
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Reciprocitate De vite
Umblătoare
Ne câştigăm, Strivită
Din greu, zilnic, La pământ
Pâinea: De lumea
Unul pe altul Fără lume
Ştiută
Nu plângem Neştiind
Stăpânului
Rău Se roagă
Fără ură
Liniştea Spre viaŃă
Visarea vreodată Înflorind
În preŃ, şi-n De ploaie, vânt,
Răsplată Şi soare
Mereu Copita
Îndurând
Rugaciunea florii Pe mine
Crescută-n calea Mă ai,
Largă, O piatră de gât
SămânŃă Albastră, şi grea
De alint De gânduri prea
Se roagă grele
Fără vorbe
La ploaie, Şi credem că astăzi,
Şi la vânt Şi mâine - mărgele
De zile şi nopŃi
De vis şi de stele
De mine...
20 21
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Cand dormi,
De-ar fi doar cu tine
Aproape Printre gene
De stat Mă uit, ca să ştiu...
Mărgelele toate Un tainic Ued
Ar fi...
De-nşirat Prin ele
Să văd,
Doar soarta, de aŃă, Ca prin gard de nuiele
SubŃire ca tine Culoarea de cer, de izvor
M-o Ńine Şi de stele:
M-oi Ńine
Şi-om fi... Iubirea de jar
Şi-om trăi... Licărind printre pleoape
Nesperat
De tine, de mine,
Aici şi aproape
Sete de tine Să ştiu şi să pot
Şi să fiu...
Sunt Ńintuit pe crucea nouă, Şi să cred
A năzuinŃelor - ce dor,
Iubirea ta, un vas, cu rouă
E a dorinŃelor izvor… Abyaneh
Nu vreau ca lumea să cunoască Sunt părăsit
În mână, cupa când să vreau o iau Ca o fântână
Şi setea mea s-o huiduiască Seacă
Atunci când vreau, şi eu, să beau Mai sec, mai van
E doar deşertul
Mort
22 23
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
O umbră, un copac
Un cort Iar Noaptea
Un cântec trist
De beduin E nouă, e gând
Mă-neacă - de curând...
Cărarea
Privirea mi se-ntunecă, Prin visul
Şi iar Neclar - a venit
Mă tot gândesc
La mine Mirarea de tine, de noi
Şi la noi Mă pătrunde
Mai veche, mai vie,
Cum despletită CuŃit ruginit...
Alergai prin ploi
Şi eu, pe urma-Ńi Cărarea, mirarea,
Apa o sorbeam Şi frica de tine
Ai fost... De tulburea vreme
Ce ştii pentru mine
În soare
Ochii Din anii ce mintea
Cu ura, mi-i ardeam łi-au scris -
Să-mi uit Scrijelit
Privirea-Ńi verde
Şi să-mi treacă Rămâne doar visul
De-a şti, în neştire
De tine, de mine
De noi
De curând...
24 25
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Provincie
Şi nimeni nu ştie,
Largă Şi nimeni nu vine
E Toamna - părerea Nici eu nu mai ştiu
În care mă plimb, biet desculŃ, Şi-am uitat,
Sângerând Şi mi-e bine…
În tălpi, reumatic Rotund-portocală
Un gând fără gând Şi aprig ca marea
DesculŃ şi prieten E visul ce-mi dă –
La greu - oarecând... O parte din tine…
O boală de Toamnă,
Cu plânset de câine Visul
Flămând, pe la poartă
Gonit - ea, e Doamnă. Mă culc pe-un vis,
Ca pe un Ńărm,
SperanŃă decentă – aş fi De marea mare legănat,
Doar cu tine... Foşnind a peşti, a stridii şi a perle
Provincie largă: Şi de-nceputuri
DorinŃă - şi Toamnă... De păcat
Tu Iar visul meu, chemând chemare
E doar în visul tău
În palmele mele, Oh, mare…
Lovite de stânci, Foşnind a amintiri, târzii...
E marea ce-mi dai Oh, draga mea, chemând chemare
În suflet Vii…
Lumină
Rotundă, oranj -
Portocală deplină
26 27
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
3 Vizita Vorbesc la perete
Nem as paredes confesso…
Sângele gândului
Meu, te poartă prin lume… Şi el, îmi răspunde…
În cap, visul şi Memoria pietrei, tezaur sublim…
Soarele O piatră în suflet,
Şi gânduri în pietre
În inimă, puterea, Perete, prieten,
Ta, şi neodihna În braŃe te Ńin…
Noastră
În mâini, nervul cântecului - A nesti, plecare
Coarde, şi clape,
Şi mângîierile Aşa se conjugă verbul
Tale AbsenŃei
Tale…
Glasul, apoi, spre chemare
Şi umbletul, spre A clădi, iubire,
Căutare Este
Când vii…
În ochi, ultimii
Eşti Te ştiu, nu pleca,
Icoană, zâmbet şi Iris Apoi clădesc,
Otrăvit… Iubeşte-mă…
28 29
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Zodia calatorului Ucide-mă de trei ori,
Ucide-mă de trei ori
Am ajuns dincolo Eu o descânt, şi mor..
De deşertul în care
Sunt eu… şi tac Cu palma muşcată, cu sufletul
Bucuros cǎ nu Otrăvit, de-al scorpiei
Mǎ alung şi de aici Dor
Ca pe-un câine.
Fǎrǎ sǎ privesc în urmǎ
Arunc o speranŃǎ, Jocul cu serpii
Eşti tu…
Ai renǎscut din mine Şarpele e o pacoste,
Şi mǎ scalzi în iubire. Lumea crede că ispiteşte,
E amǎgire? Şi e trimisul Satanei, să şerpuiască
Existǎm? Prin gândurile crânguri,
Deşertul se-ngroapǎ Şi să ştie…
În verdele ochilor tǎi.
Am ajuns, ca sǎ nu Ei, bine, aflaŃi,
Spun, cǎ nici Şarpele,
N-am plecat…. Nu ştie nimic,
Ci doar
Jocul cu scorpia Vă mângâie mâna
Când îl prindeŃi
În palmă Ńin o scorpie,
Străvezie, delicată El, nu vă poate otrăvi
Şi letală… Mai mult decât puteŃi voi
Înşivă
Mă joc cu ea, îmi place felul Nici ispiti
În care, brusc, Mai mulŃi decât
Ucide… Evele voastre
30 31
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
LăsaŃi şerpii în pace E-o taina
Şi vedeŃi-vă
De păcatele Mult mai mare, decât
Voastre Pohti
Mortale Puterea
Mărirea, şi averea….
Calatorul Nebunii le doresc!
În arşiŃa de piatră, nu am teamă Să vezi în ochi uitarea,
Privesc spre orizontul depărtat De sine, şi iubirea
Fata Morgana dinspre el mă cheamă, Ce draga ta îŃi cată…
Cu văluri nepătrunse, de păcat Acesta dar regesc!
Să-mi cânŃi, şi eu să văd cum creşte Bogat vei fi, puternic
Livada de smochini, în vis În aspra astă lume,
Şi, rătăcind prin ea, orbeşte Te simŃi, iubit, iubeşte!
Să mor visând că te-am atins Doar asta-i de râvnit!
Chemare
Domeniul pasilor tai
Strămoşii mei,
Şi ai tăi, PoŃi să umbli la mine în suflet
Ne cheamă la dragoste Ca pe imaş
Să alergi liberă, fără se te împiedici
Strămoşii mei, şi ai tăi Sunt mândru că este atâta loc
Ne Ńin în braŃe, şi ne arată Liber
Unul altuia Sunt bogat şi plin
De paşii tăi dragi
Strămoaşa mea, tu,
Şi eu, strămoşul tău,
Suntem aici…
32 33
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Astă noapte m-a vizitat Îmi picură vara în carne şi ard
Moartea, şi în loc Mult mai repede
De bună noapte, mi-a mai dat Când m-oi isprăvi
Un timp, În loc de trup, voi fi
Să te iubesc O statuie de faraon
Şi vă voi privi, de aur
Din vară.
Pygmalion
Te chem pe tine, Apa
Care eşti peste tot.
Răsuni în mine Ascultă-mi gândul
Precum paşii singuratici Nenăscut încă
Într-o sală de aşteptare În el e cântec, e vânt
Te chem, chiar dacă eşti Şi pietre de râu.
Peste tot Tu însăŃi curgi, clară, peste gândul meu
Şi nicăieri destul. Mă spăl întru tine şi nu
Am să te-adun din pulberi Mă satur să te simt,
Şi-am să te clădesc, femeia mea, Copleşindu-mă, clară,
Ca-n ziua dintîi. Izvor al meu.
Timp Arte martiale
În vara asta au trecut Cuvântul, ca o sabie
MulŃi ani De samurai.
Fiecare clipă cîntăreşte Odată, şi-apoi
Greu, ca o picătură Tăcerea
De aur topit Din rană, sufletul curge,
Încet,
Pe pietre.
34 35
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Ploaia Daca
Hai, stai cu mine să aşteptăm M-ai consilia
Ploaia, care, după cum ştii Matrimonial
Vine de sus, ca şi copacii. Aş lua stâlpii
Când plouă, pot crede şi eu
Că sunt o picătură De telegraf
Şi o să mă zdrobesc La rând
De gâtul tău. O moschee
Albă
Despre Sparta
Şi cerul
Trecătorule, mergi şi spune În căsătorie
Lumii De veci
Că eu m-am învins aici
Neputând să trec Despre arheologie
De mine.
VedeŃi,
Acteon Aceste ruine
Datează încă
E ora la care De la naştere.
Regretul Dacă săpăm
Sună din corn Metodic
Câinii muşcă Observăm perioade
Adânc De avânt
Din vânatul zvâcnind Şi invers.
Vino, vânătorule, ToŃi jefuitorii
Ai milă Au pierdut
Ucide acest Câte ceva: mereu
Sentiment Acelaşi
Lucru.
36 37
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Noapte Mangai cuvintele,
Iubito, închide Şi Ńi le trimit, amorŃite
Fereastra din gând De duioşia mea
A intrat atâta frig
Între noi. La tine în braŃe,
Sunt cu sufletul desculŃ Încep să ceară,
Şi privesc Precum copiii... şi plâng,
Pe fereastră. Şi vor să le creşti
Tu, de fapt, nu exişti. Numai tu...
Este doar noapte
Şi frig. Mai sunt şi cuvintele sălbatice,
Care-mi scapă
Singure, după ce
Linistea mea Mă sfâşie
Pe mine...
Din braŃele tale
Va creşte ca pâinea, rotundă-n Acelea, feline perfide,
Cuptor Trebuiesc mângâiate...
Iar liniştea mea, neliniştea noastră Altfel, ele,
Un jar de tăcere, de visuri, Repede ucid
Şi dor
Eu vreau să te am, şi nu pentru mine Tot Tu
O lume întreagă să afle ce eşti
Izvor de tăcere, de cântec şi viaŃă M-ai născut…
Tu eşti pentru mine, Am auzit-o
Ferice că eşti Într-un cântec,
Frumos, ca tine
38 39
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Nu credeam în cântece, Ovidiu
De fapt, în mai…
Nimic important Exilul dulce
Gura
Nici acum nu prea cred, Ta…
În orice cântec
Ci numai Neştire
În numele tău… De piatră
Sânii tăi
Catam azi in viata BeŃie
Râsul tău,
A noastră Secret…
Precum calicii, la groapa
De gunoi
Ardere de tot,
Cioburi, şi lucruri
Deja sparte, Şi jertfă
De alŃi Bine mirositoare
Ca noi… E sufletul meu
Ulcică măiastră, De zei, primită
Cu flori de smarald, Şi-n vis.
Cine-Ńi fu soartă
Şi cine-Ńi fu
Cald?
N-o spune nimeni…
La piept eu o strâng
Să n-o ştie alŃii
Şi plâng…
40 41
P
ovestea
Arborele de vers
Plânsoare de vis
Închegat
Nu-s frunze,
Nici flori
Curg, zilnic, ucis
Pentru
Pneu, pentru cizme
Eu nu ştiu
CâŃi kilometri
De viaŃă
Vor purta
Ale mele
Negru de fum
Şi alte
Chimicale trăite
Vor da trăinicie
Şi vă vor duce
Neştiut
45
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Marginile Tinerete
Nu sunt, doar Timpul meu, timpul
O aparenŃă de zile Tău,
Ce curg Două râuri curate, curg
În sens invers
Clipa imensă, una
Şi nu încape Ne scăldăm unul, în timpul
În timp, Celuilalt
E a ta. Şi întinerim, pe zi
Ce trece
Lumina lina Ne facem semn cu mâna,
Şi înotăm, tot mai departe
Niciun sacrificiu… Şi tot mai tineri…
Doar ierburi, verzi
Şi lumină
Fara
Mielul de mine, Armâncei feată…
Pasc
Voi Paşti Cu poale de Pind,
Fericit De purpuri şi aur
Vii – umblet
Lumina mea, De piatră,
Care nu eşti Şi vânt…
Dar vei fi
Carmin şi Olimp s-au Ńesut
Pentru tine,
CuŃite se-ascut,
Fără gând...
46 47
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
În râsul tău tainic, un fir Ce-n poveşti,
De la Argo Bunica
Din lâna de aur O torcea
Chemând… Plângând
Şi dorm, netihnite Ierburi vălurite
Armate străbune - Ape şi limanuri
În deget, inel De smarald, smaralde
Strălucind… De iubiri
Iubind
Mate complicate Arde molcom vatra
Cu poveşti
Ardere Bunica
De toate M-a crescut
Fripte, de o toană Şi astăzi
Şi durere-n O sărut
Cot Tăcând
Goale şi superbe
ScârŃâind Dorothy Land
Hârtia
Când eşti copil
Ale tale multe Şi zboară
Bântuie De zahăr şi de cântec
Prin tot De lumi de basm
Cu stele, cu zâne
O fantomă vie Şi cu flori
Verde,
O rusalcă CăsuŃa vrăjitoarei
De sânge e murdară -
48 49
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Frumoasă, şi de taină Totuşi
Şi plină de comori... Se coc
Când eşti copil Erau vreodată,
Mai mare Unii ca noi
Ucizi Tăcând,
Şi scuturi Nefăcînd,
Visul Noapte de noapte
Copil Ucis,
Amare Şi aşa, dragii
Cireşele dobori Moşului
A curs o parte
Cireşele de Vorbe Din neistoria
Taifunul, vrăjitoarea... Omenirii
Ajungi...
Şi speri, speranŃa
Dorothy Land... Aroganta scorpiei
Cobori.
Neuronul meu, cel harnic
Versuri pentru tine,
Erau, vreodata Scrie
În papuci,
Lucruri nespuse Şi dor năvalnic…
În linişte, ele Scriu, şi versul
Sunt, aceleaşi Mă mângâiie…
Dintotdeauna
Stai cu mine, doar cu mine,
Erau, vreodată, Zise mândra, cu mândrie…
Lucruri Poezia lumii, toată
Nefăcute Sunt doar eu…
În liniştea tăcerii, ele Şi tu, m-oi scrie…
50 51
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Unei artiste Bradu-i verde, Hruşcă-i cântec,
Recitativ: Nimic nu mă sperie, decât Curge vremea, giuvaer,
Căldura elegantă, de foaier Mă prefac bărbat în casă,
De teatru Plâng şi beau, nimic nu cer.
Din jurul tău
Lume multă, târg bezmetic,
Năvălesc, adună, vând,
Dantele scrobite şi rochii de seară Pentr-o clipă de minŃire,
Şi vile ce fug, levantine, pe drum, De uitare şi colind.
Visare străină - Bagdadul de ceară
Gândesc în surdină - tăcere de fum… Anu-i nou, omătul veşnic,
Murdărit de roŃi în ger
Şi plin de sfială pe tine plimb ochii, Suflet alb, copilărie,
Căldură de teatru la tine-n foaier Roata vieŃii, pneu de fier.
E seara cu tine, şi-n foşnet de rochii
Iubirea mea plânge, mocnit şi stingher
Poveste de speriat copiii
Căldură de teatru şi vals la spinetă
DemenŃă deplină - să vreau să te ştiu A bătut viaŃa la uşă
Dantele de sârmă şi tuse discretă TristeŃe de lut, eretică, arsă pe rug şi
E iarnă, departe, demult şi târziu… rugată
La uşa unei cărŃi cu poveşti de adormit
Copiii, copilul de mine
Poveste din piata A adormit, iar sfârşitul
Am adus acum din piaŃă Cu lacrimi albastre, de mări nevisate
Bradul, verde, lerui ler De alŃii, de viaŃă
Mă prefac bărbat în casă, Se plânge
An de an, sărac, stingher. Cântarea
Din mine, bătrânul
Matroz
52 53
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Şi când credeam că mi-e bine ViaŃă curgătoare
La uşă, şi bate, să spargă să mor Tu
O poveste, arsă pe rug şi rugată
De mări nevisate de alŃii DrogaŃi de injecŃie
Cădem
Unul, peste
Palarierul nebun Altul
Ceai, lângă Duminica-n targ
Umbrela udă,
Reală, Flaşneta bizară
În chip de Alice… PărinŃi şi copii
Plimbare, şosea...
łara minunilor
Eu, ora, Pe bănci stau mirate
Oprite… Fecioare de piatră
Cu ochi de metal
Bea-mă… poate că vii! Şi de smirnă,
Ducesa face salată Ca ea...
Cu piper
Din sufletul meu Biserica vană, miros de tămâie
Şi flori veştejite
Jasmin şi santal.
Perfuzie
Prin cânt de flaşnetă,
Cristale de vis, Fecioare de piatră,
În vorbe Dansau despletite,
Solide Cu plete de piatră,
De flori
Şi de bal...
54 55
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Singurului dor Nici acum nu prea cred,
În orice cântec
Omul verde şi femeia Ci numai
Albastră, din ochi, cameleonic, În numele tău…
Îşi împrumută culorile...
Omul-codru şi femeia ca marea, Un scaun gol
Îşi foşnesc, şi îşi freamătă
Unul altuia, Un ceai aprins, şi o Ńigare stinsă…
Liniştea Atât rămăne, din absenŃa ta,
De-o zi…
Aşa îşi trăiesc, Prieten rău şi crud cu mine,
Unul Timpul,
Altuia: din culori, Mi te-a luat de ieri,
Şi din cer, Şi cine-o şti…
Şi din floare…
Unda
Tot Tu
Pe deal
M-ai născut… Apa se clatină
Am auzit-o Oare
Într-un cântec,
Frumos, ca tine Turmele pasc
Vorbele mele
Nu credeam în cântece, De soare
De fapt, în mai…
Nimic important Azi, în curând
Merge trecutul
La vale
56 57
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Tu, pe-nserat De-atunci, în balta
Urlă şi lupii Neagră
De jale De taină
Şi alint
Trist, eminesc
Şi-Ńi doresc Un lotus şi un iris
Tot ce vine Plutesc, şi mor
Şi Ńine Plutind
Urata cea frumoasa Seara de iarna
Frumosul cel Şi macină albul morarul din nori,
Urât Zăpada-i curată şi gerul străbun
Odată, Pe gard, înserarea atârnă comori
Pe o baltă Sclipiri de argint şi cântări de Crăciun.
Plutind, În geamuri de gheaŃă bunicii fac semn
S-a tot iubit Şi umbră, trecutul, te poartă pe fum
În sobe căldură cu suflet de lemn
Cu flori de lotus Omătul şi vântul se vaietă-n drum
Albe
Şi iris albăstrit Neştirea m-adoarme sub gândul pustiu
Mătănii de bine şi rău numărând
În păr, pe sâni În bradul cu daruri norocul îl ştiu
Pe buze Aştept o minune, cuminte, la rând
Cei doi s-au
Împletit
58 59
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Taina ta cea mare
Disectie Lui i-oi povesti
Ceasuri după ceasuri
Întâi, retina…observaŃi Mama te-o veghea
Tocită, se uita Când de frig te-oi strânge
După femei… Mama te-o-nfăşa
Profesorul îşi înghite Şi spre dimineaŃă
Evaluarea, şi el… Dorul s-o-mbuna
Inima Şi în braŃe calde
Inflamată El te-o legăna
Coronarian
Deh…
Studentele îşi dau
Coate…şi el Niciunde
Apoi, ficatul..mâncat
De vultur Nu poate, mai plin, şi mai larg...
Şi de nopŃi Ca la mine, în gând
Cu ea în Chiar astăzi, şi-acuma, chiar mâine,
Gând…nimeni Degeaba, mereu în zadar şi de-a pururi
Nu râde…şi ei vibrând…
Alt
Caz…e Dar, oare, s-or rupe
Comun Întinsele strune,
Nani, măi Mereu, neştiut, nepăsarea
Dormi cu mama dulce, Cântând?
Dorul îŃi alin
Printre palme curge Ecou în vioara de suflet
Şi de vorbă-l Ńin Răsună
Iar din depărtare Şi cere, cu râset,
Somnul bun veni Şi plânset
Nicicând…
60 61
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Linistea castanului Transfer
ÎŃi dau, îmi iei,
Cu flori roşii, târzii… Mai mult, mereu
Frumoase, rănite de moarte, Din mine,
De viaŃă şi de Ia!
Roşul lor,
Inutil şi totuşi, al N-am loc să trec
Lor… De umbra, paşii tăi
De tine
Tu, iubito… Atâta doar,
Rănită de moarte,
Floarea mea roşie Să-mi laşi
De toamnă… Puterea
De-a te vrea…
Sufletul meu Viata-joc
Din cuib, Letal,
În mâinile tale Nimeni
Frunza de vie Nu scapă
Crudă
Nu are umbră Credeam, şi nu
Stăm
Coji uscate Marginea
De ou Noastră
Ochi de tristeŃe
Înalt, pasărea În groapă,
Cheamă Dragostea
A moarte De circ,
Moare…
62 63
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Voiculescu Ne vom răsuci după
Soarele nostru
Un tată, al nostru, Şi ne vom împleti
În vreme durere, Rădăcinile
Zdrobit pentru viaŃă
Ai fost… S-o las, mi-e frică…
De lebădă, cântec, Nu te poŃi lăsa
De leac, şi mânie Pe tine
De dragoste, vatră Fără tine
Şi rost… Teme-te!
Te chem, azi, la mine, Că vine altul…
Odată cu Tatăl
Ce-n gând îmi clădi Eu sunt Altul…
Adăpost În fiecare zi,
Şi ne ridicăm
Acum, doar cu tatăl Pe noi
Din Ńărnă şi crânguri
Cu tine, cu El…
Sunt un fost… Iubirile mele,
Cosite,
Certitudini De somn
Moale
S-o tai, se strică… Înmiresmat
łie
Vom fi
Flori, cu tulpină Acum ştiu! Toată viaŃa
De oŃel viu Să-mi dormi,
Numai mie,
64
Am vrut… 65
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Iubire blanda , Asteptand pe Mosul
Marea, În seara deplină, e cald şi înalt
Şi clipocit de zări, Afară e viscol, Decembrie iar
Frumoase valuri, seara, Crăciunul mi-aduce o lume în dar
Cu roşiile maluri Din tolba cu gânduri şi cântec de psalt
Şi roşii aşteptări…
ÎngheaŃă pe sălcii argintul din ploi
În întuneric, plânge… Zăpada luceşte pe frunze de-arŃar
Se zbate ca să iasă… Lumina din sobă - o orgă de jar
Un freamăt şi un zbucium PereŃii se-nclină la umbrele moi
Şi-adorm, şi-aud
Iubirea La cântec de vânturi tăciunii tresar
Cum se frânge… Odaia călduŃă - palat de sultan
Rubine, safire, topaz de Liban
Visez, cum apa clară PereŃii de aur, Decembrie iar
În faŃa-mi se despică,
Toiagul evreimii Şi vântul de stepă mă ceartă amar
Mi te-a ivit… Aşteaptă pe Moşul, copilul tăcut
Pe tine În gând este bine, frumos şi-n zadar
Decembrie vine, un an a trecut.
Şi vine dimineaŃa,
Şi ceaŃa se ridică
Seara de iarna
Tu nu eşti, iar pe valuri
Un vânt, adie:
Şi macină albul morarul din nori,
Vine…
Zăpada-i curată şi gerul străbun
Pe gard, înserarea atârnă comori
Sclipiri de argint şi cântări de Crăciun.
66 67
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
În geamuri de gheaŃă bunicii fac semn Apoi, să ştiu,măcar,
Şi umbră, trecutul, te poartă pe fum O fărâmă
În sobe căldură cu suflet de lemn Din ceva
Omătul şi vântul se vaietă-n drum Sau cineva…
Neştirea m-adoarme sub gândul pustiu Şi ai venit
Mătănii de bine şi rău numărând Tu
În bradul cu daruri norocul îl ştiu
Aştept o minune, cuminte, la rând. Singuratate
Plouă
Amar Şi nu-i nimeni care să m-audă
Că plouă
Muzicant de plăceri, fugăritele, łi-aş spune Ńie
Ieri Dar umbrele
Ca mai an dondăneam Nu aud
Alăuta ciupeam Că plouă
Azi, prin crâşme, beteag, Atunci când plouă
BeŃivan cu toiag Cu adevărat.
Cu plânsori de senil şi nădejdi de copil Îmi aud
Ca mai an, ca mai ieri, Ploile, şi nu-i nimeni
Izgonit de păreri. Să m-audă
Că plouă.
Candva Sa ne jucam
Eram o floare Uite, vezi, sunt
Apoi, am vrut Cuminte.
Să ştiu, totul N- am dat foc
68 69
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
La zăpadă, nici la
Iarbă, şi nici De adormit copilul
N-am plecat.
Sunt tot aici, laolaltă Aştept să vină seara
Cu rădăcinile şi, Şi-n gândul tău
Dacă mă cauŃi puŃin, Să viu
Mă găseşti. Culcuşul tău, de tihnă
Dacă nu, ştiu eu Şi aşternut să fiu
Alt joc
În care nimeni nu găseşte şi toŃi Să-mi spui ce te frământă
Caută Şi nu Ńi-a dat azi pace
E un joc simplu, ca o pedeapsă Şi-apoi în sobă, focul
Pentru copiii maturi. L-o arde, scrum l-o face!
Şi când, în noapte, somnul
Încet la tine vine,
Somnul Să mulŃumesc lui Domnul
Că te-a făcut, pe tine
De ce să dorm, îmi spun
Pe bună dreptate
Somnul are partea lui Argatul
Din mine
Şi o să mi-o ceară Primăvara
Dacă mă doboară, o să-mi Are vară
Ia chipurile Şi munci
Din geam şi mâine De toamnă
N-o să mai fii.
An după an,
Din nou, anii fiind
Noi
Te voi iubi,
La fel,
Din noi…
70 71
Ovidiu MăntăluŃă
Iarna, ne vom preschimba
În cristale
De colind ceresc
Şi ne vom iubi,
Cu sufletul
Zăpezii
R ealul
72 73
Cant
Sunt
Şi gata, aceste
Toate
Se ard încet, molcom,
Cu mine
Frumos, duios,
Şi foarte
Tăios
Vie aceea, ce lumea
Că-i ViaŃă
Pleacă, la fel
Lăsând, de la mine
Frumos, important,
Şi mai bine
Din gandul
(pentru Smaralda alu` Tanti)
Grămadă
Strânsură
De pietre
Răsai
O nălucă
Pe drumul
Ascuns
75
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Achile şi broasca
Frustrare
Împart drumul nostru
În multe, prea multe
AdolescenŃii
Aproape-am ajuns
Au coşuri,
Eu, versuri
La pravila simplă
Bărbat şi femeie
Tu,
O apă de munte
Ai pistrui
Şi gânduri
Pe spate, şi
Au curs
Doruri,
Altele…
La vechea durere,
Să fii mângâiere
Dor de ducă
De tot şi spre toate
Am şi eu,
Nu este
Hai…
Răspuns
Inovatie
Fericirea
Nichita, pe care sunt
E ca o lecŃie
Gelos
De geometrie
łi-a sărutat
Un cerc fără capăt – eşti tu,
Talpa
O linie dreaptă,
Eu
Eu, îŃi număr
Pistruii,
Cînd linia dreaptă
Fără soŃ,
În cerc se învârte,
Şi ies
Sunt fără de capăt,
În număr par.
Într-una,
Mereu
76 77
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
CV, piatra Mining
De mormânt Urmez doar o urmă,
Plângi E mult prea de-ajuns
De-acum, văd filonul
Despletită te vreau Şi sap pe ascuns
łărancă
Bocind Sar arme din teacă
Sălbatic De-or şti că te ştiu
Cu unghia sânge
De soare, mândrie, La tine eu viu…
A mea,
Eşti
Eu Vacaresc
Motor termic łi-e foame, mi-i sete
De dulce amor
Scriu versuri Când dorul e foame,
De cristal, Iar setea e dor
Şi-n timp ce scriu, Mai tot ce începe cu tine-i sfârşit
Arderea mea, toată, Sfârşit sunt de patimi, de dor şi iubit
E a ta… La tine în braŃe, la tine în gând
Ajută-mă, Aş vrea să încep, să sfârşesc, fără rând
Şi ia-o,
Toată
78 79
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Cartofi şi răsfăŃ
Mancare cu dragoste O viaŃă pe băŃ
Un bâlci nesfârşit
Pui dragostea, pe scaun, Geamparale...
În faŃa ta
Apoi, amesteci, îndelung, privind CredinŃă, cu iz
Pierdut, în ochii ei verzi De putred şi vis
De rosmarin, busuioc, pătrunjel şi mentă, Împinge trecutul
Pui dragostea La vale...
În braŃe, şi
TradiŃia spune
Că, în gând…îŃi pui
O dorinŃă. Avem
O Ńară, la Ńară
O datorie
Lucrul judecat La banca
Din parc:
De mult prea Aceea,
DorinŃe De sub castani...
Fireşti
Înecate Plătim din greu
Un munte mutat Floarea roşie
Şi parale... De primăvară
Dobâdă compusă e dorul
Buldozer, beton Şi zborul
Nevastă de om De pasăre frântă
Cresc vile în loc
Şi taclale De multe ori,
Simt
Durerea în cot
Şi-atunci,
80 81
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Merg singur Sudalma
Printre lucruri, Pe câmpul ce brazdă
Lucrate Un om luptă-n soare
Cu lucrul netrebnic
Lucrătură de poartă Şi gândul lui sec
Fier forjat de Ńigani
Cu meşteşuguri E sec de nădejde, ar vrea
Străvechi, Alinare
Care închid Pe umeri şi şale
O mână ar vrea
Să-l ştie, să-l Ńină
Lili Marlen Atunci când icneşte
De istov şi muncă
Icoana pictată Doar dragostea – ea
Pe sticlă
Tu E singur, şi trage
La jugul ce-l arde
Un felinar În şale, în suflet
Uitat aprins Nici urmă – de ea.
În plină zi
Eu Din greu, o sudalmă
Lili Marlen Ivită pe buze
A plecat Se zbate să iasă
Aseară Ajunge - la ea
Natasha, Kalinka Sudalma-iubirea
Aiurea îngaimă
Eva Braun
La capătul
Dorm Lumii
Laolaltă Apune
Cu Anna O stea
Frank
82 83
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Am neantul acum
O Tanti În buzunar
Plătesc cu cardul
De piatră Tăcerii
În balta murdară
Ascunde într-ânsa
O alta, de preŃ Vine,
Oh, tanti! – severă Tăcerea, la mine
Cu trup de hetairă Dans, cu femeia
În turma băloasă De piatră
Smaralde nutreŃ În vatră, mai ard, eu
Şi scrumul, de piatră,
Smaralde, turcoaze, E rău
Şi Perla de Taină
Prin mâna nervoasă Tot răul din lume,
Din gând şiruiesc În vatră, adune
Menirea, trăirea
Oh, piatră din piatră Să ardă, venirea
Ascunsă de lume
Sclipeşte-Ńi în soare Femeia de piatră
Adâncul ceresc Dansează, nebun
În vatră, eu însumi
De scrum...
Tranzactie
Vreau să iau
Să dau
Ce-am furat
De la mine
Pentru tine
84 85
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Nu vrem niciodată
Injuraturile noast` Decât ştim că ele
Ne dor când noi,
Când Moaş`ta Oameni
Pe GheaŃă Dorim pe pământ
Iubea
Răstignită La Cel de pe Cruce
De duhul La Cel din Adâncuri
Zăpezii Strigăm cu mânie
Urla, învăŃând Şi ştim că ei sunt
Ea prima, în lume Dovezi de credinŃă
Văzuta-Ńi ursita Sudalmele noastre
Şi scâncetul viu Şi dorul de mamă
Când veneai,
Tu, la rând
Iar mumă-ta Ma uit
Sfântă
Ce-n chinuri La o reclamă
Te dete Femeie – o dulceaŃă
Atinsă nu este Pe plaja însorită...
De nimeni, La noapte,
Nicicând Te însori...
Cu patimă blândă Cu preŃuri explozive,
De cele prea sfinte Un target fără vină
Odoare din strană Cu crini, cu lotuşi
Hulim, adorând Iarna
Ce-ai adunat
Măsori...
86 87
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
N-ai minte
O dulceaŃă Pact sovietic
În loc de creier,
Mori... Un blid de mâncare, şi pace
Pe sâni
Un greiere de piaŃă Un bocet de jale,
Papirus, bani, valoare, Jelit, prin străini…
DispreŃ şi vânt...
Comori... O viaŃă senină, cu cerul
Comun
Murind, doar o clipă
Albastrul
Ne-veste Nebun
Beau un ceai
Prea real
Iasomie Parastas
IasoŃie
Iasonoi… La trecutul meu
Bocitoare,
Beau drumeŃii trifoi Te vreu…
Patru foi
De chindie Despletită de ploi
Veresie Cuvântând despre
Beau pe noi… Noi,
Cei de azi, cei de mâine…
Te voi…
88 89
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Ziua şi noaptea, pe brânci şi nesomn,
Piata si pepenii Cu examene picate şi repetenŃie,
Cu ruşine, regrete şi lacrimi
Îmi râd în soare pepenii verzi şi celelalte
specii, Ai înŃeles dragostea
Botezate regional cantalupi, lubeniŃe, Ta
harbuji Cu uşurinŃele specifice
Şi pepeni galbeni. Vârstei şi lipsei de
Eu nu râd în soare, e prea cald, şi apoi Lipsă prezentă
E prea recentă amintirea comunismului.
La o viitoare angajare, vor conta:
De ce nu pot aduna, ca într-un portofoliu ReferinŃele (în străinătate)
perfect Pilele (acasă)
Zăpada curată, aroma ameŃitoare de Şi urmele de foc ale durerii (în practica
pepene crăpat de vîrf)
Şi riscul nedefinit al dragostei, cum zicea Alege….
maestrul
Şi-aşa, am strâns toamnă după toamnă,
Aştept mahalaua veacului care va să vină, Se cladesc cladiri in parc
Iar veacul a venit, a venit şi mileniul:
Eternă piaŃă, mişto castraveŃii... Şuieră sirenele - sau ce-or fi
Tehnologic vorbind – la CET Sud
Pustietatea profesorului Peste plămâni de tutun
Se clădesc clădiri în parc
Te-am învăŃat Peste dudul vechi şi iarba udată de câini
Dragostea Noi marketuri răsar
Mea Vesele rânjind capitalist cu iz agramat
Pe care am învăŃat-o la frecvenŃă De Ńuică falsă de prune false de fals
completă,
90 91
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
CumpăraŃi, locuitori şi consumatori,
O viaŃă aveŃi şi o gaură
Lângă inimă Atelier
Cu o inimă trecutul pe care l-am
În inimă am casa Mi-am înfipt un cui
Eficient cu preŃuri pentru fiecare bă În inimă
nostalgic înapoiat... Nu doare atât de tare
Ca lipsa ta
Şi corcoduşii lui Vanghele şi brazii De inimă
dărâmaŃi de speculă Mi-am înfipt, apoi, un cui
Şi una şi alta nu se mai În cap
Se întoarce doar pământul sub buldozere Şi nu a atins toate gândurile
Şi morŃii în morminte, măăăi... Ce te cuprind, fiindcă în toate
Eşti
Zidarul Tâmplăria asta
Nu e bună de nimic,
Tot ce este O să încep
De trebuinŃă Altă
Şi de netrecere, ca la Meserie
Mărăşeşti…
Şi altă şi altă…
Voi clădi vremea, Nu sunt destule pe lume,
Ceasul, Şi tu o ştii
Voi împleti cu migală Meseria mea,
Clipele tale Eşti tu
Cu ale mele
92 93
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Branding Misiune
Un ceai Fără vârstă,
Real Cetate
Un De tihnă, luptă
Făr’ de tine Şi dor…
Atâta pot
Mi-e dor de mine De mine-i
Nici iasomie Doar
Vreau, în ceai Tine
Te beau…
Mi-e dor de tine Sara pe mall
Neam de Ńărani:
Branza Dealuri - malluri,
Bucium - Internet
Burduful de câine Şi jale…
Se zgârie
Curge! Cu Dânsa… Echivalentul, azi – jalea…
Belşug – oh, tu, scorpie, Tot ăia suntem,
Tigru… Cu Internet
Cu tine, te du… Cu tot!
Umil,…
Eu, patimii, mele Oda la Bobocica
Doar Tu
Eu nu-nŃeleg multe, Vânzătorul de ziare, din colŃ,
Durerea de tine Simpatizează cu România Mare
Eşti tu… Mai multă lume îl înjură pe primar
C-a tăiat dudul, vechi de 50 de ani
94 95
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Era, maică, de când viile – scrie staŃia
drumul dintre vii, să ştii că erau - Precum celebrii înaintaşi, admir oborul,
Şi acum au făcut market – dar au făcut şi Apoi poporul, şi, îmbucurat de alegere,
loc de joacă Aleg să fiu deputat.
Pentru copii, dar au dărâmat copertina Ca deputat de Bobocica, dragi (eram să spun,
unde tovarăşi...ptiu!)
Îşi făceau veacul boschetarii, şi beau Vă doresc întru mulŃi ani, drepturile omului şi
mereu,
Acuma dorm mai mulŃi în scara blocului, La mai mare, care cui le are
O fi bine, o fi rău? Prin Spania, Dania şi Germania
Cine ştie, să vedem, or băga oare Prin Creta, Helada, prin cimitir,
De alegeri Prin distilat din vin şi sictir.
Zahăr şi ulei cu reducere?
Curand
Bobocica
Nu vom mai avea ceasuri
În piaŃa cu nume de floare, Nici măcar
De precupeaŃă şi de verdeaŃă Unul, standardul
Vând babele din împrejurimi, Românesc
Intermediază romii, deh,
Politically corect. Ne prefacem
Clipele
Dar ele dor
Iau viaŃa în piept, îmi admir vecinii şi, De mici ce sunt,
Cu o ramură de busuioc la butonieră
(Aşa se spune, dar n-am, nici lavalieră) În pantofii tăi
Am pornit pe drumul de cale ferată De sezon
Al vieŃii, prin Bucureşti.
96 97
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Cursuri ID Fotogrammetrie
ViaŃa mea, viaŃa ta Inima mea, privită de foarte
Cursuri cu frecvenŃă De sus
Redusă Pare un relief brăzdat
Online, e bine De râuri-femei.
Ne vedem doar Când cobori şi încerci
La organizare, şi la înmânarea Să bei
Diplomelor Găseşti doar hăuri în care
ÎŃi juleşti
Nu vom spune că ne-am uitat Genunchii.
Unul la altul
Şi că referatele noastre
Sunt copiate, la greu, Despre traficul rutier
Din dragoste…
Mâini tandre, de tei
Surogate nocive Înflorit
M-au prins de ochi
Nu poŃi să arăŃi orbului În intersecŃie.
Lumina, iat-o, Nu ştiu dacă e roşu
Precum nu poŃi arăta Sau verde:
Ologului Oricum, accidentul
Drumul prin oase S-a produs.
PoŃi doar simula
Lumina cu o lovitură
Puternică
În cap,
Iar
Drumul poate fi
Povestit şi apoi
Pipăit cu faŃa,
Până la sânge. 99
Z
borul
101
Cocorul
El Cântă -
Legenda
Când moare,
De stol
DespărŃire
Căzând
E glasul din zare
Stăpân şi-ndreptare
Diiată, îndemn
Vajnic gând
Spre locul de unde
Din ou se va naşte
Un alt prinŃ cu aripi
Zburând
Cocorul, când moare,
Un gând îşi îndreaptă
Şi cântă, şi-ndeamnă
Murind
103
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Pasarea Nu are umbră
Coji uscate
De stânca De ou
Are gheare Ochi de tristeŃe
Şi Ńine
Valea Înalt, pasărea
Să nu cadă Cheamă
A moarte
Pasărea
Vis
Are gheare Vocabularul zborului
De mâine
łine calea Pasărea,
Care urcă E o altă specie
Ea scrie cu aripile şi vorbeşte
Păsările toate Cu vântul
Vor ceva
Zborul łipătul ei, pe înserat
Dorul Nu seamănă a spaimă
Şi cerul Ci a dor
Iar Ńărâna fumurie
Ce o doreşte în moartea ei
Sufletul meu Nu ştie să cânte
Pre limba ei
Din cuib,
În mâinile tale Pasărea mea, fii mândră,
Teme-te, dar zboară
Frunza de vie Zările te cheamă, şi cântă
Crudă Cu vântul, alunecos şi parfumat
De florile lumii largi
104 105
Ovidiu MăntăluŃă
Despre gaini
Te rog, nu fi
Ridicol,
Îmi spui.
ÎŃi răspund:
Ai văzut cum
Î
Moare
O găină tăiată?
În zbaterea ei nu-i
Pic de decenŃă,
ndoieli
Participă plenar
La moarte.
Sufletul nu-i decât
Tot o pasăre.
106 107
Betia
M-a cuprins
N-am
De ce vreau
Să iau
Ce nu e
Încă
Sau n-a fost
Din nou
Vreau să mai iau
De pe raftul
Gol
O femeie
Goală
Ca o sticlă
S-o văd
Şi s-o sparg
În sărutări beŃive
Ceea ce sunt
Se cheamă, simplu,
Nu
Un nu pentru altele,
Decât ştiam
Nici unul,
109
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Nici una Cu maine
Pe tine
Pe mine Eminescu, o zi
Pe noi Înnoadă
Trist
Abstractii Cu mine, zile
Alte
AbstracŃia mare, Cristal
AbstracŃia mică, De ametist
Încet, pe cărare
Trecea… Cu nodul de fiinŃă
Ce credem
Durerea mai mare, Limpezi
AbsenŃa
Mai mică O lină
Pe uliŃa mare, NeputinŃă
Vedea Oh, cale
De o zi
Ce vede, ce trece
Oh, da! fiecare O cale fără cale,
Alege, şi are Şi drum
Cerea… Fără hotar
Durerea mai mare, Un an,
AbsenŃa mai mică Acum, o clipă:
La fel, fiecare Nimicul
Era Iau în dar
110 111
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Adaptare Indoiala
BarbaŃii cred… da JudecăŃi de piatră, aşez,
Femeile… poate, Pe tine,
Zâmbind, maybe logic Ca pe-un mormânt…
Tu crezi, şi e noapte
Şi lumea e-a ta… Sper ca un nebun
Să le ridici, elegant,
Tu vrei să zici nu, Şi să mi le dai… de cap
Şi greşeşti, şi e noapte,
Scrâşnind, te opreşti Apoi, să-mi spui
Sperând, totuşi… Zâmbind, ca de-o glumă
Poate… Bună: Iubite, doare rău?
Şi pe mine…
Caine Şi să mă pedepseşti
Cu-n sărut
Flămând-sătul Ucigaş.
Tot
Ce tot, Luceafarul
E destul
Alfel, poveşti Era problematic
Câine murind, Erori strategice
Pentru gând Lumina-gândul
Sărutul razei
Nevoile-sâni,
Coapse şi frunze…
De-a binelea
112 113
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Alocarea speranŃei
Coş zilnic Logica moare
Măi…
Nevoi Prima,
Şi neamuri Dar nu se predă
La şcoală
Când însuŃi râzi
Sunt multe Cu colegul
În sinea noastră
Lucruri Silogismele curg
Fapte Printre bănci
Şi sensuri
Asa si asa
Pe mine le scuturi
Ca un scrum Iubesc
De Ńigară Iubirea mea
Zidită-n fire
Iară, pe seară
Am fost Şi dorul de smarald
Dacă-i rost Şi vis
Va mai fi De ea
O zi
Şi toate ca noi S-a prăbuşit
Voi În lumea mea
Trezire
Şi ochi, şi vis
În praf
Şi van
Aşa...
114 115
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
M-oi aduna Ştirea nu
Din nou Ştiu, nici voi
Ca totdeauna Pe-a voastră
Şi drumul sec, Incert e mai mult
Prin cele Şi mai rar,
Care dor Ca viaŃa
Pietrelor
Mai azi mai ieri
Ca sânu-Ńi Milenii…
Era
Luna Noaptea
Mai azi Are felii de pepene
Mai ieri Copt
Iubirile Pentru fiecare
Ce mor...
Nu dori coaja
Altuia
Nici nu stiu Precum nu
Dori
Mai, Întâi… Muşcătura de câine
Moartea valsează Cuvenită
Sublim, iar cerul Străinului
Nu pleacă
Fiecare, este
Tu, voi, sunteŃi În noapte
Egali, mâine O felie
Ştire… De singurătate
De minciună
116 117
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Şi de altfel Ochii tăi,
De loc În palmă… senini şi miraŃi
De trecere De ce mi se-ntâmplă
Copitele porcilor EvoluŃia
Ale cailor Stilului
Ale gândurilor E parte din arta
Calcă prin nopŃile noastre Contemporană
De minciună
Dor împrumutat Potcoava
De albastru, şi verde
Şi de când De - argint
Era, ca nicicând Calului meu, o bere
Ungher de alint
Nu dori să fi fost Gândului meu,
Nu dori să nu Durere
Şi nu uita
Să vrei La crâşma din deal
Răsăritul Nădejdile sar
La uşi, născocind
El singur, spală, Uitarea, doinind...
Şi iartă
Mă uit peste gard
Picasso La mine, cum ard
Cămaşa lui Nessus
Te desenez din memorie… Averea lui Cressus
Nasul tău, Iubirea, Tantal
Albastru, Şi suflet, Ńambal...
În locul sânului stâng
Ce greu… şi drag… mai este
118 119
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Tocilara Totuna
Nu-mi toci vieŃile mele, Am zis verde,
Microsecunde, Totuna
Prin voia profesorului luminii Am zis, zău
Sânului tău
Tăioase, vieŃile mele Zic într-una
Şi luciu cuantic Poate şi luna
SperanŃa Rotundă ca el
Totul se duce Mai zic, văleu
Gândului meu
La Dumnezeu, până Un gând de râs
La urmă Cu dinŃi de abis
Este firesc, El Mă-mpresură iar
Să aibă totul Preplin calendar
Fiindcă a făcut De zâne poveşti
Totul, conform contractului Şi tu...chihlimbar
IniŃial
Cu lumea Insectă, sunt prins
Noastră De veacuri închis
În dragostea ta
Care, după O gâză,
Autorii consacraŃi O stea...
Este un cerc
Al naibii de strâmt…
Tranzitie
În cercul acesta, sunt eu
Iată, eşti
Eşti tu
Şi multe alte, O bibliotecă a efortului
Felurite, şi colorate Nostru
VirtualităŃi, virtuale La subsol
120 121
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Eu, ros Când mă aude fluierând,
De şoareci Pe luncă,
Tu, numai marmură Ea tace, tăcând
Furată Cu încăpăŃânare
Şi aurul altora.
Două investiŃii Cassandra, dragă,
Neterminate De fapt, tu ce vrei?
Se luminează, deodată,
Vorbesc online Şi râde: să ştii!
Şi să taci, ca mine…
Cu zero
Parteneri
Şi luna… Ideal
Un cod binar Ceva, ce
Creează lumea N-am mai
Iar unul, una… Mâncat
Nu apar… online Consum exclusiv
Ceva
Ce n-am mai ştiut-văzut
Cassandra
InformaŃie
E prietena mea Ceva ce nu ştie
Cea mai bună, din Nimeni…
Vecini Noaptea
Când mă aude mergând Cu toŃii,
Pe drum, şi doinind, În nopŃile rare,
Ea tace, tăcând Murim de dor
ÎncăpăŃânat…
122 123
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Jocul cu Agni O părere
De-a mea,
łiganii ştiu totul… Fără rost…
Mai mult eu nu pot… Kaddish
Arsura, şi dorul,
Mă lasă pe drumuri, Pentru
Netot… Cântul
Mă joc iar cu tine De raze
Real, şi cumplit Ce-a fost…
Iasomie
Din ceai...
Nesfârşit Ancheta
La timp, soarta
Vine CredeŃi-mă
Zâmbind… V-am spus tot
... dar nu totul, Ce ştiu
Iubit… Nu am inventat
Nimic
Din tot ce-am tăcut.
Kaddish? Vă rog să-mi daŃi
Drumul
Pentru ceea Cel bun
Ce-odată, Am să ies din cuvinte
N-a fost… Şi-am să trăiesc
Kaddish… Decent.
Pentru schvnic-
Soldatul
Din post…
Kaddish
124 125
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Că asta
Vara noastra Adoarme
PoŃi dormi
Şi iarăşi aud trenurile Pe canale
łipând Sau pe satelit
Ca şi atunci, şi acum Dacă ai plătit.
Alergând Dormi pe televizor
Într-un vas de cristal Că Ńi-o fi
Am să sparg vara, să las Mai uşor
Trenurile Vei uita mai bine
Slobode. Ce va fi, totuşi
Mâine.
Cantec bastinas
Despre terorism
Am cântat la harfele iadului
Şi-am scăpat, Am încercat să captez
Mi-au mâncat peştii piranha inima Visele
Şi-am scăpat Să le îmbuteliez sub presiune
Mi-au ros termitele creierul, Şi apoi
Şi-am scăpat Să Ńi le arunc
Cine mai scapă aşa, să vină În faŃă
Că-i împrumut Cu un gest criminal.
Bricheta. Însă, au explodat
În mine.
Somnifer (reŃetă populară) E un risc
Permanent
Nani, nani, În această
Puiule Meserie.
Uită-te la
Reclame
126 127
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Demonstratie La verificare
Vamală.
Dacă doare, Îndoiala
Înseamnă M-a trădat.
Că este.
De aici, lucrurile se complică Despre relativitatea mai putin clasica
Putem face apel
La o altă teoremă Creierul unui tâmpit
Care explică Aflat în repaus
Cum doare, Contractă lucrurile
Sau la o a doua Pe direcŃia
Care admite NeînŃelegerii
ExistenŃa durerii, Lui:
Fără a o nega. Şi atunci
În final, Se bucură că
Pentru a fi MinŃile
Riguros, Ce se mişcă rapid
Plângi. Sunt în general
Nesemnificative
Despre mine El, tâmpitul
E mare.
Îndoiala
Ca un minereu Despre arheologie
Radioactiv
M-a pătruns VedeŃi,
În gând, Aceste ruine
În calcul Datează încă
În păreri. De la naştere.
Sunt ca o valiză Dacă săpăm
Metodic
128 129
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Observăm perioade Broadband
De avânt
Şi invers. Viteza noastră
ToŃi jefuitorii Zilnică,
Au pierdut De transfer, se târăşte
Câte ceva: mereu Dial-up…
Acelaşi
Lucru. Şi nu, şi da, şi zero,
Mult… zero şi unu... rar
Despre Sparta Hai să-l punem
Pe Unu… chiar
Trecătorule, mergi şi spune La început!
Lumii
Că eu m-am învins aici Te iubesc, precum iubesc toate lucrurile, pietrele
Neputând să trec şi gardurile... nu glumesc
De mine.
Solitudine
Timp
Eu, sunt mai mulŃi, şi nu ajung
În vara asta au trecut La ei
MulŃi ani Picături de Linişte, Acid sulfuric,
Fiecare clipă cîntăreşte În timpane
Greu, ca o picătură Picături De univers
De aur topit În ochi
Îmi picură vara în carne şi ard Şi mă ustură
Mult mai repede
Când m-oi isprăvi Alte locuri, ar mai fi
În loc de trup, voi fi Sufletul, Gol
O statuie de faraon La soarele
Şi vă voi privi, de aur Copilăriei
Din vară.
130 131
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Dumnezeu e în week-end
Tânjesc după o explozie Chiar El a zis: Duminica nu-Ńi va
Solară Tihni
Şi după o mare A făcut lumea
Caldă, bună Şi fără În lume sunt eu,
Ştirea nimănui Eli, Eli,
Lama
Vorbele mele, Sabahtani...
Goale şi ele, Inutile şi
Reci
Se usucă La soare La noi...
La vânt
Şi la întreg Vine toamna, crasmatic
Universul Şi vag
Precum Răsturnica,
Mi-am cerut iertare Pe-o coastă...
La dragoste,
Şi nu m-a iertat În lanul cu meandre, culese
Mi-am cerut iertare Cu drag
La duşmani Acum vine altul
Şi m-au uitat Şi-adastă...
Mi-e dor de un duşman Mă bucur de vie,
Prieten mi-e somnul Şi vinul fierbând
Cu monştrii lui aspri Cum fierb amintirile-n
Dar doarme fără mine Vine
Mi-e dor de moarte Te văd iar, în vară,
Soră scumpă Prin gând
Dar râde şi zice, Alergând
Sarcastic: Fierbinte şi dulce
Nu-mi trebuieşti... La mine
132 133
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Mainile tale Toamna
Sunt, pentru mine, Se numără
Un semn... Frunzele
Al sufletului tău Sărutate de vânt
Care mă atinge Cu aurul fals şi efigia ta
Pe buzele arse Ştearsă
Pe inima spartă
Ca piatra Le culeg, avar
Din carieră... Şi sunt, pentru o clipă
Printre îmbogăŃiŃii
Dragostea mâinilor tale TranziŃiei
Mă Ńine Spre niciunde
Şi vreau
Să-mi mângâi
Drumul, de inima spartă, Cinism
Cu ele...
Am nevoie
In loc de vis
De tine
Eu am şi mare Ca să mă
Şi nisip Uit
În suflet Am nevoie
În loc de o femeie, De mine
Draga mie Măcar
Cu împrumut
În loc de vis Cât despre
Eu am o cale Noi,
Vie La timpul
Şi vreau să vin Ştiut
Pe mare
Pe nisip,
Şi vânt...
134 135
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Chiparosul Rugaciune
De baltă
Unul este Dumnezeu
Mândru în inima mea
Toată nădejdea mea
Creşti
În El este
Ramuri şi fructe,
Pacea şi liniştea mea
Lumea
În El sunt
Am avut un vis
Când nu am nimic
M-am rugat să-l am
Îl am pe El
Şi să aflu
Şi în el sunt toate.
Ce sunt
Doamne, Iisuse Hristoase,
Şi ce se întâmplă
Arată-mi calea
Am aflat
Către Dumnezeu
Nu dispreŃui
Şi Sfântul Gheorghe
Un om
Care Ńi-a dat acces
Amin
La viaŃa lui
Interioară Pamant, ma iarta
Şi care a plătit
Cu toată viaŃa lui Când gândul urcă
Trecută Dinspre tălpi, în unghii
Şi viitoare Şi solul greu şi negru
Timpul În locul inimii
Pe care i l-ai dăruit, nu împrumutat Mă Ńine
Te voi iubi mereu pentru asta O soartă, şi un vis,
Apune
În gând,
Şi în rărunchi
Şi-n creştet
Noaptea
136
Vine 137
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Pământ, mă iartă Acolo unde noi,
Bun cu mine Mereu
Că m-ai lăsat, o vreme Ne retragem din calea
Şi mă Ńii Plânsului
Să fac, aici Şi a toamnelor noastre
Doar o mulŃime de Adunate
Prostii
Dar, vin la tine... Acolo, unde noi,
Copii cuminŃi,
Clădim, din nisipul mării
Ieri O viaŃă
Era toamnă... Deschisă
Şi primavara Viselor
Adăsta la uşa
Lor O viaŃă, o poartă,
Ei, cuminŃi, Şi tu...
Păşeau pe stele Eu, călător,
Şi culegeau durerea Tu, perpetuu miraj
Din tălpile sărutate Toamnă...
Adesea
În gând... Dar
Descantec de tristete... Iubire,
Gălbenuş de ou
Poarta viselor Curat,
E deschisă Şi lin
Pentru noi Cu soare, viaŃă
Ca să fim acolo Şi alint,
Te Ńin în palmă,
Ca pe-un dar
138 139
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Al meu: Spinos
Căldura ta
Şi gândul Sunt în locul
Cel senin Meu
Şi e-al meu
Singuratate Pe merit şi muncă
Asiduă.
Liniştea E un loc privilegiat,
E singură Înconjurat de spini
Fără noi. ÎnalŃi
Şi zvelŃi
Noi, singuri, Ca mersul tău.
Fără noi,
Aşteptăm Timpul meu
Liniştea.
Eminescu
Aştepta
De ce? Ştia
Tot timpul.
De ce... întrebă Aştept şi eu
Sorescu, prin glasul Timpul,
Lui Prometeu Oare,
Eu, n-am adus E-al meu?
Decât foc
De paie. Un fapt
Tu, gaz pe foc
Iar ceilalŃi, E NU
Restul de cenuşă Un discurs
E DA.
Tragem linie
Între da şi nu,
Între eu şi tu....
140 Un fapt.
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Unde Eu scriu zile si nopti
Fiindcă pleci,
Tu, ştergi -
Deşi nu ştii
Soarta de argint
Unde, ce şi când?!
Viu
Vreau să plec
În sângele meu otrăvit
Şi eu,
De ochii tăi
Tot acolo.
Vreau să curg şi eu
Acolo a plecat
Pe râu,
Şi el
Ca un cuib de barză
Către niciunde.
Golit
Şi uscat
Vreau să curg şi eu
Pe valea tăcerii
Strigat
Şi uitării
Este ceva
De lume
De ştiut
Dar,
Nu aştept, dar, parcă,
N-am ştiut
Aş aştepta şi eu
Să vină marea la mine
Este ceva
Şi să-mi astupe
De spus
Sufletul
Şi răspuns
Cu valuri
Şi strigat
Cu nisip
Şi Ńipăt de pasăre
Strigătul, totuşi
Albă
Nu ştie
Nu spune
Sunt, eu şi cu mine,
Nu răspunde.
Locuri neumblate
142 143
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Şi în care Gand
Paşii vieŃii
Aşteaptă PereŃii peşterii
Ecou Cu ocru
Dumneavoastră, voi Şi sânge
Tu De şopârlă
PuteŃi veni
SunteŃi invitaŃii mei În zale grele,
La căderea stelei Dor
Păstorului Mă paşte
De cuvinte Ascuns în grota
Nespuse Neagră
De păcat
... de lux
Cu ocru, roşu, negru,
În lumea în care trăim ViaŃa
A fi sărac e un păcat Fierbe
De moarte Izvor de peşteră,
A fi cinstit
Şi gând
E prostie
Mortală
Cusca de aur
Şi a fi OM
Azi
E un lux Fac greva foamei
Pentru care Pentru că vreau
Se plăteşte O cuşcă de aur
Incredibil Imaterială
De scump
Da face... În care să pot
Uita de mine
Întrebarea, jidovească, este... cât?
144 145
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
De tine De mi-am vândut, ca Iuda,
Şi de alŃii Tot aleanul
Să mă retrag Pe-un adevăr al lumii,
Cu eu Acum, ori niciodată,
Minciuna
Zăpadă Vreau s-o mint...
Roşu sângeriu
Sufletul meu Iubirea de altul sau alta
Încarcerat
Pictură neolitică. Începe, timid,
Pe tăcute
Ea, minciuna Şi cu spaima
Redescoperiri de sine…
Vreau cugetări
De puşcărie goală Şi atunci, cânŃi...
Din casa mea, cu gratii La un instrument
De argint Uitat, prăfuit
Şi pe care îl credeai
De aur bare Pierdut
La viaŃa mea, să fie
Le-aş da pe-o oră În podul cu vechituri
Deplină Ale bunicii
De alint În cărŃile de poveşti
Şi în sărutul
Un snop de datini, ruşine Liceenilor
Şi-mpăcare
MinŃită fără milă Da, vezi şi simŃi
Cu neamuri şi cu sfinŃi Că n-ai murit
Şi că eşti tânăr
Aşa, sau...
146 147
Ovidiu MăntăluŃă
Pur şi simplu, om
Cu spaimă,
Altul, alta,
Văd...
Şi atunci aleg:
A ucide, sau,
A pleca
Cei tari,
Pleacă...
de
Cei tiranici,
Crăciun
Ucid...
Ceva de neucis
Şi de neînŃeles
Ceva ce au uitat
Şi ei...
Că exista
În podul bunicii
În care nu mai au loc
Fiindcă
Au uitat parola
De acces,
Şi, noapte de noapte,
Au spart lacăte
Au jefuit
Şi au uitat să plângă
148 149
Uitare de Craciun
E seara... aceasta,
Ce-i sfânt, pentru mine
Nu ştiu
Dacă ştiu
Ce-i bun
Şi e bine...
Spectacol
Trecut
Crăciun
Al iertării
Uitare, în dar
În seara-nserării...
Crăciun
Fericit...
Urează
Urarea
IIsus cel Mărit
În suflet, uitarea...
151
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Mai Vino, Craciune Alb si mereu
Şi mîngâie visul Crăciunul
Copil obidit Cu tine,
Şi lacrimi Şi eu, ca şi tine,
Şi dor sunt eu...
Mai vino, Crăciune Şi eu, ca şi alŃii
Şi apără Scrisul Ninsoare pe gânduri,
Ce Domnul ni-l dete Şi frigul
S-avem ce-i mai bun... În lume
Şi eu...
Cuvinte şi cântec
Şi glasuri sfioase Căldura şi vremea,
Aud la fereşti Doar eu, pentru mine...
Şi mai văd Crăciunul, de taină,
Şi mai spun La noi şi la tine...
Mereu...
Niciunde, amarul
Să n-aibă crezare
Crăciune, Înscrisul
Şi visul, străbun...
152 153
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
De plăcintă
Mos Craciun De poame,
Şi dulciuri
Dă şi tace Colind...
Din dar
Viitorul Tăcut, dă şi iartă
Făcând... Greşalele noastre
Crăciun, pe Hristos
Un dar, Dăruind...
Dat şi gata,
Tăcut, construieşte, Asta-i sara
Lucrând... o zidire De colinde,
De gând... Lerui ler
Şi lerui Doamne
Un dar,
Dat în noapte, Am venit, cântăm,
Zideşte o cale A prinde,
Mergând... Glăsuim, voios
Colind...
O cale,
De aur Dăruind
Lichid, de poveste Se face Raiul
Să mergem, Lerui Ler,
Crăciunul Şi lerui Doamne...
Urcând...
Am venit,
Şi sus, Cu tot alaiul,
Lângă stele, Să vă dăm,
Miros Să vă-nnălŃăm...
154 155
Ovidiu MăntăluŃă Zidini
Colinde,
Va darui Fără număr,
Şi farmec
O absenŃă, Eu să fiu...
De vreŃi
Să nu mai fiu... Un fel de Alb
Iubire, Nu e doliu
ExistenŃă, Nici plângere
Chemare, Ci gândire
Şi rachiu... Cristal
Şi absenŃă albă
Din seară, către Zgomot alb, de fulgi
Uşă Care sparg auzul
De vreŃi, Păsărilor
Ca eu să ştiu Moarte
RugaŃi la vânt, Giulgiu de an,
Şi de viaŃă,
Mătuşă,
Poate fi un Crăciun
Colaci de fum
Giulgiu alb
Să viu...
De uitare a uitării uitate-n
Lanul de porumb
Şi sara de colinde,
Miros de lemn Nins,
Pustiu... Mort pentru acum
Şi mustind
Să ştiŃi - de-acu, De viaŃa apei
În noapte Albe...
Să vin pe fum, Cristale de existenŃă
Eu ştiu... Latentă
156 157
Cuprins
Zidini
Djin .......................................................................5
Povestea ....................................................................43
Realul ................................................................73
Zborul ...................................................................101
Indoieli .....................................................................107
De Craciun ...............................................................149
159
,,...............
Paşii vieŃii
Aşteaptă
Ecou
Dumneavoastră, Voi
Tu
PuteŃi veni
SunteŃi invitaŃii mei“
email: ovidiumus@gmail.com

S-ar putea să vă placă și