Manipularea prin mass-

media
 Informaţia
• Cuplul informare-informaţie
• dezinformarea - “negare” a informării sau ca o asimilare de
informaţii false, o intoxicare informaţională

• În opoziţie cu informarea, dezinformarea nu vizează cunoaşterea şi

poate fi nedeliberată, atunci când mesajele sunt transmise către
public de către neprofesionişti (amatorism jurnalistic etc.) sau
deliberată, implicând o strategie care are ca efect transmiterea unor
mesaje parţial sau total neadevărate, îndreptate spre anumite ţinte
relevante.
• Sub aspect neintenţional, sursele de mesaje sunt deservite de
neprofesionişti. Veleitarismul acestora sau diletantismul celor ce
transmit aceste mesaje pot servi la colorarea senzaţională a
conţinuturilor, cu intenţia de a stârni curiozitatea şi interesul unor
segmente cât mai largi de opinie.
 Gradul de pertinenţă
• cu care sunt prelucrate “ştirile”
• diversitatea enunţurilor, prin corelarea cu
un spaţiu (canal de comunicare) limitat de
inserare într-o situaţie informaţională
• selecţia mesajelor – omisiune
• practica uzuală mass-media
-distorsionare a mesajelor
• pot duce la dezinformare.
 Informatia, informarea
• scopul oricărui act comunicaţional este de
a transmite informaţie
• Informaţia - cantitatea de noutate ce poate
fi transmisă prin comunicare, fie că e
deţinută implicit de către o sursă, fie că e
generată de un sistem de decodificare şi
reprezintă o variabilă direct cuantificabilă a
procesului de comunicare
 tipuri de informaţie
• informaţia deţinută de sursă – ceea ce emite sursa în
plus faţă de ceea ce cunoaşte receptorul
• informaţia generată de sistemul de codificare – plusul
de informaţie datorat tratarii în cheia proprie emiţătorului
a unor evenimente cunoscute atât de receptor cât şi de
emiţător (analistul politic, comentatorul sportiv)
• informaţia transmisă mecanic – prezenţa mesajului ca
atare (no comment)
• informaţia datorată traducerii în semne a unui semnal
(eveniment) (verbalizarea senzatiilor, sinteza)
• informaţia nulă – redundantă
 Caracteristicile efectelor
comunicării de masa
• efectele sunt identice cu consecinţele
• manifestarea efectelor se raportează la orizontul
temporal : certitudini şi probabilităţi
• se produc la diferite niveluri ale realităţii sociale
• efectele acţionează asupra : opiniei sau
convingerii individuale sau de grup, organizării
instituţionale, societăţii sau culturii
• efectele au sens de acţiune în vederea
modificării, prevenirii, facilitării sau întăririi unei
opinii sau convingeri
• efectele sunt complexe si relative
 Tipologia efectelor
• după momentul manifestării
– certitudini – sesizabile
– probabilităţi - potenţiale
• după nivelul manifestării
• individuale – modificări la nivel personal
• de grup – modificarea sau alegerea reprezentărilor
comune
• societale – resimţite la nivel general
• instituţionale – schimbare în existenţa sau
funcţionarea unei instituţii sociale
 Tipologia efectelor
• după durata manifestării
– termen scurt - < 6 zile
– termen mediu – 6 – 30 zile
– termen lung - > o lună
• după modul de acţiune
– directe – expunere nemijlocită
– indirecte – prin intermediul terţilor (lideri, membrii grupului de
apartenenţă etc)
• după orientarea acţiunii
– efecte de activare a atitudinilor latente
– efecte de întărire – confirmare a atitudinilor existente
– convertire – schimbare de atitudine sau comportament
• după natura acţiunii
– de ordin cognitiv – schimbarea sistemului de cunoştinţe
• de ordin comportamental – influenţare, alterarea percepţiilor, a
conţinututrilor valorice
 Manipularea
• Manipulare mică – modificari mici, dar care pot fi urmate
de efecte majore (Ex: România 1992, criza artificială de
pâine – facilitarea importurilor – comisioane)
• Manipulare medie – modificări importante ale situaţiilor
sociale, cu efecte uneori peste asteptări (Ex:
experimentul lui Milgram; Revoluţia din decembrie 1998
– disiparea responsabilităţii prin fragmentarea actelor
genocide – neputinţa detectării vinovaţilor)
• Manipularea mare – influenţarii culturi în care trăieşte
individul (Ex: învăţământul – instrument de perpetuare si
înrădăcinare a conformismului, potrivit ideologiilor
curente).
 Persuasiunea
• Prin persuasiune înţelegem acţiunea de a
convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa facă
sau sa aleagă un lucru
• Este actiunea prin care autorul unui mesaj
sustine o idee, incercand sa convinga auditoriul.
• Persoana care ia decizia o face de multe ori pe
baza altor tipuri de argumente decât cele logice
sau cele logico-corecte, fiind convinsa de
„necesitatea” sau „importanta” aparenta a
acţiuni sau lucrului respectiv
 tehnici persuasive
• distorsiunea temporala
• influentarea persoanei-tinta - sa te comporti ca si cum
ceea ce vrei tu sa obtii de la aceasta, s-a si intamplat
• Este foarte util ca sa te referi la o decizie pe care
respectivul incearca sa o ia, ca si cum ar fi deja facuta
• vorbeste-i ca si cum ti-ar fi acceptat deja propunerea, si
ca i-ar fi facut chiar si placere
• asocierea de imagini placute cu folosirea timpului trecut
face ca propunerea sa fie irezistibila
 Principiul reciprocitatii
• consta in nevoia de a rasplati un favor, fie el
cerut sau nu, imediat dupa acceptarea acestuia
• aceasta caracteristica umana transcede orice
diferente culturale sau rasiale, indiferent si de
natura respectivului favor (care poate fi orice, de
la un simplu zambet pana la munca fizica sau
mici atentii)
• acest principiu este usor de folosit: ofera ceva,
si asteapta-te (sau da o idee despre cum) sa fii
rasplatit
• Principiul Reciprocitatii poate fi folosit abil pentru
a ne face sa ne simtim datori si sa consimtim
la cereri pe care, in mod normal, le-am fi refuzat.
• Interesant este ca obligatia de a ne revansa
exista si atunci cand cadoul sau favoarea nu au
fost deloc solicitate, lucru care permite
manipulatorului sa aleaga cadoul initial si felul in
care noi sa ne platim datoria.
• Mai mult, ne este extraordinar de greu sa ne
opunem unei astfel de actiuni chiar si atunci
cand intentia de manipulare este evidenta.
 Principiul angajamentului si
concordantei
• Oamenii vor face aproape orice incercand sa pastreze
ideile care sunt in concordanta cu cele pe care le-au avut
anterior
• Cand vor lua public o atitudine, toate actiunile ulterioare
vor fi in concordanta cu atitudinea manifestata anterior
• Comportamentele neconcordante produc tensiuni
psihice, pe care individul incearca sa le evite cu orice
cost; deci va face orice ca sa se arate solidar cu actiunile
sale anterioare
• Acest principiu este folosit de metoda "piciorului in
prag". Pentru a obtine realizarea unei cereri, este nevoie
doar sa lansezi mai inainte o serie de doua-trei alte
cereri mai mici, de aceeasi natura cu cea reala     
• Nevoia de coerenta ne impinge sa aducem "pe aceeasi
lungime de unda",credintele sau comportamentele
noastre cu ceea ce am zis sau am facut.
• Asa ca daca reusesc sa va determin sa va luati un
angajament cat de mic, de fapt am pregatit terenul
pentru a va face sa actionati conform cu spusele
voastre.
• Primul tip de coerenta este cea "publica".
• Un exemplu banal: de cate ori intr-o discutie ne-am
aparat punctul de vedere, chiar daca argumentele
interlocutorului erau superioare, doar pentru a pastra
coerenta cu ceea ce am declarat la inceput?
• De cate ori facem ceva care nu ne place sau nu ne
convine, pur si simplu pentru ca asa am promis?
• Mecanismul fiind asa de puternic, nu este de mirare ca
profesionistii manipularii profita cat pot de el
De ce Legea Coerentei este asa de
puternica?
• Pentru ca, daca imi retrag afirmatia facuta inainte sau actionez in
contradictie cu ceea ce am spus, imi pot pierde reputatia de om
serios si increderea celorlalti.
• Sunt insa persoane pentru care aceste lucruri nu sunt chiar asa de
importante (cu totii cunoastem persoane care obisnuiesc sa
spuna ceva si sa faca altceva).
• Dar chiar si pentru acestea exista o coerenta care trebuie
respectata, mult mai puternica: cea interioara.
• Coerenta interioara se refera la faptul ca eu nu pot actiona impotriva
imaginii pe care o am despre mine.
• Daca se intampla asa ceva, se produce o stare de disconfort psihic
(numita disonanta cognitiva), care trebuie rezolvata cat mai repede
• Asa ca daca eu reusesc sa ma folosesc de imaginea pe care o aveti
despre voi, pot sa obtin practic orice de la voi.
 Principiul atribuirii
• Oamenii fac frecvent unele lucruri pentru ca ei
cred intr-un anumit adevar despre ei insisi
• Un atribut intern al felului lor de a fi cauzeaza
anumite tipuri de comportament
• Daca cineva isi atribuie intern o caracteristica,
va face tot ceea ce este specific unui om care
are acea caracteristica
• Daca seful ii va spune angajatului ca il
considera o persoana competenta si care
lucreaza mult, angajatul isi va atribui inconstient
caracteristica de om care lucreaza mult, si se va
comporta ca atare.
 Metoda sarmantului
• in mod deschis oferi concesii
• manifesti dorinta de a asculta
• validezi ideile subiectului-tinta
• Acesta are libertatea de a decide
 Legea simpatiei
• Legea aceasta spune ca vom accepta
mult mai usor o cerere daca ea este
facuta de un prieten sau de o persoana pe
care o cunoastem si o stimam.
• In schimb, cand cererea vine din partea
unui necunoscut, disponibilitatea noastra
o sa fie in functie de cat de simpatica si
placuta ni se pare persoana respectiva.
• 1. Aspectul fizic Faptul ca persoanele cu
un aspect placut au mai multe avantaje in
majoritatea situatiilor vietii sociale este de
necontestat.
• 2. Asemanarea Avem tendinta de a
accepta mai usor cererile persoanelor cu
care ne asemanam. O sa-i ascultam
cu mai mare placere pe cei care sunt din
acelasi partid sau echipa, ori au aceeasi
religie sau meserie cu noi.
3. Complimentele
Descoperim aici niste dimensiuni absurde
ale credulitatii omenesti:
• dorim cu atata disperare sa placem
celorlalti (si suntem chiar stresati de acest
lucru),
• incat suntem tentati sa credem, fara sa
stam pe ganduri, toate laudele,
• indiferent de cine ni le face, chiar si atunci
cand sunt false, facute cu scopul de a se
obtine ceva de la noi.
• 4. Cooperarea Apreciem mai mult pe cineva
si suntem mai dispusi sa-l ascultam daca avem
convingerea ca munceste impreuna cu noi
pentru un obiectiv comun.
• Profesionistii manipularii stiu perfect acest lucru
si vor incerca sa sublinieze orice element de
interes comun (daca nu exista un astfel de
element, il vor inventa pur si simplu), pentru a
demonstra ca scopul urmarit este acelasi, iar
avantajul-reciproc.
• Abilitatea oamenilor politici de a proceda asa
atunci cand trebuie sa ceara sacrificii
poporului.
• 5. Asocierea de idei Daca cineva ne da o
veste proasta, suntem tentati sa-l privim cu
antipatie, desi nu are nici o vina;
• e suficienta simpla asociere de idei pe care o
facem (creierul pune automat in legatura doua
lucruri sau stari de care ia cunostinta in acelasi
timp, chiar daca nu aste nici o relatie logica
intre ele).
• Din acest motiv, fiecare incearca din instinct sa
se asocieze cu lucruri pozitive si sa se tina
departe de cele negative.
Legea "supunerii fata de autoritati"
• Dintre toate comportamentele automatice, acela de a
executa ordinele sau de a asculta sfaturile care vin din
partea cuiva aflat intr-o pozitie de autoritate are forta cea mai
mare.
• Ni se pare atat de evident ca trebuie sa ne supunem unui
ordin venit "de sus", incat acordam foarte putina atentie
acestui lucru
• Explicatia o constituie adevarata spalare a creierului la care
suntem supusi toata viata: acasa trebuie sa ne supunem
parintilor, la scoala - profesorilor, pe strada - politistilor, la
birou - sefului etc.
• Ca sa nu mai vorbim de educatia religioasa care ne spune ca
intotdeauna trebuie sa ne supunem lui Dumnezeu.
• Este foarte util pentru societate faptul ca cetatenii recunosc o
autoritate comuna si ca i se supun. Dar…………..
 Influentarea prin manipularea
intereselor
• Pentru a influenta, trebuie sa cunosti aceste
interese si sa spui lucruri care trimit la posibila
lor satisfacere.
• Continutul mesajului, centrat pe interesele
interlocutorului, "declanseaza" conduita dorita
prin intermediul unei stari interioare (trezirea
interesului)
• Este vorba doar despre o conduita de cautare a
satisfacerii interesului
• Veritabila explicatie consta deci in existenta in
stare latenta a acestui "interes" al ascultatorului
 A influenta
• inseamna a manipula contextele situatiei
pentru a crea sensul dorit
 Legea contrastului
• De ce o cerere formulata intr-un anumit mod
este respinsa pe cand aceeasi cerere,
formulata intr-o alta maniera este aprobata?
• Ce determina o persoana sa accepte dorintele
noastre?
• Si ce ne impinge pe noi sa acceptam dorintele
altora, deseori fara nici o placere si impotriva
interesului nostru, pierzind adesea timp si bani?
 Acțiunea legii
• Aceasta lege spune ca doua lucruri diferite par si mai
diferite atunci cand sunt puse alaturi sau, alt sens, un
lucru poate capata dimensiuni diferite in functie de
contextul in care este plasat
• de exemplu, viteza de 100 km/h ne va parea mai
mare sau mai mica, dupa modalitatea in care o
atingem: accelerand de la 40 km/h sau incetinim de la
150 km/h)
• patronul unei agentii imobiliare: "Pastrez mereu in
oferta 2-3 apartamente oribile la preturi umflate, in
oricare zona a orasului, si pe acestea le prezint clientilor
la prima lor vizita. Dupa ce vad aceste porcarii, casa
pe care intr-adevar vreau sa le-o prezint li se pare
minunata!"
 Dezinformarea
• Dezinformarea reprezintă orice intervenţie
asupra elementelor de bază ale unui
proces de comunicare, intervenţie ce
modifică deliberat mesajele vehiculate cu
scopul de a determina în receptori anumite
atitudini, reacţii, acţiuni dorite de un anumit
agent social
 Structura aparatului de
dezinformare
• De regulă, acţiunea de dezinformare
presupune existenţa unei structuri
sistemice alcătuită din : unul sau mai mulţi
comanditari, specialişti (planificatori şi
controlori), intermediari (agenţii de
influenţă) şi relee.
• Comanditarii – formează nivelul de
decizie. Sunt cei care concep şi
proiectează conţinutul mesajului, stabilesc
ţintele, atitudinile şi comportamentele
dezirabile care se caută a se obţine
• Specialiştii (experţii) – nivelul de elaborare
strategică. Reprezintă planificarea
profesionistă a secvenţelor tactice ale
dezinformării
• Controlorii – nivelul de legătură. Sunt aleşi dintre
persoanele ce stabilesc o relaţionare eficientă
între comanditari şi agenţii de influenţă. Ei sunt
“binevoitorii” care sugerează cine şi în ce condiţii
ar fi dispus să participe la dezinformare.
• Agenţii de influenţă – nivelul de propagare
penetrantă, releele. Indivizi care se bucură de
prestigiu în grupul lor şi care, datorită statusului
de prestigiu, vor ajunge să propage mesajul cu
eficienţă sporită. Aceştia sunt recrutaţi din rândul
liderilor de opinie, persoane cu prestigiu
academic, ştiinţific, cultural.
• Dezinformatorul este cel care dezinformează receptorul
(ţinta), dar acesta poate să fie diferit de individul,
structura, grupul, instituţia care doreşte dezinformarea.
• Tintele pot fi atât grupuri sau segmente ale societăţii, cât
şi indivizi, dar întotdeauna lideri, oameni ce pot influenţa
decizional grupul în care se află.
• Dezinformarea desfăşurată prin mass-media are cele
mai eficiente rezultate la nivel social.
• Efectele dezinformării depind, pe de o parte, de
caracteristicile tintelor (atitudine critică, personalitate,
nivel intelectual, aspiraţii etc.), iar pe de altă parte, de
posibilitatea sau imposibilitatea de verificare a
informaţiilor vehiculate.
 Intoxicarea
• Forma de dezinformare, intoxicarea consta in
suprasaturarea surselor cu informatie falsa, in
blocarea canalelor de comunicare cu mesaje
mincinoase, diversioniste fie pentru a pregati opinia
publica pentru o lovitura de proportii, fie pentru a
discredita un mesaj corect asteptat.
• Instrumentele sale de baza sunt zvonurile, barfele si
comunicatele tendentioase.
• Intoxicarea este operatia de "anesteziere" a publicului in
scopul acceptarii unei diversiuni majore sau pentru a-l
face neincrezator, ostil in fata unui adevar care urmeaza
a fi comunicat.
 Zvonul
• Zvonul reprezintă o afirmaţie prezentată
drept adevărată fără a exista posibilitatea
să i se verifice corectitudinea.
• Zvonurile care sunt lansate în circulaţie
au o funcţie dublă :
• funcţie explicativă
• funcţie de atenuare a anumitor tensiuni
emoţionale.
 legi de transmisie a zvonurilor
(Allport)
• legea sărăciei (a nivelării) – pe măsură ce
zvonul circulă, el tinde să fie tot mai scurt, mai
uşor de înţeles şi de relatat.
• legea accentuării – anumite detalii se vor întări,
dobândind loc central în semnificaţia acestuia
• legea asimilării – informaţia se conservă şi se
reorganizează în jurul unor motive centrale.
Asimilarea se poate face la tema centrală, prin
condensare, anticipare sau prin stereotipuri
verbale.
 condiţii esenţiale de formare și
circulație
• credibilitatea zvonului (poate şi a sursei etc.)
• aparenţa de adevăr (ca un zvon să circule mai mult
trebuie să aibă totuşi un miez important de adevăr)
• dezirabilitatea conţinutului informaţional (dacă zvonul
este indezirabil, există posibilitatea blocării lui)
• Pentru public, zvonul evocă ceva misterios, aproape
magic. Zvonurile cresc, zboară, serpuiesc, mocnesc,
circulă.
• Circulaţia zvonului apare ca un sistem de canalizare a
fricii şi a incertitudinilor în faţa unei situaţii ambigue. Ea
este corelată cu forma, cantitatea, calitatea şi
credibilitatea informaţiei oficiale sau formale.
Modurile de manipulare specifice
televiziunii
• Manipularea prin imagine
• Manipularea prin filmare
• Manipularea prin montaj
• Manipularea prin comentariul din off
• Manipularea prin paginatie
• Manipularea prin omisiune
• Manipularea prin zvonuri mediatice
• Manipularea prin cenzura
• Manipularea prin procedeul "a ascunde aratind"
• Manipularea prin charisma
• Manipularea prin jurnalisti
• Manipularea prin mijloacele non-verbale de comunicare
• Exista trei elemente principale care
concura la realizarea manipularii in cazul
diverselor productii de televiziune:
• a)Moderatorul
b)Compozitia platoului
• c)Scenariul (discutiei/emisiunii)
 Moderatorul

• Primul nivel la care poate incepe manipularea

este cel al moderatorului.
• Interventiile acestuia sunt vazute ca fiind
constrangatoare
• moderatorul impune subiectul/tematica de
discutie,
• da si ia cuvantul invitatilor, le acorda acestora o
importanta diferita ce poate fi observata prin
elemente de comunicare non-verbala (tonalitate:
ton respectuos, dispretuitor, politicos, agasat
etc).
• O alta strategie de manipulare care poate fi
abordata de moderator este mimarea lipsei de
timp; el se foloseste de ceas pentru a lua
cuvantul invitatilor sau pentru a-i intrerupe
tocmai cand se ajunge in miezul problemelor,
astfel pierzandu-se esenta si chiar scopul
dezbaterii.
• Cu cat un moderatori sau un lider de opinie are
o credibilitate mai mare si un statut social mai
ridicat (conturat de nivelul de salarizare,
frecventa participarilor la talk-show-uri, numarul
de relatii cu VIP-uri etc), cu atat discrepanta
dintre el si un invitat mai putin cunoscut, chiar
daca este expert intr-un domeniu, este mai mare
 Compozitia platoului

• Exista indivizi care nu sunt invitati de nimeni,

precum si persoane care refuza orice invitatie.
• Modul in care este alcatuit cercul de invitati
influenteaza inconstient modul de perceptie al
telespectatorilor, absenta unuia sau a altuia
dintre reprezentantii vreunei parti aflate la
discutii avand o mare importanta in constructia
perceptiei privitorilor
 Manipularea prin prezentarea
dezechilibrata a partilor
• Compozitia platoului ar trebui, teoretic, sa ofere
imaginea unui echilibru democratic intre parti.
• Uneori insa, dreapta si stanga prezentatorului
sunt folosite in scopul de a simboliza Dreapta si
Stanga politica,
• iar daca aceste doua parti nu sunt egal
reprezentate (fie la inceputul emisiunii, fie pe
parcursul ei se aduc mai multi invitati si
sustinatori de una dintre parti),
• se produce o deformare a perceptiei in favoarea
uneia dintre grupari, distorsiune influentata nu
de calitatea ci de numarul invitatilor sustinatori
 Scenariul
• Scenariul, pe baza caruia moderatorul conduce
dezbaterea/emisiunea si arbitreaza partile poate
sa fie stabilit inaintea inregistrarii (caz in care
calitatea discutiei poate fi afectata, incorsetata
de rigiditatea scenariului).
• Nici cealalta optiune nu este, insa, lipsita de
riscuri; in cazul in care moderatorul isi traseaza
scenariul in linii mari in urma discutiilor
pregatitoare cu participantii prezumtivi, prin care
lasa loc si improvizatiei sau exprimarii libere in
timpul emisiunii
 Manipularea prin mijloace non-
verbale de comunicare
• Principalele instrumente ale manipularii in
dialoguri si negocieri sunt vocea, privirea,
gesturile, pozitia corpului (postura),
distanta si buzele.
 Impactul
• pe care elementele comunicarii il au in cadrul unui dialog sau al unei
dezbateri este urmatorul:
• cuvintele au posibilitatea cea mai mare de control, insa au impact mai
scazut fata de celelalte elemente;
• tonul vocii are un impact mai mare in cadrul procesului de comunicare iar
posibilitatea de control este medie;
• simbolurile non-verbale au impactul cel mai mare in desfasurarea
comunicarii interpersonale dar si posibilitatile cele mai reduse de control.
• Atat limbajul trupului cat si metalimbajul (cuvintele si expresiile care pot
releva adevaratele atitudini si ganduri ale unei persoane) pot trezi
instinctul, intuitia, "al 7-lea simt", presimtirea ca vorbitorul nu spune ceea
ce gandeste.
• Metalimbajul permite indivizilor sa ii manipuleze pe altii fara ca acestia sa-
si dea seama.
• In conversatiile directe, efectul maxim al cuvintelor nu depaseste 7%.
• Se spune ca noi auzim jumatate din ceea ce se spune, ascultam cu
atentie jumatate din ce am auzit si ne amintim jumatate din ce am ascultat
 Jocul de putere dintre moderator-
invitati
• Scaunele
• Forma mesei
• Dispunerea spațială a invitaților
 Funcţiile retoricii

• 1.Funcţia persuasivă se axează pe diferite manierede a convinge un auditor:

• -seducţia ca scop şi efect al retoricii;
• -demonstraţia care ţine de domeniul ştiinţelor;
• -argumentaţia din perspectiva logicii dar strâns legată de retorică;
• -manipularea ca zonă aflată la intersecţia psihologiei cu sociologia şi
lingvistica

2. Funcţia hermeneutică este privită ca o interpretare continuă a retoricii

adversarului.
3. Funcţia euristică se referă la faptul că retorica propune soluţii în cazul
problemelor care nu permit circumscrierea în tiparul certitudinii.
4. Funcţia pedagogică, explicativă, critică priveşte retorica în calitatea sa de
disciplină al cărei studiu permite descifrarea şi elaborarea textelor literare sau a
discursurilor.

– activitate în două etape : prima, cea a demontării discursului public (politic,

publicitar, mediatic)
– a doua, a remontării şi generării din perspectivă retorică a textelor.
 MANIPULAREA POLITICĂ
• Mitul Eroului Salvator
• Mitul Conspirației
• Mitul Vârstei de Aur
• Mitul Unității

• Relațiile publice pot manipula dacă sunt

defective de scop sau au un scop ascuns,
dacă ascund intenții și agende personale
 Elemente constitutive ale
manipulării
• Existența unei surse – individ, grupare
• Emiterea de informații-mesaj
• Public avut în vedere
• Scop ascuns, diferit de cel asumat de
sursa
• Proceduri specifice – conferință de presă,
interviuri, dosare media
• Existența unei scheme de organizare a
informației
 charisma
• Șarmul personal
• Comportament moral
• Competență
• Har, iluminare, inspirație
• Capacitatea de a da speranțe de viitor
(garantarea bunăstării, responsabilitate)
• Capacitatea de reprezentare și identificare
colectivă
 Mesajul de campanie
• Se construiește pe nucleul strategiei de
imagine
• Este însoțit de concepte secundare
• Este convergent cu personajul, programul
și politicile propuse
• Evaluarea șanselor de succes
 șanse succes
• Credibilitatea mesajului
• Climatul de opinie
• Liderii de opinie din comunitate
• Folosirea de mesaje extrase din experienț
publicului
 Constante campanie imagine
• Mesaje care vizează bucla de feed-back
• Obiective, strategii, tactici
• Crearea de poziții sau nișe în opinia publică
• Respectarea etapelor de campanie
• Dramatizare – participare simbolică a publicului
• Apeluri unificatoare
• Transmiterea în lanț a viziunilor
• Construcția credibilității