Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
WWW - Formula-As - Ro - La Portile Primaverii. Floarea Norocului, Lelea Catarina, Fata Padurii
WWW - Formula-As - Ro - La Portile Primaverii. Floarea Norocului, Lelea Catarina, Fata Padurii
Asul de inima Lumea romaneasca Medicina naturii Spiritualitate Enigme Sanatate Medicina populara Cauta
Accente
Recomandari Societate
Asii adolescentilor
converted by W eb2PDFConvert.com
inima buna cand te duci sa cauti Floarea asta. Pune-n cos ceva de merinde si o oieguta
de horinca, nu multa, numa" atata cat sa rada paharale cand li-i umplea. Si sa te duci
dara in padure cu mare veselie si cand ai ajuns acolo unde stii tu ca ai afla-o, apoi
pune-ti straita jos, stai si te hodina si gandeste-te pentru cine si pantru ce-ti traba sa
scoti Floarea. Te iei apoi si te duci sangura, fara sotai langa tine, pa carare, pantre
copaci, te faci sa te preumbli, dara ochii sa-ti hie ca furnicile, sa fuga pa langa copaci,
pa langa tufe, pa sub zmeurar. Iara cand ai aflat-o, sa nu te pui s-o si culegi. Mai intai
da-i buna zua, da-te mai aproape de ea si pretaluieste-o. O lauzi, o madaresti, vorbesti
cu ea, ii spui de ce ai venit si pantru cine si numa-ntr-un tarzau o scoti din pamant, dupa
ce te-ai gandit ase cum t-am spus. Sa te gandesti la un lucru bun cand o tragi din
pamant, sa n-o smulgi cu rautate si sa n-o trantesti oareunde ca nu-i lucru bun aiesta.
Sa fii cu inima buna catre cela pentru care o scoti din pamant. No amu, sa-ti mai spui
oarice: dupa ce-ai luat-o, uita-te bine la ea, intoarce-o pa tate partile si ii sti cum va fi
anul care vine. Daca are doua radacini, apoi poti sa stii ca omul la care te-ai gandit si-a
aflat dragut ori, daca-l are, s-a insura ori marita. Daca are trei radacini, apoi a face un
cocon, iara daca are o radacina rupta, apoi rau lucru ii acela, ca s-a bolnavi rau, ori a
muri. Ase ca treba sa lucri cu mare grija cu ea, ca-i lucru tare gingas. Si-apoi sa mai stii
ceva: dupa ce te-ai vazut cu Floarea in mana, cinsteste-o, du-o acasa, pune-o la loc bun
si curat ca sa fuga nacazul de la tine. Ase stiu de cand m-o facut mama. Ea era mare
mestera in treburi de aiestea. Da" tat de la ea mai stiu ca norocu" omului ii ca floarea,
creste si infloreste numa-n locuri alese, la oameni cu credinta. Degeaba umbli dupa el,
ca nu-l poti prinde, el vine numa" cand vrea el. Ase si cu Floarea norocului, pa care
aceia care n-o cunosc nu dau nici doi bani. Ea sta cuminte, pa marginea drumului, pa
langa copaci, si nu s-arata la tata lumea, umbla pan lume, pantre oameni, pa alte
meleaguri si sa opreste acolo unde-s oamenii mai de ominie. Amu, pana una, alta, n-am
ce-ti mai spune. Norocu" meu sta in padurea asta de langa casa. Am scos Floarea
norocului pantru multi oameni de p-aici. Pana oi gasi-o pe a mea, imi petrec zalele
culegand buruieni de leac. Iara cand oi afla-o, oi sti la ce sa m-astept. Dara pana atunci,
ramai dumata sanatoasa si sa ai noroc bun." Fata padurii Niculaie se tragea dintr-o
familie cu opt copii. Tatal lui a fost popa. Popa sarac la oameni saraci. Niculaie a lucrat
la mina si a murit tanar. Intr-o zi, a vazut-o pe Valva Baii si de-atunci n-a mai fost om
intreg. A zacut cateva luni si, cand a vazut ca-l pierde, nevasta lui, C atarina, l-a culcat
pe naframa alba pe care a purtat-o la nunta. Naframa era din matasa moale si-i racorea
Publicitate ranile ce i-au aparut pe spate de atata stat in pat. C and a simtit ca moare, Niculaie i-a
facut semn C atarinei sa-si ia naframa de sub el, si-a luat ramas bun de la ea si de la
vecinii care stateau pe laita si asteptau si s-a intors cu fata catre perete.
Ilie se tragea dintr-o familie cu sase copii. Tatal lui, Niculaie, a fost miner. Miner sarac
ca toti minerii. Ilie a lucrat si el la mina si a murit tanar. Intr-o zi, i s-a parut ca vede
sclipind o luminita ciudata la capatul galeriei. S-a luat dupa ea si s-a tot dus, s-a tot dus,
fara sa se mai poata opri. Luminita aceea mai traia inca in ochii lui si cand l-au adus
ceilalti acasa, la nevasta. Din ziua aceea, el n-a mai vorbit, a zacut cateva luni pana
intr-o zi cand s-a imbracat curat, s-a intors cu fata catre fereastra. In ochii lui deschisi a
incremenit padurea inmugurita de martie. Cele mai citite articole
Si Lila se tragea dintr-o familie de mineri. Tatal ei, Ilie, a murit tanar ca si bunicul,
Niculaie, care a murit si mai tanar. C and a implinit zece ani, Lila s-a imbolnavit rau, nu
mai putea respira, nu-i ajungea aerul, parca i-l fura cineva, apasand-o pe gat. Intr-o zi Sanatate
de sfarsit de septembrie, Lila s-a dus la marginea padurii cu mama ei ca sa adune feriga
Spiritualitate
uscata si tarsa pentru saltele. Atunci a vazut o femeie inalta, cu un cap tare mic, intr-o
tufa de aluni. Femeia purta o rochie albastra si aveabuzunarele pline de alune. A Strabunica stie tot
chemat-o pe Lila la ea, i-a dat alune si i-a spus sa manance in fiecare zi alune si nuci ca
sa-i treaca boala aceea. Apoi femeia a intrat in padure, tragand dupa ea rochia albastra, C osul cu targuieli
plina de scaieti si de frunze uscate.
Bunica i-a spus ca femeia aceea a fost Fata Padurii si n-a mai lasat-o sa plece singura Sub lupa
de acasa. Dar Lila isi lua cucul verde de lut, si-l agata de gat, sufla de doua-trei ori in
ciocul lui si fugea in padure in fiecare zi. Nu se temea de nimeni. Stia ca acolo, printre
copaci, e femeia aceea buna care are grija de ea. Statea si-astepta. Odata a vazut un Fundatia Formula AS
bursuc, altadata, intr-o primavara, a vazut niste pui de arici cu ochii lipiti si cu tepi moi si
roz. Dar cel mai mult i-a placut cand, intr-o dimineata, a vazut cum vine primavara.
Mugurii umflati ai copacilor se desfaceau pe rand, cand trecea ea in fuga de la unul la Batranii singuri, bolnavii, orfanii
altul. Era destul sa atinga o creanga si mugurii, tari si tepeni ca niste cornite de ied, o asteapta sponsorizarile
impungeau si explodau unul cate unul. Oriunde se intorcea, vedea acelasi lucru: copacii dumneavoastra...
intindeau catre ea, cu pocnete moi, frunze crude si acrisoare, numai bune de mancat. A
fugit de la un capat la altul al poienii, de la cararea ingusta si pana la stejarul scorburos,
de la mestecenii insoriti mereu si pana la carpenii zgribuliti din marginea vaii si peste tot 0
era la fel. Iar cand a cazut obosita pe iarba aspra de langa aluni si cand s-a uitat de jur-
imprejur, era deja primavara. Padurea inviase intr-un freamat grabit, iar ea, obosita si
bucuroasa, a stiut ca Fata Padurii a luat boala de la ea, pentru ca, desi a fugit atata,
poate respira in voie, nimeni nu-i mai fura aerul si poate mirosi linistita muschiul umed.
Astazi, Lila traieste batrana si singura la marginea padurii. E o femeie inalta si, pentru
ca-si strange parul intr-o basma albastra, parca are capul prea mic. Umbla usor
cocosata, roade primavara muguri proaspeti si are tot timpul in buzunare nuci si alune
pe care le arunca dupa copiii ce rad de ea si o striga: "Fata Padurii!", "Fata Padurii!".
Imparatul castravetilor Gavrila Bud este unul dintre cei mai vestiti gradinari din
imprejurimile Baii-Mari. A intrat deja in povesti cu recoltele lui de verdeturi si de
legume. C and spune cineva "ceapa ca la Gavrila", poti fi sigur ca vorbeste la superlativ.
Mai mult decat atat, nu se poate.
L-am cautat pe vrednicul gospodar in imparatia gradinii lui unde, in zilele astea de
martie, sta de paza ziua si noaptea ca sa prinda evenimentul primului fir de ceapa
rasarit din pamant.
- Mandra mosie ai, bade Gavrila! Pana unde tine pamantul pe care il stapanesti?
- Doamna draga, asta-i pamant care o fost aparat si cu bata, da" si cu minciuna. Tata
meu s-o batut cu un frate de-al lui pentru ca o vrut sa vanda o parte din el. Noi n-am
avut cooperativa in sat pentru ca un mos de-al meu s-o dus in "61 la Bucuresti, cu o
traista plina de lut, ca sa le arate acolo ca nu-i bun pamantu", ca-i sarac si nu se face
nimica pe el, pamant rau, de munte. Si-acuma mai povestesc oamenii cum o luat el
pamant pietros, lut de la marginea drumului, cum l-a bagat in straita si cum a pus el
straita pe masa lui Gheorghiu-Dej. Iar ala s-a uitat la lut si-a zis ca-i drept ca nu se
poate face nimica si le-a dat pace cu cooperativa. Si-asa ca noi am scapat cu
pamanturile noastre, fiecare. Da" un pic de adevar tot este la mijloc, ca-s cam sarace
locurile pe-aici. Io am carat zeci, poate sute de carute de lut roditor din albia Vaii Albe.
Ani de-a randul, in fiecare primavara, am carat si-am pus, am imprastiat argila de asta
grasa in gradina mea. Da" sa vede ca se face ceapa cat pumnul si usturoiul de minune
de mare. C ununile mele de ceapa is numa" bune de expozatie.
- Intotdeauna v-a placut sa lucrati in gradina cu atata dragoste ca acuma?
converted by W eb2PDFConvert.com
- Io am lucrat multi ani la stat, in
fabrica si, dupa ce veneam acasa,
ma apucam de gradina. Acolo imi
trecea ura de mizeria din fabrica si
scarba de injuraturile maistrului.
C a era ploaie ori soare, pe mine
tat in gradina ma aflai. Stiu si
acuma, candintru intre straturi,
cand trec dincolo de gardul
gainilor, stiu in care parte trebuie
sa o iau, catre livada, ori catre
straturile de morcovi, catre solar,
or catre partea cu capsuni.
Gandesti ca ma cheama ceva intr-o
parte sau alta. Si, sigur, aflu ceva
de reparat aici, de indreptat un
arac dincolo, de cules niste frunze
uscate, de aranjat niste vrejuri intoarse de vant. La mine nu-i sarbatoare duminica,
atunci cand nu lucru. Sarbatoarea mea-i in fiecare zi, cand stau printre straturi. Si cel
mai mult imi place cand ploua. Nu stii cum se bucura plantele de ploaie! Trec printre ele
si ma bucur si io. Is ca un general pantre trupe. Sa vezi ce comenzi le dau! Vorbesc cu
ceapa si castravetii ca si cu muierea mea. Si cred ca ele m-asculta mai bine, cateodata.
- Sunteti multumit de venitul obtinut din legume?
- S-ar putea si mai bine, unde-ai vazut dumneata om multumit de banii pe care-i are?
Noi ne descurcam binisor, io am alta multumire, mai mare, ca mi-o dat Dumnezau
ragaz, sanatate si putere sa ma pot ocupa de gradina asta, ca-s intreg la cap inca, ca
nu-s olog si ca pot tane sapa-n mana la anii mei.
- Va suparati daca va intreb cati ani aveti?
- Nu ma supar, d-apoi de ce sa ma supar, numa" ca nu stiu cum sa-ti raspund. In buletin
am 79, dar in inima si-n cap n-am numa" 20. C and ies afara, primavara, si cand vad ca
se-ntorc pasarile, cand vad ca rasare patrunjalul ori cand scurm cu degetul pe langa
frunzulitele crude de ceapa, ca sa le-ajut sa iasa mai repede, cand samtesc mirosul de
lut proaspat si de balegar, vreu sa-ti spun, doamna draga, ca nu stiu cati ani am. Si nici
nu ma intereseaza sa stiu. Io nu mai numar anii de multa vreme. Mi-i numara fetele si
nepotii, care imi tat aduc cate-o camasa-n patratele de zaua mea. Io am alte griji, io-mi
numar randurile de vinete, de rosii si de castraveti. Asta-i grija mea. C rezi dumneata ca
mai conteaza cati ani ai dupa ce-ai trecut de 70?
- Inteleg ca sunteti un om fericit,
implinit, dupa multa munca si
truda. C e i-ati sfatui pe cei tineri
acum, in prag de primavara?
- Mai mult de jumatate din tara
asta ii nelucrata. Stau pamanturile
si se usuca buruienile pe ele.
Tinere draga, fa oarecum si ie-ti o
bucata de pamant, grijeste-l ca
pe-o mireasa si-i avea apoi si
blidul plin si inima multamita. C e-ti
trebuie mai mult?
Pagini realizate de Otilia Teposu
Medicina
Medicina - Discover 50.000 Cities And Find Best One!
Redactia
converted by W eb2PDFConvert.com
Alte articole din acest numar
Medicina
Medicina - Discover 50.000 Cities And Find Best One!
2,87 % Popularitate
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Reproducerea, difuzarea sau folosirea partiala sau in intregime a materialelor prezentate este interzisa fara acordul nostru scris.
C opyright © 1998-2000 Formula AS. Va rugam sa cititi cu atentie termenii si conditiile / politica de confidentialitate
converted by W eb2PDFConvert.com