PACIENTUL,O FIINTA UMANA

Termenul de "deontologie" provine din doi termeni grecesti: "deontos"- cea ce se cade, ceea
ce este necesar si "logos" - stiinta. El desemneaza, in sens larg, acele teorii etice care se ocupa de
studiul datoriei morale, al originii, al naturii si formelor acestora, in calitate de componenta a
constiintei morale.
In sens restrans prin deontologie se intelege un ansamblu de norme (datorii, reguli) morale
specifice unei anumite profesiuni (medicina, drept, stiinta).
In domeniul medicinii, la locul de munca, asistenta medicala trebuie sa manifeste un respect
deosebit fata de persoana ingrijita. Ea isi va desfasura activitatea cu respect pentru demnitatea
umana a pacientului si pentru faptul ca pacientii sunt diferiti unii de altii. Ei vor fi tratati la fel,
indiferent de statutul lor social sau economic, indiferent de personalitate.
Atitudinea asiestentei fata de toti bolnavii trebuie sa fie egala si dreapta (obiectiva). ingura situatie
care nu starneste nemultumiri este atentia cu totul deosebita pentru bolnavii mai gravi.
!onduita personalului medico-sanitar fata de bolnav nu trebuie sa fie nici distanta, dar nici sa nu
evoce familiaritate, sa nu evidentieze nici duritate, dar nici slabiciune, sa fie binevoitoare, dar si
autoritara, atunci cand i se acorda pacientului ingri"iri, c#iar daca acesta depaseste limita bunei
cuviinte.
!omportamentul atent si afectuos apropie bolnavul, ii ridica tonusul psi#ic, increderea in sine,
in actul medical influentand pozitiv evolutia bolii. $n comportament rece si indiferent creaza
antipatie si c#iar repulsie din partea bolanvului si orice solicitare sau sugestie adresate acestuia
raman fara raspuns.
Asistenta medicala trebuie sa fie constienta ca nu lucreaza cu un material neinsufletit, ci cu o
fiinta vie a carei stari sufletesti se modifica de la un moment la altul, sub influenta suferintelor
interne sau a agentilor e%terni. Ea trebuie sa aiba in vedere faptul ca omul bolnav este mai sensibil
decat omul sanatos, din cauza rezonantei psi#ice la starea de inferioritate pe care o induce boala
si ca, uneori, reactiile lui par a fi parado%ale si c#iar aberante. &e aceea corectitudinea in aplicarea
tratamentului, punctualitatea, ordinea, cresc autoritatea profesionala.
!omunicarea cu bolnavul trebuie sa fie in concordanta cu starea lui actuala, cu posibilitatile lui
de a intelege si sa fie asociata cu elemente de spri"in pentru a influenta pozitiv evolutia bolii sale.
'rin sinceritate dozata, dezvaluind bolnavului adevaruri limitate (optimiste), evitand vorbaria,
dicutiile contradictorii si adevarurile descura"ante, dar ocolind in permanenta afirmatiile gratuite sau
neadevarate, se capata increderea bolnavului, iar actul psi#oterapeutic ii va sugera acestuia
speranta insanatosirii, va antrena convingerea in fortele proprii.
(olnavul de astazi actioneaza ca un factor constient de remediere si optimizare a asistentei
sanitare, iar indirect, asupra mobilizarii innoirilor te#nice si stiintifice, asupra modelarii continue a
conduitei deontologice a asistentului medical. !ompetenta devine prima forma de cinste fata de
bolnav. In fiecare constiinta medicala trebuie sa patrunda imperativul "sc#imband pentru ca trebuie
sc#imbat", adica o inlaturare cura"oasa a lipsurilor. tudiul, staruinta entuziasta, cazna tenace de a
atinge un nivel cat mai inalt, dorinta de cunoastere, devin carburantul autentic al inteligentei
profesionale, precum si conditia valorizarii adecvate a profesiunii in sensul satisfacerii e%istentiale.
pecificul muncii sanitare consta in consultarea neintrerupta, independenta, a manualelor si
revistelor de specialitate, in prezenta activa la referate si cursuri, in cunoasterea unei limbi de
circulatie internationala, in informatizare, in stiinta prevenirii imbolnavirilor si intr-o instruire diri"ata
in materie de morala si bioetica. 'rogresul actual al medicinii cere o formatie si o pregatire
serioasa, in ritmul unei e%periente mereu crescande) cea mai mica oprire este, de fapt, intaiul
indiciu al renuntarii.
*a ambele capete ale stetoscopului se gaseste o fiinta omeneasca+ In timp ce unii bolnavi
apreciaza ingri"irile si sunt cooperanti, altii se simt depersonalizati, sunt deprimati, an%iosi, au
comple%e de inferioritate, considerand ca nu reprezinta decat un caz, un simplu numar pe o foaie
de observatie. Va trebui sa percepem bolnavul nu ca pe un "obiect al muncii", ci ca pe o ruda
apropiata, fata de care sa manifestam o gingasa solicitudine. !el care se considera un simplu
functionar, cu deprinderi, apucaturi si naravuri in contradictie cu arta medicala, va trebui sa
paraseasca cat mai repede sistemul, facandu-si lui un bine, dar mai ales pacientilor. !ine nu
intelege bolnavul si nu-i cunoaste psi#ologia, manifestand intoleranta, indiferenta si superficialitate
fata de ciudateniie, reprosurile, criticile, uneori ne"ustificate ale acestuia, dovedeste ca este strain
de profesiunea medicala, c#iar daunator) lacomia de arginti si goana dupa onoruri sunt marii
dusmani ai dragostei pentru adevar si iubirii pentru oameni. !u puterile noastre sa fim de folos si
celui bogat si celui sarac, si celui bun si celui rau, sa nu vedem in bolnav altceva decat ,-$*+
$nitatea dintre actiune si morala va constitui garantia succeselor medicale. 'acientul va stima si se
va indrepta, in primul rand, spre cel cu care poate stabili o deplina comunitate sufleteasca. &upa
ani si ani de serviciu sa putem spune despre bolnavii nostri ca "uneori i-am vindecat, adesea i-am
ameliorat, dar intotdeauna i-am consolat
Avanta"ul urias al medicinii umane, care ii confera un specific etic deosebit, consta in faptul ca
ea poate fi invatata pe langa fiinta bolnava, care cere a"utor, o fiinta careia i se pot pune intrebari si
la care ea poate sa raspunda. Asistam la o intalnire interpersonala intre "o incredere" si "o
constiinta". (olnavul isi incredinteaza sanatatea, uneori viata, in mainile celor care il ingri"esc.
Asistentul trebuie sa aiba dragoste de cultura, sete de cunoastere, moravuri austere, modestie si
reputatie buna, o "udecata sanatoasa, mult calm, sange rece, liniste interioara, curatenie morala,
suflet larg, cunoscand viata si fugind de lucruri "osnice, sa nu considere bolnavul vinovat pentru ca
este bolnav. In acelasi timp trebuie sa aiba o gandire supla, de%teritate, un aspect placut, sa
combine finetea si agerimea observatiei cu obiectivitatea, sa fie un e%emplu pentru cei din "ur, sa
fie ingaduitor si amabil, altruist, sa nu fie impulsiv si pripit, sa nu fie indispus, dar nici prea vesel, sa
nu incura"eze atitudinile nepotrivite, sa manifeste fermitate in indeplinirea prescriptiilor si
respectarea disciplinei de spital. a fie eficient in gesturi si indicatii, convingator: pacientul multumit
va urma mereu sfaturile noastre. a fie senin si optimist, dispus sa asculte si c#iar de ar fi foarte
ocupat sau foarte grabit, sa nu lase sa se vada acest lucru. unt situatii cand bolnavul, dupa ce si-
a e%pus necazurile legate de starea de sanatate, se simte mult mai bine, fara ca asistentul medical
sa fi spus un singur cuvant+ Tacerea este o virtute a oamenilor de actiune. .a trebui sa arate toata
rabdarea si simpatia pentru cel intins pe pat, sa armonizeze in permanenta profesionalismul cu o
mare probitate si, de ce nu, cu putin umor. a se descurce intr-un infinit caleidoscop de simptome,
dubland cunostintele medicale cu insusirile unui apostol. a nu uite ca nimeni nu vine la doctor din
placere. &ar, mai ales sa nu uite ca in fata sa se afla marea si misterioasa realitate a vietii unei
fiinte umane, cu suferinta si sperantele ei