4.

Caracterul latur relaional-valoric i de autoreglaj a personalitii

a. Accepiunile noiunii de caracter
b. Atitudinile, elemente structurale fundamentale ale caracterului
Caracterul
a. Accepiunile noiunii de caracter
Caracterul reprezinta configuraia sau structura psihica individuala, relativ stabila si
definitorie pentru om, cu mare valoare adaptativa, care pune individul n contact cu
realitatea, facilitndu-i stabilirea relaiilor, orientarea si comportarea potrivit specificului sau
individual.
!ificultatea definirii caracterului provine din natura lui comple"a si, mai ales, din multitudinea
sensurilor sub care apare termenul #n literatura de specialitate. Astfel, s-au conturat cel puin $
sensuri ale noiunii de caracter%
- caracter #n sens de caracteristic, aceasta accepiune provenind c&iar din etimologia
cuvntului grec ,,&aractir', care #nseamna amprenta, semn gravat, distinctiv, e"terior propriu al
unei persoane, trasatura distinctiva a comportamentului sau(
- caracter #n sens etic, ca o #nsusire de personalitate, investita cu valoare morala )de e"emplu,
spunem *+ este o persoana fara caracter' etc.,. Asa cum sublinia Allport )-..-/-.$0,, atunci
cnd vorbim despre caracter mai mult ca sigur implicam un standard moral si emitem o judecata
de valoare.
- caracter #n sens psihologic, ca semn caracteristic si distinctiv al personalitaii, care #i determina
modul de manifestare si stilul reacional faa de evenimentele traite.
1ntr-o accepiune extinsa, caracterul e"prima sc&ema logica de organi2are a profilului psi&o-
social al personalitaii si include%
3 concepia generala despre lume si viaa a subiectului(
3 convingerile si sentimentele socio-morale(
3 coninutul si scopurile activitailor(
3 coninutul aspiraiilor si idealurilor sale.
4oate aceste elemente sunt corelate si integrate #ntr-o structura funcionala unitara, prin
intermediul unui mecanism de selecie, apreciere si valori2are.
1n sens restrns, noiunea de caracter desemnea2a un ansamblu #nc&egat de atitudini si trasaturi,
care determina un mod relativ stabil de orientare si raportare a omului la ceilali semeni, la
societate #n ansamblu si la sine #nsusi.
Caracterul unei persoane devine manifest #n situaiile sociale. 5l se structurea2a numai #n
interaciunea individului cu mediul socio-cultural, ca mecanism specific de relaionare si
adaptare la particularitaile si e"igenele acestui mediu.
6e ba2a unor comple"e transformari #n plan cognitiv, afectiv, motivaional, orice individ #si
structurea2a un anumit mod de raportare si reacie la situaiile sociale, adica un anumit profil
caracterial. Astfel, caracterul apare ca un mod individual, specific, de relaionare si integrare a
unei multitudini de solicitari( #n funcie de acest profil specific, individul se poate regasi #n
urmatoarele iposta2e%
3 de concordanta deplina cu societatea(
3 de respingere reciproca, totala(
3 concordana pariala, respectiv discordana pariala.
Caracterul se structurea2a prin integrarea #n plan cognitiv, afectiv, motivaional si volitiv a ceea
ce este semnificativ pentru individ #n situaiile, evenimentele si e"perienele sociale. 4rasaturile
caracteriale devin evidente numai #n asemenea #mprejurari. 7u este suficient sa punem subiectul
#ntr-o situaie oarecare, ci neaparat #ntr-o situaie sociala semnificativa. Ca urmare, modalitatea
cea mai eficienta de cunoastere si evaluare a caracterului o repre2inta analiza actelor de
conduita n situaii sociale semnificative pentru individ.
b. Atitudinile, elemente structurale fundamentale ale caracterului
8nterfaa dintre structura interna, profunda, a caracterului si comportamentul manifest
este repre2entata de subsistemul atitudinal.
Atitudinea repre2inta o componenta fundamentala a caracterului. 5a este o construcie
psihica sintetica care reuneste elemente intelectuale, afective, volitive.
Atitudinea este poziia interna adoptata de o persoana faa de situaia sociala #n care este pusa la
un moment dat. Asa cum am amintit mai sus, atitudinea se constituie prin organizarea selectiva,
relativ durabila a unor componente psi&ice diferite )cognitive, motivaionale, afective, si
determina modul n care va raspunde si va aciona o persoana ntro situaie sau alta.
Atitudinea este invariantul de baza #n funcie de care individul se orientea2a selectiv, se
autoreglea2a preferenial, se adaptea2a evolund. 5a este un fel de dispo2iie latenta a
individului, o ,,variabila ascunsa', o tendin de a raspunde sau aciona #ntr-o maniera
specifica la o stimulare a mediului.
!lemente caracteristice ale atitudinii
4&eodore 9. 75:C;9< )-.=$--.>4,, unul dintre pionierii psi&ologie sociale, arata ca
atitudinea reflecta forma #n care e"periena anterioara este acumulata, conservata si organi2ata la
nivelul individului. Atunci cnd acesta abordea2a o situaie noua, atitudinea apare ca veriga de
legatura #ntre starea psi&ologica interna, dominanta, a persoanei si mulimea situaiilor la care se
raportea2a #n conte"tul vieii sale sociale. Ca urmare, putem vorbi despre mai multe elemente
caracteristice ale atitudinii"
A. #irecia sau orientarea este data de semnul po2itiv )favorabil, sau negativ )nefavorabil, al
trairii afective faa de un obiect sau situaie. Astfel, atitudinea pozitiva imprima persoanei
tendina de a se apropia de obiect, #n timp ce atitudinea negativa creea2a o tendina opusa, de
#ndepartare(
$. %radul de intensitate e"prima gradaiile celor doua segmente ale trairii po2itiv si negativ
- , trecnd prin punctul neutru =. !e e"emplu, spunem ca faa de un obiect sau situaie de
referina avem o *atitudine e"trem de favorabila', o *atitudine puternic defavorabila' sau o
*atitudine neutra'(
C. #inamica atitudinii este condiionata de caracteristicile obiectului de referina. !upa 4.9.
7e?comb, principalele elemente caracteristice ale obiectului atitudinii sunt urmatoarele%
3 dimensionalitatea, constnd #n numarul si varietatea elementelor care compun obiectul
atitudinal, mergnd de la stimulii unidimensionali pna la cei mai complecsi, cum sunt cei
socioumani(
3 suprafaa sau ntinderea comprehensibila a obiectului, constnd #n numarul de #nsusiri
accesibile observaiei si #nelegerii, faa de care subiectul a reusit sa-si forme2e o atitudine
definita si generali2ata(
3 gradul de centralitate psihologica a obiectului pentru subiect(
3 socialitatea care se refera la faptul ca, de fapt, ,,obiectele sociale' )celelalte persoane,
repre2inta principala sursa de formare a atitudinilor. 1n forma lor obiectiva, de comportament,
atitudinile nu sunt altceva dect relaiile, iar relaiile interiori2ate apar ca atitudini.
&egmentul orientativ si cel executiv al atitudinii
@a rndul sau, A.7. 9easiscev arata ca atitudinile conin doua segmente eseniale"
a, segmentul incitativorientativ, implicit selectiv-evaluativ( si
b, segmentul efector, e"ecutiv, preponderent operaional.
7umai unitatea lor asigura unitatea caracterului. Cele B segmente ale atitudinii traduc in limbaj
stiinific definiia populara a caracterului% unitatea dintre vorba si fapta, deci dintre segmentul
orientativ si cel e"ecutiv, volitiv. !e2voltarea diferita, uneori inegala a celor B segmente ale
uneia si aceleiasi atitudini confera o fi2ionomie specifica profilului caracterial ale unei persoane.
Cpecificul propriu al caracterului unei persoane deriva din interaciunea care are loc permanent
ntre atitudini, dar si din interaciunea segmentelor n cadrul aceleiasi atitudini.
Cele mai frecvente interactiuni ntre atitudini sunt cele de %
3 coordonare, cooperare sau cele de contradicie(
3 incompatibilitate, c&iar de e"cludere reciproca,
3 relaiile de tip compensativ, atitudinile deficitare fiind ameliorate )compensate, prin
cele mai proeminente de2voltate.
Atitudinile si segmentele lor nu trebuie interpretate #n sine, ci #n funcie de valoarea lor morala.
Atunci cnd atitudinile intra #n concordana cu legile progresului, cu normele sociale, ele devin
valori. Ce elaborea2a astfel ceea ce Dobert @inton numea sistemul atitudinalvaloric specific
fiecarui individ, care odata fi"at acionea2a aproape automat, c&iar la nivel subconstient.
Atitudinile caracteriale )fara a se confunda cu valorile, au un coninut valoric si o funcie
evaluativa, iar prin aceasta reglea2a comportamentele specifice ale fiecarui individ.
'pinia si aciunea repre2inta e"presia e"terna a atitudinii.
(odalitai de exprimare a atitudinilor" opinia si aciunea
;pinia este forma verbal-propo2iionala de e"teriori2are a atitudinii, constnd din judecai de
valoare si de acceptare )acord, sau de respingere )de2acord, #n legatura cu diferitele situaii,
evenimente si sisteme de valori. Eolosim #n mod frecvent astfel de construcii verbale care
e"prima opiniile noastre% *Cred ca ...', *7u sunt de acord cu ...', *1n opinia mea....', *6arerea
mea este ca...' etc.
Atunci cnd atitudinile individuale converg #ntr-o masura semnificativa, vom avea #n plan e"tern
opinia publica, care poate fi interpretata ca dimensiune a caracterului social )5. Eromm,.
;pinia este o modalitate constatativ ) pasiva de raportare la lume care nu produce nici o
sc&imbare la nivelul situaiei.
6e de alta parte, aciunea repre2inta intrarea subiectului #n relaie directa )sen2oriala si motorie,
cu situaia si efectuarea unor demersuri )transformari, de integrare #n situaie, de modificare a ei
sau de #ndepartare.
Fradul de angajare psi&ologica #n cadrul aciunii este cu mult mai ridicat dect #n ca2ul opiniei.
Ca urmare, aciunea este mult mai relevanta pentru de2valuirea esenei caracterului unei
persoane dect opinia% #ntotdeauna, faptele au o importana mult mai mare #n aprecierea
caracterului unei persoane om dect vorbele.
1ntre atitudine si manifestarea ei e"terna, #n forma opiniei sau aciunii, nu e"ista o concordana
perfecta si necondiionata. !atorita funciei reglatorii a constiinei, #n structura caracteriala se
elaborea2a un mecanism special de comutare, care face posibila disocierea temporara si
periodica #ntre planul intern al convingerilor si atitudinilor si planul e"tern al opiniilor si
aciunilor.
Apare astfel dedublarea, subsumata fie conformismului, fie negativismului. 1n limite re2onabile,
dedublarea are o valoare adaptativa, ea reali2nd acel compromis convenabil #ntre individ si
societate. Atunci cnd se impune ca trasatura dominanta se transforma #ntr-o frna #n calea unei
interaciunii optime #ntre individ si cei din jur. Atunci cnd se subordonea2a conformismului,
capacitatea de dedublare poate fi benefica din punct de vedere social, dar defavorabila pentru
individ. 8ar atunci cnd se subordonea2a negativismului, ea poate fi favorabila individului, dar
repudiata social.
' tipologie a atitudinilor" atitudinea fa* de sine, atitudinea fa* de societate
!upa obiectul de referin, atitudinile se #mpart #n doua categorii%
atitudinile fa* de sine si
atitudinile fa* de societate.
Atitudinile fa* de sine reflecta caracteristicile imaginii de sine, elaborate pe ba2a
autopercepiei si autoevaluarii, dar si a percepiei si evaluarii celor din +ur. 5le se
diferenia2a si se structurea2a la B niveluri% segmentar si global. 1n primul ca2, vom avea
atitudinea faa de 5ul fi2ic, de 5ul psi&ic si cea faa de 5ul social. 1n ca2ul al doilea, este
vorba de po2iia globala pe care o adoptam faa de propria personalitate #n unitatea
componentelor sale bio-psi&o-sociale. @a diferii indivi2i, ea se poate structura pe grade de
autoevaluare diferite%
3 autoevaluare obiectivrealista, care asigura cele mai bune premise psi&ologice pentru
relaionare(
3 autoevaluare #n &iper )supraestimare,, induce trasaturi etic&etate de cei din jur ca negative%
aroganta, dispre, comple" de superioritate etc. si creea2a serioase probleme de adaptare la grup(
3 autoevaluare #n &ipo )subestimare,, favori2ea2a trasaturi caracteriale nefavorabile pentru
subiect% modestie e"agerata, ne#ncredere #n sine, comple"e de inferioritate.
Atitudinile faa de societate se diferenia2a si se individuali2ea2a potrivit diversitaii
,,obiectelor' si ,,situaiilor' generate de realitate. Astfel, putem delimita%
3 atitudinea fata de munca(
3 atitudinea faa de normele, principiile si etaloanele morale(
3 atitudinile faa de diferitele instituii )familie, scoala, armata,(
3 atitudinea faa de structura si forma organi2arii politice(
3 atitudinea faa de ceilali semeni.
Cemnul si intensitatea acestor atitudini determina valoarea caracterului si potentialul
adaptativ al personalitaii #n sfera vieii sociale.