10

Week-end
Aa v place istoria?
Doamna Chiajna.
Doamna Elina.
Elena
Ana Ipatescu.
Doamna Chiajna isi datoreaza
reputatia de duritate mai degraba scriitorului
Alexandru Odobescu care, dupa cum scrie Nicolae
Iorga, a facut din ea "un tip de rautate indrazneata".
Ca avea o fire apriga si dominatoare, reiese destul de
limpede din faptele ei. Istoricul Constantin C.
Giurescu o descrie ca pe o femeie"energica, de mare
vointa, apriga fata de dusmani, culta, dar fara
scrupule si lipsita complet de moralitate si de
pudoare." Chiajna a fost fiica domnitorului Petru
Rares si sotia lui Mircea Ciobanul, de doua ori
domnitor al Valahiei: 1545- 1554 si 1558-1559. Era
pe vremea cand domnia se cumpara cu sume uriase
date ca mita Inaltei Porti otomane, iar pastrarea ei era
conditionata de plata tributului anual si de alte si alte
daruri oferite turcilor, pentru a le obtine sprijinul
impotriva "concurentei."Adoua jumatate a secolului
al XV-lea a fost o epoca de mari tulburari; "una dinte
epocile intunecate ale istoriei tarii romanesti" o
numeste acelasi Constantin C. Giurescu: schimbari
ale domnilor la intervale scurte, intr-o succesiune
ametitoare de suiri pe tron si maziliri; fiscalitate
apasatoare, intrigi si comploturi ale boierilor,
executii si exiluri, saracirea si imputinarea
populatiei. Chiajna (sau Mirceoaia, cum ii spuneau
contemporanii, dupa numele sotului ei) a devenit
adevarata conducatoare a Valahiei in vremea
domniei fiului ei, Petru cel Tanar care, la moartea
tatalui sau, avea doar 12 ani. Cu ajutorul aprigei sale
mame, tanarul domn s-a putut mentine pe tron
aproape noua ani, intr-o vreme in care multi dintre
voievozi nu domneau decat un an-doi. Dar pastrarea
tronului s-a facut cu pretul unor conflicte armate cu
inamicii domnitorului si, mai ales, cu pretul
cumpararii sprijinului de la Constantinopol. Mama
si favoritele sultanului au sustinut-o pe Mirceoaia,
dar sprijinul lor a trebuit platit, iar banii n-au putut fi
adunati decat prin sporirea birurilor. Incercand sa-si
asigure relatii utile printre puternici vremii, fie ei
romani ori straini, Mirceoaia si-a maritat cateva
dintre fiice cu oameni "bine situati", mergand pana la
a trimite pe una dintre ele in haremul viitorului sultan
Murad.In 1568, Petru cel Tanar a pierdut tronul si a
fost trimis in surghiun, impreuna cu mama sa
Chiajna, in Siria si apoi in Asia Mica. Mirceoaia i-a
supravietuit aproape 20 de ani acestui fiu al ei; a
murit in 1588, dupa ce se luptase sa capete tronurile
Valahiei si Moldovei si pentru alti pretendenti pe
care i-a sustinut, manata, poate, cum spune Nicolae
Iorga, de o"nestinsa patima de a stapani".
Nu multi stiu cine a fost aceasta
doamna, putin cunoscuta noua, dar care, dupa opinia
unor cercetatori reputati, a fost o prezenta de mare
insemnatate in istoria noastra. Cum sa nu ne
intereseze o femeie, odata ce aflam de la un istoric
precum Constantin C. Giurascu - autorul amplei
Istorii a romanilor - ca ea a fost "una dintre femeile
cele mai de seama ale neamului nostru"? Doamna
- ramasa mai cunoscuta sub numele de Elina -
era sotia lui Matei Basarab, domn muntean sub a
carui carmuire, lunga de peste doua decenii (1632-
1654), Valahia a prosperat, imbogatindu-se cultural,
intarindu-se politic, ridicandu-se economic. "Matei
Voda, domn muntenesc, om fericit peste toate
domniile acei tari, nemandru, bland, dirept om de
teara, harnic la rasboaie, asa neinfrant si nespaimat,
cat poti sa-l asemeni cu mari si vestiti osteni ai
lumii." - asa il lauda cronicarul Miron Costin. Si, pe
langa diplomatia si vitejia de care a dat dovada
domnitorul, aceasta inflorire se datoreaza, intr-o
masura, si sotiei pe care a avut-o alaturi timp de 40 de
ani. Fara conflicte, fara scandaluri, fara ostentatie, ea
si-a vazut de menirea ei, asa cum si-a inteles-o ea.
Nicolae Iorga, in Istoria romanilor in chipuri si
icoane, ii lauda evlavia, dragostea pentru cultura,
calitatile de gospodina si de buna organizatoare,
precum si curajul. Evlavioasa, doamna Elina
ctitoreste biserici; iubitoare de invatatura, - ca si
fratele sau, Udriste Nasturel, marele carturar al
secolului al XVII-lea -, spriijina dezvoltarea
tiparului; la nevoie, adauga preocuparilor feminine -
de infrumusetare a casei si gradinii domnesti - pe
acelea de carmuitoare a tarii: "Femeie indrazneata,
ea purta de grija tarii in 1633, cand sotul ei, care-si
luase scaunul cu armele, merse la Constantinopol sa-
si capete intarirea []" A avut nefericirea de a-si
pierde fiul, dar a ramas vreme indelungata alaturi de
sotul ei, imbatranind impreuna, pana cand moartea i-
a despartit, ea murind in 1653, urmata de el dupa
numai unan.
Eroina revolutiei pasoptiste a
devenit, curand dupa remarcabilul ei gest de curaj,
prin care a salvat guvernul revolutionar de la
dizolvare, subiectul unor speculatii care au umplut
presa vremii, speculatii privind atat moravurile si
personalitatea ei, cat si motivatia gestului ei
eroic.Evenimentele, pe scurt: in iunie 1848, un grup
de revolutionari romani citeste, pe o campie de langa
bucuresti, celebra Proclamatie de la Islaz, prin care
cheama poporul la lupta impotriva invechitei ordini
sociale si politice din Tara Romaneasca si indeamna
la schimbarea acesteia.Cu sprijin popular,
revolutionarii preiau puterea si formeaza un guvern
provizoriu. Dupa aceasta prima izbanda, incep
neintelegerile intre noii guvernanti. Marii boieri
profita de situatie si organizeaza o contralovitura: cu
ajutorul unor trupe militare, guvernul revolutionar e
arestat! Buimacite de rapida rasturnare de situatie si
de interventia armatei, masele populare, lipsite de
armament suficient, se simteau infrante si, practic, se
resemnaseraSi, cu asta s-ar fi ispravit cu revolutia
romana de la 1848, dupa numai cateva zile, daca n-ar
fi existat o femeie care, cu o singura actiune plina de
avant, a pus din nou lucrurile pe fagasul progresist pe
care pornisera. Sa citam din presa vremii: un ziar
austriac, Allgemeine Osterreichische Zeitung, scria
la 20 iunie 1848:"Poporul devenise manios, trebui
insa, deoarece nu avea arme, sa bata in retragere.
Multora le pierea treptat curajul si incepura sa se
indoiasca de cauza poporului suveran, temandu-se
ca libertatea, dobandita cu putine zile in urma, va fi
pierduta. []. Disperarea ajunsese de acum la un
grad inalt, cand o eroina parca se napusti din nori,
venind pe Podul Mogosoaiei cu doua pistoale in
mana. Ea striga din toate puterile: "Moarte
tradatorilor! Tineri, curaj, salvati libertatea!".Aceste
cuvinte ale tinerei eroine - care este sotia unui
functionar, numele ei fiind Ana Ipatescu -
electrizeaza masele." Si masele, astfel electrizate, au
dat navala si au eliberat guvernul revolutionar si asa
putem si noi sa ne laudam, astazi, cu participarea la
marea miscare europeana pentru liberatate si
dreptate. Ceea ce s-a spus si s-a scris apoi despreAna
Ipatescu era un amestec de fapte obiective si pareri
subiective, informatii si speculatii: nascuta in 1805,
fiica a unui marunt dregator care tinea o cafenea si se
ocupa si cu comertul, Ana si-a avut partea ei de
nefericiri in viata; despartirea parintilor;
recasatorirea tatalui cu o femeie care - ca o adevarata
mama vitrega - i-a facut zile fripte Anei; o prima
casatorie cu un sot care a incercat s-o despoaie de
zestre, iar dupa moartea tatalui, niste procese pentru
aver e, i nt ent at e de un f ost sl uj i t or al
acestuia.Despartindu-se de primul sot, Ana s-a
casatorit - din interes, dupa cum scriu mai multe
ziare, ce reprezentau, pesemne, presa de scandal a
vremii - cu Nicolae Ipatescu, functionar la
Departamentul Vistieriilor. Prin casatorie, Ana
patrunde in lumea ideilor politice revolutionare care
circulau la acea vreme printre tinerii intelectuali.
Dar, scriu aceleasi ziare de scandal, gestul eroic al
Anei n-a fost motivat de patriotism si de increderae
in cauza revolutiei, ci de iubirea - extraconjugala,
deci pacatoasa, vezi bine - pentru unul dintre
membrii guvernului provizoiu, tanarul Nicolae
Golescu, arestat si sechestrat dimpreuna cu colegii
de cabinet. Ei, si? Chiar daca a fost la mijloc o
poveste de amor, important e ca urmarile politice au
fost fericite. La urma urmei, si Ana Ipatescu, si
presupusul ei iubit sunt de mult oale si ulcele, dar
revolutia de 1848 a avut, totusi, importanta ei
benefica pentruistoria Romaniei.
DESCOPER
Cteva femei remarcabile
din Istoria Romniei(I)
Admirate sau detestate, uneori controversate, alteori nedreptatite de istorici,
cateodata neintelese si neapreciate pe deplin de contemporanii lor si nici de
posteritate, personalitatile feminine de marca din istoria noastra alcatuiesc o galerie
de personaje etroclita: sportive si artiste, oameni de stiinta si femei de lume, regine si
literate. Inainte vreme, ceea ce retinea indeosebi atentia era caracterul insolit al
purtarilor si felului de a gandi al acestor femei. Asa se face ca istoria le-a pastrat in
memorie mai degraba pe cele care s-auimplicat indomenii considerate multa vreme,
prin traditie, "treburi de-ale barbatilor": politica, batalii, guvernarea tarii. Dintre
toate femeile care alcatuiesc aceasta galerie, va prezentam cateva, unele foarte
cunoscute, altele mai putin, multe dintre ele foarte influente la vremea lor si care
ilustreazacateva tipuri reprezentative.