Curs 8 -ISDR

(Dominum utile)
Cea de-a doua forma a proprietatii este cea domneasca
Ca mare forma a proprietatii feudale a aparut inainte de intemeiere si isi are temeiul juridic in
mostenire iar dupa intemeiere, in dania domneasca si particulara, precum si in celelalte acte
translative de proprietate : vanzarea, schimbul si infratirea pe mosie.
Mostenirile se numeau "ocini" , "dedini", sau "bastina", erau confirmate de catre domn si nu
puteau fi instrainate decat cu respectarea dreptului de protinis(precumparare si rascumparare) a
rudelor.
Dania domneasca se acorda pentru serviciile militare aduse domnulu, pentru indeplinirea unei
dregatorii(slujbe in aparatul de stat)si era concretizarea obligatiei de miluire a vasalului de catre
suzeran, obligatie ce intra in continutul raportuli juridic de vasalitate.
Pana in prima jumatate al secolului al 15-lea, benificiarii daniilor domnesti aveau asupra mosiilor
ce le fusesera donate un drept temporar, limitat la durata viatii domnului si uneori si a fiilor
acestuia, in masura in care ei i-ar fi urmat la tron.
Din a doua jumatate al secolului al 15-lea, beneficiul daniei domnesti devine ereditar, iar dreptul
de pradalica sau preadalica se exercita doar in caz de hiclenie(tradarii domnului).

Proprietatea manastireasca
Ea s-a constituit dupa intemeiere din daniile facute de credinciosi in scopuri vioase precum si din
daniile domnesti facute in acealasi scop.Toate aceste donatii aveau caracterul donatiei cu sarcina
in sensul ca manastirea donatara nu putea instraina mosia ce-i fusese donata, si era obligata sa
utilizeze o parte din veniturile acestei mosii in scopuri de binefacere sau caritabile.
Sanctiunea neindeplinirii sarcinii consta in revocarea donatiei facute.
Marea proprietate feudala indiferent de titularul sau avea o structura bipartita, fiind impartita in
rezerva feudala, cultivata prin munca taranilor dependenti, si loturile date in folosinta acestora
denumite "demnite" (t. romaneasca),"jiredii"(moldova), "sesii"(transilvania).
O institutie juridica ce insoteste adeseori dreptul de proprietate al marilor feudali asupra
domeniilor feudale este institutia imunitatii feudale, denumita o "haba"(t. rom) si
"uric"(moldova). Imunitatea se acorda prin hrisov domnesc si conferea titularului sau drepturi de
administrare politica, de judecata si de comanda militara asupra populatiei de pe domeniul
respectiv si totodata dreptul de comert, scutire de plata a oricarei dari fata de domnie, precum si
dreptul de a percepe anumite venituri sub forma de taxa in folosul sau.
Din continutul imunitatii feudale, rezulta ca feudalii investiti cu imunitati se bucurau de o
anumita independenta caci dregatorii domnesti nu aveau competenta asupra mosiilor lor. Pe
aceste mosii investite cu imunitati, functiile statului feudal erau realizate de aparatul de slujitori
ai feudalilor respectivi.
Institutia imunitatilor feudale oglindeste la nivelul suprastructurii juridice izolarea subsecventa
economiei feudale, care e o economie inchisa/naturala. Acest sistem al imunitatilor feudale s-a
format si s-a extins in primele decenii dupa intemeierea statelor feudale de sine statatoare in
contextul in care puterea economica si politica a feudalilor era superioara domnului si ca atare ei
doreau consacrarea si sub aspect juridic a dreptului de a conduce inclusiv sub aspect politic
populatia d epe domeniile lor.
Acest sistem al imunitatiilor feudale s-a putut extinde si in contextul in care la inceputurile
statului feudal, aparatul de dregatori domnesti era slab dezvoltat astfel incat pentru realizarea
functiilor statului feudal se impunea utilizarea aparatului propriu de slujitor de care dispuneau
boierii.
In hrisoavele domnesti prin care se acordau imunitatile feudale erau utilizate 2 tipuri de formule
pentru acordarea imunitatii: o formula concentrata(in tara romaneasca: sa-i fie de ocina si de o
haba) ; (moldova: sa-i fie uric cu tot venitul); o formula detaliata in care se specifica in amanunt
continutul imunitatii acordate.
La inceput se utiliza formula restransa de acordare a imunitatii. Ulterior si in special in cadrul
imunitatii acordate manastirilor, se utiliza formula detaliata de acordare a imunitatii. Faptul e
explicat prin faptul ca marea prorpietate manastireasca s-a format mai tarziu intr-o epoca in care
puterea domneasca incepuse sa se intareasca si imunitatile nu mai aveau caracterul general de la
inceput, ci un caracter exceptional, astfel incat era necesarea precizarea amanuntita a imunitatii
acordate pentru a se sti care dintre activitatile si privilegiile respective urmau a fi scoase din
competenta dregatorilor domnesti.
Din examinarea formulei detaliate, rezulta ca acestea nu se acordau uniform, fiind mai largi sau
mai restranse de la un boier la altul, de la o manastire la alta, dupa gradul in care domnul
intelegea sa-i investeasca pe beneficiarii de imunitati cu exercitiul unor atributiuni politice si sa-i
gratifice cu anumite foloase economice.
Dupa centralizarea puterii de stat si concentrarea acesteia in mana domnului, si dupa formarea
aparatului de dregatori domnesti, asistam la un fenomen de restrangere treptata a imunitatilor
feudale si de preluare de catre dregatorii domnesti de la marii feudali, a exercitiului drepturilor
politice pe domeniile acestora.Astfel, dreptul de judecata al boierilor si manastirilor e limitat in
contextul dezoltarii comertului dreptul bierilor si manastirilor d ea percepe taxe pe circulatia
bunurilor si persoanelor este restrans pana la desfiintare, ca dealtfel si dreptul de a percepe
anumite venituri.

O alta forma de exprimare a lui dominium utile: proprietatea taraneasca
Ea are caracteristici diferite, dupa cum este vorba de proprietatea taranilor grupati in obsti si cea
a taranilor ce nu fac parte din obsti; ori cum e vorba de proprietatea taranilor liberi si respectiv
proprietatea taranilor aserviti pe de alta parte.


Proprietatea taranilor grupati in obsti

Obstea libera avea un teritoriu impartit in
- vatra satului(unde se aflau gospodariile taranilor)proprietatea personala a acestora;
- campul de cultura( unde se aflau loturile apartinand membrilor obstei- prorpietatea persoanla
a acestora);
-celelalte terenuri din hotarul obstei stapanite in proprietate devalmasa(pasuni, paduri ,
fanete, ape etc)
Fiecare membru al obstei putea, cu aprobarea obstei sa desprinda anumite terenuri dintre cele
aflate in proprietate devalmasa si sa le treaca in proprietate personala prin amenajari de natura a
le spori valoarea economica si ale da o noua destinatie economica. Munca incorporata in aceste
terenuri reprezenta temeiul juridic al trecerii lor din proprietate devalmasa in proprietate
personala.
Alte categorii de terenuri> insa cu toate ca procesul de desprindere s-a accentuat obstea a
pastrat un drept superior de supraveghere si control asupra terenurilor din hotarele sale inclusiv a
terenurilor aflate in propr. pers. a membrilor obstei.
Expresia juridica aacestui drept de supraveghere si control o reprezinta dreptul de
"protimis"(dreptul de precumparare si rascumparare).
Care este mecanismul acesti drept de protimis?
Daca un membru al obstei vroia sa instraineze un teren din propr. pers. aflat in hotarul obstei,
trebuia sa-si manifetse public intentia prin strigari facute la 3 targuri succesive. Membri obstei,
rudele, veciniiaveau drept de preemptiune sau drept de precumparare la pret egal. daca niciunul
dintre membri obstei nu-si exercita dreptul de preemptiune, terenul putea fi vandut si unui strain
de obste, insa aceasta vanzare nu era una pura si simpla ci afectat de o conditie rezolutorie; in
sensul ca daca in termen de un an vreun membru al obstei se razgandea, putea sa rascumpere
terenul, intorcand cumparatorului pretul platit si devenind astfel proprietarul acestuia. Termenul
de un an curge de la data la care acel membru al obstei a aflat despre operatiunea juridica a
vanzarii.(taranii liberi grupati in obste)

In ceea ce priveste obstile aservite, teritoriul acestora apartinea stapanilui feudal, insa in virtutea
traditiei de pretuire a muncii personale, taranii aserviti pastrau dreptul de proprietate asurpa
gospodariei si uneltelor de munca, aveau dreptul de folosinta asupra loturilor de cultura si puteau
aduce anumite imbunatariri celorlalte categorii de terenuri , platind stapanului feudal zeciuiala
cuvenita. Taranii liberi care nu erau grupati in obsti exercitau dreptul de proprietate asupra
gospodariei, vitelor si uneltelor de munca, precum si asupra unei suprafete de pamant de cultura.
Totodata, Legea Tarii mai consacra dreptul de proprietate al mestesugarilor asupra atelierelor si
uneltelor lor, precum si dreptul de proprietate al robilor asupra salaselor si uneltelor de munca pe
care acestia le confectionasera.

Statutul juridic / conditia juridica a claselor sau starilor feudale
Ca si dreptl roman, Legea Tarii are un profund caracter statuar? prin dispozitii discrimantorii pe
care le continea in raport cu pozitia sociala a diferitelor clase si categorii sociale.
In verful ierarhiei feudale s eaflau boierii care aveau capacitate deplina, se bucurau de toate
drepturile si privilegiile, numai ei fiind aceia care exercitau conducerea politica a tarii, numai ei
fiind titularii dreptului de proprietate titulara, investit cu imunitati. La origine, calitatea d eboier
era indisolubil legata de stapanirea unei mosii si se transmitea uc titlu ereditar odata cu mosia.
Boierii erau impartiti in :
--boierii de tara
boierii de slujbe.
Totodata asitam la o stratificare a acestora in :
- boieri mari
-boieri mici.
Institutia boieriei e anterioara formarii statelor romanesti feudale de sine statatoare, dovada
fiind chiar existenta boierilor de tara care la origine erau conducatorii formatiunii prestatale de
tip feudal, prin unirea feudelor carora au fost intemeiate tarile, adica statele feudale romanesti de
sine statatoare.
Dupa centralizarea statului feudal apar dregatorii care erau recrutati, de cele mai multe ori din
randul categoriilor sociale inferioare,d ar care dobandeau calitatea de boier ca urmare a functiei
incredintate de domn, ocazie cu care acesta il miluia pentru dreapta si credincioasa slujba cu
mosii cultivate cu tarani dependenti.
Treptat, calitatea de boier devine idisolubil legata de independenta unei slujbe si nu mai e
conditionata de stapanirea unei mosii. Totodata se elaboreaza si un statut scris al boierimii care
arata ca acordarea titlului de noblete este efectul dregatoriei incredintate.
Clerul(alta categorie sociala)
Se bucura, ca si boierii , de o situatie privilegiata avand prin mitropolit dreptul de a participa la
sfatul domnesc, si dreptul de a participa la adunarile starilor feudale, precum si dreptul de a
beneficia de acordarea de imunitati feudale.
Orasenii(O alta categorie sociala)
-Acestia nu erau o patura sociala omogena, si polaritata in aristocratia oraselor alcatuita din
persoane care stapaneau case in targuri si mosii in ocoalele targurilor, so care se bucura de toate
drepturile si privilegiile, asigura conducerea oraselor, iar in Moldova participa si la alegera
domnului(un elemen al oraseniilor)
.-Un alt element >orasenii propriu-zis > mestesugarii si negustorii aflati sub autoritatea
dregatorilor domnesti.
Spre deosebire de Tara Romaneasca si Moldova, orasele din transilvania beneficiau de o larga
autonomie in raport cu autoritatea centrala, iar populatia oraselor se afla si sub jurisdictia
organelor locale orasenesti, recrutate din randul aristocratiei.
-Alta categorie din orase> cei care se indeletniceau cu agricultura pe mosia orasului si care
puteau fi oameni liberi sau serbi.
Orasenii aveau dreptul de a participa la conducerea si administrarea orasului, dreptul de a
dispune de bunurile lor, dreptul de a rezolva litigiile pe cale judiciara, sfera drepturilor orasenilor
fiind precizata in actul de infiintare a orasului(uricul targului), precum si in actele de privilegii
date de-a lungul timpului de catre domnie.


Taranii liberi(alta categorie)
Aveau pamant si erau grupati in obsti satesti/teritoriale se numeau razesi (Moldova) si
mosneni(Tara Romaneasca). Taranii liberi cu pamant aflati in afara obstilor se numeau
"cneji"/"judeci" , iar taranii liberi fara pamanet se numeau "saraci"/"siromahi".
Ei aveau un statut juridic asemanator orasenilor in ceea ce priveste dreptul de conducere si
administrare a satelor pentru cei grupati in obsti si dreptul de dispoztie asupra bunurilor pe care
le stapaneau in proprietate.
taranii dependenti(alta categorie sociala)
Denumiti > rumani in tara romaneasca si vecini in moldova. Transilvania= iobagi.
Statutul lor juridic era determinat de dreptul de proprietate incompleta pe care stapanii feudali il
aveau asupra lor( domnul, boierii sau manastirea). Acest statut juridic continea o serie de drepturi
si anume : dreptul de a dispune de partea de produse care le ramaneau dupa satisfacerea
obligatiei de renta feudala, dreptul de proprietate asupra gospodariilor si uneltelor d emunca,
dreptul de folosinta asupra delnitei(lotului c eii era dat spre folosinta din domeniul feudal,dreptul
de a dobandi in proprietate anumite suprafete d eteren si chiar tarani aserviti(cu acordul
stapanilor feudali),dreptul de stramutare de pe o mosie pe alta dupa plata rentei feudale (drept
care a fost suprimat la sfarsitul sec 16, cand taranii aserviti au fost legati de glie).
Din acest moment, fuga taranilor aserviti d epe mosia pe care erau legati dadea dreptul stapanilor
feudali de a-i aduce cu forta pe domeniul mosiei, iar feudalii pe ai caror mosii se refugiasera,
aveau obligatia sa ii predea stapanilor lor. Dar statutul juridic al taranilor dependenti includea si
posibilitatea stapanilor feudali de-ai vinde odata cu mosia pe care erau aserviti, precum si
imposibilitatea lor de a participa exercitiul drepturilor politice.
Starea de.... era imprescriptibila si ereditara, insa legea tarii consacra si unele situatii in care
taranii dependenti deveneau oameni liberi.

Formele de cadere in rumanie si formele de iesire din rumanie
Formele de decardere in rumanie erau
- contractul de donatie,
-contractul de vanzare,
-contractil de imprumut garantat cu libertatea personala a datornicului
-si hotararea judecatoreasca.
Ele sunt titluri juridice de cadere in rumanie, toate emanand de la cancelaria domneasca si fiind
intarite de domn si de sfatul domnesc.

Existau insa si cai nejuridice de cadere in rumanie:
-falsificarea in acte de catre boieri
-cotropirea sau sila(aducerea cu forta a taranilor liberi in stare de rumanie

Legea tarii consacra si forme de iesire din rumanie:
2 categorii:
Forme /titluri juridice de rumanie :
-Iertarea de rumanie (un act cu titlu gratuit facut de stapanul feudal)
-inter vigos
-pentru cauza de moarte
-Rascumpararea din rumanie(act cu titlu oneros) si care era cea mai uzitata cale datorita
avantjelor materiale incontestabile pe care le prezenta pentru stapanii feudali
-hotararea judecatoreasca data in favoarea taranilor date in procese cu boieri, in care s econstata
ca taranii fusesera aserviti cu sila.

Cai nejuridice de iesire din rumanie:
-Arderea titlurilor boierilor de catre tarani
-cnezirea cu sila (tarnii sse comport de facto ca niste tarani liberi)
-fuga de pe mosie
-(forma superioara de iesire din rumanie) rascoala

In ceea ce priveste statutul juridic al taranilor dependenti, prof. Constantin Jurascu, a afirmat
existenta unui asa numit drept rumanesc zacom vlasti, plecand de la ideea ca vlahii ar fi in
realiate taranii dependenti, fostii robi care dupa eliberarea din robie, intra in categoria sociala a
taranilor dependenti.In continuare, prof. face o distinctie intre Legea Tarii care se aplica
romanilor priviti ca o entitate etnica si zacom vlasti(dreptul rumanesc) care are un sens socialsi
care s-ar referi in opinia prof. doar la taranii dependenti. Aceasta teorie nu poate fi impartasita
intrucat ea este contrazisa de hrisoavele domnesti, din examinarea continutului carora rezulta ca
termenul de "ruman" are o dubla acceptiune: uns ens etnic si un sens social.Iar sensul in care e
utilizat rezulta din contextul frazei. Ca atare zacom vlasti nu e altceva decat Legea Tarii si nu un
sistem de drept aparte aplicabil doar tarabilor dependenti.