Simbolistica si legende

Mriorul - micul obiect-bijuterie prins ntr-un nur alb-rou - este un simbol al

rennoirii timpului i al renaterii naturii, odat cu venirea primverii, dar i al speranei,
fiind druit celor dragi pentru a le aduce noroc i belug.
Era un simbol purtat cu multa demnitate si chiar solemnitate de catre membrii societatii
traditionale, care evitau orice comportament necivilizat in perioada in care martisorul le
impodobea imbracamintea.
n general, femeile i fetele primesc mrioare i le poart pe durata lunii martie, ca semn
al sosirii primverii. n Moldova ns, obiceiul este ca fetele s druiasc mrioare
bieilor. mpreun cu mriorul se ofer adesea i flori timpurii de primvar, cea mai
reprezentativ fiind ghiocelul.
Semnificaia firelor alb i rou ce se mpletesc ntr-un nur de care este prins un mic obiect
este relevat i de unele legende. Astfel se spune c Soarele ar fi cobort pe pmnt n chip
de fat frumoas i ar fi fost inut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a
luptat cu zmeul vrsndu-i sngele n zpad. Soarele a urcat din nou pe cer i, n locurile
n care zpada s-a topit, au rsrit ghiocei - vestitori ai primverii.
Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a
anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel
de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate,
dragoste si bucurie.
In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si
tinerilor - fete si baieti . Ata martisorului, alcatuita din doua fire de lana rasucite, colorate in alb
si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-
sterilitate, lumina-intuneric. Ata era fie legata la mana, fie purtata in piept. El se purta de la 1
martie pana cand se aratau primele semna de primavera: se aude cucul cantand, infloresc ciresii,
vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit,
ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se:
"Ia-mi negretele si da-mi albetele". Se credea ca, astfel, copiii erau aparati de rele si de boli si ca
aveau sa fie sanatosi, precum argintul, si rosii la fata, precum culoarea rosie din ata daca il
purtau.

Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile
la munte.
Fetele isi atarnau firul impletit la gat, in credinta ca nu vor fi fie arse de soare peste vara,
conform zicalei: "Cine poarta martisoare / Nu va fi ars de soare".


Martisorul era purtat de catre copii timp de 12 zile sau pana la anumite sarbatori de primavara
(Mucenici, Blagovistenie, Florii, Paste ), pana la inflorirea pomilor fructiferi sau a unor arbusti
precum macesul. In cazul in care martisorul era purtat pana la inflorirea pomilor, acesta se atarna
pe crengile inflorite iar cu banul de la fir se cumpara vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca
purtatorii, simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.
Istorie

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui.
Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.
Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mrioare.
Ele au forma unor mici pietre de ru vopsite n alb i rou, nirate pe a, pentru a fi purtate la
gt. Cele dou culori sunt deschise interpretrilor: roul poate semnifica vitalitatea femeii, iar
albul - nelepciunea brbatului. Astfel, nurul mriorului exprim mpletirea inseparabil a
celor dou principii.
Originile srbtorii mriorului nu sunt cunoscute exact, dar se consider c ea a aprut
pe vremea Imperiului Roman, cnd Anul Nou era srbtorit n prima zi a primverii, n
luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul rzboiului, ci i al fertilitii i vegetaiei. Aceast
dualitate este remarcat n culorile mriorului, albul nsemnnd pace, iar roul - rzboi.
Anul Nou a fost srbtorit pe 1 martie pn la nceputul secolului al XVIII-lea.
OBICEIURILE ROMANESTI SI ALE STATELOR INVECINATE
Mriorul este o tradiie n Romnia, Republica Moldova i teritoriile nvecinate locuite de
romni sau aromni. Obiceiuri similare sunt ntlnite n Bulgaria, Albania, Macedonia.
Rspndit n toate zonele rii, mriorul este pomenit pentru prima dat de Iordache Golescu,
iar folcloristul Simion Florea Marian relateaz n cartea "Srbtorile la romni" c n Moldova,
Muntenia, Dobrogea i unele pri ale Bucovinei exista obiceiul ca prinii s lege, la 1 martie,
copiilor lor o moned de argint sau de aur la gt sau la mn. Moneda, legat cu un nur rou, un
gitan din dou fire rsucite din mtase roie sau alb sau mai multe fire de argint i aur se
numete mrior, mrigu sau mar. Mriorul era pus la minile sau la gtul copiilor pentru a
le purta noroc n cursul anului, pentru a fi sntoi i curai ca argintul la venirea primverii.
In comunitatile traditionale bucovinene fetele ofereau cu multa bucurie martisorul, in ziua de 1
martie, baietilor din sat, obicei care s-a pastrat pana astazi.
n prezent, mriorul este purtat ntreaga lun martie, dup care este prins de ramurile
unui pom fructifer. Se crede c aceasta va aduce belug n casele oamenilor. Se zice c dac
cineva i pune o dorin n timp ce atrn mriorul de pom, aceasta se va mplini. La
nceputul lui aprilie, ntr-o mare parte a satelor Romniei i Moldovei, pomii sunt
mpodobii de mrioare. n Transilvania, mrioarele se atrn de ui, ferestre, de
coarnele animalelor domestice, ntruct se consider c astfel se vor speria duhurile rele.

Folcloristul Simion Florea Marian scrie c mriorul servete celor care l poart "ca un fel de
amulet", dar cine dorete ca acesta s aib efectul dorit "trebuie s-l poarte cu demnitate".
Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: "scopul purtarii lui este sa-ti
apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor
sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si
curatie de suflet... Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture
frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca.

Martisoarele din zilele noastre sunt confectionate manual sau sunt procurate din magazine, fiind
compuse tot din doua fire alb-rosii, impletite din matase, la care se agata mici pandantive
artizanale, care ar simboliza norocul, sanatatea, iubirea etc, obiceiul pierzandu-si mult din
semnificatiile initiale.


Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din
orice si poate sa semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirma "Candva, credeau in puterea
magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte
cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa
cunoasca povestea. Atat."