Drept Roman - 04.11.

2009
In epoca clasica, normele dreptului privsy troman au fost exprimate si prin
senatus consulte, caci, incepand din vremea imparatului Adrian, otararile
ssenatului, denumite senatus consulte, au do!indit putere de le"e. In
practica, proiectul de senatus consult erapre#entat in fata senatului de catre
imparat, dupa care nu astepta re#ultatul votului, ci parasea incinta senatului
pt ca in epoca principatului,s enatul devenise o simpla anexa a politicii
imperiale. De aceea, in documentele vremii, senatus consultele mai erau
denumite si $rationes %simple discursuri imperiale&. 'ot in vremea imparatului
Adrian au do!indit putere de le"e si otarirle imparatului denumite
(onstitutiuni Imperiale, care erau de 4 feluri) *DI('*, +A,DA'*, D*(R*'* -I
R*-(RI.'*.
*dictele imperiale cuprindeau dispo#itii de maxima "eneralitate, /e in
domeniul u!lic, /e privat. -pre exemplu) (onstitutiunea imperiala, prin care
imparatul (aracala a"enerali#at cetatenia romana, a fost un edict. +andatele
erau, de re"ula, instructiuni cu caracter administrativ, adresate inaltilor
functinari imperiali, si mai ales, "uvernatorilor de provincie.
Decretele erau otarari 0udecatoresti pronuntate de imparati, deoarece, cum
o sa vedem, imparatii puteau / alesi 0udecatori si pronuntau anumite
otarari, iar unele ditre acele otartari erau i#voare de drept, in sensul ca, pe
viitor, toate ca#urile asemanatoare tre!uiau solutionate in acelasi fel. .e
aceasta cale s-a nascut ceea ce asta#i denumim 1precedentul 0udiciar1.
Iar in escriptele erau consultatiile 0uridice pe care unii dintre imparati, aceia
care aaveau pre"atire 0uridica,consultatii pe care le ofereau celor interesati.
Iar consultatiileoferite de acei imparati 0udecatorilor, aveau caracter
o!li"atoriu. 'ot la materia i#voarelor sunt necesare unele preci#ari in le"atura
cu opera le"islativa a imparatului 2ustinian. (aci impratul 2ustinian era
constient de faptul ca sistemul sclava"ist roman a0unsese in ultimul stadiu de
decadere. In acele conditii, ei au ordonat unor comisii formate din profesori si
avocati, sa sistemati#e#e textele 0uridice clasice si sa le repuna in vi"oare, in
speranta ca, prin repunerea in vi"oare a dreptului clasic, sistemul sclava"ist
va / salvat de la pieire, ceea ce nu s-a intamplat. (u toate acestea, opera
le"islativa ela!orata din ordinul imparatului 2ustinian pre#inta o uriasa
importanta istorica, importanta decur"and dintr-un factor con0uctural %o
intamplare-din faptul ca aproape toate textele 0uridice clasice au fost distruse
de !ar!ari, nu au a0uns pana la noi, pe cand operta le"islativa a impratului
2ustinian s-a pastrat, a a0uns pana la noi pe cale directa, a.i., pe !a#a acestei
opere au putut / reconstituite si valori/cate toate institutiile 0uridice romane&.
Daca impratul 2ustinian nu ar / avut inspiratia "eniala sa ordone ela!orarea
acestei opere le"islative,noi, modernii, am / stiut foarte putin despre dreptul
roman, iar societatea ar / evoluat in cu totul alta directie. Aceasta opera
le"islativa cuprinde 4 lucrari) ($D34%($D*5&, DI6*-'*4*%DI6*-'A&,
I,-'I'3'*4*%I,-'I'3'I$,*-&, ,$7*4*4*%,$7*4* ($,-'I'3'I$,*-&.
($D34 a fost ela!orat de o cmisie foramta din 10 profesori si avocati, in
frunte cu 'ri!onianus, cel mai mare 0ursconsult al acelei vremi. 4ucrarea a
fost pu!licata in 2 editii. .rima editie a aparut in anul 829, si s-a pierdut, pe
cand editia a 2-a, pu!licata in 894, s-a pastrat, a0un"and pana la noi. *ditia
(odului din 894 cuprinde (onstitutiunile imperiale care au fost date din
vremea impratului :adrian, pana la 894. +ateria e sistemati#ata in 12 carti,
din dorinta de a se face o simetrie cu le"ea celor 12 ta!le, ele /ind impartite
in titluri, titlurile in constitutiuni, iar unele constitutiuni sunt impartite si in
para"rafe. (odul cuprinde dispo#itii din domeniul pu!lic si privat, iar in 2 carti
sunt cuprinse si dispo#itii de drept canonic.
In anul 899 au fost pu!licate di"estele. In Di"este sunt cuprinse cele mai
valoroase fra"mente care au fost extrase din lucrarile 0urisconsultilor clasici.
Aceasta cule"ere de fra"mente a fost ela!orata de o comisie formata din 18
profesori si avocati in frunte cu acelasi 'ri!onianus. +etoda de lucru a
comisiei a fost sta!ilita ciar de imparat, prin 9 constitutiuni imperiale care,
ulterior, au devnit prefete ale Di"estelor. .rin acele constitutiuni, imparatul a
preci#at ca fra"mentele extrase din lucrarile clasice urmea#a sa /e aplicate in
practica instantelor 0udecatoresti, procedand la cercetarea lucrarilor clasice,
mem!rii comisiei au constatat ca o serie de solutii erau controversate, in
sensul ca spete similare erau solutionate diferit. -i de asemenea au mai
constat ca unele institutii clasice sunt depasite, inaplica!ile, de aceea
2ustinian a mai dat 80 de constitutiuni imperiale prin care a pus capat tuturor
controverselor si a des/ntat toate institutiile 0uridice depasite. +em!rii
comisiei au extras fra"mente din 2000 de lucrari clasice pe care le-au
considerat mai valoroase, si le-au sitemati#at in 80 de carti. *le au fost
impartite in titluri, titlurile in fra"mente, iar fra"mentele in para"rafe. In
fruntea /ecarui fra"ment se a;a o Inscriptio pe care se preci#ea#a din ce
lucrare a fost extras fra"mentul respectiv si cine e autorul acelei lucrari. -pre
ex) in ca#ul unui fra"ment extras din lucrarea lui .aul denumita sENTENTIE, in
inscriptio se va mentiona) Sententie Pauli. .ornid de la Inscriptio, romanistii
moderni au reusit sa reconstituie lucrarile 0urisconsultilor clasici.
'ot in anul 899 au fost pu!lciate si institutele lui 2ustinian, sau Institutiones.
Institutele lui 2ustinian sunt un manual de scoala adresat studentilor, ca si
Institutele lui 6aius, dar spre deose!ire de Institutele lui 6aiues, cele lui
2ustinian au putere de le"e. 'extele extrase din Institutele cvlasice au fost
sistemati#ate in 4 carti, cartile au fost impratite in titluri, iar titlurile in
para"rafe, asdar, in ca#ul institutelor nu exista o sistemati#are a textelor si in
fra"mente, si daca lipsesc fra"mentele, inseamna ca lipseste Inscriptio, iar
daca lipseste Inscriptio, inseamna ca la prima vedere nu stim din ce lucrari
clasice au fost extrase textele respective.
Novelele sunt o cule"ere a constitutiunilor imperiale date de imapratul
2ustinian intre anii 894 si 8<8. Aceasta cule"ere a fost ela!orata dupa
moartea imparatului, de persoane particulare. 4ucrarea e denumita Novele,
nu pentru ca ar cuprinde institutii 0uridice noi su! aspectul continutului, ci
pentru ca acele constitutiuni sunt mai recente fata de constitutiunile cuprinse
in (od %mai noi din punct de vedere cronolo"ic&
.AR'*A A 2-A
.R$(*D3RA (I7I4A R$+A,A
.rocedura civila romana cuprinde totalitate normelor 0uridice care
re"lementea#a desfasurarea proceselor private in cadrul celor 9 sisteme
procedurale sau procesuale pe care le-au cunoscut romanii.
.rocedura le"ii sactiunilor, care s-a aplicat in epoca vece, .rocedura
formulara, care s-a aplicat in epoca clasica, .rocedura extraordinara, care s-a
aplicat in epoca postclasica. .rocedura le"ii sactiunilor e cel mai veci sistem
procesual din istoria dreptului. (uvantul Legisactiune vine de la Legis Actio,
adica actiuni ale le"ii, intrucat aceste 4e"isactiuni sunt defapt tipuri de
procese. 3nele tipuri de procese erau utili#ate in vederea recunoasterii unor
drepturi su!iective si se numesc Legis Actiuni de judecata. Alte tipuri de
procese erau uitli#ate in vederea valori/carii sau executarii acelor drepturi
su!iective, care au fost recunoscute pe cale 0udiciara si se numesc Legis
Actiuni de executare. 'oate aceste 4e"is Actiuni sau tipuri de procese pre#inta
anumite caractere, in primul rand, era un caracter formalist, deoarece /ecarei
le"is actiuni ii corespund anumite formule solemne. Iar "reseala unui sin"ur
cuvant atra"ea dupa sine pierderea procesului. In al doilea rand, 4e"is
actiunile pre#inta un caracter le"al, intrucat ele au fost create prin le"i, iar
formulele solemne corespun#atoare, /ecarei le"is actiuni au fost create de
ponti/, pe !a#a unor texte din le"i. In al treilea rand, le"is actiunile au un
caracter 0udiciar, decur"and din faptul ca in procedura le"is actiunilor,
procesul se desfasura in 2 fa#e distincte) Iniure si Iniudicio.
=a#a Iniure se desfasura in fata ma"istratului, iar fa#a Iniudicio se desfasura
in fata 0udecatorului, insa, fa#a Iniure avea loc numai in fata acelor ma"istrati
care erau investiti cu atri!utiuni de ordin 0udiciar si care erau denumiti
ma"istrati 0uduciari, care indeplineau rolul de a or"ani#a 0udecarea
procesului. Initial, atri!utiunile 0udiciare au fost exercitate de consuli, dupa
anul 9<>, procesele dintre cetatenii romani erau or"ani#ate de pretorul ur!an.
Dupa anul 242, procesele dintre cetateni si pere"rini erau or"ani#ate de
pretorul pere"rin. .rocesele declansate in le"atura cu actele 0uridice,
inceiate in tar"uri, erau or"ani#ate de edili in Italia. .rocesele erau
or"ani#ate de repre#entantii pretorului ur!an si de ma"istratii municipali, iar
in provincii, procesele erau or"ani#ate de "uvernatori si de ma"istratii
municipali. In plus, in prima fa#a, sau Iniure,procesul avea si un caracter
consensual, ceea ce presupunea pre#enta am!elor parti %reclamant si pirit& in
fata ma"istraturii. Insa, la acea epoca, statul roman nu avea atri!utiuni de
citare, a.i. paritul tre!uia sa /e citat ciar de reclamant, prin 9 procedee, care
sunt denumite procedee de citare.
.rimul procedeu de citare e denumit In ius vocatio, ceea ce inseamna
Chemare in ata magistratului, , deoarece reclamantul il citea#a pe pirit prin
cuvintele solemne In ius te voco. Acest procedeu de citare, /ind cel mai veci
e primitv si !rutal, intrucat, daca reclamantul constata cu martori, refu#ul
piritaului de a veni la proces, il putea aduce cu forta. Al doilea procedeu de
citare e mai evoluat, el numindu-se !adimonium extra judiciar si consta intr-
o conventie, prin care paritle sta!ilesc o anumita data la care sa se pre#inte
in fata ma"istratului, iar al treilea procedeu de citare se numeste Condict"io,
si se aplica numai inc a#ul inca re piritul era pere"rin si preupunea
pronuntarea unor cuvinte solemne. Daca am!ele parti se pre#entau in fata
ma"istratului, incepeau de#!aterile contradictorii, prin utili#area formulelor
solemne corespun#atoare procesului care se or"ani#a. =ata de a/rmatiile
reclamantului, piritul putea adopta una din urmatoarele 9 atitudini) piritul
putea recunoaste pretentiile reclamantului, recunoastere denumita Conesio
in iure, iar cel ce recunostea era asimilat cu cel condamnat, potrivit ada"iului
autentic roman Conesus pro iudicato est %(el ce recunoaste e considerat ca
si condamnat&, incat procesul nu mai trecea in fa#a a doua.
In al doilea rand, piritul putea sa ne"e pretentiile reclamantului, dar sa nu-si
dea concursul la desfasurarea procesului. -i in acest ca#, piritul era asimilat
cu cel condamnat, iar procesul nu mai trecea in fa#a a doua.
In al treilea rand, piritaul putea sa ne"e pretentiile reclamantului, dandu-si in
acelasi timp concursul la desfasurarea procesului. In acest ca#, procesul
trecea in fa#a a doua si se /nali#a cu pronuntarea unei sentinte de
condamnare sau de a!solvire.
In fa#a a doua %In iudicio#, procesul se desfasura in fata 0udecatorului,dar
0udecatorul roman, la ceea epoca, era un particular ales de parti si con/rmat
de ma"istrat. 2udecatorul era un simplu particular, nu in sensul ca oricine
putea / ales 0udecator, ci in sensul ca nu existau 0udecatori de profesie, in
fapt, puteau / alesi 0udecatori numai senatorii si cavalerii. In fata
0udecatorului, procesul nu mai are caracter consensual, caci era permisa
0udecarea in lipsa, astfel, potrivit le"ii celor 12 ta!le, 0udecatorul astepta
pana la amia#a si daca una dintre parti nu se pre#enta, dadea casti" de cau#a
partii pre#ente. Daca se pre#entau am!ele parti incepeau de#!aterile
contradictorii in lim!a0ul o!isnuit. .rimul vor!ea reclamantul,c are isi a/rma
pretentiile si administra pro!ele de care dispunea, /e inscrisuri, /e rpo!a cu
martori. 4a randul lui, piritul, isi formula apararea, administrand si el pro!ele
de care dispunea. Dar in procedura 4e"is actiunilor, nu exista o ierarie a
pro!elor, incat inscrisurile putea / com!atute cu martori. *ventual, in spir0inul
partilor, puteau interveni si avocatii, insa avocatii romani nu erau
repre#entanti in 0ustitie, deoarece ei nu participau la proces in locul partilor, ci
alaturi de parti, venind in spri0inul lor prin cunostintele 0uridice pe care le
aveau. Dupa ce 0udecatorul asculta partile, dupa ce aprecia pro!ele
administrate, eventual, dupa ce asculta pledoariile avocatiilor, 0udecatorul isi
forma o convin"ere intima pe !a#a careia pronunta sentinta)condamnare sau
a!solvire. 'otusi, 0udecatorul roman putea refu#a sa pronunte sentinta,
a/rmand ca pentru el lucrurile nu sunt clare. In acest ca#, paritle reveneau in
fata ma"istratului, in vederea ale"erii unui alt 0udecator. .e lan"a 0udecatorul
unic in procedura le"ii sanctiunilor, au existat si tri!unale, unele erau
nepermanente, iar altele erau permanenete. 'ri!unalele nepermanente erau
formate din 0udecatori alesi in numar impar, si 0udecau a!u#urile
"uvernatorilor de provincii, precum si procesele dintre cetateni si pere"rini,
iar tri!unalele permanente erau in numar de 2) $ecemvirii litimus iudicamvis
si cetumvirii.
Decemvirii 0udecau procesele cu privire la li!ertate, iar centumvirii 0udecau
procesele cu privire la proprietate si succesiuni. Insa as acum spune 6aius in
institutele sale, spre sfarsitul repu!licii, le"is actiunile au devenit odioase
romanilor, datorita formalismului lor excesiv. Iata de ce, intre anii 149 si 12<,
s-a dat o le"e speciala denumita Legea ae%utia, prin care s-a introdus o noua
procedura mult mia evoluata, denumita procedura formulara. Dar,
introducand procedura formulara, 4e"ea Ae!utia nu a des/intat 4e"is
Actiunile, ci a lasat partilor posi!ilitatea de a ale"e intre procedura 4e"is
Actiunilor si .rocedura =ormulara si intrucvat partile optau invaria!il pentru
procedura formulara, imparatul $ctavian Au"ustus a dat le"ile Iulie iudiciarie,
prin care le"is actiunile au fost a!ro"ate in mod expres.