Morala, anul III

Semestrul al II-lea
1. Norma moralitatii (4.03)
Def. Norma moralitatii este acel imperativ care se formuleaza cu
autoritate, in expresie pozitiva sau negativa, care are o valoare intrinseca
si care are drept scop modelarea comportamentului uman in sensul
acomodarii lui cu bunatatea pe care omul o asuma ca tinta a ascensiunii
sale spirituale in mod liber si constient.
Caracterul prohibitiv al normelor e determinat nu de capriciul cuiva,
ci de fnalitatea lor morala si de aptul ca vedem in ele un tip de pre!enta
a "alorii pentru care am optat, o pre!enta neva!uta a lui #umne!eu, Care
ne cheama la $l prin ele.
Morala diera de spiritualitate, care se maniesta ara norme, tinand de
naturalul reli%ios. (&oti oamenii au sentimentul evlaviei, ara a depune
vreun eort.)
'rice norma urmareste implinirea unei valori. "aloarea (gr. ta a(ia )
a%o * a conduce) e valoroasa pentru ca ne conduce spre Cineva. Se
impune loialitatea dintre apta si scopul ei (un sant preera sa moara
decat sa savarseasca un pacat care nu se inscrie in lista valorilor dupa
care se indreapta spre Imparatia lui #umne!eu.)
+orma ne a,uta sa intretinem standardul vietii crestine. +orma este
o invitatie din partea lui #umne!eu, "aloarea Suprema. Cand #umne!eu
ne vorbeste, -ne revendica. (Stanil.), ne stimulea!a constiinta aptului ca
/i apartinem. (#aca nu provine dintr-o autoritate de care te simti atras,
norma nu are putere, ci se transorma in constran%ere suocanta.)
+ormele se impart in0 %enerale si particulare. $le trebuie %uvernate
de o valoare conducatoare. "alorile tuturor normelor trebuie sa se
undamente!e in "aloarea Suprema, Imparatia lui #umne!eu si #umne!eu
Insusi.
Sursele normelor moralitatii0 natura f!ica, ratiunea umana si
#umne!eu.
a) Natura nu e inteleasa unitar. In calitatea pe care o are, omul
abu!ea!a adesea de natura sau de normele morale e(trase din natura.
$(ista o ordine naturala, dar nu intele%em prin ea ordinea f!ica si
sensibila, ci ordinea metaf!ica si intelectuala, constituita din ansamblul
valorilor ontolo%ice, transerate in toate e(istentele. 'mul distin%e intre
ierarhia din aara lui si cea din sine, considerand ca isi poate permite sa
abu!e!e de ordinea pe care o constata in lumea e(terioara sau pe cea din
sine (o orma de siluire a naturii in care e(ista). +u vede in lume ratiunile
lui #umne!eu concreti!ate prin actul Sau creator, ci un mediu ce trebuie
e(ploatat (atat natura neinsu1etita, cat si cea insu1etita, semeni).
b) Ratiunea umana poate f norma a conduitei crestine, cu conditia
ca aceasta sa fe validata de o ratiune dreapta. (+u de putine ori, e(ista
ratiuni ratacite.) #umne!eu e Cel ale Carui norme au o rectitudine
%arantata aprioric. 2rin unctia duhovniceasca a credintei (a atasamentului
liber asumat si constient ata de #umne!eu si de revelatia Sa), ratiunea
nu poate %resi.
In flo!ofe a ost emis ca autoritate in unctie de care se ormulea!a
normele si ideea scopului fnal. Ce repre!inta acest scop fnal e %reu de
stabilit din punctul de vedere al flo!ofei. #e altel, conceptia flo!ofca,
sociolo%ica, ,uridica e plina de contradictii si inadvertente (ve!i dictonul
machiavelic -scopul scu!a mi,loacele.). +atura umana e libera sa isi
e(tra%a din natura norme ale moralitatii. 2ericolul consta insa in aptul ca
nimeni nu poate impiedica un flo!o, un sociolo%, un ,urist, un om simplu
sa isi puna vointa sa mai presus de norma undamentala a naturii, chiar a
naturii sale particulare. I%norand ordinea si scopul lasate in univers de
catre 3iinta atotcunoascatoare si atotbuna, si trans%resand in mod
voluntar aceasta norma obiectiva a moralitatii, omul corupe propria sa
natura. #e aceea, pentru a e(ista o ordine a lucrurilor, e nevoie de o
norma obli%atorie si de o le%e aparte, care vine din partea 2ersoanei
Supreme.
c) Dumnezeu. #aca ar f sa cautam norma optima pentru om si
natura incon,uratoare, autonomia trebuie sa cede!e locul teonomiei.
4e%ea naturii trebuie inteleasa in interiorul celor stabilite de autoritatea
care imi da %arantia ca aceste le%i sunt %andite de Cineva, ca e(presie a
vointei supreme a Cuiva. 5ceasta recunoastere a teonomiei nu constran%e
%andirea flo!ofca. $a se simte le!ata doar atunci cand este prea mandra
sa asculte pe altcineva in aara de propria-i minte. Conclu!ie0 flo!oul
e(tra%e normele din propria minte, teolo%ul din revelatia divina.
2entru crestin, autodeterminarea atavica nu are valoare, cata vreme
bote!ul ma innoieste, iar atasarea de Cel pe Care /l iubesc prin credinta
imi oera o libertate deplina, determinata nu de trecut, ci de eshaton.
2entru teolo%, credinta este o stare de spirit undamentata in revelatia
lui #umne!eu.
'biectul credintei nu este nici natura, nici omul ca atare, ci #umne!eu.
#e aceea, inainte de a cauta detalii cu privire la modul de comportare
umana, crestinul stie prin credinta sa ca are drept criteriu al
comportamentului s6u vointa lui #umne!eu, norma a moralitatii (norma
imediata, dar si %enerala a fecarui crestin), a1ata in 7evelatia (mai ales in
8ristos) pastrata si transmisa de 9iserica.
In acest mod, o apta este buna pentru ca e conorma vointei lui
#umne!eu, ca se potriveste cu caracterul Imparatiei lui #umne!eu.
+atura poate f norma a moralitatii doar daca natura se a1a in
interiorul lucrarii lui #umne!eu. 3iecare creatura a lui #umne!eu poate
constitui pentru noi o norma a moralitatii. 2r. Staniloae0 lucrurile sunt
cuvinte plastici!ate prin care #umne!eu ne provoaca sa /i intoarcem un
raspuns. #umne!eu te solicita prin aceste realitati. #in acest dialo% putem
e(tra%e norme ale moralitatii. 'mul, ca subiect al moralitatii, ca a%ent al
actelor sale morale, se %aseste intr-o relatie continua cu mediul
incon,urator. Ca microcosmos, re1ecta in sine intre%ul edifciu al lumii.
Chip al lui #umne!eu, el depaseste in importanta toate celelalte creaturi,
find el insusi norma a moralitatii. #oar in conditiile in care omul
constienti!ea!a statura de chip al Chipului, #umne!eu va f norma ultima
a moralitatii, masura pe care nimeni nu a masurat-o, care oera putinta
desavarsirii. Intre%ul eort al omului nu este numai acela de a supravietui,
ci de a se desavarsi precum &atal cel din Ceruri desavarsit este (Mt. :, 4;).
3acand tot ce ii sta in putinta spre a reali!a aceasta desavarsire (sfntii si
cei a1ati in proces de sfntenie), omul se poate considera norma a
moralitatii.
In 8ristos, prin 9ote!, suntem infati, intrand in trupul mistic al
#omnului, 9iserica. 8ristos este modelul suprem care ne-a dat puteri noi
si o norma de viata noua prin e(emplul Sau (-Cine Ma va vadi pe Mine de
pacat<.) si prin har (&aine, $uharistia mai ales). +u poti urma lui 8ristos in
aara 9isericii. In 8ristos se re%asesc unite atat norma teoretica a
moralitatii (preceptul), cat si cea practica (apta). 5semanarea cu
#umne!eu si atasarea de 8ristos pe calea credintei repre!inta norma
primordiala a moralitatii, in datele iubirii (In. =3-=>).
? Norma generala si normele particulare ale moralitatii
+orma %enerala decur%e din modul %eneral de a f. Cele
particulare@partiale, cu valoare intrinseca, se raportea!a la impre,urarile
particulare in care ne a1am si ne comportam. Tu nu vei minti! din #ecalo%
nu isi %aseste valoarea in aptul ca tu nu minti, ci in acela ca tu arati
considerare pentru cuvantul cu care cel de lan%a tine vrea sa se
hraneasca. In masura in care iau in calcul loialitatea ata de celalalt si de
libertatea de a-l hrani sau otravi, atunci intele% valoarea acestei norme
particulare, prin raportarea la norma suprema. (2ostitul, ru%a !ilnica
trebuie intelese in le%atura continua cu norma %enerala, suprema, in
perspectiva eshatolo%ica.)
A. Legea morala. Legea crestina. ==.03
+ormele depind de le%e. 4e%ea are ceva in plus ata de norma,
pentru ca, pe de o parte, in le%e simtim mai evident lucrarea personala a
celui care are autoritate, pe de alta, le%ea e o porunca (norma nu, ci mai
de%raba un standard cu caracter %eneral) impusa printr-un act de vointa
e(presa in vederea unui scop dat. 4e%ea morala e(prima vointa divina
care, sub orma de porunca %enerala sau speciala, re%lementea!a aptele
creaturilor dotate cu ratiune si vointa libera (in%eri si oameni).
4umea e(ista ca e(presie a vointei divine si ca re!ultat al le%ilor
lasate de $l in univers. 3inalitatea lumii e f(ata din vesnicie de #umne!eu
si se implineste in timp. -#e la $l, prin $l si pentru $l s-au acut toate.
(catre $l se indreapta toate) 7m ==, 3>. 2lanul in unctie de care
unctionea!a lumea se numeste le%ea vesnica, care nu trebuie conundata
cu 2rovidenta dumne!eiasca. In le%ea vesnica sunt f(ate principiile
%enerale in unctie de care se implineste planul lui #umne!eu. In schimb,
providenta e lucrarea prin care se conduce in mod detaliat reali!area
concreta a acestor principii. 2rovidenta presupune le%ea vesnica.
Legea vesnica
* planul din veci al lui #umne!eu pus in lucrare prin actul creatiei in
unctie de care a ost creata lumea si in unctie de care e(ista toate
apturile si se conduc spre implinirea scopului lor.
* i!vorul tuturor le%ilor, temelia ordinii morale.
#umne!eu imprima planul sau vesnic fecarei creaturi in mod
corespun!ator frii acesteia, incat respectiva creatura sa e(iste potrivit
ratiunii sale. 4e%ea vesnica nu e separata de #umne!eu, dar nu este nici
finta lui #umne!eu, panteistic. $a este conditia e(istentei ordinii morale,
ca randuiala a lui #umne!eu, menita sa asi%ure ordinea f!ica in fintele
irationale, dar si ordinea morala pentru fintele dotate cu ratiune. #in cele
mai vechi timpuri omul a avut constiinta le%ii universale care e pre!enta in
univers, pe care au numit-o dierit0 lat. atum, %r. moira, ind. Barma.
Insusile le%ii vesnice0
=. Autoritatea, e(tinsa atat asupra ordinii f!ice, cat si asupra ordinii
morale. 3er. 5u%ustin0 le%ea vesnica vadeste 7atiunea divina care a lasat-
o ca ordine naturala, ce trebuie pastrata.
A. Universalitatea, e(tinsa asupra intre%ii creaturi, rationale sau irationale.
3. Obligativitatea, find necesara ca lumea sa e(iste ca un tot unitar si
ordonat.
4. Imutabilitatea, neputandu-se schimba sau strica0 -4e%e le-am pus si nu
o vor trece. 2s. =4>.
#aca toate apturile irationale se supun le%ilor naturii, fecare potrivit
modului sau de a f, respectand in mod pasiv 4e%ea vesnica, omul are
doua orme de reerinte la aceasta 4e%e0
a) Supunerea in intimitatea structurii sale ata de 4e%ea vesnica
(neormulata decat in biof!ica, sociolo%ie etc, dar evidenta in creatie),
uneori necontrolabila (metabolismul trupului, le%ile biochimice).
b) 2articiparea constienta la aceasta 4e%e (ormulata e(pres). (In r.
participer * activC participer de * pasiv.) 2rincipiile morale
undamentale de bine si rau constituie continutul le%ii morale naturale.
'mul are si predispo!itii morale innascute, spontane, dar, in virtutea
acultatilor morale si in calitate de chip al lui #umne!eu, omul trebuie sa
isi croiasca un drum moral in mod liber si responsabil, participand la le%ea
vesnica in mod activ (utili!and atentia, prudenta, ,udecata) si olosind
le%ea morala ca pe un stimulent al libertatii umane.
Legea morala naturala
* capacitatea data fintei umane de a evita raul si de a savarsi binele.
* orma de participare la le%ea vesnica.
* cuprinsul dispo!itiilor morale pe care #umne!eu le-a impartasit fecarui
om in actul creatiei prin care acesta, in mod fresc, poate savarsi binele si
evita raul.
* se numeste naturala pentru ca repre!inta suma predispo!itiilor morale
pe care #umne!eu le-a pus in predispo!itia frii umane.
Caracterul subiectiv al le%ii morale e intemeiat pe ontolo%ia iconica
a omului, pe libertatea noastra, pe le%ea vesnica, ca realitate e(terioara
cu eecte in fecare realitate creata.
4e%ea morala se a1a in om nu sub orma unui cuantum de idei si
principii precis ormulate, ci a unui cuantum de predispo!itii spre
recunoasterea adevarurilor morale undamentale. 4e%ea morala naturala
diera de constiinta naturala, care e o unctie a spiritului ce ,udeca asupra
aptelor noastre. $a se maniesta punctual, determinata de fecare vorba a
noastra. 4e%ea morala naturala este o realitate impersonala, obiectiva si
permanenta si proprie omului. #umne!eu a ase!at in constiinta umana
%ermenii moralitatii (pt a distin%e binele de rau). 'mul nu poate ne%a
obiectivitatea acestei le%i.
5ceeasi le%e vesnica se maniesta in le%itatile dupa care totul a ost
creat si dainuie in e(istenta. $(istenta le%ii morale e dovedita prin starile
de satisactie sau de mustrare de constiinta dupa comiterea unui act.
$(ista le%i obiective si in aara revelatiei naturale. Sunt si alte
popoare care au cu%etat drept. "alorile naturale care nu sunt incluse in
revelatie trebuie luate in considerare. Cei care nu au avanta,ul revelatiei
supranaturale (7om A0=4), sunt apreciati de #umne!eu in unctie de
modul de comportare determinat de valorile e(istente in universul lor in
care se misca in mod natural, potrivi le%ii morale naturale. Morala crestina
undamentata pe revelatie are parti comune si cu moralele altor reli%ii,
ceea ce constituie ba!a unui dialo% etico-social.
4e%ea morala naturala nu este un sistem le%islativ suplimentar pe
lan%a cele e(istente, ci repre!inta un alt nume dat principiilor morale
undamentale, pe care #umne!eu le ace cunoscute si prin alte i!voare.
4e%ea morala naturala * revelarea natural aplicata a valorilor morale.
2entru ca oamenii sa aiba responsabilitate, #umne!eu ace in asa el incat
acestia sa aiba acces la standardul moralitatii naturale, chiar si cand
acestia nu au parte de revelatia naturala. &oate se implinesc din
perspectiva 7evelatiei0 -Si nu au primit desavarsirea, pentru ca trebuia sa
vina $l. ($vrD). 4e%ea morala naturala este inerioara celei revelate, dar
nu trebuie ,udecat ca ceea ce nu e(ista in Scriptura, nu are valoare
morala. 7evelatia supranaturala nu o suprima pe cea naturala.
4ocuri biblice relevante0
#eut. 300==-=4
Int Sir. =E0>-E, F-=A
Ier. 30033
Mt. E0=A (4e%ea de aur a moralitatii, atestata si in alte reli%ii, dar din
perspectiva inversa0 intai se asteapta binele, apoi e intors).
7om. A0=4-=>
Insusirile le%ii morale naturale
=. Unitatea inteleasa sub trei aspecte0
a) toate popoarele au una si aceeasi constiinta a e(istentei binelui si
raului, dincolo de dierentele diacronice si diatopice.
b) toate preceptele trimit la unul si acelasi 4e%iuitor * #umne!eu
c) toate au acelasi scop si acelasi obiect * savarsirea binelui si evitarea
raului
A. Universalitatea. 4e%ea morala e o !estre necesara a naturii umane. In
privinta ideilor morale undamentale particulare, toate popoarele
dovedesc ca sunt sub autoritatea unei le%i universale. #aca aceleasi apte
nu primesc aceeasi apreciere, aceasta nu stirbeste universalitatea le%ii
morale naturale. "ariabilitatea tine de aplicarea acestor principii si nu
atin%e statutul %eneral al principiilor.
3. Imutabilitatea. ' le%e obisnuita poate f abro%ata din cau!a unor
considerente e(terne (e(. schimbarea re%imului politic) sau interne
(inefcienta ei). 4e%ea morala naturala este imutabila, nu poate f
schimbata datorita adevarului cuprins in ea, datorita aptului ca propune
savarsirea celor mai inalte idealuri, si, pe de alta parte, datorita
4e%iuitorului Care e neschimbabil.
4. urabilitatea, re!ultata din imutabilitate. +u e acceptabila nicio
dispensa @ abatere de la ea.
2uterile naturii ca!ute nu mai sunt sufciente in implinirea
e(i%entelor le%ii naturale ara aportul harului lui #umne!eu. #esi le%ea
morala este neschimbabila, din cau!a anumitor impre,urari, obiectul ei
poate sueri anumite schimbari. #umne!eu cunoscand fnalitatea ei,
acorda anumite orme de in%aduinta, ca omul sa isi implineasca scopul.
5sa intele%em casatoria dintre rude din epoca protoparintilor. 5ltii cred ca
#umne!eu in%aduise casatoria consan%enilor pentru ca oamenii nu erau
detinatori ai unui ba%a, %enetic de tare care, intrand in coli!iune cu cele
ale consan%enului, sa aecte!e ireversibil atul G cum se va intampla mai
tar!iu in istorie.
3. Legea pozitiva dumnezeiasca (=;.03)
4e%ea morala naturala cuprinde multe prescriptii numai in orma lor
%enerala. 2entru aplicarea ei la ca!uri concrete e nevoie de alta le%e,
dumne!eiasca. 4e%ea morala naturala presupune aplicarea ,ustitiei, ara
sa preci!e!e cum si unde. (In viata concreta, dispo!itiile le%ii morale
naturale prevad sanctiuni imprecise si insufciente.) $ nevoie de o le%e
particulara @ le%i po!itive impuse de autoritati, cu %irul si cu recunoasterea
comunitatii.
#e.0 Legea morala pozitiva e le%ea data in timp si pormul%ata in
mod e(pres, acordata fe de #umne!eu, fe de o autoritate le%itima, avand
drept scop binele comun. Se numeste po!itiva pentru ca este promul%ata
printr-un act e(tern public si pentru ca contine prescriptii precise.
4e%ea po!itiva e valabila cand0
a) provine de la o autoritate le%itima
b) nu se opune dispo!itiilor unei le%i superioare
c) urmareste binele comun
d) e posibil de indeplinit.
7aportul dintre le%ea morala naturala si le%ea po!itiva (omeneasca si
dumne!eiasca)
=. 4e%ea morala naturala isi are temeiul in vointa lui #umne!eu
concreti!ata in actul de creatie a 4ui. 4e%ea po!itiva dumne!eiasca are
acelasi temei, intr-un act e(pres voit. 5mandoua pre!inta obli%ativitate
indubitabila.
A. 4e%ea morala naturala impune acte care, dupa natura lor, sunt bune.
4e%ea po!itiva omeneasca poate impune si acte rele.
3. 4e%ea morala naturala se %aseste in frea omului, pe cand cea po!itiva
e cunoscuta prin inormatii, prin e(perienta proprie sau prin marturiile
aduse de altii.
4. 4e%ea morala naturala e unitara si valabila tuturor oamenilor din toate
timpurile, pe cand cea po!itiva e valabila cata vreme e(ista autoritatea
care a emis-o si pe teritoriul pe care se e(tinde autoritatea acesteia.
:. 4e%ea morala naturala este dumne!eiasca. Cea po!itiva poate f emisa
si de oameni.
4e%ea po!itiva dumne!eiasca se imparte in le%ea morala a "& si a
+&, data printr-o serie de le%aminte acute de #umne!eu cu oamenii.
I. Legea morala pozitiva a VT se imparte in le%ea premo!aica si
le%ea mo!aica.
a) 4e%ea premo!aica aduna toate poruncile divine date inainte de Moise.
Se reera la descoperirea vointei dumne!eiesti sub orma unei le%i date in
mod e(pres, cate%oric lui +oe si lui 5vraam. Cuprinde norme si prescriptii
speciale.
- interdictia de a consuma carne si san%e
- taiarea impre,ur
- casatoria de levirat s.a.
4e%ea data lui +oe, dupa potop, reia le%ea data protoparintilor0
- opreste omuciderea
- opreste consumarea de carne cruda
- anunta stapanirea umane asupra vietuitoarelor de sub el
- ra!bunarea omuciderii
2rescriptii noi0
- interdictia de a trai ara raportarea la o autoritate precisa
- interdictia de a huli pe #!
- interdictia de a trai in idolatrie
- interdictia de a comite incest
- interdictia de a ucide
- interdictia de a ura
- interdictia de a manca san%e
- interdictia de a animale su%rumate sau resturi de animale ucise.
4e%amantul cu 5vraam (A;00-A:00 a. Chr.) e intarit cu simbolul
circumci!iei. 2oruncile vin sa imprime in su1etul lui 5vraam autoritatea si
amiliaritatea lui #umne!eu. 5vraam e etalon al credintei ca atasament
e(istential ata de cineva pe care simti ca il iubesti.
4e%ea mo!aica (sec. HI"-HIII a. Chr.) e supranaturala prin modul
descoperirii si prin scopul ei0 implinirea voii lui #umne!eu. &rebuie
inteleasa in conte(t. 3inalitatea ei va f inteleasa mult mai tar!iu, dat find
aptul ca urmarea educarea unui popor ales ca din el sa Se nasca Mesia. 5
urmarit cultivarea monoteismului si a virtutilor, cultivarea constienti!arii
pacatului si a nevoii de a se curati (prin ,erte), intarirea atasamentului
iudeilor ata de #umne!eu, cultivarea nade,dii in venirea unui
7ascumparator si a nevoii de sacrifciu.
2oporul constata intai actiunile lui #umne!eu in avoarea lui si abia
dupa aceasta #umne!eu propune le%ea. Consimtind la propunerea lui
#umne!eu, le%ea este incheiata.
&ora * intre%ul mod de a %andi si de a f al evreului, in conte(t
teocratic din punct de vedere ,uridic, cultic s.a. &ora era impartita in le%i
ceremoniale, le%i politice si le%i morale. $ra atat de comple(a, incat
apostolilor le-a ost oarte %reu sa le arate evreilor superioritatea le%ii noi
(incalcarea le%ii vechi la evrei insemna calcarea vointei divine si se
sanctiona chiar prin lapidare.)
4e%ea mo!aica avea caracter peda%o%ic. -Cele vechi au trecut. iata
toate s-au acut noi.. -4e%ea e umbra celor viitoare..
2rin 8ristos, obli%ativitatea le%ii vechi in privinta practicilor
ceremoniale si civile se anulea!a.
Sinodul S. 5postoli 4F@:00
- abtinerea de la idolatrie si desrau.
- "alabilitatea suprema revine 4e%amantului celui +ou. #ar nu au aratat
resentimente ata de le%ea morala a "& (decalo%ul), care repre!inta o
clara revelare a le%ii morale naturale pe ba!a iubirii dintre #umne!eu si
om, implicand o determinare mult mai precisa si o sanctiune mai inalta din
partea lui #umne!eu.
2oporul evreu, prin calitatea de ales, a ost provocat de #umne!eu sa
traiasca la un nivel moral superior. 4ev =;,:C $(. A0C #eut. :.
#ecalo%ul e prima le%e scrisa a "&. 'bli%ativitatea lui re!ulta din
urmatoarele0
- contine conditiile cerute poporului iudeu spre a se mentine la nivelul de
popor ales.
- e e(presia imediata si concreta a principiilor le%ii morale naturale.
- e e(presia po!itiva a vointei divine.
- atesta 4e%amantul (eveniment unic pentru umanitatea acelor timpuri)
dintre #umne!eu si om.
5proape toate poruncile "& le %asim atat in le%ea premo!aica, cat si in
diverse sisteme etice dintre neamuri. #oua porunci, le%ate de raporturile
e(prese cu Iahve (2rima le%e din #ecalo% si cea reeritoare la sabat), sunt
particulare. #ecalo%ul depaseste nivelul le%ii morale naturale. *I
7espectul ata de #umne!eu a,uta la implinirea celorlalte porunci. #e
aceea, restul poruncilor apar la viitor, ca un re!ultat al implinirii poruncilor
in raport cu #umne!eu.
7e!umatul #ecalo%ului
#eut. >, :0 -Sa iubesti pe #omnul #umne!eu tau din toata inima ta, din
tot su1etul tau si din toata puterea ta..
4ev. =F,=;0 -Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti..
II. Legea morala pozitiva a NT
&rebuie remarcat caracterul de autoritate al $van%heliei. 2entru S. 5p.
2avel (7m. E, F), 4e%ea a urmarit prisosirea pacatului, prin urmare, nu
4e%ii "& i se datoriea!a eliberarea de pacat. 8ristos e sarsitul le%ii,
Implinitorul ei. 'data cu venirea lui 8ristos, calitatea de peda%o% catre
8ristos a le%ii "& incetea!a. 8ristos e adevaratul le%iuitor. In aceasta
calitate, 8ristos da porunci implinitoare.
Mt. :, =E0 -+u am venit sa stric le%ea..
Iacob A, ; (crestinismul e noua le%e, noul etos).
7m :, 3=0 -Strica-vom noi oare le%ea prin credinta. nicidecum, ci intarim
le%ea. (le%ea credintei).
Mc. E, :-; (8ristos S-a opus le%ilor omenesti care subminau le%ea propriu-
!isa).
In vremea Mantuitorului 8ristos e(istau >=3 porunci iudaice. 3ata de
aceste le%i ormulate intr-un numar abu!iv, 8ristos se detasa!a.
#in Mc. =0, =E si Jal >, A, re!ulta ca 8ristos e 4e%ea. Ceea ce era
#ecalo%ul pentru evreu, aceea este 8ristos pentru crestin, adica punctul
de reerinta, cu toate e(i%entele Sale. Calitatea de le%iuitor absolut a lui
8ristos a aratat-o in invataturile Sale, cu autoritatea Sa absoluta si prin
lucrarea Sa mantuitoare. &rupul Sau mistic in care intram prin 9ote!
unctionea!a dupa randuiala Sa absoluta. #e aceea, orice relatie a noastra
cu 4e%ea trebuie inteleasa pornind de la 8ristos. $l nu ne porunceste din
aara, ci dinauntrul nostru. $l ne cuprinde prin intermediul &rupului tainic.
&rairea intimitatii cu $l ace ,u%ul usor.
4e%ea +& este le%ea #uhului, finta le%ii noi este harul divin. #uhul
Sant da caracter sacramental le%ii +&. 4e%ea +& e una a libertatii,
desavarsita, data prin 3iul. Iacob A, =A. 4e%ea +& aduce o innoire
ontolo%ica celui care i se supune ei. $ desavarsita ca le%e a iubirii. $
universala pentru ca iubirea e universala (in opo!itie cu &ora iudeiilor).
&ora si 4e%ea +& nu se e(clud, amandoua vin de la #umne!eu. #ar
8ristos asa!a, in locul ricii de #umne!eu, iubirea. Motivatia implinirii 4e%ii
noi este credinta si iubirea, nu simpla ascultare, ca in "&. Cele doua
4e%aminte sunt fundamentele crestine, cu observatia ca 8ristos anulea!a
le%ile neolositoare.
2rin descoperirea lui #umne!eu ca &ata, 4e%ea +& cuprinde tot mesa,ul
presupus de le%ea "& adau%and la ea perspectivele lui 8ristos cel Inviat,
pre!ent continuu prin lucrarea #uhului ca antitip al pre!entei lui
#umne!eu deasupra cortului marturiei in "&.
4. Obligatia morala si datoria morala (=.04)
In ca!ul in care le%ea indeplineste conditiile materiale si ormale de
a f le%e, ea impune obli%atia de a f respectata, obli%atie impusa doar
constiintei atunci cand le%ea este una morala. In ca!ul le%ii morale,
sanctiunile vi!ea!a doar constiinta, nu pre!inta si masuri cu consecinte
imediate materiale.
2rin obli%atia morala intele%em necesitatea interna pe care ne-o
impune le%ea morala pentru a f respectata. SimK6mLntul interior de a
respecta le%ea e simtit de orice om sanatos, liber si constient atunci cand
cunoaste le%ea si intampina e(i%entele ei. 4e%ea morala nu este o
conditionare ara constran%eri la nivel moral. Caracterul imperativ al
obli%atiei morale este independent de preerintele noastre individuale, pe
care uneori le poate contra!ice. Sentimentul obli%atiei morale se
maniesta si dupa savarsirea aptei, prin sentimentul de re%ret sau de
remuscare.
Care este undamentul obli%atiei morale< $(ista doua curente occidentale0
=. 'bli%atia morala are autoritate autonoma (in &eolo%ia 7omano-Catolica,
%enerata de curentul deist). 4a ba!a obli%atiei morale se %aseste fe
natura, fe ratiunea umana, fe drepturile naturale ale omului.
3undamentandu-se pe aptul ca multe apte rele sunt oprite de natura
noastra rationala, teolo%ul spaniol Jabriel "asMue! (sec H"II) spunea ca
puterea obli%atorie a le%ii morale deriva din natura umana si din vointa lui
#umne!eu. In calitate de chip al lui #umne!eu neaectat dupa cadere,
poate ormula le%i cu caracter absolut, ca si cum ar decur%e din vointa lui
#umne!eu.
5ctionand in sensul implinirii obli%atiilor ata de ormularile
autoritative din interiorul 9isericii, omul confrma ca se ace e(presia
implinirii voii lui #umne!eu, prin aptul ca actionea!a conorm naturii sale
adevarate, nu in numele unei autonomii iresponsabile ata de vocatia
propriei sale naturi.
In spatele ormularilor se %aseste vointa lui #umne!eu.
A. 'bli%atia morala este heteronoma (in &eolo%ia 2rotestanta, ca re!ultat
al te!ei predestinarii). 4a ba!a obli%atiei morale sta un actor e(terior care
impune ca le%ile morale sa fe respectate0 #umne!eu, societatea sau
statul, 9iserica sau produsul %andirii autonome a omului.
2entru ca dupa cadere omul e un bustean opac in relatia cu
#umne!eu, omul isi ormulea!a sin%ur le%i, independent. Immanuel Nant0
+u are cum sa patrunda acest !eteros (altul) in frea mea naturala atata
vreme cat eu sunt o realitate inerta. In "ritica ratiunii practice %asim
ormulat echilibrul dintre abstractiuni (sophia) si chib!uinta (phronesis)C
caracterul obli%atoriu il au e(i%entele ratiunii practice. 'bli%ativitatea lor
neconditionata isi are temeiul in propria noastra ratiune sau vointa. *I
7atiunea practica e propriul le%iuitor, ara supunere in ata unei autoritati
e(terioare. #e aceea, Nant e(clude supunerea moralei ata de reli%ie,
deoarece supunerea ata de poruncile lui #umne!eu violea!a
independenta constiintei. #esfintea!a heteronomia divina pe ba!a
autonomiei vointei. &oate conceptele morale isi au sediul si ori%inea in
ratiunea umana in mod cu totul aprioric, atat in ratiunea cea mai comuna,
cat si in ratiunea speculativa, inalta. 7epre!entarea unui principiu obiectiv
se numeste porunca din momentul in care acest principiu devine
constran%ator pentru vointa. 3ormularea poruncii se numeste imperativ.
#upa Nant, toate imperativele sunt e(primate prin celebrul sollen trebuie,
indicand raportul le%ii obiective a ratiunii cu vointa care, prin constitutia
sa subiectiva, nu este determinata in mod necesar de aceasta le%e.
#upa Nant e(ista0
a. Imperativul ipotetic0 3a aceasta daca vrei sa obtii ceva anumeO
Imperativul nu e bun ca atare, ci in masura in care, ca mi,loc, te conduce
la un scop. #ovedeste obiectivitate sau nu, ca imperativ al prudentei
(pra%matic). Conduce spre scopuri posibile, reerindu-se la mi,loacele
reali!ate in vederea obtinerii ericirii.
b. Imperativul cate%oric (al moralitatii)0 impus absolut, ara vreo conditie,
ci aprioric, ara probare e(perimentala. +u e(ista posibilitatea de ale%ere,
ci dimpotriva, este conditionata sa actione!e in unctie de ceea ce
imperativul ii prescrie.
3ormulari ale acestui imperativ cate%oric0
P -5ctionea!a in asa el incat ma(ima ta sa devina le%e universala pentru
toti..
P -5ctionea!a de asa maniera incat sa trate!i natura umana, atat in
persoana ta, cat si in persoanele altora, totdeauna ca pe un scop si
niciodata ca pe un mi,loc..
Imperativul cate%oric al lui Nant e inlocuitorul lui #umne!eu pentru cei
dispusi sa asculte doar de ratiune. #ar omul nu este doar ratiune si nu toti
oamenii au capacitatea de a asuma asemenea ,udecati inalte. 'mul nu
poate actiona ara o 3iinta Care sa ii dea porunci. 'mul, cu toata orta sa
rationala, nu e in stare sa isi dea le%i cu valoare universala. 2rincipiul
Q5ctionea!a in asa el incat ma(ima ta sa devina le%e universala pentru
totiQ este o utopie. 'mul nu poate f si propriul lui le%iuitor si propriul lui
supus. &emeiurile umane sunt instabile si lipsite de puterea de a le%iera la
modul absolut.
? 'bli%ativitatea le%ii din punct de vedere crestin
4e%ea morala e e(presia vointei lui #umne!eu, ata de care nu poate f
%andita independent. #aca le%ile dupa care cele create raman in limitele
e(istentei sunt e(presia vointei lui #umne!eu, daca le%ea morala naturala
si po!itiva sunt e(presia lui #umne!eu, inseamna ca autoritatea le%ii se
%aseste in vointa lui #umne!eu, Care doreste ca omul sa aiba
simtamantul interior al necesitatii implinirii le%ii. "olens-nolens, nu ne
putem sustra%e de la imperativ obli%atiei morale. 4ibertatea celor create
respecta limita frii cu care creaturile sunt in!estrate. 4e%ile asi%ura
ordinea in e(istente. +esocotirea le%ii e echivalenta cu sustra%erea voita
din mediul care e(ista tocmai prin aptul ca acele legi e(ista. +esocotirea
le%ii ar duce inevitabil catre le!area frii.
#e.0 Obligatia morala este necesitatea interioara pe care o simte
omul de a indeplini dispo!itiile le%ii morale va!and in ele e(presia vointei
absolute a lui #umne!eu. Se undamentea!a teonom, nu autonom, nu
heteronom. "ointa lui #umne!eu nu e straina sau potrivnica frii umane,
de aceea teonomia este modul cel mai fresc mod de fintare a omului0 -In
$l ne miscam si suntem..
+u ne putem opune le%ii morale ara sa nu ne le!am autoritatea lui
#umne!eu si ara sa ne indepartam de scopul nostru ultim0 intrarea in
Imparatia lui #umne!eu.
+u orice le%e morala obli%a pe toti oamenii, ci doar le%ile
dumne!eiesti0 le%ea vesnica (peste universul intre%), le%ea morala
naturala (asupra ratiunii umane), le%ea morala po!itiva (asupra oamenilor
credinciosi, in unctie de locul fecaruia din 9isericaC o le%e bisericeasca nu
se poate e(tinde asupra celor necredinciosi).
Cei care indeamna la incalcarea le%ilor pe cei care nu cunosc le%ea
(copii, alienati mintal) sunt responsabili ata de %reseala lor.
'bli%atia morala este o necesitate subiectiva, interioara de a ne
supune le%ii. $a se %aseste in le%atura cu unctia constiintei morale, ara
sa primeasca inca in constiinta un continut determinat. Cand ne a1am in
situatia de a actiona obiectual (concret, practic), obli%atia morala primeste
in constiinta un continut precis. 2entru aptele omenesti concrete,
obli%atia morala devine datoria morala. #aca obli%atia este abstracta,
datoria e practica. 'bli%atia este premisa necesara ata de orice datorie
morala. #atoria e e(presia determinata a obli%atiei in ca!uri si impre,urari
concrete. #atoria morala repre!inta recunoasterea obli%ativitatii le%ii in
ca!uri concrete.
? Obligatia morala aplicata la cazuri concrete
In domeniul moralei, implinirea datoriilor tine de constiinta morala si
de sinceritatea pe care fecare om o are ata de #umne!eu, ara apelul la
vreun mi,loc coercitiv, ca in dreptul ,uridic.
Indatoririle morale superioare (le%ea vesnica) sunt de respectat
inaintea celor inerioare (le%ea po!itiva). $(. daca parintii iti cer sa minti,
trebuie sa treci peste porunca de a-i respecta pe parinti. &ot astel, nu
putem ura ca sa acem apte bune. #atoriile dreptatii premer% pe cele ale
iubirii.
Intre datoriile considerate de valoare e%ala trebuie avute in vedere
consecintele posibile concrete ale implinirii respectivelor indatoriri,
precum si caracterul mai e(tins (intre indatoririle ata de patrie si cele ata
de amilie, primatul il au cele ata de patrie). Ca! problematic0 In ca!ul
bolnavilor muribun!i, se opinea!a ca sunt preerabile medicamentele care
usurea!a durerile, dar scurtea!a viata.
&eol%ia ortodo(a, in ca!ul datoriilor morale, nu a incura,at speculatiile
cu privire la ca!urile morale %andite in biblioteca sau aprioric. #ilemele
aparute in ca!uri concrete sunt re!olvabile prin criteriul iubirii ata de
8ristos si al constiintei a ceea ce stii ca te apropie de $l in mod real.
&rebuie sa a,un%em la dobandirea Mintii lui 8ristos. 2rin harul #uhului
Sant, ne intarim in dra%ostea pentru 8ristos si in puterea evaluarii si a
autodeterminarii pentru savarsirea sau nesavarsirea unei anumite apte,
cunoscand ri%orile le%ii. +iciodata interventia lui #umne!eu nu e %andita
drept eventualitate care sa intervina din cand in cand in le%ile lumii, nici
ca pe o interventie care sa sileasca aceste le%i, ci e vorba de o interventie
constanta, launtrica, atotsustinatoare. 2ulsarea de ener%ie nu se ace ara
o ordine a lumii.
5. onstiinta morala ;.04.A0=4
Constiinta morala, libertatea si simtul valorilor sunt orme de
maniestare a personalitatii responsabile de inaptuirea binelui moral. 2rin
ermitatea si delicatetea e(i%entelor sale, constiinta morala da marturie
de nivelul moral la care se %aseste omul.
2siholo%ia, etica flo!ofca si teolo%ia studiata constiinta morala.
Morala crestina invata ca binele moral nu poate f reali!at prin
activitatea e(clusiva nici a constiintei psiholo%ice, nici a constiintei
moralei, nici a libertatii si a cunoasterii valorilor naturale. 2entru noi,
binele moral este Imparatia Cerurilor sau #umne!eu. Cata vreme
consideri ca nu trebuie sa ai de a ace cu #umne!eu, atunci binele moral
dpdv crestin nu poate atins.
$venimentul 8ristos nu poate lipsi din modul in care sunt activate
unctiile personalitatii umane.
Chemarea lui 8ristos supraactivea!a prin har potentialitatea inaptuirii
binelui moral.
Implinirea dinamismului unctiilor personalitatii noastre ar f imposibila
ara raportarea continua la revelatia lui #umne!eu, vointa lui ormulata in
le%ea morala.
2rin constiinta morala straluceste lumina lui 8ristos. +u conundam
insa constiinta umana cu #umne!eu sau cu vocea lui. Constiinta umana
nu este dumne!eul din noi (Seneca, RR 7ousseau).
Constiinta psiholo%ica (be#usstsein * a f constient, consciousness,
rom. constienta) diera de cea morala (ge#issen, conscience, constiinta).
2rima numeste unctia spiritului prin care omul ia cunostinta de trairile si
actele sale personale, raportandu-le la eul sau personal, stabilind raporturi
intre eul sau si aceste trairi si apte si sesi!and raporturile dintre
respectivele trairi si respectivele apte. Constiinta psiholo%ica
constienti!ea!a, fltrea!a si procesea!a stimulii interni si e(terni (prin
introspectie, subiectul uman accede la continuturile si procesele propriei
sale %andiri) si controlea!a e(ercitarea de catre fecare individ in parte a
propriilor sale procese psihice (dispo!itiv central al %andirii umane care
planifca si supervi!ea!a activitatea altor mecanisme subordonate) Sdar nu
evaluea!aT. Constiinta psiholo%ica e primul nivel la care omul ia act de
ceea ce este ca individualitate separata de lume si in relatie cu ea, si
controlea!a interiorul psihismului nostru prin cen!ura.
9inele moral nu se conunda cu satisactia instinctelor. 7elatia
a(iolo%ica cu lumea din aara noastra e determinata de constiinta morala,
care re%lea!a modul nostru de e(istenta in raport cu binele moral prin
fltrul normei moralitatii care se %aseste in revelatie. $a unctionea!a
optim in relatie cu altii.
Constiinta psiholo%ica vi!ea!a interiorul omuluiC sesi!ea!a aptul ca
suntem. $a a stat la ba!a elaborarii "artei repurilor omului.
Constiinta morala * unctia persoanei umane prin care acesta
raportea!a ormele sale de maniestare in calitate de finta relationala
libera si responsabila la ca!uri concrete si la principiile le%ii morale. $a
evaluea!a daca actele noastre sunt in concordanta cu e(i%entele le%ii
morale.
Sachs, psiholo% %erman0 Creierul uman nu ace distinctie intre actele
comise eectiv si cele ima%inate. 4a nivel neuronal, reactiile dintre ceea ce
consumam ima%inar si ceea ce consumam eectiv sunt identice.
Constiinta morala - evolutia terminolo%ica
Sec " a. Chr.0 sofstii considerau ca valorile morale sunt convin%eri care
ori%inau din consensul cetatenilor, de unde variatia lor diatopica si
diacronica. 2entru ei, valorile morale nu aveau o ba!a obiectiva. *I
relativi!area valorilor undamentale.
Sec. I"0 Socrate0 9inele are valoare interioara autonoma, undamentala.
9inele este obiectul stiintei celei mai inalte, de la care se tra% dreptatea si
celelalte virtuti. Contemplarea binelui era e(presia cea mai inalta a
cunoasterii. Contemplarea e posibila prin modelarea propriei persoane.
4a 2laton unctia de cunoastere a binelui e un eort prin care omul invata
sa depinda doar de el insusi pentru a-si controla viata. 'mul a,un%e la
aceasta autonomie atunci cand se ace auritorul propriei sale flo!ofi.
'mul confrma ca e(istenta lui nu se epui!ea!a in modul in care se
comporta !ilnic ca orice alta vietuitoare. #upa 2laton0
=. Constiinta morala purcede din constiinta de sine obtinuta prin
intoarcerea persoanei spre ea insasi prin interiori!are.
A. Constiinta morala vine din cunoasterea valorilor@ideilor e(terioare pe
care individul le atin%e urmand calea adevarului si a contemplatiei.
3. 9inele este in aara consensului cetatenesc. Ideile orientea!a constiinta
omului.
Stocii (#emocrit, 8e%esip) socoteau ca e(ista in om un principiu de
cunoastere (s$neidesis * impreuna-vedere @ cunoastere). Stoicii
elaborea!a conceptul de logos. $i constata ca su1etele care se caiesc sunt
neericite. 2entru a re!olva starea de neericire a celor care se caiesc,
stoicii de!volta o modalitate de a recunoaste e(istenta ordinii cosmice si
de a se inte%ra in cadrele ei. Unversul e or%ani!at in unctie de lo%osul
universal, care il insu1eteste printr-o le%e vesnica. 7atiunile calau!itoare
ale universului sunt co%noscibile printr-un proces de impreuna-cunoastere0
a realitatilor si a ratiunilor lor. 4a #emocrit, s$neidesis era le%ata de
remuscare si cainta. 4a 8e%esip, s$neidesis se a1a in mod primordial in
om. Cicero si Seneca traduc s$neidesis prin con%scientia.
Crestinism0 con%scientia * cunoasterea ta si a lumii, impreuna cu
cunoasterea lui #umne!eu.
Stoicii, deci, inventea!a termenul si e(plica unctionarea acestuia dpdv
spiritual0 tehnica metaf!ica prin intermediul careia omul prin posibilitatile
sale naturale poate aduce in interiorul sau ordinea universala sau lo%osul
cosmic, care %enerea!a s$neidesis, numita de Seneca0 eus in nobis.
Iluminismul provoaca lovitura rationalismului asupra %andirii crestine.
$(acerbea!a rolul constiintei pentru spiritul uman. RR 7ousseau il reia pe
Seneca. Constiinta * instanta suprema din om, ceea ce poate duce la
abu!uri.
$(ista riscul ca in numele constiintei absoluti!ate oamenii sa isi
permita a-si e(prima opo!itia ata de orice norma si valoare de,a
constituite in lumea. In numele constiintei omul modern se poate opune
le%ilor statului, traditiilor, invataturilor 9isericii si 7evelatiei. *I
privati!area constiintei morale, e(tinse asupra propriei relativitati.
Constiinta nu mai este obli%ata sa tina seama de e(i%ente si de
necesitatea armoni!arii dintre viata morala personala si datele
revelationale.
'mul nu poate f om decat in relatie cu alte persoane. 5le%erile morale
nu sunt strict individuale. 3unctia constiintei nu e una care sa e(cluda
relatia cu semenii si cu #umne!eu. #aca vrem ca ale%erile noastre sa fe
acte personale, trebuie sa intele%em ca nu putem reduce instantele
evaluarii modului nostru de comportare la constiinta propriului eu, la
pretentia ca am constiinta si ca pot ace orice in acord cu sinea mea. #ar
acest lucru nu e sufcient. Suntem prinsi intr-un sistem relational.
Constiinta morala se va maniesta in sensul ei plenar numai luand in
considerare acest aspect.
Constiinta morala nu poate f niciodata alternativa a normei morale
obiective. Constiinta morala ramane unctia spiritului uman prin care se
stopea!a tendinta spre arbitrar pre!enta in acea !ona a persoanei umane,
numita in psiholo%ia moderna Sinele (Jrote =FAA). Sinele i%nora principiile
lo%ice, cate%oriile undamentale ale %andirii umane, e strict neor%ani!at.
'mul modern conunda sinele cu constiinta de sine si cu constiinta
morala.
'mul nu isi poate prote,a pulsiunile sinelui. 4ibertatea de constiinta nu
presupune un act de %andire orientat o(iolo%ic, ea nu e libertate de
constiinta, ci sclavie ata de sine.
Constiinta umana in crestinism este satuitor si martor al omului si o
realitate care sanctionea!a (anterior, simultan si posterior cu apta, vorba
sau %andul nostru). Jlasul constiintei aduce o stare de multumire %enerala
atunci cand apta savarsita tine cont de calitatea de satuitor al
constiintei. 3ericirea crestina nu inseamna satiactie, ci desavarsire, in
procesul infnit de devenire a omului in unire cu #umne!eu. Constiinta
crestina e unctie a spiritului uman care unctionea!a plenar atunci cand
nu se blochea!a la nivelul unei personalitati opace, intr-o finta umana
care reu!a raporturile reciproce cu celelalte finte umane.
> mai - lipsa
(Cateva idei re!umate de pro din cursul care lipseste aici) 2otrivit
sociolo%iei ($mile #urchBeim, $mile 9ruell <), constiinta morala se naste in
societate si varia!a in unctie de tipurile de societati, mai inalte, mai
,oase.
Si%mund 3reud contra!ice aceasta po!itie a sociolo%ilor0 societatea nu
e sufcienta pentru ormarea constiintei morale. 5 doua componenta o
repre!inta subconstientul, cu o pondere oarte mare in ormarea
personalitatii.
E. !naliza crestina a constiintei morale (=3.0:)
Constiinta morala are puterea sa re!iste la ceea ce societatea ii
propune. 5vem persoane harismatice, eroi, asceti, martiri care ii contra!ic
pe #urBheim si ceilalti.
#upa RR 7ousseau (sec. H"III), de!voltat de Nant (sec. H"III), omul se naste
cu acultatea de a actiona mai mult sau mai putin automat la nivel
constient dupa cum unctionea!a instinctele care mer% sin%ure la tinta.
Constiinta * instinctul divin undamental cu care ne nastem. In numele ei
omul ar putea ace orice.
Nant considera constiinta drept intelepciune practica (p!ronesis).
Intr-adevar, nimeni nu poate ne%a ca omul are o intuitie morala pe
ba!a caruia omul are puterea de a ale%e. &otusi, intuitia nu tine de nivelul
instinctiv al lucrurilor. Intuitia e de apt o ,udecata oarte rapida pe care
mintea o ace in unctie de anumite e(periente pe care le-a avut (ca in
,ocul de sah). Constiinta morala se poate educa. (2ana la =A ani copiii au
%andire intuitiva. #upa =A ani se de!volta %andirea abstracta.)
Charles #arVin si, dupa el, 8erbert Spencer0 constiinta morala * un
casti% al speciei evoluand de la %eneratie la %eneratie de la e%oismul brut
(traieste pentru tine), la e%oismul altruist (traieste pentru tine si pentru
altii), a,un%and la altruism (traieste pentru altii). $i %resesc cand nea%a
ondul primar invariabil pre!ent in om, dovedit de e(istenta primelor
principii. +imic nu pleaca din nimic. $(ista un %ermene al constiintei
morale, care rodeste, creste si se educa.
7ationalistii (antici, 5ristotel s.a., si moderni)0 un om care %andeste
corect lo%ic, are constiinta morala. #ar multi %anditori lo%ic impecabili, au
hibe morale. Multi criminali %andesc lo%ic.
#pdv crestin, constiinta morala este unctia su1etului prin care
comportamentul uman este evaluat din punct de vedere moral, chiar daca
principiile moralitatii nu sunt peste tot si totdeauna aceleasi. Constiinta
morala e o unctie a spiritului ca oricare alta. $a presupune educatie si
in1uenta mediului, asa cum si celelalte unctii ale spiritului le presupun ca
ele sa le de!volte.
4a ori%inea constiintei morale sta actul creator al lui #umne!eu, Cel
Care l-a in!estrat pe om cu unctii somato-psihice pentru desavarsirea lui.
+orma moral subiectiva a comportamentului moral este constiinta morala
* unctia care ve%hea!a la aplicarea si respectare le%ii morale. $a este
deci un dar al lui #umne!eu pe care omul il are prin aptul creatiei si nu
este o unctie primita abia dupa pacatul protoparintilor (doctrina
protestanta). #upa pacat, constiinta morala incepe sa fe supusa
remuscarilor si sa dea marturie despre de!binarea adusa de pacat,
devenind un mi,loc pentru pre%atirea omului in vederea rascumpararii
sale. 3irea umana, dupa pacat, are nevoie sa fe adusa la normalitate. #e
aceea, constiinta morala are nevoie sa fe insanatosita prin revelatia
supranaturala, prin care ia cunostinta despre scopul pentru care a ost
creata si despre primirea harului in vederea indumne!eirii. #esavarsirea
nu e posibila in absenta harului, prin cresterea interioara, prin inaptuirea
binelui si prin impartasirea de &aine.
Constiinta morala nu este autonoma. Cum puterea celorlalte unctii
sporeste intr-o fre care a primit harul lui #umne!eu, si calitatea
unctionalitatii constiintei morale creste in masura impartasirii din ce in ce
mai abundente de harul lui #umne!eu.
Constiinta morala nu poate f produsul ha!ardului sau al presiunii
societatii, desi acceptam ca societatea poate in1uenta constiinta morala.
Constiinta morala poate f obnubilata, nu insa si desfintata, pentru ca e
creata de #umne!eu (ve!i ca!urile mustrarilor de constiinta ale lui
7ascolnicov).
Constiinta morala trebuie sa controle!e ratiunea. 3unctia constiintei
morale este pround rationala, nu se substituie ratiunii, dar rationamentul
ormulat de constiinta morala nu este numai rationamentul lo%ic, ci si@mai
ales a(iolo%ic.
2rin constiinta morala omul dobandeste intele%erea necesitatii le%ilor
din ordinea creata de #umne!eu si a responsabilitatilor ce trebuie
implinite spre a reali!a planul pe care #umne!eu il are cu lumea si cu
fecare om in parte. 5 nu asculta de aceasta acultate a spiritului uman
inseamna a nu asculta de ordinea morala, de vointa lui #umne!eu.
3elurile constiintei morale
I. #in punctul de vedere al cuprinsului constiinei morale, ea poate f
obligatorie (cand opreste o apta), permisiva sau sfatuitoare.
II. Cu privire la apta savarsita, ea poate aproba sau dezaproba apta
(,ustifca@rasplateste sau mustra).
III. #in punctul de vedere al raportului cu le%ea morala, ea poate f
dreapta atunci cand actionea!a prompt, precis, poate f sigura (ba!andu-
se pe cunoasterea indatoririlor morale), poate f ratacita (cand ,udecatile
ei sunt in de!acord cu le%ea morala), indoielnica (cand se %aseste in
dilema data de motivele care indeamna la savarsirea sau nesavarsirea
aptei).
I". #in punctul de vedere al unctionalitatii, poate f treaza (ve%hetoare)
sau laxa (adormita, cand diminuea!a %ravitatea aptelor si il lasa pe om sa
decada din demnitatea de finta responsabila), scrupuloasa (persoane
neurasterice care vad %reselile mici ca find oarte %rave, dominata de
rica, an%oasa, nu de iubire, sau de ipocri!ie, de obsesii, interesata de
detalii, nu de perspectiva lucrurilor)C dierita de constiinta delicata i!vorata
din cea trea!a (interesata de pro%resul constant in viata reli%ioasa)C e(ista
si constiinta fariseica.
" onstiinta morala si autoritatea lui Dumnezeu# civila si
politica
Constiinta morala nu e un oracol care ace sa se nasca binele moral de
la sine. 3unctia ei este aceea de a discerne binele si de a-l indemna pe om
sa savarseasca binele, autoritatea lui #umne!eu. Constiinta insasi cere sa
fe educata, luminata de armonia creatiei si de plinatatea revelatiei lui
#umne!eu actuali!ata de #uhul Sant in 9iserica.
'rdinea si armonia creatiei invata constiinta morala, iar revelatia
supranaturala instruieste constiinta morala, ridicand-o la un nivel superior
datorita credintei, a relatiei de fdelitate cu Cel Care ni se descopera. In
masura in care ai simtamantul relatiei de fdelitate du $l, nivelul
unctionalitatii constiintei tale morale se inalta.
+umai in 9iserica omul il descopera pe 8ristos si e hranit eectiv cu
2ainea vietii.
Constiinta se supune autoritatii civile si celei politice. In ata acestor
autoritati omul e in masura sa afrme are constiinta morala a1ata in
de!acord cu le%ile %resite.
Constiinta morala nu poate dispune de o libertate absoluta. 4ibertatea
ei se conf%urea!a prin savarsirea binelui. 3iecare om trebuie sa asculte de
propria sa constiinta morala in limitele in care aceasta il conduce spre
savarsirea binelui, spre implinirea le%ii morale.
'mul modern nu recunoaste decat un numar oarte restrans de
principii morale. In consecinta, e lasata prea multa libertate unor
constiinte in mod vinovat vinovate si rele (needucate) cu buna stiinta.
Statul are datoria sa %arante!e libertatea constiintei morale si sanatatea,
nu libertati iresponsabile.
Ca orice unctie a spiritului uman, constiinta umana e supusa unor
in1uente bune sau rele. &rebuie sa o educam in acord cu norma obiectiva
a moralitatii (le%ea morala). $ducarea constiintei morale incepe din
copilarie prin ormarea de bune deprinderi, prin credinta si altruism.
3actorii0 amilia, scoala, 9iserica, societatea.
In educarea constiintei morale se aplica0
=. Inlaturarea aspectelor morbide.
A. 2rofla(ia constiintei morale.
3. Incura,area savarsirii aptelor bune.
;. Libertatea morala (A0.0:.A0=4)
&ema libertatii este ma,ora pentru ca tine de intrea%a devenire
ontolo%ica a omului. +u putem vorbi de responsabilitate morala daca nu
am f liberi. Conceptul de libertate morala este inteles insa dierit.
#aca intele%em desavarsirea drept viata eterna in comuniune cu
#umne!eu, atunci este clar ca noi intele%em si libertatea in unctie de
vocatia omului (Imparatia lui #umne!eu), de tot ceea ce inseamna repere
cu autoritate care imi asi%ura continuu eliberarea de tot ceea ce imi
blochea!a accesul in Imparatia lui #umne!eu.
4ibertatea umana se raportea!a deopotriva la natura sa, la #umne!eu,
la semeni, la societate.
2ornim de la intele%erea capacitatii omului de a actiona in mod liber
sau prin acte de vointa, ca unctie a spiritului uman, neseparata de
celelalte unctii ale fintei umane. "ointa inseamna0
=. acultatea spiritului uman prin care omul savarseste acte voluntare.
"ointa se reera nu numai la aptele constiente care prin ele insele au o
fnalitate, ci la tot ceea ce tine de modalitatea omului de maniestare
(motricitatea omului)0 instincte, re1e(e, deprinderi, automatisme. Sunt
acte ale vointei, dar nu sunt intru totul acte voluntare in sensul etic al
cuvantului, pentru ca nu intotdeauna presupun cau!a, constienti!are si
fnalitate (5ristotel) din partea savarsitorului.
A. unctia su1etului uman prin care in mod liber, constient, in urma unor
deliberari si determinati de anumite scopuri savarsim sau nu savarsim o
anumita apta sau ale%em o anumita solutie din mai multe posibilitati.
"ointa si aptele de vointa se %asesc in relatie cu celelalte unctii ale
spiritului uman. +u putem substitui puterea de ,udecata actelor de vointa.
2utem %asi ,ustifcari pentru aptele de savarsit, dar cand suntem hotarati
sa acem acea apta, ceva ne blochea!a. 7e!ulta ca alti actori (vointa)
blochea!a produsul rationalitatii umane.
5ctul cu adevarat liber tine de motricitatea intentionala (sinta%ma
preluata din psiholo%ia moderna) a omului, opunandu-se motricitatii
re1e(e (reactia-rapsuns la un anumit stimul care implica actiunea unui
%rup muscular, reactie controlata, la nivelul sistemului nervos ve%etativ,
de centrii motori din trunchiul cerebral si de la nivelul maduvei spinarii).
Motricitatea intentionala pune in lucrare corte(ul in timpul flo%ene!ei
(devenirea noastra din %eneratie in %eneratie) si al onto%ene!ei
(maturi!arii individuale a creierului, care durea!a in timpul celor F luni de
viata intrauterina si in cele cateva !eci de ani de viata e(trauterina), odata
cu speciali!area si maturi!area creierului (dupa A: de ani creierul G mai
ales al barbatilor G se restructurea!a in !ona hWpotalamus-ului).
Sunt pusi in ,oc trei parametri emotionali0 obiect, spatiu si subiect.
' parte a motricitatii observabile la om este de acelasi tip cu cea
observata la alte mamiere, la om aceste sisteme dierite de activitati nu
sunt le%ate unele de altele in unctie de ordinea aparitiei lor pe scara
evolutiva a aparitiei fintelor. 5tat in timpul de!voltarii, cat si la maturitate,
ele intererea!a si cooperea!a. 2rin coopererea dintre sistemele
ierarhi!ate psihismului uman apare motricitatea intentionala.
5ctul voluntar in sensul restrans al cuvantului se deosebeste de orice
act instinctiv (cu scop precis, de cele mai multe ori necunoscut in detaliile
sale), de obisnuinte (acte voluntare care prin repetare au devenit
automatisme), de actele spontane (reactii la stimuli puternici).
Jradul de apreciere a aptelor umane este dierit, desi toate aptele
umane produc consecinte in subconstientul omului.
5ctul de vointa presupune libertate si motivatie. 5ctele voluntare sunt
depline (cu deliberare, motivare etc) si nedepline, din dierite motive0
violenta e(terna si interna, rica, i%noranta, ura, %roa!a, pota,
deprinderile, cau!e de ordin biolo%ic, social, educational, cau!e de ordin
patolo%ic, psiho!e sau de ordin se(ual ori %eriatric. 5ceste conditii
aectea!a nu actul liber, ci actul liber deplin, responsabil. "ointa nu este
aceeasi in toate impre,urarile si pentru toti oamenii, de unde nici
responsabilitatea nu este e%ala sau identica pentru toti.
"ointa nu este o unctie autonoma, absoluta. $a are nevoie de repere
cu autoritate. 5ceasta acultate a spiritului se modelea!a (e un proces,
intr-o continua eliberare in unctie de reperele cu autoritate) si ne conduce
catre ceva. $a e direct proportionala cu starea de apt a fecarui ins in
parte, de unde si puterea si limitele ei. 'mul e chemat sa a,un%a la o
libertate superioara.
5ristotel0 actul de vointa0 actul liber, in con%ruenta cu binele.
$pictet (stoic) detasea!a conceptul de libertate din sera socialului
(numindu-l parr!esia). 5ctele de vointa sunt cele neimpiedicate de vreun
obstacol, care isi atin% scopul, ara sa intalneasca obiectul detestat.
Sclavia cea mai de temut este tirania patimilor omenesti. 'mul liber *
stapanul opiniilor sale. Inainte sa savarseasca apta omul trebuie sa se
intrebe0 Ce vrea !eul ca eu sa implinesc. 2entru a f cu adevarat
desavarsiti, trebuie sa potrivim vointa noastra cu vointa !eului. &otusi
Moira (destinul) era mai sus de !ei (credinta in destinul implacabil a
constituit intotdeauna o problema in reli%ia %reaca, ve!i tra%ediile lui
Soocle).
In crestinism, libertatea omului e determinata mai mult de viitor, de
eshaton si de revelatie, nu de atavisme, de materialul %enetic mostenit
sau de destin.
4ipseste ultimul curs