.

IIstoria si teoria conservarii si restaurarii

monumentelor
Generalitati
Necesitatea de a pastra si transmite posteritatii cladirile cu o valoare simbolica si estetica
deosebita a condus la aparitia disciplinei speciale numita restaurarea monumentelor.
Aceasta disciplina face parte din valorificarea tezaurului cultural al trecutului.
Scoala nationala de restaurare in Romania a depasit o suta de ani de existenta.Notiunea
moderna de restaurare apare in ultimul deceniu al secolului al xviii-lea,pana la aceasta data
interventiile asupra monumentelor cu greu pot fi identificate cu ceea ce astazi numim
restaurare.Procesul de restaurare aunui monument include patru operatiuni
esentiale:cercetarea, releveul,proiectarea si executia.Cercetarea este operatiunea care precede
si insoteste toate celalte faze,ea presupune studiul izvoarelor si documentelor , analiza
nemijlocita a monumentelor sub aspect architectural si istoric ,sapaturi in zona monumentului
si incercari de laborator asupra structurii si rezistentei materialelor.Trecutul zbuciumat al
monumentelor in cursul caruia isi modifica de cele mai mullet ori aspectul lor initial cat si
gradul de pastrare in care au ajuns pana in zilele noastre,impun o gama variata de lucrari de
restaurare.Dupa obiectivul care il urmaresc aceste categorii definesc doua etape :lucrarile de
conservare si lucrarile de restaurare
Etimologia notiunii de monument
Termenul demonument este de origine latina.El provine din cuvantul monumentum care in
latina inseamna amintire ,memorie.Atributul istoric adaugat notiunii de monument arata ca se
refera la o marturie a trecutului.In limbaj current prin monument se intelege o realizare care
iese din comun prin valoarea sau amploarea sa.Aspectul cantitativ,amploarea, trebuie sa fie
insotit si de cel calitativ ,valoarea,pentru ca un obiect sa fie considerat monument.In
arhitectura notiunea de monument se aplica unor cladiri importante realizate in decursul
veacurilor:piramidele egiptene,templele grecesti,bisericile byzantine,romanice, gotice,palatele
Renasterii,etc.In sens mai restrains notiunea de monument se aplica si unor obiecte cum sunt
statuile sau operele de arta cu caracter simbolic asezate in necropole si destinate sa pastreze
memoria unor personalitati sau evnimente remarcabile.
Definitia notiunii de monument
Dictionarul Petit Larousse,defineste monumentele istorice ca ,,lucrari de arhitectura sau
sculptura destinate sa transmita posteritatii o amintire.Aceasta definitie nu cuprinde insa
toate categoriile de monumente.Carta de la Venetia (1964)in articolul1:,,notiunea de
monument istoric cuprinde atat creatia arhitecturala izolata ,cat si asezarea urbana sau
rurala,care aduce marturia unei civilizatii anumite,a unei evolutii semnificative sau a unui
eveniment istoric'.Aceasta definitie extinde notiunea de monument istoric de la operele cu
caracter de unicat,la asezarile urbane sau rurale.Raman insa in afara acestei definitii
monumentele de arta plastica si alte categorii de monumente istorice.Legislatia din alte tari
cat si activitatea practica de restaurare ,arata ca notiunea de monument istoric este inteleasa in
sensul de a cuprinde toate aceste categorii.
Varietatea mare a monumentelor pretinde o clasificare alor.
Dupa natura lor monumentele se clasifica in:
Monumente arheologice-sunt edificii sau ansambluri care cazand in
ruina , din cauza vechimii,neangrijirii sau a unor cataclisme au stat ingropate
vreme indelungata in pamant si au fost descoperite prin sapaturi.
Din aceasta categorie fac parte asezarile omenesti din comuna primitive,ruinele
unor orase antice, cetatile apartinand antichitatii si
feudalismului.Exemple:asezarile de la Troia si Micene,orasele Pompei si
Herculanum,orasulcetate Histria.
O caracteristica a acestor monumente este aceea ca prin starea in care au
ajuns , si-au pierdut functiunile lor vitale,in urma sapaturilor arheologice si
alucrarilor de conservare ele nu pot fi valorificate decat sub aspect muzeistic.
Monumentele de arta plastica
Sunt monumente de arta plastica operele incluse in compozita unor
monumente de arhitectura , reprezentand partea integranta a acestora cat si
cele dispuse distinct in aer liber. Monumentele de arta formeaza doua grupuri:
Din primul grup fac parte picturile monumentale care decoreaza interiorul sau
eeteriorul unor cladiri, vitraliile, mozaicurile, pavimentele tratate
decorativ,sculpturile care intra in compozitia fatadelor sau in spatiile
interioare.Din al doilea fac parte statuile izolate si grupurile statuare.Ele pot fi
apreciate din punct de vedere estetic independent de cadrul din care fac
parte.De asemenea exista posibilitatea de a se scoate de pe locul initial si de a
le muta in alt cadru(in aer liber sau in muzee)Aceste monumente intra in
raporturi estetice cu cadrul construit sau peisagistic.Mai mult decat atat ele
sunt parte integranta a unei sinteze.Mutarea lor poate avea repercursiuni atat
asupra modului in care sunt percepute, cat si acadrului unde au fost amplasate.

Doamnelor si domnilor,
Ma onoreaza bunavointa de care ati dat dovada venind la aceasta lansare de
carte.Va cer ingaduinta ,de a va impartasi cateva ganduri ocazionate de
intoarcerea mea acasa printre cei dragi.Imbatranit si melancolic,ma intorc
pentu o zi in satul meu natal.Sunt napadit de amintiri si de regrete.Regretele
mele sunt legate de goluri care n-am cum sa le mai umplu.Din trecut nici zeii nu
mai pot schimba nimic.In loc sa micsoreze singuratatea,amintirile o sporesc. De
fapt nu ne amintim tot.Ne amintim numai ce ne induioseaza.Memoria triaza,
voaleaza ce afost urat si da lumina magica unor intamplari fericite din copilarie
si adolescenta.Intors aici, nu pot scapa de melancolii.Numai aici iluziile pot fi
mai importante decat realitatea.Aici am trait prima dragoste care in acei ani
repreznta totul pentru mine.Pentru multi care pleaca dintr -un sat , nu mai
exista trecut.Ei isi uita si propriul nume,se jeneaza sa-l mai rosteasca ,li se pare
rural si inactual.Nimic din vechea viata nu le tulbura viitorul spre care se
indreapta.Eu n-am vocatia calatoriilor,sunt ca un tren care nu mai are unde sa
intoarca.Calatoresc imaginar intre satul natal si ultimul domiciliu stabil.
Marturisesc ca-mi este mult mai usor sa-mi imaginez lumea decat sa o cunosc
calatorind.In copilarie n-am parasit niciodata satul natal.Despre orase nu
auzisem decat din manualul de geografie.O calatorie spre oras pe care o faceau
numai altii,era pentru anii copilariei mele plina de mister si de promisiuni.
Sufeream de rau de masina si ca urmare nu-mi puteam permite
luxul sa cer sa fiu si eu atasat unor binevitori care ar fi acceptat sa
ma duca si pe mine la oras,de frica sa nu le murdaresc interiorul
masinii.Cred ca eram prin clasa a zecea cand am mers prima data
cu trenul,pe traseul Bicaz-Piatra Neamt.Debarcat pe peron ,am
constatat ca orasul nu arata deloc asa cum mi-l imaginam
eu.Intimidat de aglomeratie,de zgomote si de mirosuri, nu- mi
doream decat sa ajung cat mai repede acasa.Ce-mi ramanea sa fac
dupa o asemenea experienta?Sa citesc,in speranta ca orasele din
lectura, le voi percepe altfel decat cel pe care-l vazusem.Am
inceput sa citesc mult,de la capodopere la carti de duzina.
.Amestecam maculatura cu opere capitale ,cu o desavarsita lipsa
de criterii.Am citit cartile unor scriitori mediocri, astazi
uitati.Vroiam cu orice pret sa ajung intelept.Credeam pe atunci ca
intelepciunea e un fel de meserie care se poate invata.Eram manat
de graba de a acumula mereu, nu intarziam pe pagina pentru a
adanci, pentru a aprofunda.Tarziu am inteles ca intr-o
lectura,important nu este ce gasesti, ci ceea ce cauti.Intalnirea in
liceu cu poezia lui Bacovia,a schimbat cursul lecturilor mele.Am
avut dintr-o data revelatia faptului ca poezia are oroare de urat,
de banal, de locul comun,ca poezia este voluptatea deriziunii, o
descriere amanuntita a ceea ce nu este.Poezia este cel mai scurt
drum de la poet la inima cititorului de poezie si ea il reprezinta
mai bine pe poet decat biografiile. Un poet este atat de liber in
ceea ce scrie,incat pentru el ,real este ceea ce vrea el sa fie real .Nu
puteam sa spun nimanui despre pasiunea mea pentru poezia lui
Bacovia.Intr-un sat ,pesimismul nu e bine vazut,e ca un fel de boala
rusinoasa.Oricat de grea ar fi situatia prin care treci,optimismul
este obligatoriu.Eu insa faceam constatarea ca satul acesta situat
in padure, la capat de lume, incita la melancolie,iar melancolia
este fericirea celor tristi.Citind poezie mi-am dat seama ca
materialul din care este alcatuita ,este derizoriul,iluzia.Iar noi
trebuie sa ne servim de iluzii ca sa fugim de adevar. Ne folosm de
iluzii ca sa facem suportabila realitatea.,Ne asiguram pin iluzii un
refugiu,iar eu nu sunt capabil sa caut fericirea in afara iluziilor.
Idealistii sunt oameni liberi nu se supun realitatii, nu sunt sclavii
ei.Idealistii pot fi niste ratati ,niciodata niste mediocri.
Exista insa riscul sa uitam ca poezia este fictiune ,este minciuna
artistica.Fugind de realitate,putem inlocui utopic viata cu idei
despre viata.Sortit prin voia destinului sa urmez o facultate
tehnica ,scoala cu spirit cartezian ,n-am mai avut nici o sansa
sa ma indrept spre iluzia pura.Iluziile mele au inceput sa fie din ce
in ce mai putine in fata unei realitati dure si irationale.Am idealizat
lumea din jurul meu pentru a-I da un sens.Dar lumea moderna
este una practica si grabita. Totul trebuie facut repede si eficient.
Pentru pragmatic nu este adevarat decat ce este util si
avantajos,iluziile sunt o pierdre de vreme pentru ei.Oamenii
pragmatici stiu ca idealismul e anacronic si nerentabil,aduce numai
necazuri.Avem vanitati ,ambitii,alergam dupa bani,dupa
succes,dupa glorie si numai cand si cand in sufletul nostru se
strecoara indoiala,intrebarea daca e bine ce facem.Plecarea mea
din sat a fost ca osmulgere care m-a aruncat din iluziile
adolescentei in realitatea istoriei.Ma consider un dezradacinat,
apartin mai departe lumii din acest sat pe care dorul de parinti si
departarea ma face sa-l idealizez.Fac parte dintre cei
inadaptati,ditre cei care ajunsi in oras n-au reusit sa-si scoata din
suflet satul.Barbatul care astazi poarta numele meu,nu este nici
acum la saizeci si trei de ani un orasean autentic,desi locuiesc in
oras de peste patruzeci de ani.Am incetat sa mai fiu rural fara sa fiu
un citadin adevarat.Acasa ajng rar siss tau putin.Casa unde m-am
nascut nu mai exista,locul e napadit de ierburi si de amintiri.
Putinii pomi s-au salbaticit ,au imatranit si au fst taiati.Uneori ma
gandesc ca satul pe care-l visez si-l port cu mine,nu se afla pe nici o
harta.El nu poarta un nume si nu tine de geografie.A fost cantat de
poetii care s-au nascut aici si ei l-au trimis in legenda.Acest sat e o
utopie plasata in trecut.Acest sat trebuie visat si mai apoi
vazut.Acest sat este paradisul meu pierdut.Paradisele sunt mereu
pirdute, eternal este doar nostalgia lor.Copii din satul meu pleaca
acum la oras fara fara sa mai cutreire padurile in care eu am
invatat ceea ce nu as fi putuit afla in nicio gradina
botanica.Memoria mea eplina si azi de mirosuri si de lumini din
primaverile acestui sat,care intr-un oras nu le poti gasi.Fosnetul
nocturne al apei praului ce desparte satul in doua,avea ceva
feminine nelamurit si ademenitor.Locul acesta isingurat are pezia
lui specifica.Imi aduc aminte perfect de ulita copilariei de, noptile
lunii mai,cand cerul era luminat de luna si siroia de stele,de parca
timpul n-a uzat nimic din ceea ce afost acea ulita.Aceste amintiri
ma arunca in alta lume pe care eu onumesc mitologica.Praful de pe
ulita ,in lumina lunii, avea un luciu misterios.Noptile satului meu in
lumina lunii ieseau din istorie si intrau in mitologie.Satul visat de
mine ,atrecut in mit ,iar miturile nu imbatranesc niciodata.Miturile
se situeaza in afara istoriei.
Inchei rugandu-va sa socotiti ga ndurile mele aduna te pe aceasta
pagina omarturie subiectiva despre niste an ice nu mai sunt.

Al dumneavoastra,
Mihai Niculita
Mai ,16,2014.
Liceul Borca.