Remus,

Cavaler intamplator
CAPITOLUL I
Satul idiotilor
Remus si Tibi erau doi frati cu o inteligenta foarte, foarte mica si saraca de putea
pamantul sub ei. Tibi si-a vandut sufletuldiavolului pentru bani si putere, iar astfel s-a
transformat in temutul zmeu Tibearta, iar Remus a plecat sa-si caute norocul in lumea
larga, cum zice proverbul: “Prost sa fii noroc sa ai”.
Merse el ce merse si dupa un kilometru intalni un om ce se purta tare ciudat.
Statea nemiscat, avea o mutra de idiot, ii curgeau balele din gura si tinea in mana o
galeata ce era aproape plina cu saliva.
-Hei, om cretin! Striga Remus. Ce faci aici?
-Ce fac? Da chiar, ce fac aici?
-De cat timp faci asta?
-De cand ma stiu. De acum 10 secunde cand m-ai terzit din transa idioteniei.
-Ce-i aia “transa idioteniei”?
-E ceva ce li se intampla celor ce au IQ-ul sub 0.
-Eu il am de 5. Asta e deasupra sau sub 0?
-Eu de unde sa stiu?
Dupa aceasta conversatie cel putin ciudata Remus pleca mai departe si intra intr-
un sat in care toti oamenii se comportau ca cel de dinainte-aveau niste mutre de cretini si
tineau in mata cete o galeata in care li se scurgeau balele.
Dintr-o data pamantul a inceput sa se zguduie, toti oamenii au fugit speriati, iar
din pamant a iesit o culegere uriasa de matematica.
-Daca-mi raspunzi corect la intrebare te crutm daca gresesti te mananc! Cat fac
2+2? il intreba cartea pe Remus.
Remus s-a gandit si s-a tot gandit, iar dupa 1300 de zile in a 1300-a noapte a fost
o furtuna incredibila, cartea a murit lovita de un fulger, iar “eroul” nostru a scapat cu
viata. Desi se mai intreba si astazi “oare cat fac 2+2”.

Va urma....

Poveste scrisa de Babeanu Alexandru Dorian.