Studiul 10 28 noiembrie – 4 decembrie

„Nebunia” profetului
Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Numeri 22-24; Deut. 1,30; 20,4;
Mat. 15,14; 1 Cor. 2,14; 2 Petru 2,14-16; Apoc. 3,17.

Sabat după-amiază
Text de memorizat: „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor;
şi unii cari au umblat după ea au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns
singuri cu o mulţime de chinuri.” (1 Timotei 6,10)
Istoria lui Balaam este bine cunoscută şi este folosită deseori pentru a
lua în derâdere anumite persoane: „Dacă Dumnezeu a putut să vorbească
prin măgăriţa lui Balaam, atunci El poate să vorbească şi prin cutare.”
Însă, dintr-un anumit punct de vedere, istoria lui nu este deloc amu-
zantă. Deşi poate fi privită din mai multe unghiuri, întâlnirea lui Balaam
cu Domnul poate fi socotită o ilustraţie a modului în care păcatul ne poate
duce pe calea pierzării, dacă rămâne nebiruit şi dacă nu ne împotrivim lui
prin puterea lui Dumnezeu.
Balaam este amintit în Noul Testament de trei ori (2 Petru 2,15.16;
Iuda 11; Apoc. 2,14) şi de fiecare dată referirile la el nu sunt laudative.
Dimpotrivă, el este un prototip (un simbol) al păcatului.
Petru vorbeşte despre „nebunia” lui Balaam. Nu era vorba despre o
nebunie în sensul de tulburare psihică, ci mai degrabă despre o nebunie
Studiul 10
a unui om mânat de lăcomie în aşa măsură, încât a fost gata să asculte de
Balac şi, în schimbul unei sume de bani, să facă răul pe care acesta i l-a
cerut.
Dacă profetul Balaam a putut să se lase pradă „nebuniei”, cu cât mai
mare este pentru noi primejdia de a repeta fapta lui!

Pentru studiul Bibliei la rând: 2 Corinteni 8 – Filipeni 4

115
 Duminică, 29 noiembrie Un împărat fricos şi înşelat
Încearcă să te pui în situaţia lui Balac, împăratul Moabului. În faţa
lui se întindea o mare de oameni, un popor care ieşise din Egipt şi care
supravieţuise numai printr-o minune (cum altcumva?) în deşert, timp de
patru decenii. Acum, îşi aşezase tabăra „în şesurile Moabului” (Num.
22,1), nu departe de împărăţia lui.
Poporul acesta nu îi transmisese niciun mesaj de ameninţare şi nu
intenţiona să îi invadeze ţara, dar Balac era, pe bună dreptate, speriat. El
ştia ce li se întâmplase împăratului Og, al Basanului, şi împăratului Sihon,
al amoriţilor, cel care îi biruise mai înainte pe moabiţi (Num. 21,26). Pe
lângă aceasta, ştia ce se întâmplase şi cu canaaniţii (vers. 1-3). Nu este de
mirare că era speriat!
1. De ce era Balac atât de speriat de israeliţi? Numeri 22,1-6
______________________________________________________________
______________________________________________________________

2. De fapt, dacă Israel constituia într-adevăr o ameninţare, de ce ar fi tre-

buit să se teamă Balac, de fapt? Gen. 48,21; Ex. 15,1; Deut. 1,30; 20,4
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Este oarecum ironic faptul că Balac, aflat în faţa unui popor pe care el îl
considera un duşman de neînvins, cheamă tocmai un profet al Dumnezeu-
lui acestui popor pe care dorea să-l vadă blestemat şi învins. Nu ştim dacă
el şi-a dat seama de acest lucru; dar, cunoscând relatarea, noi înţelegem
că planurile lui erau sortite eşecului încă de la început. Ne putem întreba
de ce nu a chemat un om sfânt din ţara lui ca să le ceară zeilor moabiţi
Studiul 10

să-l apere de Israel. De ce a chemat el un profet al Dumnezeului celui

adevărat? Răspunsul se găseşte în Numeri 22,6: „Vino, te rog, să-mi blestemi
pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine; poate că aşa, îl voi
putea bate şi-l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu este
binecuvântat şi pe cine blestemi tu este blestemat.”
Întreabă-te cât de mult îţi doreşti să te bizui pe Dumnezeu şi cât te bizui pe
tine însuţi, pe banii tăi, pe locul tău de muncă, pe talentele tale etc. Cum poţi să
înveţi să te desprinzi de aceste lucruri şi să-ţi îndrepţi privirea spre Domnul?
De ce este atât de greu? Vezi 1 Cor. 2,14.

116
 Comentarii pentru instructori

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Să descrie tragica apostazie a unui profet
care a fost amăgit să-L dezonoreze pe Dumnezeu în schimbul
bogăţiilor.
La nivelul sentimentelor: Să îi ajute pe membrii grupei să înţeleagă
pericolul jocului cu ispita de orice fel.
La nivel practic: Să îi îndemne pe membrii grupei să fugă de ispită,
îndreptându-şi atenţia asupra harului şi bunătăţii lui Dumnezeu.

SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Apostazia profetului
A. Deşi a declarat că nu poate să facă şi să spună decât ce îi porunceşte
Dumnezeu, Balaam a încercat totuşi să satisfacă dorinţa lui Balac
de a-l blestema pe Israel. De ce? Dacă Dumnezeu i-a permis în cele
din urmă să se ducă la Balac, de ce îngerul s-a aşezat în drumul lui?
Cum Şi-a manifestat Dumnezeu harul faţă de Balaam?
B. Ce ne spune Apoc. 2,14 despre modul în care a reuşit Balaam, în cele
din urmă, să satisfacă dorinţa lui Balac de a le face rău israeliţilor?

II. Sentimente: Pericolul jocului cu ispita

A. Încercăm şi noi la fel ca Balaam să dăm impresia că Îl ascultăm
pe Dumnezeu, în timp ce, în realitate, încercăm să ne satisfacem
dorinţele proprii?
B. Binecuvântările rostite de Balaam asupra lui Israel înfăţişează o
imagine frumoasă a acestui popor slab şi răzvrătit. Ce dorinţă tre-
zesc aceste binecuvântări în sufletul nostru?

III. Practic: Leu sau prada leului?

Studiul 10
A. Deşi suntem la fel de slabi ca şi Israel şi cădem uşor pradă ispitei, ce
putem face ca să avem parte de „moartea celor neprihăniţi” de care
vorbea Balaam? Ce putem face pentru a evita să cădem în ispita în
care a căzut el?
B. Cum putem obţine binecuvântările rostite de Balaam asupra copi-
ilor lui Dumnezeu?

Rezumat: Un profet al lui Dumnezeu se rătăceşte, din cauză că râvneşte

răsplata promisă de un împărat.

117
 Luni, 30 noiembrie Balaam
Cine era acest Balaam?
„Balaam fusese cândva un om bun şi un profet al lui Dumnezeu; dar
decăzuse şi se lăsase pradă lăcomiei după avere; cu toate acestea, el încă
mai mărturisea a fi slujitor al Celui Preaînalt. El nu era în necunoştinţă de
tot ce făcuse Dumnezeu pentru Israel şi, când trimişii şi-au făcut cunoscută
solia, el ştia prea bine că era de datoria lui să refuze darurile lui Balac şi
să le dea drumul solilor să plece. Dar el şi-a îngăduit să se joace cu ispita.”
– Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi (ediţia 1999), pag. 451.
3. La prima vedere, Balaam ne dă impresia că rămâne cu hotărâre de
partea Domnului. Dar, dacă citim cuvintele lui cu atenţie, ce indicii
avem că el s-a jucat cu ispita? Numeri 22,7-21
______________________________________________________________
Balaam le-a cerut solilor să rămână la el în noaptea aceea, spunân-
du-le că nu le va da un răspuns clar decât după ce va cere sfat de la Dom-
nul. Probabil că, întrucât Îl cunoştea sau cel puţin Îl cunoscuse pe Dom-
nul, el şi-a dat seama că blestemele nu aveau cum să se atingă de Israel.
În acest caz, nu avea nevoie să mai ceară sfatul lui Dumnezeu; poate că el
a făcut această cerere în speranţa că Domnul va hotărî altceva. În ambele
cazuri, el a deschis poarta ispitei prin faptul că le-a cerut solilor să înnop-
teze la el, în loc să-i trimită înapoi imediat. În definitiv, solii aduseseră cu
ei „daruri pentru ghicitor” (vers. 7)!
Să observăm ce s-a întâmplat la cea de-a doua venire a solilor, când
aceştia i-au promis mai mult decât în prima ocazie. Dumnezeu îi spusese:
„fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme… du-te”, dar cu condiţia să
facă numai ce avea să-i spună El (vers. 20). Însă, a doua zi de dimineaţă,
înainte ca trimişii Moabului să spună vreun cuvânt, Balaam a pus şaua pe
măgăriţă şi a plecat imediat cu ei. Altfel spus, în pofida pretenţiilor lui că
Studiul 10

este credincios şi că nu se lasă cumpărat, Balaam de-abia aştepta să pună

mâna pe toate bogăţiile promise.
4. Cum a descris Petru faptele lui Balaam? Ce avertizare ne dă cu privire la
lăcomie şi ispită? De ce este atât de uşor să găsim scuze pentru păcat,
până acolo încât să nu-i mai vedem gravitatea? 2 Petru 2,14-16
______________________________________________________________
______________________________________________________________

118
 Comentarii pentru instructori

PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVEAZĂ!
Ideea centrală pentru creştere spirituală: În studiul acesta, membrii
grupei vor descoperi cât de perfidă este lăcomia şi cum să nu se lase
cuprinşi de ea.
Dacă munca, studiile, familia şi chiar responsabilităţile din biserică ne
acaparează viaţa, atunci impulsurile şi influenţele de altă natură decât cele
divine ajung să ne ia în stăpânire şi să ne dicteze ce decizii să luăm. Cereţi-le
membrilor grupei să discute despre lăcomie şi despre planificarea timpului.
Săptămâna aceasta, descoperim că istoria lui Balaam – aparent o
poveste hazlie despre o măgăriţă cuvântătoare care i se împotriveşte
stăpânului ei ambiţios – ne arată, de fapt, cum poate lăcomia să pună
stăpânire pe noi, în ciuda unor înclinaţii bune. La început, suntem tentaţi
să considerăm că Balaam este neghiob, şi nu nebun. De altfel, cine ar mai
încerca să blesteme pe poporul lui Dumnezeu după ce a auzit o măgăriţă
vorbind şi după ce a fost avertizat clar de un înger, fără să mai punem la
socoteală cuvintele directe din partea lui Dumnezeu, care îl îndemnau să
nu se ducă la Balac? Dar aflăm că Balaam s-a lăsat cuprins în aşa măsură
de dorinţa de a primi răsplata promisă, încât a dat la o parte judecata
sănătoasă şi devotamentul lui faţă de Dumnezeu.
Dacă nu ne lăsăm călăuziţi de voinţa lui Dumnezeu, cine va prelua
frâiele vieţii noastre? Lăcomia? Dacă nu ne închinăm lui Dumnezeu,
atunci în faţa cui ne plecăm? Ce să facem pentru ca lăcomia să nu se in-
staleze în locul cuvenit lui Dumnezeu?
De discutat: Dacă am analiza agendele şi planurile noastre pentru o
zi, am descoperi multe lucruri despre priorităţile noastre. Este uşor să
afirmăm că Dumnezeu ocupă primul loc în viaţa noastră, însă modul în
care ne petrecem ziua contrazice deseori această declaraţie. Unde Se
Studiul 10
găseşte Dumnezeu în listele cu lucrurile pe care trebuie să le facem?

2. APROFUNDEAZĂ!
Biblia este plină de personaje înşelate de lăcomie: de la împăratul
Ahab, cu dorinţa lui nelegiuită de a avea via lui Nabot (1 Împăraţi 21), şi
până la Iuda, care L-a trădat pe Domnul Isus pentru treizeci de monede
de argint (Mat. 26,15). Cum ne ajută relatările biblice despre lăcomie (in-
clusiv relatarea de săptămâna aceasta) să înţelegem de ce Dumnezeu nu
o poate suferi?

119
 Marţi, 1 decembrie O confruntare neobişnuită
După ce a hotărât în sufletul lui să pună mâna pe toate răsplătirile
oferite de împărat, Balaam a pornit la drum împreună cu trimişii Moabu-
lui. El mărturisea că este credincios şi poate credea aceasta cu sinceritate,
dar Domnul ştia ce se întâmpla în inima lui şi a intervenit.
5. Citeşte Numeri 22,22-34 şi răspunde la următoarele întrebări:
Ce semnificaţie simbolică are faptul că animalul necuvântător l-a văzut pe
Îngerul Domnului, în timp ce Balaam, profetul lui Dumnezeu, nu a putut să-l
vadă? Vezi şi Ţef. 1,17; Mat. 15,14; Apoc. 3,17.
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Ce îi răspunde Balaam măgăriţei? Ce ne spune răspunsul lui iraţional despre
adevăratele lui intenţii şi despre lăcomia lui după bogăţie? În mod normal, ce ar
face cei mai mulţi dintre oameni, dacă un animal ar începe să le vorbească?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Observă cum S-a purtat Dumnezeu cu Balaam. Ce ne spune aceasta despre
harul Său?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
De-a lungul secolelor, s-a scris mult despre această întâmplare, una
dintre cele mai ciudate din Biblie. Comentatorii propun mai multe inter-
Studiul 10

pretări. Însă un lucru este cert: Balaam era un bărbat care a avut o relaţie
specială cu Domnul. La urma urmei, Domnul încă îi vorbea într-un mod
familiar. Şi totuşi, în ciuda acestei relaţii, Balaam era hotărât să facă ceea
ce dorea el.
Ai constatat vreodată până acum că lupţi împotriva Domnului? În ce fel
(poate mai subtil decât Balaam)? Ai luat vreodată decizia să faci ce vrei tu,
deşi ştiai că nu aceasta este voia lui Dumnezeu? Cum poţi să renunţi la această
atitudine?

120
 Comentarii pentru instructori

Comentariu biblic
„Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” (Exod 20,3), spune prima
poruncă. A zecea poruncă răzbate de pe vârful Muntelui Sinai, declarând:
„Să nu pofteşti” (Exod 20,17). De ce a ales Dumnezeu să încheie Decalo-
gul cu această poruncă referitoare la un păcat aparent atât de neînsemnat,
în comparaţie cu crima sau cu închinarea la idoli?
Relatările de mai jos ne arată cât de însemnată este în realitate lăcomia
şi ne ajută să înţelegem de ce a ales Dumnezeu să încheie Decalogul în
felul acesta – El ştia cât de uşor devine lucrul poftit un „alt dumnezeu”,
pe care ajungem, în cele din urmă, să-l aşezăm în locul Domnului. În
Iosua 6 şi 7 şi în 2 Împăraţi 5, descoperim ce se întâmplă atunci când
pofta Îl înlătură pe Dumnezeu din viaţa noastră, atunci când lăcomia se
transformă în idolatrie.
I. Păcatul lui Acan (Iosua 6 şi 7)
Istoria lui Acan din Iosua 6 şi 7 ne arată că lăcomia, oricum ar fi
ascunsă, îl afectează atât pe făptaş, cât şi pe cei din jur. Israeliţii ştiu că
nu au voie să ia din lucrurile din Ierihon. Şi totuşi, un om nesocoteşte
interdicţia clară a lui Dumnezeu şi reuşeşte, în haosul creat după biruinţă,
să sustragă o manta frumoasă, două sute de sicli de argint şi o placă de aur
în greutate de cincizeci de sicli. Convins că nimeni nu va descoperi lucru-
rile furate, Acan le ascunde în cort, mândru de fapta lui. Urmează apoi o
înfrângere zdrobitoare, iar Iosua Îl întreabă pe Dumnezeu de ce. „Eu nu
voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul
vostru”, îi spune Dumnezeu lui Iosua (Iosua 7,12). Din mărturia lui Acan,
aflăm că lăcomia este poarta spre hoţie şi spre viclenie: „le-am poftit şi le-am
luat; iată, sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu”.
Chiar dacă ni se pare că lucrurile luate de Acan din Ierihon ar fi
mărunte şi că pedeapsa exagerată, istoria ne arată cât de primejdios este
să lăsăm ca dorinţele noastre să pună în umbră poruncile lui Dumnezeu şi,
Studiul 10
mai mult chiar, să ne purtăm ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
De discutat: Ce dovezi avem că Balaam era convins că putea să-şi
ascundă lăcomia de Dumnezeu? Observaţi răspunsul pe care I-l dă lui
Dumnezeu în Numeri 22,34: „Nu ştiam că Te-ai aşezat înaintea mea în
drum.” Poate că era adevărat că nu L-a văzut pe Îngerul Domnului care
îi bloca drumul spre Moab, dar de ce a avut el impresia că poate să-L
păcălească pe Dumnezeu, prefăcându-se că purtarea lui este curată, mai
ales că Dumnezeu îi atrăsese deja atenţia cu privire la atitudinea lui? Ce
paşi concreţi putem face pentru a evita încumetarea lui Balaam?

121
 Miercuri, 2 decembrie „Moartea celor neprihăniţi”
După incidentul cu măgăriţa, Balaam s-a înfăţişat înaintea lui Balac.
Este interesant de notat că Balac l-a dus pe Balaam „pe Bamot-Baal”
(Num. 22,41), „pe înălţimile lui Baal”, cum se spune în versiunea în limba
engleză. Se pare că păgânii din Orientul Apropiat îşi construiau altarele
pe vârful munţilor, ca să fie mai aproape de zeii a căror bunăvoinţă doreau
să o obţină. Balaam i-a cerut împăratului să ridice pe o astfel de înălţime
şapte altare şi să jertfească pe ele şapte viţei şi şapte berbeci.
6. Ce solie impresionantă şi ce făgăduinţă se găsesc în cuvintele pe care
Dumnezeu l-a inspirat pe Balaam să le spună cu privire la copiii lui Is-
rael? Ce speranţă ne aduc cuvintele lui? Num. 23,5-10; vezi şi 1 Corinteni 15.
______________________________________________________________
„I-a văzut cum sunt sprijiniţi de harul Său când trec prin valea umbre-
lor morţii. El i-a văzut cum se ridică din morminte încoronaţi cu slavă,
cinste şi mărire. A văzut cum cei răscumpăraţi se bucură de mărirea
nepieritoare a pământului nou. Privind la toate acestea, el a strigat: ’Cine
poate să numere pulberea lui Iacov şi să spună numărul unui sfert din Is-
rael?’ Iar când a văzut cum strălucea pe fruntea fiecăruia coroana măririi
şi fiecare faţă era luminată de bucurie, când a lăsat privirea să urmărească
viaţa fără de sfârşit şi fericirea lor fără de margini, a rostit, mişcat până
în adâncul sufletului, dorinţa inimii lui: ’O, de aş muri de moartea celor
neprihăniţi şi sfârşitul meu să fie ca al lor!’” – Ellen G. White, Patriarhi şi
profeţi (ediţia 1999), pag. 458.
7. Ce înseamnă expresia „a muri de moartea celor neprihăniţi”? Care este
singura cale prin care putem avea parte de această moarte? Rom. 3,20-24
______________________________________________________________
Studiul 10

Într-un anumit sens, aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, rostite cu privire
la poporul Său din vechime, fac referire la făgăduinţa Evangheliei dată tu-
turor copiilor lui Dumnezeu, din toate veacurile: făgăduinţa vieţii veşnice,
prin neprihănirea lui Isus. Niciunul dintre noi nu este neprihănit; niciunul
dintre noi nu trăieşte şi nu moare pentru el însuşi şi nu este îndeajuns de
neprihănit, încât să scape de mormânt. Numai neprihănirea lui Isus poate
să ne scape de moarte, iar neprihănirea Sa ne este oferită prin credinţă.
Aici, în cartea Numeri, prin istoria lui Balaam, Dumnezeu ne dezvăluie
făgăduinţa mântuirii prin Isus.

122
 Comentarii pentru instructori

II. Încumetarea lui Ghehazi (2 Împăraţi 5)

Imediat după ce a fost vindecat de lepră, Naaman insistă ca Elisei
să primească darurile lui de mulţumire. Elisei, un om smerit, refuză să
primească laude pentru o minune făcută de Dumnezeu. Însă Ghehazi, slu-
jitorul lui, ia hotărârea de a alerga după Naaman, zicând: „Viu este Dom-
nul că… voi căpăta ceva de la el” (vers. 20). Îl ajunge din urmă imediat
şi îi spune că Elisei s-a răzgândit şi că vrea să accepte câteva daruri. Prin
această minciună, obţine doi talanţi de argint şi două haine de schimb.
Este uimitoare îndrăzneala lui Ghehazi. După ce îşi îndeplineşte
dorinţa nelegiuită, el nu intră în casă spăsit; dimpotrivă, vine la chema-
rea lui Elisei ca şi cum profetul Domnului n-ar putea să cunoască fapta
lui. Sau poate că se măguleşte cu ideea că profetul va accepta punctul lui
de vedere. Pe drumul de întoarcere spre casă, după ce a intrat în pose-
sia bunurilor lui Naaman, probabil că Ghehazi a inventat o mulţime de
scuze: în definitiv, el era slujitorul unui profet sărac, nu al unui împărat
sau al unei căpetenii, şi avea nevoie de nişte haine de schimb. Probabil
că îşi repeta în minte că motivaţia faptei lui era nevoia, nu lăcomia. Dar
denaturarea adevărului nu schimbă niciodată consecinţele. Ghehazi este
lovit cu lepra pe care o avusese Naaman. Dumnezeu nu tratează lăcomia
– sau încercările noastre de a o justifica – ca pe un păcat neînsemnat.
De discutat: Prin faptul că a profitat de generozitatea lui Naaman,
Ghehazi a transformat un dar într-un păcat al lăcomiei. Ce influenţă a
avut lăcomia asupra darului profetic pe care îl avea Balaam? Dar asu-
pra judecăţii lui sănătoase? Care este atitudinea lui Dumnezeu când
noi încercăm să folosim puterea Sa în scopuri rele şi când ne justificăm
faptele? Gândeşte-te la darurile pe care le-ai primit de la Dumnezeu. Ai
fost ispitit să le foloseşti în scopuri care intră în conflict cu voinţa Sa?

3. APLICĂ!
Studiul 10
Întrebări pentru meditaţie
1.„Nicio boală nu-i mai rea decât lăcomia”, spune Chanakya, politi-
cian şi scriitor indian din Antichitate. Cum reuşeşte această boală să îl ia
în stăpânire pe Balaam? Când a „contractat-o”? Care sunt „simptomele”?
Care este antidotul? Acan şi Ghehazi ne arată că şansele de vindecare
în cazul acestei „afecţiuni” sunt slabe. Ce putem spune despre istoria lui
Balaam? Justifică-ţi răspunsul.
2.„Milostenia te îmbogăţeşte; lăcomia te sărăceşte”, spune un proverb
german. Acan şi-a ascuns bunurile furate şi Ghehazi a ascuns darurile lu-

123
 Joi, 3 decembrie Steaua şi toiagul de cârmuire
Imaginează-ţi ce surprins a fost împăratul când Balaam a început să-l
binecuvânteze pe Israel. S-a înfuriat, dar nu era dispus să cedeze. L-a dus
pe profet pe un alt vârf de munte, de unde putea să vadă tot Israelul, a
ridicat alte şapte altare şi a jertfit pe ele viţei şi berbeci. Balaam „n-a mai
alergat ca în celelalte rânduri la descântece” (Num. 24,1). Dar nici de data
aceasta Balac nu a auzit blestemul pentru care era dispus să plătească atât
de mult. Balaam, inspirat de Dumnezeu, a rostit o nouă binecuvântare
asupra lui Israel. Balac a aranjat pentru a treia oară şapte altare şi a adus
jertfe pe un alt vârf de munte, dar Balaam ştia că era inutil să-I mai ceară
lui Dumnezeu permisiunea de a folosi descântece împotriva lui Israel. Pri-
vind la tabăra israeliţilor, de pe acest al treilea vârf de munte, el a bine-
cuvântat poporul din nou (Num. 23,27-30; 24,1-10), iar Balac l-a trimis
acasă, supărat că profetul nu putuse să-l blesteme pe Israel.
8. Ce profeţie a rostit Balaam şi cum s-a împlinit ea? Numeri 24,15-17; vezi
şi Gen. 49,10; Mat. 2,1.2
______________________________________________________________
„Căutând să înţeleagă mai bine, [magii] s-au îndreptat spre Scripturile
evreilor. […] Balaam era considerat mag, deşi fusese cândva profet al lui
Dumnezeu; inspirat de Duhul Sfânt, el prorocise despre prosperitatea lui
Israel şi despre arătarea lui Mesia. […] Profeţia lui Balaam glăsuia astfel:
O stea răsare din Iacov. Un toiag de cârmuire se ridică din Israel.’ (Num.
24,17) Să fi fost această stea neobişnuită trimisă ca un prevestitor al Celui
Făgăduit?” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus (ediţia 2009), pag. 59, 60
Cercetătorii Bibliei au considerat de multă vreme că în aceste cuvinte
se găseşte o profeţie cu privire la Mesia, şi anume la venirea Mântuitoru-
lui. Imaginea toiagului de cârmuire (puterea) şi imaginea stelei (lumina)
Îl reprezintă în mod corect pe Hristos. Deşi Domnul a ţinut seama de mo-
Studiul 10

mentul rostirii profeţiei şi au fost folosite simboluri cunoscute atunci celor

de acolo, semnificaţia profeţiei (şi anume aceea că puterea şi biruinţa sunt
ale lui Hristos) este valabilă pentru toată lumea. Isus este Lumina lumii
şi Proprietarul ei de drept. Oricare ar fi planurile oamenilor, la sfârşit, în-
treaga lume va vedea triumful Său. Vezi Is. 45,23; Rom. 14,11; Fil. 2,10.
În lume este multă nedreptate, dar avem făgăduinţa că Dumnezeu va ieşi bi-
ruitor şi, odată cu El, şi dreptatea. Cum te ajută această făgăduinţă să înfrunţi
nedreptăţile la care eşti martor?

124
 Comentarii pentru instructori

ate prin minciună şi s-a prefăcut că nu a făcut nimic rău. Balaam s-a sculat
cu noaptea în cap ca să plece cu trimişii lui Balac, ca şi cum ar fi vrut să o
ia înaintea lui Dumnezeu. De ce suntem atât de ispitiţi să fim lacomi, când
ştim că nu ne vom bucura de roadele lăcomiei? Lăcomia ne răpeşte bucu-
ria şi, lucrul cel mai dureros, ne aduce la tăcere conştiinţa. Când ne lăsăm
cuprinşi de ea, devenim mai săraci din punct de vedere moral. De ce este
lăcomia atât de tentantă pentru cei mai mulţi dintre noi?
Întrebări aplicative
1. Astăzi trăim într-o lume extraordinar de materialistă. Suntem bombar-
daţi cu reclame care să ne înşele bunul simţ şi să ne convingă să ne
cheltuim salariul înainte de a-l lua! Mesajul lor este clar: poţi cumpăra
renumele, succesul, dragostea, fericirea şi chiar mântuirea. Cum ne
pot ajuta principiile biblice ale isprăvniciei să trăim într-o lume care
pare a gravita în jurul consumerismului? Ce ne spune Psalmul 62,10
despre alipirea de bogăţii?
2. Discutaţi despre ideea dorinţei „sănătoase” după lucruri elegante. De
ce este sau nu este bine să oferim ca justificare nevoile şi dorinţele
noastre? Spre exemplu, dacă nu am avea taxe de plătit şi familii de
întreţinut, probabil că am fi mai puţin productivi la locul de muncă.
În ce moment putem considera că o dorinţă nevinovată se transformă
în lăcomie? Ce putem face, pentru ca dorinţele noastre să nu se trans-
forme într-o lăcomie nestăpânită?

4. CREEAZĂ!
Săptămâna aceasta am aflat ce se întâmplă atunci când aşezăm lăcomia
în locul lui Dumnezeu. Încurajaţi-i pe membrii grupei să se gândească
în mod serios la viaţa lor, la modul în care îşi petrec timpul liber, la
preocupările lor, la priorităţile lor. Care este locul lui Dumnezeu în fie-
Studiul 10
care dintre aceste aspecte ale vieţii?
Uneori, lăcomia este uşor de mascat. „Cu gura vorbesc dulce de tot,
dar cu inima umblă tot după poftele lor.” (Ezech. 33,31) Suntem ispitiţi,
în unele situaţii, să declarăm că dorinţele noastre ar fi, de fapt, nevoile al-
tora, aşa cum a fost Ghehazi ispitit să mintă că Elisei avea nevoie de haine
de schimb pentru doi fii ai prorocilor? Săptămâna aceasta, analizează
motivaţiile care stau la baza deciziilor tale. Cu ajutorul lui Dumnezeu, ce
paşi concreţi poţi face pentru a te asigura că versetul de mai sus nu este
valabil şi în dreptul tău?

125
 Vineri, 4 decembrie Studiu suplimentar

Citeşte din Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, capitolul „Balaam”; iar

din Cugetări de pe Muntele Fericirilor, capitolele „Fericirile” şi „Spirituali-
tatea Legii”.
„Cine se poartă rău cu animalele, pentru că le are sub puterea sa, este
un laş şi un tiran. Înclinaţia de a-i face pe alţii să sufere, fie oameni, fie
necuvântătoare, este satanică. Mulţi nu-şi dau seama că sălbăticia lor va fi
odată scoasă la iveală, ştiind că animalele lipsite de grai nu pot să o spună.
Însă, dacă li s-ar deschide ochii aşa cum i-au fost deschişi lui Balaam, aceşti
oameni ar vedea cum un înger al lui Dumnezeu se află lângă ei, ca martor,
pentru a mărturisi împotriva lor în curţile cereşti. În cer se duce un raport
şi vine ziua când aceia care se poartă rău cu făpturile lui Dumnezeu vor fi
judecaţi şi condamnaţi.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi (ediţia 1999),
pag. 455, 456.

Întrebări pentru discuţie

1. Ce alte lecţii spirituale putem desprinde din istoria lui Balaam? Spre
exemplu, ce învăţăm despre suveranitatea lui Dumnezeu, despre li-
berul arbitru al omului şi despre providenţa lui Dumnezeu sau despre
păcătoşenia omului?
2. Meditează mai mult la expresia „a muri de moartea celor neprihăniţi”.
Dacă astăzi ar fi ultima zi din viaţa ta, ai avea parte de această moarte?
Explică răspunsul.
3. Banii au o influenţă deosebit de dăunătoare asupra tuturor aspec-
telor vieţii, inclusiv asupra vieţii noastre religioase. Cum putem noi,
creştinii, să ne ferim personal şi să apărăm credinţa şi biserica noastră
de influenţa dăunătoare a banilor?
4. Citeşte Iuda 11 şi Apocalipsa 2,14, celelalte două texte din Noul Testa-
ment care fac referire la Balaam (în afară de pasajul din 2 Petru, pe
Studiul 10

care l-am studiat deja). Ce învăţăm din ele şi cum ne ajută să înţelegem
mai bine care a fost greşeala lui Balaam?

Rezumat: Relatarea despre încercarea lui Balaam de a-l blestema pe

Israel, în schimbul bogăţiilor şi al onoarei, scoate la iveală lăcomia şi avidi-
tatea lui. Porunca a zecea ne avertizează să ne ferim de acest rău. Niciunul
dintre noi nu este imun faţă de lăcomie, la fel ca şi faţă de orice alt păcat,
iar dacă nu o biruim, vom pierde viaţa veşnică. Cât de important este să
învăţăm din greşelile lui Balaam!

126
 VEŞTI MISIONARE 5 decembrie
Necazuri în sat
Sunt adolescent şi trăiesc în sudul Bangladeshului. Acum şase ani, a
venit în satul nostru un pastor adventist. El vizita fiecare familie şi le vor-
bea despre dragostea lui Dumnezeu celor care doreau să-l asculte. Unii
oameni doreau să-l audă vorbind despre Domnul Isus, fiindcă mulţi copii
din sat învăţau la o şcoală protestantă de la marginea satului. După doi
ani de lucrare, erau gata pentru botez douăzeci de persoane. Printre ei mă
aflam şi eu, împreună cu părinţii mei şi cu sora mea mai mare.
Dar nu toţi sătenii se bucurau că ne-am făcut adventişti. Conducătorii
bisericii protestante îi acuzau pe adventişti că le fură membrii. Ei s-au unit
cu necreştinii ca să-l alunge pe pastor şi să ne oblige să ne întoarcem la bi-
serica lor. În perioada aceea, am avut multe probleme. Dar chiar şi atunci
când ne-au interzis să mai luăm apă din fântâna satului şi când a trebuit să
ne facem singuri o fântână, nu am renunţat la credinţa noastră.
Sătenii s-au dus apoi la poliţie şi ne-au acuzat că le-am distrus idolul
care acum zăcea dărâmat sub pomul sub care îl aşezaseră. Terenul pe care
se afla pomul acesta era al familiei mele şi de aceea ne-au acuzat pe noi.
Nu am putut să dovedim că eram nevinovaţi, dar am strigat la Dumnezeu.
Am postit şi ne-am rugat ca Dumnezeu să intervină pentru noi. Dacă nu
reuşeam să ne dovedim nevinovăţia, riscam să primim o amendă foarte
mare sau să fim aruncaţi în închisoare.
Poliţia i-a ascultat pe pârâşi şi apoi a ascultat şi apărarea noastră. După
aceea, am continuat să ne rugăm ca Dumnezeu să îi scoată la iveală pe
adevăraţii făptaşi. Deodată între necreştini s-a făcut zarvă. Oamenii au
început să se acuze unii pe alţii.
– Tu ai dărâmat idolul şi ai dat vina pe adventişti! striga unul dintre
ei.
– Ba nu, tu l-ai dărâmat! striga altul.
În cele din urmă, adevărul a ieşit la iveală: oamenii şi-au dărâmat sin-
guri idolul şi au dat vina pe adventişti.
În sat s-a reaşezat liniştea. Conducătorii bisericii protestante mai încearcă
încă să ne alunge, dar noi ne rugăm lui Dumnezeu să le mişte inima ca să
poată asculta solia plină de speranţă şi de pace a Domnului Isus.
Darurile dumneavoastră. îi susţin pe evangheliştii laici care merg în sate,
îi învaţă pe oameni şi îi conduc la Isus. De asemenea, ele ajută la construirea
de biserici simple în care oamenii să se poată închina. Vă mulţumim.
Barnabas Sircar învaţă la Şcoala Adventistă din Bangladesh.
172