Cum mi strecori n suflet lumina lunei pline, Cum mi te-aterni pe ran cnd zuciumarea tace mprtiind odihn i farmece senine. Cum mi strecori n suflet lumina lunei pline!
n noi sunt suferine i doruri seculare: La raza ta de aur se linitesc deodat, Ca urii albi pe-ntinsul cmpiilor polare Cnd pe cuprinsul bolii luceafrul se-arat.
O, gndul meu de sear, eti piatra peste care Zidesc cu noi sperane ceti ce nu s-or stinge, Adnca ta tcere e-un cmp de germinare n care va renate dorina de-a nvinge.