Cenusa-i in coastele descarnate de vant Si gheare mi-s degetele lipsite de viata Se strang, agata neantul si plang. In uitare sa ma ascund si in moarte In pereti iluzorii de cenusa si fum In palmele goale, in acorduri si soapte In altare pagane, in zei facuti scrum. Agonia cuvantului Din cenusa sinelui ma ridic, Pustiul imi arde privirea pagana - Contemplu nimicul, nemiscarea ma doare Pe buzele-mi arse, suspinul se pierde. Se pierde suspinul... Se pierde-n tacere Si moare. Din cenusa mi-e trupul iluzoriu Vesmant de-mprumut pentru suflet Cu ochi de-ntuneric te caut si pipai nimicul Pe buzele-mi arse cuvinte se zbat in uitare. Se zbate-a mea ruga Si in tacere Dispare.