1. Negocierile in vederea incheierii contractului (art.

1183 1184 NCC)

Partile sunt obligate a respecta principiul bunei-credinte in negocieri.
Initierea negocierilor sau intreruperea negocierilor contrar bunei-credinte se va sanctiona prin obligarea
partii la plata de daune-interese.
Obligatia de confidentialitate : partile sunt obligate a pastra confidentialitate si de a nu se folosi in interes
propriu de informatiile confidentiale despre care au aflat in timpul negocierilor, chiar daca acestea nu au
rezultat in incheierea unui contract.
2. Clauzele contractuale

Art 1201 1203 reglementeaza in mod expres clauzele la a caror respectare partile sunt obligate, chiar daca aceste
clauze nu sunt cuprinse in contract:
Clauzele externe: partile sunt tinute a respecta clauzele extrinseci la care contractul face trimitere;
Clauzele standard: sunt considerate a fi clauze standard acele conditii stabilite in mod unilateral de catre
una dintre parti, care nu sunt negociate si nu sunt supuse aprobarii celeilalte parti (ex. conditii generale,
reguli, regulamente). Clauzele standard sunt premise, totusi, in caz de conflict intre o clauza standard si
o clauza negociata, aceasta din urma va prevala.
Exista cateva limitari cu privire la clauzele standard (clauzele neuzuale). Astfel, pentru a putea produce efecte,
clauzele standard trebuie acceptate in mod expres de cocontractant, in cazul in care cuprind: limitarea raspunderii,
dreptul de a denunta unilateral contractual, dreptul de a suspenda executarea obligatiilor, decaderea din drepturi,
decaderea din beneficiul termenului, restrangerea dreptului de a contracta cu alte persoane, limitarea dreptului de a
opune exceptii, reinnoirea tacita a contractului, legea aplicabila, clauze compromisorii, clauze privind stabilirea
compententei instantelor.

3. Clauza de impreviziune

Este reglementata in mod concret si imperativ prin lege, prin art. 1271 NCC. Anterior intrarii in vigoare a Noului Cod
Civil, nu existau prevederi cu privire la aceasta chestiune.
Partile unui contract vor putea invoca impreviziunea numai in cazul in care executarea contractului a
devenit excesiv de oneroasa datorita unor schimbari exceptionale, ce ar rezulta in impovararea vadit
injusta a debitorului obligatiei
Remedii:
(i) adaptarea contractului potrivit noilor imprejurari;
(ii) incetarea contractului
4. Transferul dreptului de proprietate riscul pieirii bunului

In ceea ce priveste raspunderea pentru pieirea bunului, modificarea este una semnificativa. Astfel, potrivit art. 271 din
vechiul Cod Civil, din momentul perfectarii contractului translativ de proprietate, riscul pieriii bunului era suportat de
catre debitorul obligatiei de plata (dobanditorul), indiferent daca bunul ii fusese efectiv predat sau nu.

Insa, conform art. 1274 NCC, riscul pieirii bunului ramane in sarcina debitorului obligatiei de a preda bunul (in
general vanzatorul), atata timp cat bunul nu a fost predat, chiar daca contractual a fost perfectat.

Totusi, prin conventie, partile pot deroga de la regula in materie de riscul contractului.

5. Antecontractul (Promisiunea de a contracta)

Art. 1279 NCC reglementeaza in mod expres conditiile de incheierea ale antecontractului:
Antecontractul trebuie sa contina toate clauzele ce se vor regasi in contract;
Promisiunea de a negocia nu echivaleaza cu promisiunea de a contracta.
6. Clauza penala

Este reglementata de art. 1538 1543 NCC, fiind definita ca o conventie sau o clauza dintr-un contract, prin care
debitorul se obliga sa plateasca creditorului o suma de bani sau sa indeplineasca o alta prestatie determinata in
favoarea acestuia, in cazul neexecutarii ilicite a obligatiilor contractuale.
Clauza penala are o natura mixta: reparatorie, sanctionatorie, cominatorie, urmarindu-se simultan
repararea prejudiciului cauzat creditorului, precum si pedepsirea comportamentului debitorului, care consta
in neexecutarea obligatiilor sale contractuale;
Se pastreaza vechile prevederi cu privire la clauza penala: creditorul are dreptul de a solicita fie clauza
penala, fie executarea in natura a prestatiei punerea in executare a clauzei penale nu se cumuleaza cu
executarea in natura a obligatiei contractuale originare (Regula), cu exceptia cazului in care clauza penala
este prevazuta pentru executarea cu intarziere, situatie in care se deroga de la regula si se cumuleaza
clauza penala cu executarea in natura.
Elementele de noutate:
Se prevede in mod expres acordarea clauzei penale pentru neexecutarea oligatiei principale, spre
deosebire de vechea reglementare, unde clauza penala era raportata la (ne)executarea unei obligatii.
Debitorul nu are niciun drept de optiune, el are doua obligatii contractuale:
(i) cea principala, la care s-a angajat prin vointa sa;
(ii) cea accesorie si subsidiara executarea prestatiei stabilita in clauza penala. Debitorul nu se poate libera de
executarea obligatiei principale prin oferirea prestatiei ce face obiectul clauzei penale.
Creditorul poate cere executarea clauzei penale fara a fi obligat sa dovedeasca existenta unui
prejudiciu, altfel spus prejudicul se prezuma prin inserarea clauzei penale.
Ca principiu, instantele de judecata nu pot interveni asupra clauzei penale, cu urmatoarele exceptii :
a. Poate fi diminuata, daca exista o executare partial in natura a obligatiei, in limita in care aceasta a profitat
creditorului;
b. Poate fi redusa, daca este vadit excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la incheierea
contractului.
7. Raspunderea contractuala

7.1. Limitarea raspunderii (Art. 1350, Art. 1355, Art. 1356 NCC
Nu se poate inlatura raspunderea contractuala pentru a se opta in favoare unor reguli care ar fi mai
favorabile (ex. partea intr-un contract nu poate opta pentru angajarea raspunderii delictuale, daca aceasta ar
fi mai favorabila);
Nu se poate limita prin conventii raspunderea pentru prejudicul cauzat printr-o fapta savarsita
cu intentie sau din culpa grava sau raspunderea pentru prejudiciile cauzate integritatii fizice sau psihice ori
sanatatii unei persoane;
Per a contrario se deduce ca limitarea raspunderii (clauza de limitare a prejudiciului pe care partea se
angajeaza sa il repare in caz de neexecutare) este posibila ori de cate ori fapta a fost savarsita din
culpa simpla (ex. imprudenta, neglijenta);
Regula: anunturile nu produc efecte privind reducerea raspunderii. Exceptia: situatia in care cel ce invoca
reducerea raspunderii in baza anuntului face dovada ca cel prejudiciat cunostea existenta anuntului la
momentul incheierii contractului.
7.2. Exonerarea de raspundere (Art. 1351 1354 NCC)

Noile prevederi reglementeaza si definesc in mod explicit cauzele exoneratoare de raspundere si efectele acestora:
a. Forta Majora : un eveniment extern imprevizibil, inevitabil, invincibil absolut;
b. Cazul Fortuit : un eveniment care nu a putut fi nici prevazut, nici preintampinat de catre cel care ar fi fost chemat
sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs;
c. Fapta victimei sau a tertului;
d. Exercitiul drepturilor.
Regula: partile sunt exonerate de raspundere contractuala, prin efectul legii, in caz de Forta Majora sau Caz
Fortuit, insa, prin conventie, contractantii pot alege sa inlature aceste cauze exoneratoare;
Fapta victimei sau a tertului sunt cauze exoneratoare de raspundere, neconditionat, daca indeplinesc
caracteristicile Fortei Majore. In cazul in care se poate aprecia ca intrunite elementele Cazului Fortuit,
fapta victimei sau a tertului va exonera partea de raspundere, numai daca, in prealabil, prin conventie, s-a
agreat Cazul Fortuit ca fapt exonerator de raspundere sau daca exista prevedere legala in acest sens.
7.3. Raspunderea contractuala pentru fapta altuia (Art. 1519 NCC)

Conform reglementarilor, debitorul raspunde contractual si pentru fapta altuia. Debitorul raspunde pentru prejudiciile
cauzate din culpa persoanei de care se foloseste pentru executarea obligatiilor contractuale (persoane pe care le
substituie sau cu care se asociaza in executarea obligatiilor contractuale).

Raspunderea contractuala pentru fapta tertului se poate limita sau inlatura, daca partile convin astfel prin contract,
insa in lipsa unei astfel de clauze se va aplica regula generala de la art 1519 NCC.

8. Cesiunea contractului (Art. 1315 - 1320 NCC)

Cesiunea contractului este posibila numai cu acordul expres al partii cedate. Acordul privind cesiunea contractului
poate fi dat in mod expres, la momentul incheierii cesiunii, sau anticipat, prin contract, caz in care la momentul
cesiunii partea trebuie numai notificata. In lipsa de acceptare/notificare, cesiunea nu ii este opozabila partii cedate,
prin urmare nu produce efecte.
Contractantul cedat isi poate rezerva dreptul de se indrepta totusi impotriva Cedentului (in adresa de
acceptare declara ca nu il libereaza pe Cedent), chiar daca cesiunea a fost perfectata, in cazul in care
Cesionarul nu isi indeplineste obligatiile contractuale. Cedentul trebuie notificat de catre partea cedata, cu
privire la neexecutarea obligatiilor contractuale ce incumba Cesionarului in termen de maxim 15 zile, in caz
contrar, partea cedata pierde dreptul de regres impotriva cedentului;
Prin efectul legii, cedentul garanteaza validitatea contractului ce face obiectul cesiunii;
Partile cesiunii (cedentul si cesionarul) pot agrea ca cedentul sa garanteze si executarea contractului de
catre contractantul cedat. In cazul in care contractantul cedat nu isi executa obligatiile fata de cesionar,
cedentul va raspunde fata de acesta la fel ca un fidejusor.
9. Punerea in intarziere a debitorului ( Art. 1521 1526 NCC)
Se realizeaza prin introducerea cererii de chemare in judecata sau prin notificare comunicata prin executor
judecatoresc. Potrivit NCC, notificarea poate fi comunicata si prin orice alte mijloace ce asigura dovada
comunicarii;
Se mentine prevederea din art. 1079 din vechiul Cod Civil potrivit careia, debitorul este considerat a fi pus
in intarziere de drept din momentul implinirii termenului la care obligatia sa era scadenta, fara a mai fi
necesara notificarea prealabila, in cazul in care partile au convenit astfel prin contract;
Se introduc noi cazuri in care opereaza punerea in intarziere de drept:
a. prin fapta sa, debitorul a facut imposibila executarea in natura a obligatiei sau cand a incalcat o obligatie de a nu
face;
b. debitorul si-a manifestat in mod neindoielnic fata de creditor intentia de a nu executa obligatia sau cand, fiind vorba
de o obligatie cu executare succesiva, refuza ori neglijeaza sa isi execute obligatia in mod repetat;
c. nu a fost executata obligatia de a plati o suma de bani, asumata in exercitiul activitatii unei intreprinderi;
d. obligatia se naste din savarsirea unei fapte ilicite extracontractuale.
Creditorul este obligat sa dovedeasca incidenta unuia dintre cazurile de punere in intarziere de drept.
10. Incetarea contractului

10.1. Rezilierea/Rezolutiunea contractului (Art. 1549 1554 NCC)
Rezolutiune/Reziliere unilaterala - prin comunicarea unei declaratii de rezolutiune/reziliere, numai daca:
(i) partile au agreat aceasta posibilitate prin contract;
(ii) debitorul se afla de drept in intarziere;
(iii) debitorul a fost pus in intarziere, insa nu si-a executat obligatia nici inauntrul termenului fixat astfel.
Atentie! Declaratia de rezolutiune produce efecte numai intre parti. Pentru opozabilitate fata de terti, declaratia de
rezolutiune trebuie inscrisa in registrele publice.
Rezilierea/Rezolutiunea de drept, ca urmare a agrearii in contract a unui pact comisoriu. Potrivit noii
legislatii, pactul comisoriu nu mai are grade (pactul comisoriu putea avea gradul I, II, III, IV, in functie de
gradul aferent putand opera de rezilierea/rezolutiunea de plin drept - Pact Comisoriu grad IV - sau numai cu
interventia instantelor de judecata). Pactul comisoriu trebuie sa mentioneze expres obligatiile a caror
neexecutare atrage rezilierea/rezolutiunea contractului. Conditia pentru ca pactul comisoriu sa isi
produca efectele: punerea in intaziere a debitorului, in prealabil.
10.2. Denuntarea unilaterala
Reglementata expres la art. 1276 1277 NCC;
Regula: incetarea contractului prin denuntare unilaterala nu este permis in virtutea legii ci, numai daca
partile au acceptat aceasta modalitate de incetare prin conventie. Exceptie : contractele incheiate pe
durata nedeterminata. In acest caz, oricare dintre parti poate denunta unilateral contractul cu acordarea unui
termen de preaviz rezonabil.