(ERBIVORIA)

ƒ 1. inamicii naturali mențin populațiile de

fitofagi la dimensiuni mici;
ƒ 2. erbivorele au mecanisme populaționale
proprii pentru reglarea efectivelor și astfel
asigură permanența resursei de hrană;
ƒ 3. planele prezintă mijloace de apărare
împotriva consumului fitofagilor.
ƒ Chimice toxice
ƒ Mecanice
ƒ Repelente
ƒ Inhibitoare
ƒ Prin înmulțire explozivă
ƒ Prin asociere în scop defensiv
ƒ Mutualism
ƒ D.p.d.v. chimic există 2 clase de substanțe:
ƒ Compuși cu azot (ex: alcaloizi);
ƒ Compuși cu carbon (ex: terpenoizi și fenoli).
ƒ Cf. teoriei nutrienților cu carbon (Brayant, Chapin & Klein, 1983) Î
ƒ Plantele limitate de azot investesc mai mult în mijloace de apărare bazate pe carbon;
ƒ Plantele limitate de carbon investesc mai mult în mijloace de apărare bazate pe azot.
ƒ Substanțele chimice cu rol defensiv sunt produși secundari de metabolism
ƒ Marea varietate a produșilor secundari defensivi sunt o dovadă indirectă a
numărului mare de fitofagi ce trăiesc pe seama plantelor.
ƒ Unele insecte ocolesc aceste mijloace de apărare hrănindu-se direct din
xilem sau floem.
ƒ D.p.d.v. al modului de acțiune și, implicit, al conținutului lor în organe
substanțele pot fi:
ƒ Cu mod de acțiune cantitativ;
ƒ Cu mod de acțiune calitativ.
ƒ Sunt foarte toxice în doze infime
ƒ Se găsesc în frunze (reprezintă 1-2% din greutatea
uscată), fructe, țesuturi conducătoare
ƒ Sunt depozitate în glande și vacuole pt. prevenirea
autointoxicării
ƒ Multe au toxicitate selectivă: toxice pt. insecte și
vertebrate , dar netoxice pentru păsările cu rol în
diseminare.
ƒ Multe conțin azot și ca urmare sunt mai frecvente la
plantele ce cresc în habitate bogate în nutrienți.
ƒ Ingerate în cantități mari inhibă digestia în tractusul
digestiv al fitofagilor;
ƒ Ex: taninurile („ceaiul de slăbit”) și rășinile din
frunze – 60% din greutatea uscată a frunzelor
ƒ Taninuri hidrolizabile: inactivează enzimele digestive
ale fitofagilor (insecte)
ƒ Taninuri condensate: sunt atașate fibrelor pereților
celulari; sunt eficiente împotriva bacteriilor și
fungilor
ƒ Substanțele toxice cantitative și calitative sunt
corelate cu „aparența” plantelor pentru fitofagi
(Feeny, 1976; Rhoades & Cates, 1976).
ƒ Plante cu talie mare și viață lungă, ușor de reperat
de către fitofagi – au mijloace defensive de tip
cantitativ, eficiente împotriva fitofagilor
generaliști și specializați (insecte).
ƒ Plante cu talie mică și viață scurtă, greu de
reperat de către fitofagi - au mijloace defensive
de tip calitativ, eficiente împotriva fitofagilor
generaliști (vertebrate).
ƒ Ex: spinii – funcționează împotriva vertebratelor, nu și împotriva
nevertebratelor.
ƒ Vegetația paleotropicală (Africa) este spinoasă; a evoluat sub
presiunea ghildelor de vertebrate fitofage.
ƒ Vegetația neotropicală (America de Sud) prezintă același gen de
adaptări deci a evoluat în aceleași condiții care însă au dispărut.
ƒ Generalizări asupra mijloacelor defensive mecanice:
ƒ Plantele din locuri deschise (deșerturi) au portul redus (talie mică) și
sunt foarte spinoase pt. a se apăra de vertebratele erbivore;
ƒ Plantele cu unul sau puține meristeme apicale se protejează prin spini;
ƒ Plantele sempervirescente din pădurile de foioase (Ilex aquifolium) sunt
foarte spinoase datorită presiunii mari din partea erbivorelor pe timpul
iernii.
ƒ Ex: ciulinii produc substanțe ce resping larvele
fitofage de insecte.
ƒ Ex: cartoful sintetizează un compus al unui
feromon de alarmă al afidelor care determină
reacția de fugă.
ƒ Unele plante (Abies sp.) conțin derivați ai unor
hormoni ai insectelor care atunci când sunt
digerați împiedică metamorfoza contribuind la
reducerea nr. de descendenți.
ƒ Ex: Speciile genului Ageratum produc o
imitație chimică a ecdisonei ceea ce determină
o năpârlire prematură.
ƒ Unele specii de arbori produc în unii ani mai multe semințe
decât în mod obișnuit.
ƒ Producerea sincronă de semințe are rolul de a satura
consumatorii.
ƒ Ex: la fag
ƒ molia jirului:
▪ În ani cu înmulțire obișnuită: consumă 38% din semințe
▪ În ani cu înmulțire explozivă: consumă 3,1% din semințe
ƒ vertebratele:
▪ În ani cu înmulțire obișnuită: consumă 12% din semințe
▪ În ani cu înmulțire explozivă: consumă 5,7% din seminţe
ƒ Sincronizarea înfloririi şi fructificării atrage polenizatorii și
consumatorii de semințe cu rol în diseminare Î crește
succesul reproducerii și diseminării
ƒ Plantele cu palatabilitate mare se asociază cu cele cu platabilitate
redusă pentru a se proteja de erbivore.
ƒ Ex: Hamnack et al. (2000) Suedia
ƒ Galerucella calmariensis (chrysomelid) consumă frunze de Lythrum
salicaria.
ƒ Când L. salicaria crește în asociație cu Myrica gale consumul scade
ƒ Myrica gale secretă substanțe chimice volatile care împiedică insecta să
se hrănească.
ƒ Există și situația inversă: prezența unei specii cu palatabilitate mare
atrage consumul uneia cu palatabilitate redusă.
ƒ White & Whitham (2000) Utah
ƒ Larvele unor molii preferă frunzele de Acer negundo
ƒ Când apar plopi sub arțari, larvele se răspândesc și îi defoliază și pe
aceștia.
ƒ Numeroase plante se apără de fitofagi prin
asocieri mutuale cu alte animale.
ƒ Planta Î hrană și adăpost
ƒ Animalele Î apărare și avantaje competitive
ƒ Protecția împotriva „dăunătorilor ”= recolte mai bogate
ƒ Rezistența proprie a plantelor se datorează
ƒ Factorilor fiziologici (substanțe cu rod defensiv)
ƒ Factorilor mecanici (structuri morfo-anatomice)
ƒ Dezvoltarea rezistenței proprii – 10-15 ani
ƒ Rezistența față de un dăunător poate implica sensibilitatea față de
altul
ƒ Unii fitofagi pot depăși mijloacele defensive ale plantelor
ƒ Unele substanțe toxice pentru generaliști sunt benefice pentru
specialiști
ƒ Ex: Cruciferele conțin uleiuri (glucosinolați) - sinigrina
ƒ Pieris brassicae se hrănește preferențial cu varză
ƒ Absența sinigrinei din dieta larvelor determină moartea acestora
ƒ Specializarea unor fitofagi pentru plante toxice Î „cursă a
înarmărilor” evolutivă …
ACȚIUNEA/REACȚIA ACȚIUNEA/REACȚIA
PLANTELOR FITOFAGILOR

Sinteza unui compus II: Evitare de către majoritate sp.

Scade erbivoria

Adaptarea câtorva sp.

Crește erbivoria

Compusul II devine stimulator

al hrănirii
Crește erbivoria

Sinteza unui NOU compus II:

Scade erbivoria
…
ƒ Asupra vitezei de descompunere a litierei
ƒ Cu cât mijloacele chimice de apărare sunt mai
puternice, viteza de descompunere se reduce
ƒ Relația fitofagi-plante, prin mijloacele de
apărare ale plantelor, influențează ciclul
nutrienților în ecosistem
ƒ Fitofagii pot ocoli mijloacele de apărare ale plantelor:
ƒ Oxidare
ƒ Conjugare
ƒ Din producția I medie se consumă
ƒ 18% la plantele terestre
ƒ 30% la macrofitele acvatice
ƒ 79% la alge (nu au mijloace de apărare complexe ca
plantele evoluate)
ƒ Efectul asupra plantelor de dimensiuni mari
(multianuale/perene) este mai slab deoarece pot utiliza
resursele pentru creșterea compensatorie
ƒ Suprapășunatul are un efect degradant = înlătură
covorul vegetal
ƒ Conform teorie limitării prin azot, erbivorele preferă plante
bogate în azot deoarece raportul conținutului de N
plante:animale=1:10
ƒ Fertilizare Î reacție pozitivă din partea erbivorelor
ƒ Ip. stresului: factorii stresanți cresc disponibilitatea N
deoarece compușii bogați în N sunt trecuți în floem
ƒ Ip. vigorii plantelor: erbivorele preferă părțile plantelor și
plantele cu creștere rapidă deoarece sunt mai bogate în N
ƒ Valoarea nutritivă a plantelor Î mortalitatea erbivorelor
ƒ Calitatea scăzută a hranei (plantelor) Î hrănire mai îndelungată
la erbivore, migrații = expunere mai mare față de prădători și
paraziți Î creșterea mortalității, scăderea vigorii și fecundități:
teoria creștere înceată – mortalitate ridicată (Williams, 1999)
ƒ Erbivoria influențează:
ƒ Bogăția specifică
▪ Darwin: mai multe sp. ierboase în locurile pășunate de oi prin
limitarea speciilor cu abilitate competitivă mare
▪ Mixomatoza la iepuri Î scăderea bogăției specifice a
plantelor în anul următor
▪ În USA, pășunatul de către bizoni Î reducerea ierburilor
înalte de tip C4 Î creșterea ierburilor C4 și C3 scunde
ƒ Succesiunea
▪ Erbivoria întârzie succesiunea de la formațiune ierboasă la
forestieră prin stimularea creșterii compensatorii (Davidson
1993
ƒ Presiune selectivă puternică pt. plante să se apere,
pt. erbivore să învingă mijloacele de apărare ale
plantelor
ƒ Plantele afectează populațiile de erbivore prin
calitate și mijloace de apărare
ƒ Erbivorele afectează populațiile de plante prin
depășirea mijloacelor de apărare ale acestora
ƒ La viteze mici de creștere erbivorele specializate
(insecte) nu afectează populațiile plante ca și cele
generaliste (vertebrate). Există și dovezi ce susțin
situația inversă