Chinuri pentru

sanatate
Aproape tuturor ne e teama de injectii si tremuram cand trecem pragul cabinetului medical.
Interventiile chirurgicale ne ingrozesc de-a dreptul. Dar v-ati intrebat vreodata cum se
desfasura actul medical odinioara, cand nu existau tehnologiile sofisticate, procedurile
complexe si nici tehnicile de anestezie de azi, si cand probabil considerata vrajitorie in stare
pura?
Operatia a reusit, pacientul a fost otravit!
In antichitate si evul mediu, chirurgia se afla in copilaria sa. Cei ce o practicau aveau o foarte
slaba cunoastere a anatomiei umane, anestezicele nu aparusera iar tehnicile antiseptice, pentru
evitarea infectarii ranilor, erau de domeniul... pietrei filosofale. a inceputul perioadei
medievale, chirurgia era practicata mai ales de calugari, singurii ce aveau acces la literatura
medicala ! inclusiv la cea scrisa de "paganii# invatati arabi. Dar in $%$&, 'apa a decis ca ei sa
inceteze aceste practici si astfel chirurgia a intrat pe mana a tot soiul de oameni, care o
exercitau fie avand serioase cunostinte, fie bazandu-se pe noroc si intuitie. Ceea ce, ar spune
gurile rele, se intampla si acum...
'rincipalul obstacol de depasit, de catre chirurgi, era durerea. Anestezice nu existau si se
foloseau unele potiuni, menite sa mai diminueze suferintele atroce sau sa induca somnul, in
timpul operatiei. Doar ca adesea, desi interventia reusea, pacientul nu se mai trezea, otravit de
licoare... De pilda, fiertura de suc de laptuci, vezica biliara de mistret, opiu, maselarita, cucuta
si otet, amestecata cu vin, era atat de primejdioasa incat provoca adeseori nu doar un somn
letargic, dar si moartea bolnavului. Paracelsus, medic elvetian, a fost primul care a folosit
laudanum, o tinctura de opiu, pentru a alina durerile post-operatorii.
Cum se rezolva cataracta
(edicina inceputului de )v (ediu a fost un amestec de ritualuri pagane, religie crestina si
stiinta. *u-i de mirare ca oamenii credeau ca bolile sunt produse nu de disfunctii fiziologice, ci
de farmece sau blesteme. Asa de pilda, intr-un tratat din secolul +I se specifica, "Atunci cand
vindecatorul se va apropia de casa bolnavului, sa fie cu luare aminte. Daca vede vreo piatra
mare prin preajma, sa o cerceteze. -i daca va gasi cumva sub ea vreun vierme, vreo ganganie
sau alta lighioana, sa o scoata de acolo si persoana bolnava va fi tamaduita#. Celor ce se
imbolnaveau de ciuma li se cerea sa-si marturiseasca pacatele, apoi sa spuna rugaciunile
recomandate de preot.
Desigur, de cele mai multe ori aceste tehnici nu aveau nici un fel de efect. .a intrebati cum se
descurcau bolnavii de cataracta in )vul (ediu? )i, bine, nu o duceau stralucit. /peratia de
indepartare a cataractei includea insertia unui instrument ascutit ! un cutit sau un ac mare, in
cornee0 ochiul, aproape smuls cu totul din orbita, era curatat apoi, cu un cutit, provocand
bietului bolnav chinuri cumplite. /data cu raspandirea medicinei islamice, tehnica s-a
imbunatatit. / seringa metalica era inserata in ochi si cu ajutorul ei cataracta era indepartata cu
succes, prin suctiune, durerile fiind mult mai mici.
Lingura de scos sageti
1etentia urinii in vezica, cauzata de sifilis sau alte boli infectioase, era destul de frecventa intr-
o epoca in care nu se auzise de antibiotice. Cateterul urinar ! un tub metalic introdus, prin
uretra, in vezica, a fost folosit prima data pe la anul $233. In caz de calculi, procedura era mai
complicata, pacientul era legat cu picioarele in sus, de o grinda, iar medicul ii facea un tuseu
rectal0 daca simtea, in vezica, piatra, pacientul trebuia sa tina post cateva zile, consumand doar
lichide. 4rma iarasi un tuseu rectal si piatra era adusa cat mai aproape de partea superioara a
vezicii. -e practica o incizie la doi centimentri de anus, piatra era extrasa, rana cusuta la loc si,
cu putin noroc, pacientul se vindeca.
5olosirea arcului lung ! mult mai puternic decat cele obisnuite si provocand rani mai grave, a
creat o problema chirurgilor medievali, cum sa extraga sagetile din trupurile soldatilor raniti.
(ai ales varfurile sagetilor erau problematice, intrucat adesea nu erau bine atasate de corpul
de lemn al proiectilului ci doar lipite cu ceara de albine. Cand sageata intra in carne, lemnul
putea fi extras, dar varful metalic ramanea acolo, provocand infectii grave si in final moartea.
6ot arabii au fost cei ce au gasit o solutie, mai precis un medic numit Albucasis, el a inventat
un dispozitiv similar sagetii, dar avand in varf o caseta in forma de romb. Introdusa in rana,
lingura "agata# varful sagetii si il extragea, fara sa mai fie nevoie de o incizie suplimentara.
1ana era apoi cauterizata, cu un fier inrosit in foc, spre a preveni hemoragiile si infectarea.
Nastere sau moarte
In opinia medicilor de acum cateva veacuri, majoritatea bolilor isi aveau originea in excesul de
fluide 7"umori#8 in corp. 'rin urmare, cura nu trebuia sa constea, sustineau ei, decat in
eliminarea acestor fluide, in principal a sangelui, care se facea fie prin punerea de lipitori, fie
prin deschiderea venelor. Aceasta din urma procedura se realiza cu ajutorul unui instrument
special, care intepa vena, facand o rana minuscula, iar sangele tasnea, cu presiune, intr-un vas
gradat, pentru ca medicul sa vada ce cantitate este eliminata. Desi uneori metoda dadea roade,
in cele mai numeroase situatii, lasarea de sange vlaguia si mai mult un organism deja slabit,
provocand in cele din urma anemierea grava si decesul pacientului ! inclusiv capetele
incoronate au cazut victima acestui tratament, considerat "suta la suta eficient#.
'e de alta parte nasterea reprezenta, pentru femeile )vului (ediu, o veritabila confruntare cu
moartea. 1ata mortalitatii era de altfel atat de ridicata incat, inainte de a se pregati sa aduca pe
lume un copil, femeile obisnuiau sa-si pregateasca trusoul de inormantare si sa faca o ultima
spovedanie. 9iserica era foarte implicata in actul nasterii si moasele erau puse sa jure, in fata
preotului, ca nu vor folosi proceduri magice spre a ajuta femeile sa nasca mai usor: In situatiile
in care pozitia anormala a fatului facea dificila nasterea, moasa "framanta# pantecele mamei,
cu convingerea ca astfel bebelusul se va pozitiona normal si va putea fi adus pe lume. Desigur,
era o metoda care rareori reusea. De obicei, copilul murea, sufocat cu cordonul ombilical si era
dezmembrat, in uter, cu ajutorul unor unelte ascutite si scos cu un fel de forceps, la fel ca si
placenta.
Sfantul care te apara de hemoroizi
Irigatoarele reprezinta o inventie moderna, aparuta in secolul +I+. Inaintea lor, pentru clisme
se foloseau clistirele. Dar cu ajutorul acestora se si injectau fluide in corp, prin anus, in scopul
vindecarii anumitor boli. Clistirul era un tub metalic lung, de forma aparenta a unei seringi
uriase, prin care lichidele erau pompate in intestinul gros, printr-o serie de orificii minuscule,
aflate la capatul inferior al tubului. Cele mai des utilizate fluide erau apa calda, amestecata cu
fiere de mistret si otet. 'rocedura a fost foarte apreciata, chiar si pana in secolele +.I-+.II.
De pilda, regele udovic +I. era un "fan# al ei, lui aplicandu-i-se clistirul de aproape %333 de
ori, in timpul vietii, la unele interventii de acest gen asistand si intreaga curte a 5rantei:
;emoroizii provoaca dureri atroce bolnavilor. Dar si mai atroce erau suferintele pe care le
aveau de indurat cei ce voiau sa scape de ei, apeland la chirurgia medievala.
)xista si un sfant ! calugarul irlandez din secolul .II, ulterior sanctificat, 5iacre ! care patrona
bolnavii de hemoroizi si caruia acestia ii inaltau rugaciuni. -e spune ca sfantul suferise si el de
hemoroizi si se vindecase rugandu-se in timp ce statea pe o piatra. 1espectiva piatra, care mai
pastra inca, potrivit legendei, urma hemoroizilor lasati de -f. 5iacre, a devenit ulterior loc de
pelerinaj, pentru bolnavi. Daca rugile nu ajutau, medicii apelau la o solutie mai telurica si mai
radicala, cauterizarea cu fierul rosu. In secolul +II, medicul evreu (oise (aimonide, a propus
o solutie mai blanda, utilizabila si azi, baile calde de sezut, pe care evident ca bolnavii le
preferau.