Mantuirea subiectiva

Principalul termen folosit de sf scriptura si sf traditie pt a arata motivul intruparii

Mant,precum si scopul operei sale in ceea ce priveste omul este mantuirea. Acest termen este
folosit pt a numi lucrarea de rascumparare a Mant prin jertfa de pe cruce si de a arata starea in
care se afla oamenii care si_au insusit roadele jertfei de pe cruce. In primul caz este vb despre
mantuirea obiectiva iar in al doilea caz despre mantuirea subiectiva sau personala care se
infaptuieste de fiecare crestin in parte prin har,credinta si fapte bune pt ca omul rascumparat
prin jertfa de pe cruce sa poata dobandi fericirea vesnica.
Mantuirea subiectiva este impreuna lucrare a lui Dumnezeu cu omul prin care acesta
isi insuseste roadele jertfei de pe cruce prin care a fost eliberat de robia pacatului si a
mortii,incepand de la botez si mirungere o noua viata. Aceasta noua viata se dezvolta treptat si
se intareste prin conlucrarea credinciosului cu harul,ca rod al credintei,manifestandu_se prin
fapte bune iar rasplata pe care o va primi va fii fericirea vesnica.Precum reiese din indemnul
sf ap PavelLucrati cu frica si cu cutremur mantuirea voastra(filipeni 2,12),mantuirea nu este
numai un simplu dar a Lui Dumnezeu ci este o actiune de durata care are un inceput.si se
dezvolta treptat.
Mantuirea subiectiva este o consecinta a rascumpararii Mant prin care ne_a venit harul
se adevarulPentru ca legea prin Moise sa dat iar harul si adevarul au venit prin Iisus
Hristos(Ioan 1,17).Necesitatea harului pt mantuire rezulta din universalitatea pacatului
sramosescFiindca toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava Lui Dumnezeu indreptandu_se in dar
cu harul Lui prin rascumpararea Lui Iisus Hristos.
Pt a ajunge la mantuire omul are de trecut mai multe trepte sau faze.
Cea dintai treapta este chemarea si pregatirea omului pt primirea harului divin,inainte
de a renaste prin Botez harul Lui Dumnezeu lucreaza din afara asupra omului,dar dupa Botez
se salasluieste in el insusi ,lucrarea lui devenind mai vie.
A doua treapta este renasterea omului in Hr prin Botez . Acum incepe indreptarea
propriuzisa,pe de o parte,in curatarea de pacatul stramosesc si de celelalte pacate savarsite iar
pe de alta parte prin salasluirea harului Lui Hr in el.
A treia treapta face vizibil progresul crestinului in viata cea noua in Hr,aratandu_l
prezent Pe Hr in viata si faptele LuiDe acum nu mai traiesc eu,ci Hr traieste in
mine(Galateni 2,20).
Dupa cum am vazut pt mantuire sunt necesare credinta si faptele bune.
Credinta este adeziunea libera si constienta a omului la cele descoperite de Dumnezeu
sau revelatia divina. Aceasta credinta nu este suficienta ,ci este necesaraCredinta lucratoare
prin iubire(Gal 5,6).
Necesitatea credintei este aratata de insusi Mant Hr cand spune ApMergeti in toata
lumea si propovaduiti ev la toata faptura.Cel ce va crede si se va boteza se va mantui iar cel ce
nu va crede se va osandii(Marcu16,15_16). Despre aceasta necesitate ne vb si Sf Ap
PavelFara credinta cu neputinta este a bineplacea Lui Dumnezeu(Evrei 11,6).
Pe langa credinta necesare pt mantuire sunt si faptele bune.Sf Scrip ne arata
necesitatea lor.Astfel Mant ziceNu tot cel ce_mi zice:Doamne,Doamne,va intra in imparatia
cerurilor,ci cel ce va face voia Tatalui Meu care este in ceruri(Matei 7,21).
Tot Mant ne arata ca la judecata cand fiul omului va veni intru slava sa
judece,mostenirea si excluderea din imparatia cerurilor se va face dupa criteriul implinirii
faptelor milei sufletestiVeniti binecuvantatimi Tatalui Meu,mosteniti imparatia cerurilor care
este pregatita pt voi de la inceputul lumii.Caci flamand am fost si mi_ati dat sa
mananc..(Matei 25,34_45).
La fel si Sf Ap Pavel in ep catre Romani arata necesitatea acestoraCare va rasplati pe
fiecare dupa faptele lui(Romani 2,6).Sf Ap Iacov spuneOmul se indrepteaza prin fate,ci nu
numai prin credinta(Iacov 2,21),iar in ceea ce priveste credinta care nu se manifesta prin
fapte spuneCredinta fara fapte moarta este(Iacov 2,17).
Sf Chiril al Ierus spuneCinstirea de Dumnezeu consta in doua parti:cunoasterea
exacta a dogmelor pietatii si din fapte bune.
Confesiuni Romano Catolica.
Invatatura ortodoxa si romano catolica despre mantuire au numeroase puncte
comune,dar unele puncte comune se deosebesc avand consecinte asupra invataturii
dogmatice.Dintre toti termeniicare sunt folositi pt a exprima in romano catolicism starea celor
mantuiti cel mai intrebuintat este cel de dreptate.
Starea de dreptate in care se afla acestia este conceputa ca o relatie exterioara de pace
intre Dumnezeu si om datorita satisfactiei aduse de Hr prin jertfa sa.Partea proprie cu care
contribuie omul pt indreptare este primita justificare.Ca urmare a acestei justificari omul a
primit de la Dumnezeu gratia divina,cu ajutorul careia poate duce de aici inainte o viata lipsita
de pacat.Prin aceasta gratie se naste pt inceput om credinta deplina ca simpla adeziune la
adevarul revelat.Indreptarea propriu_zisa are loc numai dupa ce credinta strabate din intelect
savarsind fapte bune.Aceasta credinta strabatuta de iubirea manifestata prin fapte bune poarta
numele de iubire justificatoare.
In ceea ce priveste faptele bune,pt catolici reprezinta meritul de condingo care
inseamna un merit la rasplata.Pt ei prin fapte se intelege doar acelea savarsite de omul
justificat care izvorasc din virtutile teologice.O alta teorie a lor este cea a meritelor
prisositore.La baza acesteia sta swparatia intre porunci si sfaturi evanghelice.Dupa catolici
omul este dator sa implineasca poruncile iar cel ce implineste si sfaturile evanghelice face
ceea ce nu e dator.Deaceia cei ce indeplinesc poruncile intra in viata iar cei ce implinesc si
sfaturile evanghelice obtin comoara(Mt 19,17_21).Cei care au merite mai putine in vederea
mantuirii se foloseste practica indulgentelor.Prin aceasta indulgenta se intelege favoarea ce o
acorda Biserica,iertand totul sau partial pedeapsa pacatelor.
Doctrina catolica pleaca de la separatia dintre pacate grele si pacate usoare si intre vina
pacatelor si pedeapsa lor(care poate fii vesnica sau temporala).Prin taina Pocaintei se iarta
omului atat pacatele usoare cat si cele grele.Pedepsele temporale nu se iarta,ci pt ele tb adusa
satisfactie Lui Dumnezeu prin fapte.
Daca nu se da satisfactie in aceasta viata se ajunge in Purgatoriu.Pt a scapa de aceasta
satisfactie ea poate fii omise prin indulgente date de papa,cardinali si episcopi.
Protestantii
Dupa protestanti omul se indreapta prin credinta fara fapte mergand pe conceptia
despre mantuiresola fide.Credinta este produsa in credincios de cuv Lui Dumnezeu,iar prin
auzirea cuvantului,omul e adus la cunoasterea pacatului care il duce la mantuire prin fapta sa.
Luther nu admite credinta prin iubire,pt ca se dispretuieste lucrarea Lui Dumnezeu si se inalta
lucrarea omului.El vede raportul dintre credinta si iubire invers ca la catolici:nu iubirea
insufleteste credinta,ci credinta insufleteste iubirea.Calvin a aratat ca credinta e doar organul
prin care Hr ia adus omului pe Dumnezeu.
Luther afirma ca orice fapta a omului este un pacat de moarte care i se iarta prin
credinta.Asadar pt protestanti credinta este principiul justificator,pt ei credinta inseamna
increderea in meritele Lui Hr,si ca prin aceste merite sunt mantuiti.Faptele aduse de om sunt o
dezvoltare a credintei,iar faptele bune sunt consecinte ale indreptarii.Ca dovada ca mantuirea
vine numai din credinta,ei aduc versetul scripuristic de le Ep Sf Ap Pavel catre EfIn har
sunteti mantuiti,prin credinta si aceasta nu de la voi,este darul Lui Dumnezeu;nu din fapte,ca
sa nu se laude nimeni(Ef 2,8,9).