Teoria generala a dreptului

Nicolae Popa - Teoria Generala a Dreptului , Bucuresti, orice editie incepand cu 1993.

Dreptul desemneaza ansamblul regulilor asigurate si garantate de catre stat , care au ca scop
organizarea si disciplinarea comportamentului uman in principalele relatii din societate.
Dreptul este singurul domeniu in care statul intervine si garanteaza aplicarea legii.

Semnificatii ale notiunii de drept

1.Dreptul obiectiv (dreptul pozitiv) desemneaza ansamblul normelor juridice aflate in vigoare
intr-un stat la un moment dat. El reprezinta, asadar, ansamblul normelor juridice care prefigureaza
scopurile generale ale vietii sociale.
2. Dreptul subiectiv desemneaza facultatea (posibilitatea) unei persoane (subiect) de a-si
valorifica sau apara impotriva celorlalti (tertilor) un anumit interes legalmente protejat (protejat de
lege).

Originea dreptului.
Privitor la originea dreptului s-au conturat 2 puncte de vedere:
a. Un punct de vedere majoritar (si cel mai firesc) potrivit caruia dreptul a aparut odata cu
statul.
b. Un punct de vedere minoritar, avansat mai ales de antropologi, conform caruia dreptul a
aparut inaintea statului.
Factorii de influentare (de configurare) a dreptului.
Sunt 3 categorii de factori care influenteaza creearea si realizarea (executarea<buna
voie>/aplicare<constrangere>) dreptului:
1. Cadrul natural
2. Cadrul social-politic
3. Factorul uman

Ipoteze:? (determinismul-nivelul de dezvoltare al oricarei tari depinde de pozitia geografica)
(posibilismul- orice popor s-ar fi dezvoltat la fel, indiferent de pozitia geografica)

Cadrul natural are drept componente :
-Mediul geografic
-Factorul demografic . Dreptul este foarte mult influentat de starea demografica a unei tari (ne referim
la limitarea cresterii demografice prin intermediul legii).
- Si cadrul social politic exercita inuente asupra crearii si aplicarii dreptului. Astfel de inuente sunt
exercitate de:
-viata politica
-viata economica
-de asemenea in societate sunt structuri organizatorice care inuenteaza de asemenea dreptul:
a. grupurile de interes (sunt grupuri de producatori care au atitudini comune in vederea
maximizarii intereselor lor
b. grupurile de presiune
c. de asemenea factorul uman (calitatea oamenilor si nivelul lor de cultura) exercita
inuente asupra sistemului legislativ
Esenta dreptului: reprezinta vointa generala (vointa juridica majoritara) ocializata (exprimata in legi).
Altfel spus orice lege trebuie sa e expresia vointei majoritatii cetatenilor

TIPOLOGIA DREPTULUI
In functe de dependenta de sistemul de organizare sociala, identicam:
-dreptul sclavagist
-dreptul feudal
-dreptul burghez
-dreptul socialist
Din punctul de vedere al apartenentei la un bazin de civilizatie juridica identicam urmatoarele familii
de drept:
-familia romano-germana (este dominanta pe continentul european)
-familia anglo-saxona (anglo-americana)
-familia socialista
-dreptul musulman
-dreptul extremului orient (hindus, chinez, japonez)
-dreptul africii negre si al madagascarului
De asemenea in ultima vreme s-a impus foarte mult dreptul UE.
PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI
Principiile sunt ideile conducatoare ale continutului tuturor normelor juridice (reguli
fundamentale care conduc creearea si aplicare dreptului.
Din punct de vedere procedural insemnatatea lor este deosabita in dreptul privat deoarece ele
tin loc de norme de reglementare (in dreptul public solutiile se dau numai pe baza legii.
In dreptul privat insa, acolo unde legea nu cuprinde reglementari pentru o anumita situatie
("legea tace"). Atunci judecatorul care este obligat sa dea o solutie o va da pe baza principiilor generale
ale dreptului).
Sunt principii generale ale dreptului:
-asigurarea bazei legale de functionare a statului
-principiul libertatii si al egalitatii
-principiul responsabilitatii
-principiul democratiei
-principiul echitatii si al justitiei
Functiile dreptului:
-directiile fundamentale ale actiunii mecanismului juridic
-functia de institutionalizare (dreptul asigura cadrul de functionare legala a statului)
-functia de conservare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii
-functia de conducere a societatii (conducerea societatii se face prin legi)
-functia normativa
NORMA JURIDICA
Este o regula generala si obligatorie de conduita al carei scop este asigurarea ordinii sociale si
care poate aplicata pe cale statala chiar si prin constrangere.
TRASATURILE NORMEI JURIDICE:
-are caracter general si impersonal. Este adevarat ca unele norme nu se aplica pe intreg teritoriul tarii
sau asupra intregii populatii, dar ele isi pastreaza totusi caracterul de generalitate. Asa cum la fel de
generale sunt si normele care reglementeaza conduita pentru unele organe unipersonale.
-caracterul tipic al normei (ea reglementeaza tipuri de conduita solicitat oamenilor)
-norma reprezinta un raport inter-subiectiv
Orice norma juridica are caracter bilateral, ceea ce denota o reciprocitate a normei (dreptul meu este
obligatia ta, iar dreptul tau este obligatia mea).
Obligativitatea normei - Orice norma juridica este obligatorie, obligativitatea ei fiind garantata
de stat, inclusiv prin constrangere.
Toate normele juridice sunt la fel de obligatorii, chiar daca unele sunt mai des sau mai
putin des folosite.

Structura normei juridice.


Intrucat norma juridica este elementul primar al dreptului, studierea structurii normei juridice
este esentiala.
Teoria vorbeste de doua structuri ale normei juridice :
`1. Structura logica a normei juridice (structura formala)
2. Structura tehnica (structura redactionala)

1. STRUCTURA LOGICA A NORMEI JURIDICE.
Ea reprezinta partea statica, interna si stabila a oricarei norme juridice. Structura interna cuprinde :
-Ipoteza
-Dispozitia
-Sanctiunea
a. Ipoteza. Ea descrie imprejurarile in care intra in actiune dispozitia sau sanctiunea normei,
precum si calitatea subiectelor carora li se adreseza norma.
Ipotezele sunt :
-Determinate
-Relativ determinate (subintelese)
b. Dispozitia. Reprezinta miezul normei juridice deoarece ea prescrie conduita ceruta de lege.
Fara dispozitie, o norma nu exista. Prin dispozitia sa, o norma poate :
-Sa ordone o anumita conduita (norme onerative) ( injonctiune)
-Sa prevada obligatia de abtinere (norme prohibitive)
-Sa cuprinda anumite permisiuni (norme permisive)
Si dispozitiile pot fi :
-Determinate : trebuie... , este obligat sa... , subiectul este tinut sa...
-Relativ determinate : poate sa... , este indreptatit sa... , este indriduit sa...

c. Sanctiunea

Desemneaza urmarile nefavorabile ce survin ca urmare a nerespectarii ipotezei sau dispozitiei normei
(Sanctiunile negative) sau masurile de cointeresare ale persoanei in vederea promovarii conduitei dorite
(Sanctiunile pozitive)
Este adevarat, de obicei, sanctiunea este negativa, fiindca numai prin sanctiune norma devine
eficienta (adica se aplica).
In societate exista deopotriva sanctiuni neformalizate (cele ce provin din domeniul eticii sau
moralei, religiei, obiceiului, vietii politice) si sanctiuni formalizate, care sunt utilizate de catre stat (cele
juridice).
Sanctiunile formalizate sunt aplicate de organele special abilitate prin lege de catre stat.
Este adevarat, imensa majoritate a oamenilor se supune comandamentului normei fara a fi
necesara sanctiunea.
Clasificarea sanctiunilor:
a.Dupa gradul de determinare, sanctiunile sunt :
-Determinate( prevazute de lege)
-Relativ determinate( nu sunt farmaceutic determinate, lasand sanctiunea la latitudinea justitiei)
-Alternative( sanctiuni pentru care se poate opta, gen inchisoare pana la 2 ani sau amenda
penala)
-Cumulative (adunate)
b.Dupa ramura de drept avem:
-Sanctiuni civile (in general patrimoniale)
-Sanctiuni disciplinare (specifice domeniului public. Culmineaza cu desfacerea
disciplinara a contractului de munca)
-Sanctiunea administrativa (de regula, pecuniare(banesti))
-Sanctiuni financiare (in general fiscale, gen penalizari)
-Sanctiunile penale(cele mai dure, de regula se finalizeaza cu RECLUZIUNE, privare de
libertate)

c.Dupa natura lor sanctiunile sunt :
- sanctiuni privitoare la patrimoniul persoanei (fie ca trebuie sa repare in natura ce ai stricat, fie ca
trebuie sa platest din banii tai pagubele)
-sanctiuni privitoare la drepturile persoanei (decaderea) (cea mai curenta decadere este cea a
drepturilor parintesti)
-sanctiuni privitoare la actele persoanei (nulitatile)
-sanctiuni privitoare la persoana (inchisoare) recluziunea orice privare de libertate (izolare absoluta
/omul rezista ca om numai in colectivitate)


B. STRUCTURA TEHNICO-LEGISLATIVA (STRUCTURA REDACTIONALA)
Constructia tehnico-legislativa a normei nu se suprapune intotdeauna logicii; ea are in vedere
partea redactionala, adica structura externa a normei, structura intotdeauna dinamica pentru ca este
impusa de exigentele de rapiditate (celeritate)=> rapiditate pe care le pretinde elaborarea legilor intr-un
stat.
Din acest punct de vedere, legile sunt mai bine sau mai defectuos formulate, unele sunt
adoptate cu intarziere, si , de foarte multe ori, calitatea si continutul normelor este influentata de factori
exteriori ( in contextul politic sau istoric, miscarile sindicale, etc.)

Clasificarea normelor juridice:
a. Criteriul ramurii de drept, avem :
- Norme juridice de drept civil
- Norme juridice de drept penal
- Norme juridice de drept administrativ, etc.
b. Criteriul fortei juridice a actului normativ (forta juridica = puterea de modificare). In acest
sens avem :
- Legile ( act normativ cu forta juridica suprema, adica o lege poate sa modifice
orice)
- Ordonantele de guvern ( nu sunt izvoare ale dreptului constitutional) (nu se pot
adopta hotararile de guvern decat pe baza unei legi)
- Decrete prezidentiale
- Ordinele si instructiunile ministerelor
- Ordinele prefectului
- Hotararile consiliilor locale
- Dispozitiile primarului



C. CRITERIUL STRUCTURII LOGICE
-Acest criteriu are in vedere modul de cuprindere a partilor componente in cadrul normei.
Din punctul de vedere al structurii logice, normele sunt :
a. Complete (majoritatea)( lejeritate in aplicare)
b. Incomplete. Normele incomplete se datoreaza faptului ca reglementarile lor fac referire si se
completeaza cu reglementari prezente fie in acelasi act normativ, fie in altele.

De aceea normele incomplete sunt :
1. De trimitere (ele se completeaza cu alte norme DEJA EXISTENTE)
2. In alb (ele trebuie sa se completeze cu dispozitii din acte normative CARE
URMEAZA SA APARA)
D.CRITERIUL SFEREI DE APLICARE.
Normele se impart in :
a. Norme generale (ele au sfera cea mai larga de aplicabilitate in domeniu sau in ramura. De
aceea anumite norme dintr-o ramura, datorita caracterului lor general se considera dreptul
comun in materie pentru o intreaga sfera de reglementare)
b. Normele speciale (ele deroga de la dreptul comun referindu-se la o sfera restransa de
relatii, insa in raport cu dreptul comun, ele se aplica cu prioritate)
c. Normele de exceptie (sunt norme care le completeaza pe primele doua, dar sunt de stricta
interpretare)
E.CRITERIUL GRADULUI DE GENERALITATE
Avem:
a. Norme-principii (au grad maxim de generalitate, fiind cuprinse in Constitutii, in declaratii
solemne sau in postulatele juridice).
b. Mijloacele normative (sunt normele dreptului pozitiv prin care se transpun principiile
generale)
F.CRITERIUL MODULUI DE REGLEMENTARE A CONDUITEI
Avem:
a. Norme onerative (obliga subiectul sa savarseasca o anumita actiune. Sunt norme de
comandament sau de porunca //INJONCTIUNI. Ele sunt specifice dreptului public. )
b. Normele prohibitive (obliga subiectul sa se abtina de la savarsirea unei actiuni. Si ele sunt
specifice tot dreptului public. Mentionam ca normele ONERATIVE pricum si cele
PROHIBITIVE se mai numesc si NORME IMPERATIVE )
c. Normele permisive (ele nici nu obliga, nici nu interzic o anumita conduita ci o lasa la
aprecierea subiectului. Dar... e permis numai ce legea nu interzice///Normele permisive sunt
specifice DREPTULUI PRIVAT)
d. Normele supletive (sunt norme care la inceput au fost permisive dar pentru ca persoanele
nu au folosit liberttea acordata s-au transformat in norme imperative// si atunci in locul
permisiunii decide norma juridica// Specifice mai ales dreptului muncii)
G. CRITERIUL NORMELOR ORGANIZATORICE.
_____________________________________________________________________________________
Privesc organizarea institutiilor si a organismelor sociale. De aceea, in continutul lor, ele cuprind
reguli privind infiintarea, scopurile, si competentele unei institutii precum si relatiile acelei institutii cu
altele.
Norme sanctionatorii.
Sanctiunea juridica poate fi negativa (pedeapsa) sau pozitiva (stimularea) : sunt normele care
prevad mijloace de cointeresare (premii, distinctii, decoratii, medalii).

ACTIUNEA NORMEI JURDICE

Orice norma juridica este adoptata in vederea aplicarii.
De aceea coordonatele actiunii unei norme juridice sunt:
Timpul. In principiu, orice norma ar trebui sa actioneze pe timp nedeterminat.
Spatiul. In principiu, orice norma actioneaza intr-un spatiu dominat de teritoriul national.
Persoana. In principiu, norma actioneaza asupra unor persoane aflate pe teritoriul national.

Actiunea in timp a normei juridice.
Desi teoretic se aplica pe termen nelimitat si pot fi bine construite, in timp normele se uzeaza si
devine necesara crearea altor norme. Aceasta succesiune in timp a normelor impune reguli speciale.
1. Intrarea in vigoare a normei juridice. Actiunea in timp a normei juridice are 3 momente
importante:
- Intrarea in vigoare
- Actiunea propriu-zisa a normei
- Iesirea din vigoare
In principiu, norma juridica intra in vigoare la data aducerii ei la cunostinta publica.
Aceasta inseamna :
- Norma intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial (este organul de
presa prin care statul aduce la cunostinta cetatenilor norma juridica)
- Unele norme intra in vigoare nu la data publicarii, ci la o data prevazuta in textul lor.
- Unele norme intra in vigoare la data aducerii la cunostinta a cetatenilor.
Exista doua exceptii de la intrarea in vigoare :
1. Norma nu intra in vigoare pe acea parte a teritoriului de stat ramasa izolata din motive de
forta majora.
2. Norma nu se mai aplica din motive de eroare de drept (cand o persoana incheie un contract
fara sa cunoasca consecintele care decurg din acesta // potrivit normei juridice).


2. Principiul actiunii normei juridice. Actiunea normei juridice are loc din momentul intrarii in
vigoare producand efecte numai pentru viitor. (ex nunc)
ACTIUNEA NORMEI JURIDICE ESTE REGLEMENTATA DE 2 principii.
a. Principiul neretroactivitatii normei. Norma nu-si intinde efectele asupra raporturilor
nascute inaintea intrarii sale in vigoare. Importanta acestui principiu a determinat
includerea lui in coduri si chiar in Constitutii. Neretroactivitatea ridica probleme
complicate in domeniul contractelor civile cu executare succesiva. De
De la acest principiu sunt formulate 3 exceptii :
1. Normele juridice care prevad dezincriminarea unor fapte precum si normele
penale mai favorabile infractorului retroactiveaza. (mitior lex) (legea mai
buna)
Despre suprematia Constitutiei: toti o considera o axieoma, derivata din: continutul insasi al Constitutiei,
pozitia suprema a constitutiei fata de celelalte legi, pozitia de varf a organului care a adoptat Constitutia
Importante sunt insa consecintele suprematiei Constitutiei:
- Constitutia comanda intregului drept.
- Celelalt ramuri ale dreptului dezvolta dispozitiile de principiu ale Constitutiei. Aceasta
inseamna ca orice abatere a unei legi de la dispozitiile Constitutiei antreneaza nulitatea legii
(sau a dispozitiilor ei care se afla in neconcordanta cu Constitutia.)
- Cand unele dispozitii constitutionale sunt modificate, in mod obligatoriu trebuie sa se
modifice si normele din ramurile de drept corespondente (imediat sau in timp).



CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR

Este un ansamblu de reguli, proceduri si organisme prin care statul verifica conformitatea legilor cu
Constitutia.
Controlul Constitutionalitatii legilor este deci o consecinta a suprematiei Constitutiei fiindca
Constitutionalitatea unei legi inseamna, pana la urma, legalitatea acelei legi.
In Romania sunt supuse controlului de Constitutionalitate legile precum si toate actele normative cu
putere de lege (Ordonantele de Guvern, Tratatele internationale, Decretele-legi, Decretele fostului
Consiliu de Stat aflate inca in vigoare).
_____________________________________________________________________________________
Exceptii :
1. Regimul national este situatia cea mai favorabila statul recunoaste strainilor (cetateni straini
sau apatrizi) aceleasi drepturi ca si cetatenilor proprii ( cu exceptia drepturilor politice
exclusive//dreptul de vot si dreptul de a fi ales )
2. Regimul special inseamna acordarea pentru straini numai a anumitor drepturi nominalizate fue
ub acordurile internationale, fie in legislatia proprie.
3. Regimul natiunii celei mai favorizateeste situatia in care statul acorda un tratament juridic
cetatenilor unui stat la fel de avantajos precum regimul pe care il acorda cetatenilor unui stat
favorizat.



REALIZAREA DREPTULUI

Desemneaza principiul de transpunere in viata a continutului normelor juridice. Realizarea
dreptului imbraca doua forme :
1. Realizarea dreptului prin activitatea de executare si respectare a legilor ( marea majoritate a
cetatenilor executa si respecta legile in mod benevol )
2. Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de catre organele statului (diferenta intre
executare si aplicare! // executare- buna voie, aplicare- constrangere)
Aplicarea legii se face prin acte specifice de autoritate emise de organele statului. Prin urmare,
aplicarea dreptului inseamna elaborarea si realizarea unui sistem de actiuni statale in vederea
transpunerii in practica a dispozitiilor si sanctiunilor normelor juridice

Trasaturile actului de aplicare a dreptului:
Aplicarea dreptului se concretizeaza in actul de aplicare care finalizeaza activitatea organului de stat.
Aplicarea se realizeaza in baza actelor normative.
Aplicarea dreptului indica si competentele organelor de stat. (Competenta inseamna atributii si limitele
exercitarii acestor atributii).
Crearea dreptului este rezervata numai anumitor organe (de exemplu parlamentul) care insa pot
elabora si acte de aplicare. Aplicarea dreptului in schimb poate fi realizata de orice organ al statului
(uneori chiar si de catre organe nestatale).
Aplicare dreptului prin acte de aplicare este individuala si concret determinata.

FAZELE PROCESULUI DE APLICARE A DREPTULUI
Aceste faze sunt etape necesare si esentiale ale unui proces unitar in care ,desi intre faze nu exista o
distinctie neta si nici o ordine stricta a desfasurarii lor, ele se interconditioneaza :
1. .:Stabilirea starii de fapt:. Inseamna cunoasterea circumstantelor cauzelor respective.
Verificarea starii de fapt se face de catre organul de aplicare numai in baza ipotezei unei
norme juridice // Adica sunt retinute numai acele imprejurari relevante pentru cauza,
numite fapte juridice
Pentru a emite un act de aplicare intemeiat, organul de aplicare trebuie sa posede
informatii veridice, drept care :
- Trebuie sa consulte documentele oficiale.
- Trebuie sa asculte martorii.
- Trebuie sa recurga la reconstituiri.
- Trebuie sa se utilizeze si rezultatele unor cercetari stiintifice.
Stabilirea starii de fapt difera de la un act de aplicare la altul, de aceea si notiunile de
proba, sarcina probei sau valoare probatorie sunt direct legate de cauza juridica
respectiva.
2. .:Alegerea normei juridice:. Norma juridica este slectionata in vedera calificarii juridice exacte a
starii de fapt. ( Doar incadrarea juridica corecta confera legalitate actului de aplicare )

Calificarea juridica a starii de fapt se realizeaza prin urmatoarele operatiuni :

- Nominalizarea normei juridice utile cauzei.
- Verificarea autenticitatii normei juridice respective.
- Verificare fortei juridice a normei si a actiunii acesteia.
- Verificarea raporturilor normei respective cu alte norme juridice
3. .:Interpretarea normelor juridice:.
De-a lungul vremii, interpretarea normelor juridice a oscilat ntre interdicie (pn n prima
jumtate a secolului al XIX-lea) i toleran (mai ales n dreptul anglosaxon).
Felurile interpretrii normelor juridice
Sunt dou feluri de interpretri
- interpretarea oficial (obligatorie, deci are for juridic);
- interpretarea neoficial (neobligatorie, deci facultativ);
1. Interpretarea oficial este realizat de ctre organe de stat care, dup caz, fie elaboreaz, fie aplic
legea.
a) organele care adopt actele normative (respectiv organele legislative i administrative) recurg
uneori la acte de interpretare cnd organul care a emis actul normativ l i interpreteaz,
interpretarea se numete autentic sau general.
b) interpretarea cazual este realizat de ctre organele judectoreti sau administrative, i este o
interpretare dat pentru a soluiona o cauz anume.
2. Interpretarea neoficial se numete i interpretare doctrinar, fiindc este cuprins n doctrin
(tiina dreptului), i este facultativ, deci neobligatorie (de lege ferenda sau de lege lata)
Tot interpretare neoficial este i pledoaria avocatului, care poate fi luat sau nu n considerare de
organul de aplicare.

Metode de interpretare a normei juridice
a) Metoda gramatical: are ca scop stabilirea nelesului (sensului) comandamentului cuprins n
norma juridic printr-o analiz gramatical (morfologic i sintactic) a textului. Interpretul
va stabili, deci:
- sensul cuvintelor
- modul de folosire a cuvintelor n text (dac sunt folosite n accepiunea comun sau
specific)
Atenionm asupra analizei modului de mbinare a cuvintelor n propoziii sau fraze, i mai
ales asupra sensului conjunciilor i, sau, cu rol decisiv.
b) Metoda sistematic: privete modalitatea de stabilire a sensului normei juridice prin
ncadrarea ei n coninutul actului normativ din care face parte. Regula este c orice
interpretare s fie n conformitate cu cadrul legii (subiectam materiam).
c) Metoda istoric: urmrete s explice sensul normei juridice prin analiza mprejurrilor
social-juridice care au stat la baza elaborrii i adoptrii legii (occasio legis).
Interpretul va recurge, deci, la tradiia istoric, adic la motivul practic care a inspirat
aceast reglementare (interpretul va analiza documentele sau lucrrile preparatorii ale
actului normativ, expunerile de motive, interpelrile, amendamentele propuse, reaciile n
presa vremii).
d) Metoda logic: este procedeul interpretativ cel mai utilizat, fiind o desvrire a celorlalte
metode (ratio legis). Aceast metod este strns legat de logica formal, i preia din ea
argumente precum:
- argumentul reducerii la absurd (ad absurdum): adevrul tezei de demonstrat se stabilete
prin infirmarea tezei care o contrazice;
- argumentul contradiciei (per a contrario): se bazeaz pe faptul c, n cazul unor noiuni
contradictorii, doar una e adevrat, cealalt e fals, iar a treia posibilitate nu exist;
- argumentul cine poate mai mult, poate i mai puin (a majori ad minus);
- argumentul cine poate mai puin, poate i mai mult (a minori ad majus);
- argumentul necesitii (a fortiori): atunci cnd aplicarea unei norme devine mai important
ntr-un alt domeniu chiar dect n domeniul pentru care a fost adoptat;
- argumentul paritii / echivalenei (a pari): pentru situaii identice se pronun soluii
identice;
- argumentul acolo unde legea nu distinge, nici organului de aplicare nu i este permis s
disting
Analogia
Recurs la analogie se face atunci cnd organul de aplicare a legii nu gsete o norm
corespunztoare de soluionare a cazului i face apel la o norm asemenntoare (analogia legis) fie la
principiile generale ale dreptului (analogia juris). Astfel c n dreptul privat (civil, comercial) soluia este
obligatorie i atunci cnd soluia nu se gsete n legislaie, judectorul este obligat s recurg la
principiile generale ale dreptului. Aceast situaie nu este admis ns n dreptul public, i mai ales n cel
pena, unde domin principiile:
- legalitii incriminrii (nullum crimen sine lege);
- legalitii pedepsei (nulla poena sine lege).
Limitele interpretrii
Sunt trei tipuri de interpretri:
- Interpretarea literal (legea se aplic n litera ei);
- Interpretarea restrictiv (cnd textul legii este mai restrns dect sfera relaiilor sociale pe
care reglementeaz);
- Interpretarea extensiv (cnd textul legii este mai arg dect sfera relaiilor sociale
reglementate).

Prile constitutive ale actului normativ (lege)
1. Expunerea de motive (facultativ) se utilizeaz pentru actele normative de importan
deosebit. n ea se face o prezentare succint a actului normativ, a condiiilor care au impus
apariia acestuia i a scopurilor urmrite prin adoptarea celei legi.
2. Titlul este elementul de identificare a legii. Trebuie s fie scurt i sugestiv.
3. Preambulul (facultativ): este o introducere privitoare la motivaia social-politic a interveniei
legiuitorului.
4. Formula introductiv cuprinde temeiul constituional sau legal al reglementrii (adic ea
cuprinde normele de competen pentru organul care adopt actul normativ respectiv).
5. Dispoziiile generale cuprind prevederile prin care se determin obiectul legii, scopul, sfera
relaiilor ce se reglementeaz i, cnd este cazul, definirea unor noiuni.
6. Dispoziiile de coninut reprezint coninutul propriu-zis al actului normativ, deci ele cuprind:
- regulile ce stabilesc drepturi i obligaii;
- comportamentul cerut de lege;
- urmrile defavorabile ale nerespectrii legii (sanciunile)
7. Dispoziiile finale i tranzitorii cuprind prevederi n legtur cu punerea n aplicare a
reglementrilor, intrarea ei n vigoare, relaia cu reglementrile deja existente.
8. Anexe: sunt tot facultative dar cnd exist, fac corp comun cu legea i au aceeai for juridic.
Pot cuprinde: organigrame, tabele, schie, statistici.

Elementele de structur ale actului normativ
Elementul structural fundamental este articolul; coninutul unei norme juridice este redat n
articol. De regul, articolul conine o dispoziie de sine stttoare (dei sunt cazuri n care o norm
juridic este cuprins n mai multe articole).
Componentele legii se regsesc deci n articole diverse; ideal ar fi ca fiecare articol al unei legi s
cuprind o singur norm.
Precizari :
1. Uneori aticolul se subdivide in paragrafe sau alineate.
2. Articolele se numeroteaza cu cifre arabe.
3. Pentru actele normative care modifica alte acte normative, articolele se numeroteaza cu cifre
romane.
4. De obicei, alineatele si paragrafele nu se numeroteaza.
5. Pentru actele normative de mare importanta (Constitutie, Coduri ) articolele au si note
marginale care redau sintetic continutul articolului respectiv.
6. Introducerea de articole noi, fara schimbarea numerotarii, se face prin utilizarea de indici.
7. Articolele se pot grupa in sectiuni, capitole, titluri. Unele coduri se organizeaza si pe parti (parte
generala-parte speciala). Sectiunile, capitolele si titlurile au denumiri.


TEHNICA SISTEMATIZARII ACTELOR NORMATIVE

Varietatea actelor normative impune sistematizarea lor (adica organizarea lor prin
criterii precise).
Sistematizarea realizeaza o simplificare, o reducere si o concentrare a reglementarilor.
Sunt 2 forme de sistematizare :
a. Incorporarea : Este forma interioara de sistematizare, care recurge la criterii exterioare se
sistematizare (criterii cronologice, alfabetice, pe ramuri sau pe institutii juridice).
Incorporarea este :
- Oficiala : deoarece este realizata de organe de stat, de obicei sub forma
colectiilor ( culegerilor ) de acte normative prin care se imbina criteriul
cronologic cu cel al fortei juridice.
- Neoficiala : este realizata de persoane particulare sub forma de indrumare
legislative. Mentionam ca in continutul incorporarilor nu se prelucreaza
materialul normativ si nu se opereaza modificari in continutul normelor
juridice colectate. Doar se corecteaza erorile materiale sau greselile de
ortografie.
b. Codificarea : Este forma superioara de sistematizare ce presupune reunirea intr-un singur cod a
normelor juridice apartinand aceleiasi ramuri de drept.
Codificarea implica o activitate complexa de : prelucrare, eliminarea normelor perimate
(depasite), completarea lacunelor, inovatia legislativa si ordonarea logica a materialului
prelucrat.
Codul are forta juridica a unei legi, si este un eveniment in viata juridica a unei tari.

Sistematizarea a inceput inca in dreptul roman, ca incorporare, dar redactarea codurilor
moderne a inceput in Franta, in 1804, odata cu adoptarea Codului Civil francez in vigoare si
astazi.


RAPORTUL JURIDIC


Raportul intre oameni, intemeiat pe o norma juridica. Exista insa si raporturi garantate
de stat inclusiv prin constrangere.
TRASATURI.
- Raportul juridic este un raport social.
- Raportul juridic este un raport de suprastructura
- Raportul juridic este un raport valoric
SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC.


PARTILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL
1. Conceptul de subiect de drept.
In conceptia moderna a dreptului, omul este singurul in masura sa participe la un raport juridic
in calitate de subiect de drept. Prin urmare, numai oamenii, fie individual, fie grupati in forme
organizate, pot fi subiecte de drept.

Subiectul de drept poarta amprenta oranduirii sociale in care oamenii isi duc existenta, fiindca
statul este cel care recunoaste calitatea de subiect de drept.

2. Capacitatea juridica premiza a calitatii de subiect de drept.
Capacitatea juridica inseamna aptitudinea, recunoscuta de lege omului, de a avea drepturi si
obligatii juridice.
Legea este cea care fixeaza momentul aparitiei capacitatii juridice, intinderea capacitatii juridice,
volumul drepturilor si indatoririlor.
Subiectul de drept nu se manifesta in fiecare moment ca participant la un raport juridic concret.
Cand insa participa, el beneficiaza de capacitatea lui juridica.
Capacitatea juridica nu se confunda cu volumul drepturilor subiective pe care il detine cineva.

Clasificare: exista
a. o capacitate juridica generala (aptitudinea de a participa ca titular de drepturi si obligatii, in
principiu, la toate raporturile juridice)
b. capacitate juridica speciala (posibilitatea impusa de lege de a participa ca subiect de drept in
raporturi in care trebuie indeplinite anumite conditii)

Clasificarea subiectelor raportului juridic:
Subcriteriul formei activitatii umane, avem subiecte individuale si subiecte colective.
Persoana este subiectul individual al raportului juridic. In principiu, persoana raportului
juridic este cetateanul tarii respective dar, in anumite limite, pot participa ca subiecte de
drept si cetatenii straini sau apatrizii.
Subiectele colective:
A. Statul subiect de drept. In dreptul intern, statul apare ca subiect de drept:
1. In raporturile juridice de drept constitutional
a. In raporturile de cetatenie (fie ale statului cu
cetatenii sai, fie ale statului cu cetateni straini)
b. In raporturile de constituire de federatii.
c. In raporturile unitatilor administrativ teritoriale.


2. Statul este considerat persoana juridica sui-generis :
a. Deoarece statul participa in raporturile de drept
civil prin ministerul finantelor (daca nu se hotaraste
altfel)
i. Este subiect de drept si in alte raporturi
precum :
1. Asupra bunurilor in desherentza.
2. Asupra donatiilor si legatelor in
favoarea statului.
3. Asupra bunurilor fara stapan sau
confiscate.

b. In raporturile de comert exterior, statul apare ca
subiect de drept distinct. Statul este subiect de
drept indiferent de intindere

B. Populatia
C. Organizatiile internationale sunt subiecte de drept numai daca statele le recunosc
aceasta calitate.
D. ORGANELE STATULUI, SUBIECTE DE DREPT